autism mitasov

107
Activitatile fizice si gimnastica medicala in autism sunt extrem de necesare, si adesea neglijate in cazul copilulului cu autism:cu cat se dezvolta mai mult capacitatea coordonarii motrice cu atat mai mult se realizeaza premizele unei dezvoltari intelectuale care sa puna in valoare intregul potential. Motricitatea este coordonata de la nivel cerebral, dar si dezvoltarea cerebrala este influentata de dezvoltarea coordonarii motrice; creierul fiind oxigenat mai mult bineinteles va functiona la alti parametri; pe fondul unei familii hiperprotective si a lipsei de miscare o buna parte dintre copii cu autism sunt obezi sau supraponderali – activitatea fizica va contribui la mentinerea unui indice de greutate aflat in apropierea normalitatii; exercitiul fizic rezolva problemele legate de constipatie; copilul hiperkinetic isi consuma energia in mod util prin activitate coordonata de adult fapt care va avea drept consecinta o crestere a capacitatii de atentie si astfel la masa de lucru vor fi mai eficienti; nivelul autoagresivitatii si heteroagresivitatii va scadea in urma eliminarii de energie si tensiune prin exercitiu fizic activitatile fizice sunt mai atractive decat activitatile la masa de lucru somnul se imbunatateste ; inotul este f recomandat ( toate grupele de muschi sunt activate)iar ei sunt atrasi de apa - See more at: http://www.cursuriautism.ro/activitatea- fizica.php#sthash.mBfMXURM.dpuf Analiza comportamentală în situaţiile de criză in autism Datorită comportamentelor problemă interacţiunea şi terapia persoanelor cu autism este îngreunată sau chiar imposibilă. Aceasta arată că este imperios necesar ca modificarea acestor comportamente, în sensul diminuării şi înlocuirea cu alte comportamente adecvate,să se realizeze încă din preterapie.Cercetările efectuate de-a lungul timpului de profesioniştii în terapia comportamentală şi din experienţa practică cu copii cu autism s-a demonstrat că cele mai eficiente tehnici de scimbare a comportamentului sunt cele din terapia comportamentală. Toate comportamentele, fie pozitive sau negative, sunt învăţate din experienţa anumitor evenimente care preced

Upload: steven-stewart

Post on 27-Nov-2015

89 views

Category:

Documents


5 download

TRANSCRIPT

Page 1: Autism Mitasov

Activitatile fizice si gimnastica medicala in autism sunt extrem de necesare, si adesea neglijate in cazul copilulului cu autism:cu cat se dezvolta mai mult capacitatea coordonarii motrice cu atat mai mult se realizeaza premizele unei dezvoltari intelectuale care sa puna in valoare intregul potential. Motricitatea este coordonata de la nivel cerebral, dar si dezvoltarea cerebrala este influentata de dezvoltarea coordonarii motrice; creierul fiind oxigenat mai mult bineinteles va functiona la alti parametri; pe fondul unei familii hiperprotective si a lipsei de miscare o buna parte dintre copii cu autism sunt obezi sau supraponderali – activitatea fizica va contribui la mentinerea unui indice de greutate aflat in apropierea normalitatii; exercitiul fizic rezolva problemele legate de constipatie; copilul hiperkinetic isi consuma energia in mod util prin activitate coordonata de adult fapt care va avea drept consecinta o crestere a capacitatii de atentie si astfel la masa de lucru vor fi mai eficienti; nivelul autoagresivitatii si heteroagresivitatii va scadea in urma eliminarii de energie si tensiune prin exercitiu fizic activitatile fizice sunt mai atractive decat activitatile la masa de lucru somnul se imbunatateste ; inotul este f recomandat ( toate grupele de muschi sunt activate)iar ei sunt atrasi de apa - See more at: http://www.cursuriautism.ro/activitatea-fizica.php#sthash.mBfMXURM.dpuf

Analiza comportamentală în situaţiile de criză in autism

Datorită comportamentelor problemă interacţiunea şi terapia persoanelor cu autism este îngreunată sau chiar imposibilă. Aceasta arată că este imperios necesar ca modificarea acestor comportamente, în sensul diminuării şi înlocuirea cu alte comportamente adecvate,să se realizeze încă din preterapie.Cercetările efectuate de-a lungul timpului de profesioniştii în terapia comportamentală şi din experienţa practică cu copii cu autism s-a demonstrat că cele mai eficiente tehnici de scimbare a comportamentului sunt cele din terapia comportamentală. Toate comportamentele, fie pozitive sau negative, sunt învăţate din experienţa anumitor evenimente care preced comportamentul respectiv (antecedent) şi care urmează imediat comportamentului (consecinţă).La copilul cu autism pot aparea cele mai variate şi ciudate comportamente problema.Pot fi comportamente-problemă extreme: ţipatul, aruncatul sau spartul obiectelor, muşcatul mâinilor, lovituri, trasul de par sau forme mai ciudate precum hiperventilaţia sau crizele de apnee (ţinutul respiraţiei).În cadrul comportamentelor problemă sunt incluse si autostimulările, stereotipiile, comportamentele obsesive care deşi nu sunt periculoase creează subiectului un obstacol în dezvoltare, învăţare şi socializare. Copiii cu autism sunt absorbiţi de jocuri autostimulante care îi împiedică să reacţioneze la ceea ce se întâmplă în jurul lor şi la cererile celorlalţi, sau se pot angaja într-o activitate obsesivă din care dacă sunt intrerupţi pot declanşa crize de furie.În categoria comportamentelor problemă sunt incluse şi ecolalia (imediată sau intarziată) şi respiraţia greşită; acestea doua fiind la rândul lor destul de dificil de controlat.Atunci când ne confruntăm cu un comportament problemă, înainte de a acţiona asupra lui trebuie să facem analiza funcţională a comportamentului. Este aproape imposibil să intervenim asupra unui comportament-problemă daca nu s-a înţeles de ce persoana se comportă astfel.

Page 2: Autism Mitasov

De cele mai multe ori comportamentele problemă exercită o funţtie de comunicare pentru subiect. Copilul se foloseste de aceste comportamente pentru a comunica ceva celorlalţi, pentru a atinge obiectivele de control asupra comportamentului celorlalţi şi asupra mediului. Nu toate comportamentele problemă se pot interpreta prin aceasta dinamica. dar, totuşi considerăm ca aceste comportamente problemă sunt funcţionale pentru subiect şi pot fi eliminate în cazul substituirii cu alte comportamente adaptative având aceeaşi valoare funcţională.Când facem analiza funcţională trebuie să notăm frecvenţa comportamentului respectiv, intensitatea cu care se manifestă, persoanele în prezenţa cărora apare şi să urmărim modelul:

ANTECEDENT - situaţia în care a aparut comportamentul respectiv (unde era copilul, cu cine, ce facea copilul sau ce i s-a cerut să facă, dacă a fost interupt din vreo activitate etc);

COMPORTAMENT - descrierea exactă a comportamentului (a ţipat, a ţipat şi s-a muşcat de incheietura mâini, a lovit cu mana, a tras de par); cu cât datele sunt mai clare cu atât comportamentul va fi mai bine înţeles;

CONSECINŢA - ce s-a întamplat imediat după apariţia comportamentului problemă (ex. copilul a început să ţipe pentru că vrea o jucărie iar mama i-a dat jucaria respectivă).

Trebuie să obţinem informaţii şi asupra dinamicii care menţine activ acel comportament:ce funcţie îndeplineşte (comunicativă sau autostimulantă);ce comportamente alternative pozitive ar putea fi folosite de subiect pentru a îndeplini aceleaşi funcţii.

Trebuie să ţinem cont de un lucru foarte important - o singură manifestare a comportamentului problemă nu ne poate spune totul despre el. Este absolut necesar să se adune date despre situaţiile în care apare şi consecinţele care au urmat pentru a determina cauzele şi funcţiile comportamentului respectiv.

Exemplu de comportament problemă; cum este întărit de consecinţa primită şi cum trebuie acţionat pentru a duce la extincţia lui.

Comportament:crizele de tipat

Antecedent: copilului i se cere să încheie o activitate placută pentru a merge la lecţii

Comportament: copilul face o criză de ţipat

Consecinţa: il mai lăsam să se joace puţin ca să se liniştească

EFECTUL: va învăţa că poate evita lecţiile dacă ţipă şi cu timpul va fi din ce in ce mai greu să-l oprim din ţipat. Modul corect de a ne comporta cu acest tip de reacţie este ca în momentul în care ţipă să-l oprim din activitatea pe care o face şi să mergem la lecţii. Nu facem nici o referire la plans sau ţipat ci ne purtam ca şi cum nu am auzi ca plange laudandu-l pentru cât de "frumos te-ai jucat mai devreme dar acum trebuie sa mergem la lecţii". Nefăcând nici o referire la comportamentul problemă acesta va disparea prin extincţie pentru că nu a existat nimic care să-l întărească.

Page 3: Autism Mitasov

Pentru a putea preveni acest tip de reacţie este foarte bine să anunţăm copilul din timp - te mai las 5 minute, apoi trebuie să mergem la lecţii. În cazul copiilor cu autism putem preveni multe reacţii neplăcute dacă îi informăm din timp cât mai au la dispozitie pentru activitatearespectivă.Acelaşi comportament poate avea funcţii diferite la fiecare copil în parte, de aceea nu putem interveni la toţi în acelaşi mod. Trebuie să analizăm de ce se poartă copilul aşa ănainte să intervenim asupra comportamentului. Un copil poate să ţipe pentru că vrea atenţie iar altul pentru că vrea să fie lăsat în pace; în fiecare situaţie se va interveni în mod diferit.

De ce apare un comportament problemă?

A. Copilul obţine stimuli sociali sau materiali pozitivi (ÎNTĂRITOR POZITIV)

Este susţinut pozitiv (prin comportamentul problemă) de alte persoane care se apropie de el, îi vorbesc, îl ating, îl blochează, îl consolează, îl ceartă (cearta poate fi un stimul pozitiv pentru un copil care este ignorat mult timp).

EX:

Copilul începe să plângă sau să ţipe atunci când vrea atenţie şi mama vine şi îl ia în braţe; va învăţa că atunci când vrea să fie luat în braţe trebuie să ţipe sau să plângă.

Copilul vrea un dulce iar mama îi spune că nu mai primeşte pentru că deja a mâncat unul iar el începe să ţipe, în cele din urmă mama cedează şi îi mai dă ; va învăţa că poate să-i manipuleze pe cei din jur pentru a obţine ce vrea..

Prin acest tip de comportament copilul caută să obţina atenţia sau ceva ce îşi doreşte. Dacă astfel de comportamente vor fi ignorate ele vor dispărea prin extincşie pentru că nu a existat nimic care să le întărească.

B. Copilul reuşeşte să evite o situaţie percepută ca aversivă ( ÎNTĂRITOR NEGATIV).

Comportamentul problemă este încurajat negativ în măsura în care o situaţie neplăcută încetează sau se reduce. Copilul poate trăi sentimente de nelinişte, frică, plictiseală, frustrare, oboseală, sentiment de incapacitate; adoptand un comportament problemă, astfel de trăiri se reduc sau dispar cu totul, deoarece cel care exercita o presiune asupra subiectului îşi schimbă orientarea şi reduce fluxul său de stimuli care produc discomfort copilului.

Page 4: Autism Mitasov

Să ne gândim de exemplu la un copil care se află la gradiniţă şi este solicitat de educatoare să răspundă în mod repetat la fel ca şi ceilalţi copii – copilul adoptă comportamentul de a se muşca de mâini; ca şi consecinţă educatoarea nu îl mai solicită pentru a evita comportamentul neplăcut. Prin reacţia educatoarei comportamentul problemă va fi întărit iar copilul va învăţa să-l folosească pentru a evita situaţiile în care este solicitat să răspundă. În aceste două funcţii ale comportamentului problemă, efectul produs este extern, este ceva ce se produce în mediu şi în relaţiile cu ceilalţi.

C. Efectul obţinut este de natură internă, efect stimulatoriu senzorial.

AUTOSTIMULARE - Copilul emite comportamente care îi produc în mod automat senzaţii plăcute de tip kinestezic (legănat, învărtit), tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea palmelor de corp), olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), auditiv (foşnitul unei hârtii), gustativ (băgatul obiectelor în gură).

Este mai usor de intervenit asupra primelor două ( A si B ) pentru că acestea sunt întărite de consecinţele externe pe care le primeşte copilul; dacă îi oferim altă consecinţă comportamentul va dispărea prin extincţie şi este mult mai uşor să-l înlocuim cu un comportament adaptativ; în schimb este foarte greu de intervenit asupra celui de-al treilea tip de comportament problemă pentru că este întărit prin însăşi plăcerea senzorială pe care o produce.

A fost demonstrat că dacă subiectul se găseşte într-o situaţie de inactivitate, fără implicare directă, cu frecvenţe scăzute de input senzorial, creşte mult probabilitatea de emitere a unor comportamente-problemă autostimulante, care în acest caz ar avea o funcţie homeostatica, şi anume de autoreglare a fluxului de stimuli la intrarea in Sistemul Nervos Central. Dar comportamentul-problemă poate servi şi la reducerea unui flux prea puternic de input.

De exemplu să ne gândim la un copil autist aflat în grupuri numeroase de persoane care vorbesc cu voce tare şi ţipă pe un fond muzical.

Nu trebuie să ne focalizăm exclusiv asupra descreşterii unui comportament; trebuie să ne gândim în acelaşi timp ce comportament dezirabil îi poate lua locul şi să-l învăţăm pe copil noul comportament.

De exemplu dacă copilul loveşte pentru a obţine atenţia, este important să eliminăm lovitul şi să-l învăţam pe copil moduri adecvate de a atrage atenţia. În loc să lovească poate să spună "uită-te, te rog", "ajută-mă" sau să bată uşor pe umăr.

Dacă nu îl învăţăm cum să înlocuiască acel comportament cu unul adecvat copilul poate să oprească acel comportament problemă şi să dezvolte un nou comportament problemă care să indeplinească aceaşi funcţie ca şi cel iniţial.

Să luăm puţin exemplul de mai sus - dacă îl oprim din lovit atunci cănd vrea atenţie dar nu îl învăţăm un mod alternativ de a atrage atenţia copilul poate să inceapă să ţipe pentru a atrage atenţia şi vom avea un nou comportament problemă.

Page 5: Autism Mitasov

Trebuie să alegem metoda potrivită de intervenţie pentru fiecare comportament în parte

Metoda care poate duce la extincţia unui comportament în cazul unui copil în cazul altuia poate să întărească comportamentul problemă. Cea mai frecventă greşeală făcută de părinţi şi terapeuţi este că uneori recompensează neintenţionat un comportament problemă crezănd că de fapt au pedepsit copilul.

De exemplu:

Un copil începe să arunce cu jucăriile pe jos; mama vine şi îl ceartă apoi se apuca şi strange lucrurile de pe jos. Unele comportamente ca cel de mai sus pot da satisfacţie copilului, comportamentul poate fi întărit de reacţia mamei (a obţinut atenţie, mama s-a supărat dar tot ea a strans lucrurile). Acest tip de comportament nu ar trebui să ne creeze nici un fel de frustrare, comportamentul copilului poate fi întărit negativ de simpla expresie a feţei pe care o obţine de la ceilalţi când se poartă neadecvat. Modul corect de a acţiona este să aşteptăm până comportamentul încetează apoi îi spunem cu calm să strângă lucrurile de pe jos iar dacă nu vrea sa-l promptam fizic să o facă.

În timpul lecţiilor copilul l-a lovit pe terapeut, consecinţa a fost "time-out" pentru 3 minute (se pune un timer iar copilul este aşezat intr-un "loc de pedeapsă" timp în care nimeni nu se uită şi nu vorbeşte cu el). Acest tip de pedeapsă poate fi potrivită dacă comportamentul problemă apare în timpul unei activităţi plăcute pentru copil, dar dacă este folosită în timp ce copilul era la lecţii pentru el va deveni un întăritor negativ pentru că folosindu-se de comportamentul problemă va scăpa pentru câteva minute de la lecţii.

Ignorarea

Dacă nu este periculos pentru el însuşi sau pentru cei din jur, este bine să ne prefacem că acel comportament nu există. Copilul cu autism dezvoltă de multe ori comportamente nepotrivite pentru a atrage atenţia. În loc să-i oferim atenţie şi să-i întărim comportamentul problemă ignorăm pur şi simplu comportamentul şi aşteptăm să apară un comportament mai potrivit pentru ai acorda acea atenţie, dar în momentul în care apare un comportament bun trebuie să fim entuziaşti şi să îl lăudăm pentru lucrul bun pe care îl face. În felul acesta copilul învaţă că primeşte atenţie doar pentru comportamentele adecvate.

Trebuie să fim atenţi la propriul comportament; copiii învaţă prin imitaţie

Este foarte important modul în care ne comportam cu copii noştri, cu atât mai mult dacă avem un copil cu autism caruia ii este şi aşa foarte greu să discrimineze ce comportamente sunt acceptate şi care nu.

Să ne imaginam un părinte care işi loveste copilul spunând "nu este frumos să loveşti!" sau unul care ţipă "nu mai ţipaaa!". Este de neînţeles pentru un copil "de ce nu am voie să ţip dacă mama ţipă la mine?!" sau "de ce eu nu am voie să lovesc dar tata mă loveşte?!". Atunci când sunt frustraţi sau supăraţi ei vor acţiona şi se vor comporta la fel cum au văzut că se poartă ceilalţi membri ai familiei.

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/analiza-comportamentala.php#sthash.8DG9doT1.dpuf

Page 6: Autism Mitasov

Capacitatea cognitiva in autism

Datorită faptului că funcţiile intelectuale sunt inegal retardate la copilul autist, stabilirea coeficientului de inteligenţă este irelevanta.

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/capacitatea-cognitiva.php#sthash.JOA5KGAZ.dpuf

Claritate si simplificare in viata copilului cu autism

De ce sa aducem claritate in lumea copiilor cu o Tulburare din Spectrul Autist ?

Neclaritatea din mediul inconjurator (din cadrul familiei/scolii/gradinitei) il face pe copilul cu autism sa se simta ca intr-o “jungla sociala”.

Zgomotul, aglomeratia, multitudinea de stimuli care bombardeaza sistemul lor perceptiv, lipsa regulilor, a explicatiilor din partea celor apropiati, necunoasterea intentiilor celorlalti (lipsa capacitatii de predictibilitate) duc la: confuzie, anxietate, agitatie, nervozitate, comportamente auto/hetero-agresive, comportament haotic, stereotipii, depresie.

Prelucrarea informatiilor pentru copilul cu autism - un haos de impresii. Insuficienta intelegere a limbajului, felul diferit in care percep mediul inconjurator, lipsa de percepere a lantului logic al intâmplarilor, problemele legate de capacitatea de organizare a informatiilor, stimulilor, problemele de comunicare, lipsa capacitatii de prelucrare corecta a stimulilor multipli duc la neclaritate, stres, nesiguranta, comportamente problematice/ tulburari de comportament, stima de sine negativa, scazuta.

Asadar, in viata copiilor cu autism, este nevoie de: Claritate si Simplificare! !

Solutionarea problemelor persoanelor cu autism vizeaza urmatoarele aspecte:

Atitudinea adultului: acceptare, politete, adaptabilitate, stil orientativ.

Clarificarea urmatoarelor aspecte din viata persoanelor cu autism: activitatile, spatiul (mediul, incaperile), persoanele, stimulii, timpul.

Scopul clarificarii si simplificarii in viata persoanelor cu autism

Aduce previzibilitate in viata, o fac mai putin derutanta

Page 7: Autism Mitasov

Diminueaza comportamentul problematic si stresul

Faciliteaza spiritul de actiune independent

Creeaza posibilitati de schimbare

Stimuleaza stima de sine

Un mediu neadaptat pentru copilul cu autism inseamna:

Spatiu: prea aglomerat, dezordine

Mediu social: complex, schimbator

Insotitori: multi specialisti, stiluri diferite, cerinte diferite

Adaptarea mediului (de invatare/de locuit/de joc etc) pentru copiii cu autism

Spatiul de lucru pentru copilul cu autism

Pentru a adapta optim mediul in care locuieste, lucreaza, invata, se joaca un copil cu autism, trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte si intrebari:

Spatiul: unde mananca/lucreaza/se joaca etc?

Timpul: când?, cât timp?, ce urmeaza?

Sarcina: ce are de facut, câte activitati, de cate ori?

Materialul: cu ce se joaca, mananca, doarme, lucreaza etc?

Ajutor: cu cine lucreaza, se joaca, se plimba etc?

Sistemul de lucru: cum lucreaza, se joaca, merge la scoala, mananca etc?

Clarificarea spatiului pentru copiii cu autism: UNDE si CE face

Unde trebuie sa manânce, sa lucreze, sa se joace etc?

Este necesar sa invete functionalitatea unui spatiu!

Sa invete sa asocieze: activitatea (CE) - locul (UNDE) - comportamentul (CUM)

Sa fie un spatiu semnificativ!!

Exemple de modalitati de oferire a sarcinilor:

Pe raftul din stânga: sarcinile care trebuie executate atunci, in acea activitate. La finalizarea unei sarcini, obiectele sunt asezate inapoi, de unde au fost luate.

Pe raftul din stânga se afla sarcinile care trebuie executate, iar pe raftul din dreapta se aseaza sarcinile executate.

Page 8: Autism Mitasov

Sarcini oferite, in ordine, pe cartonase (pictograme), la nivelul ochilor. Secventele de sarcini sunt individualizate. Pictograme pot fi de tipul: imagine alba pe fond negru sau de tipul: desen negru pe fond alb, cu denumirea scrisa sub desen.

Pictogramele nu sunt la nivelul ochilor. Prezinta orarul unei intregi saptamani, pentru un grup de copii. (presupune unnivel inalt de intelegere, de orientare si organizare pentru ca un copil sa isi caute orarul si sa isi organizeze siua in functie de acesta).

Exemple de strângere a sarcinilor:

In dreapta - pe rafturi, in dulap, pe masa.

Sub lista de pictograme, intr-o cutie.

Clarificarea timpului pentru copiii cu autism: CÂND ? CÂT TIMP ? CE URMEAZA ?

Datorita faptului ca nu intelege ce se intâmpla si in ce ordine se intâmpla lucrurile, copilul autist se afla in continua nesiguranta (anxietate). De aceea vizualizarea schemei de zi compenseaza gândirea si comportamentul neorganizat, impulsiv si focalizat autostimulativ.

Schema de zi constituie o forma de comunicare a copilului autist/ cu copilul autist. De aceea este important sa alegem tipul de zchema de zi, potrivit nivelului de dezvoltare si intelegere la care se afla copilul in cauza.

Asadar, schema de zi poate fi sub forma de:

Obiecte concrete sau simbolice

cana inseamna ca mâncam (obiect concret),

ursuletul inseamna ca mergem la somn, ghiozdanul mov inseamna ca mergem la plaja (obiete simbolice)

Fotografii exact ale obiectelor ce urmeaza a fi folosite

Desene

Pictograme

Cuvinte/text scris

Durata unei scheme de zi (câte activitati sunt anuntate o data?)

O activitate

Doua/trei

Jumatate de zi

Toata ziua

O saptamâna, o luna, un an

Page 9: Autism Mitasov

In functie de nivelul de intelegere al copilului, de gradul de severitate al autismului si de existenta sau nu a deficientei mintale si a severitatii acesteia.

Sugestii pentru utilizarea schemei de zi pentru copilul cu autism

Copilul trebuie sa o utilizeze activ

copilul ia obiectul semnificativ pentru activitate, il duce la locul unde va avea loc aceasta si acolo il va pune la locul stabilit).

copilul strange la finalul activitatii pictograma/ poza/ cuvântul, in cutiuta stabilita sau taie/bifeaza cu creionul activitatea.

Doar sa se uite pe orar, sa observe, adultul indicându-i activitatea finalizata (nu este de recomandat!)

Rutina – puterea obisnuintelor/obiceiurilor este utila in activitati de genul: spalatul pe dinti, toaleta zilnica, masa, activitatile educative etc. Pentru a preveni rutina inutila si in activitatile care in mod firesc sunt schimbatoare sau care nu depind de noi in totalitate (ex. cumparaturile, plimbarile, vizitele etc), este indicat sa aducem regulat schimbari in schema de zi. Aceste schimbari trebuie insa anuntate, copilul trebuie pregatit pentru schimbarea care va interveni si aceasta trebuie facuta pentru inceput in mod controlat deoarece modificarea neanuntata a orarului conduce la deruta (anxietate).

Asadar faceti din schimbare o rutina.

Tineti cont de particularitatile persoanei cu autism.

Tineti cont de nevoile persoanei cu autism.

Adaptati cât mai multe elemente din cotidian.

Reduceti stresul.

Psihopedagog Raluca Cordunianu

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/claritate_si_simplificare_in_viata_copilului_cu_autism.php#sthash.uuZP3Qei.dpuf

Claritate si simplificare in viata copilului cu autism

De ce sa aducem claritate in lumea copiilor cu o Tulburare din Spectrul Autist ?

Neclaritatea din mediul inconjurator (din cadrul familiei/scolii/gradinitei) il face pe copilul cu autism sa se simta ca intr-o “jungla sociala”.

Page 10: Autism Mitasov

Zgomotul, aglomeratia, multitudinea de stimuli care bombardeaza sistemul lor perceptiv, lipsa regulilor, a explicatiilor din partea celor apropiati, necunoasterea intentiilor celorlalti (lipsa capacitatii de predictibilitate) duc la: confuzie, anxietate, agitatie, nervozitate, comportamente auto/hetero-agresive, comportament haotic, stereotipii, depresie.

Prelucrarea informatiilor pentru copilul cu autism - un haos de impresii. Insuficienta intelegere a limbajului, felul diferit in care percep mediul inconjurator, lipsa de percepere a lantului logic al intâmplarilor, problemele legate de capacitatea de organizare a informatiilor, stimulilor, problemele de comunicare, lipsa capacitatii de prelucrare corecta a stimulilor multipli duc la neclaritate, stres, nesiguranta, comportamente problematice/ tulburari de comportament, stima de sine negativa, scazuta.

Asadar, in viata copiilor cu autism, este nevoie de: Claritate si Simplificare! !

Solutionarea problemelor persoanelor cu autism vizeaza urmatoarele aspecte:

Atitudinea adultului: acceptare, politete, adaptabilitate, stil orientativ.

Clarificarea urmatoarelor aspecte din viata persoanelor cu autism: activitatile, spatiul (mediul, incaperile), persoanele, stimulii, timpul.

Scopul clarificarii si simplificarii in viata persoanelor cu autism

Aduce previzibilitate in viata, o fac mai putin derutanta

Diminueaza comportamentul problematic si stresul

Faciliteaza spiritul de actiune independent

Creeaza posibilitati de schimbare

Stimuleaza stima de sine

Un mediu neadaptat pentru copilul cu autism inseamna:

Spatiu: prea aglomerat, dezordine

Mediu social: complex, schimbator

Page 11: Autism Mitasov

Insotitori: multi specialisti, stiluri diferite, cerinte diferite

Adaptarea mediului (de invatare/de locuit/de joc etc) pentru copiii cu autism

Spatiul de lucru pentru copilul cu autism

Pentru a adapta optim mediul in care locuieste, lucreaza, invata, se joaca un copil cu autism, trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte si intrebari:

Spatiul: unde mananca/lucreaza/se joaca etc?

Timpul: când?, cât timp?, ce urmeaza?

Sarcina: ce are de facut, câte activitati, de cate ori?

Materialul: cu ce se joaca, mananca, doarme, lucreaza etc?

Ajutor: cu cine lucreaza, se joaca, se plimba etc?

Sistemul de lucru: cum lucreaza, se joaca, merge la scoala, mananca etc?

Clarificarea spatiului pentru copiii cu autism: UNDE si CE face

Unde trebuie sa manânce, sa lucreze, sa se joace etc?

Este necesar sa invete functionalitatea unui spatiu!

Sa invete sa asocieze: activitatea (CE) - locul (UNDE) - comportamentul (CUM)

Sa fie un spatiu semnificativ!!

Exemple de modalitati de oferire a sarcinilor:

Pe raftul din stânga: sarcinile care trebuie executate atunci, in acea activitate. La finalizarea unei sarcini, obiectele sunt asezate inapoi, de unde au fost luate.

Pe raftul din stânga se afla sarcinile care trebuie executate, iar pe raftul din dreapta se aseaza sarcinile executate.

Sarcini oferite, in ordine, pe cartonase (pictograme), la nivelul ochilor. Secventele de sarcini sunt individualizate. Pictograme pot fi de tipul: imagine alba pe fond negru sau de tipul: desen negru pe fond alb, cu denumirea scrisa sub desen.

Page 12: Autism Mitasov

Pictogramele nu sunt la nivelul ochilor. Prezinta orarul unei intregi saptamani, pentru un grup de copii. (presupune unnivel inalt de intelegere, de orientare si organizare pentru ca un copil sa isi caute orarul si sa isi organizeze siua in functie de acesta).

Exemple de strângere a sarcinilor:

In dreapta - pe rafturi, in dulap, pe masa.

Sub lista de pictograme, intr-o cutie.

Clarificarea timpului pentru copiii cu autism: CÂND ? CÂT TIMP ? CE URMEAZA ?

Datorita faptului ca nu intelege ce se intâmpla si in ce ordine se intâmpla lucrurile, copilul autist se afla in continua nesiguranta (anxietate). De aceea vizualizarea schemei de zi compenseaza gândirea si comportamentul neorganizat, impulsiv si focalizat autostimulativ.

Schema de zi constituie o forma de comunicare a copilului autist/ cu copilul autist. De aceea este important sa alegem tipul de zchema de zi, potrivit nivelului de dezvoltare si intelegere la care se afla copilul in cauza.

Asadar, schema de zi poate fi sub forma de:

Obiecte concrete sau simbolice

cana inseamna ca mâncam (obiect concret),

ursuletul inseamna ca mergem la somn, ghiozdanul mov inseamna ca mergem la plaja (obiete simbolice)

Fotografii exact ale obiectelor ce urmeaza a fi folosite

Desene

Pictograme

Cuvinte/text scris

Durata unei scheme de zi (câte activitati sunt anuntate o data?)

O activitate

Doua/trei

Page 13: Autism Mitasov

Jumatate de zi

Toata ziua

O saptamâna, o luna, un an

In functie de nivelul de intelegere al copilului, de gradul de severitate al autismului si de existenta sau nu a deficientei mintale si a severitatii acesteia.

Sugestii pentru utilizarea schemei de zi pentru copilul cu autism

Copilul trebuie sa o utilizeze activ

copilul ia obiectul semnificativ pentru activitate, il duce la locul unde va avea loc aceasta si acolo il va pune la locul stabilit).

copilul strange la finalul activitatii pictograma/ poza/ cuvântul, in cutiuta stabilita sau taie/bifeaza cu creionul activitatea.

Doar sa se uite pe orar, sa observe, adultul indicându-i activitatea finalizata (nu este de recomandat!)

Rutina – puterea obisnuintelor/obiceiurilor este utila in activitati de genul: spalatul pe dinti, toaleta zilnica, masa, activitatile educative etc. Pentru a preveni rutina inutila si in activitatile care in mod firesc sunt schimbatoare sau care nu depind de noi in totalitate (ex. cumparaturile, plimbarile, vizitele etc), este indicat sa aducem regulat schimbari in schema de zi. Aceste schimbari trebuie insa anuntate, copilul trebuie pregatit pentru schimbarea care va interveni si aceasta trebuie facuta pentru inceput in mod controlat deoarece modificarea neanuntata a orarului conduce la deruta (anxietate).

Asadar faceti din schimbare o rutina.

Tineti cont de particularitatile persoanei cu autism.

Tineti cont de nevoile persoanei cu autism.

Adaptati cât mai multe elemente din cotidian.

Reduceti stresul.

Psihopedagog Raluca Cordunianu

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/claritate_si_simplificare_in_viata_copilului_cu_autism.php#sthash.t8At4HWp.dpuf

Cum comunic eficient cu persoanele cu autism?

Page 14: Autism Mitasov

Pentru a fi inteleasa de persoana cu autism, comunicarea trebuie sa respecte regulile descrise in continuare. Acestea vor fi aplicate consecvent si de catre toate persoanele ce intra in contact cu autistul (toti membrii familiei, cadre didactice, terapeuti).

Folositi propozitii scurte, pe ton ferm! (“Andrei, deschide caietul!”) Nu va temeti sa folositi tonul ferm. Nu va fi perceput ca fiind agresiv, nu va speria, ci va oferi siguranta.

Fiti clari si previzibili! Schimbarile, neclaritatile ii fac nesiguri. Acest lucru atrage dupa sine comportamente dezadaptative (auto si heteroagresivitate, stereotipii verbale).

Utilizati transmiterea mesajului in forma vizuala (folosind obiecte la inceput, iar apoi imagini)! Mesajul este mai clar daca este si vazut si auzit, nu doar auzit.

Acordati-i cele cateva momente timp de gandire! Autistii gandesc in piese de puzzle. Au nevoie de timp sa puna piesele in ordine. Acest lucru duce la o reactie mai tarzie din partea lor. Uneori pana a face puzzle-ul poate dura saptamani.

Subtitrati pentru el expresiile faciale, numiti-i emotia ce insoteste mesajul! (“E trist pentru ca a luat nota mica.”)

Legati complimentele, recompensele, incurajarile de lucruri concrete! (“Bravo, ai dansat foarte bine!”)

Dati-i sarcini singulare! Acest lucru evita ca sarcina sa fie abandonata inainte de finalizare.

Oferiti-i variante cand trebuie sa faca o alegere! (“Vrei cuburi sau puzzle?”) – daca a invatat la terapie sa faca o alegere.

Dati-i reguli, nu argumente si explicatii, chiar daca intreaba “De ce?”! Nu va cere detalii sau sa ii spuneti cum ati ajuns la aceasta regula, ci mai multa claritate. (“Sunt bolnav, tu speli vasele!”)

Ramaneti calm si ferm chiar daca va supara! Nu aratati acest lucru. Cand sunteti suparat, sunteti alta persoana, diferita de cea pe care o stie si care ii ofera siguranta. Schimbarile, chiar si cele ale unei persoane, il nelinistesc.

Nu il loviti cand greseste, nu ii vorbiti mult! Nu va intelege de ce a fost lovit. Nu are capacitatea de a lega pedeapsa de greseala facuta. Daca vreti sa se corecteze, retrageti recompensa.

Folositi un limbaj fara subintelesuri! Glumele, ironiile, expresiile cu mai multe sensuri nu pot fi intelese si asta il deruteaza.

Nu ii dati sarcini in forma negativa! Nu ii spuneti ce sa nu faca, ci ce sa faca. (Nu ii spun: “Nu mai vorbi!”, ci “Taci!/Tine gura inchisa!”)

Evitati cuvinte ca: “imediat”, “poate”, “nu stiu inca”, “un pic”! (La intrebarea: “Cand plecam?” nu raspund: “Imediat!”, ci “Cand linia mare ajunge la 5!/Termini puzzle si plecam!”)

Ocoliti intrebari de forma: “Vrei sa … ?”! Sunteti mai clar daca o spuneti ca pe o afirmatie. (Nu spun: “Vrei sa scrii?”, ci “Scrie!”)

Page 15: Autism Mitasov

Oferiti-i propozitii/comportamente sablon pentru anumite situatii!Propozitiile/comportamentele sablon au mereu aceeasi forma si se folosesc totdeauna cand apare situatia pentru care au fost create. (Nu poate sa faca ceva singur, il invat sa spuna: “Ajuta-ma!”)

logoped: Aron Ana-Maria

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/comunicarea-eficienta.php#sthash.xHONVteo.dpuf

Ce este autismul ?

Autismul este un sindrom, o tulburare invazivă, pervazivă (engl.) (profundă) a dezvoltării, care are aspecte clinice diferite. Autismul nu este o ramură, o manifestare, a schizofreniei.

Tulburările sunt de origine biochimică şi produc o disfuncţionalitate cerebrală, disfuncţionalitate în preluarea/prelucrarea mesajelor primite de creier, ceea ce duce la izolarea autistului.

Debutul autismului :

încă de la naştere sunt semne ale unei dezvoltări anormale;

în cele mai multe dintre cazuri, dezvoltarea este normală până în jurul vârstei de 2 ani – 2 ani şi jumătate, după care apare autismul (se pierd toate "achiziţiile" de până atunci – de limbaj, de

comunicare, etc.).

De regula, diagnosticul nu trebuie stabilit mai devreme de 3 ani deoarece este riscant, poate fi confundat cu intarzierea mintala.

Statisticile arată că proporţia este de o fată la 4 băieţi care sunt afectaţi de autism. Fetelor în schimb, le este specific Sindromul RETT, care face parte din categoria tulburărilor pervazive,

invazive, profunde ale dezvoltării.

Mituri despre autism

Autismul apare în familiile cu părinţi “reci”!

Autismul apare în ţări industrializate, cu societăţi “reci” din punct de vedere afectiv!

Autismul apare în anumite grupuri sociale, de exemplu, numai de intelectuali sau numai de muncitori!

Autismul nu este determinat de disfuncţionalităţi la nivelul creierului!

Copilul manifestă rea-voinţă în a vorbi!

Autistul este închis în lumea sa interioară, care este populată de fantezii înfricoşătoare!

Autismul este determinat de o adâncă depresie şi este corelat cu o dotare peste medie!

 

Cum se manifestă copiii cu autism ?

Anomalii în autism în relaţia cu obiectele şi persoanele

Page 16: Autism Mitasov

un copil cu autism stabileşte rar contactul vizual (sau chiar deloc) cu obiecte şi/sau persoane;

fixaţiile sunt specifice copiilor cu autism;

copilul cu autism poate fi anxios, neliniştit, nervos, agasat atunci când este solicitat de ceilalţi pentru că nu întelege ce trebuie să facă, reacţionează aparte pentru că are dificultăţi de

preluare/prelucrare a informaţiei;

contactul vizual nu este utilizat când vrea să atragă atenţia sau când trebuie să fie el atent; în funcţie de specificul copilului cu autism, contactul vizual poate fi realizat dupa vârsta de 8-12 luni sau chiar dupa 10

ani (!);

copilul cu autism nu are capacitatea de a se pune în locul altuia;

copiii cu autism nu înţeleg valoarea sentimentelor, dar au propriile sentimente pe care însă nu le pot exprima din cauza afecţiunii cerebrale, nu sunt niste introvertiţi;

nu utilizează jocul interactiv, nu imită;

copilul cu autism are stereotipii (mecanism previzibil) prin care îşi provoacă stimuli pe care-i poate controla;

se ataşează de obiecte neobişnuite;

nu au iniţiativă proprie, însă o parte dintre ei pot fi învăţaţi să iniţieze singuri;

la schimbările din mediul înconjurător, o parte dintre aceştia sunt nervoşi, anxioşi.

Senzorio - motricitatea la copiii cu autism

toate funcţiile senzoriale pot fi afectate în cazul copiilor cu autism;

scraşnesc din dinţi, îşi provoacă stimuli vizuali (mişcarea maşinii pe podea timp îndelungat, reclame TV, videoclipuri, muzică, lucruri strălucitoare -flacăra, bec, staniol, etc.), îşi balansează corpul;

în funcţie de copil, activitatea motorie spontană poate fi redusă sau crescută;

pot avea anomalii alimentare (mănâncă alimente acre -lămâi sau iuţi -ceapă; preferă măncare de o anumită culoare – numai albă, nu le plac alimentele roşii, etc.; desfac sandwich-ul şi mănâncă separat pâinea de conţinut; desfac biscuiţii cu cremă şi mănâncă numai crema de pe ei;nu mănâncă mâncare

gătită );

unii copii cu autism sunt deranjaţi de zgomote neînsemnate, pe când, zgomote puternice nu-i afectează ;

unii copii cu autism sunt distraşi de o rază de lumină care intră pe fereastră.

Comunicare şi limbaj în autism

copilul cu autism poate fi verbal şi non-verbal;

copilul cu autism care nu are probleme de limbaj, are probleme la nivelul comunicării şi intercomunicării;

persoanele cu autism au dublu handicap: autism şi întârziere mintală (nu este factor determinant în diagnosticarea autismului);

înfăţişarea autistului este, de multe ori, inexpresivă, însă nu trebuie generalizat;

interpretează ceea ce se întamplă în jurul lor în mod inadecvat;

Page 17: Autism Mitasov

când limbajul există, tonul, intensitatea, intonaţia acestuia sunt anormale, însă în grade diferite de la unul la altul;

reacţionează pavlovian: reproduc la persoana a II-a vorbind despre sine („mănânci” în loc de „mănânc”, „vrei la toaletă” în loc de „vreau la toaletă”, „ţi-e sete” în loc de „mi-e sete”, etc.).

Emoţiile în autism

copiii cu autism au emoţii, dar nu ştiu să şi le manifeste;

pot plânge sau râde bizar;

pot sa nu plângă atunci când se lovesc.

Funcţiile intelectuale în autism

statistic, 80% dintre copiii cu autism au întârziere mintală uşoară sau severă;

pot excela în ceea ce priveşte o performanţă de la nivel spaţial, video şi de memorie (învaţa titluri de cărţi de la o anumită editură, calendare, date de referinţă în sport, etc.);

atenţia poate fi îmbunătaţită prin implicarea în acţiuni care le fac placere.

  - See more at: http://www.cursuriautism.ro/despre-copiii-cu-autism.php#sthash.gQPzN1XY.dpuf

Integrarea senzoriala in cazul persoanelor cu autism

• De ce copilul cu autism suporta cu greu sa fie spalat pe cap sau sa fie tuns?

• De ce reactioneaza copilul cu autism atat de exagerat la sunete?

• De ce se leagana atat de mult?

• De ce copilul cu autism nu se uita la mine?

Definitia integrarii senzoriale (I.S.)

Integrarea senzoriala este abilitatea de a acumula si de a selecta informatiile din lumea inconjuratoare, prin intermediul organelor senzoriale si de a corela diferitele informatii astfel incat persoana sa poata reactiona (raspunde) intr-un mod adecvat adaptativ.

Dezvoltarea generala

La non-autist, procesul integrarii senzoriale se desfasoara astfel:

- evitarea stimulilor » cercetarea stimulilor » ordonarea informatiilor » integrarea informatiilor » formarea conceptelor.

In fata unui stimul nou, necunoscut individul are ca prima reactie evitarea datorita faptului ca acel stimul este necunoscut si poate prezenta un pericol. Apoi, apare curiozitatea si individul cerceteaza in felul sau stimulul (il observa de departe, il manipuleaza, exploreaza etc). In acest timp, informatiile se ordoneaza in creierul individului si sunt integrate in functie de cunostintele si experienta anterioara pentru ca in final procesul sa duca la formarea conceptului.

Page 18: Autism Mitasov

Se considera ca, in jurul varstei de 8 ani capacitatea de integrare senzoriala este bine dezvoltata.

Functiile organelor senzoriale:

• semnalarea pericolului

• recunoasterea informatiilor

Sistemele senzoriale

Auzul (sistemul auditiv) Functii:

• Realizeaza perceptia sunetelor

• Ajuta la localizarea sunetelor

• Realizeaza diferentierea sunetelor importante, de cele de fond

Acest sistem este important pentru dezvoltarea capacitatii de comunicare!

Văzul (sistemul vizual) Functii:

• Realizeaza perceptia stimulilor vizuali

• Realizeaza observarea detaliilor

• Diferentiaza fondul de imaginea importanta

Pipăitul (sistemul tactil) Functii:

• Realizeaza perceptia stimulilor tactili

• Realizeaza diferentierea stimulilor tactili

• Avertizeaza eventualele pericole

Echilibrul (sistemul vestibular) Functii:

• Regleaza echilibrul

Senzații musculare (senzatii proprioceptive) Functii:

• Regleaza tensiunea muschilor in corp, astfel incat aceasta este adecvata activitatii pe care dorim sa o realizam.

Mirosul (sistemul olfactiv)

Gustul (sistemul gustativ) Functii:

• Realizeaza pereptia stimulilor olfactivi si gustativi

• Avertizeaza in legatura cu eventulalele pericole

Page 19: Autism Mitasov

Cand organele senzoriale functioneaza normal inseamna ca exista o conlucrare continua a tuturor organelor senzoriale.

Probleme in integrarea senzorială( I.S. )

Deficiente in I.S. pot aparea la toata lumea, atat la persoanele cu deficienta mintala, autism, cat si la cele cu o inteligenta normala.

Multe persoane cu autism (80-90%) au alte experiente senzoriale (mai ales in ceea ce priveste experientele auditive/vizuale si tactile), in comparatie cu non-autistii.

O caracteristica a persoanelor cu autism este tocmai o prelucrare a informatilor mai degraba fragmentata, decat o perceptie globala.

Important de retinut este faptul ca problemele in I.S. nu sunt cauzate de defecte ale organelor senzoriale, ci de nereguli in procesul de prelucrare a stimulilor la nivelul creierului. Asadar: persoana in cauza aude, simte, miroase, vede si gusta, dar nu poate aduna aceste informatii intr-un intreg cu sens.

Neintelegand bine lumea, persoana cu autism nu poate reactiona adecvat!

Simptome ale deficientei in I.S.

Probleme de comportament:

• hipo/hiper-sensibilitate la anumiti stimuli

• dificultati de concentrare

• hipo/hiperkinezie

• auto/hetero- agresivitate Probleme de motricitate:

• neindemanare

• miscari automate (ca robotul)

• dificultate in coordonare ochi-mana

• caderi frecvente.

Autism si probleme de perceptie

Caracteristica principala a autismului este acest alt mod de perceptie.

Este important sa intelegem mai intai cauza care da o alta semnificatie stimulilor perceputi: exista un alt mod de gandire datorat prelucrarii incorecte a stimulilor.

Experientele senzoriale cel mai des intalnite la persoanele cu autism:

• Hiper-sensibilitate:

o Nu pot selecta informatiile relevante de detalii.

Page 20: Autism Mitasov

o Anumiti stimuli senzoriali sunt perceputi prea puternic.

• Hipo-sensibilitatea:

o inregistrare deficitara, stimulii senzoriali sunt perceputi prea slab.

• Inconsistenta in percepere:

o fluctuatie intre cele numite mai sus.

• Perceperea fragmentata:

o perceperea partilor in loc de intreg.

• Perceperea deformata:

o in cazul supra-stimularii se agraveaza.

• Probleme in ceea ce priveste interpretarea datelor senzoriale

o ex.: lipsa reactiei la sunete etc.

• Prelucrare mai lenta:

o reactie mai lenta la stimuli.

• Vulnerabilitate la suprastimulare senzoriala

o cauzeaza evitarea, retragerea, prelucrarea informatiilor prin intermediul unui singur organ senzorial etc.

Stiluri de perceptie a stimulilor la persoanele cu autism:

Copiii cu autism par sa dezvolte abilitatea de a controla stimulii senzoriali care actioneaza asupra analizatorilor. Acest lucru este necesar pentru a supravietui intr-o lume in care sunt bombardati cu informatii externe.

Aceasta strategie de compensare poate fi gasita in stiluri de perceptie pe care le auto-dezvolta, ca de exemplu:

• Prelucrarea printr-un singur organ senzorial: stimulul de la un singur organ senzorial este prelucrat in mod instinctiv.

• Evitarea perceperii directe: perceperea directa conduce rapid spre suprasolicitare.

• Inchiderea sistemului senzorial: pentru a diminua sau inlatura bombardamentul senzorial

• Compenseaza perceperea nesigura a unui organ senzorial cu alti analizatori: tactil si olfactiv mai ales.

• Rezonanta: se pierde intr-un stimul/este fascinat de un stimul senzorial.

Probleme de I.S. existente la persoanele cu autism - exemple

Hiper-sensibilitate tactila

Page 21: Autism Mitasov

• Atingerile il dor, prefera sa atinga el pe cineva sau ceva

• Accepta atingerea doar a anumitor materiale

• Evita mediile aglomerate

• Este foarte agitat, se joaca cu degetele peste tot

• Plange mult si cere mereu ceva

• Se lupta fizic sau tipand

• Refuza spalarea pe cap, taierea unghiilor, spalarea pe dinti etc

• Are preferinta clara pentru anumite mancaruri si haine.

Hiper-sensibilitate auditiva

• Isi astupa urechile

• Face singur mult zgomot ca sa blocheze zgomotele altora

• Ii este teama de animale

• Ii displac tunetele (furtunile)

• Doreste sa aiba castile pe urechi

• Prefera tonurile joase

Prelucrare doar prin intermediul organului vizual

• Predomina utilizarea organului vizual

• Realizeaza autostimulare vizuala pentru a ignora stimuli de orice alta natura

• Poate fi intrerupt doar in cazul in care i se ofera un stimul vizual, de exemplu a intra in campul vizual al copilului

Sugestii

• Pastrati vizualizarea simpla si usor de organizat.

• Tineti cont de stimulii senzoriali care-l deranjeaza, in mediul sau

• Tineti cont de modul in care va prezentati ca educator/specialist in fata copilului – previzibil

• Adaptati modalitatile de hranire la copilul cu dificultati in alimentatie.

• Tineti cont ca este necesar un timp mai lung pentru prelucrarea tuturor informatiilor .

Vigilenta / alerta

Page 22: Autism Mitasov

Un aspect care joaca un rol important in prelucrarea informatiilor senzoriale este starea de vigilenta/alerta.

Vigilenta/alerta se refera la faptul ca starea de veghe este la un nivel optim astfel incat subiectul reactioneaza adaptativ adecvat.

Starea de alerta poate varia in functie de moment, avand diferite nivele.

Nivelul de vigilenta/alerta este determinat de:

• Stimuli cunoscuti/necunoscuti

• Stimuli asteptati/neasteptati

• Stimuli siguri/nesiguri

• Emotii ca: durere, frica, tristete, bucurie

• Stimuli senzoriali

Prelucrarea stimulilor

Modul de a reactiona la stimulii senzoriali depinde de nivelul de vigilenta/alerta. Uneori nivelul de vigilenta este prea scazut (cand suntem obositi, plictisiti, aproape de adormire), iar alteori prea ridicat (in momentele de suparare, frica, agitatie, nerabdare etc).

Nivelul optim de vigilenta este atunci cand se reactioneaza la stimulii nici prea puternici, nici prea slabi, cand individul reuseste sa selecteze bine stimulii.

Fiecare persoana doreste sa mentina tot timpul zilei un nivel optim de vigilenta/alerta, ca sa reactioneaze cat mai bine. Aceasta se face, inconstient, prin utilizarea stimularii senzoriale.

Stimulii senzoriali au functia de ,,schimbatori de motor" (modalitati de stimulare cu scopul de a schimba nivelul de vigilenta). Acestia au o legatura mare cu organele senzoriale:

• Activitate la nivelul organului gustativ (are un efect pe o durata scurta de timp). de exemplu: mananci o bomboana, un fruct.

• Activitate la nivelul organelor vizual si auditiv (efect de scurta durata). de exemplu: privesti un obiect interesant etc.

• Activitate la nivel tactil (efect de lunga durata). de exemplu: presiunea efectuata asupra umerilor, mainilor etc.

• • Activitate la nivelul proprioceptiv si vestibular (efect de lunga durata). de exemplu: a face sport/ a urca scarile.

Tehnici de scadere a nivelului de vigilenta/alerta la copiii cu autism

• Miscari lente.

• Activitati sau miscari repetate.

Page 23: Autism Mitasov

• Miscari sau activitati fara multe variatii.

• Activitatile previzibile si dorite duc la linistire.

• Lucrurile cunoscute duc la calmare.

• Activitatile de lunga durata.

Tehnici de ridicare a nivelului de vigilenta/alerta la copiii cu autism

• Miscarile rapide.

• Schimbarile in miscare sau activitati.

• Includerea schimbarilor in miscari sau activitati creste nivelul de vigilenta/alerta.

• Prezenta lucrurilor noi ridica nivelul de vigilenta/alerta.

• Prezenta lucrurilor neasteptate duce la cresterea vigilentei/alertei.

• Activitati de scurta durata.

Sugestii

• Inventariati reactiile in urma perceptiilor senzoriale ale copilului cu autism (prin metoda observatiei).

• Cotati nivelul de alerta in diverse momente ale zilei.

• Cautati punctele lui forte.

• Terapia (activitati senzoriale) sau adaptarile (la nivelul materialelor/mediului) pot contribui la ridicarea calitatii vietii si pot crea noi sanse de dezvoltare.

Comunicarea totala in autism

Definitia comunicarii totale = acea comunicare în care ai dreptul şi poţi utiliza toate formele de comunicare posibile:

comunicarea verbală

comunicarea non-verbală

mimică

pictograme

fotografii

obiecte

Page 24: Autism Mitasov

postura

sunete

onomatopee

Cel care transmite mesajul trebuie să adapteze tipul de comunicare la capacităţile copilului si la particularitatile sale de intelegere.

Comunicarea totală conduce la dezvoltarea comunicarii verbale.

Avantajele comunicarii totale:

Se adresează mai multor organe de simţ : vizual, auditiv, tactil;

Timpul de receptare al mesajului este mai lung;

Mesajul este transmis în formă concretă;

Mesajul este transmis în aceeaşi formă: vede acelaşi pantof, aceeaşi cană => are formă constantă;

Mesajele vizuale insotite de exprimarea verbala sunt mai uşor de diferenţiat fata de cele exprimate doar verbal

Este suficientă motricitate grosieră in receptarea si transmiterea mesajului.

Atitudini de bază în comunicarea totală

Însoţim comunicarea cu ajutorul obiectelor, gesturilor, pictogramelor cu exprimarea verbala.

Folosim puţine cuvinte pentru a face legătura între cuvânt şi obiect;

Copilul trebuie învaţat să folosească obiectele, pictogramele pt a comunica cu ajutorul lor.

Să ne asigurăm că este atent cand transmitem mesajul;

Comunicarea trebuie să se facă într-un spaţiu potrivit, structurat (copilul să aibă un loc al lui la masa, un loc permanent pentru orarul cu pictograme, locul unde se joacă etc);

Linişte (în spaţiul structurat se elimină zgomotele);

Peste tot folosim pictograme pentru a şti copilul ce se întâmplă în fiecare zona din spatiul sau de viata;

Nu dăm mai multe comenzi odată;

Page 25: Autism Mitasov

Oferim copilului timp pentru reacţie dupa ce i-am dat o sarcina. O parte dintre copii au nevoie de 3 secunde timp de reactie;

Primele denumiri de obiecte invatate să fie obiecte preferate, obiecte familiare din mediu;

Nivelele comunicarii totale

Nivel non-simbolic

Comunicăm un mesaj non-simbolic prin obiecte însoţite de cuvinte.

Nivel pre-simbolic

Nivel pre-simbolic

Nivel simbolic

Nivel simbolic

Utilizam pictograme pentru a arăta o simbolistică (ex.: pictograma cu o pasăre cu aripile deschise arată zborul, pictograma cu un om cu mâinile pe piept şi o lumânare arată moartea).

In cazul persoanelor cu autism incepem invatarea de la nivelul non-simbolic şi ajungem la nivelul simbolic.

Instrumente de comunicare şi vizualizare

Brelocul – facem o gaură în pictogramele plastificate ce reprezinta obiectele preferate ale copilului şi le introducem in breloc invatandu-l pe copil sa le utilizeze pentru a solicita obiectul dorit;

Placematul - punem pictograme cu tipuri de mâncare preferate de copil, pe foaia de plastic de pus pe masă pentru tacâmuri, iar copilul e invatat sa solicite mancarea dorita atunci;

Page 26: Autism Mitasov

Orarul sau tabla cu pictograme

Atunci când termină o activitate, copilul cu autism întoarce pictograma respectivă şi trece la următoarea;

La copiii cu deficit sever utilizam doar 2 pictograme;

Avem prima dată orar cu obiecte şi mai apoi orar cu pictograme.

Ceasul cu pictograme

Ceasul cu pictograme

arătătorul mic să fie de aceeaşi culoare cu ora;

arătătorul mare să fie de aceeaşi culoare cu minutele;

la început punem puţine pictograme şi folosim activităţi zilnice (prânz, somn, joacă);

ceasul cu pictograme e folosit pentru copii cu inteligenţă flexibilă.

Dulapul sau raftul cu pictograme

poate fi un suport;

poate fi un flanelograf;

poate fi un dulap cu rafturi;

de preferinţă pictogramele e bine să fie aşezate pe verticală, dar nu e greşit nici pe orizontală;

pictogramele este bine sa aiba scrise pe ele şi cuvântul ce desemneaza obiectul reprezentat de pictograma, pentru că, în timp, vom scoate pictogramele şi va rămâne doar cuvântul.

Agenda cu pictograme

Seamănă cu una obişnuită, dar este adaptată pentru persoanele cu autism;

La început vor fi doar pictograme, apoi pictograme + cuvânt;

Mai târziu introducem cifrele (orele):

Page 27: Autism Mitasov

pictogramă

pictogramă + cuvânt

pictogramă + cuvânt + oră.

Ceasul cu pictograme

Zilele sunt scrise cu culori diferite, dar tot timpul anului se respectă culorile alese. Întotdeauna "luni" va fi scris cu verde, "marţi" cu roşu, "miercuri" cu mov, etc.

În dreptul fiecărei zile se vor desena buline pentru a numerota zilele săptămânii. Lângă "luni" punem o bulină (pentru ziua I a săptămânii), lângă "marţi" punem două buline (ziua a II-a), etc.

C.V.-ul copilului cu autism sau CARTEA VIEŢII

Cartea vietii = un album în care sunt puse în ordine cronologică fotografii care reprezintă stadiile vieţii (marchează evenimente importante din evoluţia copilului);

Capitolele sau paginile din Cartea Vietii vor fi marcate cu o anumită culoare (ex. pag. 1 – chenar roşu);

Fiecare pagină va avea un titlu:

pag.1 - EU (copilul) – evenimente importante din viata copilului, chenar roşu;

pag.2 – FAMILIA MEA – membrii familiei în poze separate sub care sunt scrise numele acestora, chenar portocaliu;

pag.3 – RUDELE MELE – poze + nume, chenar galben;

pag.4 –VECINII MEI – fotografii + nume, chenar de altă culoare;

pag.5 – COLEGII MEI – fotografii + nume, chenar de altă culoare;

pag.6 - instituţiile importante în care a fost copilul: grădiniţă, şcoala, spital, cabinetul terapeutului, diferite locaţii în care merge frecvent – poză + denumire; pagină marcată cu verde;

Page 28: Autism Mitasov

pag.7 - pagina ce marchează schimbările pe plan fizic (poze cu copilul bebeluş, stând în şezut, mergând în patru labe, mergând în picioare, mergând la grădiniţă, la şcoală, poze în care este surprinsă variaţia de greutate dacă a slăbit sau s-a îngrăşat între timp, apariţia pilozităţii, etc.) – chenar albastru;

pag.8 - pagină ce conţine poze pentru explicarea noţiunilor de sexualitate - chenar albastru deschis;

pag.9 - pagină marcată cu negru ce cuprinde persoanele apropiate copilului, dar care au murit

Cercul social

Cercul social

persoana cu autism se află în centru;

în cercul apropiat pozei autistului sunt puse pozele cu membrii familiei;

în următorul cerc vor fi persoane cu care intră des în contact (învăţătorul, terapeutul, vecinul cu care se joacă zilnic copilul, colegul de bancă, etc.)

Timpul rămas până la un eveniment

se utilizeaza pentru a se explica copilului cât timp mai este până la un eveniment anume;

- atunci când, spre exemplu, copilul întreabă în mod repetat când este ziua lui, iar până la aniversare mai sunt patru zile, se aşează lângă patul acestuia cinci pictograme:

Timpul rămas până la un eveniment

pe măsură ce se consumă o zi, copilul întoarce pictograma corespunzătoare zilei respective.

Principiile vizualizării

Vizualizarea = comunicarea unui mesaj în mod vizual.

Copilul cu autism trebuie să înveţe semnificaţia mijlocului de comunicare şi vizualizare.

Oferiţi ajutor individualizat!

Conduce-ţi copilul cu autism spre instrumentul de comunicare si vizualizare!

Fiţi perseverenţi ( controlaţi frica de eşec)!

Instrumentul de comunicare si vizualizare trebuie individualizat.

Page 29: Autism Mitasov

Locul instrumentului trebuie să fie unul vizibil, accesibil copilului, într-un loc disponibil.

Instrumentul de comunicare si vizualizare va fi numit printr-un singur termen, care va fi folosit de toţi membrii familiei autistului.

Termeni comuni – utilizarea unor termeni cunoscuţi de către copil şi utilizaţi de către toţi cei care intră în contact cu copilul.

Modificările în orarul cu pictograme se fac seara, pentru a doua zi.

Consecvenţă – toată lumea, zilnic, trebuie să folosească instrumentul de comunicare si vizualizare.

Observaţi reacţiile persoanei cu autism în momentul în care utilizează instrumentul, pentru a înţelege dacă acesta e potrivit pentru el. Instrumentul de comunicare şi vizualizare se poate adapta în funcţie de reacţiile copilului.

Utilizaţi instrumentul de comunicare si vizualizare permanent!

Realizati programul cu pictograme pentru o durata de timp cât poate înţelege copilul (de la program cu 2 pictograme -> program pentru toată ziua).

La multi copii trebuiesc întoarse pictogramele ce reprezinta activitatile ce le-au terminat de facut.

Dacă apar modificări în programul zilei, semnalaţi-le în program, dar fără a abuza de acest principiu.

Sortaţi pictogramele în ordine alfabetică sau pe domenii. Fiecare categorie de pictograme trebuie să fie pe o anumită culoare.

Exemplu: pictogramele cu emoţii intră în aceeaşi categorie:

se lipeşte pe un carton o coală de hârtie roşie

pictogramele ce apartin unei categorii se vor lipi pe carton, peste care s-a lipit coala roşie, apoi se vor decupa.astfel incat pe marginile fiecarei pictograme să rămână un chenar roşu de 1cm

pictogramele cu emoţii

obiectele din casă pot fi toate pe un chenar albastru,

animalele pot avea un chenar verde, etc.

Cum ştim dacă instrumentul de comunicare şi vizualizare este eficient?

Răspunzând la următoarele întrebări:

Este instrumentul folosit destul de consecvent?

Page 30: Autism Mitasov

Înţelege copilul cu autism rostul, funcţia instrumentului? Ce informaţie se oferă?

Instrumentul este adaptat nivelului şi structurii copilului?

Sunt oferite prea multe sau prea puţine informaţii (pictograme utilizate)?

Instrumentul stă într-un loc accesibil?

Instrumentul este realizat suficient de individualizat?

Obiectivele programului cu pictograme:

Invatarea realizarii de orare cu pictograme pentru copii cu autism in cadrul cursului

Diminuarea stării de nesiguranţă

activităţile ce urmează devin previzibile

Dezvoltarea independenţei, autonomiei

dependenţa faţă de adult va fi inlocuita de dependenta de orarul cu pictograme

Dezvoltarea flexibilităţii

activităţile din programul cu pictograme nu se vor desfasura în aceeaşi ordine zilnic. La început ordinea e strictă, dar treptat se schimbă ordinea între ele.

Idei greşite despre programul cu pictograme:

1. Programul cu pictograme e cel mai bun la pentru copii cu autism.

nu trebuie să generalizăm, pentru că nu e necesar să-l folosim la toţi.

Page 31: Autism Mitasov

la unii copii e nevoie de program cu obiecte, iar altii pot utiliza un program scris

2. Toate evenimentele dintr-o zi trebuie marcate cu pictograme.

nu toate evenimentele, pentru că persoanele cu autism trăiesc, in general, în prezent, nu sunt framantate de trecut si nu-si fac griji cu privire la viitor. Marcăm doar activităţile ce trebuie executate,cele introiectate nu le punem, iar cele relaxante le putem folosi ca recompensă.

3. Părintele, educatorul hotărăşte în totalitate conţinutul programului cu pictograme.

la început programul va fi realizat de adult, iar treptat va fi angrenat şi copilul în alcătuirea programului.

pentru a alege activităţi, îi arătăm copilului două pictograme cu doua activitati din care el va alege.

Daca el poate sa se implice in realizarea programului inseamna ca el se implica în administrarea propriei vieţi.

4. Activitatea hotărâtă trebuie realizată în mod obligatoriu.

Pot exista exceptii si se poate modifica programul, dar cu copilul de faţă.

5. Zilele arată cam la fel.

până învaţă activităţile de rutină vom menţine un orar fix, iar apoi se vor face schimbări.

activităţile se pot face în ordine diferită

6. Toţi copii beneficiază de acelaşi program cu pictograme într-o clasă

e ineficient in cazul copiilor cu autism .

programul trebuie individualizat pentru fiecare copil.

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/comunicarea-totala.php#sthash.gkloYsZd.dpuf

Integrarea senzoriala in cazul persoanelor cu autism

De ce copilul cu autism suporta cu greu sa fie spalat pe cap sau sa fie tuns?

De ce reactioneaza copilul cu autism atat de exagerat la sunete?

Page 32: Autism Mitasov

De ce se leagana atat de mult?

De ce copilul cu autism nu se uita la mine?

Definitia integrarii senzoriale (I.S.)

Integrarea senzoriala este abilitatea de a acumula si de a selecta informatiile din lumea inconjuratoare, prin intermediul organelor senzoriale si de a corela diferitele informatii astfel incat persoana sa poata reactiona (raspunde) intr-un mod adecvat adaptativ.

Dezvoltarea generala

La non-autist, procesul integrarii senzoriale se desfasoara astfel:

evitarea stimulilor » cercetarea stimulilor » ordonarea informatiilor » integrarea informatiilor » formarea conceptelor.

In fata unui stimul nou, necunoscut individul are ca prima reactie evitarea datorita faptului ca acel stimul este necunoscut si poate prezenta un pericol. Apoi, apare curiozitatea si individul cerceteaza in felul sau stimulul (il observa de departe, il manipuleaza, exploreaza etc). In acest timp, informatiile se ordoneaza in creierul individului si sunt integrate in functie de cunostintele si experienta anterioara pentru ca in final procesul sa duca la formarea conceptului.

Se considera ca, in jurul varstei de 8 ani capacitatea de integrare senzoriala este bine dezvoltata.

Functiile organelor senzoriale:

semnalarea pericolului

recunoasterea informatiilor

Sistemele senzoriale

Auzul (sistemul auditiv)

Page 33: Autism Mitasov

Functii:

Realizeaza perceptia sunetelor

Ajuta la localizarea sunetelor

Realizeaza diferentierea sunetelor importante, de cele de fond

Acest sistem este important pentru dezvoltarea capacitatii de comunicare!

Vazul (sistemul vizual)

Functii:

Realizeaza perceptia stimulilor vizuali

Realizeaza observarea detaliilor

Diferentiaza fondul de imaginea importanta

Pipaitul (sistemul tactil)

Functii:

Realizeaza perceptia stimulilor tactili

Realizeaza diferentierea stimulilor tactili

Avertizeaza eventualele pericole

Echilibrul (sistemul vestibular)

Functii:

Regleaza echilibrul

Page 34: Autism Mitasov

Senzatii musculare (senzatii proprioceptive)

Functii:

Regleaza tensiunea muschilor in corp, astfel incat aceasta este adecvata activitatii pe care dorim sa o realizam.

Mirosul (sistemul olfactiv)

Gustul (sistemul gustativ)

Functii:

Realizeaza pereptia stimulilor olfactivi si gustativi

Avertizeaza in legatura cu eventulalele pericole

Cand organele senzoriale functioneaza normal inseamna ca exista o conlucrare continua a tuturor organelor senzoriale.

Probleme in integrarea senzoriala( I.S. )

Deficiente in I.S. pot aparea la toata lumea, atat la persoanele cu deficienta mintala, autism, cat si la cele cu o inteligenta normala.

Multe persoane cu autism (80-90%) au alte experiente senzoriale (mai ales in ceea ce priveste experientele auditive/vizuale si tactile), in comparatie cu non-autistii.

O caracteristica a persoanelor cu autism este tocmai o prelucrare a informatilor mai degraba fragmentata, decat o perceptie globala.

Page 35: Autism Mitasov

Important de retinut este faptul ca problemele in I.S. nu sunt cauzate de defecte ale organelor senzoriale, ci de nereguli in procesul de prelucrare a stimulilor la nivelul creierului. Asadar: persoana in cauza aude, simte, miroase, vede si gusta, dar nu poate aduna aceste informatii intr-un intreg cu sens.

Neintelegand bine lumea, persoana cu autism nu poate reactiona adecvat!

Simptome ale deficientei in I.S.

Probleme de comportament:

hipo/hiper-sensibilitate la anumiti stimuli

dificultati de concentrare

hipo/hiperkinezie

auto/hetero- agresivitate

Probleme de motricitate:

neindemanare

miscari automate (ca robotul)

dificultate in coordonare ochi-mana

caderi frecvente.

Autism si probleme de perceptie

Caracteristica principala a autismului este acest alt mod de perceptie.

Este important sa intelegem mai intai cauza care da o alta semnificatie stimulilor perceputi: exista un alt mod de gandire datorat prelucrarii incorecte a stimulilor.

Experientele senzoriale cel mai des intalnite la persoanele cu autism:

Page 36: Autism Mitasov

Hiper-sensibilitate:

Nu pot selecta informatiile relevante de detalii.

Anumiti stimuli senzoriali sunt perceputi prea puternic.

Hipo-sensibilitatea:

inregistrare deficitara, stimulii senzoriali sunt perceputi prea slab.

Inconsistenta in percepere:

fluctuatie intre cele numite mai sus.

Perceperea fragmentata:

perceperea partilor in loc de intreg.

Perceperea deformata:

in cazul supra-stimularii se agraveaza.

Probleme in ceea ce priveste interpretarea datelor senzoriale

ex.: lipsa reactiei la sunete etc.

Prelucrare mai lenta:

reactie mai lenta la stimuli.

Vulnerabilitate la suprastimulare senzoriala

cauzeaza evitarea, retragerea, prelucrarea informatiilor prin intermediul unui singur organ senzorial etc.

Stiluri de perceptie a stimulilor la persoanele cu autism:

Copiii cu autism par sa dezvolte abilitatea de a controla stimulii senzoriali care actioneaza asupra analizatorilor. Acest lucru este necesar pentru a supravietui intr-o lume in care sunt bombardati cu informatii externe.

Aceasta strategie de compensare poate fi gasita in stiluri de perceptie pe care le auto-dezvolta, ca de exemplu:

Prelucrarea printr-un singur organ senzorial: stimulul de la un singur organ senzorial este prelucrat in mod instinctiv.

Evitarea perceperii directe: perceperea directa conduce rapid spre suprasolicitare.

Page 37: Autism Mitasov

Inchiderea sistemului senzorial: pentru a diminua sau inlatura bombardamentul senzorial

Compenseaza perceperea nesigura a unui organ senzorial cu alti analizatori: tactil si olfactiv mai ales.

Rezonanta: se pierde intr-un stimul/este fascinat de un stimul senzorial.

Probleme de I.S. existente la persoanele cu autism - exemple

Hiper-sensibilitate tactila

Desensibilizarea senzoriala la copiii cu autism

Atingerile il dor, prefera sa atinga el pe cineva sau ceva

Accepta atingerea doar a anumitor materiale

Evita mediile aglomerate

Este foarte agitat, se joaca cu degetele peste tot

Plange mult si cere mereu ceva

Se lupta fizic sau tipand

Refuza spalarea pe cap, taierea unghiilor, spalarea pe dinti etc

Are preferinta clara pentru anumite mancaruri si haine.

Hiper-sensibilitate auditiva

Isi astupa urechile

Face singur mult zgomot ca sa blocheze zgomotele altora

Ii este teama de animale

Ii displac tunetele (furtunile)

Doreste sa aiba castile pe urechi

Prefera tonurile joase

Prelucrare doar prin intermediul organului vizual

Page 38: Autism Mitasov

Predomina utilizarea organului vizual

Realizeaza autostimulare vizuala pentru a ignora stimuli de orice alta natura

Poate fi intrerupt doar in cazul in care i se ofera un stimul vizual, de exemplu a intra in campul vizual al copilului

Sugestii

Pastrati vizualizarea simpla si usor de organizat.

Tineti cont de stimulii senzoriali care-l deranjeaza, in mediul sau

Tineti cont de modul in care va prezentati ca educator/specialist in fata copilului – previzibil

Adaptati modalitatile de hranire la copilul cu dificultati in alimentatie.

Tineti cont ca este necesar un timp mai lung pentru prelucrarea tuturor informatiilor .

Vigilenta / alerta

Un aspect care joaca un rol important in prelucrarea informatiilor senzoriale este starea de vigilenta/alerta.

Vigilenta/alerta se refera la faptul ca starea de veghe este la un nivel optim astfel incat subiectul reactioneaza adaptativ adecvat.

Starea de alerta poate varia in functie de moment, avand diferite nivele.

Nivelul de vigilenta/alerta este determinat de:

Stimuli cunoscuti/necunoscuti

Stimuli asteptati/neasteptati

Stimuli siguri/nesiguri

Emotii ca: durere, frica, tristete, bucurie

Stimuli senzoriali

Prelucrarea stimulilor

Page 39: Autism Mitasov

Modul de a reactiona la stimulii senzoriali depinde de nivelul de vigilenta/alerta. Uneori nivelul de vigilenta este prea scazut (cand suntem obositi, plictisiti, aproape de adormire), iar alteori prea ridicat (in momentele de suparare, frica, agitatie, nerabdare etc).

Nivelul optim de vigilenta este atunci cand se reactioneaza la stimulii nici prea puternici, nici prea slabi, cand individul reuseste sa selecteze bine stimulii.

Fiecare persoana doreste sa mentina tot timpul zilei un nivel optim de vigilenta/alerta, ca sa reactioneaze cat mai bine. Aceasta se face, inconstient, prin utilizarea stimularii senzoriale.

Stimulii senzoriali au functia de ,,schimbatori de motor" (modalitati de stimulare cu scopul de a schimba nivelul de vigilenta). Acestia au o legatura mare cu organele senzoriale:

Activitate la nivelul organului gustativ (are un efect pe o durata scurta de timp). de exemplu: mananci o bomboana, un fruct.

Activitate la nivelul organelor vizual si auditiv (efect de scurta durata). de exemplu: privesti un obiect interesant etc.

Activitate la nivel tactil (efect de lunga durata). de exemplu: presiunea efectuata asupra umerilor, mainilor etc.

• Activitate la nivelul proprioceptiv si vestibular (efect de lunga durata). de exemplu: a face sport/ a urca scarile.

Tehnici de scadere a nivelului de vigilenta/alerta la copiii cu autism

Miscari lente.

Activitati sau miscari repetate.

Miscari sau activitati fara multe variatii.

Activitatile previzibile si dorite duc la linistire.

Lucrurile cunoscute duc la calmare.

Activitatile de lunga durata.

Tehnici de ridicare a nivelului de vigilenta/alerta la copiii cu autism

Page 40: Autism Mitasov

Miscarile rapide.

Schimbarile in miscare sau activitati.

Includerea schimbarilor in miscari sau activitati creste nivelul de vigilenta/alerta.

Prezenta lucrurilor noi ridica nivelul de vigilenta/alerta.

Prezenta lucrurilor neasteptate duce la cresterea vigilentei/alertei.

Activitati de scurta durata.

Sugestii

Inventariati reactiile in urma perceptiilor senzoriale ale copilului cu autism (prin metoda observatiei).

Cotati nivelul de alerta in diverse momente ale zilei.

Cautati punctele lui forte.

Terapia (activitati senzoriale) sau adaptarile (la nivelul materialelor/mediului) pot contribui la ridicarea calitatii vietii si pot crea noi sanse de dezvoltare.

psihopedagog Raluca Cordunianu

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/integrarea_senzoriala_in_cazul_persoanelor_cu_autism.php#sthash.7UKl5zEx.dpuf

Managementul de caz

1.Ce este eficienţa

Eficienţa este denumită conform dicţionarului român, ca fiind ceea ce produce rezultatul aşteptat. Eficienţa ţine de modul cum organizezi timpul,elaborezi programe,stabileşti priorităţi,depăşeşti momente de criză, pentru a îmbunătăţi performanţele. În termeni tehnici eficienţa înseamnă să scoţi maxim din minim.

Cheia eficienţei este managementul de caz. Managementul de caz este termenul folosit pentru a descrie un proces complet,din momentul când se naşte până obţii rezultatele dorite. Eficienţa unei intervenţii poate fi anticipată de modul în care sunt exprimate obiectivele în cadrul unui plan de intervenţie elaborat.

Page 41: Autism Mitasov

Vorbind de copilul autist, s-a demonstrat că intervenţia timpurie accelerează dezvoltarea generală a copilului, reduce comportamentele problemă, iar rezultatele pe termen lung sunt din cele mai bune.

Datorită diversităţii copiilor cu autism (diferite grade de severitate a autismului, diverse nivele ale abilităţilor intelectuale, personalitate diferită, prezenţa sau nu a diferitelor dificultăţi suplimentare, exemplu probleme senzoriale, epilepsia, etc) este improbabil ca ei să răspundă în acelaşi fel şi să progreseze în aceeaşi măsură la un singur tip de intervenţie. Astfel, este probabil să fie nevoie de mai multe tipuri de intervenţii pentru a răspunde tuturor nevoilor pe care le poate avea un copil. Este necesară o bună cunoaştere a copiilor, a tehnicilor de lucru, este necesar şi eficient un bun management de caz.

Lucrarea prezentată va arata eficienţa unui bun management de caz la copii cu autism.

Obiectivele pe care le propune lucrarea prezentă sunt:

identificarea şi dezvoltarea elementelor de eficientizare a managementului de caz la copilul cu autism;

propunerea de modele pentru implementarea managementului de caz la copii cu autism.

Lotul de subiecţi folosit este unul neomogen de vârste diferite, cu stadii de dezvoltare psihosociale, şi cognitive diferite.

A fost utilizat un mediu restrictiv şi organizat, s-au utilizat tipuri de intervenţii diferite, individualizate şi mai ales flexibile.A fost folosită terapia individuală combinată cu cea de grup.

A fost implemementat un vast program de socializare, cu un rol major în generalizarea comportamentelor învăţate şi dobândirea unor abilităţi în relaţiile sociale.

Rezultatele obţinute vor arată că , printr-un eficient management de caz, un copil cu autism, ajunge să dobândească abilităţi pe care nu le are, învaţă lucruri noi, învaţă să vorbească, să se joace, cum să se poarte.

Un eficient management de caz ajută copilul cu autism la recuperarea întârzierilor în dezvoltare şi în evoluţia lui ulterioară. Comunicarea totala in autism

Definitia comunicarii totale = acea comunicare în care ai dreptul şi poţi utiliza toate formele de comunicare posibile:

comunicarea verbală

comunicarea non-verbală

mimică

pictograme

fotografii

Page 42: Autism Mitasov

obiecte

postura

sunete

onomatopee

Cel care transmite mesajul trebuie să adapteze tipul de comunicare la capacităţile copilului si la particularitatile sale de intelegere.

Comunicarea totală conduce la dezvoltarea comunicarii verbale.

Avantajele comunicarii totale:

Se adresează mai multor organe de simţ : vizual, auditiv, tactil;

Timpul de receptare al mesajului este mai lung;

Mesajul este transmis în formă concretă;

Mesajul este transmis în aceeaşi formă: vede acelaşi pantof, aceeaşi cană => are formă constantă;

Mesajele vizuale insotite de exprimarea verbala sunt mai uşor de diferenţiat fata de cele exprimate doar verbal

Este suficientă motricitate grosieră in receptarea si transmiterea mesajului.

Atitudini de bază în comunicarea totală

Însoţim comunicarea cu ajutorul obiectelor, gesturilor, pictogramelor cu exprimarea verbala.

Folosim puţine cuvinte pentru a face legătura între cuvânt şi obiect;

Copilul trebuie învaţat să folosească obiectele, pictogramele pt a comunica cu ajutorul lor.

Să ne asigurăm că este atent cand transmitem mesajul;

Comunicarea trebuie să se facă într-un spaţiu potrivit, structurat (copilul să aibă un loc al lui la masa, un loc permanent pentru orarul cu pictograme, locul unde se joacă etc);

Linişte (în spaţiul structurat se elimină zgomotele);

Peste tot folosim pictograme pentru a şti copilul ce se întâmplă în fiecare zona din spatiul sau de viata;

Nu dăm mai multe comenzi odată;

Page 43: Autism Mitasov

Oferim copilului timp pentru reacţie dupa ce i-am dat o sarcina. O parte dintre copii au nevoie de 3 secunde timp de reactie;

Primele denumiri de obiecte invatate să fie obiecte preferate, obiecte familiare din mediu;

Nivelele comunicarii totale

Nivel non-simbolic

Comunicăm un mesaj non-simbolic prin obiecte însoţite de cuvinte.

Nivel pre-simbolic

Nivel pre-simbolic

Nivel simbolic

Nivel simbolic

Utilizam pictograme pentru a arăta o simbolistică (ex.: pictograma cu o pasăre cu aripile deschise arată zborul, pictograma cu un om cu mâinile pe piept şi o lumânare arată moartea).

In cazul persoanelor cu autism incepem invatarea de la nivelul non-simbolic şi ajungem la nivelul simbolic.

Instrumente de comunicare şi vizualizare

Brelocul – facem o gaură în pictogramele plastificate ce reprezinta obiectele preferate ale copilului şi le introducem in breloc invatandu-l pe copil sa le utilizeze pentru a solicita obiectul dorit;

Placematul - punem pictograme cu tipuri de mâncare preferate de copil, pe foaia de plastic de pus pe masă pentru tacâmuri, iar copilul e invatat sa solicite mancarea dorita atunci;

Page 44: Autism Mitasov

Orarul sau tabla cu pictograme

Atunci când termină o activitate, copilul cu autism întoarce pictograma respectivă şi trece la următoarea;

La copiii cu deficit sever utilizam doar 2 pictograme;

Avem prima dată orar cu obiecte şi mai apoi orar cu pictograme.

Ceasul cu pictograme

Ceasul cu pictograme

arătătorul mic să fie de aceeaşi culoare cu ora;

arătătorul mare să fie de aceeaşi culoare cu minutele;

la început punem puţine pictograme şi folosim activităţi zilnice (prânz, somn, joacă);

ceasul cu pictograme e folosit pentru copii cu inteligenţă flexibilă.

Dulapul sau raftul cu pictograme

poate fi un suport;

poate fi un flanelograf;

poate fi un dulap cu rafturi;

de preferinţă pictogramele e bine să fie aşezate pe verticală, dar nu e greşit nici pe orizontală;

pictogramele este bine sa aiba scrise pe ele şi cuvântul ce desemneaza obiectul reprezentat de pictograma, pentru că, în timp, vom scoate pictogramele şi va rămâne doar cuvântul.

Agenda cu pictograme

Seamănă cu una obişnuită, dar este adaptată pentru persoanele cu autism;

La început vor fi doar pictograme, apoi pictograme + cuvânt;

Mai târziu introducem cifrele (orele):

Page 45: Autism Mitasov

pictogramă

pictogramă + cuvânt

pictogramă + cuvânt + oră.

Ceasul cu pictograme

Zilele sunt scrise cu culori diferite, dar tot timpul anului se respectă culorile alese. Întotdeauna "luni" va fi scris cu verde, "marţi" cu roşu, "miercuri" cu mov, etc.

În dreptul fiecărei zile se vor desena buline pentru a numerota zilele săptămânii. Lângă "luni" punem o bulină (pentru ziua I a săptămânii), lângă "marţi" punem două buline (ziua a II-a), etc.

C.V.-ul copilului cu autism sau CARTEA VIEŢII

Cartea vietii = un album în care sunt puse în ordine cronologică fotografii care reprezintă stadiile vieţii (marchează evenimente importante din evoluţia copilului);

Capitolele sau paginile din Cartea Vietii vor fi marcate cu o anumită culoare (ex. pag. 1 – chenar roşu);

Fiecare pagină va avea un titlu:

pag.1 - EU (copilul) – evenimente importante din viata copilului, chenar roşu;

pag.2 – FAMILIA MEA – membrii familiei în poze separate sub care sunt scrise numele acestora, chenar portocaliu;

pag.3 – RUDELE MELE – poze + nume, chenar galben;

pag.4 –VECINII MEI – fotografii + nume, chenar de altă culoare;

pag.5 – COLEGII MEI – fotografii + nume, chenar de altă culoare;

pag.6 - instituţiile importante în care a fost copilul: grădiniţă, şcoala, spital, cabinetul terapeutului, diferite locaţii în care merge frecvent – poză + denumire; pagină marcată cu verde;

Page 46: Autism Mitasov

pag.7 - pagina ce marchează schimbările pe plan fizic (poze cu copilul bebeluş, stând în şezut, mergând în patru labe, mergând în picioare, mergând la grădiniţă, la şcoală, poze în care este surprinsă variaţia de greutate dacă a slăbit sau s-a îngrăşat între timp, apariţia pilozităţii, etc.) – chenar albastru;

pag.8 - pagină ce conţine poze pentru explicarea noţiunilor de sexualitate - chenar albastru deschis;

pag.9 - pagină marcată cu negru ce cuprinde persoanele apropiate copilului, dar care au murit

Cercul social

Cercul social

persoana cu autism se află în centru;

în cercul apropiat pozei autistului sunt puse pozele cu membrii familiei;

în următorul cerc vor fi persoane cu care intră des în contact (învăţătorul, terapeutul, vecinul cu care se joacă zilnic copilul, colegul de bancă, etc.)

Timpul rămas până la un eveniment

se utilizeaza pentru a se explica copilului cât timp mai este până la un eveniment anume;

- atunci când, spre exemplu, copilul întreabă în mod repetat când este ziua lui, iar până la aniversare mai sunt patru zile, se aşează lângă patul acestuia cinci pictograme:

Timpul rămas până la un eveniment

pe măsură ce se consumă o zi, copilul întoarce pictograma corespunzătoare zilei respective.

Principiile vizualizării

Vizualizarea = comunicarea unui mesaj în mod vizual.

Copilul cu autism trebuie să înveţe semnificaţia mijlocului de comunicare şi vizualizare.

Oferiţi ajutor individualizat!

Conduce-ţi copilul cu autism spre instrumentul de comunicare si vizualizare!

Fiţi perseverenţi ( controlaţi frica de eşec)!

Instrumentul de comunicare si vizualizare trebuie individualizat.

Page 47: Autism Mitasov

Locul instrumentului trebuie să fie unul vizibil, accesibil copilului, într-un loc disponibil.

Instrumentul de comunicare si vizualizare va fi numit printr-un singur termen, care va fi folosit de toţi membrii familiei autistului.

Termeni comuni – utilizarea unor termeni cunoscuţi de către copil şi utilizaţi de către toţi cei care intră în contact cu copilul.

Modificările în orarul cu pictograme se fac seara, pentru a doua zi.

Consecvenţă – toată lumea, zilnic, trebuie să folosească instrumentul de comunicare si vizualizare.

Observaţi reacţiile persoanei cu autism în momentul în care utilizează instrumentul, pentru a înţelege dacă acesta e potrivit pentru el. Instrumentul de comunicare şi vizualizare se poate adapta în funcţie de reacţiile copilului.

Utilizaţi instrumentul de comunicare si vizualizare permanent!

Realizati programul cu pictograme pentru o durata de timp cât poate înţelege copilul (de la program cu 2 pictograme -> program pentru toată ziua).

La multi copii trebuiesc întoarse pictogramele ce reprezinta activitatile ce le-au terminat de facut.

Dacă apar modificări în programul zilei, semnalaţi-le în program, dar fără a abuza de acest principiu.

Sortaţi pictogramele în ordine alfabetică sau pe domenii. Fiecare categorie de pictograme trebuie să fie pe o anumită culoare.

Exemplu: pictogramele cu emoţii intră în aceeaşi categorie:

se lipeşte pe un carton o coală de hârtie roşie

pictogramele ce apartin unei categorii se vor lipi pe carton, peste care s-a lipit coala roşie, apoi se vor decupa.astfel incat pe marginile fiecarei pictograme să rămână un chenar roşu de 1cm

pictogramele cu emoţii

obiectele din casă pot fi toate pe un chenar albastru,

animalele pot avea un chenar verde, etc.

Cum ştim dacă instrumentul de comunicare şi vizualizare este eficient?

Răspunzând la următoarele întrebări:

Este instrumentul folosit destul de consecvent?

Page 48: Autism Mitasov

Înţelege copilul cu autism rostul, funcţia instrumentului? Ce informaţie se oferă?

Instrumentul este adaptat nivelului şi structurii copilului?

Sunt oferite prea multe sau prea puţine informaţii (pictograme utilizate)?

Instrumentul stă într-un loc accesibil?

Instrumentul este realizat suficient de individualizat?

Obiectivele programului cu pictograme:

Invatarea realizarii de orare cu pictograme pentru copii cu autism in cadrul cursului

Diminuarea stării de nesiguranţă

activităţile ce urmează devin previzibile

Dezvoltarea independenţei, autonomiei

dependenţa faţă de adult va fi inlocuita de dependenta de orarul cu pictograme

Dezvoltarea flexibilităţii

activităţile din programul cu pictograme nu se vor desfasura în aceeaşi ordine zilnic. La început ordinea e strictă, dar treptat se schimbă ordinea între ele.

Idei greşite despre programul cu pictograme:

1. Programul cu pictograme e cel mai bun la pentru copii cu autism.

nu trebuie să generalizăm, pentru că nu e necesar să-l folosim la toţi.

Page 49: Autism Mitasov

la unii copii e nevoie de program cu obiecte, iar altii pot utiliza un program scris

2. Toate evenimentele dintr-o zi trebuie marcate cu pictograme.

nu toate evenimentele, pentru că persoanele cu autism trăiesc, in general, în prezent, nu sunt framantate de trecut si nu-si fac griji cu privire la viitor. Marcăm doar activităţile ce trebuie executate,cele introiectate nu le punem, iar cele relaxante le putem folosi ca recompensă.

3. Părintele, educatorul hotărăşte în totalitate conţinutul programului cu pictograme.

la început programul va fi realizat de adult, iar treptat va fi angrenat şi copilul în alcătuirea programului.

pentru a alege activităţi, îi arătăm copilului două pictograme cu doua activitati din care el va alege.

Daca el poate sa se implice in realizarea programului inseamna ca el se implica în administrarea propriei vieţi.

4. Activitatea hotărâtă trebuie realizată în mod obligatoriu.

Pot exista exceptii si se poate modifica programul, dar cu copilul de faţă.

5. Zilele arată cam la fel.

până învaţă activităţile de rutină vom menţine un orar fix, iar apoi se vor face schimbări.

activităţile se pot face în ordine diferită

6. Toţi copii beneficiază de acelaşi program cu pictograme într-o clasă

e ineficient in cazul copiilor cu autism .

programul trebuie individualizat pentru fiecare copil.

<< Citeste toate articolele >>

Page 50: Autism Mitasov

2. Managementul de caz

Managementul de caz reprezintă un concept ce desemnează o metodă de coordonare şi integrare a serviciilor sociale,medicale şi educaţionale destinate categoriilor de populaţii vulnerabile şi defavorizate şi de organizare şi gestionare a intervenţiior specifice realizate de către diferiţi specialişti în acord cu obiectivele stabilite pentru schimbarea situaţiilor problematice ale beneficiarilor (Cojocaru,2008,p.24).

Managementul ca artă de a conduce,este abilitatea de a organiza activităţile cele mai performante pentru realizarea obiectivelor propuse.Managementul este o activitate pentru care sunt necesare abilităţi specifice,cunoştinţe teoretice dar şi relaţionale.

Managementul presupune:

formularea de obiective clare,operaţinale;

abilitatea de a găsi condiţiile obtime pentru obţinerea performanţelor măsurabile;

abilitatea de a prioritiza resursele;

abilitatea de a adopta cele mai concrete decizii;

abilitatea de a analiza rezultatele şi a opera în consecinţă.

Un management performant presupune coerenţă în decizii,coerenţă între vorbe şi fapte şi curaj în luarea deciziilor.

Managementul de caz reprezintă o metodă de lucru prin care se realizează coordonarea/monitorizarea tuturor serviciilor şi activităţilor profesionale necesare rezolvării problemelor specifice ale beneficiarilor. Prin managementul de caz se poate organiza un sistem de servicii eficient care să răspundă complexităţii nevoilor multiple ale beneficiarilor.

Orice definiţie dată managementului de caz este dependentă de modul în care este văzută intervenţia şi coordonarea acesteia,de implicarea beneficiarilor şi mai ales de răspunsurile clientului la situaţiile noi create şi de modelele promovate.Prin urmare,structura managementului de caz este similară pentru categorii diferite de beneficiari,dar,intervenţiile propuse sunt individualizate pe fiecare categorie în parte.

Etapele managementului de caz:

1. Identificarea şi evaluarea .Analiza generală a situaţiei.

Colectarea datelor şi realizarea unei imagini generale asupra problemelor,a necesităţilor de intervenţie.

Prioritizarea problemelor şi identificarea unor posibile soluţii privind rezolvarea acestora.

Informarea familiei şi stabilirea unei relaţii de lucru corespunzătoare.

Identificarea unor posibile resurse adecvate nevoilor şi modalitatea accederii la acestea.

2.Evaluarea detaliată a cazului.

Page 51: Autism Mitasov

Evaluarea detaliată se realizează cu participarea beneficiarilor la procesul de evaluare.Aceasta este un proces de analiză a datelor pentru cazurile care necesită intervenţii specifice şi are ca rezultat elaborarea unui plan de intervenţie personalizat.

3.Planificarea serviciilor şi intervenţiilor.

Planificarea serviciilor şi a intervenţiilor se realizează urmărind finalităţile acestora.Se elaborează obiective de implementare(ce se intenţionează a se realiza) şi obiective de impact(se referă la situaţia finală a beneficiarilor).

4.Furnizarea serviciilor.

Intervenţia propriu-zisă reprezintă punerea în practică a planului elaborat,urmărindu-se obţinerea rezultatelor stabilite şi măsurabile prin desfăşurarea activităţilor.Aceasta este etapa în care se răspunde la întrebările:ce se aşteaptă,ce trebuie să se facă,cine se implică,care sunt responsabilităţile fiecăruia,cum se pot obţine rezultatele dorite.

5.Monitorizarea şi evaluarea periodică.

Monitorizarea intervenţiilor reprezintă procesul de evaluare a gradului de implementare a planurilor elaborate după realizarea evaluării detaliate.Aceasta reprezintă verificarea realizării intervenţiilor,coerenţei acestora,adaptării la necesităţi şi modul în care urmăresc finalităţile.Frecvenţa evaluărilor se stabileşte în funcţie de complexitatea cazului,de intervenţiile specifice,de finalitatea planului şi se raportează la situaţia iniţială şi la obiectivele propuse.

6.Închiderea cazului

Închiderea cazului poate fi făcută în două variante:finalizarea cazului când se ajunge la optimizarea condiţiilor,sau(şi) transferul cazului.

Managementul de caz la copilul cu autism,este un management ce presupune organizarea şi conducerea unor acţiuni adresate unor cazuri specifice cu exigenţe specifice,pornind de la resurse existente.Vorbim atât de un management de caz centrat pe resurse ,cât şi de unul centrat pe rezultate.Resursele cele mai importante sunt identificate şi canalizate pentru implementarea obiectivelor propuse.

Managementul de caz la copilul cu autism înseamnă abordarea ingenioasă şi prioritară a următoarelor direcţii:

Abordare specializată şi individualizată a problemelor,flexibilitate,deschidere către nou şi inventivitate;

Identificarea nevoilor,analizarea opţiunilor,selectarea programelor;

Identificarea criteriilor de alocare a resurselor şi a întăritorilor;

Stabilirea sistemului de suport şi managementul personalului;

Implementarea strategiilor operaţionale de obţinere a performanţelor maxime în atingerea obiectivelor.

Monitorizarea rezultatelor şi evaluarea performanţelor;

Obţinerea feedbackului şi acţionarea în consecinţă;

Page 52: Autism Mitasov

Un management performant presupune coeranţă între ceea ce spui şi ceea ce faci,coerenţă între decizii,coerenţă între obiective şi resurse.

Evaluarea detaliată a cazului este făcută de managerul de caz împreună cu membrii echipei de lucru cu participarea beneficiarilor(copil,părinţi).Această evaluare presupune determinarea punctelor tari ale cazului,riscurile, dar şi oportunităţile oferite de mediul în care copilul trăieşte.

Managerul de caz trebuie să fie un profesionist care să coordoneze activităţile de intervenţie pe baza evaluărilor detaliate şi care să asigure accesul copilului la servicii de calitate în interesul superior al copilului.Managerul de caz monitorizează rezultatele acţiunilor,gradul de implementare şi decide modificările necesare.Un bun manager de caz trebuie să aibă curajul intelectual şi moral în luarea deciziilor.

Pentru evaluarea performanţelor,managerul de caz trebuie să transforme itemii de evaluare ai copilului, în itemi ai instrumentelor de evaluare a atingerii obiectivelor propuse.Indicatorii de evaluare şi performanţă trebuie să fie accesibili,inteligibili,adecvaţi,relevanţi,acceptaţi dar mai ales măsurabili.

Când intră în funcţiune un manager ce caz ?

După evaluarea iniţială,constatându-se necesitatea intervenţiei specializate multiple,ţinând cont de complexitatea cazului,managerul de caz întocmeşte planul de intervenţie personalizat.Acest plan este documentul care stă la baza tuturor programelor specifice de intervenţie ce trebuie realizate în interesul copilului.Acesta se detaliază apoi pe arii particulare de intervenţie,toate fiind parte a planului de intervenţie personalizat.

Date de identificare

Z.V,-băiat , născut în Bucureşti,la 29 iunie 1995.

Diagnosticul:Autism infantil cu întârziere în dezvoltarea psihică şi limbaj.

Anamneză personală

Naştrea la 9 luni prin cezariană;3 kg.Copilul a primit oxigen după naştere,familia suspectând influienţa acestuia asupra dezvoltării psihice ulterioare.

Gânguritul :normal,dezvoltare normală în primul an de viaţă

Mersul :dupa vârsta de un an

Primele cuvinte: după 3ani

Dezvoltarea somatică ,staturală şi toracală în limitele normalului:aspect atrăgător , corp proporţionat ,expresie inteligentă.

Anamneza familială

Este al doilea din cei doi copii ai familiei,legal constituită..Primul copil este normal, fără probleme de dezvoltare.

La naşterea lui V, mama avea 30 ani şi tatăl 31.Mama este medic,tata este inginer.

Cât au fost mici ambii copii au fost crescuţi de bunicii materni,ambii părinţi fiind prinşi de slujbele pe care le aveau.Mama nu a acceptat să fie popularizată existenţa copilului cu tulburare din spectrul autist,considerând că

Page 53: Autism Mitasov

imaginea ei de medic este periclitată.Persoana care se ocupă cel mai mult de copil este sora lui,dar fiind superprotectivă,de cele mai multe ori nu acţionează în interesul lui V.

După diagnosticarea copilului autist şi depăşirea şocului iniţial,copii au rămas în continuare mai mult în grija bunicilor,de care, copilul,V, este puternic legat.

Recomandările medicului au fost:

tratament cu neuroleptice ,Rispolept , Encefabol ,Vitamine .

integrarea în colectivitatea preşcolară şi instituirea unui program educaţional recuperatoriu

De-a lungul timpului a urmat mai multe programe de preşcolari,apoi de şcoală,reevaluările dezvoltării şi comportamentului relevând evoluţie minimă dar,favorabilă.

De trei ani este prins într-un program de lucru intensiv, individual şi de grup,care continuă şi în prezent.Acesta urmăreşte abilitarea şi dezvoltarea copilului pe toate ariile de dezvoltare,cu intenţia introducerii din anul următor în învăţământul de masă.

În prezent nu urmează nici un tratament cu medicamente.

Scurtă caracterizare

La începutul intervenţiei terapeutice

Prezintă puternice tulburări ale afectivităţii:nu este ataşat de mamă (face confuzii între mamă şi alte femei ;nu reacţionează când mama se îndepărtează .râsul ,plânsul , zâmbetul neadecvate situaţiei în care e pus copilul; reacţii coleroase îndreptate asupra obiectelor şi asupra propriei persoane ;opoziţionism, labilitate , neurovegetativă cu predominarea excitaţiei , atenţie labilă, slabă putere de concentrare .Se constată o mare dexteritate în mişcări , sereotipii (se poate juca la infinit cu acelaşi tip de joc ).Nu suportă să fie atins , nu-l interesează jucăriile care întruchipează oameni , animale ;are mişcări graţioase , manipulează cu uşurinţă obiectele , fascinat de obiectele mecanice.

Vorbirea este aproape inexistentă , fără participarea emoţională . Se remarcă caracterul reproductiv-imitativ (ecolalie) şi nu cel de comunicare al limbajului .Ecolaliile sunt imediate sau întârziate ; foloseşte neadecvat pronumele personal (vorbeşte despre sine la persoane a IIIa ). Nu este atent la ce i se spune ; dă impresia că nu aude , nu-şi fixează privirea asupra persoanelor din jur , nu caută contactul vizual cu acestea .îi place muzica . Manifestă o mare abilitate în a-i manevra pe ceilalţi pentru a-şi satisface necesităţile ,evită contactul cu ceilalţi copii.

Limbajul şi posibilităţile de articulare cunoaşte câteva cuvinte în limba română dar şi în engleză (rezultatul statului îndelungat în faţa televizorului la desene animate);nu se constată anomalii buco-linguo-faciale;vocea este normală;imaginile fonematice sunt labile şi difuze ;stereotipul dinamic articulator tulburat ;discrepanţă între posibilităţile intelectuale şi vorbire (în sfera limbajului expresiv) De ex. este capabil să se joace cu jocuri tip „puzzles”aranjând imgini care pentru copiii cu 2-3 ani mai mari ca el prezintă dificultăţi.

Evaluarea a fost foarte dificilă. Pentru o corectă evaluare a comportamentului, datorită imposibilităţii de testare prin teste standardizate,s-au folosit interviul familiei şi observarea.Am folosit în stabilirea nivelului de dezvoltare psihomotorie Scara Portage pentru educaţie timpurie.

Page 54: Autism Mitasov

Interviul familiei a fost prima formă de evaluare.

Metoda de bază a fost însă,observarea, înregistrându-se dezvoltarea motrică fină şi grosieră, ,cunoaştrea părţilor corpului , recunoaştera formelor , culorilor , orintarea spaţială ,sortări, , răspunsuri la comenzi ,număratul , folosirea creionului ,dezvoltarea .şi folosirea tuturor analizatorilor.Înregistrarea comportamentului s-a făcut ,pe cât posibil, în timp şi în medii diferite.

Principiul de bază în terapie a fost construirea unui program pornind de la ce poate copilul, folosind chiar stereotipurile şi preferinţele.

Pentru comunicare şi limbaj s-au parcurs o serie de programe începând de la cel de imitare orală,de exerciţii de gimnastică facială şi respiratorie,continuînd cu multe exerciţii de promovare a limbajului,continuînd apoi cu imitarea verbală. Am urmărit reducerea treptată a ajutorului acordat copilului , stimularea şi recompensarea realizărilor şi a iniţiativelor ce vin din partea acestuia. Programul a fost foarte flexibil pentru a asigura adaptarea la situaţii noi,neprevăzute în program sau la dispoziţia în care s-a aflat copilul şi la posibilele lui progrese.

Programul educaţional stabilit are o serie de obiective pentru aria de dezvoltare cognitiv .verbală

Este scos din programul zilei televizorul şi calculatorul,care sunt consideraţi factori disturbatori.Vor fi folosite ca recompensă după un program bine stabilit.

Obiectivul fundamental al terapiei este :formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare.

Pentru realizarea acestui scop au fost folosite programe de la cele mai simple spre complex,prevăzute de terapia ABA .Comenzile sunt simple,clare,în concordanţă cu stimulii folosiţi, imaginile folosite,răspunsul aşteptat.

Obiectivul următor este: formarea unei reprezentări generale despre lume şi mediul în care ea se desfăşoară ,perceperea succsesiunii momentelor zilei , formarea motivaţiei ,dezvoltarea capacităţii de a înţelege că te poţi face înţeles , dobândirea unei experienţe în legătură cu ceea ce este la un moment dat semnificativ .

Programul educaţional

A fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective , în vederea acţionării pe diferite paliere :articulatoriu,.limbaj, memorie , atenţie, gândire , afectivitate. Am urmărit iniţial trezirea interesului şi crearea unei atmosfere de lucru relaxantă. .Am început cu limbajul receptiv,apoi cel expresiv prin emiterea onomatopeelor (izolat, în cântec , poezii ), iniţierea unor jocuri :umflat baloane ,suflat în lumânări , trece trenul,etc)

In activitate au fost antrenaţi toţi analizatorii .Invăţarea cuvintelor şi propoziţiilor s-a realizat după modelul descris în literatura de specialitate pentru alalie (silabe duble , silabe , cuvinte asociate cu fenomene din natură , stări afective , cuvinte monosilabice , bi şi trisilabice ,etc.). Pentru trezirea interesului , dezvoltarea proceselor psihice cognitive , s-a apelat la procedee nonverbale:cuburi,inele,sortări de obiecte,puzzles, reproducerea gesturilor,cântece, formarea deprinderii de a asculta poveşti. .Pentru a înţelege , a participa ,s-au efectuat jocuri de tipul :Cum face?Cine face? De ce face?Cu ce face?Unde face?

S-a lucrat mult cu setul de imagini PECS , cu care s-a urmărit formarea noţiunilor de mărime, formă , culoare, poziţie , succesiune spaţială şi temporală ,denumire de acţiuni. Formarea şi dezvoltarea vocabularului folosind noţiuni ca păsări,animale,. familie, fructe,legume,îmbrăcăminte,mobilier,mijloace de transport,ocupaţii, ,locaţii,camere. Permanent cuvintele însuşite au fost legate de obiecte, imagini,acţiuni, , demonstraţii.Propoziţiile au fost fost reluate , repetate de mai multae ori .Pentru realizarea generalizării o cerinţă

Page 55: Autism Mitasov

absolut necesară este integritatea de percepţie şi de atenţie.Dacă copilul este obişnuit să răspundă la un anume ton al vocii,sau la anumite mişcări ale mâinilor,sau intr-un anume mediu,generalizarea nu are şansa de a se produce.Generalizarea de cele mai multe ori se verifică sau se realizează cu ocazia programelor de socializare.

Pentru memorarea , înţelegerea , compararea noţiunilor , folosirea propoziţilor şi orintarea spaţială şi temporală am folosit mult material intuitiv şi demonstraţiv.

Copilul este cel care ne arată în fiecare moment dacă ceea ce folosim ca material este bun sau trebuie înlocuit sau modificat.

Jocurile folosite au fost de tipul „Ghiceşte ce am ascuns”, „ Eu întreb, tu răspunzi;

După ce cuvintele din două sunete au fost generalizate,am trecut la cele cu trei sunete,ş.a.m.d.Am început apoi construirea propoziţiilor simple,bazate pe acţiuni uzuale,pe situaţii concrete momentului în care se desfăşura programul.

Treptat am trecut la extensia propoziţiei de la 2,3 la 4,5 cuvinte .Am folosit noţiunile învăţate pentru a face propoziţii ,de la simplu la dezvoltată.

Având în vedere pregătirea pentru integrarea în şcoala de masă am pus din ce în ce mai mult accent pe analiza şi sinteza fonematică la nivel de propoziţie,cuvânt,silabă.

Pe bază de imgini am trecut la însuşirea unor momente semnificative din poveste.Are în faţă o imagine din poveste,trebuie să spună momentul anterior cât şi cel care urmează.

Progresele au fost semnificative, referitor la numărul de cuvinte însuşite corect, cât şi capacitatea de flexionare după număr şi gen; a însuşit şi mimimica şi gesticulaţia , orientarea în schema corporală proprie şi a altuia , în spaţiu şi timp.

Copilul este cuprins într-un amplu program de socializare,cu ieşiri în afara spaţiului cunoscut,fără familie,în mediu nerestrictiv,cu efect benefic pentru desfăşurarea întregului program psihoeducativ.

Fiind vorba de un copil autist a făcut salturi semnificative şi pe linia socializării.Evoluţia a fost de la ignorarea iniţială a celor din jur până la dorinţa de a coopera şi de a fi remarcat. În prezent se simta bine în grup, .comunică , cooperează

Relaţia afectivă cu terapeutul a evoluat excelent.Simte dorinţa de a fi luat în braţe ,mângâiat,îi place să fie lăudat şi evidenţiat.În cea mai mare parte, stereotipiile au dispărut. Nu-l deranjează dacă ceva se modifică în mediul ambiant .Totdeauna i se explică ce se întâmplă,de ce se întâmplă şi lucrurile sunt în ordine.

Având o evoluţie atât de favorabilă copilul poate merge în şcoala de masă.În prezent este înscris în şcoala specială,lucrând individual cu terapeut propriu 6-8ore pe zi.Este evidenţiat,nu a pus probleme deosebite , copilul situâdu-.se printre primii din clasă(manifestă aptitudini deosebite la activităţile matematice).

Se lucrează în continuare pentru probleme de vocabular, expresivitatea citirii şi povestirii căt şi pentru dizortografia manifestată în redarea formei grafice a literelor,mici greşeli în scrierea după dictare ,etc.fiind supus unui program de terapie specifică continuat la domiciliu de familie.

Page 56: Autism Mitasov

Având reale calităţi muzicale ,are în program şi ore de muzică structurate pe o învăţare a notelor muzicale,pentru a citi o partitură,cântând notele la orgă şi vocal.Rezultatele sunt spectaculoase.A sustinut si mici concerte.

Programul de dezvoltarea limbajului,pentru V.Z.,continuă.Ca şi celelalte programe este unul de lungă durată.Programul de muzică continuă şi el,ritmul este acum de 4 ore pe săptămână,urmând să crească,dacă evoluţia va fi cea programată.Progresele făcute până acum ne îndreptăţesc credinţa că,V,va reuşi să performeze pe această direcţie.

STUDIU DE CAZ 2

Copilul care va fi prezentat este un exemplu de management de caz extrem de flexibil .Un copil cu o multitudine de comportamente dezaptative,a cărui evaluare,structurare de program şi evoluţie a făcut rabat de la orice regulă.A intrat în program la vârsta de 7 ani,după ce vreme de 2 ani fusese integrată într-un program la o grădiniţă specială unde a fost un mic tiran,iar toată lumea i se supunea.Trei luni de zile a fost doar asistată de la distanţă,neacceptând să se apropie nimeni de ea,manifestând tot repertoriul de comportamente problemă:autoagresivitate(muşcat,lovit,trântit),de agresivitate(lovit,aruncat obiectele din jur,lovit cu picioarele,ţipat).?n tot acest timp ceilalţi copii erau la masa de lucru,cu spatele la ea executând diferitele activităţi din program.

Date de identificare

C.M.,născută în Bucureşti,la 10 octombrie 1998.

Diagnostic:Sindrom autist,?ntârziere în dezvoltarea psihică,Crize de auto şi heteroagresivitate,Sindrom hiperkinetic major cu tulburări de atenţie, intârziere în dezvoltarea limbajului expesiv şi receptiv.

Anamneză personală

Naşterea:Prin cezariană,la termen.Copilul a avut 3,6 kg.Copilul a avut circulară de cordon,s-a născut cianotic, a avut nevoie de oxigen.

Gânguritul nu a existat.

Mersul la 10 luni.

Primele cuvinte în jurul vârstei de 8 ani.

Dezvoltarea somatică ,staturală şi toracală în limitele normalului:aspect atrăgător , corp proporţionat ,expresie inteligentă.

Anamneza familială

C.este singurul copil al familiei legal constituite.La naştere lui C.,mama avea 25 de ani,iar tatăl 29.Mama este asistent medical,tata şofer.Locuieşte cu familia,fiind foarte apropiată de bunicii materni.Este hiperprotejată de

Page 57: Autism Mitasov

toată lumea.Părinţii au fost atât de protectivi încât au tot amânat începerea unui program ferm pe motiv că este prea mică.

Recomandările medicului au fost: tratament cu neuroleptice ,Rispolept , Encefabol ,Vitamine .A urmat mai multe formule de tratament cu medicamente,fără a se fi evidenţiat ameliorări.A luat Strarera şi a făcut criză de epilepsie.integrarea în colectivitatea preşcolară şi instituirea unui program educaţional recuperatoriuDe-a lungul timpului a urmat un program de preşcolari,evaluările şi reevaluările dezvoltării şi comportamentului relevând evoluţie minimă dar,favorabilă.

De trei ani este prins într-un program de lucru intensiv, individual şi de grup,care continuă şi în prezent.Acesta urmăreşte abilitarea şi dezvoltarea copilului pe toate ariile de dezvoltare,cu accent deosebit pe managementul comportamentelor de criză.

In timp au fost încercate multe alte formule de tratament, care n-au avut eficienţă,?n prezent nu urmează nici un tratament cu medicamente.

Evaluarea

Evaluarea a fost extrem de dificilă.De bază a fost observaţia pe o periodă foarte lungă de timp.Datorită comportamentelor dezaptative,nu a putut fi verificate nici una din ariile de dezvoltare .Interviul cu familia a avut rolul de a ne introduce în lumea ei de acasă.

Au fost remarcate abilităţile de autoservire(îmbrăcat,dezbrăcat,folosirea W.C.-ului,spălat pe mâini şi dinţi,mâncatul,folosirea lingurei,încălţat,descălţat).

Motricitatea fină şi grosieră :mâzgăleşte cu creionul,foloseşte pensa digitală,răsuceşte butoane,introduce obiecte mici în tabla cu orificii,urcă şi coboară treptele,se dă în leagăn,pe topogan,merge cu spatele,loveşte mingea,despachetează obiecte mari şi mici,construieşte din cuburi.

Socializare:capacitate de imitare foarte bine dezvoltată,se implică în activităţi fizice care-i fac plăcere,dar numai cu persoane acceptate şi pentru câteva minute,explorează mediul foarte bine,caută contactul vizual spontan atunci când urmăreşte o activitate.

Limbajul:repetă o silabă de mai multe ori în jocul vocal,vocalizează ca răspuns la vorbirea altei pesoane,poate să dea,să aducă sau să ducă căteva obiecte uzuale la cerere.

Cognitiv:construieşte un turn din5,6 piese,mâzgăleşte,caută un obiect ascuns sub privirea sa.

Joc:prezintă atracţie pentru jucăriile cu stimulare vizuală,joacă cu persoanele din familie cucu-bau şi gâdilatul,participă la jocul cu mingea,priveşte la jocurile de grup

Agresivitatea şi autoagresivitatea, a fost observată fiind comportamente la care recurge pentru a-şi maximiza câştigurile,în dauna victimilor.Aproape întotdeauna prin violenţă încearcă să obţină avantaje.Fiind comportamente dezaptative,a fost elaborat planul de intervenţie corespunzător de modificare a consecinţelor,uneori şi a antecedentelor.

Obiectivul de primă urgenţă a programului a fost aducerea la masa de lucru şi managementul comportamenteor dezaptative.A fost izolată într-un spaţiu al clasei protejat,cu faţa spre colegii ei, care erau la masa de lucru cu

Page 58: Autism Mitasov

spatele la ea,complet ignorată.După ce comportamentul dezaptativ înceta( se oprea din ţipat,lovit şi tot ce mai făcea),stătea şi privea la copii, care lucrau.Când avea nevoie de apă sau să meargă la W.C.venea şi trăgea de mână o persoană adultă cunoscută,dar nu accepta ca ea să fie atinsă de cineva.La masă nu mânca niciodată.După o lună şi jumătate de privit,a venit singură şi s-a aşezat la masa de lucru.

Obiectivul următor a fost începerea unui program complex,dar în paşi mici,după terapia ABA,urmărit şi modificat din mers,în funcţie de necesităţi.Primul pas a fost programul de instrucţie şi cel de realizare a contactului vizual.Au urmat apoi programul de imitaţie grosiră şi fină,programul de acţiuni cu obiecte.După ce timpul de lucru a crescut,a scăzut intensitarea şi frecvenţa comportamentelor dezaptative,a început să accepte prezenţa terapeutului în imediata apropiere,a fost introdus programul de imitarea motricităţii orale ,absolut necesar pentru a trece la programele de dezvoltare a limbajului receptiv şi expresiv.Programele au curs firesc unele din altele,cu poticniri,cu evaluări şi reluări modificate,în ritm destul de lent,dar ceea ce a câştigat arată cât de mult se poate ajunge cu un bun management şi cu un ritm de lucru constant şi coerent.

Părinţii au trebuit cuprinşi într-un program de consiliere,pentru a-şi schimba atitudinea şi comportamentul faţă de copii. Consecvenţa comportamentală este determinantă în lucrul cu aceşti copii.Părinţii trebuie să conştientizeze şi să pună în balanţă costurile şi avantajele (căştigul pe termen lung cu satisfacerea unor plăceri aparent benefice copilului).

C., acum cunoaşte,scrie şi citeşte literele şi cifrele.Scrie cuvinte şi propoziţii după model şi după dictare,citeşte cuvinte de 2,3 litere şi din 2 silabe.A făcut mari progrese în limbajul receptiv şi expresiv, domeniul cognitiv(cunoaşte păsări,animale,culori,părţile corpului,forme geometrice,poziţii spaţiale,adunări şi scăderi cu numere până la 10,adunări şi scăderi cu zeci până la100,cantităţi, acţiuni).S-a rezolvat programul de masă,jocul cu copii,interacţionează cu persoane diferite de cele cunoscute.C.patinează singură,fără însoţitor pe patinuar,se joacă cu copii în parc,joacă la masă cu alţi copii jocuri de construcţie sau puzzle.Face puzzle de 100-240 de piese.Colorează în contur,desenează la cerere figurile geometrice,pom,casă,steag,scară,gard,corpul omenesc.

Achizitiile sunt lente,dar sigure.Opune rezistenţă la tot ce este nou.Crize de afect încă există,dar foarte rare,maxim una pe săptămână.Continuă programul pentru decelarea completă a comportamentelor dezaptative.Din păcate mediul social influenţează negativ.

Programul lui C.M.,continuă,cu un program intensiv de 4 ore pe zi.De două ori pe săptămână merge la şcoala specială,cu însoţitor,pentru adaptarea în mediu şcolar.După amiaza are un program de activităţi ludice riguros ( parc,patinaj,mers pe role).Participă alături de ceilalţi copii la programul de socializare,pe perioada vacanţelor(tabere la munte şi mare,.ateliere de pictură,vizionări de spectacole,vizite la grădina zoologică şi botanică,etc.)

În ultimul an a devenit un alt copil.Crizele au incetat definitiv inprezenta terapeutilor.rare creze de afect are acasa.Cooperanta,linistita ...un model de copil

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/managementul-de-caz.php#sthash.KxUsfbNU.dpuf

Preterapia la un copil autist

Preterapia la intervenţia în autism are caracter obligatoriu.Nu vom avea câstig în interacţiunea şi lucrul cu acest copil dacă nu am reuşit în preterapie să luam controlul asupra copilului.

Page 59: Autism Mitasov

Interacţiunea cu un copil autist

Prima misiune a terapeutului este aceea de a gasi modalitatea de a interacţiona direct cu copilul. Nu pornim niciodată cu idei preconcepute şi facem tot posibilul să nu cream o icoană a copilului cu autism, fiecare individ este unic şi abordarea este diferită după fiecare caz. Metodele de lucru sunt aceleaşi dar

ele trebuie corelate cu potenţialul copilului şi cât de grav este afectat în sensul comportamentelor dezaptative.

Deci prima etapă este cea de observare a copilului în mediu, cum interacţionează la diverşi stimuli, şi în special ce reacţie are faţă de terapeut.

Prima şedinţă este de observaţie şi provocare a copilului. Terapeutul trebuie să aiba rolul de observator şi să nu intervină decât atunci când este cazul. Imitarea copilului în diverse acţiuni sau sunete este

necesară pentru a afla reacţia lui şi va pregăti teren pentru programele de imitaţie.

Terapeutul trebuie să folosească cât mai puţine cuvinte, dacă se poate deloc, facându-se apel doar la limbajul gestual, acest lucru nu va bulversa copilul iar mesajul către copil este clar şi pe inţelesul lui.

Poziţia va fi ferma, vocea va fi modelata în funcţie de reacţiile copilului(adică dacă avem un comportament deviant vocea şi gesturile noastre vor arăta dezacordul, prin ignorare sau voce fermă,

dacă copilul are un comportament aproape de normal îl incurajam la fel cu vocea şi gesturile noastre) . Această şedinţă vă va ajuta mai târziu să anticipaţi anumite reacţii negative ale copilului. Interacţionaţi

prin joc, antrenaţi copilul în joc, aşa veţi capta puţină atenţie şi copilul vă va reţine figura şi vocea)

Aceasta este partea fericită a situaţiei,dar ce facem când avem un copil cu multiple comportamente dezaptative ?

Trebuie să analizam comportamentele ,să le urmarim,să găsim metodele cele mai bune pentru a le transforma fie în activităţi utile,fie să găsim comportamente cu care să le inlocuim.

Aici intervine patrea de analiză comportamentală.

Stabilirea relaţiei copil autist-terapeut

În urmatoarea etapă deja ne luam rolul în serios, şi începem să stabilim regulile jocului. Copilul va fi pus în scaun la masa de lucru( este bine ca la început să nu folosiţi masa între dumneavoastră şi copil,

aşezaţi-o într-o parte ca dvs. să aveţi controlul fizic asupra copilului. Ce învăţăm copilul acum, ca dvs sunteţi terapeutul şi cel care deţine controlul. Copilul va fi ţinut în scaun forţat sau nu dupa caz, preţ de câteva momente în funcţie de copil, după care i se va da pauză. Dacă copilul refuză sa stea în scaun

continuăm aşa până avem rezultatul dorit, adică copilul să stea în scaun preţ de 15 min. De fiecare dată, gradual mărim timpul de şedere în scaun, începând cu câteva secunde. Copilul fuge din scaun doar când îi dăm pauză dar nu pleacă din cameră. Reacţiile noastre sunt în funcţie de ce face copilul, este agresiv,

plânge, ţipă, etc –ignoram complet(anticipaţi reacţiile copilului agresiv), copilul s-a potolit preţ de o secundă , suntem pe fază şi recompensăm cu vocea( Oaaa, ce cuminte... !) ne oprim imediat ce copilul a început să plângă din nou. Aici copilul va învăţa cele doua feţe ale terapeutului şi le va asocia cu reacţiile

lui, când sunt cuminte se bucură şi mă laudă, când fac urât nu este de acord cu mine.

Aşa am stabilit relaţia terapeut-copil, nu trecem mai departe până copilul nu a învăţat că dvs sunteţi cel care conduce.

Page 60: Autism Mitasov

Obţinerea controlului asupra copilului

Cum obţinem controlul asupra copilului ? Prin atitudine fermă şi constantă, nu neglijăm faptul că va specula orice gest al nostru, care iese din tiparul de terapeut. Aceste prime etape sunt printre cele mai de preţ în terapia care urmează, acum veţi modela copilul comportamental şi aşa va lucra de acum încolo. Acum trebuie întărit comportamentul pozitiv, mai târziu nu se mai poate schimba mare lucru. De acum

putem vorbi de introducerea recompensei la masa de lucru. Găsirea recompensei este o sarcină majoră pentru terapeut, oferind o motivaţie puternică copilului veţi avea rezultate imediate. Nu există copil autist

cu care sa nu se poata lucra, există doar terapeut care nu a găsit recompensa bună pentru motivarea copilului. Deci găsirea recompensei şi diversificarea ei este de mare preţ în stabilirea regulilor de « joc » .

Cum obţinem contactul vizual

După ce am stabilit primele reguli şi suntem siguri că le- a învăţat şi răspunde la gesturile noastre, iar recompensa o avem la îndemană, şi dă rezultate, avem de facut primii paşi în rezolvarea problemei de

atenţie. Copilul ştie deja că trebuie să stea în scaun, este obişnuit cu timpul pe care trebuie să –l petreacă cu terapeutul. Acum folosim recompensa imediată pentru obţinerea contactului vizual. Primele exerciţii

sunt eşuate din start dar nu ne lasam copleşiţi de autism si perseverăm. Acest aspect va da rezultate intr-un final. Cum facem(aici se va exemplifica cu cineva din sala), avand recompensa la indemana, o

plimbam prin faţa copilullui, atenţia lui va fi asupra recompensei când ajungem cu ea în dreptul feţei noastre o mutîm in spatele capului nostru avănd preţ de o secundă atenţia copilului în ochii noţtrii, vom

recompensa imediat, afectiv ţi primar. O altă abordare este imobilizarea feţei copilului şi captarea atenţiei preţ de o secundă ,şi recompensat imediat. Pentru început vom striga copilul pe nume simplu, şi

recompensat verbal...Bravooo, te-ai uitat la mine !, pregătind teren pentru sarcina de mai târziu când vom trece de 5 secunde, « Uita-te la mine ! »

Cum învăţăm copilul că există consecinţe plăcute şi mai puţin plăcute

Este foarte important de reţinut că indiferent de vârsta copilului şi gradul de afecţiune copilul autist trebuie învăţat că orice acţiune a lui va suporta o consecinţă bună sau rea în funcţie de ce a

facut copilul.

În primele etape de învăţare, spre exemplu în programul de imitaţie sau receptiv obiecte le folosim numai pentru a întări un comportament bun, adică, nu învăţăm copilul ca acela este un cub ci ne folosim de

comanda « CUB ! » doar pentru a ajuta copilul să asocieze executarea comenzii cu primirea recompensei. Il ajutăm în acelaşi timp să înţeleagă că neexecutarea sarcinii duce la dezacordul meu

verbal şi gestual prin « NU » şi că mai târziu va trebui să execute sarcina forţat(un lucru neplacut pentru el). Sarcina trebuie dusă pâna la capăt indiferent de situaţie. Copilul va alege cu timpul doar partea în care el execută şi primeşte recompensa. Sarcinile vor fi uşoare pentru început, la îndemana copilului.

Consecinţele neplacute vor fi aplicate numai atunci când copilul are un comportament deviant şi cel mai bine atunci când vrea un lucru pe care il doreşte sau face o activitate placută. Dacă vom aplica această pedeapsă când el lucrează(face o activitate mai puţin placută) vom intări un comportament problemă ,

dacă o vom aplica când el face o activitate placută pentru el aceasta va avea efectul dorit.

Cand putem spune ca avem controlul asupra unui copil autist:

atunci când copilul autist este adus la masă şi menţinut acolo pentru a lucra

când managementul comportamentelor dezaptative (problemă) funcţionează

când contactul vizual se obţine la cerere

când copilul autist indeplineşte o comandă de fiecare dată când cereţi ca o sarcină să fie indeplinită … sau măcar în noua cazuri din zece copilul indeplineşte sarcina şi nu doar din când în când atunci când

vrea el.

Page 61: Autism Mitasov

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/preterapia.php#sthash.9Ei9iqi1.dpuf

Ce este sindromul Asperger

Sindromul Asperger, cunoscut de asemenea si sub numele de tulburare Asperger, face parte dintr-un grup de tulburari de neurodezvoltare care au efecte asupra comportamentului unei persoane, la nivel de limba si comunicare, precum si la modul de interactiune sociala a acesteia. Tulburarea Asperger este caracterizata ca una dintre tulburarile mai usoare din spectrul autismului, insa are o arie mai larga de raspandire. Exista inca unele controverse cu privire la sindromul Asperger, daca ar trebui sa fie privita ca o entitate clinica separata sau pur si simplu reprezintă o forma specifica de autism. Persoanele cu sindrom Asperger au in mod obisnuit inteligenta peste medie, insa au mari dificultati in ceea ce priveste interactiunile sociale.

Sindromul Asperger este denumit dupa Dr. Hans Asperger, un pediatru austriac, primul care a descris boala in 1944. Dr. Asperger a descris evolutia a patru baieti, care au aratat “o lipsa de empatie, capacitatea mica de a forma prietenii, conversatia unilaterala, absorbtia intensa cu un interes deosebit pentru cunoastere, miscari stangace.” Din cauza interesului lor obsesiv pentru cunoastere, dar si pentru subiecte specifice, el a denumit acesti baieti “micii profesori”. Asociatia Americana de Psihiatrie (APA) a recunoscut tulburarea Asperger ca o entitate specifica si a publicat criteriile de diagnostic din Manualul de Diagnostic si Statistic al Tulburari Psihice-IV (DSM-IV) in 1994. Cel mai recent, dupa deliberari seminificative, APA a recomandat “subsumarea” tulburarii Asperger in tulburari din spectrul autismului pentru urmatoarea editie a DSM-V. Cu toate acestea, decizia a generat o intreaga dezbatere academica si deoarece editia DSM-V nu este de asteptat sa fie aprobata si publicata in 2013, vor exista cu siguranta mai multe dezbateri pe această tema.

Astazi, multi experti in domeniu evidentiaza aspectele pozitive ale sindromului Asperger si considera ca nu reprezinta neaparat un defect, ci un alt mod de gandire. Caracteristicile pozitive ale persoanelor cu sindrom Asperger au fost descrise ca fiind benefice in multe profesii si acestea includ:

cresterea capacitatii de a se concentra asupra detaliilor,

capacitatea de a persevera in interesele specifice, fara a se lasa influentat de altii,

Page 62: Autism Mitasov

capacitatea de a lucra independent,

recunoasterea de modele pe care alte persoane le-ar putea rata,

intensitate, si

un mod original de a gandi.

Dr. Temple Grandin, un cunoscut inginer, autor, si profesor care sufera de tulburare Asperger este de parere ca starea aceasta a fost un activator pentru viata ei profesionala.

Desi diagnosticul de sindrom Asperger nu este posibil fara teste directe si de observare a unui individ, s-a sugerat de catre unii autori ca multe figuri istorice de succes este posibil sa fi avut sindromul Asperger, inclusiv Mozart, Albert Einstein, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, si Marie Curie. Desigur, diagnosticul definitiv de figuri istorice cu sindromul Asperger nu este posibil, si multe dintre trasaturile oamenilor cu sindromul Asperger pot aparea, de asemenea, si la copiii supradotati intelectual sau chiar cu deficit de tulburare de atenţie (ADD).

Sindromul Asperger furnizor de genii

Cauzele in sindromul Asperger

Daca se accepta concluzia ca sindromul Asperger este una dintre tulburarile din spectrul autist, atunci cauzele sindromului Asperger ar fi de asteptat sa fie aceleasi ca si cauzele autismuluu. Cauzele exacte ale tulburarilor din autism nu au fost identificate, desi un mostenirea genetica este o componenta care se considera a fi implicata. Sustine aceasta idee faptul ca s-a observat ca sindromul Asperger ruleaza de obicei in familii. In unele cazuri, tulburari de autism pot fi legate de expunerile toxice, teratogeni, probleme cu sarcina sau nasterea, precum si infectiile prenatale. Aceste influente din mediu pot actiona impreuna pentru a modifica sau a creste potential gradul de severitate al defectelor genetice care stau la baza.

Unii autori au sugerat un rol cauzal in autism expunerea la mercurul folosit la unele vaccinuri, mai putin vaccinul rujeolic şi thimerosal. Totusi, majoritatea covarsitoare a dovezilor

Page 63: Autism Mitasov

epidemiologice nu arata nici o dovada pentru o asociere intre imunizari si autism, iar expertii au discreditat aceasta teorie.

Sindromul Asperger - cat de des este intalnit si care sunt riscurile

Sindromul Asperger este de 5 ori mai frecvent la baieti decat la fete. In ultimii ani, numarul de tulburari din spectrul autismului a crescut dramatic in SUA. Motivul aceastei cresteri nu este pe deplin clar, dar este datorat cel mai probabil atat imbunatatirilor si modificarilor din procesul de diagnosticare, ceea ce duce la o crestere a numarului de copii identificati cu autism, precum si un anumit grad de crestere reala a incidentei tulburarii insasi. Cele mai recente studii arata ca 1 din fiecare 110 copii din Statele Unite are o tulburare de spectru autist.

S-a estimat ca sindromul Asperger afecteaza 2.5 din fiecare 1000 copii, in functie de numarul total de copii cu tulburari de autism.

Asa cum am mentionat anterior, sindromul Asperger poate coexista cu alte afectiuni psihice, cum ar fi tulburarea de deficit de atentie, hiperactivitatea sau tulburarea de anxietate. Chiar si atunci cand tulburarea de anxietate nu este prezenta, oamenii cu sindrom Asperger pot suferi de anxietate sau de hipersensibilitate la anumiti stimuli, cum ar fi zgomote puternice. In unele cazuri, pot aparea comportamente disruptive (istericale, auto-vatamare, agresiune) şi/sau depresie, ca raspuns la anxietatea si frustrarea resimtita de suferinzii de sindrom Asperger. Alte comportamente care au fost raportate la persoanele cu sindrom Asperger includ comportamentele obsesiv-compulsive si dificultatile de management al furiei.

Ca la orice alta boala de acest gen, gradul de severitate al simptomelor poate varia foarte mult, astfel incat nu toate persoanele cu acest sindrom vor experimenta tulburari psihiatrice asociate, depresie, sau comportamente disruptive.

Tratamentele sindromului Asperger

Tratamentul sindromului Asperger implica o abordare multidisciplinara.

Terapia medicala nu este eficace in tratarea sindromului Asperger, desi unele medicamente pot fi prescrise pentru a ajuta la controlul simptomelor tulburatoare sau simptomele altor afecţiuni psihice care pot co-exista cu sindromul Asperger. In unele cazuri, sunt utilizati selectivi ai recaptarii serotoninei inhibitor (ISRS), ca medicamente pentru ameliorarea starilor de anxietate sau depresie. De asemenea, poate fi incercat tratamentul medical pentru ADHD, daca exista hiperactivitate semnificativa.

Page 64: Autism Mitasov

Anumite interventii comportamentale si educationale pot ajuta persoanele cu sindrom Asperger, desi nu toate acestea pot fi neaparat eficace la un anumit individ. Tipul de interventii alese trebuie sa fie in functie de varsta si de nevoile individuale. Tipurile de interventii care s-au dovedit a fi benefice includ:eforturile de a reduce suprastimularea sau supraincarcarea de intrare senzoriala;sprijinirea competentelor executive in functie de dispozitie, intr-un mediu previzibil, structurat, si organizat;organizare in formarea de abilitati;

folosirea vorbirii/limbii in terapie, cu evitarea folosirii ambigue a limbilor straine;

stimularea aptitudinilor sociale prin programe de formare, formare profesionala, inclusiv in gradul de constientizare a cognitiei sociale, prin utilizarea de gesturi si expresii faciale, si prin limbajul de conversatie;

crearea de abilitati adaptative de viata sau de formare de competente;

sprijin educational, cum ar fi asistenta cu organizarea, luarea de notite, permitand examinarile orale, mai degraba decat testarea scrisa, utilizarea de script-uri, si asistenta la intelegerea lecturii si a subtilitatlor de utilizare a limbii;

auto-advocacy de formare.

Semnele şi simptomele sindromului Asperger

Simptomele social-comportamentale pot sa inceapa cat mai curand in copilarie. Diferente caracteristice pt fi vazute in dezvoltarea sociala, dar aceste schimbari sunt mai greu de identificat la copiii mici si pot fi atribuite la o alta conditie sau nu sunt percepute ca anormale. Cele mai multe cazuri de sindrom Asperger sunt identificate atunci cand copilul este de varsta scolara sau chiar mai mare. Studiile au aratat o varstă medie la diagnostic de 11 ani. Unele dintre simptome care pot fi prezente sunt:

lipsa de constientizare sociala;

lipsa de interes in socializare / si in a face prietenii;

dificultatea de a face si a sustine prietenii;

incapacitatea de a deduce gandurile, sentimentele, sau emotiile altora;

privirea este fie prea intensa sau evita contactul cu ochii;

lipsa de schimbarea a expresiei faciale, sau folosirea de expresii faciale exagerate;

lipsa de intelegere sau de utilizare a gesturilor;nerespectarea limitelor interpersonale;

Page 65: Autism Mitasov

sensibilitate deosebita la zgomote, atingere, mirosuri, gusturi, sau stimuli vizuali;

inflexibilitatea si/sau supra-aderarea la dependenta de rutine;

stereotipuri si modele repetitive motorii.

O alta caracteristica definitorie a sindromului este prezenta unor interese perseverative si obsesive in subiecte speciale (cum ar fi masini sau trenuri, sau chiar mai multe subiecte inguste, cum ar fi aspiratoare), care pot fi de putin interes pentru altii.

Aceste interese sunt neobisnuit de repetitive si intense in comparatie cu interesele altor copii.

Interesele specifice inguste tind sa ramana in centrul de interes al copilului si in conversatie, in ciuda eforturilor pentru a redirectiona atentia copilului.

Dezvoltarea limbajului la copiii cu sindrom Asperger este, in general, normala, in contrast cu alte tulburari din autism. Copiii cu sindrom Asperger au scoruri normale la testele pentru functia lingvistica, implicand vocabularul, sintaxa, si gramatica. De fapt, unii experti cred ca prezenta dezvoltarii limbajului obisnuit distinge sindromul Asperger de autismul inalt functional. Totusi, utilizarea sau aplicarea competentelor lingvistice este modificata ln oamenii cu sindromul Asperger, si anume:

Vorbirea lor poate fi dezorganizata, poate fi sau nu relevanta pentru discutie, sau se pot concentra prea intens pe domeniul lor definit de interes (a se vedea mai sus) in conversatii.

Pot fi vazute de asemenea modificari in voce si in vorbire (de exemplu, vorbind prea tare sau dramatic, folosind un ton invariant, tare pitch, vorbind prea repede sau prea lent).

Limba poate fi interpretata literal, si pot aparea dificultati de limba la interpretarea intr-un context specific.

Exista dificultati cu utilizarea de subtilitati de limbaj, cum ar fi ironia sau sarcasmul.

La scoala, copiii cu sindrom Asperger au tendinta de a excela la invatatura adesea in clasele mici. Pe masura ce imbatranesc, ei pot avea mai multe dificultati la scoala datorita necesitatii de a citi si a intelege mesajul scris. Sprijinirea educatiei speciale este necesar, uneori, dar nu întotdeauna.

Uneori, persoanele cu tulburare Asperger au si alte conditii psihice asociate psihice sau pot arata comportamente care sunt tipice pentru alte condiţii. Unele conditii comune asociate includ urmatoarele (dar acestea nu sunt intotdeauna prezente):

Deficitul de atentie si tulburarea de hiperactivitate (ADHD)

Page 66: Autism Mitasov

Anxietatea

Atitudinea de opozitie sfidatoare sau alte tulburari disruptive de comportament

Depresie sau alte tulburari de dispozitie

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/sindromul-asperger.php#sthash.f1BNfsXC.dpuf

Cum comunica persoana cu autism?

Autistii au o maniera diferita, specifica de a face totul. Ei gandesc, percep, simt si comunica “altfel”. Persoanele afectate de aceasta tulburare, manifesta, din perspectiva comunicarii, urmatoarele:

le lipseste initiativa comunicarii. Pot raspunde la intrebari daca sunt formulate clar, dar nu sunt ei cei care incep convorbirea.

nu folosesc gesturi pentru a completa mesajul sau pentru a compensa lipsa limbajului verbal.

expresiile faciale ce insotesc vorbirea sunt sarace.

tonul, intonatia, ritmul, debitul verbal sunt "altfel", particulare, bizare.

intelegerea mesajului este afectata.

limbajul este marcat de intarzieri severe, iar daca este achizitionat, are o forma devianta.

Acesta aduna trasaturi ce atrag atentia asupra modului de vorbire al persoanelor cu autism. Trasaturile ce fac din limbajul autistilor unul diferit, sunt:

ecolalia/a vorbi papagaliceste – inseamna a repeta fara sens cuvinte/propozitii. Aceasta imbraca mai multe forme:

ecolalia imediata – sunt repetate cele auzite imediat ce persoana care vorbea a terminat sau in timp ce aceasta vorbeste. (La intrebarea: “Vrei sa mananci dulceata?” copilul raspunde: “Vrei sa mananci dulceata!/ Mananci dulceata!”)

ecolalia intarziata/tardiva – este repetat un cuvant/propozitie auzita in alt moment si chiar in alt loc. (La florarie mama intreaba: “Cat e buchetul de crini?”. Acasa, intr-o conversatie fara legatura cu florile sau floraria, copilul repeta intrebarea pe care mama a adresat-o vanzatoarei.)

ecolalia care porneste de la cuvinte cheie – se ataseaza unui enunt un cuvant ce nu se potriveste cu restul. (Mama spune: “Cat e kilogramul de rosii?”, iar copilul manifestandu-si

Page 67: Autism Mitasov

ecolalia va zice: “Cat e kilogramul de creioane?”, “Cat e kilogramul de cuburi?”, “Cat e kilogramul de … ”)

Persoanele cu autism pot incepe sa vorbeasca imitand ceea ce rostesc cei din jur. Unele dintre ele se opresc aici folosind limbajul ecolalic. Exista autori ce vad dincolo de ecolalie si afirma ca aceasta modalitate de exprimare denota o puternica dorinta de a interactiona si comunica.

inversiunea pronumelui – in loc sa foloseasca persoana I (vreau, scriu) utilizeaza persoana a II-a referindu-se la el (vrei, scrii). Preluand prin imitatie vorbirea celor din jur, se exprima la persoana a II-a. (Nu va spune: “Vreau la toaleta!/Vreau toaleta!” ci “Vrei la toaleta!/Vrei toaleta!”)

stereotipii verbale – rosteste aceleasi sunete/propozitii in diverse situatii: cand este agitat, cand lucrurile nu sunt suficient de clare, cand se produc schimbari si este asaltat de stimuli noi sau fara un motiv anume. (unul dintre copii are o stereotipie al carei final este “Hi five!”)

nu pot generaliza. Aceasta incapacitate de a face generalizari, de a extinde ce a invatat si la alte situatii asemanatoare, explica de ce autistii:

nu inteleg sarcinile date in forma negativa. Noi ne asteptam sa-si corecteze comportamentul fara sa le spunem concret ce sa faca, ci doar ce sa nu faca. (“Nu alerga asa!”)

nu inteleg notiuni abstracte (vis, ideal, speranta) si nici cuvinte/expresii cu sens figurat (“Esti atat de frumos, ca imi vine sa te mananc!”)

nu inteleg fraze lungi desi cunosc sensul fiecarui cuvant ce o alcatuieste.

nu vad ansamblul, intregul.

raspund gresit la intrebari. (i se arata un catel: “Ce este acesta?”, raspunde: “Ham, ham!”)

intampina probleme in invatarea spatialitatii (pe/sub, in/langa, fata/spate, stanga/dreapta)

folosesc asocieri, legaturi absolute intre: persoane si obiecte, o sarcina si un moment fix, cuvinte si o persoana/o situatie. Aceasta legatura este, in ochii nostri de persoane non-autiste, rigida si ciudata. (“Codita” este numele dat de un copil terapeutului sau in urma unei astfel de legaturi - intre persoana si modul in care aceasta are parul aranjat)

vocea poate suna plictisitor, fiindca nu inteleg ce inseamna intonatia.

continutul exprimat este afectat de modul autist de gandire. Nu pot face fraze bune, nu le spun fluent, se balbaie oarecum, lipesc lucrurile gresit, fara logica. (“Craciun de brad”, “lup de foame”) Povestea spusa de un autist poate parea haotica. Fara inceput si/sau fara sfarsit, cu

Page 68: Autism Mitasov

multe detalii. O parte din ei cand sunt intrerupti o iau de la capat. Nu pot povesti pe scurt. Le vin in minte lucruri ce nu sunt importante.

logoped: Aron Ana-Maria

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/specificul-comunicarii.php#sthash.wzPcNWR8.dpuf

Sindromul altruistului – Terapeutul neajutorat

Perspectivă psihanalitică

1. Scurtă descriere

Multi terapeuti care lucreaza cu copii cu autism sufera de sindromul atltruistului sau sindromul ajutatorului neajutorat.Sindromul altruistului este o înlănţuire de caracteristici ale personalităţii prin care ajutorul social este transformat într-un mod de viaţă.

Problematica de bază a individului care suferă de sindromul altruistului este faţada socială rigidă orientată spre un eu ideal tot aşa de rigid, ale cărui funcţii sunt “păzite” de un supraeu “răutăcios”. Propriile slăbiciuni şi nevoia de ajutor sunt negate; se evită reciprocitatea şi intimitatea relaţională. Nevoile orale şi narcisistice ale ajutătorului sunt mari dar total sau parţial inconştiente. Deoarerce forma lor de exprimare nu a putut fi dezvoltată şi diferenţiată, ele funcţionează pe nivelul iniţial. Aceasta se manifestă prin capacitatea crescută de exprimare a dorinţelor afective. Dorinţele sunt “adunate” şi exprimte sub forma unor reproşuri exprimate mediului (“nu ştiu cum să le mai vorbesc ca să ia în consideraţie cuvintele mele; nu vor să aplice nici măcar lucrurile simple ce le spun că trebuie să le facă”; “cate nu am făcut pentru voi şi uite care îmi e răsplata”; “am spus părinţilor copilului cu autism de 100 de ori ce rebuie să facă şi ei tot nu fac nimic” etc) în cazul în care nu prevalează exprimări indirecte (îmbolnăviri psihosomatice etc.) ca apel autodistructiv pentru alţii pentru a obţine ataşamentul afectiv şi ajutor din partea lor.

În perioada orală, cu cat protecţia senzorială este mai des, mai brutal şi mai îndelungat penetrată, cu atat mai înclinat va fi copilul să rupă parţial sau total relaţia faţă de obiect şi să se întoarcă la starea narcisistică primară sau la un surogat al acesteia. Fiindcă sugarul nu este capabil să se sustragă experienţelor neplăcute, durerea, sentimentul de părăsire şi neputinţă vor aparţine trăirilor primordiale ale individului. De aceea, copilul caută soluţii de adaptare. Fiindcă, încă din copilărie, el nu a fost iubit pentru sentimentele sale din acel prezent sau pentru ce era el atunci, ci pentru atitudinele manifeste prin care s-a adaptat la imaginile idealizate ale persoanelor sale relaţionale, el crede că este iubit pentru ceea ce face şi nu pentru ceea ce

Page 69: Autism Mitasov

esteDe aici şi un sentiment inconştient de nesiguranţă în relaţionare ce se va manifesta şi în perioada adultă

Astfel, în cadrul sindromului altruistului, respectivul este doar rareori capabil ca după încheierea interacţiunii de ajutorare , să-şi spună: “am făcut un lucru bun”; de multe ori el se întreabă: “a fost prea puţin ce am trecut cu vederea? ce n-am făcut bine?”. Fără să o recunoască, el este flămand să perceapă privirile sau cuvintele recunoscătoare ale pacienţilor. Dar ele nu-l satură cu adevărat cu toate că sunt singura hrană narcisistică pe care o poate primi.

Evenimentele formatoare de structure ale altruistului se repetă şi în cariera profesională a ajutătorului. Copilul a căutat să depăşească o perioadă evolutivă ameninţătoare pentru sentimentul de sine în identificarea cu elemente ale unor prersoane relaţionale cu probleme de empatizare. Fiindcă era singur şi avea sentimentul că nimeni nu este cu adevărat interesat de dorinţele sale, el a preluat rolul unui ajutător puternic care se implică total pentru alţii. Şi-a uitat propriile dorinţe. În mod asemănător, deseori un ajutător care dorea să fie ajutat şi care a urmat , de exemplu o psihoterapie sau a participat la un grup de de autotraining, devine el însuşi terapeut sau moderator de grup. El este aşa de fascinat de retrăirea şi îndeplinirea parţială a nevoilor sale infantile de apropiere afectivă şi protecţie, încat vrea să preia rolul terapeutului sau a moderatorului de grup.

Începand de aici, procesul terapeutic devine propriul său punct de rezistenţă. Procesul de schimbare a ajutătorului care caută ajutor se încheie prin încheierea şi fixarea sindromului altruistului pe alt plan. Pe de altă parte, nici terapeutul sau conducătorul grupului nu s-a putut elibera total de supranecesităţile sale narcisistice. El are nevoie de discipoli, de susţinători, care să ducă mai departe modul său de a privi lumea şi prin aceasta să diminueze nesiguranţa proprie referitoare la propria capacitate de a acţiona raţional. Apare un paradox. Numai cel care a urmat, de exemplu, o terapie , sau a făcut parte dintr-un grup de formare poate decide dacă vrea să folosească aceste procedee. În acelaşi timp, prin aceasta, decizia sa este falsificată. Această dilemă nu poate fi rezolvată.

Astfel, acest interes pentru specializare oferă pentru mulţi ajutători cu sindromul altrustului, o posibilitate de a face ceva pentru ei înşişi acceptată de supraeu – singura care justifică o preluare temporară a rolului de protejat, ajutat.

Pe de altă parte, legarea de perfecţionare îngustează calea posibilităţii unei eliberări reale. Să ne amintim de maxima răutăcioasă conform căreia nevroticul vine la terapie pentru a-şi desăvîrşi nevroza. AJUTĂTORUL CARE VREA SĂ AJUTE AJUTĂTORI NEAJUTORAŢI TREBUIE SĂ SE FEREASCĂ DE REPETAREA PE UN ALT PLAN A PROBLEMATICII SALE DE BAZĂ. PENTRU PRACTICA PERFECŢIONĂRII AJUTĂTORILOR, ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ SCHIMBAREA SINDROMULUI

Page 70: Autism Mitasov

ALTRUISTULUI SE AFLĂ ÎNTOTDEAUNA LA LIMITA DINTRE PERFECŢIONAREA FORMELOR DE APĂRARE DEJA EXISTENTE ŞI O DEZVOLTARE REALĂ.

2. Trăsăturile fundamentale ale sindromului altruistului din punct de vedere al contratransferului sau pericole şi soluţii în lucrul cu terapeutul neajutorat

2.1. Copilul respins – în randurile de pană cum s-a vorbit despre această caracteristică.

Problemele de contratransfer în acest domeniu se referă în primul rand la sindromul altruistului propriu terapeutului şi la propria sa relaţie cu “copilul respins” din el. Dacă el nu poate suporta să se confrunte cu această latură a personalităţii, îi va determina şi pe clienţi să rămană fixaţi pe identificarea cu supraeul.

2.2. Identificarea cu supraeul. Din cauza acesteia apar cele mai multe dintre problemele legate de contratransfer. Cine vrea să ajute ajutătorii este în pericol de a intra într-o rivalitate incoştientă pentru rolul de ajutător care îl determină să nu sprijine pacientul, ci să îl atace, să nu-i facă posibilă conştientizarea propriei probleme ci să-l încurce în iţele unui proces de apărare.

Pe de altă parte, este cu mult mai greu să îi determine pe ajutătorii care suferă de sindromul altruistului la o perceţie distanţată a comportamentului propriu şi la înţelegerea, în context psihodinamic, a legăturii care există între sindromul altruistului şi anumite caracteristici comportamentale ale clienţilor de care se ocupă aceştia. Identificarea cu supraeul face ca recunoaşterea propriilor dificultăţi să fie o acţiune care ameninţă sentimentul de sine. DIN ACEST MOTIV., TOATE ACUZELE ADUSE ÎNTR-UN LIMBAJ VALORIZANT TREBUIE EVITATE CU STRICTEŢE

2.3. Nevoia narcisistică camuflată. Ajutătorul care suferă de sindromul altruistului este puternic dependent de confirmarea narcisistică. Însă, capacitatea sa de a reţine asemenea confirmări şi de a-şi stabiliza prin acestea sentimentul de sine, este redusă. De aici derivă şi tendinţa sa de a se suprasolicita pentru a corespunde unui supraeu – ideal exacerbate. Fiindcă dialogul dintre faţada de ajutător, foarte puternică, şi copilul avid de confirmare care se găseşte în fundal a amuţit, în cazul ajutătorului cu sindromul altruistului, el îşi reprimă dorinţele narcisistice cu ajutorul faţadei, de cele mai multe ori neinteligibil sau într-o formă care nu va putea “sătura “ copilul (de ex. este admirat pentru dedicarea şi performanţele sale profesionale). De multe ori dorinţele sunt exprimate doar atunci cand îndeplinirea lor a fost barată (“iată cate fac şi n-am parte de nici un pic de recunoştinţă” etc), cand au devenit reproşuri sau cand se exprimă prin manifestări psihosomatice.

2.4. Evitarea reciprocităţii în relaţii. Cand se află într-o terapie sau într-un grup de dezvoltare, ajutătorul cu sindromul altruistului dă impresia terapeutului că nu se poate stabili o relaţie

Page 71: Autism Mitasov

lucrativă conformă cu realitatea. Ajutorul psihoterapeutic este posibil acolo unde sunt acceptaţi paşi limitaţi în cadrul învăţării. Dar, ajutătorul cu sindromul altruistului, atunci cand se supune unei terapii, doreşte inconştient un ajutor general, în timp ce conştient este deosebit de sceptic aşteptandu-se la o experienţă neplăcută (“nu mă aştept la nimic”, “aş vrea să ştiu ce cusur am”, “aş vrea să învăţ să lucrez mai bine cu alţii”).

În acest domeniu contratransferul tipic este resemnarea terapeutului. El observă că ceea ce oferă nu este acceptat, că este atacat pentru aceasta indirect de către cel cu sindromul altruistului. (prin pasivitate, raţionalizări, reproşuri). Astfel, terapeutul se retrage în spatele propriului supraeu, al “tehnicii aplicate corect” pentru a nu-şi putea reproşa nimic. Terapeutul îl poate confrunta pe ajutătorul neajutorat cu rigiditatea şi cu golul său de sentimente aparent. Terapeutul îşi prezintă bunele intenţii, face raţionamente intelectualizate despre cum s-ar putea acţiona mai bine, dar nu se întamplă nimic.

2.5 Agresiunea indirectă. Terapeutul, consilierul ajutătorului neajutorat trebuie să încurajeze manifestările agresive ale clientului său pentru că astfel se deschid larg premizele unei relaţii terapeutice eficiente. Cine este incapabil să manifeste agresivitate, cel care nu poate refuza nimic, cel care vede un “nu” hotărat ca pe manifestarea unei agresivităţi interzise, trebuie sa nege întreaga viaţă domeniile vieţii relaţionale. Este logic ca, în cadrul psihoterapiei, consilierii, clienţii să fie stimulaţi, chiar forţaţi, să exprime sentimente negative, deschizandu-se astfel drumul sentimentelor pozitive.

3. Recunoaşterea terapeutului neajutorat în grupurile terapeutice.

- “Mi-e foame, foarte foame, te rog dă-mi ceva de mancare; singur n-am să-mi pot face rost !”

- “Poftim nişte paine”

- “Da dar eu nu vreau paine. De la paine ma constip”

- “Pot să-ţi dau branză şi vin”

-“Da, dar vinul nu-mi prieşte şi de la branză am dureri de stomac”

-“Atunci am să-ţi fac o fiertură de ovăz care este bună pentru stomacurile sensibile”

- “Da, dar nu mai sunt bebeluş, ce părere ai tu despre mine !? Am ştiut de la bun început că n-am să rezolv nimic cu tine”.

Această situaţie de “da, dar” este, probabil, problema cea mai importantă şi cea mai dificilă în cazul terapeuţilor cu sindromul altruistului sau al terapeutului neajutorat. Ea are două aspecte – da-ul şi dar-ul ajutătorului, aspecte care ţin de a vrea şi de agresivitate. Într-un anumit fel, ele sunt interschimbabile. Experienţa arată că ajutătorul cu sindromul altruistului care face o

Page 72: Autism Mitasov

experienţă terapeutică proprie în cadrul unei calificări sau în altă conjunctură, este deosebit de înclinat înspre un joc de “da, dar” deschis sau camuflat. Furia jucătorului de “da, dar” nu se manifestă direct, ci indirect, din poziţia acelui aparent neajutorat şi prin supărarea pe care o provoacă altora. Astfel, în secret (camuflat) el obţine putere prin faptul că-şi cunoaşte propria situaţie mult mai bine decat cel care-l ajută. Cine va observa atitudinea de “da, dar” în cadrul cuplurilor terapeutice, va constata că jucătorii de “da, dar” sunt, la randul lor, înclinaţi să dea altora sfaturi bune sau interpretări la obiect.

4.Caracteristici ale terapeutului neajutorat sau simptomatologie clinică în sindromul altruismului

4.1. Salvatorul absolut. Prin identificarea cu supraeul, ajutătorul cu sindromul altruistului este înclinat să ia o atitudine în care afirmă despre sine că poate ajuta fiindcă are o anumită calificare. Prin aceasta poate intra într-un scenariu în care preia asupra sa întrega responsabilitate pentru soluţionarea problemelor clientului făcandu-l pe acesta fie dependent şi slab, fie pasiv (aşa cum se întîmplă în cazul multor familii în care există un copil cu autism), aşa cum face o mamă supraposesivă cu copilul ei.

Fiindcă ajutătorul cu sindromul altruistului este condiţionat de tendinţa sa de a ajuta şi de orgoliul său referitor la aceasta, la început, el se oferă ca salvator, face ore terapeutice gratuite, îşi primeşte clientul la domiciliu, bea cafea cu clientul în afara orelor de terapie pentru a-i mai asculta din necazuri şi pentru a repeta a 100-a oară sfaturile sale, mobilizează autorităţile şi rudele.

4.2. Numai schimbările pozitive mi se datorează. Toţi cei care ajută sunt înclinaţi să-şi atribuie schimbările favorabile ale clientului, propriei lor influenţe, în timp ce pe cele nefavorabile le pun pe seama altor influenţe, de exemplu a membrilor familiei, instituţiei, societăţii, masochismului neînfranat s.a.m.d.

4.3.Terapeutul neajutorat manifestă scepticism de multe ori atunci cand clientul (familia copilului cu autism) semnalează progrese. După micile progrese relatate de familia copilului cu autism, terapeutul neajutorat va zice sau va gandi: “cu o floare nu se face primăvară”, “nu contează că a făcut progrese pe un plan copilul dumneavoastră, nu pe toate planurile va evolua la fel de bine”, “aţi lucrat foarte bine în primele două luni de terapie, dar trebuie să puteţi continua în ritmul acesta şi în anii următori”.

4.4.Caracterul oral-progresiv: identificarea cu funcţiile materne. Perioada de evoluţie oral infantilă este folosită ca model de bază pentru dezvoltarea sindromului altruistului de mai tarziu. De multe ori relaţia mamă – sugar se îmbunătăţeşte după vîrsta de 3 – 6 săptămani, cand apare surasul social îndreptat spre persoana relaţională şi primit de aceasta cu mare bucurie. Perioadele în care mamele se joacă şi glumesc cu copii cresc exponenţial cu apriţia primului

Page 73: Autism Mitasov

zambet. Acest dialog satisface pe ambii: pe adult şi pe copil. În cadrul său, în mod normal, treptat se dezvoltă şi capacitatea de a aştepta, de a amana necesităţile de satisfacere, copilul dobandind prin experientă încrederea că, la momentul potrivit, va fi cu siguranţă hrănit şi luat în braţe. Această încredere dispare atunci cand certitudinile referitoare la mamă sunt puse, în mod serios, sub semnul întrebării. Aceasta se poate întampla cu ocazia unei despărţiri pe care copilul nu o poate înţelege – de exemplu cu ocazia internării mamei în spital atunci cand coplilul este încă foarte mic. Durerea despărţirii este acută, urmată de apatie şi depresie. La reîntalnire sunt posibile două modele comportamentale aparent opuse: este posibil refuzul şi fuga faţă de apropierea afectivă a mamei, sau copilul se poate agăţa de mamă fără să o lase o clipă din ochi, să intre în panică şi să reacţioneze cu furie impulsivă. Ambele modele comportamentale pot fi regăsite în comportamentul adulţilor care, fie că se apără de orice contacte afective afişand răceală şi o ironie mişcătoare, fie se agaţă de obiectul odată găsit transferand asupra sa anxietăţi majore şi agresivitate manifestă.

La maturitate vom avea astfel o persoană cu sindromul altruistului, cu caracteristici oral - progresive.

Caracterul oral-progresiv încearcă să se desprindă dintr-o relaţie nesatisfăcătoare cu mama identificandu-se cu funcţiile materne. Fiindcă mama, respectiv grupul primar nu l-au acceptat niciodată cu adevărat, el este în permanenţă în căutarea acestei acceptări. Pierderea ocrotirii materne este compensată prin identificarea idealului acestei ocrotiri. Într-o anumită măsură, ajutătorul preia rolul mamei care a eşuat şi încearcă să-i atrateze pe alţii aşa cum şi-ar dori să fie tratat el însuşi. Nu el este cel care trebuie satisfăcut – această pretenţie ar duce la retrăirea durereii cauzate de primele eşecuri – ci un obiect neajutorat care să fie recunoscător.

Caracterul oral-progresiv nu crede că poate obţine apropierea afectivă prin propria persoană, ci că trebuie să şi-o caştige în permanenţă prin servicii aduse altora. În mod asemănător, caracterul oral – regresiv presupune că nu poate obţine apropierea afectivă pentru propria persoană, ci că trebuie să o cerşească sau să o forţeze prin maniere regresive (comportament infantil, îmbolnăviri psihosomatice, exprimarea exhibiţionistă a necesităţilor).

4.5. Fiindcă ajutătorul cu sindromul altruistului îşi refulează propriile nevoi, nefiind în consecinţă capabil să ia în considerare, de la început, ideea recompensării adecvate a muncii şi echilibrul necesar în dirijarea propriei vieţi, el devine manipulabil, de exemplu prin instituţii care cer o “implicare deplină şi altruistă”.

4.6. Clienţii preiau funcţiile celorlaltor relaţii. Fiindcă are nevoie de recunoştinţa lor şi de sentimentul că face ceva pentru ei, avand, pe de altă parte, dificultăţi în a obţine confirmări în

Page 74: Autism Mitasov

afara muncii sale de ajutător (de ex.: onorar, interes ştiinţific, empatie spontană), în curand, clienţii vor deveni pentru el totul: copii, prieteni şi înlocuitorii părinţilor.

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/terapeutul-neajutorat.php#sthash.IOQNXaq

O.dpuf

Sindromul altruistului – Terapeutul neajutorat

Perspectivă psihanalitică

1. Scurtă descriere

Multi terapeuti care lucreaza cu copii cu autism sufera de sindromul atltruistului sau sindromul ajutatorului neajutorat.

Sindromul altruistului este o înlănţuire de caracteristici ale personalităţii prin care ajutorul social este transformat într-un mod de viaţă.

Problematica de bază a individului care suferă de sindromul altruistului este faţada socială rigidă orientată spre un eu ideal tot aşa de rigid, ale cărui funcţii sunt “păzite” de un supraeu “răutăcios”. Propriile slăbiciuni şi nevoia de ajutor sunt negate; se evită reciprocitatea şi intimitatea relaţională. Nevoile orale şi narcisistice ale ajutătorului sunt mari dar total sau parţial inconştiente. Deoarerce forma lor de exprimare nu a putut fi dezvoltată şi diferenţiată, ele funcţionează pe nivelul iniţial. Aceasta se manifestă prin capacitatea crescută de exprimare a dorinţelor afective. Dorinţele sunt “adunate” şi exprimte sub forma unor reproşuri exprimate mediului (“nu ştiu cum să le mai vorbesc ca să ia în consideraţie cuvintele mele; nu vor să aplice nici măcar lucrurile simple ce le spun că trebuie să le facă”; “cate nu am făcut pentru voi şi uite care îmi e răsplata”; “am spus părinţilor copilului cu autism de 100 de ori ce rebuie să facă şi ei tot nu fac nimic” etc) în cazul în care nu prevalează exprimări indirecte (îmbolnăviri psihosomatice etc.) ca apel autodistructiv pentru alţii pentru a obţine ataşamentul afectiv şi ajutor din partea lor.

Page 75: Autism Mitasov

În perioada orală, cu cat protecţia senzorială este mai des, mai brutal şi mai îndelungat penetrată, cu atat mai înclinat va fi copilul să rupă parţial sau total relaţia faţă de obiect şi să se întoarcă la starea narcisistică primară sau la un surogat al acesteia. Fiindcă sugarul nu este capabil să se sustragă experienţelor neplăcute, durerea, sentimentul de părăsire şi neputinţă vor aparţine trăirilor primordiale ale individului. De aceea, copilul caută soluţii de adaptare. Fiindcă, încă din copilărie, el nu a fost iubit pentru sentimentele sale din acel prezent sau pentru ce era el atunci, ci pentru atitudinele manifeste prin care s-a adaptat la imaginile idealizate ale persoanelor sale relaţionale, el crede că este iubit pentru ceea ce face şi nu pentru ceea ce este. De aici şi un sentiment inconştient de nesiguranţă în relaţionare ce se va manifesta şi în perioada adultă

Astfel, în cadrul sindromului altruistului, respectivul este doar rareori capabil ca după încheierea interacţiunii de ajutorare , să-şi spună: “am făcut un lucru bun”; de multe ori el se întreabă: “a fost prea puţin ce am trecut cu vederea? ce n-am făcut bine?”. Fără să o recunoască, el este flămand să perceapă privirile sau cuvintele recunoscătoare ale pacienţilor. Dar ele nu-l satură cu adevărat cu toate că sunt singura hrană narcisistică pe care o poate primi.

Evenimentele formatoare de structure ale altruistului se repetă şi în cariera profesională a ajutătorului. Copilul a căutat să depăşească o perioadă evolutivă ameninţătoare pentru sentimentul de sine în identificarea cu elemente ale unor prersoane relaţionale cu probleme de empatizare. Fiindcă era singur şi avea sentimentul că nimeni nu este cu adevărat interesat de dorinţele sale, el a preluat rolul unui ajutător puternic care se implică total pentru alţii. Şi-a uitat propriile dorinţe. În mod asemănător, deseori un ajutător care dorea să fie ajutat şi care a urmat , de exemplu o psihoterapie sau a participat la un grup de de autotraining, devine el însuşi terapeut sau moderator de grup. El este aşa de fascinat de retrăirea şi îndeplinirea parţială a nevoilor sale infantile de apropiere afectivă şi protecţie, încat vrea să preia rolul terapeutului sau a moderatorului de grup.

Începand de aici, procesul terapeutic devine propriul său punct de rezistenţă. Procesul de schimbare a ajutătorului care caută ajutor se încheie prin încheierea şi fixarea sindromului altruistului pe alt plan. Pe de altă parte, nici terapeutul sau conducătorul grupului nu s-a putut elibera total de supranecesităţile sale narcisistice. El are nevoie de discipoli, de susţinători, care să ducă mai departe modul său de a privi lumea şi prin aceasta să diminueze nesiguranţa proprie referitoare la propria capacitate de a acţiona raţional. Apare un paradox. Numai cel care a urmat, de exemplu, o terapie , sau a făcut parte dintr-un grup de formare poate decide

Page 76: Autism Mitasov

dacă vrea să folosească aceste procedee. În acelaşi timp, prin aceasta, decizia sa este falsificată. Această dilemă nu poate fi rezolvată.

Astfel, acest interes pentru specializare oferă pentru mulţi ajutători cu sindromul altrustului, o posibilitate de a face ceva pentru ei înşişi acceptată de supraeu – singura care justifică o preluare temporară a rolului de protejat, ajutat.

Pe de altă parte, legarea de perfecţionare îngustează calea posibilităţii unei eliberări reale. Să ne amintim de maxima răutăcioasă conform căreia nevroticul vine la terapie pentru a-şi desăvîrşi nevroza. AJUTĂTORUL CARE VREA SĂ AJUTE AJUTĂTORI NEAJUTORAŢI TREBUIE SĂ SE FEREASCĂ DE REPETAREA PE UN ALT PLAN A PROBLEMATICII SALE DE BAZĂ. PENTRU PRACTICA PERFECŢIONĂRII AJUTĂTORILOR, ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ SCHIMBAREA SINDROMULUI ALTRUISTULUI SE AFLĂ ÎNTOTDEAUNA LA LIMITA DINTRE PERFECŢIONAREA FORMELOR DE APĂRARE DEJA EXISTENTE ŞI O DEZVOLTARE REALĂ.

2. Trăsăturile fundamentale ale sindromului altruistului din punct de vedere al contratransferului sau pericole şi soluţii în lucrul cu terapeutul neajutorat

2.1. Copilul respins – în randurile de pană cum s-a vorbit despre această caracteristică.

Problemele de contratransfer în acest domeniu se referă în primul rand la sindromul altruistului propriu terapeutului şi la propria sa relaţie cu “copilul respins” din el. Dacă el nu poate suporta să se confrunte cu această latură a personalităţii, îi va determina şi pe clienţi să rămană fixaţi pe identificarea cu supraeul.

2.2. Identificarea cu supraeul. Din cauza acesteia apar cele mai multe dintre problemele legate de contratransfer. Cine vrea să ajute ajutătorii este în pericol de a intra într-o rivalitate incoştientă pentru rolul de ajutător care îl determină să nu sprijine pacientul, ci să îl atace, să nu-i facă posibilă conştientizarea propriei probleme ci să-l încurce în iţele unui proces de apărare.

Page 77: Autism Mitasov

Pe de altă parte, este cu mult mai greu să îi determine pe ajutătorii care suferă de sindromul altruistului la o perceţie distanţată a comportamentului propriu şi la înţelegerea, în context psihodinamic, a legăturii care există între sindromul altruistului şi anumite caracteristici comportamentale ale clienţilor de care se ocupă aceştia. Identificarea cu supraeul face ca recunoaşterea propriilor dificultăţi să fie o acţiune care ameninţă sentimentul de sine. DIN ACEST MOTIV., TOATE ACUZELE ADUSE ÎNTR-UN LIMBAJ VALORIZANT TREBUIE EVITATE CU STRICTEŢE

2.3. Nevoia narcisistică camuflată. Ajutătorul care suferă de sindromul altruistului este puternic dependent de confirmarea narcisistică. Însă, capacitatea sa de a reţine asemenea confirmări şi de a-şi stabiliza prin acestea sentimentul de sine, este redusă. De aici derivă şi tendinţa sa de a se suprasolicita pentru a corespunde unui supraeu – ideal exacerbate. Fiindcă dialogul dintre faţada de ajutător, foarte puternică, şi copilul avid de confirmare care se găseşte în fundal a amuţit, în cazul ajutătorului cu sindromul altruistului, el îşi reprimă dorinţele narcisistice cu ajutorul faţadei, de cele mai multe ori neinteligibil sau într-o formă care nu va putea “sătura “ copilul (de ex. este admirat pentru dedicarea şi performanţele sale profesionale). De multe ori dorinţele sunt exprimate doar atunci cand îndeplinirea lor a fost barată (“iată cate fac şi n-am parte de nici un pic de recunoştinţă” etc), cand au devenit reproşuri sau cand se exprimă prin manifestări psihosomatice.

2.4. Evitarea reciprocităţii în relaţii. Cand se află într-o terapie sau într-un grup de dezvoltare, ajutătorul cu sindromul altruistului dă impresia terapeutului că nu se poate stabili o relaţie lucrativă conformă cu realitatea. Ajutorul psihoterapeutic este posibil acolo unde sunt acceptaţi paşi limitaţi în cadrul învăţării. Dar, ajutătorul cu sindromul altruistului, atunci cand se supune unei terapii, doreşte inconştient un ajutor general, în timp ce conştient este deosebit de sceptic aşteptandu-se la o experienţă neplăcută (“nu mă aştept la nimic”, “aş vrea să ştiu ce cusur am”, “aş vrea să învăţ să lucrez mai bine cu alţii”).

În acest domeniu contratransferul tipic este resemnarea terapeutului. El observă că ceea ce oferă nu este acceptat, că este atacat pentru aceasta indirect de către cel cu sindromul altruistului. (prin pasivitate, raţionalizări, reproşuri). Astfel, terapeutul se retrage în spatele propriului supraeu, al “tehnicii aplicate corect” pentru a nu-şi putea reproşa nimic. Terapeutul îl poate confrunta pe ajutătorul neajutorat cu rigiditatea şi cu golul său de sentimente aparent.

Page 78: Autism Mitasov

Terapeutul îşi prezintă bunele intenţii, face raţionamente intelectualizate despre cum s-ar putea acţiona mai bine, dar nu se întamplă nimic.

2.5 Agresiunea indirectă. Terapeutul, consilierul ajutătorului neajutorat trebuie să încurajeze manifestările agresive ale clientului său pentru că astfel se deschid larg premizele unei relaţii terapeutice eficiente. Cine este incapabil să manifeste agresivitate, cel care nu poate refuza nimic, cel care vede un “nu” hotărat ca pe manifestarea unei agresivităţi interzise, trebuie sa nege întreaga viaţă domeniile vieţii relaţionale. Este logic ca, în cadrul psihoterapiei, consilierii, clienţii să fie stimulaţi, chiar forţaţi, să exprime sentimente negative, deschizandu-se astfel drumul sentimentelor pozitive.

3. Recunoaşterea terapeutului neajutorat în grupurile terapeutice.

- “Mi-e foame, foarte foame, te rog dă-mi ceva de mancare; singur n-am să-mi pot face rost !”

- “Poftim nişte paine”

- “Da dar eu nu vreau paine. De la paine ma constip”

- “Pot să-ţi dau branză şi vin”

-“Da, dar vinul nu-mi prieşte şi de la branză am dureri de stomac”

-“Atunci am să-ţi fac o fiertură de ovăz care este bună pentru stomacurile sensibile”

- “Da, dar nu mai sunt bebeluş, ce părere ai tu despre mine !? Am ştiut de la bun început că n-am să rezolv nimic cu tine”.

Această situaţie de “da, dar” este, probabil, problema cea mai importantă şi cea mai dificilă în cazul terapeuţilor cu sindromul altruistului sau al terapeutului neajutorat. Ea are două aspecte – da-ul şi dar-ul ajutătorului, aspecte care ţin de a vrea şi de agresivitate. Într-un anumit fel, ele sunt interschimbabile. Experienţa arată că ajutătorul cu sindromul altruistului care face o experienţă terapeutică proprie în cadrul unei calificări sau în altă conjunctură, este deosebit de înclinat înspre un joc de “da, dar” deschis sau camuflat. Furia jucătorului de “da, dar” nu se manifestă direct, ci indirect, din poziţia acelui aparent neajutorat şi prin supărarea pe care o provoacă altora. Astfel, în secret (camuflat) el obţine putere prin faptul că-şi cunoaşte propria

Page 79: Autism Mitasov

situaţie mult mai bine decat cel care-l ajută. Cine va observa atitudinea de “da, dar” în cadrul cuplurilor terapeutice, va constata că jucătorii de “da, dar” sunt, la randul lor, înclinaţi să dea altora sfaturi bune sau interpretări la obiect.

4.Caracteristici ale terapeutului neajutorat sau simptomatologie clinică în sindromul altruismului

4.1. Salvatorul absolut. Prin identificarea cu supraeul, ajutătorul cu sindromul altruistului este înclinat să ia o atitudine în care afirmă despre sine că poate ajuta fiindcă are o anumită calificare. Prin aceasta poate intra într-un scenariu în care preia asupra sa întrega responsabilitate pentru soluţionarea problemelor clientului făcandu-l pe acesta fie dependent şi slab, fie pasiv (aşa cum se întîmplă în cazul multor familii în care există un copil cu autism), aşa cum face o mamă supraposesivă cu copilul ei.

Fiindcă ajutătorul cu sindromul altruistului este condiţionat de tendinţa sa de a ajuta şi de orgoliul său referitor la aceasta, la început, el se oferă ca salvator, face ore terapeutice gratuite, îşi primeşte clientul la domiciliu, bea cafea cu clientul în afara orelor de terapie pentru a-i mai asculta din necazuri şi pentru a repeta a 100-a oară sfaturile sale, mobilizează autorităţile şi rudele.

4.2. Numai schimbările pozitive mi se datorează. Toţi cei care ajută sunt înclinaţi să-şi atribuie schimbările favorabile ale clientului, propriei lor influenţe, în timp ce pe cele nefavorabile le pun pe seama altor influenţe, de exemplu a membrilor familiei, instituţiei, societăţii, masochismului neînfranat s.a.m.d.

4.3.Terapeutul neajutorat manifestă scepticism de multe ori atunci cand clientul (familia copilului cu autism) semnalează progrese. După micile progrese relatate de familia copilului cu autism, terapeutul neajutorat va zice sau va gandi: “cu o floare nu se face primăvară”, “nu contează că a făcut progrese pe un plan copilul dumneavoastră, nu pe toate planurile va evolua la fel de bine”, “aţi lucrat foarte bine în primele două luni de terapie, dar trebuie să puteţi continua în ritmul acesta şi în anii următori”.

Page 80: Autism Mitasov

4.4.Caracterul oral-progresiv: identificarea cu funcţiile materne. Perioada de evoluţie oral infantilă este folosită ca model de bază pentru dezvoltarea sindromului altruistului de mai tarziu. De multe ori relaţia mamă – sugar se îmbunătăţeşte după vîrsta de 3 – 6 săptămani, cand apare surasul social îndreptat spre persoana relaţională şi primit de aceasta cu mare bucurie. Perioadele în care mamele se joacă şi glumesc cu copii cresc exponenţial cu apriţia primului zambet. Acest dialog satisface pe ambii: pe adult şi pe copil. În cadrul său, în mod normal, treptat se dezvoltă şi capacitatea de a aştepta, de a amana necesităţile de satisfacere, copilul dobandind prin experientă încrederea că, la momentul potrivit, va fi cu siguranţă hrănit şi luat în braţe. Această încredere dispare atunci cand certitudinile referitoare la mamă sunt puse, în mod serios, sub semnul întrebării. Aceasta se poate întampla cu ocazia unei despărţiri pe care copilul nu o poate înţelege – de exemplu cu ocazia internării mamei în spital atunci cand coplilul este încă foarte mic. Durerea despărţirii este acută, urmată de apatie şi depresie. La reîntalnire sunt posibile două modele comportamentale aparent opuse: este posibil refuzul şi fuga faţă de apropierea afectivă a mamei, sau copilul se poate agăţa de mamă fără să o lase o clipă din ochi, să intre în panică şi să reacţioneze cu furie impulsivă. Ambele modele comportamentale pot fi regăsite în comportamentul adulţilor care, fie că se apără de orice contacte afective afişand răceală şi o ironie mişcătoare, fie se agaţă de obiectul odată găsit transferand asupra sa anxietăţi majore şi agresivitate manifestă.

La maturitate vom avea astfel o persoană cu sindromul altruistului, cu caracteristici oral - progresive.

Caracterul oral-progresiv încearcă să se desprindă dintr-o relaţie nesatisfăcătoare cu mama identificandu-se cu funcţiile materne. Fiindcă mama, respectiv grupul primar nu l-au acceptat niciodată cu adevărat, el este în permanenţă în căutarea acestei acceptări. Pierderea ocrotirii materne este compensată prin identificarea idealului acestei ocrotiri. Într-o anumită măsură, ajutătorul preia rolul mamei care a eşuat şi încearcă să-i atrateze pe alţii aşa cum şi-ar dori să fie tratat el însuşi. Nu el este cel care trebuie satisfăcut – această pretenţie ar duce la retrăirea durereii cauzate de primele eşecuri – ci un obiect neajutorat care să fie recunoscător.

Caracterul oral-progresiv nu crede că poate obţine apropierea afectivă prin propria persoană, ci că trebuie să şi-o caştige în permanenţă prin servicii aduse altora. În mod asemănător, caracterul oral – regresiv presupune că nu poate obţine apropierea afectivă pentru propria persoană, ci că trebuie să o cerşească sau să o forţeze prin maniere regresive (comportament infantil, îmbolnăviri psihosomatice, exprimarea exhibiţionistă a necesităţilor).

Page 81: Autism Mitasov

4.5. Fiindcă ajutătorul cu sindromul altruistului îşi refulează propriile nevoi, nefiind în consecinţă capabil să ia în considerare, de la început, ideea recompensării adecvate a muncii şi echilibrul necesar în dirijarea propriei vieţi, el devine manipulabil, de exemplu prin instituţii care cer o “implicare deplină şi altruistă”.

4.6. Clienţii preiau funcţiile celorlaltor relaţii. Fiindcă are nevoie de recunoştinţa lor şi de sentimentul că face ceva pentru ei, avand, pe de altă parte, dificultăţi în a obţine confirmări în afara muncii sale de ajutător (de ex.: onorar, interes ştiinţific, empatie spontană), în curand, clienţii vor deveni pentru el totul: copii, prieteni şi înlocuitorii părinţilor.

- See more at: http://www.cursuriautism.ro/terapeutul-neajutorat.php#sthash.FxzWDe0d.dpuf