autonomia si participarea socială a pers v, ��#

UNIVERSITATEA BABEŞ BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢǍ SOCIALǍ

SPECIALIZAREA ASISTENŢǍ SOCIALǍ

LUCRARE DE LICENŢǍ

Conducător: Absolventă:

Conf, Univ.Dr.NICOLETA NEAMŢU RACOLȚA ANA-MARIA

2012

1

UNIVERSITATEA BABEŞ BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢǍ SOCIALǍ

SPECIALIZAREA ASISTENŢǍ SOCIALǍ

AUTONOMIA ŞI PARTICIPAREA SOCIALǍ A VÂRTNICILOR: EVALUARE

ŞI INTERVENŢIE SOCIALǍ

Conducător: Absolventă:

Conf, Univ.Dr.NICOLETA NEAMŢU RACOLȚA ANA-MARIA

IUNIE 2012

CLUJ-NAPOCA

2

CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................4

CAPITOLUL I. FUNDAMENTE TEORETICE

I.1. Clasificǎri conceptuale....................................................................................6

I.1.1. Scurt istoric al preocupărilor pentru protecţia şi asistenţa persoanelor

vârstnice..............................................................................................................................7

I.1.2.Bǎtrâneţea şi aspectele ei..............................................................................9

I.1.3.Teorii sociologice despre îmbǎtrânire şi bǎtrâneţe..................................12

I.2. Autonomia şi efectele ei asupra participării sociale...............................................15

I.2.1. Definirea conceptului de autonomie.........................................................15

I.2.2. Efectele bătrâneţii asupra participării sociale a vârstnicului................16

I.2.3. Modul de adaptare şi petrecerea timpului liber......................................19

I.2.4. Decizia de istituţionalizare.........................................................................20

CAP. II. METODOLOGIA CERCETĂRII

II. 1. Prezentarea scopului , obiectivelor şi ipotezelor cercetării.................................24

II. 2. Testarea ipotezelor cercetării................................................................................31

CAP. III. METODOLOGIA INTERVENȚIEI

III.1. Desfășurarea intervenției......................................................................................35

IV. CONCLUZII FINALE......................................................................................51

ANEXE............................................................................................................................55

3

Introducere

Tema acestei lucrǎri este ,,Autonomia şi participarea socialǎ a vârstnicilor:

evaluare şi intervenţie socialǎ” doreşte sǎ surprindǎ impactul pensionării asupra gradului

de autonomie a vârstnicilor, precum şi modul în care aceştia participǎ la viaţa socială.

Aceastǎ lucrare cuprinde cinci capitole:

-Fundamente teoretice

-Metodologia cercetării

-Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

-Metodologia intervenției sociale

- Concluzii finale ale lucrării

cu subcapitolele aferente

În ceea ce priveşte fundamentarea teoreticǎ a lucrǎrii, am consultat diferite lucrǎri

de specialitate relevante pentru tema studiatǎ, pe baza cǎruia sǎ pot realiza, mai departe,

proiectarea activităţilor de cercetare şi intervenţie.

În vederea realizǎrii acestei lucrǎri am realizat o cercetare cantitativǎ, în care am

folosit metoda de cercetare sociologică pe bază de chestionar, pe baza cǎruia am obţinut

o serie de informaţii relevante cu privire la autonomia şi participarea socialǎ a vârstnicilor

din Centrul de Îngrijire şi Asistenţǎ Cluj Napoca, Centrul Pentru Persoane Vârstnice

Recea Cristur, şi Centrul De Zi Cluj Napoca.

Scopul şi tema lucrǎrii:

Scopul acestei lucrǎri este de a înţelege problematica generalǎ a vârstei a treia, de

a evalua autonomia şi participarea socialǎ a persoanelor vârstnice, precum şi realizarea

unor evaluǎri şi intervenţii în vederea îmbunǎtǎţirii autonomiei şi participării sociale a

personelor vârstnice din centrele rezidenţiale.

Instituţionalizarea vârstnicului transpune adeseori problematizǎrii negative asupra

4

vârstnicului, deoarece trecerea de la controlul efectiv asupra propriilor acţiuni la

conveţuirea în camere comune, precum şi programul fix al instituţiei, genereazǎ efecte

negative asupra conştiinţei, care adeseori il împinge pe acesta spre izolare şi spre

înstrǎinare, dar cel mai important spre pierderea încrederi în sine şi în cei din jurul lui.

În fapt orice lucru are atât pǎrţi pozitive cât şi negative, partea pozitivǎ din

instituţionalizarea vârstnicului se regǎseşte în principiu în cadrul instituţie, care oferǎ

beneficiarilor un trai decent, asigurându-le adapost, hranǎ, îngrijire medicalǎ şi generalǎ.

Pentru a mǎ familiariza cu situaţia persoanelor vârstnice , precum şi a observa

gradul de autonomie şi participare socialǎ a acestora în cadrul Centrelor rezidenţiale şi de

zi, am avut în vedere condiţiile de viaţǎ ale beneficiarilor, dar şi activitǎţile de relaxare,

recreare, precum şi de socializare.

Motivaţia alegerii temei

Am ales sǎ dezbat aceastǎ temǎ, deoarece mi-a fost captivatǎ atenţia de aceastǎ

categorie de beneficiari înca din anul I de facultate, datoritǎ implicǎrii mele pe bazǎ de

voluntariat la Centrul de Îngrijire şi Asistenţǎ Cluj Napoca, cu continuitate în practica

celor trei ani de facultate, drept urmare prin contactul direct şi repetat cu acestǎ categorie

de beneficiari, aceştia au reuşit sǎ-mi insufle dorinţa de a descoperi şi aprofunda definiţia

vârstei a treia .

Ignoranţa privind fenomenul multidimensional al îmbǎtrânirii şi conturarea unei

imagini despre bǎtrâneţe, stereotipurilor şi miturilor false, determinǎ inacţiune sau acţiune

inadecvatǎ din partea actorilor sociali, precum indiferenţǎ sau atitudine devalorizantǎ faţǎ

de bǎtrâni din partea celor mai tineri şi chiar a familiilor acestora.(Emilia Sorescu.,2010).

Aceşti vârstnici mi-au demonstrat cǎ aparenţele deseori înşalǎ, iar caracteristicile

persoanei vârstnice nu le gǎseşti doar la suprafaţǎ, ci mai degrabǎ în caracterul lor veşnic

tânǎr învǎluit în bunǎtate şi dragoste, dar şi în dăruirea de care aceste persoane dau

dovadǎ, care de foarte multe ori aceste abilitǎţi pun în umbrǎ comportamentul unor tineri

din zilele noastre.

5

CAPITOLUL I. FUNDAMENTE TEORETICE

I.1. Clasificǎri conceptuale

,, Îmbătrânirea substanţială a populaţiei este un fenomen apărut încă din secolul

trecut, ca urmare a reducerii mortalităţii infantile, a controlului bolilor infecţioase, a

îmbunătăţirii situaţiei, a creşteri standardelor de viaţă a nutriţiei. Aceste schimbări

împreună cu scăderea ratei naşterilor în ţările dezvoltate au determinat o creştere bruscă a

proporţiei de persone vârstnice” (Aurelia Curaj.,2010).

Opinia cea mai vehiculată în literatura de specialitate optează distinct între: o fază

de presenescenţă 46-60 sau 50-65 ani şi una de senescenţă după 60 ani.

Dacă privim lucrurile din perspectiva vârstei de pensionare, vârsta de 65 ani

reuneşte cele mai multe clasificări, inclusiv cea validată de 0NU ( Anca Munteanu.,

2004).

Modificările din cursul îmbătrânirii cuprind fenomene care se leagă de vârstele

tinere și de procesele care se modifică cu vârsta și anume:

-Supravețuirea selectivă, care este caracterizată prin rezistența crescută la orice

agresiune;

-Efectul de generație cuprinde totalitatea condițiilor fizice și sociale diferite de la

o generațiela alta din societățile în schimbare. Schimbările culturale sunt destul de

importante și de neglijat, aceste schimbări survin prin intermediul educației;

-Îmbărânirea reală cuprinde procesele care apar și se modifică cu înainatarea în

vârstă;

-Îmbătrânirea primară este rezultatul interacțiunii dintre factorii genetici și modul

de viață.

-Îmbătrânirea secundară se referă la mecanismele de adaptare față de modificările

legate de viață;

-Îmbătrânirea optimă este caracterizată prin incidență redusă a bolilor și viață

activă.

În concluzie la originea îmbătrânirii celulare sunt două fenomene: suferința

6

celulară prin factori intrinseci și extrinseci, care duc la disfuncționaltatea și modificări

genetice ( Ghidrai Olimpia, 2002 ).

Din punct de vedere emoţional, bătrânii se aseamănă sub unele aspecte cu copiii.

Au nevoie de afecţiune, aprobare, sunt foarte sensibili la respingeri şi critici şi la fel ca şi

copiii, au o mare dorinţă de independenţă, dar din păcate, aceasta adesea scade progresiv.

Persoanele vârstnice se confruntă cu pierderea puterii sociale, iar datorită acestei

probleme, pierderi, persoanele de vârstă a treia se confruntă cu probleme de sănătate

mintală și fizică. Relațiile interumanene și numărul lor la aceasta etapă a vieții sunt

elemente esențiale, deoarece aceste relații sunt foarte importante pentru vârstnici, pentru-

că îi ajută să facă față pierderilor ( Ghidrai, O., 2002, p. 34-37).

I.1.1. Scurt istoric al preocupărilor pentru protecţia şi asistenţa persoanelor

vârstnice

Asistenţa socială este preocupată de consecinţele pe care îmbătrânirea le are

asupra persoanelor,grupurilor, comunităţilor, afectându-le interacţiunile cu mediul, iar

acest lucru caracterizează şi modifică schimbările de adaptare şi personalitatea înclinând

interacţiunile persoanelor vârstnice spre retragere şi dependenţă.

O parte dintre persoanele de vârstă a treia interpretează pensionarea ca pe un

abandon şi sunt ,, invadate” de tristeţe şi deznădejde, dezvoltă comportamente regresive,

uneori atipice ( Octavian Apahideanu.,2002, p.149).

Scopul în asistenţă socială este de a oferi sprijin persoanelor de vârstă a treia care

sunt considerate o povară, familiilor acestora, comunităţilor care se confruntă cu

probleme ridicate de procentul mare de vârstnici, făcând posibilă o viaţă firească, în care

să fie prezentă bucuria de a trăi (Emilia Sorescu.,2011, p. 327).

“Asistarea unei persoane în vârstă nu înesamnă a te ocupa de dependenţele ei ca

de fatalităţi, ci de a o ajuta să-şi dezvolte autonomia”( Denizia Gal., p.10).

Serviciile de asistenţă socială au o dublă funcţie: de integrare a persoanelor în

mediul său social direct: familie, prieteni, comunitate, dar şi în mediul său social mai larg

şi de mobilizarea resurselor (Emilia Monica Sorescu.,2008).

‘’Starea de sănănatate fizică şi psihică este însoţită de alterările funcţionale fireşti

datorate înaintării în vârstă, sunt de asemenea şi diferite afecţiuni, fiind deosebit de

7

important pentru medic şi asistentul social să deosebească modificările fireşti ale

procesului de îmbătrânire de cele patologice” ( Emilia Sorescu.,2011, p: 354).

Perioada vârstei a treia este încărcată din plin cu probleme sociale. În mod

concret, bătrânii se confruntă cu diverse realităţi stresante. Odată cu creşterea numărului

persoanelor vârstnice creşte şi necesită asistenţa protecţei lor în cadrul unor instituţii

specializate, structurate pe asistenţă medico-socială.

,,În ceea ce priveşte sănătatea, populaţia vârstnică se confruntă mai mult cu

dizabilităţile cornice, cu un procent crescut de handicap sever şi cu dificultăţi crescute în

satisfacerea propriilor nevoi de îngrijire personală”. Pensionarea, decesul partenerului de

viaţă, al unui prieten apropiat pot fi puse în legătură cu starea de sănătate ( Aurelia

Curaj.,2010, p. 282).

Elementele de asistenţă socială complexă au în prim plan “îngrijirea şi ajutorul”,

care sunt materializate sub forma fizioterapiei, kineziterapie, psihoterapie, terapiei

ocupaţionale şi utilizării timpului liber, rolul animatorului este foarte important

( Octavian Apahideanu., 2002, p:178).

Principalele scopuri urmărite sunt: redobândirea sau menţinerea autonomiei

vârstnicului,( terapie fizică şi recuperativă), recăpăterea tonului vital şi reintegrarea

socială ( Octavian Apahideanu.,2002, p.178).

“ Măsurile de protecţie, de îngrijire şi asistenţă a bătrânilor sunt oportune,

adecvate şi pline de solicitudine ( Octavian Apahideanu.,2002, p.145).

Persoanele care dezvoltă comportamente regresive au avut de regulă o viaţă grea

iar acum sunt nemulţumite de viaţa lor, cât şi de măsurile de protecţie pe care le primesc

de la societate ( Octavian Apahideanu.,2002, p.149).

În ţara noastră problema vârstnicului, adesea bolnav, necesitând asistenţă pe termen lung,

revine Ministrerului Sănătăţii şi Familiei şi reţelei de ocrotire socială ( Octavian

Apahideanu.,2002, p.171).

Conform autorilor: Traian Rotariu, Adina Rebeleanu, Paul-Teodor

Haragus

Mihaela Haragus.,2009, consideră că o mare oportunitate pentru

schimbarea în bine a stării subiective, trăite a participării sociale o

“constituie implicarea lor în activităţi de voluntariat, în lărgirea

8

reţelelor şi a sferei de relaţii şi contacte cotidiene, în atragerea lor la

forme deosebite de participare socială.

I.1.2.Bǎtrâneţea şi aspectele ei

În concepţia autorului Traian Rotariu 2008, populaţia României şi

epoca recentă, în ultimele patru decenii, între 1968 şi 2008, numărul

persoanelor de 65 de ani şi peste s-a dublat, trecând de la 1,6 la 3,2

milioane, iar ponderea lor în

populaţia totală a sporit de la puţin peste 8 % la 15%.

Conform autorului Traian Rotariu 2008, persoanele de vârsta a

treia, din segmentul de vârstă investigat sunt în proporţie mare

pensionari şi doar o mică parte dintre aceştia desfăşoară în prezent o

activitate remunerată. Aceste activităţi sunt mai degrabă din categoria

muncilor necalificate.

Vârsta cu referiri generale este o măsură relativ obiectivă a timpului individual

sau social, în care fiecare individ se plasează pe o axă trecut/prezent şi viitor şi unde

vârsta este o linie marcată de evenimente, iar dimensiunea socială prevede clasarea

socială în care indivizii se încadrează ( Lucian Marina., 2003).

"Dimensiunea socială a fenomenului de îmbătrânire se degajă din factori precum

mediul social, modul de viaţă a vârstnicilor, particularităţi ale asistenţei medico-sociale,

particularităţi psiho-sociale şi demografice" ( Mircea Dumitru., p.48-49)

Bătrâneţia nu reprezintă etapă omogenă de viaţă, ci un stagiu care se manifestă

diferit de la o persoană la alta. Această ultimă etapa, vârsta a treia include mai mulţi ani

decât oricare dintre perioadele de dezvoltare umană ( Bodogai Simona, 2008, p 9).

Încercând să definim pensionarea putem spune că este fenomenul psiho-social, cel mai

frecvent, vârstnicii devin mai săraci şi lipsiţi de prestigiu social (Denizia Gal.,2001 ).

Termenul de bătrâneţe are o sferă foarte largă şi este încărcată de o oarecare

ambiguitate, dată în mare măsură de gradul înalt de construcţie socială şi care este

generat atât de varietatea realităţii, cât şi de speranţele şi temerile cu care este învestit.

Îmbătrânirea propriu-zisă reprezintă în fapt începutul accelerări îmbătrânirii,

9

limita sa de jos fiind susţinută de reprezentări sociale în special de vârsta de pensionare,

despre care se poate spune că evoluează în funcţie de procesul speranţei de viată (Lucian

Marina.,2003, p.31).

Această ultimă perioadă din viaţă poate fi întâlnită sub denumirea de vârstă

înaintată, vârstă a treia, perioada de involuţie, perioada de bătrâneţe sau senescenţă

( Marius Nichita.,2008 ).

Îmbătrânirea, ca fenomen al lumii vii, este un proces , de deteriorare care

afectează atât individul, cât şi grupurile, populaţia.

La nivel individual, în sens larg, îmbătrânirea este considerată un fenomen

multidimensional care include schimbările fizice ale organizmului uman după viaţa

adultă, ca urmare, abordarea acestui fenomen trebuie să fie una pluridisciplinară şi

interdisciplinară ( Marius Nichita., 2008, p.21)

Dacă îmbătrânirea este un proces inevitabil care poate fi descris prin observaţii

succesive, bătrâneţea este o construcţie socială a cărui contur sunt foarte fluide. Criteriul

vârstei cronologice este insuficient, chiar dacă este utilizat de către demografi pentru a

fixa intrarea în batrâneţe (Lucian Marina.,2003, p.47).

Creşterea procentuală şi absolută a populaţiei vârstnice este unul dintre atribuţiile

esenţiale ale epocii contemporane, fiind un fenomen comun tuturor ţărilor avansate.Acest

lucru se datorează scăderii fertilităţii şi natalităţii, precum şi scăderea mortalităţii la tineri

şi adulţi ( Olimpia G, p.13).

Grupele de vârstă şi îmbătrânirea socială sunt concepte a căror conţinut variază de

la o perioadă istorică la alta şi de la o societate la alta, în funcţie de normele şi valorile

sociale, de tradiţii, legi scrise şi mai ales nescrise.

Clasificările contemporane ale îmbătrânirii

Tranzicţiile bătrâneţei sunt reprezentate de trei etape semnificative: pensionarea,

văduvia, apropierea de moarte.

În România limita de vârstă pentru pensionare este de 65 ani la persoanele de sex

masculin, de 65 ani în Danemarca, 67 de ani în Ţările Scandinave, iar la femei 63 ani în

România, 60 în Belgia, 62 în Elveţia şi 65 în Suedia ( Emilia Monica Sorescu., p. 42-43).

10

Clasificarea Organizaţiei mondiale a Sănătăţii distninge, la rândul său,

următoarele categorii:

-Vârstnici ( 60-74de ani);

-Bătrâni ( 75- 89 de ani);

-Macrobioţi ( 90 de ani şi peste)

-Centenari ( 100 de ani şi peste ) ( Rădulescu Sorin., 2000).

Alte studii ale unor agenţii de publiciatate, specializate în ofertele destinate

seniorilor, au identificat trei categorii, corespunzătoare grupelor de vârstă:50-59, 60-74 şi

peste 75 de ani, denumite după cum urmează:

“ maeştrii “- sunt încă activi în carieră;

“ liberalii “- genul autonom, nu au nici copii de îngrijit, dar nici contracte

profesionale;

“ pensionarii “- mai puţin interesaţi de publicitate ( Daniela Gârleanu-Şoitu.,

2006,pagina:128).

Cea mai frecventă formă de clasificare a bătrâneţii, enumerată de Verza şi Ursula

Şchiopu, 1997, cuprinde: stadiul de trecere spre bătrâneţe: de la 67 la 75 de ani;stadiul

bătrâneţii medii: între 75 şi 80 ani;stadiul marii bătrâneţi: peste 85 de ani.

“ Prin considerarea grupurilor de vârstă ca membri ai unei adunări, cu un anume

status într-un sistem social, dar şi ca participanţi activi într-o societate în schimbare,

stratificarea susţine explicaţiile sociologice ale comportamentelor şi valoarea cohortelor"

( Daniela Gârleanu-Şoitu., 2006, p.131).

"Dimensiunea socială a fenomenului de îmbătrânire se degajă din factori precum

mediul social, modul de viaţă a vârstnicilor, particularităţi ale asistenţei medico-sociale,

particularităţi psiho-sociale şi demografice" ( Mircea Dumitru., p.48-49).

Pensionarea este abordată de sociologi ca marcând simbolic intrarea în bătrâneţe,

momentul în sine aducând o criză identitară puternică. Criza socială nu este întodeauna

însoţită de o criză individuală, studiile asupra trecerii de la o viaţă activă la pensionare

arată printre altele că mortalitatea şi morbiditatea crescută în anii care urmează

pensionării reprezintă mai degrabă un mit, decât realitate.( Lucian Marina.,2003, p. 53)

11

Îmbătrânirea, ca fenomen al lumii vii, este un proces , de deteriorare care

afectează atât individul, cât şi grupurile, populaţia.

Bătrâneţea în satul tradiţional s-a caracterizat, în general, prin aprecierea

bătrânilor, care priveau bătrâneţea ca semn de bunătate de la Dumnezeu ( Lucian

Marina.,2003, p. 47).

I.1.3.Teorii sociologice despre îmbǎtrânire şi bǎtrâneţe

Majoritatea teoriilor privind bătrâneţea abordează fragmentar, referindu-se la polii

rămânere în activitate- desconsiderare ca atitudine culturală.

Una din clasificările importante amintite de Emilia Monica Sorescu, 2008,

cuprinde:

Teoria dezangajării pleacă de la permisa că îmbătrânirea este individuală, iar

retragerea sau dezangajarea, rezultă din interacţiuni descrescânde între persoanele

vârstnice şi alţii în sistemul social de care aparţine;

Teoria activităţii este considerată mai mult o judecată de valoare, decât o trecere

propriu-zisă. Această teorie sugerează că bătrânii continuă să aibă aceleaşi nevoi şi

dorinţe ca şi vârsta mijlocie şi că de fapt ei rezistă presiunii de a se retrage din societate;

Teoria grupului minoritar este considerată că ar avea un status scăzut şi este

implicată şi discriminarea;

Teoria modernizării are ca teză centrală procesele care au stat la baza evoluţiei

societaţii care cauzează şi schimbări în poziţiile pe care bătrânii le ocupă în societate

( Emilia Monica Sorescu.,2008, p. 46-47).

Teorii biologice ale îmbătrânirii clasificate după Confert., 1979: genetice şi

fiziologice.

Teoriile genetice se referă la modul în care se transmite informaţia din moleculele

de ADN în structurile şi sistemele biochimice, iar teoriile fiziologice includ interacţiunile

dintre celule ţesături şi sisteme organice;

Teoriile fizice pleacă de la ideea că fiecare individ îşi începe viaţa având o

anumită cantitate de energie şi o vitalitate limitată. (Carmen-Babriela., 2008).

12

Teoriile radicalilor liberi susţin că acumulările de resturi din corp explică procesul

de îmătrânire;

Teoriile uzurii consideră organismul uman o maşină;

Perioada bătrâneţii propriu-zisă se contractă şi subindentitatea parentală şi cea

socială. În perioada marii bătrâneţi, subidentităţile se suprapun şi se contractă, putând

avea loc o discuţie de la sine(Carmen-Gabriela Mândrilă.,2008 )

Teorii sociologice care privesc relaţia dintre indivizii şi sistemul social;

Teoria dezactivării se ocupă numai de formulele obişnuite de retragere a

individului, nu şi de cazurile particulare. Această teorie motivează că dezactivarea se

realizează în folosul societăţii;

Teoria socială a mediului încearcă să surprindă legătura dintre ambientul social şi cel

fizic, în determinarea comportamentului şi a activităţilor specifice vârstei a treia;

Teoria schimbului subliniază în literatura de specialitate definiţia în care

schimbul, stă la baza relaţiilor dintre indivizi, sub forma costurilor şi a beneficiilor în

menţinerea acestor relaţii;

Teoria interacţionismului simbolic subliniază faptul că, la baza comportamentului

uman, în sistemul de relaţionare stă modul în care este perceput celălalt şi semnificaţiile

lui în cadrul unei interacţiuni ( Carmen-Gabriela Mândrilă.,2008, pagina:63-64).

Teoriile stresului, face trimitere la impactul stresului asupra individului de-a

lungul vieţii ( Carmen-Gabriela Mândrilă.,2008, p. 30-31).

Teoria adaptării la procesul de îmbătrânire se subdivide, la rândul ei, în alte două

categorii: teoria rolurilor şi activităţii;

Teoria implicită ǎ îmbătrânirii subliniază existenţa unei relaţii strânse între

activitate şi satisfacţia vietii;

Teoria activităţii stabileşte dezvoltarea şi nevoile pshio-sociale ale individului, de-

a lungul ciclului vieţii ( Carmen-Gabriela Mândrilă.,2008, p. 56).

O alta clasificare a bătrâneţii axată pe teorii fiziologice amintită de Marius

13

Nichita.,2008, p. 29, cuprinde:

Teoria sistemului imunitar la vârsta a treia se cofruntă cu o scădere a capacităţii

sistemului imunitar;

Teoriile evoluţioniste clasice se bazează pe ideea că mutaţiile a căror este tardiv,

vor avea impact mult mai scăzut asupra fitnesului, faţă de mutaţiile cu efecte timpurii;

Teoria rostului în viaţă consideră că îmbătrânirea este determinată de factori

precum cantitatea de energie a organiszmului, numaărul de calorii şi de reglarea

hormonală a sistemului de adaptare la stres;

Teoria activităţii este una dominantă în gerontologia socială, fiind considerată o

teorie a simţului comun. Principalele idei susţinute de această teorie exprimă rolul

activităţii la vârsta a treia: cu cât persoana este mai activă, cu atât va fi mai stisfăcută şi

mai adaptată la viaţa socială ( Daniela Gârleanu-Şoitu.,2006, p. 56)

I.2. Autonomia şi efectele ei asupra participării sociale

I.2.1. Definirea conceptului de autonomie

La bătrâneţe omul nu devine dependent ci îşi pierde dependenţele şi la limită chiar

şi autonomia, pentru că, în mod firesc, autonomia constă în capacitatea de a decide şi

controla relaţiile, dependenţele, ceea ce nu vrea să însemne că “sunt cu atât mai

autonomi cu cât sunt mai dependenţi” ci, subliniem faptul că autonomia este un concept

relaţional şi relativ ( Denizia Gal.,2001).

Alţi autori împart perioada bătrâneţii într-una autonomă şi o alta dependenţă. La

rândul ei, prima dintre ele reflectă două categorii: bătrâneţia propriuzisă autonomă sau

vârsta intermediară, cuprinzând persoanele în etate de 60-74 de ani, care au un rol socio-

economic activ şi bătrâneţia autonomă-dependentă, desmnând persoanele care locuiesc în

propriile domicilii, fără un ajutor major exterior ( Daniela Gârleanu-Şoitu., 2006, p. 22).

Din gama dependenţelor omul îşi crează propria autonomie printr-un sistem de

schimbări şi reprocităţi care configurează o anumită solidaritate.

Asistarea persoanelor vârstnice nu însesamnă a te ocupa de dependenţele ei ca de

fatalităţi, ci de a o ajuta să-şi dezvolte autonomia ( Denizia Gal., p. 10).

14

Dacă astăzi bătrâneţea este concepută ca problemă acest fapt se datoreză asocierii ei cu

imaginea dizabilităţii şi dependenţei. Această asociere este adesea falsă, chiar şi oameni

foarte bătrâni îşi păstrează de tot sau foarte mult autonomia ( Maria Emilia,

Sorescu.,2005, p. 40).

Pornind de la “ aptitudinea individului de a realiza activităţile cotidiene”,

capacitatea/incapacitatea sa funcţională va determina definirea rolului şi statutului său

social. Autonomia deţine, din această perspectiva, principala normă căreia are să i se

conformeze individul contemporan ( Daniela Gârleanu-Şoitu., p. 21, 2006).

Nobert Elias expune că ,, ...nevoia de autonomie merge mână în mână cu cea de

apartenenţă la o grupă socială” ( Lucian Marina.,2003, p. 202).

Scopul serviciilor sociale pentru bătrâni este acela de a le întări capacitatea de a

face faţă activităţilor cotidiene, de a le îmbunătăţi integrarea socială şi de a se asigura că

primesc tratamentul şi îngrijirea necesară (Sorescu, 2005, p. 66).

I.2.2. Efectele bătrâneţii asupra participării sociale a vârstnicului

Natura şi orientarea solidarităţii, integrităţii, variază totuşi în funcţie de un anumit

număr de elemente cum ar fi: clasa socială, sexul şi tipul unităţii familiale.

Nu atât vârsta cronologică, ci încărcătura simbolică a stării de pensionare este

reponsabilă de ceea ce putem numi răspunderea relaţiei de sociabilitate, deoarece

identităţile şi acţiunea pensionarilor se clădesc tot pe unele din vechile relaţii,

predominant pe cele spaţial apropiate ( Lucian Marina.,2003, p. 89).

Noţiunea de suport reprezintă o aplicaţie a teoriei sistemelor la asistenţă socială.

Oamenii depind de sistemele din imediata lor apropiere pentru a duce o viaţă

satisfăcătoare, iar asistenţa socială trebuie să se focalizeze pe aceste sisteme.

Conform teoriei activităţii există trei tipuri de sisteme care pot ajuta oamenii:

sisteme naturale,sisteme informale, constituite de familie, prieteni, colegii de muncă si

sisteme formale precum organizaţiile comunitare (Emilia Monica Sorescu., 2008, p. 217)

Cu cât vârstnicul se orientează spre alte activităţi, rămânerea păstrează

15

dimensiunea interioară relativ neschimbată. Rămânerea în societate ar putea fi negată

dacă individul care îmbătrâneşte ar fi analizat doar din prizma evoluţiei unor fenomene

psihice generale cum ar fi: atenţia, gândirea, memoria (Lucian Marina., 2003, p.153).

Sub aspectul social vârsta a treia este marcată de începutul pensionării. Încheierea

activităţii profesionale instituţionalizate a vârstnicului întrerupe brusc indentitatea socială

stabilită ( Trăilă Cernescu.,2004, p. 129).

Mulţi bătrâni cad într-o stare de apatie, plictiseală şi însingurare cem mai adesea

pentru că n-au nimic de făcut. Această inactivitate, pasivitate şi izolare sunt principalele

cauze ale diminuării capacităţilor fizice şi intelectuale ale multor pensionari.

Procesul de integrare socială a vârstnicilor, în general, a pensionarilor, în special

are o notă specifică determinată în primul rând de schimbările ce au loc ca urmare a

pierderii poziţiei sociale şi a încetării comportamentului din perioada de activitate

profesională (Trăilă Cernescu.,2004, p. 138).

Reţeaua socială contribuie în orice perioadă la starea de bine, la trăirea

satisfacţiei faţă de propria existenţă, iar importanţa creşte pe parcursul “ vârstei a treia “,

deoarece schimbările care apar în ceea ce priveşte starea de sănătate, nivelul economic şi

rolurile sociale, solicită resursele fizice şi psihologice ale persoanei şi duc la creşterea

vulnerabilităţii sale ( Simona I, Bodogai, 2009, p. 67).

Perioada de bătrâneţe aduce cu sine numeroase schimbări importante în care

individul se percepe pe sine şi pe lumea din jur, respectiv au loc schimbări în viaţa

profesională, în relaţiile cu familia, pretenii şi comunitatea.

Persoanele de vârstă a treia au nevoie de companie şi interacţiuni sociale, mai ales

atunci când trăiesc singuri.

Balanţa persoanelor active/persoane inactive reperezintă valoarea invers

proporţional în mediul rural/urban.Dacă în mediul rural 61,6 % din persoanele vârstnice

din grupa de vârstă 50-64 ani, mai sunt încă active, în mediul urban 63,8 dintre

persoanele din grupa de vârstă 50-64 de ani, sunt deja inactivi ( Daniela Gârleanu-Şoitu.,

2006, p. 73).

Teorii referitoare la rolul vieţii sociale a vârstnicului

16

Perspectivele teoretice asupra îmbătrânirii au un rol deosebit de important. Ele

ghidează interpretarea experienţei, informaţiei şi observaţiei şi ajută la anticiparea

viitorului (Maldonado, D. (1987) Aged, in Encyclopedia of Social Work, p. 103).

-Teoria dezangajării

Îmbătrânirea este o inevitabilă retragere sau dezangajare, rezultând interacţiuni

descrescânde între persoanele vârstnice şi alţii în sistemul social cărora aparţin. Procesul

poate fi iniţiat de persoana insăşi sau de alţii în anumite situaţii. Astfel, dezangajarea

profesională reprezintă un factor obiectiv care atrage după sine o schimbare psihosocială

filtrată la nivel subiectiv.

Când procesul îmbătrânirii este complet, echilibrul care există la vârsta mijlocie

între persoană şi societatea sa a determinat o cale pentru un nou echilibru caracterizat

printr-o mai mare distanţă şi un tip alterat (modificat) de relaţii interpersonale.

-Teoria activităţii

Este considerată mai mult o judecată de valoare decât o teorie propriu-zisă.

Această teorie sugerează că bătrânii continuă să aibă aceleaşi nevoi şi dorinţe ca şi la

vârsta mijlocie şi că de fapt ei rezistă presiunii de a se retrage din societate. Îmbătrânirea

optimă este experimenatată de persoana care rămâne activă şi se bucură de o stare morală

mai înaltă. Alte teorii au fost elaborate din efortul de a înţelege îmbătrânirea în contextul

ei social.

-Teoria grupului minoritar

Această teorie percepe bătrânii ca un grup minoritar, sugerând un status economic

mai scăzut, discriminare, prejudiciu şi mulţi alţi factori care au făcut parte din experienţa

minorităţilor în SUA.

I.2.3. Modul de adaptare şi petrecerea timpului liber

17

Orice vârstnic poate să efectueze cu mijloace proprii activităţi cu conţinut

ştinţific, cultural, artistic, sportiv, gimnastică, jocuri distractive, turism, plimbări,

excursii, camping, sporturi de iarnă.

Sociologii dau definiţii diferite timpului liber, unii fiind de părere că este o parte

de timp din afara muncii, alţi tratează timpul liber ca timp de răgaz, de odihnă, de

recreare, timp utilizat după bunul plac ( Adeline Boitanu.,2010, p. 21).

S-a arătat că îmbătrânirea este influenţată pozitiv de actul creaţiei, proces care

mobilizează şi stimulează funcţii, menţine spiritul viu şi curiozitatea trează ( Trăilă

Cernescu.,2004 ).

Mulţi bătrâni cad într-o stare de apatie, plictiseală şi însingurare cel mai adesea

pentru că n-au nimic de făcut. Această inactivitate, pasivitate şi izolare sunt principalele

cauze ale diminuării capacităţilor fizice şi intelectuale ale multor pensionari.

Este indiscutabil că persoanele vârstei a treia preferă activităţile secundare, care

solicită un efort fizic redus ocupându-şi timpul liber cu lecturi diverse, vizionare de

spectacole de teatru şi emisuni TV, audiţii radiofonice, pictură, desen, evitând formele de

activitate în aer liber ( Trăilă Cernescu.,2004, p. 139-140).

Activităţile de socializare, sub formă de mici excursii sau discutii cu vecinii, cu

alţi membri ai familiei, la domiciliu, în faţa casei sau în parc, completează tabloul

activităţilor desfăşurate de vârstnici în zilele de sărbătoare.

Există şi persoane de vârstă a treia, în special cele instituţionalizate, care au

menţionat inexistenţa vreunei diferenţe între zilele de lucru şi zilele de sărbătoare

( Daniela Gârleanu-Şoitu., 2006, p. 63).

Activităţile de petrecere a timpului diferă şi în funcţie de gen şi statutul socio-

economic.

Cercetările efectuate în SUA au ajuns la concluzia că vîrstnicii cu venituri mai

mari sunt mai activi decât cei cu venituri insuficiente.

În România nu este valabilă în totalitate această concluzie, din potrivă vârstnicii

fără resurse caută solutii pentru a continua implicarea, fie şi cea profesională ( Daniela

Gârleanu-Şoitu.,2006, p. 64).

“ Cercetării gerontologi sunt preocupaţi din ce în ce mai des de realizarea unei

bătrâneţi active “ ( Mircea Dumitru., 1984, p.50)

18

Din această perspectivă studiile desfăşurate ne-au demonstrat că există bătrâneţe

activă, creatoare şi chiar de obţinere a performanţei (Mircea Dumitru., 1984, p. 51)

Mersul pe jos, mişcarea în general stimulează activitatea intelectuală, de asemenea

plimbările în aer liber au efecte benefice asupra organismului persoanelor vârstnice şi nu

numai.

Pentru a-mi argumenta ideea aduc argumente formulate de Dr Mircea Dumitru,

conform căruia “ mersul pe jos este deconectant, generează idei, dă soluţii problemelor

încă nerezolvate “ (Mircea Dumitru., 1984, p. 81).

Practicile pensionarior se axează pe două direcţii, prima pe “ axarea pe spaţiul

casnic “ sunt acele persoane care îşi formează un stil de viaţă axat pe întreţinerea vieţii,

iar ceea dea doua, axată pe potenţialităţi, se manifestă printr-o adeziune marcată la

societate ( Lucian Marina., 2003, p. 92).

Casa, căminul îşi recapătă centrul de greutate, orice interese se adaptează la

condiţiile şi orarul acestuia, are loc o rearanjare a spaţiului de locuit, se regenerează

programul zilnic prin creşterea numărului de ore destinate preocupării celor necesare

vieţii de fiecare zi şi celor pentru plimbări, activităţi distractive şi recreative ( Trăilă

Cernescu.,2004, p.131)

"Rezultatele studiului au fost că diferenţele dintre pensionari şi activi au vizat

reţeaua de sociabilitate, restrângerea vieţii pensionarului la spaţiul casnic, consumul de

mass-media, precum şi percepţia rolului vârstnicilor în societate" ( Lucian Marina., 2003,

p. 120)

“ Nici în cazul pensionarilor din mediul urban, nici a celor din rural, vecinătatea

pare a nu juca un rol semnificativ. Suportul cotidian al pensionarilor se materializează în

principal în spaţiul domestic “ ( Lucian Marina., 2003, p. 152).

Cât timp vârstnicul se orientează spre alte activităţi, “ Rămânerea “ păstrează

dimensiunea interioară subiectivă, relativ neschimbată ( Lucian Marina., 2003,

pagina:153).

I.2.4. Decizia de istituţionalizare

19

În lucrarea sa The biological, sociological and psihological aspects of Aging,

cercetătorul american Kurt Wolf a evidenţiat legătura între lipsa de respect faţă de

vârstnici, atitudinea noastră culturală de respingere şi intoleranţă, sentimentele de

nerăbdare, ostilitate şi o enervare faţă de părinţii şi bunicii noştri, şi creşterea delincvenţei

juvenile.

Concluzia sa este că în niciun caz controlul poliţiei nu poate substitui controlul

parental, deoarece măsurile punitive nu sunt niciodată la fel de eficiente precum

dragostea şi înţelegerea părinţilor.

Acest control parental nu poate acţiona în lipsa respectului faţă de părinţi şi

bunici.Factorul cultural joacă un rol extrem de important în conturarea atitudinilor sociale

faţă de vârstnici.

Deşi actualmente tendinţa este de dezinstituţionalizare, în toată lumea există

forme de ocrotire a vârstnicului în asemenea aşezăminte.

O instituţie reprezintă o organizaţie care are statut, reguli de funcţionare stabilite prin

regulamente şi legi, având funcţia socială de a satisface anumite nevoi colective (Neamţu,

p. 947).

Decizia de instituţionalizare este un act de mare răspundere în care sunt implicţii

vârstnicului, familiei, organele de asistenţă socială şi autorităţile comunitare, medicul.

Personale de vârstă a treia instituţionalizate sunt de regulă, cele care au pierdut

autonomia, capacitatea de autoservire: bătrâni singuri sau în cuplu, bătrâni cu tulburări

psihice, bătrâni imobilizaţi la pat ( Octavian Apahideanu.,2002, p. 173)

Instituţionalizarea trebuie precedată de o pregătire pshiologică a vârstnicului, în

intenţia atenuării tulburărilor de adaptare, iar pentru ca pregătirea să fie completă

asistenţa socială colaboreză cu medicul şi psihologul, formând o echipă multidisciplinară,

care împreună pregătesc persoanele de vârstă a treia să se integreze într-un alt mediu

social ( Octavian Apahideanu.,2002, p. 174).

Tulburările de adaptare se manifestă prin o anumită rigiditate a

comportamentului, constând în reacţii paradoxal, nefavorabile sănătăţii. De asemenea se

întăreşte şi o reacţie de anxietate propriu-zisă ( Octavian Apahideanu.,2002, p.174)

Amenajarea ambientului instituţiei de asistenţă medico-socială va fi completată în

funcţie şi de alte sugestii primite de la membrii echipei de asistenţă a persoanelor de

20

vârstă a treia sau chiar de la persoanele instituţionalizate ( Octavian Apahideanu., 2002,

p. 182-183).

Instituţionalizaţilor le este caracteristic faptul că intră în instituţie cu o “cultură

actuală” derivată dintr-o “lume familială”- un mod de viaţă şi un ciclu de activităţi

considerate fireşti până în momentul intrării în instituţie ( Erving Goffman.,2004).

Sositul intră în insituţie având o concepţie despre sine formată prin prizma

anumitor mituri sociale stabilite din lumea s-a de origine.

Procesele prin care se realizează înjosirea eului persoanei sunt relativ

standardizate în instituţiile totale, iar analiza lor ne ajută să observăm măsurile pe care

aşezămintele obişnuite trebuie să le garantze pentru ca membrii lor să-şi păstreze eul civil

( Erving Goffman.,2004, p.24).

În România există mai multe tipuri de instituţii specializate de ocrotire. În funcţie

de perioada cât vârstnicul este ocrotit, instituţiile pot presta servicii pe termen lung sau

temporar.

Cauzele instituţionalizării pe termen lung ar fi:

-singurătatea şi lipsa reţelei de suport;

-dorinţa manifestă a vârstnicului;

-lipsa veniturilor;

-diferite afecţiuni cronice;

-handicapul fizic sau mental;

-pierderea locuinţei;

-lipsa adaptării în cadrul serviciilor la domiciliu;

-crize în sânul familei de origine;

-imobilizarea la pat;

-violenţa domestică sau a celor ce s-au angajat să-l îngrijească.

Centrele rezinenţiale pentru persoanele vârstnice asigură, în regim

instituţionalizat, condiţii corespunzătoare de găzduire şi de hrană, îngrijire personală şi

medicală, recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie şi de petrecere a timpului

liber, asistenţă socială şi psihologică (Emilia Monica Sorescu.,2008, p. 223)

21

Cunoaşterea tuturor faţetelor bătrâneţii, cu bucuriile şi avantajele, dar şi cu

durerile, problemele şi vulnerabilităţile sale, precum şi cu cunoaşterea nevoilor reale şi a

ponderii lor în populaţia vârstnică, reprezintă o cerinţă fundamentală a procesului de

organizare a serviciilor sociale (Emilia Monica Sorescu.,2008, p. 291)

O parte dintre persoanele de vârstă a treia interpretează pensionarea ca pe un

abandon şi sunt ,, invadate” de tristeţe şi deznădejde, dezvoltă comportamente regresive,

uneori atipice ( Octavian Apahideanu.,2002, p. 149).

Concluzii

Odată cu creşterea numărului persoanelor vârstnice creşte şi necesită asistenţa

protecţei lor în cadrul unor instituţii specializate, structurate pe asistenţă medico-socială.

Persoanele vârstnice au o mare capacitate de muncă, pot munci intens pe

perioade mari, dar fără a se preocupa să fie în frunte, şi de aceea nu suferă de

hipertensiune .

Sunt sociabili, au simţul umorului şi sunt drăguţi, nu-şi fac griji pentru ceea ce nu

pot controla, şi nu sunt înclinaţi spre ceartă. Ei încearcă să evite tensiunea, supărările

cotidiene şi frustrarea, care produc stres cronic şi conduc la dezechilibru homeostatic.

De asemenea, le este caracteristică onestitatea faţă de sine, confruntarea fără teamă

cu boala şi capacitatea de a nu reacţiona prea intens la nedreptăţi personale.

22

CAP. II. Metodologia cercetării

II. 1. Prezentarea scopului , obiectivelor şi ipotezelor cercetării

Persoanele de vârstă a treia reprezintă o categorie de beneficiari tot mai extinsă în

zilele noastre datorită procesului de îmbătrânire a populaţiei.

Cercetarea acestei categorii de beneficiari, autonomia şi participarea socială a

persoanelor vârstnice presupune cercetarea şi observarea acestora în mediul lor natural,

analizând activităţile de bază ale vieţii de zi cu zi, activităţi instrumentale, gestionarea

timpului liber, toatea acestea determinând autonomia şi participarea socială a lor.

Scopul şi obiectivele cercetării

Scopul cerectării: evaluarea autonomiei şi participării sociale a persoanelor

vârstnice in centrele guvernamentale instituţionalizate, respectiv centru de zi non-profit.

Obiectivele cercetării:

-Să evaluez autonomia şi participarea socială a persoanelor vârstnice din centrele

rezidenţiale, respectiv centru de zi a persoanelor vârstnice;

-Să evaluez implicarea vârstnicilor în activităţile organizate în cadrul instituţiilor

şi în afara lor;

Ipotezele cercetării:

23

Ipoteza 1: Există diferenţe semnificative cu privire la participarea socială a

vârstnicului din mediul rural, faţă de cel din mediul urban.

Ipoteza 2: Gradul de autonomie a vârstnicului, influenţează participarea socială a

acestuia.

Populaţia studiată

Populaţia studiată pentru partea de cercetare a lucrării sunt vârstnicii beneficiarii

ai Centrelor rezidențiale și de zi din județul Cluj- Napoca.

Loturile cercetării

Au fost în număr de trei formate din:

- 25 de vârstnici rezidenți din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj Napoca

- 25 vârstnici rezidenți în Centrul Persoane Vârstnice Recea-Cristur

- 25 vârstnici beneficiari ai Centrului de zi din cadrul Asociației Caritas Cluj-Napoca

În total am investigat 75 de subiecți împărțiți sub forma structurii de mai sus.

Criteriile alese s-au bazat pe capacităţile intelectuale şi fizice precum şi autonomia şi

participarea socială a acestora, pentru a putea obţine informaţii relevante în cercetarea

desfăşurată.

În vederea întocmirii acestei lucrări am realizat o cercetare cantitativă, iar metoda

folosită pentru culegerea informaţiilor necesare a fost ancheta sociologică, iar

instrumentul folosit a fost chestionarul, tehnica folosită fiind aplicarea directă, individual

fiecărui persoane.

Descrierea subiecților investigați

Chestionarul aplicat cuprinde arii tematice precum: activităţi de bază ale vieţii de

zi cu zi, activităţi instrumentale, gestionarea timpului liber, date demografice. ( Anexa 1).

În continuare voi prezenta rezultatele obţinute în urma prelucrării chestionarului pe baza

statisticii descriptive cu valori absolute şi procente.

24

Analizând reţeaua socială a persoanelor vârstnice reidente de la Centrul de

Îngrijire şi Asistenţă Cluj Napoca, Centru Persoane Vârstnice Recea-Cristur şi nu în

ultimul rând Asociaţia Caritas, Cluj-Napoca, m-am oprit la întrebarea Categoria de vârstă

a subiectului”, iar răspunsurile lor au dovedit că un procent de 11,8 % au vârsta cuprinsă

între 50-54 ani, 25% între 55-59 ani, 34,3% cu vârsta între 60-64 ani, de asemenea 25%

din lotul chestionat au o vârstă de 65-74 ani, iar procentul de 3,9 semnalează persoanele

beneficiarii de peste 75 ani.

25

Situaţia socio-economică a respondeţilor este de 7,9% de excepţie , 27,6% din

respondenţii chestionaţii au declarat o situaţie economică foarte bună, 35,5% din

persoanele vârstnice declarând o situaţie economică medie, 25% din beneficiarii

rezidenţi au declarat o situaţie socio-economică modestă, dar nu în ultimul rând 2,6% din

persoanele vârstnice de la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj Napoca, Centru Persoane

Vârstnice Recea-Cristur şi nu în ultimul rând Asociaţia Caritas, Cluj-Napoca, şi-au

declarat o situaţie socio-economică foarte dificilă.

26

Care este, a fost calificarea dumneavoastra profesionala?

Frecvențe Procente Procente valide

Procente

cumulate

Valid casnic(a) 27 35.5 36.0 36.0

muncitor calificat 28 36.8 37.3 73.3

muncitor necalificat 20 26.3 26.7 100.0

Total 75 98.7 100.0

Missing System 1 1.3

Total 76 100.0

Ca răspuns la întrebarea „Care a este, a fost calificarea dumneavoastră

profesională?”, un procent de 36% din persoanele de vârstă a treia, chestionate sau

declarat „casnic(ă)”, 37,3% din ei au declarat că au fost „muncitori calificaţi, iar

26,7% delarându-se muncitori necalificaţi.

27

La întrebarea „Mediul de rezidenţă”, un procent de 32,9% au declarat că provin

din mediul Rural¸ 65,8 % cu mediul de rezidenţă în Urban.

Planificarea cercetării

Cercetarea pe care am realizat-o în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj Napoca,

Centru Persoane Vârstnice Recea-Cristur şi la Asociaţia Caritas, Cluj-Napoca, a durat din

data 20 martie până în data de 20 mai şi a fost structurată astfel încât culegerea

informaţiilor în legătură cu problematica abordată să fie cât mai bine structurată şi mai

complexă.

Pentru atingerea scopului lucrării de faţă, dar şi a obiectivelor propuse, metoda

abordtă în cadrul cercetării mele a fost ancheta sociologică, având ca instrument

principal chestionarul pe care l-am adaptat după Grila Naţională de evaluare a nevoiilor

28

persoanelor vârstnice şi Adeline Boitanu., 2010 ,,Elixirul Tinereţii-Activităţii Sportiv-

Recreative pentru vârsta a treia”.

Chestionarul constituie principalul instrument de culegere a datelor prin metoda

sondajului statistic de opinie. El nu constituie o simplă înşiruire de întrebări, ci mai

degrabă o legătură strânsă între ele şi mai ales o anumită logică ( Petruş Alexandrescu.,

2005).

Se spune adesea ca"Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică şi,

corespunzător, un instrument de investigare constând într-un ansamblu

de întrebări scrise şi eventual, imagini grafice, ordonate logic şi

psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă sau

prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate

răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris" ( Septimiu Chelcea,

2001).

Chestionarul l-am folosit pentru a vizualiza contextul general a

beneficiarilor de vârsta a treia, de asemenea pentru a evidenţia gradul

de autonomie şi participarea socială a acestora.

Pentru a obţine maximul de informaţii, aspect important şi relevant într-o

cercetare bazată pe chestionar, este necesară cunoaşterea diferitelor tipuri de întrebări,

precum şi a tipurilor de răspunsuri adecvate la ele, a modului de punere a acestora în

pagină , a erorilor ce pot apărea atât în faza de construcţie cât şi în momentul aplicării

acestuia ( Rotariu, T,. Iluţ, 1998).

Ancheta sociologică se delimitează de celălalte tehnicii prin două trasături

esenţiale şi anume: prima trăsătură ar fi că se pun întrebări cu privire la tema studiată şi

nu se intră în contact direct cu realitatea, cu mediu pe care dorim sa-l studiem, să-l

diacnosticăm, iar cea de-a doua trăsătură cu deosebire face trimitere la subiecţii

chestionaţi, în majoritatea cazurilor , în afara mediului social a problemei ( Rotariu, T,.

Iluţ, 1998, p 28-29.)

Construcţia unui chestionar presupune rezolvarea a două tipuri de probleme, una

de tip conţinut, ce presupun cunoştinţe teoretice, iar ceealaltă problemă cu referiri de

cunoştinţe metodologice, precum şi la aranjarea chestionarului.

29

II. 2. Testarea ipotezelor cercetării

Ipotezele cercetării:

Ipoteza 1: Există diferenţe semnificative cu privire la participarea socială a

vârstnicului din mediul rural, faţă de cel din mediul urban.


acestuia.

Loturile de subiecți investigați

Poulaţia studiată pentru partea de cercetare a lucrării sunt vârstnicii rezidenţii în

“Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj Napoca”, “Centru Persoane Vârstnice Recea-

Cristur” şi nu în ultimul rând “ Asociaţia Caritas” .

Tabel 1. Mediu de rezidență

Mediul

de

rezide

nta N Media

Abaterea

standard

Urban 50 20.94 4.950

Rural 25 23.28 2.170

Testul t pentru eșantione independente

Testu

levene

pentru

egalitatea

varianțelor

Testu t pt egalitatea mediilor

30

F Sig. t df Sig.

(2-

tailed

)

Mean

Differenc

e

Std.Erro

r

Diferenc

e

Lowe

r

Participar

e sociala

Egalitat

ea

variante

lor asu

mate

29.28

1

.00

0

-

2.2

5

73 .027 -2.340 1.039 -

4.411

Egalitat

ea

variante

lor

neasum

ate

-

2.8

4

72.14

6

.006 -2.340 .824 -

3.382

Specificul ipotezei 1 este constituit din existenţa a două variabile distincte mai

precis variabila nominală independentă evidenţiază mediul de rezidență şi variabila

dependentă participarea socială a respondenţilor.În aceste condiţii am optat pentru

aplicarea Testului-t a cărui valoare este de t= -2.25, la 71 grade de libertate (df= 73-2)

şi cu o valoare a pragului de semnificaţie p=0,01care reprezintă o valoare mai mică <

0.05 ceea ce conduce la respingerea ipotezei nule şi acceptarea cu peste 99,9% şanse ca

diferenţa dintre mediul urban şi rural cu privire la participarea socială a vârstnicului să fie

reală.

31


acestuia.

Tabel. 2 Gradul de autonomie

Autonomie generală * Participare socială

Participare socială

Nivel

ridicat

Nivel

scăzut

Frecvențe 39 20 59

Procente % 66.1% 33.9% 100.0%

Frecvențe 2 14 16

Procente % 12.5% 87.5% 100.0%

Frecvențe 41 34 75

Procente % 54.7% 45.3% 100.0%

Pentru a verifica ceea de-a doua ipoteză de cercetare "Gradul de autonomie a

vârstnicului, influenţează participarea socială a acestuia", am analizat varibila

independentă “ Autonomie generală cu variabila dependentă “ Participare socială”.

În urma analizei se observă că un procent de 66,1% deţin un nivel ridicat de

participare socială, iar 33,9% din persoanele vârstnice rezidente chestionate, au un nivel

scăzut de participare socială. De asemenea 12,5% deţin o autonomie generală, iar 87,5%

deţin un nivel scăzut de autonomie generală.

Din totalul lotului chestionat 57,7% dintre persoanele vârstnice rezidente sunt

autonomi şi au un nivel ridicat de participare socială, iar 45,3% deţin un nivel scăzut de

participare socială şi autonomie.

32

În tabelele de asociere de mai sus sunt sintetizate informaţiile referitoare la

testarea ipotezei , Gradul de autonomie a vârstnicului, influenţează participarea socială a

acestuia, iar participarea socială a persoanelor vârstnice, depinde de gradul de autonomie

Valoarea lui hi-pătrat nu a mai fost calculată, deoarece nu are relevanță, sunt mai

puțini de doi indivizi.

Concluzii

În concluzie la rezultatele cerecetării, aş putea spune că persoanele vârstnice din

mediu urban¸ de la Asociaţia Caritas, precum şi persoanele de vârstă a treia chestionate

de la Centrul de Persoane Vârstnice Recea-Cristur deţin un grad ridicat de autonomie şi

participare socială, iar lotul de 25 de beneficiari intervievaţi din cadrul Centrului de

Îngrijire şi Asistenţă, Cluj Napoca au un grad mai scăzut de autonomie şi participare

socială.

Persoanele vârstnice au nevoie să îşi dezvolte reţelele de suport şi încredere în

ceilalţi beneficiarii, iar acest lucru ar putea duce la creşterea autonomiei şi participării

sociale din cadrul Centrului, dar şi în afara lui.

În acest sens, am decis să mă axez pe grup de socializare şi recreere pentru ca

persoanele de vârstă a treia să ajungă să se cunoască mai bine, să socializeze mai mult

unii cu ceilalţi în cadrul Centrului, dar şi în afara lui, dezvoltând noi relaţii de prietenie cu

ceilalţi beneficiari precum şi creşterea nivelului de autonomie a acestora.

33

CAP. III. METODOLOGIA INTERVENȚIEI

III.1. Desfășurarea intrvenției

Intervenţia am desfăşurat-o la D.G.A.S.P.C. CLUJ, Centrul de Îngrijire și

Asistență Cluj-Napoca.

Localizare şi căi de comunicaţie

Accesibilitate Cluj

tren

autobuz

avion

Adresa Centrului

Centrul de Îngrijire şi Asistenţă

Bd. 21 Decembrie 1989 Nr. 138

Cluj-Napoca cod 400604

România

Tel/Fax: 0040-0264-413877

Misiunea Centrului

Misiunea Centrului este de a oferi servicii persoanelor vârstnice cu probleme

sociale (fară locuinţă, locuinţă improprie, imposibilitatea familiei de a le asigura

îngrijirea necesară sau lipsa spaţiului vital într-o familie armonioasă), cu probleme

medicale (cu afecţiuni somatice invalidante care merg până la scăderea sau pierderea

capacităţii de autoservire şi imobilizarea la pat), cu handicap, având astfel nevoi speciale.

Servicii, facilitati si dotari oferite:

- cazare în cameră împreună cu alţi asistaţi cu afectiuni similare;

34

- încălzire centrală de la centrala termică proprie;

- camere cu ferestre tip termopan şi pardoseală din covor vinilic termo- sudabil, tip

Gerflor;

- televizor color în fiecare cameră, racordat la televiziunea prin cablu, cu 32 programe;

- baie şi toalete funcţionale, adaptate la starea biologică a pacienţilor;

- lenjerie de pat, lenjerie personală şi încălţăminte, în funcţie de necesităţi;

- spălarea şi călcarea lenjeriei la spălătoria centrului;

- îngrijire permanentă asigurată de personal calificat;

- asistenţă medicală 24 de ore din 24;

- tratament adecvat şi adaptat în permanenţă bolilor existente;

- medicamente;

-tratament de menţinere şi recuperator, masaj la pat sau în sala de gimnastică, cu dotare

corespunzatoare;

-investigaţii şi internare în clinici de specialitate, când posibilitaţile noastre terapeutice

sunt depăşite;

-posibilitatea de a primi vizite şi de a-şi vizita familia sau prietenii, oricând, în funcţie de

starea de sănătate şi de programul instituţiei;

-posibilitatea de a participa la slujbe religioase oficiate în cadrul instituţiei, pentru -

confesiunile apaţinând bisericilor istorice;

-acces la clubul centrului, dotat cu televizor şi o bibliotecă cu carţi în 5 limbi;

-posibilitatea de a beneficia, pe lângă serviciile şi facilităţile oferite de centrul nostru, şi

de toată priceperea şi experienţa personalului;

Scopul interveţiei:

Îmbunătăţirea modului de socializare şi participare socială dintre beneficiarii

Centrului de Îngrijire şi Asisteţă Cluj Napoca, dar şi petrecerea timpului liber într-un

mod cât mai plăcut prin desfăşurarea unor activităţi recreative în cadrul Centrului dar şi

în societate.

35

Obiectivele intervenţiei:

- Stimularea participării la viaţa socială;

- O mai bună socializare între beneficiarii;

- Creşterea autonomiei;

- Încurajarea să participe la activităţile de grup;

Pentru atingera scopului şi a obiectivelor propuse am pus în practic teoria şi

metodele necesare unui asistent social în munca cu persoanele de vârstă a treia şi anume:

i-am ascultat cu multă rabdare şi acceptanţă, şi atunci când ei deviau de la scopul propus

începând să dapene amintiri, de asemenea i-am ascultat activ pe fiecare dintre ei,

oferindu-le răspunsuri empatice şi feed-back-uri pozitive, iar prin asta am încercat să mă

apropii cât mai mult de ei, pentru a clădi o legătură de incredere, bazată pe egalitate,

confidenţialitate, competenţă, integritate, pentru ca faza de intervenţie să fie un succes.

Beneficiarii: 8 persoane, rezidenţi ai Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Cluj Napoca, din

partea de cămin, cu vârste cuprinse între 54 şi 90 de ani, autonomi, dar care aveau stima

de sine scăzută, iar participarea la activităţile recreative de grup, desfăşurate la Centru şi

în afara lui erau minime.

Metode de intervenţie

Întâlniri de grup, cu tematică de recreere şi socializare, alegând grupul închis,

deoarece în urma rezultatele cercetării aplicată pe un lot de 75 de indivizi pe Centrul de

Îngrijire şi Asistenţă Cluj Napoca, Centru Persoane Vârstnice Recea-Cristur şi nu în

ultimul rând Asociaţia Caritas, am decis să formez un grup de socializare şi recreere cu

persoanele care sunt autonome sau mai puţin autonome, dar care au un nivel scăzut de

implicare sociala, cu cu scopul de a-i remotiva pentru o viaţă activă dar şi pentru a-i

implica în diferite activităţi, de petrecere a timpului liber.

36

Perioada desfăşurării intervenţiei: 12 mai – 11 Iunie 2012

Gupul de socializare: se caracterizează printr-un scop de bază în urma căruia se

urmăreşte explicit dezvoltarea abilităţilor sociale, creşterea încrederii în sine, iar prin

activităţile de grup se urmăreşte, în general, schimbarea atitudinilor şi comportementelor

participanţilor astfel încât acestea să devină acceptabile social. ( Denizia Gal., 2009., p :

13 )

Grupul recreeativ: se caracterizează de activităţile efectuate cu plăcere şi care au

efect recreativ, dar şi pentru o viaţă activă şi implicare în diferite activităţi, de

socializare şi petrecerea timpului liber. ( Denizia Gal., 2009., p : 6 )

ÎNTÎLNIREA 1

Scop: Cunoaşterea membrilor grupului, stabilirea listei de participanţi şi stabilirea

regulilor grupului, pentru a creea o atmosferă cât mai relaxata şi atractivă .

Obiective:

-cunoașterea membrilor grupului;

-stabilirea regulilor de grup;

În cadrul acestei întâlniri desfăşurată la clubul de recreaţie al Centrului de

Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca,am vrut să ne cunoaştem mai bine şi în acest sens am

aplicat un joc de rol intitulat „personalitatea tinereţii mele”.

I-am inştiinţat pe membrii grupului ca tot ceea ce se discută la întâlniri e

confidenţial, nu voi comunica persoanelor cunoscute sau celor din Centru ce nu fac parte

din grup, iar lucrarea de licenţă nu o voi publica. Inclusiv numele lor vor rămâne

anonime, voi folosi doar iniţialele pentru recunoaştere.

În 5 minute le-am prezentat membrilor regulile jocului: am aşezat cele 8 persoane

37

în cerc, după care fiecare a trebuit să îşi spună numele, vârsta, ocupaţia avută şi să aleagă

un animal care il caracteriză cel mai bine. Jocul a fost început de mine cu caracterizarea

proprie, după care am continuat cu persoana din dreapta mea: domnul I cu vârsta de 58 de

ani, fost agricultor, caracterizat prin animalul vacă, a doua persoană, domnul S de 54 de

ani, fost inginer constructor, şi-a ales animalul câine. A treia persoană, domnul M, de 63

de ani, fost profesor a ales maimuţa. A patra persoană, doamna A de 72 de ani, a fost

telefonistă şi şi-a ales ca animal reprezentant rândunică. Urmatoarea persoană, doamna V

de 52 de ani, a fost casnică şi a ales pisica. A şasea persoană, doamna M de 90 de ani,

fostă bucatareasă, a a ales furnica. A şaptea persoană, doamna S de 73 de ani, a fost bonă

şi a ales cloşca. Ultima persoană, doamna I , 84 de ani a fost bibliotecară a ales delfinul.

Prezentarea tuturor persoanelor participante a durat 10 minute. În următoarele 10

minute, participanţii şi-au argumentat animalul ales, aducând exemple din trecutul lor ce

i-a facut să se recunoască în animalul respectiv.

Cei trei domni şi-au ales vaca, câine, maimuţă deoarece vaca reprezintă venitul în

casă ( ca fost agricultor, el asigură toate cele necesare), câine reprezentând fidelitatea, iar

maimuţa inteligenţa.

Doamna A şi-a ales rândunica, deoarece era foarte zglobie în tinereţe iar cu

ocupaţia de telefonistă a avut ocazia să comunice în toata ţara, întocmai ca o rândunică în

zborul ei. Doamna S, fostă bonă s-a autocaracterizat prin cloşcă, ea având grijă de copii

mici aproape toată viaţa ei. Celelate doamne şi-au ales pisica, furnică şi delfinul,

reprezentând grija de casă, harnicia şi inteligenţa.

Observaţii generale ale beneficiarilor despre întâlnire:

La finalul acestei întâlniri fiecare participant şi-a exprimat părerea despre

întâlnirea avută. Toţi s-au arătat foarte entuziasmaţi şi le-a facut plăcere să scape din

rutina zilnică.

Observatii personale:

38

Majoritatea participantilor au fost deschisi, comunicativi si nerabdatori sa isi

povesteasca tinereţea, dificultăţi întalnind doar doamna V care a fost mai retrasă şi cu

uşoare reţineri in exprimarea trăirilor personale şi doamna M, care a avut mici probleme

de memorie şi de multe ori deviind de la subiect dar cu sprijin şi încurajări din partea

mea, finalizând cu succes.

În concluzie, obiectivul întâlnirii a fost atins, participanţii s-au cunoscut mai bine,

au comunicat între ei iar atmosfera a fost detaşata si detensionată.

Am stabilit de comun acord ca urmatoarea întâlnire să aibă loc tot la clubul de

recreaţie al Centrului de Igrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca.

ÎNTÂLNIREA II

Scop: socializarea membrilor şi consolidarea grupului.

Obiective:

-îmbunătaţirea relaţiilor dintre beneficiari;

-realizarea activităţii de grup propusă;

-îmbunătăţirea socializări dintre aceştiea;

-consolidarea încrederii;

-gestionarea corectă a timpului de recreaţie;

Tema: Etape ale vieţii

Desfaşurarea activităţii :

Fiecare participant în parte trebuie sa numească sau să descrie câte un simbol

pentru fiecare etapă a vieţii ( copilărie, adult tânăr şi bătrâneţe ) iar apoi fiecare beneficiar

pe rand trebuie sa îşi prezinte simbolurile alese şi să îşi argumenteze alegerea făcută.

Activitatea a fost începută de doamna A care s-a arătat a fi foarte entuziasmată în

ceea ce priveşte tema propusă, simbolurile alese de ea fiind : primăvară (copil), vară

( adult tânăr ), toamnă ( bătrân ). A doua persoană, domnul M, a asociat cele trei etape ale

39

vieţii cu jucării, dansuri populare, baston. Domnul S a ales grădiniţa, flori si parcuri.

Doamna V a ales minge, muncă şi iarnă iar doamna M. a ales desene animate, familie şi

pensie.

Alegerile doamnei S au fost boacăne, serviciu, bunică. Doamna I a prezentat

simbolurile: fluturi, excursii şi boală. Domnul I a ales gradiniţa, munca şi linşte. Doamna

A. şi-a ales primăvara pentru că reprezintă perioada copilăriei deoarece în acest anotimp

totul este in continuă transformare, precum în copilarie, când copilul este in continuă

evoluare fizică şi de învăţare. A ales vara pentru perioada tinereţii deoarece este

anotimpul când toată natura este „în floare”, în plină maturitate. Toamna a asociat-o

batraneţii deoarece este anotimpul când roadele ajung la maturitate, când frunzele cad şi

când trista iarnă se apropie ( sfarşitul anului, respectiv sfarşitul vieţii). Domnul M. a fost

mult mai concis, alegând pentru copilărie şi maturiatate jucării şi dansuri (preferatele

vârstei) , iar pentru bătrâneţe bastonul, deoarece este indispensabil.

Unii membri au asociat diferitele perioade ale vieţii cu simboluri care aveau

nevoie de prea multe explicaţii pentru a ajunge la tema întâlnirii (Doamna A.), iar alţii

(Domnul M.) au fost foarte direcţi luând simboluri concrete.

Observaţii personale :

În timp ce fiecare participant căuta să găsească cele mai bune simboluri

reprezentative pentru etapele vieţii, am observat că doamnele V., M. si I. au avut

dificultăţi în a se exprima liber in public, iar interacţiunea cu cei din jur este mai dificilă

cu toate incurajările şi sprijinul oferit de ceilalţi membrii ai grupului.

Pe de altă parte, doamna S. a parut iniţial retrasă şi vizibil incomodată de situaţia

de grup, dar când a fost susţinută de participanţi să işi exprime opinia, a manifestat o stare

de relaxare, a relaţionat eficient şi a reuşit până la final să transmită buna dispoziţie. Mici

probleme de inţelegere a termenului „simbol” am întâmpinat cu domnul I., care in loc sa

aleagă un singur cuvânt care să îi exemplifice o perioadă a vieţii, povestea anumite

întâmplări petrecute în trecut. După ce i-am oferit o explicaţie mai detaliată şi pe inţelesul

lui, a reuşit să răspundă corect cererii.

Restul persoanelor au inţeles tema întalnirii în totalitate şi s-au implicat cu

devotament si curiozitate , susţinându-i pe membrii mai timizi, dând dovadă de dorinţă de

40

socializare şi cunoaştere.

În cadrul acestei activitaţi, beneficiarii au colaborat mai mult între ei decat la

prima întâlnire, s-a observat o evoluare în comunicare de faţă cu alte persoane, s-a născut

spiritul de echipa. Această întâlnire s-a dovedit a fi un bun exerciţiu de memorie,

socializare şi muncă in echipa.

La desparţire am stabilit cu membrii grupului locul şi ora urmatoarei întâlniri,

precum şi tematica întâlnirii.

ÎNTÂLNIREA III

Scop: Socializare şi cunoaştere

Obiective:

-socializare între participanţii grupului;

- destinderea atmosferei;

- relaxarea membrilor;

- participare socială;

- munca în echipă;

Tema: Excursie în aer liber

Desfaşurarea activitaţii :

Datorită faptului că participanţii ştiu foarte puţine lucruri unul despre celalalt, am

propus o iesire in natura (Parcul Central), care sa ii ajute sa se cunoasca mai bine precum

si sa se sporeasca cresterea de noi legaturi intre ei, da si implicarea sociala.

Pentru această întâlnire, am ales ca loc al desfășurării Parcul Central. Ora 11:00 a

fost stabilită de comun acord cu membrii grupului, la ultima întâlnire de la Centru.

Majoritatea membrilor s-au deplasat până în Parc cu mijloace de tranport în

comun, iar celor cu probleme mai grave de sănătate li s-a pus la dispoziție o mașină a

Centrului. Dupa ce grupul s-a reunit, ne-am plimbat o scurtă perioadă pe alei, admirând

41

frumusețea naturii. Pentru a-mi putea atinge obiectivele, ne-am grupat în Foițorul pentru

Ceremonii Matrimoniale. Am adus cu mine versurile a zece melodii tradiționale vechi,

din care beneficiarii au trebuit să aleagă trei pentru fredonare, iar prin acest lucru am

reușit să îi încurajez să ia o decizie finală și comună.

Observații personale:

Membrii grupului au fost foarte entuziasmați și încântați de ieșirea în natură.

Cantecele i-au ajutat să își dezvolte comunicarea de grup , răbdarea și înțelegerea față de

restul membrilor din cadrul grupului.

ÎNTÂLNIREA IV

Scop: Implicarea și participarea socială a membrilor

Obiective:

-vizionarea unui film la cinematograf;

-activităţi în aer liber;

-discuţii, opinii pe baza filmului;

-creşterea autonomiei şi a participării sociale.

Tema: La film

Pentru a spori integrarea socială a participanților, am propus o ieșire la film.

Desfășurarea activității

Pentru această întâlnire am ales locul și ora întâlnirii împreună cu membrii

grupului și anume Centrul Comercial Polus Center ,ora 10:30, filmul fiind de la ora

11:00.

Majoritatea membrilor au preferat să se deplaseze pâna cu mijloacele de

transport în comun, precum ca și la ultima întâlnire, doar acelor ce nu puteau face acest

lucru li s-au asigurat o mașină de la Centru. După ce au ajuns toți membrii grupului la

locul stabilit, am achiziționat biletele necesare intrării la film, costurile întâlnirii fiind

suportate de Centru. Am ales filmul „Pruncul, Aurul și Ardelenii” deoarece este un film

42

foarte vechi, cunoscut generației lor. Filmul a durat o ora și treizeci de minute, iar la final

ne-am așezat pe băncuțele din fata Mall-ului și am discutat tematica filmului. Fiecare

membru și-a exprimat propria părere despre film.

Observții generale ale beneficiarilor despre întâlnire:

Unii membrii ai grupului au asociat tematica filmului cu perioada tinereții lor,

alții au adus comentarii cu referire la adolescenții din ziua de azi. Și-au exprimat părerea

și despre diferențele dintre generația lor și a noastra, dar și cum s-au schimbat valorile

morale de atunci până azi.


În urma dezbaterii finale, am observat că domnul I și doamna V s-au abținut de

la comentarii. Oricât am încercat să îi încurajez și să îi susțin să își spună punctul de

vedere, nu au avut nimic de adăugat pe langă ce au zis restu membrilor. Au fost de accord

cu ei. M-am gândit că lipsa lor de răspunsuri este datorată timidității, tocmai de aceea am

pus o întrebare legată de subiectul filmului și i-am rugat pe dânșii să răspundă primii ca

să nu fie influențați de răpunsurile celorlalți. Fiind puși în aceasta situație, au ezitat la

început să răspundă, dar implicandu-mă și eu la conversație au devenit mai dezinvolți, au

început să comunice cu restul grupului.

ÎNTÂLNIREA V

Scop: Membrii din cadrul grupului de socializare să-şi managerieze timpul de recreaţie

într-un mod cât mai util.

Obiective:

- destindere;

- cunoastere – autocunoastere;

- recreere;

43

- socializare;

Tema: Șceneta: Nunta din Ardeal ( prima repetiție)

Desfăşurarea activităţii:

Fiecare participant în parte trebuie să joace unul din rolurile propuse: mire,

mireasă, nași, preot, primar , părinți, taroste. Domnul M a jucat rolul mirelui, iar doamna

V a jucat rolul miresei, iar restul membrilor grupului: domnii I și S, doamnele A,M,S,I au

jucat restul rolurilor. Unii au fost nevoiți să joace mai multe roluri, de exemplu: domnul

S, care a fost și taroste și primar, iar mai apoi nuntaș.

Eu am început șceneta prin anunțarea nunții și m-am ocupat de atmosfera prin

alegerea unor melodii specifice nunților (exemplu:valsul miresei). Șceneta s-a desfășurat

comform tradiției românești: apariția mirelui și a părinților care merg dupa nași, alaiul de

nuntă care merge după mireasă, cununia la Starea Cuvilă și cununia religioasă.

Desfășurarea șcenetei a durat 20 de minute, iar in restul timpului rămas,

participanții și-au exprimat opiniile în legatura cu activitatea care au avut-o în aceasta zi,

dar și opinii, preferințe pentru întâlinirea următoare.

Observații generale ale beneficiarilor despre aceasta întâlnire:

Participanții au spus că programul a fost foarte bine venit și apreciat, deoarece au

avut ocazia să retraiască un moment foarte important din viața fiecăruia și să joace într-o

șcenetă (majoritatea nu au mai avut aceasta ocazie niciodată).


Toți participanții au fost foarte dornici să se implice în acest program. Au reușit

să ajungă la o stare de detașare și relaxare, umor, și-au folosit foarte mult imaginația,

venind cu idei și replici bazate pe experientele lor personale.

Prin acest program am reușit să îmi ating obiectivele acestei întâlniri deoarece membrii

44

grupului au dat dovadă de spirit de echipă și perseverență, au comunicat foarte bine între

ei.

Totul s-a realizat într-o manieră constructivă și pozitivă, iar membrii au plecat de

la întâlnire relaxați, socializând unii cu alții. La despărțire am stabilit urmatoarea

întâlnire, prezentându-le tema și obiectivele viitoarei întâlniri.

ÎNTÂLNIREA VI

Scop: Membrii din cadrul grupului de socializare sa-si managerieze timpul de recreatie

intr-un mod cat mai util.

Obiective:

- destindere;

- cunoastere – autocunoastere;

- recreere;

- socializare;

Tema: Sceneta: Nunta din Ardeal

Desfaşurarea activităţii:

Fiecare participant în parte trebuie să joace unul din rolurile stabilite ( mire,

mireasă, nănaşi de cununie, preot, primar, taroste şi părinţi ).

Şcena a fost începută de domnul S, care a intrepretat rolul tarostelui, după care în

şcenă şi-a făcut apariţia domnul M ( mire) şi doamna M ( mireasă), respectiv domnul I,

având rolul părinţilor. Şceneta a continuat cu apariţia doamnei A, având dublu rol de

nănaşa mica şi mare şi doamna S având două roluri, unul nănaş mic şi cel de-al doilea

nănaş mare, iar restul participanţilor jucând rolul nuntaşilor.

Jocul de rol, şceneta a fost începută de mie, prin vestirea nunţi şi punerea în

şcenetă liniile melodice tradiţionale din folcloru românesc, speciale nunţilor, care încă

mai păstrează tradiţia, după care a apărut în şcenă mirele şi părinţii, restul acţiunii

desfăşurându-se conform tradiţiei lăsată din moşi strămoşi.

Desfăşurarea piesei de teatru a durat 20 de minute, iar în ultimile 15 minute

45

rămase participanţii şi-au exprimat starea de spirit avută în acel moment.

Observaţii generale ale beneficiarilor cu privire la întâlnire

Majoritatea beneficiarilor participanţi au fost deschişi şi comunicativi, nerăbdători

să retrăiască perioada vârstei mijlocii. Toţi beneficiarii s-au arătat foarte implicaţi şi

etuziasmaţi, mai mult cu dorinţă de implicare activă şi lucru în echipă.

Observaţii personale

Toţi memebri grupului s-au implicat activ în această activitate şi au dat dovadă de

spirit de echipă, perseverenţă, relaxare în gesturi şi limbaj, iar prin aceste argumente

aduse în susţinerea bunului demers a întâlnirii, scopul şi obiectivele propuse în această

întâlnire au fost atinse, mai mult beneficiarii au dat dovadă de relaxare şi dorinţă de

socializare cât mai destinsă si mai constructivă, plecând de la clubul de relaxare

socializând.

Toată piesa de teatru a fost filmată și fotografiată, iar acest lucru este încă un pas

în aducerea aminte persoanelor vârstnice cât de importantă este participarea socială și

petrecerea timpului liber într-un mod cât mai util și relaxat în etapa trei a vieții.

La despărţire am fixat împreună cu beneficiarii grupului următoarea întâlnire,

prezentându-le tema şi obiectivele ei.

ÎNTÂLNIREA VII

Scop: Implicarea şi participarea socială a membrilor

Obiective: Sporirea creativităţii;creşterea stimei de sine;socializarea cu alte persoane din

afara Centrului

46

Tema: Expoziţie de lucrări manuale.

Desfășurarea activității :

În cadrul acestei întâlniri, desfăşurată la Biblioteca Judeţeană „ Octavian Goga”

Cluj, am vrut să consolidez relaţia de grup, prin munca în echipă, iar în acest sens am

programat o activitate de creaţie proprie finalizându-se cu expunerea lucrărilor lor la

Biblioteca „ Octavian Goga”.

Majoritatea membrilor s-au deplasat pana la Bibliotecă cu mijloace de tranport in

comun, iar celor cu probleme mai grave de sanatate li s-a pus la dispozitie o maşină a

Centrului.

După ce grupul s-a reunit, activitatea a început prin expunerea lucrărilor, după

care fiecare participant în parte a trebuit să-şi prezinte creaţia în faţa publicului

caracterizând-o în câteva cuvinte.

Creaţiile au fost: icoane pictate în ulei, coşuri împetite, broderii şi nu în ultimul

rând accesorii reprezentative create din lucruri inutile.


La finalul acestei întâlniri fiecare participant pe rând şi-a relatat părerea despre ce

s-a petrecut în cadrul acestei întâlniri, spunând cum s-au simţit, răspunsurile, gesturile

precum şi mimica exprimată de ei au întărit feetbeack-ul lor final în care spuneau că s-au

simţit foarte bine şi mai mult de atât utili.


Această întâlnire a fost cea mai plăcută de până acum. Am reuşit să ne cunoaştem

mai bine unii pe ceilaţi, să ne ascultăm şi să respectăm, încurajăm precum şi să apreciem

pasiunia ficărui memebru a-l grupului.

Prin această activitate membrii grupului şi-au consolidat încrederea în ei,

participând activi şi creativi la activitate, iar acest lucru a adus cu sine relaxare şi

47

siguranţă dar cel mai important încredere în sine şi participare socială.

Scopul şi obiectivele au fost atinse, deoarece beneficiarii s-au implicat activ în

activitate şi au reuşit să finalizeze activitatea prin feetbeack-uri pozitive cu privire la

întâlnire dar şi la propria lor participare. Pentru prima dată participanţii au fost foarte

relaxaţi, iar atmosfera a fost placută fără nici un pic de tensiune s-au emotii.

ÎNTÂLNIREA VIII

Monotorizarea şi evaluarea rezultatelor intervenţiei

Scop: evaluarea activităţilor de pe parcursul intervenţiei

Obiective:

-evaluarea rezultatelor intervenţiei;

- planificarea continuităţi întâlnirilor de grup.

Desfășurarea activității: Fiecare participant în parte a trebuit să își aleagă o

persoană din grup pe care să o descrie în cinci cuvinte.

O parte dintre membrii au deviat de la regulile proiectului, descriind persoana

aleasă în mai mult de cinci cuvinte, iar restul le-au respectat fiind foarte conciși. Toti însă

au facut descrieri foarte placute, au fost respectuoși și încântați că au ocazia să facă

aceasta activitate.

Observații generale ale participanților :

Beneficiari au fost mulțumiți de întâlnirile care au avut loc și s-au bucurat că prin

intermediul acestora au ajus să se cunoască mai bine. Au afirmat că apreciază faptul că au

avut ocazia de a participa la aceste întâlniri deoarece în primul rând au scăpat de rutina

zilnică, au uitat cât de cât de problemele personale și cele aduse de vârsta lor. Au spus ca

și-ar dori ca în viitor să mai participe la activități de acest gen și le pare rău că programul

s-a încheiat. Mi-au mulțumit că le-am acordat multă atenție și că am avut răbdare să le

explic fiecare întâlnire pas cu pas, prin aceste întâlniri i-am ajutat să fie mai dezinvolți și

ca i-am ajutat sa se exprime mult mai bine.

48

Domnul M chiar mi-a mărturisit că a descoperit sentimentul bucuriei si la

această vârstă, în ciuda problemelor medicale. Doamna V a recunoscut că datorită

acestui program a devenit mai dezinvoltă , și-a învins timiditatea și a devenit mult mai

comunicativă.

„Mi-a placut să vin la întâlnirile de grup, deoarece am uitat de problemele mele medicale

și familiale” (domnul I ).

„Aceste întâlniri m-au ajutat să apreciez mai mult persoanele de lângă mine” (doamna

A).


Prin această activitate am realizat că beneficiarii au ajuns să se cunoască mult

mai bine, de asemenea să se respecte mai mult și să lege prietenii. Înainte de începerea

acestor activități, am remarcat că au existat tensiuni minore în grup și o lipsă de

comunicare. Am observat din descrierile făcute că membrii grupului și-au schimbat

părerea despre ceilalți față de dinainte de întâlniri de grup organizate la Centrul de

Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca.

Au realizat că este mult mai ușor să legi prietenii și și-au reamintit cât de

important este să ai cu cine comunica zi de zi. Aceste activități i-au învățat că poți să iți

petreci mult mai placut și util timpul liber, să ieți din rutina și să uiți de probleme, daca

ai cu cine comunica. Pe mine m-a învățat aceasta activitate să înțeleg mai bine persoanele

de vârstă a treia și problemele cu care aceștea se confrunta. Am realizat că este nevoie de

foarte multă răbdare și de devotament pentru a-i face să fie mai sociabili, mai deschiși.

49

IV. CONCLUZII FINALE

Autonomia şi participarea socială a persoanelor vârstnice instituţionalizate din

Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-Napoca este influenţată de diferite aspecte şi anume:

starea de sănătate, reţiaua socială şi nu în ultimul rând valorificarea proprie lor indentităţi.

Având în vedere complexitatea problematicii vârstnicilor instituţionalizaţi, în

general, şi în special a celor din România, în prezenta lucrare am încercat să scot în

evidenţă faptul că bătrâneţea este un fenomen asociat cu un complex de dificultăţi

specifice acestui moment al vieţii.

Odată cu instituţionalizarea, se produc o serie de modificări de status şi rol iar

unul din lucrurile care îi tulbură cel mai tare pe vârstnici este trecerea de la o viaţă activă

la noi situaţii care apar şi pe care trebuie să le înfrunte. Zonele problematice pe care le-

am identificat prin cercetarea mea nu sunt diferite de cercetările anterioare privind

experienţele şi trăirile vârstnicilor odată cu intrarea lor într-o instituţie de asistenţă

socială.

În lucrarea de faţă, mi-am propus să identific care este gradul de autonomie a

acestora şi modul în care ei participă social precum şi modul de adaptare al vârstnicilor la

condiţiile din mediu rezidenţial.

Cercetarea mea nu s-a axat prea mult pe nevoile elementare ale vârstnicilor, ci pe

modul în care fac faţa presiunilor de ordin social şi relational.

De asemenea, această cercetare dovedeşte că vârstnicii au nevoie de sprijin

continuu din partea membrilor familiei şi că asistenţa sociopsihologică este esenţială

pentru a ajuta la adaptarea vârstnicilor la noile condiţii de viaţă.

Informaţiile obţinute prin intermediul chestionarului aplicat pe “Centrul de

Îngrijire şi Asistenţă Cluj Napoca”, “Centru Persoane Vârstnice Recea-Cristur” şi la“

Asociaţia Caritas” mi-au fost necesare pentru fundamentarea unei intervenţii orientate

spre îmbunătăţirea gradului de autonomie, a nivelui de participare socială, precum şi

stimularea vârstnicilor în direcţia unei mai bune comunicări, sub aspectul implicării în

activităţile de grup organizate la Centru.

50

În urma implementării activităţilor de intervenţie – consilierea de grup şi

implicarea în activităţi recreative, am observat o îmbunătăţire a stării generale a

persoanelor vârstnice, în direcţia îmbunătăţirii gradului de acomodare şi autonomie la

condiţiile oferite de centru şi mai ales un nivel ridicat de socializare din punctul de

vedere al atmosferei generale.

De asemenea, am identificat o deschidere mai mare spre comunicare, spre

exprimarea sentimentelor nu doar cu mine, ci şi între ei, având în vedere faptul că, până

în acel moment, aceste comportamente nu existau. Au început să vorbească mai mult

între ei, să schimbe impresii, să aprofundeze ceea ce s-a povestit în conextul activităţii de

grup. De asemenea, am observat o atitudine de înţelegere, de permisivitate în legătură cu

diferitele manifestări ale vârstnicilor faţă de ceilalţi asistanţi. Din aceaste motive,

concluzionez că intervenţiile desfăşurate şi-au atins scopul, în sensul realizării unei

detensionări şi creşterea gradului de autonomie şi participare socială.

Persoanele vârstnice au nevoie să îşi dezvolte reţelele de suport şi încredere în

ceilalţi beneficiarii, iar acest lucru ar putea duce la creşterea autonomiei şi participării

sociale din cadrul Centrului, dar şi în afara lui.

PROPUNERI ŞI RECOMANDĂRI

În urma cercetării şi intervenţiei realizate la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Cluj-

Napoca, am identificat faptul că o mare problemă a vârstnicilor internaţi aici este lipsa de

stimulare permanentă pentru o integrare socială la nivelul grupului, la nivel de centru şi

mai ales la nivel de comunitate.

Pe baza acestui fapt, recomand implicarea activă şi multidisciplinară a

personalului specializat care se ocupă de persoanele vâstnice, pentru a-i stimula în

permanenţă, astfel încât să crească nivelul relaţionării şi al comunicării la nivelul

centrului şi în afara lui, aceasta fiind o soluţie pentru creşterea gradului de autonomie şi

participare socială a persoanelor vârstnice din instituţiile rezidențiale.

51

Bibliografie

1. Adilene Boitanu., 2010: „Elixirul tinetreţii-activităţi sportiv- recreative pentru vârsta

a treia”, Editura Docucenter, Bacău;

2. Anca Munteanu., 2004: „ Psihologia vârstelor adulte şi ale senectuţii”, Editura

Eurobit, Timişoara;

3. Alfred Bulai., 2000: ,,Metode de cercetare calitativă, Focus-grupul în investigaţia

socială”, Editura: Poideia., Bucureşti ;

4. Carmen-Babriela Mândrilă.,2008: ,, Procesul de îmbătrânire din perspectiva asistenţei

sociale”, Editura:,,Alexandre Ioan, Cuza., Iaşi;

5. Denizia Gal., 2001: „ Dezvoltarea umană şi îmbătrânirea”, Editura Medicală,

Bucureşti;

6. Denizia Gal.,2001: ,,Vine o zi.....”, Presa Universitară Clujeană., Cluj Napoca;

7. Daniela Gârleanu-Şoitu.,2006: ,, Vârsta a treia”, Editura: Institutului European., Iaşi;

8. Denizia Gal., 2009 : " Metode de grup în asistenţa socială Cluj-Napoca", suport de

curs.

9. Volul coordonat de Doru Buzducea., 2010: ,, Asistența socială a grupurilor de risc”,

Editua Polirom.

10.Emilia Monica Sorescu., 2008: „Bătrânețe între binecuvântare și blestem, Craiova.;

11. Erving Goffman.,2004: ,, Aziluri”, Editura: Polirom., Cluj-Napoca ;

12. Encyclopedia of Social Work, 1997,vol. I, NASW

13. Ghidrai, O., 2002: ,, Geriarie și gerontologie ”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-

Napoca.

14. Gilles Amanda , Andre Guittet.,2007:,, Psihologia comunicării în grupuri”,

Editura:Polirom., Cluj-Napoca.

15. Lucian Marina., 2003: “ Rămânerea în societate”, Editura: Emia, Deva;

16. Marius Nechita.,2005:,, Resurse şi nevoi la persoanele de vârsta a treia”, editura:

Universităţii de Nord., Baia Mare;

17. Maria Emilia, Sorescu.,2005: ,, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice”,

Tipografia Universităţii din Craiova;

18. Neamţu, G., 2003 – Tratat de asistenţă socială, Ed. Polirom, Iaşi.

52

19. Mc Donald, R., 1980: ,, Elderly Person in an institution ”, St. Louis, Missouri, USA

Schiopu, U., Verza, E., 1997 – Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti;

20. Dr.Mircea Dumitru.,1984: ,, Bătrâneţe activă”, Editura:Medicală., Bucureşti

21. Octavian Apahideanu., 2002: ,, Asistenţa socială a persoanelor de vârstă a treia”,

editura: Efftimie Murgu., Reşiţa;

22. Petruş Alexandrescu., 2005: “ Introducere în statistica socială”, Editura Paralela 45,

Piteşti.

23. Radulescu, Sorin ., 2000:” Sociologia problemelor sociale ale vârstelor”, Editura

Lumina Lex , Bucureşti;

24.Traian Rotariu., Adina Rebeleanu., Paul-Teodor Haragus., Mihaela Haragus., 2009:”

Situaţia vârstnicilor din România”;

25. Traian Rotariu., Adina Rebeleanu., Paul-Teodor Haragus., Mihaela Haragus., 2008: ”

Studiu comparativ asupra situației persoanelor vârstnice în România. Cazul podișului

someșan” Editura ALHA MDN, Buzău;

26. Trăilă Cernescu., 2004: ,, Sociologia varstei a treia”, editura: Beladi., Craiova.

27. Viorel Olivian, Paşcanu.,1994: ,,Vârsta a treia sau ultimul examen”, Editura:

Moldova., Iaşi 1994.

28. Schiopu, U., Verza, E., 1997: ,, Psihologia vârstelor”, Editura Polirom, Iaşi;

29. Simona I, Bodogai.,2009: ,, Protecţia socială a persoanelor vârstnice”, Editura:

Universităţii din Oradia;

30. Sorescu, M. E., 2005 – Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Craiova,Curs

universitar.

31. Wolf, K., 1995 – The biological sociological and psihological aspects af aging

53

ANEXA 1

CHESTIONAR DESPRE AUTONOMIA ŞI PARTICIPAREA SOCIALĂ A

VÂRSTNICILOR

1.Igiena corporală o realizaţi...

autonom

cu ajutor parţial

se realizează numai cu ajutor

2. Aveţi nevoie de ajutor pentru a vă îmbrăca-dezbrăca?

autonom

autonom sau parţial autonom pentru îmbrăcat


3. Alimentaţia zilnică o realizaţi…

singur(ă)

cu ajutor


4. Igiena eliminărilor (continenţa)

autonom

incontinenţă ocazională

incontinent

5. Mobilizarea, trecerea de la o poziţie la alta - ridicat-aşezat, aşezat-culcat etc. - şi

mişcarea dintr-un sens în altul)

autonom

2 .necesită ajutor


6. Deplasare în interior (deplasarea în interiorul camerei în care trăieşte, cu sau fară

baston, cadru, scaun rulant etc.)

54

autonom

se deplasează cu ajutor parţial

nu se deplasează fără ajutor

7. Deplasarea în exteriorul locuinţei o realizaţi…

Autonom

Se deplasează cu ajutor parţial

Nu se deplasează fără ajutor

8.Utilizaţi mijloacele de comunicare (telefon, alarmă, sonerie )?

A.Utilizare normală a mijloacelor de comunicare

B.Nu utilizează în mod spontan mijloacele de comunicare

C. Incapabil de a utiliza mijloacele de comunicare

9. Vă pregătiţi şi serviţi singur(ă) hrana?

A. Da

B. Necesită ajutor parţial pentru prepararea şi servirea mesei

C. Masa îi este preparată şi servită de altă persoană

10. Activităţile de menaj( întreţinerea casei) le realizaţi singur(ă)?

A. Da

B. Efectuează parţial activităţile uşoare

C. Incapabil să efectueze singur activităţi menajere

11. Vă gestionaţi si administraţi singur(ă) bugetul?

A. Gestionează în mod autonom finanţele proprii

B. Necesită ajutor pentru operaţiuni financiare mai complexe

C. Incapabil de a-şi gestiona bunurile

12.Cumpărăturile necesare traiului le efectuaţi singur(ă)?

55

A. Da

B. Necesită ajutor

C. Încapabil de a face cumpărături

13. Respectaţi recomandările medicale în luarea tratamentului?

A. Da

B. Ia medicamentele dacă dozele sunt preparate separat

C. Încapabil să ia singur medicamentele

14. Utilizaţi mijloace de transport în comun?

A. Da

B. Da, dacă este însoţit

C. Se deplasează puţin numai însoţit

15. Participaţi la activităţi de socializare şi petrecere a timpului liber?

A. Da

B. Uneori

C. Nu

16. Vă petreceţi timpul liber după un program bine stabilit?

A. Mereu

B. Uneori

C. Niciodată

17. Vizionaţi sau audiaţi un spectacol, teatru, concert sau film la cinema?

A. Mereu

B. Uneori

C. Niciodată

18. Lectura pentru dumneavoastră este o necesitate permanentă?

A. Mereu

B. Uneori

C. Niciodată

56

20. Obişnuiţi să faceţi zilnic cel puţin zece minute gimnastică?

A. Mereu

B. Uneori

C. Niciodată

21. Ştiţi să vă învingeţi tentaţia de a vă irosi o bună parte a timpului liber?

A. Mereu

B. Uneori

C. Niciodată

22. Destinaţi sportului sau mersului pe jos câteva ore pe săptămână?

A. Da

B. Uneori

C. Nu

23. În cadrul orelor libere, doriţi să alocaţi zilnic pentru distracţie, odihnă, mai mult timp

decât cel consumat pentru masă şi cumpărături?

A. Da

B. Uneori

C. Niciodată

24. Ştiţi să faceţi din întâlnirile cu prietenii un prilej plăcut de a schimba idei şi

informaţii interesante care să vă extindă reciproc orizontul cultural?

A. Mereu

B. Uneori

C. Niciodată

25. Ştiţi să vă organizaţi timpul liber încât să nu vă plictisiţi nicodată?

A. Da

B. Uneori

C. Niciodată

57

26. Obişnuiţi să mergeţi în drumeţii, excursii, camping cu copii, nepoţii sau pretenii?

A. Mereu

B. Uneori

C. Niciodată

27. Vă preocupaţi de petrecerea cât mai adecvată a timpului liber?

A. Mereu

B. Uneori

C. Niciodată

DATE DEMOGRAFICE ALE RESPONDENTULUI

28. Gen

A.Masculin

B.Feminin

29.Care este, a fost calificarea dvs. profesională?....................................................

30. Situaţia socio-economică a respondentului:

De excepţie

Foarte bună

Medie

4.Modestă

5.Foarte dificilă

31. Pe parcursul interviului, respondentul a fost:

Foarte interesat

Oarecum interesat

Nu prea interesant

32 Localitatea în care a fost luat interviul...........

33. Categoria de vârstă a subiectului...............

50-54 ani

58

55-59

60-64

65-74

Peste 75 ani.

( adaptat după:GRILA NAŢIONALĂ DE EVALUARE A NEVOIILOR

PERSOANELOR VÂRSTNICE ŞI ADELINE BOITANU., ELIXIRUL TINEREŢII-

ACTIVITĂŢII SPORTIV-RECREATIVE PENTRU VÂRSTA A TREIA).

59

ANEXA 2

GRILA NATIONALA DE EVALUARE A NEVOILOR PERSOANELOR VÂRSTNICE

Necesita Necesita

Criteriile de încadrare Nu necesita supraveghere supraveghere

în supraveghere temporara permanenta

grade de dependenta sau ajutor si/sau ajutor si/sau ajutor

partial integral

Evaluarea autonomiei 0 1 2

A. Evaluarea statusului

functional

A.I. Activitati de baza ale

vietii de zi cu zi

1. Igiena corporala (toaleta autonom ajutor partial se realizeaza

generala, intima, speciala) numai cu

ajutor

2. Îmbracat/dezbracat autonom autonom si/sau se realizeaza

(posibilitatea de a se partial autonom numai cu

îmbraca, de a se dezbraca, pentru îmbracat; ajutor

de a avea un aspect îngrijit trebuie încaltat

3. Alimentatie (posibilitatea de manânca ajutor pentru se realizeaza

a se servi si de a se hrani singur taiat carne, numai cu

singur) fructe, pâine ajutor

etc.

4. Igiena eliminarilor autonom incontinenta incontinent

(continenta) ocazionala

5. Mobilizare (trecerea de autonom necesita ajutor grabatar

la o pozitie la alta -

ridicat-asezat, asezat-culcat

etc. - si miscarea dintr-un

sens în altul)

6. Deplasare în interior autonom se deplaseaza nu se

(deplasarea în interiorul cu ajutor deplaseaza

camerei în care traieste, partial fara ajutor

cu sau fara baston,

cadru, scaun rulant etc.)

7. Deplasare în exterior autonom se deplaseaza nu se

(deplasarea în exteriorul cu ajutor deplaseaza

locuintei fara mijloace de partial fara ajutor

transport)

60

8. Comunicare (utilizarea utilizare nu utilizeaza incapabil de

mijloacelor de comunicare normala a în mod spontan a utiliza

la distanta în scopul de a mijloacelor mijloacele de mijloacele

alerta: telefon, alarma, de comunicare comunicare de comunicare

sonerie etc.)

A.II. Activitati instrumentale

1. Prepararea hranei prevede, necesita ajutor masa îi este

(capacitatea de a-si prepara prepara si partial pentru preparata

singur mâncarea) serveste prepararea si si servita de

mesele în servirea mesei alta persoana

mod normal

2. Activitati de menaj efectueaza efectueaza incapabil sa

(efectuarea de activitati singur partial efectueze

menajere: întretinerea casei, activitatile activitati activitati

spalatul hainelor, spalatul menajere usoare menajere,

vaselor etc.) indiferent

de activitate

3. Gestiunea si administrarea gestioneaza necesita ajutor incapabil de

bugetului si a bunurilor în mod pentru a-si gestiona

(gestioneaza propriile autonom operatiuni bunurile si

bunuri, bugetul, stie sa finantele financiare mai de a utiliza

foloseasca banii etc.) proprii complexe banii

4. Efectuarea cumparaturilor efectueaza poate efectua incapabil de

(capacitatea de a efectua singur un numar limitat a face

cumparaturile necesare unui cumparaturile de cumparaturi cumparaturi

trai decent) si/sau necesita

însotitor

5. Respectarea tratamentului ia ia incapabil sa

medical (posibilitatea de a medicamentele medicamentele ia singur

se conforma recomandarilor în mod corect daca dozele medicamentele

medicale) (dozaj si sunt preparate

ritm) separat

6. Utilizarea mijloacelor de utilizeaza utilizeaza se deplaseaza

transport (capacitatea de a mijloacele de transportul putin numai

utiliza mijloacele de transport în comun însotit, în

transport) public sau numai însotit taxi sau în

conduce masina

propria

masina

7. Activitati pentru timpul le realizeaza le realizeaza nu realizeaza

liber (persoana are în mod curent rar, fara si nu

activitati culturale, participare participa la

61

intelectuale, fizice etc. - spontana astfel de

solitare sau în grup) activitati

B. Evaluarea statusului

senzorial si psihoafectiv

1. Acuitate vizuala suficient distinge fetele, vede numai

de buna vede suficient umbre si

pentru a pentru a se lumini:

citi, a orienta si a cecitate

scrie, a evita

lucra manual obstacolele

etc.

2. Acuitate auditiva aude bine aude numai surditate sau

vocea puternica aude

sau aude numai sunetele, dar

cu proteza nu întelege

cuvintele

3. Deficienta de vorbire fara disfazie, voce afazie

de substitutie,

altele

4. Orientare orientat în dezorientat în dezorientat

timp si în timp în spatiu

spatiu si/sau fata

de alte

persoane

5. Memorie fara prezinta prezinta

tulburari tulburari medii, tulburari

de memorie benigne severe,

maligne

6. Judecata intacta diminuata grav alterata

7. Coerenta pastrata în pastrata partial incoerenta

totalitate

8. Comportament normal prezinta prezinta

tulburari medii, tulburari

(hipoactiv, grave

hiperactiv etc.)

9. Tulburari afective fara depresie medie depresie

(prezenta depresiei) majora

DATA REEVALUĂRII:

62

Anexa 4

Descrierea Centrelor incluse în partea de cercetare

Asociaţia are misiunea de a acorda ajutor celor aflaţi la nevoie. Asociaţia Caritas

Eparhial Greco-Catolic Cluj este o asociaţie a Bisericii şi face parte din familia Caritas

Internationalis, prin Confederatia Caritas Romania, asociaţie ce are ca scop acoradarea de

ajutor celor aflaţi în nevoie.

Misiunea organizaţiei

Acordarea de ajutor celor aflaţi în nevoie, fară a face discriminări legate de

religie, apartenenţa etnică sau politică la nici un nivel: angajaţi, voluntari, beneficiari.

Scopul organizaţiei

Desfăşurarea de activiăţi pe plan social, educativ, medical, cultural, religios,

ecologic şi economic care să vină în sprijinul persoanelor aflate în dificultate.

Persoana de contact: Pr. Adrian Avram, Director general

Persoana de contact 2: Sr. Rus Lucretia, Director executiv Adresa: 400129 Cluj-Napoca

Str. Eroilor, nr.10

judeţul Cluj

Telefon:+4 02647 591404

Fax:+4 0264 591404

E-mail: [email protected]

Adresa web:

Domeniu de activitate: dezvoltare socială, ameliorare probleme sociale

Domenii de activitate secundare: promovarea internaţională a păcii şi drepturilor omului;

asistenţă şi servicii juridice.

Alte domenii: pentru săraci; pentru copii; pentru tineri; pentru bătrâni; pentru persoane cu

handicap; pentru familii; pentru victime ale violenţei

63

Beneficiari: copii

Bugetul anual al organizaţiei: https://ngo.ro/aa/images/blank.gif

Număr de angajaţi: 6

Număr de voluntari: 25

Centrul pentru Persoane Vârstnice, Recea Cristur

Adresa : Com Recea Cristur, str. Principala nr 166, Judetul Cluj

Tel Fax: 0264 227 629, e-mail: [email protected]

Persoană de contact: Teodora Rus

Capacitate: 30 de locuri pentru persoane vârstnice sau aflate în dificultate.

Servicii: servicii de îngrijire, servicii medicale, servicii sociale pentru persoane vârstnice

pensionare sau aflate în dificultate.

Rolul asistentului social

Rolul pe care asistenta socială şi-l asumă este acela de avocat al clienţilor săi, în

situaţia în care vârstnicii doresc sau nu să cedeze locuinţa în vederea îngrijirilor, de

asemenea asistenta socială are rolul de mediator, făcând legătura între vârstnici şi sursele

de susţinere, mobilizând resursele fundaţiei şi folosind proiectele pentru îmbunătăţirea

calităţii vieţii beneficiarilor. Alt rol important al asistentei sociale este cel de advocacy,

prin care sprijină şi încurajează drepturile beneficiarilor.

64

autonomia si participarea socială a pers v, ������__�#__

Documents

autonomia si participarea socială a pers v, ��#