Avantajele utilizarii sistemelor informatice în analiza performantelor economico-financiare ale clientilor unei institutii bancare

Versiune printabila  Trimite articol  Feed

Categorie: Sectorul financiar/bancar

                                                                                   Lect. Univ. Dr. Mirela OanceaIdeea realizării unei aplicaţii informatice care să permită analiza performanţelor economico-financiare ale unei organizaţii a pornit de la necesitatea instituţiilor financiare (bănci, fonduri mutuale, alţi creditori etc.) de a se acoperi, în anumite perioade de timp, de riscurile de nerecuperare a creditelor acordate către solicitanţii de împrumuturi, însă aceasta poate fi adaptată cu uşurinţă pentru orice  alt domeniu de activitate. Avantajul unui astfel de demers este dat de eficienţa şi eficacitatea sistemului informatic în cadrul procesului de luare a deciziilor. Timpul necesar pentru analiza economică şi financiară a situaţiei entităţii solicitante este foarte redus, eliminând cheltuielile suplimentare cu personalul necesare diagnosticării potenţialilor clienţi ai instituţiilor finanţatoare. Pentru a evidenţia acest aspect, se va efectua o interpretare economică a tututror indicatorilor situaţiilor economico-financiare elaborate de sistem, în scopul luării actului decizional pe un caz concret - SC ALFA SA.Pornind de la balanţa de verificare, sistemul informatic elaborează documentele de sinteză (bilanţul, contul de profit şi pierdere, precum şi celelalte situaţii de raportare) necesare aprecierii performanţelor economice, rentabilităţii şi echilibrului financiar al oricărei societăţi (de producţie, comercială, prestări de servicii etc.). Datorită naturii situaţiilor şi a anexelor solicitate, se poate observa că banca pune un accent deosebit pe indicatorii care oferă informaţii asupra lichidităţii şi solvabilităţii organizaţiei, condiţia esenţială a rambursării creditelor. Altfel spus, unitatea creditoare determină o funcţie scor a organizaţiei respective prin acordarea unui punctaj pentru fiecare indicator/ratăcalculate(ă). În funcţie de abaterea sa în raport cu limitele stabilite de bancă, societatea solicitantă poate obţine un credit după ce banca stabileşte un diagnostic şi o anumită poziţie/grad de risc, pe baza căreia determină limita maximă a creditului, mărimea creditului de rambursare şi chiar mărimea dobânzii (pentru a se acoperi de riscul de neplată pe termene mai mari). Utilizarea acestui instrument informatic este foarte relevantă, uşor aplicabilă  şi permite obţinerea unor importante economii de timp în luarea actului decizional.Indicatorii care pot fi calculaţi cu ajutorul sistemului informatic oferă o imagine asupra rentabilităţii, lichidităţii şi îndatorării organizaţiei, altfel spus asupra riscului financiar. Aceşti indicatori sunt consideraţi reprezentativi atât pentru băncile româneşti, cât şi pentru cele care au capital străin sau mixt; pe baza acurateţii funcţiiei scor, actul decizional înlăturând, în proporţii foarte mari, riscul de neplată. Descrierea funcţionalităţilor aplicaţieiLansarea în execuţie se realizează prin intermediul unui tablou de bord (figura 1) menit să ofere utilizatorului o imagine de ansamblu asupra tuturor facilităţilor sistemului, constituind, în acelaşi timp, o modalitate de gestionare mult mai rapidă a diferitelor opţiuni aferente aplicaţiei.

Figura 1. Tablou de bordInformaţiile de bază prelucrate de sistem sunt oferite prin intermediul balanţei de verificare, prezentată în cadrul unei foi de calcul denumită sugestiv BalantaVerificare - care surprinde datele contabile aferente ultimelor trei exerciţii. De regulă, balanţa se generează în mod automat pe baza înregistrărilor efectuate în contabilitate, obţinându-se astfel soldurile iniţiale (preluate de la sfârşitul perioadei precedente), rulajele curente şi, având în vedere aceste elemente, se calculează soldurile finale; în cazul de faţă, pentru a uşura munca utilizatorilor şi a nu încărca în mod inutil foaia de calcul, sunt preluate doar soldurile finale aferente exerciţiilor menţionate. Deoarece acest sistem are drept scop reflectarea implicaţiilor operaţiilor contabile asupra situaţiilor de sinteză şi a performaţelor economico-financiare ale agenţilor economici, înregistrările contabile propriu-zise nu constutie obiectul aplicaţiei fiind introduse manual sau prin import dintr-un sistem informatic pentru contabilitatea financiară.Având drept punct de plecare informaţiile din balanţă, se elaborează atât bilanţul şi contul de profit şi pierdere, cât şi situaţiile complementare necesare în procesul de analiză economico-financiară: tabloul soldurilor intermediare de gestiune, bilanţul funcţional, bilanţul patrimonial etc. În acest scop, pentru fiecare document de sinteză sau altă situaţie suplimentară se utilizează, pe lângă foaia de calcul ataşată documentului respectiv, şi o foaie de calcul  auxiliară care cuprinde formulele de calcul ce au stat la baza obţinerii fiecărui post din bilanţ, contul de profit şi pierdere sau din altă situaţie de raportare. În acelaşi timp, pentru ca fişierul să fie cât mai accesibil, formulele sunt definite tot de către utilizator, dar nu după maniera clasică din Excel (apelând la adrese relative, absolute sau mixte), ci prin intermediul unor nume de câmpuri adaptate ca formă în funcţie de fiecare document în parte (de exemplu,   pentru bilanţ, formulele se construiesc cu ajutorul unor “etichete” de forma RândnExm, unde nreprezintă numărul de rând din situaţia de raportare, iar mnumărul exerciţiului la care se face referire). Această modalitate de generare a formulelor oferă avantajul că numele de câmpuri sunt vizibile la nivelul întregului registru de lucru (Workbook), fiind mult mai uşor de utilizat decât în varianta clasică şi în momentul când se face referire la ele prin proceduri din limbajul Visual Basic.

Deoarece bilanţul constituie documentul principal care stă la baza evaluării patrimoniale a întreprinderii, indiferent de momentul la care acesta se întocmeşte, menţinerea egalităţii între sumele totale înscrise în activul şi pasivul său, constituie o regulă de bază care trebuie respectată la întocmirea bilanţului, reprezentând, de fapt, principiul financiar fundamental care susţine constituirea patrimoniului unei întreprinderi. Practica demonstrează că egalitatea bilanţieră este necesară nu numai pentru raţiuni tehnice sau convenţionale, dar mai ales pentru faptul că transpune o identitate fundamentală între activ şi pasiv, care constituie, de fapt, două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice.Foaia de calcul Bilanţ este structurată în mai multe zone necesare pentru calculul posturilor din bilanţ; o “secvenţă” de acest tip este prezentată  în figura 2:

Figura 2. Structura unei zone pentru calculul posturilor din bilanţ

Astfel, în afara coloanei asociată fiecărui post din bilanţ (Rând Bilanţ), prin intermediul rubricii Simbol cont/ Nr. Rând se oferă posibilitatea selecţiei conturilor sau rândurilor necesare pentru calculul rândului respectiv apelând la facilităţile de validare oferite de Excel prin intermediul meniului Data - Validation (definirea zonei sursă se realizează tot printr-un nume de câmp - Simbol_Cont); de asemenea, coloana Semn (natura operaţiei) indică sensul operaţiei (cifra 1 corespunde conturilor care se adună, respectiv  -1 celor sare se scad), iar prin TipSold se precizează natura soldului asociat contului luat în calcul (D -  sold debitor, C - sold creditor).Determinarea soldului aferent fiecărui exerciţiu se realizează printr-o expresie de forma

care poate fi interpretrată astfel:     în varianta în care soldul contului respectiv este debitor (pe exemplul

nostru ...IF($D17=”D”;…) se va prelua din foaia de calcul BalanţaVerificare suma corespunzătoare debitului contului selectat pentru exerciţiul m(unde m poate lua valori de la 1...3). În acest context, pentru recuperarea sumei respective se apelează  la funcţiaVLOOKUP folosind sintaxa completă:=VLOOKUP(Camp_cheie, Tabelul in care se realizeaza cautarea, Nr. coloanei de recuperat,...)unde ce de-al patrulea argument poate lua una dintre valorileTRUE sau FALSE; s-a optat pentru stabilirea argumentuluiFALSE deoarece acesta permite efectuarea căutărilor în cadrul unor tabele nesortate după câmpul de regăsire (în cazul de faţă - Simbol cont). În acelaşi timp, pentru

returnarea coloanei care conţine sumele corespunzătoare în balanţă, s-a impus definirea unui „algoritm general” care să permită recuperarea valorilor asociate fiecărui exerciţiu, având în vedere tipul soldului contului, menţinând primele două coloane din balanţă fixe (Simbol cont şi Denumire Cont); în plus, suma rezultată prin aplicarea funcţiei VLOOKUP va fi înmulţită cu valoarea celulei care indică natura operaţiei (pe exemplul luat $C17).

     formula se continuă cu varianta în care soldul contului selectat este creditor (...IF($D17=”C”;…),recuperarea sumelor corespunzătoare fiind realizată prin acelaşi procedeu ca şi în cazul soldurilor debitoare.

     ultima condiţie din structura formulei este valabilă însituaţiile în care obţinerea unui post din bilanţ se realizează prin luarea în considerare a unor sume care provin din alte rânduri  ale acestuia. În acest caz, se verifică dacă TipSold  nu conţine nimic (...IF(LEN($D17=0;…), variantă în care expresia de calcul se construieşte prin concatenarea cuvântului “Rând”, a numărului de rând luat în considerare, a termenului “Ex” şi a numărului exerciţiului, rezultatul fiind returnat apelând o procedură Visual Basic. Dacă nu se îndeplineşte nici una din cele trei condiţii prezentate anterior, celula respectivă va fi completată cu valoarea 0.Pentru situaţiile în care reglementările legale în vigoare impun efectuarea unor modificări referitoare la modul de calcul a posturilor din bilanţ, sistemul oferă două posibilităţi de gestionare a formulelor, rezultatele fiind actualizate automat:   

       prin activarea unui buton de comandă care are ataşată o procedură Visual Basic, utilizatorul având la dispoziţie o modalitate mult mai rapidă de inserare a unui nou rând:       prin apelarea unor  formulare care oferă o variantă mai „elegantă” de gestionare a posturilor din bilanţ, utilizatorul putând să-şi redefinească modele de calcul fără să se „lovească” de limitele unei forme standardizate.

În ceea ce priveşte mecanismul de generare a contului de profit şi pierdere, acesta are ataşată o foaie de calcul auxiliară - ContProfitPierdere -  care conţine un set de formule asemănătoare ca structură şi logică de calcul cu cele care stau la baza generării bilanţului contabil. Singura deosebire constă în faptul că, în „macheta” de bază (figura 3 ), apare o coloană suplimentară denumită „Op” (care conţine semnele „>=” , respectiv „<=”) necesară pentru acele posturi care se determină prin comparaţia dintre diferite elemente.

Figura 3. Structura unei zone pentru calculul elementelor contului de profit şi pierdereSoldul aferent fiecărui exerciţiu în parte se obţine printr-o formulă cu următoarea structură, exemplificată pentru celulaG194:

     pentru varianta în care TipSold este debitor sau creditor (primele două condiţii din sintaxa expresiei, respectiv ...IF($D194=”D”....sau ... IF($D194=”D”....), se va prelua din foaia de calcul BalanţaVerificare suma corespunzătoare debitului sau creditului contului selectat pentru exerciţiul m apelând la facilităţile oferite de funcţiaVLOOKUP (identificarea celulelor se realizează prin etichete de forma LinienExm, unde n simbolizează linia pentru care se efectueză calculul, iar m exerciţiul de referinţă);=IF($D194="D";VLOOKUP($B194;Bal;G$3*2+1;FALSE)*$C194;IF($D194="C";VLOOKUP($B194;Bal;G$3*2+2;FALSE)*$C194;........

     în situaţia în care formula conţine rânduri (deci coloanaTipSold nu este completată ....IF(LEN($D6=0;...) şi nu se impune efetuarea unei comparaţii între elementele luate în calcul (deci ... IF(LEN($F6=0), atunci se ia în considerare rândul specificat, fără alte verificări suplimentare......IF(AND(LEN($D6)=0;LEN($F6)=0);evalueaza("Linie"& $B6 &"Ex" & G$3)*$C6;...

     formula se continuă cu varianta  în care obţinerea unui post din contul de profit şi pierdere se realizează în urma comparării sumelor care provin din alte rânduri  ale acestuia:…IF(AND(LEN($D296)=0;LEN($F296)>0;evalueaza("Linie"& $B296 &"Ex" & G$3 & $E296 & "Linie" & $F296 & "Ex" & G$3)Structura contului de profit şi pierdere permite degajarea unor solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate să îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare numite solduri intermediare de gestiune; de fapt, aceşti indicatori reprezintă palierele succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă, pornind de la cei mai cuprinzători (producţia exerciţiului şi marja comercială ) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului).Calculul indicatorilor se realizează printr-un algoritm care se bazează pe aceleaşi principii ca şi în cazul bilanţului şi contului de profit şi pierdere, actualizarea formulelor de calcul în raport cu noile prevederi legale fiind obţinută prin intermediul formularelor, a căror structură este modificată în funcţie de exigenţele utilizatorului.De asemenea, o importanţă deosebită se acordă evaluării finaciare globale a întreprinderii (figura 4), sistemul informatic permiţând aplicarea metodei grilelor de evaluare prin acordarea unor punctaje pentru fiecare criteriu luat în calcul (categoria de ţară, gradul de vizibilitate, tipul activităţii, calitatea managementului sau perspectivele pe care le oferă firma analizată). Ulterior, organizaţia este punctată prin intermediul unui sistem de note cuprinse în intervalul [1:10] şi, în funcţie de performanţele şi rezultatele obţinute, societatea pimeşte un calificativ pe baza căruia banca urmează să decidă acordarea/neacordarea creditului solicitat.

Figura 4. Evaluarea financiară globală şi cotarea firmei SC ALFA SAÎn acelaţi timp, aplicaţia informatică rezolvă o problemă destul de delicată  - elimină efectul inflaţiei şi a cursului valutar nefavorabil prin generarea unor indicatori de echilibru, solvabilitate şi rentabilitate, după ce s-a efectuat o transformare valorică a principalelor elemente de bilanţ şi SIG din lei în EURO sau USD.În cazul utilizatorilor cu experienţă bogată în domeniul contabilităţii şi analizei financiare, pentru calculul indicatorilor se recomandă o altă soluţie informatică; ideea de la care se porneşte constă în definirea unormetamodele de calcul care permit introducerea unui nou set de indicatori economico-financiari sau actualizarea formulelor de calcul pentru cei deja existenţi. În prima fază se impune declararea unei noi categorii de indicatori (în varianta în care utilizatorul doreşte să „lărgească” spectrul analizei) sau selectarea unei valori din lista predefinită prin intermediul formularuluiNomenclator categorii indicatori (prezentat în figura 5):

Figura 5. Formularul Nomenclator categorii clienţi

Ulterior, printr-un alt formular (figura 6) se declară numele indicatorului, se introduce un text explicativ prin care se specifică rolul acestuia, se precizează categoria din care face parte şi se

descrie algoritmul de calcul pentru fiecare indicator ales (fapt care presupune cunoaşterea reglementărilor legale şi a regulilor contabile fundamentale); în final se specifică limita minimă şi cea maximă asociate indicatorului respectiv, se efectuează calculul şi se generează un raport cu toate informaţiile solicitate de utilizator.

Figura 4.21. Formular pentru calculul indicatorilorAnaliza economico-financiară efectuată a evidenţiat rolul deosebit pe care îl au indicatorii implicaţi în programul informatic, respectiv înalta calitate pe care o poate avea actul decizional prin explicarea metodei prezentate.Indicatorii de diagnosticare a activităţii  întreprinderii solicitante de credite sunt foarte numeroşi şi relevanţi, astfel încât permit o apreciere pertinentă a realităţii agentului economic sub toate aspectele sale: performanţe, rentabilitate, lichiditate, solvabilitate, eficacitate etc. Avantajul acestui program informatic rezidă în faptul că funcţiile scor determinate (punctajele calculate) scutesc instituţia creditoare de efortul calculării, interpretării şi încadrării individuale a fiecărui indicator şi a fiecărei societăţi în limitele prevăzute de teoria economică, pentru acoperirea împotriva riscului. Economiile de timp sunt foarte mari deoarece introducerea datelor din balanţă constituie singurul efort uman; celelalte operaţii de calcul a indicatorilor se efectuează automat şi sistematic de către program, în final obţinându-se un scor (notă ponderată) care permite încadrarea întreprinderii într-o anumită categorie (A,B,C...etc) care evidenţiază gradul de  încredere, respectiv de risc al agentului economic. În aceste condiţii, societatea creditoare ia decizia de acordare/neacordare a împrumutului, fără teama de nerambursare.Ca o concluzie generală, se poate remarca faptul că actul decizional are rolul esenţial în funcţionarea normală a organizaţiei pe termen lung. Orice suspiciune apărută în prezent cu privire

la performanţele economico-financiare poate deveni ulterior o realitate dură, dacă managementul societăţii nu se sesizează şi nu întreprinde măsuri de redresare la timp. Aşa cum preciza şi François Bacon „dacă omul începe cu certitudinile va sfârşi prin a se îndoi, dar dacă se va mulţumi a începe cu îndoielile, va sfârşi prin a avea certitudini”.

Data: 2005-06-03