1. Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata.Trasaturile prozei romantice sunt :- inspiratia din istoria nationala- personaje exceptionale in situatii exceptionale.- destinul de exceptie al personajului principal- personajul principal este alcatuit din contraste puternice- seria de antiteze- culoarea epocii- spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelorOpera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei romantice deoareceintruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din istoria nationala, prezentandu-ne cei 5ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu dintre 1564-1569.Ne prezinta un personaj exceptional aflat in situatii exceptional, cu un destin neobisnuit. Personajuleste alcatuit din contraste puternice, cum ar fi blandete fata de sotia sa si tiranie, cruzime(schingiuieste si ucide boierii), siretenie si respecul fata de cuvantul dat.Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, Ruxanda. El este tiran si crud, aprig sisangeros, pe cand Ruxanda este blanda si gingasa.Culoarea epocii este realizata prin detalii vestimentare si prin descrierea obiceiurilor ( in special inscena din biserica), care ne introduc in atmosfera timpului.Cateva replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nuvelei: : Daca voi nu ma vreti, eu va vreau , Ai sa dai sama, doamna , Capul lui Motoc vrem , De ma voi scula, pre multi am sa popescsi eu . Scene memorabile ar fi : intalnirea dintre boieri si Alexandru Lapusneanul de la inceputulnuvelei, cand boierii incearca sa-l convinga sa se intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat ;scena din biserica, unde Lapusneanul reuseste sa disimuleze cainta pentru toate faptele sale si sa-ipacaleasca pe boieri, scena ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei 47 de boieri sa fiemacelariti, iar din capetele acestora face o piramida. Un gest spectaculos este acela in careLapusneanul isi invita sotia sa asiste la acest spectacol grotesc, precum si acela in care il arunca peMotoc in mainile multimii pentru a fi sfasiat.2. Prezinta trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara studiata.Trasaturile prozei realiste sunt :- inspiratia din realitate- prezentarea veridica si obiectiva a lumii- naratorul este omniscient (stie tot ce gandesc si simt personajele sale)- se prezinta personaje cu o trasatura dominanta de caracter- obiectivitatea naratiunii- se respecta tiparele scrisului conventionalRomanul Mara, de Ioan Slavici apartine prozei realiste, deoarece se inspira din viata targurilor deprovincie , a breslelor din ardeal, de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Tema romanului esteprezentarea eforturilor unei femei vaduve dintr-un targ transilvanean, Radna, de a obtine o pozitiesociala privilegiata intre micii negustori ai locului, prin harnicie si perseverenta, pentru a asigura untrai mai bun copiilor sai, Persida si Trica.Naratiunea este realizata la persoana a III-a, din perspectiva unui narator obiectiv, omniscient.Personajul principal, Mara, este tipul vaduvei intreprinzatoare si aprige, sau tipul femeiicapitalist.Ea este energica, optimista, abordand orice noua situatie cu increderea in sfarsitul bun.Fiica ei, Persida, este acelasi tip ca si mama ei, o Mara juvenila , cum observa NicolaeManolescu.Romanul are doua planuri : planul Marei si planul iubirii dintre Persida si Natl. Viata de familie aPersidei este prezentata in alternanta cu viata lui Trica in familia lui Bocioaca, starostele cojocarilor.3. Exemplifica trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata.Proza fantastica are urmatoarele trasaturi :- aparitia brusca a unui element misterios, inexplicabil, care perturba ordinea fireasca arealitatii- nelinistea si spaima personajelor, care se straduiesc sa inteleaga ce se intampla si sagaseasca o justificare a evenimentelor- nici o explicatie nu se dovedeste pana la urma pe deplin satisfacatoare- alternanta celor doua planuri : real si ireal pe tot parcursul naratiunii- disparitia limitelor de timp si spatiu- intretinerea tensiunii epice- finalul ambiguu- ezitarea eroului si a cititorului de a opta pentru o explicatie a evenimentelorNuvela La tiganci, de Mircea Eliade apartine prozei fantastice, deoarece tema acestei opere esteiesirea din timp. Personajul principal penduleaza intre real(spatiul bucurestean) si ireal ( gradinatigancilor, bordeiul si casa cea mare).a.Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de 3 ori pe saptamana, de profesorul de pian,Gavrilescu.b.Al doilea episod marcheaza intrarea personajului in planul ireal (cand Gavrilescu intra in bordeiultigancilor).Aici dispar limitele de timp si spatiu. Gavrilescu trebuie sa ghiceasca tiganca din cele trei : otiganca, o grecoaica, o evreica. Esueaza, insa, pentru ca se rataceste in amintire, aducandu-si amintede logodnica sa din tinerete, Hildegard, pe care o parasise, insurandu-se cu Elsa.c.Gavrilescu revine in realitate si constata cu stupoare ca trecusera 12 ani. Nu gaseste nici oexplicatie pentru nefirescul evenimentelord.Personajul se reintoarce la tiganci, in ireal, se reintalneste cu Hildegard si, impreuna calatorescspre moarteFinalul nuvelei este ambiguu, o alta trasatura a fantasticului.4.Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult a unui text narativ studiat.Basmul cult- este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cuactiune implicand fabulosul.- Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui- Personajele indeplinesc o serie de functii( antaganistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmulpopular, dar sunt individualizate prin atribute exterioare si prin limbaj.- Reperele temporale si spatiale sunt vagi- In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea- Existenta unui tipar narativ care consta in : a. o situatie initiala de echilibru b. un eveniment carederegleaza echilibrul initial c. aparitia donatorilor si a ajutoarelor d. actiunea reparatorie (trecereaprobelor)e. refacerea echilibrului si rasplata erouluiBasmul Povestea lui Harap Alb , de Ion Creanga este un basm cult deoarece indeplineste toatecriteriile de mai sus. Respecta un tipar narativ, care cuprinde :a. Situatia initiala de echilibru : existenta a doi imparati frati, unul avand trei feciori, celalalt trei feteb. Aparitia factorului perturbator : cartea primita de la Imparatul Verde, care, neavand fete, arenevoie de un mostenitor la tron.c. Aparitia primelor ajutoare : calul nazdravan si sfanta Duminica.d. Actiunea reparatorie : calatoria lui Harap-Alb si parcurgerea probelor : aducerea salatelor dingradina ursului, aducerea pielii cerbului si aducerea fetei imparatului Rosu. Acum apar si celelalteajutoare : Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila. Si imparatul Rosu il supune peHarap Alb la cateva probe : casa de arama, alegerea macului de nisip, ghicitul fetei. Acum intervinsi furnicile si albinele, alte ajutoare.e. Refacerea echilibrului si rasplata eroului - Harap Alb este decapitat de Span si inviat de fataImparatului rosu cu apa vie si apa moarta. Spanul este ucis de cal, iar eroul rasplatit primind tronulsi pe fata Imparatului Rosu, cu care se casatoreste in final."Povestea lui Harap Alb" este un basm cult prin reflectarea conceptiei despre lume a scriitorului,umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului5.Ilustreaza modalitale de caracterizare a eroului dintr-un basm cult studiat.Ca orice basm, 'Povestea lui Harap-Alb' ilustreazao alta lume decat cea reala,personajele fiind imparati si crai, Sfanta Duminica, animale si gaze fermecate, eroi cutrasaturi fabuloase,alaturi depersonaje realisteaduse deIon Creangadin Humulestiul natal, ceea ce-i confera acestei creatii originalitate inconfundabila. Basmulcultiva inalte principii morale ca adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, rabdarea,ospitalitatea,generozitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive sicomdamnanedreptatea, rautatea, minciuna intruchipate de zmei, balaurisau spani.

Personajele sunt reale si fabuloase,acestea din urma avandputeri supranaturalesi putandu-se metamorfoza in animale, plante, insecte sau obiecte ori pot sa reinvie, prin leacuri miraculoase, pe cei care sunt omorati.

Harap-Alb, fecior de crai, este un Fat-Frumos din basmele populare, destoinic si curajos, dar ramane in zona umanului, fiind prietenos, cuminte si ascultator, ca un flacau din Humulesti. El este un personaj pozitiv si intruchipeaza inalteleprincipii moralecultivate de orice basm, ca adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia, trasaturi ce reiesindirectdin intamplari, fapte, din propriile vorbe si ganduri sidirectdin ceea ce alte personaje spun despre el.

Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este oinitierea flacauluiin vedereaformariilui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. El parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si alte aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci, experienta necesara viitorului adult.

Semnificatia numeluireiese dinscenain care spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana: 'Fiul craiului, boboc in felul sau latrebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-1 trasneasca prin minte ce i se poate intampla'.Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul,fiul craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului, numele lui poate fi unoximoron,Harap-Alb putand insemna 'negru alb', deoarece 'harap' inseamna 'negru, rob'.

Faptele eroului raman si ele in limita umanului,probelecare depasesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje,inzestrate cu puteri supranaturale. Codrul in care se rataceste simbolizeaza lumea necunoscuta flacaului, care greseste pentru prima oara, netinand cont de sfatul tatalui sau, de a se feri de omul span. Desicuminte si ascultatorde felul sau, nesocotirea acestei restrictii declanseaza asupra flacaului un sir nesfarsit de intamplari neplacute si periculoase, care-i pun deseori viata in primejdie.Lipsit de experienta,'boboc in felul sau la trebi de aieste,', mezinul craiului devine sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timploialitate si credintafata de stapanul sau, intrucat jurase pe palos,isi respecta cuvantul dat,rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a fiintegru si demn,capabil sa-si asume vinovatia, cu toate urmarile ce decurg din faptul ca nu urmase sfatul tatalui.

Cinstit din fire,Harap-Alb nu-1 tradeaza niciodata pe span, desi un stapan tiran ca acesta ar fi meritat. De pilda, atunci cand se intoarce spre imparatie cu pielea si capul cerbului fabulos, 'piatra cea mare din capul cerbului stralucea' atat de tare, incat multi crai si imparati il rugara sa-i 'deie banaret cat a cere el, altul sa-i deie fata si jumatate din imparatie, altul sa-i deie fata si imparatia intreaga', dar Harap-Alb si-a urmat calea fara sa clipeasca, ducand bogatia intreaga stapanului. O singura data a sovait voinicul, atunci cand, indragostindu-se de fata imparatului Ros, 'mai nu-i venea s-o duca' spanului.

Probelela care il supune spanul sunt menite a-1 deprinde pe flacau cu greutatile vietii, cu faptul caomul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viatasa, pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui sa-si conduca propria gospodarie, propria familie. Ca si in viata reala, flacaul este ajutat de cei mai buni prieteni, calul fabulos si de Sfanta Duminica. Harap-Alb esteumanizat,el se teme, se plange de soarta, cere numai ajutorul acelora in care avea incredere, semn ca invatase ceva din experienta cu spanul. Depasind cu bine toate probele, flacaul demonstreaza ca e 'soi bun' (G.Calinescu) prin valorile morale care compun codul comportamentului taranesc:inteligenta, bunatatea, perseverenta, rabdarea, capacitatea de adaptarela diverse situatii ale vietii. De asemenea,altruismul, sufletul lui bun,dragostea pentru albine si furnici il fac sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Sigur ca binele pe care Harap-Alb il face se intoarce atunci cand el insusi se afla in impas, craiasa furnicilor si cea a albinelor salvandu-i, de asemenea, viata.

O experienta determinanta pentru maturizarea lui o constituie intalnirea cu omul ros, care este un alt pericol de care ar fi trebuit sa se fereasca, asa cum il sfatuise tatal.Episodul calatorieispre curtea imparatului Ros este un necontenitprilejde initierea flacaului(calatoria este un mijloc de cunoastere),deprinzand acum invatatura ca orice om, cat de neinsemnat ori de ciudat ar parea, poate fi de folos, tanarul deprinzand experienta mai ales in cunoasterea speciei umane. Harap-Alb arecapacitatea de a-si face prieteni adevarati, loiali,care sa-1 ajute in orice imprejurare dificila a vietii sale, acestia folosindu-si tocmai trasaturile dominante, devenite - la nevoie - adevarate talente: 'tot omul are un dar si un amar, si unde prisoseste darul, nu se mai baga in sama amarul'.

In aceasta perioada a initierii, Harap-Alb cunoastedragosteaaprinsa pentru o fata de imparat, care vine, asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu-1 pentru casatorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale.Probelede la imparatia fetei trimit spreritualurile taranesti ale petitului,intre care insotirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin foc, alegerea motivata a miresei, ospatul oferit de gazda sunt tot atatea incercari la care il supune viitorul socru si carora mirele trebuie sa le faca fata. Ultima proba la care il supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitatilor viitoarei sotii, care va sti sa aiba grija de barbatul ei, sa-i stea aproape la bine si la rau, acest fapt fiind ilustrat atunci cand ea ii salveaza viata, trezindu-1 din morti. Aceasta intamplare simbolizeaza ideea ca acum Harap-Albredevine el insusi,fiul craiului, scapand de povara juramantului facut spanului, acela ca ii va fi sluga 'pana cand va muri si iar va invia'.

Ca si Nica,Harap-Alb parcurge o perioada de formare a personalitatii,care, desi inzestrat cu importante calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si disperare, de satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lor ca oameni.6.Prezinta constructia subiectului (actiune, conflict, relatii temporale si spatiale) intr-unbasm cult studiat.Actiune: faptele , intamplarile evenimentele, perpetiile caresesucced intr-o opera literara.Constructia subiectului:Expozitiune : relatii temporale si spatiale: Timp fabulos si spatiu mitic: "Amu cica era odata"un craicare avea 3 feciori si un singur frate care era imparat "intr-o tara mai indepartata", "tocmai la omargine a pamantului"Intriga - Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-I trimita cel mai vrednic dintre fii pentru a-llasa mostenitor, caci el avea numai fete.Desfasurarea actiunii (conflictul intre fortele binelui =Harap-Alb si forte malefice =Spanul) Fiul celmic -; span- Imp Verde. Gradina Ursului, Padurea Cerbului, fata Imparatului Ros. Gerile,Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.Casa de arama, macul si nisipul, pazirea feteiimparatului, alegerea dintre fete., calul si turturicaPunctul culminant: moare Harap -;Alb, moare Spanul, invie Harap-AlbDeznodamantul: nunta imparateasca.7 Prezinta tipurile de personaje dintr-un basm cult studiat.Povestea lui Harap-Alb, de Ion CreangaClasificarea personajelor se poate face in functie de mai multe criterii: f4s23sx1. pozitiv (Harap-Alb, Sf. Duminica)/negativ (Spanul, Imparatul Ros)2. real (Harap-Alb nu are nici o calitate supranaturala)/fabulos(Gerila, Setila)3. principal (Harap-Alb)/secundar (Spanul)/episodic(Sf. Duminica, Imparatul Verde, Craiul)4. Protagonist(Harap-Alb)/ antagonist(Spanul)5. Rotund (complex, cu insusiri pozitive si negative)/plat(Spanul)Harap-Alb este un personaj rotund, deoarece nu este doar fiu de imparat, ci si o fiinta complexa, cudefecte si calitati. Invata din greseli si progreseaza, fiind supus unui proces initiatic.Criticul Vladimir Propp, in Morfologia basmului, identifica sapte mari tipuri de personaje:1. Raufacatorul - Spanul;2. Donatorul/Furnizorul -; Sf. Duminica;3. Ajutorul -; calul;4. Fata de imparat si tatal ei -; fata imparatului Ros;5. Trimitatorul -; Spanul;6. Eroul -; Harap-Alb;7. Falsul erou -; fratii.Harap-Alb este personajul principal, pozitiv, protagonist si eponim(da titlul operei).8.Ilustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata.Povestirea este o specie a genului epic in proza, in care naratiunea este relatata din perspectiva unuinarator martor sau participant la fapte.Trasaturi:-se bazeaza pe oralitate si pe relatia explicita dintre povestitor si ascultator prin adresarea directacatre ascultator-presupune un anumit ceremonial sau cod al zicerii prin atmosfera spectaculoasa, spatiul si timpulactiunii legate de un trecut indepartat-interesul se manifesta mai mult fata de actiunea narata-implicarea intensa a naratorului-relatarea la persoana I-impresia de autenticitate"Fantana dintre plopi", face parte din ciclul de povestiri "Hanu Ancutei", de Mihail Sadoveanu sieste o povestire in rama. Povestirile sale se situeaza intr-un plan al trecutului, principala lorcaracteristica fiind evocarea unei lumi apuse, a "celeilalte Ancute". Timpul naratiunii este magicpentru ca reconstituie o lume ce sta sub semnul varstei de aur: "o departata vreme, demult". Spatiulpovestirii are valoare mitica, fiind o imagine a paradisului pierdut. Hanul este loc de popas si depetrecere."Fantana dintre plopi" are ca tema iubirea tragica, iar ca personaj narator pe capitanul Neculai Isac.Naratorul evoca o intamplare traita de el in tinerete. Atmosfera povestirii tine de modul in carenaratorul stie sa creeze suspansul, sa mentina tensiunea, captand atentia ascultatorilor. El povestestecum se indragosteste de o tigancusa, Marga. Ei se intalnesc la fantana dintre plopi si fata ii spune catiganii planuiesc sa-l omoare si sa-i ia banii, rolul ei fiind sa-l seduca. Tanarul reuseste sa scape, darMarga este ucisa.Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin interventia Ancutei, unuldintre ascultatori, care adevereste intamplarea stiuta de la mama ei. Relatia dintre narator siascultator este stransa. Naratorul se adreseaza interlocutorilor intr-un mod ceremonios.9. Exemplifica trasaturile nuvelei, prin referire la o opera literara studiataNuvela este o creatie epica in proza de dimensiuni medii cu un singur fir narativ si cu un conflictconcentrat la care iau parte putine personaje carora li se realizeaza un portret complex.Nuvela psihologica are urmatoarele trasaturi:-tema psihologica-un conflict interior-prezentarea unor tensiuni sufletesti-transformari sufletesti, morale, comportamentale suferite de personaje in evolutia lor-evolutia raporturilor dintre personaje-mijloace de investigatie psihologica"Moara cu noroc", de Ioan Slavici, este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati decaracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura conflictului interior.Tema o reprezinta efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de in 626g64g avutire. Nuvela prezintaincercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Scriitorul considera ca goana dupa averezdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Nuvela prezinta conflictul interior trait de ghita careeste sfasiat de dorinte contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de ase imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte.Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc,pentru a castiga rapid bani. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, seful porcarilor si alturmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei. Din acel moment incepe procesuliremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, devenind lacom de bani si impulsiv. Se implicain afacerile murdare ale lui Lica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe Ana, sotia sa, in bratelelui Lica. In sufletul sau se da un conflict puternic intre dorinta de inavutire si fondul sau cinstit,dorind sa renunte la legaturile cu Lica, sa se schimbe. El, insa, ajunge sa-si ucida sotia, dupa careeste impuscat de oamenii lui Lica.10.Ilustreaza conceptual operational povestire in rama, prin referire la o opera literarastudiata.Povestirea in rama este o categorie a genului epic numita si povestirea in povestire sau povestirea cucadru, forma de incardare a uneia sau mai multor naratiuni intr-o alta naratiune."Povestirea in rama" beneficiaza si de un spatiu privilegiat si ocrotitor (un topos), in care mai multipovestitori relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit si desfasurand oarta a discursului memorabil.Fantana dintre plopi, M. Sadoveanu-este povestire in rama deoarece:- se incadreaza intr-o povestire mai mare, este una dintre cele 9 povestiri cuprinse in "HanuAncutei"-spatiu desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un topos - hanul Ancutei,) in care maimulti povestitori (printre care si capitanul de mazili Necuial Isac) relateaza intamplari pilduitoare,respectand un ceremonial prestabilit (se strang laolalta, Ancuta le toana vin etc) si desfasurad o artaa discursului memorabila.-Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului ("demult, pe vremea celeilalte Ancute", iarprincipala modalitate de expunere este evocarea.")11.Caracterizeaza personajul preferat dintr-o nuvela studiata.Caracterizarea lui MotocPublicata in primul numar al revistei ,,Dacia Literara" (1840), nuvela istorica ,,AlexandruLapusneanul" este considerata o capodopera a literaturi romane.Motoc este un personaj secundar fiind folosit de Voda pentru a-si pune in practica planurilediabolice. El este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche,transfigurat in personaj literar prin fantezia autorului, pentru a deveni o intruchipare romantica aboierului slugarnic, ipocrit si las, fiind foarte bine definit si conturat. In cronica lui Grigore Ureche,Motoc este omorat in Polonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. Acest destin tragic al luiMotoc a existat in realitate (istorie) dar boierul se numea Batista Veleli.Personajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569) in maimulte locuri: dumbrava Tecuci, in palatul domnesc de la Iasi, in sala de ospete si la poarta cetatiicand este sfasiat de multime.Vornicul Motoc este caracterizat in mod direct de catre narator. Naratorul nu isi exprima atitudineafata de personaj dar se refera la gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de Lapusneanu,,silindu-se a ride", dar in realitate el isi ,,simtea parul zburlindu-i-se pe cap" si dintii sai clantanind,,,striga ticalosul".Insusirile lui Motoc sunt evidentiate si indirect prin fapte, care vor ajunge pana la disperare, Motocnemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte: ,,plangea, tipa, suspina", ,,boci ca o muiere", ,,isismulgea barba". Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanupentru a-si pune in practica planurile malefice.Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica, antiteza romantica domina textul, pusamai ales in evidenta prin relatiile dintre personaje: Lapusneanul-Motoc (Calaul si victima) siLapusneanul-Ruxandra (Demonul si ingerul).Vornicul Motoc ramane intruchiparea acelei boierimi insetate de avere si se inscrie, fiind unimportant personaj din literatura romana.Alexandru Lapusneanul este personajul principal din nuvela cu acelasi nume. Este un personaj bine individualizat prin "l"-ul de la sfarsitul numelui. De asemenea este un personaj real atestat in cronica lui Ion Neculce.

Autorul il caracterizeaza indirect lasand de fiecare data, faptele, cuvintele, gesturile sa vorbeasca de la sine.

In primul capitol ne este prezentat Lapusneanul ce se intoarce in tara insotit de o oaste otomana, cu scopul de a se razbuna.

In apropiere de Tecuci este intampinat de o solie a lui Tomsa care il sfatuieste sa se intoarca, dar nu inainte ca acesta sa le spuna scopul lor. Cand Lapusneanul spune "am auzit de bantuirile tarii si am venit sa o mantui", Motoc ii sugereaza ca ar fi mai bine sa se intoarca ("tara e linistita", "de aceea norodul ne-a trimis sa-ti spunem ca tara nici te vrea nici te iubeste").

Acest lucru il infurie pe Lapusneanul care se arata extrem de hotarat in decizia sa ("mai degraba si-ar intoarce Dunarea cursul indarapt") si aratand ca nu va fi intors de nimic din drum ("daca voi nu ma vreti eu va vreau si daca voi num ma iubiti eu va iubesc pre voi").

In momentul cand ramane singur cu Motoc, acesta, incearca sa-l insele iar pe Lapusneanul, spunandu-i sa renunte la ajutorul oastei otomane si sa se bazeze pe sprijinul moldovenilor. La auzul vorbelor sale si cand acesta ii mai spune lui Lapusneanul sa aiba incredere ("incredi-te in noi"), viitorul domn se infurie si ii aminteste lui Motoc ca la tradat ("cand m-ai vazut biruit m-ai lasat") si ca nu s-ar mai increde in el ("n-as fi un natarau de frunte sa ma incred in tine?").

Lapusneanul ii spune ca nu-l va ucide, dar ii spune foarte clar si de ce ("te voi cruta ca-ci imi esti trebuitor sa ma scapi de blastemuirile norodului", "sabia mea nu se va manji in sangele tau").

Dupa ce preia tronul Lapusneanul se afla intr-un permanent conflict cu boierii si la cea mai mica abatere ii omoara, fiind foarte crud.

Rugamintile Doamnei Ruxanda de a opri varsarea de sange spunandu-i ca este muritor si pacatele nu-i sunt iertate daca ridica o manastire ("esti muritor si ai sa dai sama") il fac pe Lapusneanul sa se infurie si din impulsivitate duce mana la pumnal, dar se opreste la timp. Acest lucru arat impulsivitatea lui nemasurata. Dar poate fi si tandru ("o ridica ca pe o pana si opune pe genunchii sai"). De aici reiese ca este vorba si despre un conflict interior.

Dezumanizarea este exemplificata si de cruzimea cu care pregateste leacul de frica.

A doua zi, merge la biserica ("imbracat cu toata pompa domneasca") unde dupa slujba dovedeste ce bine cunoaste arta disimularii. El isi cere iertate in fata boierilor, citand pasaje din Sfamnta Scriptura pentru a fi mai convingator si spune ca vrea sa pecetluiasca impacare cu un ospat.

Acolo Lapusneanul da dovada de o cuzime nemasurata in care porunceste uciderea celor 47 de boieri, din capetele lor facand o piramida pe care o arata Ruxandei "ca leac de frica".

Intre timp multimea se aduna la palat cerand capul lui Motoc, iar Lapusneanul se arata total neinduplecat de rugamintile acestuia ("Destul! Nu mai boci ca o muiere"). De asemenea ii arata lui Motoc ca nu a uitat nimic din ("du-te sa mori pentru tara", "nu spuneai ca tara nici ma vrea nici ma iubeste"). Lapusneanul este si foarte intligent, transformand sacrificrea lui Motoc intr-un act politic abil ("luati-l si spunetii ca asa plateste Alexandru-voda celo ce prada tara").

Dupa ospat acesta isi tine promisiunea de a nu mai omori boieri, facuta Ruxandei, dar isi arata caracterul sadic chinuindu-i ("taia maini, scotea ochi, ciuntea si spinteca").

Drama tiranului incepe in momentul in care se trezeste din letargie si observa ca este calugar. Incepe sa-i ameninte pe cei din jur ("Ma-ti popit voi,dar de ma voi scula pe multi am sa popesc si eu") si ajunge sa-si ameninte propriul fiu cand afla ca acesta este domn.

El nu poate concepe sa traiasca fara putere ("Eu nu sunt calugar. Sunt domn! Sunt Alexandru-voda"). Toate japtele sale o determina pe Doamna Ruxanda sa-i dea otrava, astfel sfarsind tiranul.

In aceasta opera naratiunea se imbina cu descrierea si pasajele descriptive (descrierea imbracamintii lui Lapusneanul), iar cuvintele folosite de personaje, limbajul lor, contureaza culoarea de epoca.

Toate actiunile sale demonstreaza ca Lapusneanul este deasemenea un personaj romantic. Este prezentat obiectiv.

Parerea despre el a autorului este aceeasi cu a celorlalte personaje care il vad ca pe un domn crud si nemilos, parerea mea fiind aceeasi.

Alexandru Lapusneanul ramane un personaj bine individualizat, cu lumini si umbre, cu gesturi si cuvinte memorabile conturand personalitatea domnului tiran.12 Exemplifica trasaturile nuvelei psihologice, prin referire la o opera literara studiata.Nuvela psihologica are urmatoarele trasaturi:-tema psihologica-un conflict interior-prezentarea unor tensiuni sufletesti-transformari sufletesti, morale, comportamentale suferite de personaje in evolutia lor-evolutia raporturilor dintre personaje-mijloace de investigatie psihologica"Moara cu noroc", de Ioan Slavici, este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati decaracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura conflictului interior.Tema o reprezinta efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de in 626g64g avutire. Nuvela prezintaincercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Scriitorul considera ca goana dupa averezdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Nuvela prezinta conflictul interior trait de ghita careeste sfasiat de dorinte contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de ase imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte.Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc,pentru a castiga rapid bani. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, seful porcarilor si alturmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei. Din acel moment incepe procesuliremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, devenind lacom de bani si impulsiv. Se implicain afacerile murdare ale lui Lica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe Ana, sotia sa, in bratelelui Lica. In sufletul sau se da un conflict puternic intre dorinta de inavutire si fondul sau cinstit,dorind sa renunte la legaturile cu Lica, sa se schimbe. El, insa, ajunge sa-si ucida sotia, dupa careeste impuscat de oamenii lui Lica.13.Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului intr-o nuvela psihologica."Nuvela solida, cu subiect de roman" (G. Calinescu), "Moara cu noroc" ilustreaza epic si esteticconceptia etica a lui Ioan Slavici, iar personajele cu destin tragic din nuvela sunt victime aleincalcarii invataturilor stravechi. Scriitorul este adeptul unui "realism poporal", in conformitate cucare idea de om sarac, dar fericit, predomina in nuvelele sale.Ghita, personajul nuvelei se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei ("omul sa fiemultumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia ci linistea colibei tale te face fericit") si de aceeava evolua inevitabil spre un deznodamant tragic. Personajul identifica saracia cu lipsa demnitatii siprin urmare se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de laMoara cu Noroc, unde se va muta cu intreaga familie.Afacerile carciumarului incep sa prospere si acesta incepe sa guste satisfactia castigului cu multausurinta a banilor, precum si bucuria ca a scapat de saracie. Dar chiar acum, la carciuma apare unpersonaj ciudat, Lica Samadaul, stapanul ilegal al locurilor, fire rece, insensibila, stapanita, un "omrau si primejdios", asa cum bine intuieste Ana.Evolutia lui Ghita este dramatica, el traieste o drama psihologica, ce se naste din conflictul interioral personajului - dorinta de a ramane cinstit este la fel de puternica precum aceea de a se imbogati.Ghita se dezumanizeaza, devine fricos, las, fuge de "eul" sau real, cauta un alt "eu", iluzoriu, ce-l vaconduce spre moarte mai mult, incepa sa se supuna (chiar daca nu asta isi doreste) lui Lica , simtindca are nevoie de bunavointa acestuia. De fapt, personajul simuleaza alianta cu Lica, dar si cu Pintea,iar fata de propriai familie joaca rolul onorabilitatiiAsadar imaginea lui Ghita de om onest, bland si cumsecade se destrama ireversibil; acesta devine,fara voie, complice in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei, la process jura stramb, devinecomplicele Samadaului prin implicarea voluntara sau involuntara in afacerile oneroase si in crimeleporcarului. Carciumarul isi constientizeaza drama, are remuscariGhita este un personaj rotund, complex, ce traieste o drama psihologica, consecinta nefasta ainstinctului exacerbat al avaritiei, a nerespectarii moralei satului arhaic, in care este puternicancorata batrana mama a Anei, si potrivit careia banii nu contribuie la umanizarea lumii, ciconstituie sursa ei de pierzanie.14 Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la oopera literara studiata.Nuvela istorica are urmatoarele trasaturi:- este inspirata din trecutul istoric- se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea autorului- are ca tema evocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiuniifiind precizate- subiectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie- personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati istoriceOpera literara "Alexandru Lapusneanul", de Costache Negruzzi, este o nuvela istorica pentru caeste inspirata din trecutul istoric. Sursa de inspiratie a nuvelei este Letopisetul Tarii Moldovei, deMiron Costin, dar si din Letopisetul lui Grigore Ureche. Autorul preia urmatoarele evenimenteconsemnate in cronici: imprejurarile venirii lui Lapusneanul la a doua domnie, solia boierilortrimisa de Tomsa pentru a-i impiedica intoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, ardereacetatilor Moldovei, boala, calugarirea si moartea prin otravire a domnitorului.Negruzzi modifica unele fapte istorice, transfigurandu-le artistic. Astfel, elemente de fictiune sunt:pastrarea lui Motoc in timpul domniei lui Lapusneanul ( in realitate, el pleaca impreuna cu Tomsain Polonia); personajul Stroici ( care nu a existat in epoca); moartea lui Alexandru Lapusneanul inbratele calailor sai, Spancioc si Stroici ( in realitate, Spancioc fusese executat la Liov, impreuna cuMotoc si Tomsa).Tema nuvelei este evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijloculsecolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), lupta pentruimpunerea autoritatii domensti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.15.Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului dintr-o nuvela istorica.Caracterizarea lui MotocPublicata in primul numar al revistei ,,Dacia Literara" (1840), nuvela istorica ,,AlexandruLapusneanul" este considerata o capodopera a literaturi romane.Motoc este un personaj secundar fiind folosit de Voda pentru a-si pune in practica planurilediabolice. El este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche,transfigurat in personaj literar prin fantezia autorului, pentru a deveni o intruchipare romantica aboierului slugarnic, ipocrit si las, fiind foarte bine definit si conturat. In cronica lui Grigore Ureche,Motoc este omorat in Polonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. Acest destin tragic al luiMotoc a existat in realitate (istorie) dar boierul se numea Batista Veleli.Personajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569) in maimulte locuri: dumbrava Tecuci, in palatul domnesc de la Iasi, in sala de ospete si la poarta cetatiicand este sfasiat de multime.Vornicul Motoc este caracterizat in mod direct de catre narator. Naratorul nu isi exprima atitudineafata de personaj dar se refera la gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de Lapusneanu,,silindu-se a ride", dar in realitate el isi ,,simtea parul zburlindu-i-se pe cap" si dintii sai clantanind,,,striga ticalosul".Insusirile lui Motoc sunt evidentiate si indirect prin fapte, care vor ajunge pana la disperare, Motocnemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte: ,,plangea, tipa, suspina", ,,boci ca o muiere", ,,isismulgea barba". Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanupentru a-si pune in practica planurile malefice.Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica, antiteza romantica domina textul, pusamai ales in evidenta prin relatiile dintre personaje: Lapusneanul-Motoc (Calaul si victima) siLapusneanul-Ruxandra (Demonul si ingerul).Vornicul Motoc ramane intruchiparea acelei boierimi insetate de avere si se inscrie, fiind unimportant personaj din literatura romana.16. Prezinta comparativ modalitatile de constructie a doua personaje intr-o nuvela istoricastudiata.Publicata in primul numar al revistei ,,Dacia Literara" (1840), nuvela istorica ,,AlexandruLapusneanul" este considerata o capodopera a literaturi romane.Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptiesi efecte extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia.Este asezat in centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate sprereliefarea caracterului acestuia.Asa cum e infatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza petoate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret.Erou romantic, Lapusneanu este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional,ce actioneaza in imprejurari deosebite. Autorul isi urmareste personajul, de-a lungul celor patrucapitole, din momentul intrarii in tara si pana in clipa mortii. Tot ceea ce se intampla in aceastanuvela poarta pecetea duritatii lui Lapusneanu.Motoc este un personaj secundar fiind folosit de Voda pentru a-si pune in practica planurilediabolice. El este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche,transfigurat in personaj literar prin fantezia autorului, pentru a deveni o intruchipare romantica aboierului slugarnic, ipocrit si las, fiind foarte bine definit si conturat. In cronica lui Grigore Ureche,Motoc este omorat in Polonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. Acest destin tragic al luiMotoc a existat in realitate (istorie) dar boierul se numea Batista Veleli.17.Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata.In nuvela'La tiganci' actiunea se petrece in Bucuresti avindu-l ca protagonist pe profesorul de muzica Gavrilescu. Nuvela ilustreaza o alegorie a mortii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfasoara in opt secvente care alcatuiesc nuvela construita cu echilibru si armonie clasica. Alterneaza planul real cu cel ireal.

Secventa I (expozitiunea) prezita eroul in tramvai, este vorba de Gavirescu care se intorcea acasa de la lectiile de pian date domnisoarei Otilia. In tramvai se discuta despre bordeiul tigancilor, de existenta caruia se prefac ca se scandalizeaza barbatii. Pentru profesor acesta este un palat cu gradini si nuci pe care el il vede de trei ori pe saptamina. Isi aduce aminte ca a uitat servieta la meditatie si coboara repede ca sa ia tramvaiul in sens invers. In aceasta prima secventa autorul introduce citeva leitmotive: caldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spatiul misterios), Elsa. Asteptind tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amarui al frunzelor de nuc si de nefireasca racoare inci fara sa-si dea seama s-a aflat in fata portii. Secventele II, III si IV ale naratiunii dezvolta intriga marcata de patrunderea lui Gavrilescu la tiganci. Desfasurarea actiunii se face prin nararea intimplarilor eroului in acest spatiu, visul lui.

Intrind la tiganci este intimpinat de baba care-i cere 'trei sute' ca sa il lase la bordei, sa-si aleaga o fata. Se intilneste cu trei fete, trebuind sa identifice pe cea de a treia dar nu reuseste. Pica intr-un vis si apoi se trezeste cu gindul ca trebuie sa-si recupereze servieta si se duce la tramvai.

Acest nucleu contine mai multe mituri mereu aprofundate in lucrarile lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre viata spre moarte. Este un spatiu al initierii in ritualurile mortii. Trecerea prin bordei este o trecere 'dincolo'. Cele trei fete amintesc de ursitori, ele il supun pa Gavrilescu unor incercari pe care el nu le poate trece, danseaza in jurul lui, ii cer sa o ghiceasca pe tiganca dar el le scapa mereu.

Personajul aluneca mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard si Elsa. El nu reuseste sa ghiceasca tiganca nici dupa ultima incercare. Trebuie sa interpretam acest lucru in sensul ca profanul rateaza intrarea lui in domeniul sacrului. Apare o noua tentativa de intrare in real prin muzica.

Secventa IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaza ca incearca sa ghiceasca fetele, se pierde in camere ciudate cu tavane scunde si neregulate, cu peretii usor ondulati, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rataceste mereu in sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaza.

Visul se termina cu o scena a luptei lui cu o draperie simbolica. Visul are mai multe semnificatii.

La inceput el apare ca o aspiratie a eroului sprea o alta realitate alaturi de Hildegard. Apoi in secventa IV visul devine simbolul cosmarului traversarii materiei de catre spirit a vietii spre moarte insotita de spaime si sufocari. Draperia ii aparea ca un giurgiu si-l ingrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept proba ghicitul, simbol al riturilor de initiere in taina mortii, o vama luata sufletului ca o ultima sansa de despartire a conditiei umane.

Cifra trei si multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaza momente semnificative.

Secventa V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentindu-nil pe Gavrilescu in incerecarea de a-si recupera servieta cu partituri. In strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoaste pe nimeni, in locul doamnei Voitinovici gaseste pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alfa ca plecase acum 8 ani dupa ce se casatorise cu inventatorul Frincu. Se intoarce spre casa si in tramvai revin aceleasi obsesii (portofelul, caldura, etc.).

Secventa VI (punctul culminant) se petrece acasa unde surprizele continua. Elsa, sotia lui, plecase in Germania la familia ei in urma cu 12 ani, cam de cind aflase ca el a murit. Murise si madam Trandafir si foarte dezamagit se hotareste sa se intoarca la tiganci.

Secventa VII descrie drumul de acasa la tiganci. Calatoria lui se realizeaza intr-o atmosfera fantastica, noaptea cu un personaj misterios pe care Gavrilescu il simte un visator, o fire de artist. Acesta ca un mesager al mortii il ajuta pe profesor sa ajunga 'dincolo' trecind prin locuri impuse de traditie cum este biserica.

Secventa VIII incepind cu intrarea definitiva a eroului la tiganci unde nimic nu se schimbase. Baba il asteapa, il recunoaste, ii ia vama, ii arata din prag casa cea mare rostind niste cuvinte oraculare: 'vezi sa nu te ratacesti', 'sa te tii drept pe coridor si sa numeri sapte usi si cind ajungi la a saptea sa bati de trei ori si sa spui: eu sunt, m-a trimis baba'. Sleit de puteri trece prin coridor si se incurca iar, o gaseste pe Hildegard care il asteptese ca sa-l conduca pe ultimul drum si ii spune 'vino cu mine'. Pornesc spre padure alunecind dinspre veghe spre vis, spre moarte du-si de birjarul enigmatic si de porunca lui Hildegard: 'Ia-o spre padure, pe drumul ala mai lung si mina incet. Nu ne grabim.'.

Deznodamintul nuvelei nu aduce iesirea din ambiguitate. Eroul se explica echivoc 'se intimpla ceva cu mine si nu stiu ce, daca nu te-as fi auzit vorbind cu birjarul as crede ca visez.'. Fata il consoleaza la fel de echivoc 'toti visam, asa incepe, ca intr-un vis.'. Nuvela intr-o alta interpretare poate sugera aventura artistului case aspira sa-si depaseasca conditia sa profesionala si sociala a omului care poate atinge absolutul, eternul. Si atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoasterii.

Conditia materiala precara il impiedica sa-si depaseasca conditia, in lupta sa ar trebui sa fie tinar dar el este batrin, ar trebui sa fie curajos dar lui ii e frica mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toti care l-au iubit au disparut. Din aceasta perspectiva nuvela prezinta drama artistului ratat.18.Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului dintr-o nuvela fantasticastudiata.Personajul principal este un ins banal, ratat, tipul antieroului din proza moderna. Hazardul il arunca in plin mister, pe care il traieste fara stire si fara vrere. Conditia de artist, chiar ratat, ii faciliteaza aventura fantastica si il transforma in purtator al mesajului nuvelei: renasterea artei prin redescoperirea miturilor. "Gavrilescu vede realitatea zilnica prin oglinda iluziei lui. Ca pianist el traieste fecvent pe un alt portativ al existentei. Arta este orgoliul si, totodata, forma lui de aparare." Eugen SimionPortretul personajului se contureaza in primul episod, prin autocaracterizarea devenita laitmotiv in episoadele urmatoare: "Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga, incercand sa zambeasca, pentru ca n`am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist". Atitudinea personajuli este redata, in mod realist, prin dialog, monolog interior si gesturi.Gesturile stangace, comportamentul nesigur, visator, locvacitatea, uitucenia configureaza portretului profesorului banal, dar cu fire de artist. Varsta personajului, 49 de ani, poarta simbolistica cifrei 7, incheierea unui ciclu al existentei in plan terestru, moment al trecerii, prin initiere, in alt plan, spiritual.Sensul initierii din bordei nu este dezlegat, dar, desi nu "ghiceste" tiganca, recupereaza treptat atributele omului primordial: anamneaza si capacitatea creatoare, ceea ce il scoate definitiv din timpul liniar, istoric, unde nu`si mai gaseste locul. Pentru ca la a doua intrare la tiganci, sa fie trimis in casa cea mare, unde o gaseste prin intuitie pe Hildegard, simbol spiritual, si pare a se reface cuplul adamic. Drumul spre padure semnifica intrarea intr`un spatiu etern, dar ambivalent: moarte si/sau nuvelei sunt suspendate.Intelesurile ultime ale nuvelei sunt suspendate, pentru ca nuvela presupune, in opinia autorului, o incercare a labirintului nu doar pentru personajul principal, ci si pentri cititor, ceea ce arunca opera "in inima fantasticului".19.Prezinta deosebiri si asemanari intre 2 tipuri de nuvelastudiate(nuvela psihologica, istorica sau fantastica)Nuvela - este o specie a genului epic, in proza, cu un singur fir narativ,de dimensiuni relativ reduse(se situeaza intre schita si roman), cu un conflict concentrat si intriga riguros construita, cupersonaje putine, punandu-se accentul pe un personaj principal, iar intamplarile si faptele sunt,deregula, verosimile.Asemanari intre nuvela psihologica si istorica.- se observa tendinta de obiectivare, naratorul nu se implica in subiect si se detaseaza de personaje- intamplarile sunt relatate alert si obiectiv- relatile temporale si spatiale sunt clar delimitate, ceea ce asigura verosimilitatea, credibilitatea- se acorda o importanta mai mare caracterizarii personajelor decat actiunii propriu-zise-detaliile au un rol semnificativI. Nuvela istorica- este inspirata din trecutul istoric- se distanteaza de realitatea istorica prin viziunea autorului si fictiune- tema - inspirata din istoria nationala- subiectul prezinta intamplari istorice- personajele au trasaturi specifice unor personalitati istorice- epoca se constituie prin culoare locala (mentalitati, comportament,obiceiuri, vestimentatie, limbaj)Nuvela fantastica- existenta celor 2 planuri: real - ireal; in planul lumii familiarepatrunde un eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale- disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia elementului ireal- compozitia gradata a naratiunii intretine tensiunea epica- finalul ambiguu- ezitarea eroului si a cititorului de a opta pt. o explicatie a evenimentului- prin relatarea intamplarilor la persoana I de catre cel care le-a trait sau de catre un martor, scriereacapata mai multa credibilitate si faciliteaza identificarea cititorului cu intamplarile si cunelinistea personajului- pt. a face ca inexplicabilul sa devina acceptabil, naratorul scrierii fantastice propune diverseexplicatii pt. evenimentele relatate, explicatii ce se dovedesc in general incomplete sinesatisfacatoare20.Prezinta asemanari si deosebiri intre trasaturile povestirii si ale nuvelei.-povestirea este o specie epica in proza, de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinsa decatschita, care se limiteaza la nararea unui singur fapt epic, interesul concentrandu-se nu in jurulpersonajelor, ci al situatiilor-implicarea naratorului in actiune este mai mare decat in nuvela (naratiune subiectivizata),-constructie mai putin riguroasa decat a nuveleidesfasurarea actiunii este mai putin tensionata-exista o relatie stransa intre narator si receptor prin oralitate, ceremonial, atmosfera, actiune situataintr-un timp relativ determinat (trecut), uneori chiar mitic-stilul se caracterizeaza prin oralitate, demonstrata in primul rand, prin caracterul fatic al povestirii,adica mentinerea unui permanent contact intre partenerii actului de comunicare, intre povestitor siascultatorNuvela - este o specie a genului epic, in proza, cu un singur fir narativ,de dimensiuni relativ reduse(se situeaza intre schita si roman), cu un conflict concentrat si intriga riguros construita, cupersonaje putine, punandu-se accentul pe un personaj principal, iar intamplarile si faptele sunt,deregula, verosimile.- se observa tendinta de obiectivare, naratorul nu se implica in subiect si se detaseaza de personaje- intamplarile sunt relatate alert si obiectiv- relatile temporale si spatiale sunt clar delimitate, ceea ce asigura verosimilitatea, credibilitatea- se acorda o importanta mai mare caracterizarii personajelor decat actiunii propriu-zise-detaliile au un rol semnificativ21.Prezinta comparativ modalitatile de constructie a personajelor intr-o proza romantica si realista.In proaza realista: Personajele sunt construite, de asemenea, in spirit realist, sustinand firul epic alromanului. Personajul principal este tipic realist, exponential pentru o anumita categorie sociala, iarstructura sa psihologica este pusa sub semnul unor trasaturi dominante: tipul taranului, caracterizatprintr-o inteligenta dura, egoism si cruzime, dar mai ales printr-o vointa imensa. Conformdelimitarii teoreticianului E. Forster, el este un personaj rotund, avand capacitatea de a surprindecitittorul in mod convingator prin reactiile si gesturile lui.In proza romantica:Personajele sunt caractere deja formate si se contureaza, in general, din starileconflictuale. Alexandru Lapusneanul este personajul principal, toti ceilalti gravitand in jurulpersonalitatii sale. Statutul sau social trebuie pus in relatie cu tema operei, Lapusneanul avand oexistenta istorica determinata, despre care autorul afla, asa cum el insusi declara, din cronicile luiGrigore Ureche si Miron Costin.22.Ilustreaza conceptul operational roman, prin referire la o operaliterara studiataIon este un roman modern scris de Liviu Rebreanu si aparut in anul 1920.Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman obiectivdin literatura romana . Ion este modern si sub aspectul sondajului psihologic. Destinul fiecaruipersonaj devine astfel o problema de psihologie umana, determinata nu numai de factori sociali, cisi de impulsuri ale fiintei ce rabufnesc in imprejurari, uneori patimase.Obiectiv, in desfasurarea lui epica, de fresca sociala, romanul lui Rebreanu este si analitic prinmotivarea psihologica a faptului umanRomanul "Ion" este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea,ilustrand conflictul generat de lupta apriga pentru pamant, intr-o lume in care statutul social alomului este stabilit in functie de averea pe care-o poseda, fapt ce justifica actiunile personajelor.Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Floricase va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura, fiica invatatorului Herdelea il va lua pePintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre. Personajul central al cartii, Ion al Glanetasului,este personaj reprezentativ pentru colectivitatea umana din care face parte prin mentalitatea claseitaranesti careia ii apartine.Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. Rebreanu construieste doua planuri deactiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte, viata satuluiardelenesc.Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cuimaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramuluinoii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.Romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive: Glasul pamantului si Glasul iubirii,capitolele au titluri sinteza ( "Inceputul", "Hora", "Nunta", Nasterea").Romanul "Ion" este modern pentru ca are caracter obiectiv (narator impersonal, naratiunea lapersoana a III-a), utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor..23. Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera literara studiata.Ion este un roman modern scris de Liviu Rebreanu si aparut in anul 1920.Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman obiectivdin literatura romana . Ion este modern si sub aspectul sondajului psihologic. Destinul fiecaruipersonaj devine astfel o problema de psihologie umana, determinata nu numai de factori sociali, cisi de impulsuri ale fiintei ce rabufnesc in imprejurari, uneori patimase.Obiectiv, in desfasurarea lui epica, de fresca sociala, romanul lui Rebreanu este si analitic prinmotivarea psihologica a faptului umanRomanul "Ion" este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea,ilustrand conflictul generat de lupta apriga pentru pamant, intr-o lume in care statutul social alomului este stabilit in functie de averea pe care-o poseda, fapt ce justifica actiunile personajelor.Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Floricase va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura, fiica invatatorului Herdelea il va lua pePintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre. Personajul central al cartii, Ion al Glanetasului,este personaj reprezentativ pentru colectivitatea umana din care face parte prin mentalitatea claseitaranesti careia ii apartine.Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. Rebreanu construieste doua planuri deactiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte, viata satuluiardelenesc.Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cuimaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramuluinoii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.Romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive: Glasul pamantului si Glasul iubirii,capitolele au titluri sinteza ( "Inceputul", "Hora", "Nunta", Nasterea").Romanul "Ion" este modern pentru ca are caracter obiectiv (narator impersonal, naratiunea lapersoana a III-a), utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor.24. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje,cititor) intr-un roman modern studiat.Autor - narator - persoanaje - cititori => relatia dintre aceste instante este de subordonare.AutorulEste persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc.1 se afla in afara textului2 are o viziune de ansamblu asupra continutului3 concepe mesajul4 alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative5 creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atribuie roluri6 se adreseaza cititorilor7 autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator, personaje)NaratorulEste o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara faptele, de a descrie locurile sipersonajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se subordoneaza personajeleNaratorul omniscient7 povesteste la persoana a III-a8 cracteristic prozei obiective9 independent de autor si de personaj10 autorul ii confera independenta narativa totala11 este tipul clasic, cel ce dirijeaza "din spate" toate actiunile personajului carora le cunoastesi le anticipeaza evolutia, inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora12 este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului13 perspectiva sa este unicaLiviu Rebreanu - IonLiviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a. "Romancierul vreasa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult). Un observator omniscient, desigur,dar lipsit de voce proprie".(N. Manolescu)"Ion" este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din perspectivarelatiei narator - personaj. Ca in toata proza realist-obiectiva, naratiunea este la persoana a III-a cufocalizare zero (viziunea "dindarat") naratorul este obiectiv, detasat (atitudine detasata in prezentaresi in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si omniprezent,dirijand evolutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentialeale personajelor, destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cupersonajul principal si mai mult cu naratorul omniscient.Si in "Ion", destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul nusurprinde, creandu-se astfel iluzia vietii (obiectivitate si verosimiliate)25. Ilustreaza conceptul operational NARATOR (omniscient, personaj-narator sau narator"martor"), folosind ca suport un text narativ studiat.Naratorul este cel care povesteste intr-o naratiune, cel care isi asuma o anumita pozitie fata defaptele narate, fiind un mediator intre autor si cititor. El nu trebuie sa fie confundat cu autorul.Naratorul-personaj reprezinta cumularea functiei vocii care povesteste in textul epic cu functiaactantului, adica a personajului.Rezultatul acestei cumulari utilizarea naratiunii la persoana I, asa cum intalnim inromanele care capata formula jurnalului, de exemplu, "Nunta in cer", de Mircea Eliade, sau inromanele lui Camil Petrescu.Aceasta cumulare este specifica in primul rand romanului subiectiv, al carui model esteadoptat de orientarea modernista, avandu-l ca inaintas pe scriitorul francez Marcel Proust, autorulamplului roman "In cautarea timpului pierdut".Romanul lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este unroman subiectiv, adica un roman in care intamplarile si prezenta personajelor sunt filtrate printr-ounica individualitate, aceea a personajului-narator. Alegerea lui Camil Petrescu este motivata chiarde el si este pusa in legatura cu conceptul de autenticitateActul povestirii devine astfel si modalitate a analizei, pentru ca, in paralel cu intamplarile, suntinterpretate semnificatiile lor, personajul-narator, intruchipat de Stefan Gheorghidiu incearca nu saretraiasca trecutul, ci sa inteleaga unde este adevarul, daca sotia sa, Ela, l-a inselat sau nu.Viziunea oferita de acest narator-personaj este partiala, nu putem sa cunoastem toate intamplarile sinu stim daca unghiul sau de vedere este cel real sau vede totul deformat de prisma propriilorsentimente.In legatura cu naratorul-personaj si felul in care prezinta el intamplarile, pot fi amintitealte concepte specifice romanului subiectiv, precum memoria involuntara si digresiunea. Astfel,naratorul-personaj nu se supune acelorasi rigori de organizare ca si naratorul obiectiv, de aceeaintamplarile nu sunt prezentate cronologic, ci in functie de felul in care sunt chemate de o imagine aprezentului care traieste o amintire.26. Ilustreeaza conceptul operational personaj-narator, folosind ca suport un text narativstudiat.Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi, Mihail SadoveanuNaratorul reprezinta instanta intermediara intre autor si cititor, este cel ce relateaza suitaevenimentelor, care comunica istorisirea narata cititorului fictiv.Naratorul nu se confunda cu autorul. Autorul abstract este cel care a creat universul epic, iarnaratorul este cel care comunica istorisirea narata cititorului fictiv.Naratorul - personaj (tefan Gheorghidiu - "Ultima noapte.", capitanul de mazili Neculai Isacatunci cand povesteste intamplarea de la fantana dintre plopi, "Hanu Ancutei") - participa laintamplari, este implicat direct in succesiunea evenimentiala. Relatarea se face la persoana I,existand o perspectiva subiectiva asupra evenimentelor narate, caci naratorul face parte din lumeafictiva pe care o expune.Neculai Isac povesteste auditoriului (ascultatorii prezenti la han), aducand la cunostinta si cititoruluiintamplarile de "pe vremea celeilalte Ancute", prin tehnica evocarii, fiind deci un narator. Prinparticiparea directa la succesiunea evenimentiala el este un personaj, alaturi de celelalte personajeale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fratii acestuia), cele doua atributiuni facand din NeculaiIsac un narator-personajPerspectiva subiectiva pe care o are asupra relatarii vine ca o consecinta a faptului ca este unnarator-personaj. Experienta de viata a lui Neculai Isac, mediul social, sexul si varsta isi punamprenta asupra povestirii: "Eram un om buiac si ticalos. Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost[.] dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare."27. Ilustreaza conceptele operationale incipit si final, prin referire la doua dintre romanelestudiate.Romanul Ion a aparut in 1920 in forma sa definitiva si fundamenteaza romanul social modern,obiectiv si realist.Incipitul romanului descriind drumul, semnifica o metafora a vietii cu bucurii si necazuri. Numelelocurilor: "Cismeaua Mortului", "Rapele Dracului", sugereaza faptele malefice petrecute acolo,numele satului Pripas, o comunitate oarecare a carei viata poate fi regasita oriunde. Crucea de lemnstramba, Hristosul de tabla ruginita, coronita de floare vesteda sunt indiciile unei comunitati care aabandonat credinta crestina, facandu-si alti idoli: pamantul si averea.Finalul romanului reia metafora drumului, viata merge inainte, comunitatea n-a invatat nimic dinfaptele petrecute in Pripas; singurele care se indreapta spre viitor sunt credinta si nadejdeareprezentata de turnul bisericii noi si de raza care poleieste Hristosul de tinichea. Generatiile sesucced, tanarul invatator Zagreanu va continua truda socrului sau, ducand crucea unei existentemediocre insufletite insa de sentimentul datoriei. Comunitatea a ramas aceiasi, o valtoare de patimiomenesti fara inceput si fara finalitate.28.Ilustreaza particularitati ale romanului subiectiv de pana la Al Doilea Razboi Mondial,prin referire la o opera litarara studiata apartinand unui autor canonic.Romanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere, desfasurata pe maimulte planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. Romanul are o structura narativaampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar marede personaje, cu pondere diferita in structura epica. (personajele principale, secundare, episodice).Tema romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930) surprinde dramaintelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care sesalveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unuirazboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.Structura romanului: Romanul este strucurat in doua parti, cu titluri semnificative, surprinzand douaipostaza existentiale: "Ultima noapte de dragostte", care exprima aspiratia catr sentimentul de iubireabsoluta si "Intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, caiminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nutraise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita,scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.Compozitia romanului: Romanul este scris la persoana I, fiind un monolog liric, deoarece eroul sedestainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in planerotic, cat si in planul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte. Eroul, StefanGheorghidiu, este intelectualul lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere, de autenticitate,dominat de incertitudini si care se confeseaza introspectand cele mai adanci zone ale constiintei, incautarea permanenta a iubirii absolute, ca sentiment al existentei umane superioare.Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, in care timpul obiectiv evolueaza paralel cutimpul subiectiv, acestea fiind cele doua planuri compozitionale ce-l motiveaza pe Camil Petrescudrept novator al esteticii romanului romanesc. In plan subiectiv, memoria involuntara aduce intimpul obiectiv experienta ulterioara a eroului, aflat in permanenta in cautare de certitudini privindsentimentul profund de iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai complexe, aceea a iubirii.Semnificatia titlului: Cuvantul "noapte" repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala,irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "nopti" din titlusugereaza si doua etape din evolutia personajului principal, dar nu si ultimele, intrucat - final -Stefan este disponibil sufleteste pentru o noua experienta existentiala.30. Prezinta constructia subiectului dintr-o nuvela psihologica studiata, prin referire la concepteleoperationale din urmatoarea lista: actiune, conflict, momentele subiectului, relatii temporale sispatialNuvela psihologica: Moara cu noroc, de Ioan SlaviciActiune = totalitatea evenimentelor, a faptelor si intamplarilor semnificative prezentate intr-o operaliterara. In Moara cu noroc, Ghita, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arendacarciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani, dar, curand ajunge sa fie tot mai lacomde bani.Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an , intre doua repere temporale cu valoare religioasa: dela Sfantul Gheorghe pana la PasteConflictul = elementul esential care determina actiunea intr-o creatie epica sau dramatica.Conflictul este de natura interioara in nuvela psihologica si se da intre dorinta lui Ghita de a ramaneom cinstit si nevoia de a se imbogati cu orice pret, prin orice mijloaceMomentele subiectului sunt:a). Expozitiunea in care se descrie drumul care merge la Moara cu noroc si a locului in care se aflasi se prezinta personajele: Ghita, sotia lui, Ana, cei doi copii si batrana.b). Intriga, marcata de aparitia lui Lica Samadaul in viata lui Ghita, care tulbura echilibrul familiei.El este seful porcarilor si stapanul imprejurimilor. Ghita nu se poate sustrage influentei lui malefice.c). Desfasurarea actiunii: Ghita incepe sa se instraineze de familia lui, sa devina violent si mohorat.Starea sa materiala devina tot mai buna. El se degradeaza ata de mult, incat ajunge sa isi aruncesotia in bratele lui Lica.d). Punctul culminant: Ghita o ucide pe Ana, iar el e ucis de Raut, din ordinul lui Lica.e). Deznodamantul: un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc si singurelepersonaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.31. Prezinta constructia subiectului dintr-onuvela istorica studiata, prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista: actiune,conflict, momentele subiectului, relatii temporale si spatialAlexandru Lapusneanul- povestire pe momente ale subiectului -Costache Negruzzi este unul dintre primii scriitori romani care folosesc drept sursa trecutul istorical poporului nostru, realizand prima nuvela istorica valoroasa din literatura romana, 'AlexandruLapusneanul'. Autorul infatiseaza ultimii 5 ani din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, anicaracterizati prin razbunare plina de cruzime a voievodului impotriva boierilor tradatori.Expozitiunea : Primul capitol sub motoul 'Daca voi nu ma vreti, eu va vreu' relateaza episodulvenirii lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, hotarat sa ocupe tronul pentru a doua domnieIntriga: Manios cu ochii scanteind ca un fulger, Alexandru Lapusneanul este hotarat sa se instalezepe tronul Moldovei, raspunzand boierilor cu fermitate:'Daca voi nu ma vreti, eu va vreu'() si dacavoi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi ().Desfasurarea actiunii: Al doilea capitol are ca moto 'Ai sa dai sama, doamna!' si incepe cuinscaunarea lui Lapusneanul care nu intampina nici o piedica, deoarece Tomsa fugise inValahiaPunctul culminat: incepe odata cu al treilea capitol 'Capul lui Motoc vrem'. AlexandruLapusneanul facuse de stire tuturor boierilor sa participe impreuna la slujba de la Mitropolie, dupacare erau cu totii invitati sa pranzeasca la curte cu scopul de a impaca pe domnitor cu boierii. Laospatul de impacare de la curtea domneasca, Lapusneanul porunceste sa fie ucisi 47 de boieri alecaror capete sunt asezate dupa ranguri, intr-o urisa piramida.Deznodamantul: coincide cu ultimul capitol care are ca moto 'De ma voi scula pre voi am sa popescsi eu'. Timpde 4 ani Alexandru Lapusneanul nu a mai taiat capetele boierilor, dar nascocise altemoduri de a-I schingiui pe banuiti: scotea ochi, taia maini.Aflat in cetatea Hotinului, domnitorul se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca.Mitropolitul ii indeplineste dorinta dandu-I numele de Paisie. Auzindu-si numele de calugar iialunga cu jigniri si amenintari pe fratii sai intru credinta : 'M-atapopit voi, dar de ma voi indrepta,pre multi am sa popesc si eu! Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei!'Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul, Doamna Ruxandra accepta sfatul lui Spancioc de a-Ipune sotului ei otrava in bautura.Alexandru Lapusneanul, lasand o pata de sange in istoria Moldovei, a fost inmormantat lamanastirea Slatina unde se vede si astazi portretul lui si al familiei sale.32. Prezinta constructiasubiectului si a discursului narativ dintr-o nuvela fantastica studiata, prin referire la doua dintreconceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit, final.Nuvela fantastica: La tiganci, de Mircea EliadeSecventa narativa = Parte a unui text narativ care contine o singura actiune, realizata de unulsau mai multe personaje. O secventa narativa ar fi calatoria lui Gavrilescu, un profesor de pian, cutramvaiul si discutiile din tramvai. O alta secventa narativa este intrarea personajului in "cealalatalume", la tiganci, un loc misterios, unde trecerea timpului este oprita. Aceasta secventa cuprinde sitestul la care este supus si anume ghicirea tigancii, pe care, insa, nu il trece. A treia secventanarativa o constituie iesirea din bordeiul tigancilor si calatoria cu tramvaiul. In acesta secventa,personajul afla ca au trecut 12 ani, dar nu-si da bine seama ce s-a intamplat exact. Secventa a patraeste marcata de reintrarea in spatiul misterios al tigancilor, unde Gavrilescu se reintalneste culogodnica sa din tinerete, Hildegard.Finalul este dependent de tipul si dimensiunea textului si poate fi inchis sau deschis. Innuvela "La tiganci", de Mircea Eliade, finalul este deschis, lasand loc interpretarilor. Misterul sisuspansul predomina pe tot parcursul operei si era normal ca autorul sa nu ne dea nici o explicatie aintamplarilor nici in final33.Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinand prozei realiste.Proza realista: Enigma Otiliei, de George CalinescuRomanul realist prezinta personaje tipice, caracterizate printr-o trasatura puternica decaracter. Astfel:14 mos Costache este tipul avarului. Are multa afectiune pentru Otilia, dar nu intreprindenimic pentru a-i asigura viitorul si nici pentru a o infia. Toate faptele sale arata avaritiapersonajului: faptul ca nu isi repara casa aflata in paragina, cu toate ca are suficienti bani, faptul canu o infiaza pe Otilia, refuzul de a angaja o servitoare, atribuirea unor cheltuieli fictive lui Felix, pecare le-a facut el, de fapt.15 Otilia reprezinta eternul feminin - impresioneaza prin complexitatea sufletului, prinimprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Este o enigma pentru cei din jur, care nureusesc sa o inteleaga, datorita comportamentului ei contradictoriu.16 Felix Sima - tipul ambitiosului, este studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui adevarata elumea stiintei. De aceea reuseste sa treaca peste deceptia suferita din iubire, remarcandu-se maitarziu pe plan profesional, devenind un nume cunoscut in medicina17 Pascalopol este aristocratul rafinat - un om generos, cu gusturi desavarsite, elegant, estecultivat si plin de noblete. O iubeste sincer pe Otilia si incerca sa-l induplece pe mos Costache sa oinfieze. Se casatoreste cu ea pentru a o proteja si a-i asigura un viitor bun, lipsit de griji.18 Stanica Ratiu - tipul parvenitului si al demagogului - incearca sa se imbogateasca prinorice mijloace si ajunge chiar sa-i provoace un infarct lui mos Costache, furandu-i banii19 Aglae Tulea - baba absoluta, lacoma si imorala, egoista si marsava, dispretuind oricepreocupare intelectuala20 Aurica Tulea - fata batrana, mereu in cautare de pretendenti21 Titi Tulea - tipul retardatului22 Simion Tulea - dementul senil34.Evidentiati modul in care conflictul/conflictele unui roman ( de tip obiectiv sau de tip subiectiv)studiat se reflecta in evolutia personajului principal/a personajelorMorometii, de Marin PredaRoman de tip obiectivIlie Moromete - personajul principal (I vol. - Morometii, 1955)Conflictul principal este de natura tragica si se da intre om si istorie, istorie care ii marcheaza inmod hotarator destinul, desi omul are iluzia ca se poate sustrage ei. Incipitul aduce in prim-planproblema timpului. "Se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici, faraconflicte mari."Familia lui Ilie Moromete este si ea macinata de tot felul de conflicte in aparenta minore, dar carevor duce treptat la destramarea ei si la schimbarea totala a personajului principal, Ilie Moromete,care-si pierde controlul asupra familiei sale.Starea conflictuala este permanenta.Exista conflicte intre:- Moromete si Catrina, deoarece aceasta vrea sa-i fie trecuta casa pe numele ei, fapt promis deMoromete cand acesta vanduse un pogon de pamant din zestrea sotiei. Catrina il va parasi pe Ilie involumul al doilea, in urma aflarii vestii ca Moromete le-a promis baietilor ca daca se vor intoarceacasa le va da lor totul. Femeia supusa de la inceputul vol. I se va transforma radical in cel de-aldoilea volum.- frati; chiar dispunerea membrilor familiei la masa de la inceputul romanului arata rivalitatileexistente intre copiii din prima casatorie si cei din a doua casatorie a lui Moromete. Copiii din primacasatorie (Achim, Paraschiv si Nila) stateau spre tinda gata de plecare daca s-ar fi iscat vreo cearta.Cei facuti cu Moromete stateau de partea cealalta langa mama lor, Catrina.- Niculae si tatal sau, care nu vrea sa-l trimita la scoala. Ca filosofie a existentei, Niculae este unantimorometian. Moromete se rupe definitiv de fiul sau in al doilea roman. Conflictul dintre el siNiculae simbolizeaza conflictul dintre doua conceptii despre taran. Niculae refuza orice dialog. Eleste in cautarea unor valori care sa-i ordoneze existenta.- tata si cei trei fii, care vor sa mearga la oras sa se imbogateasca rapid.Intrarea taranilor mai inlesniti in circuitul comertului de cereale are nu numai o importantaeconomica, ci le modifica in primul rand atitudinea fata de pamant. Ei nu mai sunt taranii luiRebreanu, apasati de "acea obsesie a pamantului, teribila ca o fatalitate". Centrul vietii economicetaranesti s-a deplasat de la posesia si exploatarea pamantului la valorificarea produselor saletaranesti. Relatia omului cu pamantul a fost desacralizata. Taranii din Morometii incep sa sedeosebeasca intre ei prin cu totul altceva decat numarul strict al pogoanelor si anume prin faptul caunii au, iar altii nu au posibilitatea de a cumpara sau de a vinde.Pe langa aceste crize interne, exista si o criza externa a familiei produsa de: impozite, datorii labanca si alte datorii de gospodarie.35. Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un romanstudiat (perioada dupa al doilea razboi mondial)Morometii, de Marin PredaIlie Moromete - personajul principal (I vol. - Morometii, 1955)Caracterizare directaa. facuta de narator: dezvaluie un Moromete cu o personalitate complexa, un lider al satului, careare o placere deosebita de a sta de vorba si de a medita;b. facuta de alte personaje:Catrina se amuza de glumele lui. De cele mai multe ori ii face reprosurisi crede ca are sufletul negru de rautate si de tutun. Spune ca are o logica "sucita". Cocosila il faceprost, dar in realitate il admira si chiar il invidiaza pentru ca stia sa gaseasca in ziar lucruri pe careel nu le vedea.c. autocaracterizare: "Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta" - libertatea interioara etrasatura lui definitorie.Caracterizarea indirecta e dedusa din faptele personajului, care dezvaluie mai multe trasaturi decaracter:- Moromete nu are un spirit comercial.- Se considera superior celorlalti. Inainte de intalnirea din poiana fierariei luiIocan intra sa sebarbiereasca si se lasa asteptat ca o vedeta.- Nu scapa nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalti: cand bea tuica la Balosu, cand comenteazaarticolele din ziar.- Are tendinta de a domina si de a face ca lumea din jur sa se miste dupa vointa lui- Are reactii paradoxale: unde te astepti sa se supere, el se amuza.De ex. in momentul in care cainele Dutulache fura branza de la masa, o cearta pe Catrina: "De cesa mancam cainele, fa, e bun cainele de mancat? E bun sa te manance el pe tine."Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a carui autoritate e indeclin.36. Explica relatia realitate- fictiune, prin referire la un text narativ studiat (la alegere:povestire, nuvela istorica, roman de tip subiectiv)Alexandru Lapusneanul, de Costache NegruzziNuvela istorica pleaca de fapte reale, naratorul se inspira din cronicile Moldovei, respectand in mareparte adevarul istoric. Cu toate acestea apar si licente istorice (abateri de la adevarul istoric), facutein scopuri artistice. Pornind de la fapte reale, scriitorul imagineaza un univers piln de semnificatii.Literatura are un caracter fictiv, ea este inventie. Artistul se detaseaza de cronicar, prin construireaunui caracter puternic, prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin constructiariguroasa a nuvelei.1, Motoc a murit decapitat imediat ce s-a inscaunat Alexandru Lapusneanul.Naratorul il pastreaza pentru ca era prototipul boierului intrigant, ucigandu-l moral, dar si fizic,pentru a-i atribui un sfarsit pe masura lui de caracter.2. Pentru scena uciderii se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, doar caamplifica faptele, punand accent pe reliefarea caracterului domnitorului. Scena masacrarii esteimbogatita fata de cea din Letopiset, in sensul ca naratorul foloseste tehnica regizorala inprezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate cu scene de detaliu.3. Spancioc nu mai traia nici el in momentul revenirii lui Lapusneanul pe tron. Il aduce in Moldovapentru a construi antiteze. El si Stroici apar in opozitie cu Motoc, reprezentand genul boierilorpatrioti.4. Stroici este o inventie a autorului37. Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua dintreparticularitatile de limbaj al prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii,marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, vorbire directa si indirecta, registrestilistice").Povestea lui Harap Alb, de Ion CreangaMarci ale prezentei naratorului:- prezenta formulelor specifice:a. Formulele initiale au rolul de a introduce cititorul in lumea basmului. Creanga renunta latraditionalul "a fost odata ca niciodata", folosind un enunt ca "Amu cica a fost odata", dupa care sestraduieste sa ne explice de ce rudele nu se cunosteau intre ele (Craiul si Verde Imparat). Formulainitiala are rolul de a introduce cititorul in lumea basmului, in lumea fictiunii, unde totul este posibilsi nu ne mai miram de nimic. Cuvantul "cica", sugereaza ideea ca povestitorul n-a fost martor laevenimente si arunca asupra lor o umbra de indoiala.b. Formulele mediane sunt menite sa intretina atentia cititorului. "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantuldin poveste, inainte mult mai este."c. Formulele finale au rolul de a scoate ascultatorul/cititorul din lumea fictiunii si de a-l duce inlumea reala in care binele nu mai invinge intotdeauna, pentru ca aici se joaca alte reguli: "i a tinutveselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine arebani, bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda." Formula are un umor amar si ascunde o obsesieancestrala (din vechime, straveche): procurarea hranei. In lumea povestilor, fericirea e asimilata sicu belsugul gastronomic, darcititorul trebuie sa se trezeasca la realitatea in care banul e stapanul absolut.Stilul este sententios; naratorul bazat pe intelepciunea populara da sentinte, maxime: Lumea asta epe dos, toate merg cu capu-n josLa unul fara suflet, trebuie unul fara de lege.Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.Surpriza cea mai mare o aduce finalul; naratorul se detaseaza de povestea lui ("Ce-mi pasa mie?") sise considera responsabil numai cu discursul; evenimentele s-au intamplat oricum fara el, de aceeaconsidera ca singura lui obligatie e sa spuna povestea, invitandu-i pe cititori sa-si faca si ei datorialor ("si va rog sa ascultati").Registrul stilistic folosit in basm este cel popular. Limba folosita de autor reprezintachintesenta vorbirii noastre populare din aceeasi epoca.Apar fonetisme moldovenesti: aista, aiasta, halagie pt. galagie.Trasatura cea mai caracteristica a scriitorului popular este oralitatea; tot ce spune el poartapecetea stilului vorbit.38. Exemplifica, apeland la o povestire studiata,doua dintre particularitatile de limbaj al prozeinarative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului,limbajul personajelor, registre stilistice").Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi - M. SadoveanuAutorul este persoana care concepe si care scrie o opera (literara, stiintifica etc.). In cazul povestirii "Fantana dintre plopi", autorul este Mihail Sadoveanu. Autorul concret, creatorul operei literare, adreseaza, ca expeditor, un mesaj literar cititorului concret, care functioneaza ca destinatar/receptor. Autorul concret si cititorul concret sunt personalitati istorice si biografice, ce nu apartin operei literare, insa se situeaza in lumea reala unde ele duc, independent de textul literar, o viata autonoma.Autorul, Mihail Sadoveanu, este asadar creatorul universului epic din "Fantana dintre plopi", iar naratorul este cel care comunica istorisirea narata cititorului fictiv, naratorul este cel care face medierea intre autor si cititor.Atat naratorul cat si personajul (element principal al unei opere epice, care determina actiunea si care se afla in mijlocul evenimentelor) sunt manuite de autor in scopul dorit de acesta si in conformitate cu propria viziune asupra veridicitatii relatarii.Povesirea implica o relatie speciala intre narator si cititor, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia cititorului si a-i cultiva o stare de asteptare.Exista in "Fantana dintre plopi" doua tipuri de naratori:1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat in deschiderea povestirii, aducand la cunostinta cititorului atomsfera din han, activitatile personajelor: lautarii, Ancuta, comisul Ionita de la Draganesti si gospodarii si carausii din Tara-de-Sus. Relatarea se face in pricipal la persoana a III-a, si doar prin pozitionarea pronumelui la pers I "noi" in fata acestei categorii de personaje ("noi, gospodarii si carausii din Tara-de-Sus"), naratorul isi revendica apartenenta la acest grup, ceea ce face din el un narator-martor, narator ce va asista si la venirea capitanului de mazili Neculai Isac, care dupa ce participa la un adevarat ritual (Ancuta ii toarna vin in ulcica, lautarii vin mai aproape, comisul Ionita il invita sa povesteasca intamplarea in care si-"a pierdut o lumina"). Aici incepe povestirea propriu-zisa, "povestirea in povestire", devenind povestire in rama.2. narator-personaj: Neculai Isac povesteste auditoriului (ascultatorii prezenti la han), aducand la cunostinta si cititorului intamplarile de "pe vremea celeilalte Ancute", prin tehnica evocarii, fiind deci un narator. Prin participarea directa la succesiunea evenimentiala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fratii acestuia), cele doua atributiuni facand din Neculai Isac un narator-personajPerspectiva subiectiva pe care o are asupra relatarii vine ca o consecinta a faptului ca este un narator-personaj. Experienta de viata a lui Neculai Isac, mediul social, sexul si varsta isi pun amprenta asupra povestirii: "Eram un om buiac si ticalos. Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost [.] dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare."3. In finalul povestirii naratorul revine in ipostaza de narator-martor, ("Noi gospodarii si carausii din Tara-de-Sus am ramas tacuti si mahniti").39. Explica modalitatile de caracterizare a personajului dintr-untext narativ studiat, apartinand lui Ioan Slavici. Moara cu noroc, de Ioan SlaviciTema o reprezinta dezumanizarea provocata de patima banului, prezentand societatearomaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvaluie procesul de parvenire a individului; prezintaefectele dramatice ale inadaptarii; descopera complexitatea sufletelor simple: hangiii; printre starileanalizate in nuvela psihologica se afla: obsesia, frica, alienarea, erosul.Ioan Slavici este un portretist prin excelenta. Ca prozator realist nu insista asupra trasaturilorfizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gandire si de comportament. Fizionomia personajelor sianumite particularitati ale acestora ilustreaza trasaturi ale personajelor, anumite conflicte sufletesti.Lica este un personaj malefic, demonic, secundar. El este singurul personaj care nu evolueaza,ci are o constructie liniara (este plat).a. Caracterizare directa facuta de narator- portretul fizic este detaliat si anticipeaza portretul moral: "om cam de 36 de ani, cu ochi mici siverzi, cu sprancene dese si impreunate la mijloc. Aceste trasaturi sugereaza rautatea si demonismulpersonajului".Inca de la intrarea in scena Lica se comporta ca un stapan peste oameni si locuri. Inteligent, fincunoscator al psihologiei umane, el se conduce dupa un cod moral propriu, in afara legilor si astatului.b. Caracterizare directa facuta de personaje:- Ana simte ca Lica este oarecum fioros si isi previne sotul ca are de a face cu un om rau siprimejdios.- Ghita ii spune: tu nu esti om Lica, ci diavol.c. Caracterizarea indirecta rezulta din faptele sale. Armele lui Lica sunt santajul si hotia. Areplacerea de a ucide cu o satisfactie demonica. Sfarsitul lui are loc intr-o noapte de Pasti, in urmatentatiei de a se refugia intr-o biserica parasita. Acum intelege ca este pedepsit pentru faradelegilelui: "M-a ajuns mania lui Dumnezeu." Urmarit de Pintea, eroul se sinucide, sfaramandu-si capul detrunchiul unui stejar.40.Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu.In lumina "soarelui auriu" care stralucea intr-o "liniste ca din veacuri", oaspetii de la hanul Ancutei zaresc pe drumul pustiu un calaret care, nu peste mult timp, poposi si el la han. Avea "nas vulturesc si sprancene intunecoase", iar ochiul drept statea "stans si inchis", dandu-i o infatisare stranie. Comisul Ionita il intampina cu bucurie, recunoscand in drumetul singuratic pe capitanul Neculai Isac. Ancuta o auzise pe mama ei vorbind despre acest, pe care "erau sa-l omoare niste tigani", o "poveste infricosata", pe care nu o mai tinea minte.Ancuta ii aduce oaspetelui "un cofaiel plin" si o "ulcica noua", lautarii venisera mai aproape, "sunand din strune", iar comisul Ionita il invita "sa cinstim cu domnia ta o ulcica de vin nou" si-l roaga sa le povesteasca "intamplarea de demult". Neculai Isac accepta sa bea vinul, care este bun in tovarasie, numai "dragostea cere singuratate". Capitanul isi incepe povestea petrecuta in tinerete, cu 25 de ani inainte, cand ii placea sa cutreiere Moldova, spre disperarea mamei sale, care dadea leturghii la biserica pentru ca el sa se linisteasca de pe drumuri si sa se insoare.Intr-o toamna, tot pe vremea celeilalte Ancute, pe cand duce antale (Reg.=butoi mare de stejar, mai ales pentru vin si rachiu) cu vinuri la Suceava, poposise la han si era "bezmetic si singur ca un cuc" pentru ca il parasise iubita. Intr-o sambata, "pe la toaca", Neculai mergea ingandurat pe drumul spre Suceava, cand pe malul unei garle vede o "liota de tigani", care, incercand sa prinda peste, racneau si topaiau "ca niste diavoli". Tanarul vede "o fetiscana de optsprezece ani", cu o fusta rosie, care il tulbura peste masura, "parc-as fi inghitit o bautura tare". Tigancusa, Marga, este certata de un tigan mai batran, pentru ca fata se uita tinta la boier si nu se cadea o astfel de obraznicie. Neculai le arunca fiecaruia cate un banut de argint si o porni spre han.A doua zi, Neculai o intalneste pe Marga la "fantana dintre plopi", care-l astepta sa-i multumeasca pentru banutul de argint. Neculai si-a continuat drumul spre Pascani, urmat de cainele lui credincios, Lupei, dar gandurile ii erau la frumoasa tiganca. Dupa ce si-a terminat treburile, in miez de noapte a