73SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

CAZUL PIERRE RONSARD

Mircea PopaMircea PopaMircea PopaMircea PopaMircea Popa

Pierre Ronsard a devenit un caz de dezbatereinternaþionalã în legãturã cu originea sa. Nenumãraþicercetãtori de toate naþiile ºi calibrele au încercat sãdesluºeascã sensul afirmaþiei marelui poet renascentistprivitor la originea familiei sale, pe care ilustrul poet oplasa, potrivit Elegiei a XVI-a (Elegie à Remi Belleau)Elegiei a XVI-a (Elegie à Remi Belleau)Elegiei a XVI-a (Elegie à Remi Belleau)Elegiei a XVI-a (Elegie à Remi Belleau)Elegiei a XVI-a (Elegie à Remi Belleau),în þinutul friguros, boreal de la Dunãre, acolo undeDunãrea se învecineazã cu Tracia, „plus bas que laHongrie“. Pe unii i-a derutat invocarea vecinãtãþii Ungariei,drept care i-au plasat originea undeva în Moravia (DuPerron); alþi biografi au trimis en passant la un þinutmaghiar (P. Villey, G. Cohen, Sainte-Beuve). Cei mai mulþiau susþinut însã originea româneascã a strãlucitului poetºi au fãcut trimitere chiar la un strãmoº al sãu de peaceste meleaguri, care s-ar fi numit Mãrãcine Mãrãcine Mãrãcine Mãrãcine Mãrãcine ºi ar fiocupat funcþia de ban (evident al Craiovei). Astfel, înprefaþa pe care A.Ubicini a scris-o pentru versiuneafrancezã a Baladelor Baladelor Baladelor Baladelor Baladelor lui Vasile Alecsandri (Ballades etChants Populaires de la Roumanie (PrincipautesDanubiennes), recueillis par Basile Alecsandri, Editura„Dentu“, Paris, 1855), acesta afirma fãrã ezitare: „Stator-nicit în Franþa, el îºi traduse literalmente numele ºi titlulpãrintesc ºi schimbã Bano Bano Bano Bano Bano în Marchiz Marchiz Marchiz Marchiz Marchiz ºi MãrãcineMãrãcineMãrãcineMãrãcineMãrãcine(Ronces au RonciereRonces au RonciereRonces au RonciereRonces au RonciereRonces au Ronciere) în RonsardRonsardRonsardRonsardRonsard...“. De aici, o întreagãpleiadã de cercetãtori ai vieþii ºi operei sale care vorsusþine originea daco-românã a poetului PleiadelorPleiadelorPleiadelorPleiadelorPleiadelor, întrecare G. Bizos, de la Grenoble, Claude Binet (în lucrareasa La vie de Pierre RonsardLa vie de Pierre RonsardLa vie de Pierre RonsardLa vie de Pierre RonsardLa vie de Pierre Ronsard), Saint-Venand, RogerSorg, P. Longnon, P. Bezard, A. de Rocheambeau, Crittonº.a. În discuþia asupra originii sale, s-au amestecat ºinumeroase condeie româneºti, unele pro, altele contra,dar toate pãtrunse de zelul de a elucida, pe cât posibilcât mai exact, misterul originii celebrului poet. Astfel,Charles Drouhet, titularul catedrei de Limba ºi literaturafrancezã de la Universitatea din Bucureºti, cunoscut ºiprin studiile sale riguros comparatiste, a susþinut cã,întrucât continuitatea neamului Ronsard în Franþa poatefi urmãritã pânã în secolul al XI-lea, atribuirea originii saleorientale era mai degrabã o extravaganþã, un fel de licenþãpoeticã menitã a-l apropia de þara lui Orfeu, celebrul poetal antichitãþii traco-greceºti, ca astfel sã poatã revendicapentru sine titulatura de „Orfeu galic“. I-a replicat cu argu-mente, la fel de demne de luat în seamã, Radu Coculescu,apoi Nicolae Iorga, Mircea Eliade ºi, în sfârºit, BarbuBrezeanu. Aceºtia din urmã au susþinut cu toþii teoriaoriginii române a lui Ronsard, pe baza faptului cã unstrãmoº de-al sãu, Baldouin Ronsard (de Flandra), ar fiparticipat la cruciade ºi cã s-a stabilit temporar pe melea-guri olteneºti. Poate aici sã fi avut un fiu, care, ulteriors-a întors în Franþa, spre a-ºi revendica domeniul ºi moºte-nirea pãrinteascã, sau poate sã fi fost doar o trecerepasagerã prin aceste locuri, unde, pentru calitãþile sale

de luptãtor, sã i se fi oferit funcþia de ban al Severinului,lucru care ar motiva invocarea Dunãrii ºi apropiereapãmântului trac de cãtre descendentul sãu, poetul. Certe cã Nicolae Iorga, care era un bun istoric al cruciadelor,a venit cu argumente istorice interesante într-un articolpublicat în „La Muse francaise“ din 1924, articol reprodusapoi în întregime, în versiune româneascã, de cãtre ziarul„Neamul românesc“. Istoricul insistã aici asupra politiciifranceze în Orient, þarã interesatã, mai ales de la FranciscI încoace, sã revendice o succesiune în Valahia sau sãpunã la cale proiecte matrimoniale pentru unii principilocali (principele Ioan Zapolya al Transilvaniei); sau sãsprijine la domnie o serie de principi valahi pribegi, cum afost cazul ºi cu Petru Cercel. Acest lucru se fãcea ºi înnumele politicii orientale a dinastiei angevine din Ungariasau a ramurii italiene a familiei Ronsard (existã o ramurãRonsard din Parma), context în care o afirmaþie ca aceeaa lui Pierre Ronsard putea sã înfierbânte ºi mai mult minþilesusþinãtorilor unei astfel de politici.

Ulterior, în timpul lui Alecsandri, tot o astfel de cauzãpoliticã a stat la baza resuscitãrii legendei, deoarece,susþinea N.Iorga, „trebuie sã se þinã socotealã cã acestease petreceau în epoca de «La Guezia» de Merimée ºi cãexista interesul sã se întreþinã sentimentul de prieteniepentru români, a cãror cauzã cerea, chiar dupã tratatul ºiconvenþia din Paris, sã fie pledatã în Franþa“.

Ori care ar fi fost motivele, trebuie sã subliniem însãcu putere cã nu noi, românii, am inventat aceastã legendãºi cã, chiar dacã opþiunea lui Ronsard ne-a favorizat,punctul ei de plecare nu e românesc, ci curat francez. Înfamilia lui Ronsard trebuie sã se fi pãstrat o astfel de„istorie“, altfel poetul nu ºi-ar fi permis s-o inventeze, cândtoate celelalte date furnizate de elegia sa sunt rigurosexacte din punct de vedere biografic-istoric. Dacã unstrãmoº al sãu n-ar fi hãlãduit prin aceste þinuturi, încãutare de glorie ºi de averi, nepotul acestuia, poetul,n-ar fi vorbit despre þinutul de la Dunãre, unde un strãmoºal sãu ar fi dispus de proprietãþi ºi de titluri nobiliare,unele asemãnãri dintre armologia familiei ºi a unor boieriromâni din zona Galaþi-Vaslui fiind de asemenea adusãîn discuþie de cãtre N. Iorga ºi de alþi comentatori. Dar,spre a edifica mai limpede cititorul cu afirmaþiile luiRonsard, lãsãm sã curgã chiar paginile incriminate dinElegia Elegia Elegia Elegia Elegia sa:

„Or quant a mon asncetre, il a tiré sa traceD’où la glace Danube est voisin de la TracePlus bas que la Hongrie, en une froide partEst un seigneur nomme le marquis de RonsardRiche d’or et de gens, de villes et de terre.Un de ses fils puisnez assamble hazardeauxEt quittant son pays, faict captaine d’euxTraversa la Borgogne et la basse Champagne,,,,,

eseueseueseueseueseu

74 SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

Et hardy vint lors avoit’guerre en contra les Anglois.Il s’employa si bien au service de la FranceQue le Roy lui donna des biens a suffisanceSur les rives du Loir; puis, de tout oubliantFreres, pere et pays, francois se mariantEngendra des ayeux dont est sorty le perePar qui premier je vy ceste lumiere“.Redãm în continuare textul în traducerea lui Barbu

Brezeanu, din Revista Fundaþiilor Regale:Strãbunul coboarã spiþa din vremuri de ceaþãAcolo unde Dunãrea prin Tracia îngheaþã.De unguri mai la vale, sta în þãri vecineBoierul numit Banul Mãrãcine.Stãpân peste aur, holde ºi oraºeAl lui, un fiu mai mic, adunã pâlcuri ostaºeªi pãrãsind glia, ales în fruntea lor,Strãbãtu ungurimea ºi þara nemþilorStrãbãtu Burgundia ºi þara Franciei mai josªi lui Filip Valois duse al sãu prinos,Care tocmai purtând rãzboi cu neamul inglezPrimi solia în slujba steagului francezªi-o rãsplãti cu bunuri peste trebuinþãPe-al Loirei þãrm; în bunã credinþã,Uitând de tot, fraþi, pãrinþi ºi þarã,Cel ce mi-a fost bunic, aicea se-nsoarãZãmislind un fiu din care viaþa mea coboarã“.În articolul sãu publicat în 1936, sub titlul RonsardRonsardRonsardRonsardRonsard

sau Mãrãcine?sau Mãrãcine?sau Mãrãcine?sau Mãrãcine?sau Mãrãcine? (unde dã ºi traducerea de mai sus), BarbuBrezeanu nu discutã numai opiniile legate de obârºiapoetului francez (se vorbeºte ºi de un document pãstratla Biblioteca Naþionalã Francezã), care atestã faptul cãun strãmoº al sãu, pe nume Baudoin Ronsard, ar fi luptatºi trãit prin aceste locuri (fie în zona românilor sud-dunã-reni a lui Asan ºi Petru de la Târnovo, fie în BanatulSeverinului, aflat pe atunci sub suzeranitate maghiarã),împrejurare în care fiul banului, atunci când situaþia militarãdin Franþa a devenit criticã, s-a arãtat vrednic sã-i deaajutor, punându-se în faþa unei cete de rãzboinici (uniivorbesc de 500 de cãlãri) ºi pornind-o spre þara de obârºie.Cert e cã acesta a traversat Ungaria ºi sudul Germaniei,spre a ajunge în þara de origine a tatãlui, dar ºi faptul cãpoetul avea cunoºtinþe multiple despre regiunile de laDunãre, pe care le-a evocat ºi în alte poezii. Se menþio-neazã astfel mai multe poezii din volumele II, III ºi IV aleoperei acestuia, în care se descriu þãrmuri ale Dunãrii ºiPontului Euxin. Sunt pagini în care se vorbeºte despre„Transilvania“, „munþii Carpaþi“, despre „geþi“ ºi „sciþi“,despre „împãratul Traian“, dovedind astfel o preocuparemai intensã din partea lui Ronsard de a se familiariza cuistoria ºi geografia locurilor. Pagini dunãrene apar descriseºi în cunoscuta lui epopee, FranciadaFranciadaFranciadaFranciadaFranciada, , , , , cum ar fi:

„Puis approchant du grand Danube largeQui par sept huiz en mer se decharge,Viendras a l’isle a laquelle les PinsDonnet le nom: la scauras tes destinsL’un apres l’autre, hoste de la riviereDe qui la corne est si brave et si fiere.Ce fleuve ayant sur la teste un rouzzeau,Et sons l’aisselle un vas remply d’eau.Et du menton versant une fontaine

Tu dira tout d’une bouche certaine“.O altã poezie, scrisã în alt metru ºi cu un ritm vioi, îi

evocã cercetãtorului „înfãþiºarea unor poezii din folclorulnaþional“ (B. Brezeanu).

„Maclon amy des Muses,En la musique expertPour-neant tu t’amusesLe temps en vain se pertMenant un dueil couvert.Il vaut mieux que tu jettesLa soigneusses sagettesQui ton coeur vont grevantAux Scytes et aux GetesA l’abandon du vent“.Povestea banului Mãrãcine a intrat ºi în atenþia lui

Vasile Alecsandri, care a fãcut din ea o baladã demnã detoatã atenþia. Sub titlul Banul MãrãcineBanul MãrãcineBanul MãrãcineBanul MãrãcineBanul Mãrãcine, , , , , ea a fost inclusãîn ciclul MãrgãritãreleMãrgãritãreleMãrgãritãreleMãrgãritãreleMãrgãritãrele, , , , , dar n-a fost reþinutã de poet înselecþia pe care a fãcut-o spre a fi tradusã în limbafrancezã. În versuri melodioase ºi concise, ne este rela-tatã pe scurt povestea mezinului voinic boieresc, care,hotãrându-se sã plece în ajutorul oºtilor regelui Franþei,aflat pe atunci în luptã cu englezii, provoacã durere printrelocalnici: „La Craiova ninge, plouã / Ei duc „vulturulRomâniei“ cusut pe steagul lor, convinºi fiind cã ajutoruldat de ei acum se va întoarce în timp, îndãrãt: „Undemerg aºa mereu?/ Ei se duc la vijelie / Cãci au tainicãsolie / De-a sãdi în viitor / Libertatea þãrii lor“. Ajuns laParis, tânãrul comandant se prezintã la curte, unde facedintr-o datã o impresie deosebitã: „Ce voieºti? regele-ntreabã / Sunt român de la Carpaþi / ªi-aduc cincizeci debãrbaþi / Ce sunt gata, ca ºi mine,/ De-a muri toþi pentrutine / Apãrând cu braþul lor / Franþa ºi al ei onor“. El explicã,în continuare, cum a ajuns sã porneascã la drum: „Þaramea cu blânde ºoapte / Mi-a zis tainic într-o noapte /«Mergi copile înarmat / La apusul depãrtat. /Mergi devarsã al tãu sânge / Pentru Franþa ce plânge / Cãci ºi eape viitor / Þi-a veni în ajutor»“. Ideea de într-ajutorare, deprietenie, dominã înþelesul faptelor tânãrului cãpitan, care,odatã întors victorios din luptã, este rãsplãtit de regeleFranþei, dupã obiceiul locului, ridicându-l la rangul demarchiz: „Þine spada mea în dar / Brav marchize deRonsar !“.

Legenda banului Mãrãcine a fost dramatizatã în epocãºi de V.A. Urechia ºi jucatã cu succes pe scena TeatruluiNaþional, în februarie 1872. Drama istoricã a lui V.A.Urechia urmeazã de aproape linia narativã din balada luiV. Alecsandri, V.A. Urechia fiind de pãrere cã ideeaculegerii de produse populare ar fi adus-o Alecsandri dinFranþa: „La noi, românii, scrie el, folcloristica cred cã senãscu sub influinþa încercãrilor din Franþa ale lui Salvandyºi Forroul. Dacã cronicele noastre vechi ne amintescdespre o seamã de scrieri populare, opere ale fanteziei,nu este mai puþin adevãrat cã numai dupã întoarcereadin Francia a d-lui V. Alecsandri se începe culegerea decântece, balade populare etc.“.

Cât a stat în Franþa, V. Alecsandri a legat numeroaseprietenii literare, soldate, în multe cazuri, cu o serie depoezii dedicate, cum ar fi cele închinate lui W.Ch.Bonaparte Wyse, lui Louis Romieux, A.de Lamartine,

eseueseueseueseueseu

75SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006SAECULUM 5-6/2006PRO

PRO

PRO

PRO

PRO

Mistral, A. Roque-Ferrier. Acestuia din urmã îi închinãpoezia Ronsard la TuluzaRonsard la TuluzaRonsard la TuluzaRonsard la TuluzaRonsard la Tuluza, , , , , semn cã poetul PleiadelorPleiadelorPleiadelorPleiadelorPleiadelorîl interesa de aproape. Iatã poezia: „Ronsard, al regilorpoet, / ªi al poeþilor jun rege, / Din al Parnasului boschet/ Vroia noi lauri a culege.// El spune-n limba cea divinã, /Cum, pe când Franþa era-n valuri, / Strãbunu-i, banulMãrãcine, / Nãscut pe-al Dunãrei verzi maluri, / Veni pe-un zmeu cãlare / S-ajute-n lupta mare / L-a Franþeiliberare“.

Se accentueazã cu acest prilej prietenia ºi frãþia dintrecele douã popoare, într-ajutorarea la greu. Legenda originiiromâneºti a lui Ronsard devine astfel un moment impor-tant al relaþiilor dintre cele douã popoare. Mai mult, legendaîn cauzã devine subiect de roman pentru scriitorul francezRouet de Ceresnes, care publicã în 1911 romanul LeLeLeLeLechevalier de Ronsard et Bane Maratchinechevalier de Ronsard et Bane Maratchinechevalier de Ronsard et Bane Maratchinechevalier de Ronsard et Bane Maratchinechevalier de Ronsard et Bane Maratchine. . . . . Autorul luireia legenda obârºiei româneºti a lui Pierre Ronsard ºi otranspune într-o palpitantã acþiune cu caracter istoric,insistând pe faptele de arme ale cavalerului francez ºiale tovarãºilor sãi de arme, Conon de Bethune ºi baronulBaux, amândoi rãmaºi pe pãmânt moldav, dimpreunã cucomandantul lor, unde au dat naºtere familiei boiereºtiBalº, cunoscutã ºi cu apelativul nobil „de Bachellerie“.Plecat de acasã în 1302, împreunã cu aceºtia, cavalerulde Ronsard se opreºte mai întâi la Veneþia, care seimplicase în rãzboaiele din Orient ale Imperiului Bizantin.Pe corãbiile acesteia, cavalerii francezi ajung laConstantinopole ºi participã la rãsturnarea de pe tron alui Alexis comnenul, pentru a-l înscãuna în loc pe Isaccomnen, cu care ajunserã la o înþelegere avantajoasã.Ajuns pe tron, acesta îºi uitã fãgãduielile, drept pentrucare cruciaþii francezi îl detroneazã ºi îl decreteazãîmpãrat pe Baldouin de Flandra. Sunt atacaþi însã debulgarii conduºi de Ioniþã Asan, ceea ce atrage o expediþiede pedepsire în regiune. Odatã ajuns în þinuturile de laDunãre, cavalerul de Ronsard îndrãgeºte atât de multlocul, încât hotãrãºte sã rãmânã aici, ridicând împreunã

cu cavalerii sãi cetatea Craiovei. Resping de aici ataculbulgarilor, iar Ronsard este proclamat ban al Craiovei,cãsãtorindu-se cu fata lui Radu Basarab, domnul ÞãriiRomâneºti ºi primind din partea acestuia moºia de laMãrãcini, fapt care-i va aduce numele de Banul Mãrãcine.Continuã sã pãstreze legãturile cu Franþa ºi, în 1320,când izbucnesc ostilitãþile dintre francezi ºi englezi, eldecide sã plece în ajutor, în fruntea unei cete de o sutãde ostaºi olteni. Distingându-se în luptã, Filip de Valois îiacordã mari onoruri, îl ridicã la rangul de marchiz ºi-i dãruiecastelul de la Vendomois, rugându-l sã rãmânã pentrutotdeauna aici ºi sã nu se reîntoarcã la Dunãre. Ceea ces-a ºi întâmplat.

Avem de-a face cu un roman care întemeiazã un mit:mitul prieteniei dintre România ºi Franþa. Mitul acesta,care a primit diverse întruchipãri, poate fi asemuit pânãla un punct cu acela creat de Bram Stocker cu Dracula.Amândouã sunt mituri moderne, bazate pe o tradiþiemedievalã. Dar în timp ce la Bram Stocker avem de-aface cu un mit blasfemator, distructiv, aici ne întâmpinãun mit creator, fortifiant, care se bazeazã pe încredere ºipe acþiune colectivã. Intuind cu perspicacitate rãdãcinilefondului latin, care leagã cele douã popoare, PierreRonsard s-a dovedit a fi un strãlucit reprezentant allatinitãþii, un geniu splendid al acesteia. Motivul senti-mental al înfrãþirii cu Franþa, motiv care prinde ca într-unarc voltaic capetele lui cele mai îndepãrtate, reprezentândEstul ºi Vestul, îºi dobândeºte prin romanul lui Rouet deCresnes întruchipãri narative fantasmatice dintre cele maipilduitoare. Forþa lor reverbereazã pânã la noi sub formaunor multiple relaþionãri, pe care mitul Franþei prietene lestimuleazã prin timp.

Pierre Ronsard s-a bucurat în cultura ºi literaturaromânã de o resuscitare permanentã. Aºa cum ne aratãMircea Eliade, într-unul din documentatele sale articoledin „Universul literar“, I.Dumitrescu ar fi þinut în 1914, laAteneu, o conferinþã pe aceastã temã, avansând tezaoriginii bârlãdene a lui Pierre Ronsard, pe baza asemãnãriidintre stemele republicii ?? bârlãdene ºi cea a familiei deRonsard. În anul urmãtor, Al. Rãsmeriþã ar fi scris unstudiu pe aceastã temã, studiu care ne-a fost inaccesibilde consultat în actualele împrejurãri. Mircea Eliade mergeînsã mai departe ºi preconizeazã apropieri denominativeîntre numele familiei Ronsard ºi localitatea RâmnicuSãrat, mutând, la fel ca N. Iorga (care sugera o originedobrogeanã a poetului), mai la rãsãrit þinutul de origine,care l-ar fi fãcut celebru pe marchizul de Ronsard, însensul cã numele prescurtat al localitãþii „Rom-Sart“ artrimite exact acolo unde trebuie. El invoca în sprijinulteoriei sale faptul cã rãdãcina numelui „ronce“ esteimposibil de derivat în limba francezã din latinã, deoarececcccc în limba francezã nu se poate transforma în sssss, formaobiºnuitã a numelui poetului fiind aceea de RonsarRonsarRonsarRonsarRonsar.Concluzia intervenþiei sale în ceea ce priveºte legendasau mitul lui Ronsard este una cât se poate de valabilã:„Dacã ipoteza tinereascã ºi înflãcãratã a lui Alecsandrinu mai gãseºte încrederea, valoarea literarã nu-i scadecu nimic ºi acel Ban Mãrãcine va rãmâne mereu ca unviu simbol al geniului Þãrii Româneºti“. Lucru la care noisubscriem cu toatã convingerea.Claude Monet – Water Lilies Water Lilies Water Lilies Water Lilies Water Lilies

eseueseueseueseueseu