BASARAB I ŞI DRAGOŞ

De Dominteanu Teodora

BASARAB I Basarab I a domnit între anii 1310-

1352. A fost fiul lui Tihomir sau

Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei Carol Robert d'Anjou care, după Bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe comitele Laurentius din Zarand pentru vitejia sa din acea bătălie.

ŢARA ROMÂNEASCĂ ÎN TIMPUL LUI BASARAB I

Ţara lui Basarab se mărginea la nord cu Transilvania, la vest cu Regatul Ungar, prin Banatul de Severin, la sud cu Bulgaria, la est cu Dobrogea lui Balică şi mai târziu a lui Dobrotici, iar spre nord-est cu tătarii şi moldovenii brodnici.

brodnici=popor care a trăit în secolul al XIII-lea în Moldova

STATUIA LUI BASARAB I DE LA CURTEA DE ARGEŞ

URMAŞI

El a fost căsătorit cu Margareta (sau Marghita), cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 - 1364) şi Teodora, căsătorită cu ţarul Ivan Alexandru al Bulgariei (1330 - 1371). Din legătura ultimilor doi se va naște țarul Straţimir al Bulgariei. Fiind repudiată de ţar, Teodora se va călugări sub numele de Theofana.

BASARAB I, PORTRET MURAL

SFÂRŞITUL VIEŢII

Pe peretele încă netencuit al bisericii domneşti din Curtea de Argeş stă scris: “În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voievod”. Tradiţia consemnează că tot acolo a fost şi îngropat, lucru care se regăseşte şi într-un document din 1714 pentru mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung de la domnitorul Ştefan Cantacuzino.

DRAGOŞ I

Dragoş este cunoscut din cronicile moldoveneşti ca descălecător în Moldova şi primul ei voievod. Cronicile spun că voievodul român, Dragoş, fiind la vânătoare şi urmărind un zimbru, a venit din Maramureş la apa Moldovei, şi plăcându-i locul, s-a aşezat acolo şi a populat ţara cu români din Maramureş.

DRAGOŞ ÎNTR-UN PORTRET DIN SECOLUL AL XIX-LEA

TRADIŢIA ISTORICĂ PRIVITOARE LA ÎNTEMEIEREA MOLDOVEI

Ca şi în cazul Ţării Româneşti, şi despre fondarea Moldovei există o tradiţie istorică. Informaţiile pe care le avem despre formaţiunile politice prestatale mai vechi sunt însă puţine. În 1322 sunt pomeniți nişte „puternici ai locului”, probabil cneji sau voievozi.

Tradiţia istorică vorbeşte de un prim descălecat sub conducerea voievodului maramureşean Dragoş. Acesta plecase cu oaste împotriva tătarilor, din porunca regelui maghiar, dar a rămas în nordul Moldovei întemeind o „marcă” pentru a apăra regiunea de tătari.

Dragoş a preluat conducerea grupărilor politice din regiune, stabilindu-şi reşedinţa în zona târgului Baia. Micul stat se afla sub suzeranitatea regelui Ungariei.

Urmaşii lui Dragoş, Sas şi Balc, vor impune cutumele favorabile Coroanei ungare, ce obliga familiile înstărite să-şi părăsească moşiile, fiind revoltați, de altfel, de persecuţiile întreprinse de regele maghiar Ludovic I al Ungariei.