BASMUL

Este specia eticii populare si culte, in proza sau, mai rar in versuri, de mare intindere cu o raspandire mondiala, in care se nareaza intamplari reale ce se impletesc cu cele fantastice. La actiune participa personaje imaginare inzestrate cu puteri supranaturale ce reprezinta binele si raul, iar in final acesta din urma este invins.Basmul are o structura schematizata in general respectata. Basmele populare romanesti au toate caracteristicile folclorului: traditionale, anonime, colective, orale.

ParticularitatiBasmul se situeaza intr-un univers care cuprinde doua lumi; cea reala a oamenilor si cea imaginara creata de fantezia poporului.Timpul in care se petrec evenimentele este un timp imaginar. In orice basm indiferent de evenimentele prin care trec, personajele sunt pozitive si negative. Personajele basmului sunt de doua categorii cele care apartin spatiului omenesc si cele care apartin lumii fantastice. Personajele spatiului uman au insusiri obisnuite omului atat defecte cat si calitati (vitejie, intelepciune, modestie, credinta, lasitate, ipocrizie, trufie, rautate, invidie); personajele imaginare sunt inzestrate su puteri supraomenesti care depasesc fortele obisnuite ale oamenilor (vorbesc graiul oamenilor, au capacitatea de a transforma obiectele). Tema basmului este lupta dintre bine si rau, iar personajele se supun toate acestei lupte din aceasta confruntare binele va iesi intodeauna victorios, iar personajele negative vor fi invinse de personajele pozitive. Protagonistul va fi personajul care va pargurge un drum presarat cu obstacole pe care le va depasi, dovedind de fiecare data o alta virtute a sa. In lupta pentru stabilirea dreptatii si a adevarului eroul principal va incerca sa raspunda idealurile omenirii (dreptatea, libertatea, iubirea, credinta, adevarul).Orice basm contine in structura sa formule concrete:

formula introductiva prin intermediul caruia se poate patrunde din realitatea concreta in lumea imaginara a basmului.

formula mediana care face legatura dintre doua segmente importante ale basmului-atrage atentia ascultatorului ca protagonistul mai are de traversat obstacole si de parcurs greutati.

formula finala ce marcheaza sfarsitul evenimentelor fantastice iesirea din lumea imaginara a basmului si intoarcerea ascultatorului inrealitatea concreta. Uneori povestitorul aminteste in finalul basmului ca el insusi a fost martor la evenimentele narate pentru a da asfel valoare de adevar basmului.Mesajul basmului reiese intodeauna la sfarsitul evenimentelor.Stilul naratiunii este specific naratiunii populare. Limbajul folosit este simplu, popular caracteristic comunicarii orale. Expresiile folosite vor fi cele specifice lumii satului dar incarcate de figuri de stil.

Basmul cult

Paralel cu eforturile de fixare n scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele i tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegtorii de folclor devin povestitori, ca n cazul lui Petre Ispirescu, care actualizeaz i recreeaz basmul, pstrnd funciile principale, formule fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adugnd o tent uor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livreasc. Scriitorii devin ei nii autori de basme, cunoscui fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion Creang, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu tefnescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu.

Basmul cult, mplinit printr-o inserie expresiv specific stilului marilor scriitori, i armonizeaz structurile narative, dobndind unitate i fluen discursiv, prelund viziunea scriitorului i integrnd teme i motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respect de regul structura i tipologia basmului popular, dar poate aduce modificri ale viziunii naratorului, alternnd persoana a treia cu persoana nti i a doua, crend o comunicare mai direct cu cititorul i dnd uneori o nuan subiectiv expunerii faptelor. n acelai timp, se pot identifica particulariti ale stilului, modaliti portretistice i motive proprii autorului n scenariul basmului, care i confer originalitate i atractivitate.

Basmul cult estompeaz de cele mai multe ori miraculosul i fantasticul, dndu-le o mai mare verosimilitate, i n acelai timp reduce caracterul convenional al unor secvene narative, adaugndu-le semnificaii i efecte specifice literaturii culte.

G. Calinescu numea basmul cult o oglindire a vietii in moduri fabuloase, un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice, animale. [] Cand dintro naratiune lipsesc acesti eroi himerici, navem de a face cu un basm.

Basmul a aparut in epica populara, ulterior patrunzand si in literatura culta (in sec. al XIX-lea, in perioada de afirmare a esteticii romantice). Specie a epicii (culte), naratiune ampla, implicand supranaturalul sau fabulosul.Personajele (oameni, dar si fiinte himerice) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie, de obicei, prin victoria fortelor binelui. Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinte supranaturale, animale fabuloase sau obiecte magice si se confrunta cu un adversar (antagonistul). Eroul poate avea trasaturi omenesti, dar si puteri supra naturale (de exemplu, capacitatea de a se metamorfoza). Clasificarea sau functiile personajelor, prin raportare la erou (in basmul popular): raufacatori (produc o dauna care trebuie corectata de erou), donatori sau furnizori (personaje intalnite intamplator de erou, care ii daruiesc un obiect miraculos ce-l va ajuta la nevoie), ajutoare (se pun la dispozitia eroului care duce la bun sfarsit o sarcina, cu sprijinul lor). Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni conventionale sau momentele subiectului: situatia initiala de echilibru, intriga (evenimentul care deregleaza echilibrul initial), actiunea de restabilire a echilibrului (calatoria eroului, aparitia donatorului si ajutoarelor, trecerea probelor), deznodamantul (refacerea echilibrumul, rasplata eroului si pedepsirea rau facatorului).

In basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizeaza evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice si propriului sau stil. Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce confera oralitate stilului. Particularitatile basmului cult:

clisee compozitionale: formule tipice (initiale, mediane, finale); motive narative diverse: calatoria, lupta, victoria eroului, probele depasite, demascara si pedepsirea raufacatorului, casatoria si rasplata eroului etc.; specificul reperelor temporale (timpul fabulos, mitic) si spatiale (taramul acesta si taramul celalalt) sunt vagi, imaginare, redate la modul general ; stil elaborat, imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea; cifre magice, simbolice; obiecte miraculoase; intrepatrunderea planurilor real fabulos; fabulosul este tratat in mod realist; conventia basmului (acceptata de cititor): acceptarea de la inceput a supranaturalului ca explicatie a intamplarilor incredibile.