BIBLIOTECA

COMUNALA DELENI JUDETUL IASI

DRAGOBETELE

24 FEBRUARIE 2015

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe 28 februarie, 1, 3 sau 25 martie.

Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii.

Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroşi etnologi şi filologi, propunându-se variate

explicaţii pentru originea sa. Tradiţii se păstrează cu precădere în sudul şi sud-vestul României.

Nicolae Constantinescu, etnolog al Universitatii din Bucuresti, a afirmat ca nu exista atestari documentare ale acestei sarbatori decat in secolul al XIX-lea, „ceea ce nu inseamna mare lucru pe scara timpului”. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvantului „drag-dragul”, adaugand ca „nu putem sti sigur, pentru ca in domeniul etimologiei esti tot timpul pe nisipuri miscatoare”.

Lingvistul Lazăr Şăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit in zonele din Oltenia, semnificand „adunare, multime”.

Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 24 februarie care în slavă se numeşte Glavo-Obretenia.

Românii au adaptat-o, astfel apărând sub

diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”,

„Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul şi sud-estul României) ca Dragobete.

Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicţionar” (1997), asociază

numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în acelaşi sat, dar

variabilă de la zonă la zonă (...), patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe

plaiurile româneşti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”.

Autorul oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochiaşi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică”. Dicţionarul menţionează (în plan

secund) că Dragobete este şi o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu acelaşi nume”.

Romulus Vulcănescu în „Mitologia română” (din 1985) îl descrie ca o „făptură

mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos şi bun”. Simeon Florea Marian, în

„Sărbătorile la români” (1898-1901, reeditare din 1994), a scris că „în mai multe comune din Muntenia” şi mai ales în Oltenia, sărbătoarea creştină

„Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 24 februarie) „se numeşte Dragobete”.

O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Năvalnic, în folclor

fiind răspândită ideea ca Maica Domnului l-a transformat în aceasta pe Dragobete deoarece el a încercat din nesăbuinţă să-i încurce cărările.

Aceasta sărbătoare marcheaza revigorarea naturii şi nu numai, ci şi a omului care, cu aceasta ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetaţiei, a vieţii în creştere, o data cu trecerea la anotimpul de primăvara durata zilei creştea, în contrapondere cu noaptea care descreşte, ca dovada şi zilele sunt mai însorite.

Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetaţia dar şi oamenii se puneau în acord cu natura, era o nunta a naturii, însemnând renaşterea acesteia, retrezirea la viaţă, ceea ce este şi semnificaţia centrala a sărbătorii”..

Marcel Lutic a afirmat că în trecut, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieţii şi fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţii şi femeile tinere”. Dragobetele mai are şi alte nume: „Cap de primăvară”, „Cap de vară”, „Sânt Ion de primăvară”, „logodnicul pasărilor”, „Dragomiru-Florea” sau „Granguru”.

„Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparţi”.

Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresiaDragobetele sărută fetele!.Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii.

Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară.Dacă se găseau

şi fragi infloriţi, aceştia erau adunaţi în buchete şi se puneau ulterior în

lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele:

Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de ajutor reciproc.

Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăţ pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credinţele şi unele tradiţii legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieţ şi umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi ...”.

De aici şi provine răspândita expresie adresată fetelor mari şi nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.

În aceasta zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele

din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. ]

Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.

În această zi, nu se coase şi nu se lucrează la câmp şi se face curăţenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

Organizaţia de Tineret a Partidului Liberal din Republica Moldova organizează anual din 2006 o manifestaţie în centrul capitalei pentru a promova sărbătoarea de Dragobete. Preşedintele OTPL Sergiu Boghean consideră că numai prin promovarea ei, ea se va transforma într-o celebrare naţională: „Sunt bucuros că mulţi cunosc ce sărbătoare marcăm astăzi şi cred că nu va mai dura mult până va reînvia şi la noi acest obicei. Prin acţiunea de astăzi vrem să aducem la cunoştinţă faptul că avem sărbătoarea noastră, moştenită de la daci şi ar fi păcat să ne pierdem tradiţiile”.

Biserica Ortodoxă din această ţară a contestat mesajele publicate pe pliantele realizate în acest scop, considerând că închinarea la idoli, descântecele şi propovăduirea altei învăţături decât cea a Domnului contravine cu Biblia. Biserica atrage atenţia asupra faptului ca credincioşii creştini nu se iau după obiceiuri deşarte şi ca nu ne putem întoarce la obiceiurile păgâne ale strămoşilor noştri, acuzând membrii partidului de populism.

După 1990, românii au importat de la occidentali Valentine's Day, sărbătorită pe 14 februarie şi considerată Ziua Îndrăgostiţilor.

Au existat însă şi contestări ale acestei datini, unele persoane acordând o importanţă mai mare păstrării tradiţiilor autohtone şi, implicit,

sărbătorirea zilei de Dragobete la 24 februarie în locul acesteia.Unele publicaţii sau companii au început să conducă campanii pro-Dragobete,

sub sloganul „De Dragobete iubeşte româneşte!”.

În România, celebrarea Sfântului Valentin a luat amploare datorită comercializării diferitelor produse având această tematică.

BIBLIOTECA COMUNALĂ DELENI JUDEŢUL IAŞI

O NOUĂ ZI ACELAŞI PRIETEN-BIBLIOTECA

Biblioteca – centru de învăţare,lectură,informare,comunicare

Grăbiţi-vă să ne deranjaţi

BIBLIOTECA ESTE DIAMANTUL CARE TE ŞLEFUIEŞTE ŞI IŢI DEZVOLTĂ GÂNDIREA

SFÂRŞIT