biblioteca rao

Traducere din limba englez\IRINA HOREA

Traducerea versurilorION HOREA

editura rao

J.R.R. TOLKIEN

HOBBITUL

Editura RAOGrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, Româniawww.raobooks.com

www.rao.ro

J.R.R. TOLKIENThe Hobbit

Prima edi]ie publicat\ de HarperCollins Publishers Ltd© The J.R.R. Tolkien Estate Limited

1937, 1965

© Editura RAO, 2012pentru versiunea `n limba român\

2012

ISBN 978-606-609-368-2

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României TOLKIEN, JOHN RONALD REUEL

Hobbitul / J.R.R. Tolkien; trad.: Irina Horea. - Bucure[ti: Editura RAO, 2012

ISBN 978-606-609-368-2

I. Horea, Irina (trad.)

821.111-31=135.1

Cuprins

1. O petrecere nea[teptat\ . . . . . . . . . . . . . . 92. Berbec la frigare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363. Scurt r\gaz de odihn\. . . . . . . . . . . . . . . 544. Peste mun]i [i pe sub mun]i . . . . . . . . . . 645. Ghicitori `n bezn\. . . . . . . . . . . . . . . . . . 776. Din lac `n pu] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 997. Un ad\post ciudat. . . . . . . . . . . . . . . . . 1208. Mu[te [i p\ianjeni . . . . . . . . . . . . . . . . 1479. Butoaie sub cerul liber . . . . . . . . . . . . . 178

10. O primire c\lduroas\ . . . . . . . . . . . . . . 19611. ~n prag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20912. Nout\]i din interior. . . . . . . . . . . . . . . . 21913. Plecat de acas\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24114. Foc [i ap\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25315. Norii se strâng . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26416. Un ho] `n noapte. . . . . . . . . . . . . . . . . . 27517. Norii se slobod . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28218. Drumul de `ntoarcere . . . . . . . . . . . . . . 29519. Ultima etap\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304

CAPITOLULI

O PETRECERE NEA{TEPTAT|

~ntr-o vizuin\ `n p\mânt tr\ia odat\ un hobbit. nu era ovizuin\ urât\, murdar\, jegoas\, plin\ de r\m\[i]e de viermi [iduhnind a mocirl\. {i nici o vizuin\ nisipoas\, uscat\, goal\, `ncare s\ nu ai pe ce s\ te a[ezi sau pe ce s\-]i pui blidul cu mân-care: era o vizuin\ de hobbit, cu alte cuvinte – dichisit\.

Avea o u[\ perfect rotund\, ca un hublou, vopsit\ `n verde, [iexact `n mijlocul ei era fixat un mâner, ca un soi de bil\, dinalam\ galben\ [i lucitoare. u[a se deschidea spre un hol `n form\de tub, ca un tunel: un tunel foarte tihnit, f\r\ urm\ de fum, cupere]ii `mbr\ca]i `n lemn, podele din dale acoperite de covoare, [iunde se g\seau scaune lustruite [i multe, foarte multe cuiere pentrup\l\ rii [i haine – hobbitului `i pl\cea s\ primeasc\ oaspe]i. tune -lul p\trundea adânc, mai curând pe ocolite decât drept, `n coastam\gurii – M\gura, sub acest nume era cunoscut\ pe multe mile `njur – [i din el se deschideau nenum\rate u[i mici [i rotunde, `ntâide o parte, apoi de cealalt\ parte. hobbitul nu era nevoit s\ urcesau s\ coboare vreo scar\ `n\untrul vizuinei sale: dormitoarele,b\ile, beciurile, c\m\rile (multe, multe), dulapurile de haine(adev\rate `nc\peri pline de haine), buc\t\riile, sufrage riile, toatese g\seau la acela[i cat [i d\deau `n acela[i coridor. Cele maibune `nc\peri se g\seau pe partea stâng\ (cum intrai), acestea

10 J.R.R. TOlkiEn

fiind singurele care aveau ferestre, rotunde, `ngropate adânc, dela care se vedeau gr\dina [i, dincolo de ea, paji[tile coborândpân\ la râu.

hobbitul acesta, pe nume baggins, era un hobbit foarte `nst\ -rit. baggin[ii se statorniciser\ pe meleagul din preajma M\guriide nici nu se mai [tia când, iar lumea `i socotea drept un neamfoarte respectabil, nu numai pentru c\ erau boga]i – cei mai mul]idintre ei –, ci [i pentru c\ niciodat\ nu avuseser\ vreo aventur\ `nvia]a lor [i nimic din ce f\ceau nu surprindea: [tiai dinainte ce var\spunde un baggins la indiferent ce `ntrebare, `ncât nici nu temai osteneai s\-l `ntrebi ceva. ~n cele ce urmeaz\, se poveste[tedespre cum a avut un baggins o aventur\ [i cum s-a pomenitf\când [i spunând lucruri cu totul nea[teptate. {i-o fi pierdut elmai apoi respectul megie[ilor, `n schimb s-a ales… ei bine, ve]ivedea dac\, pân\ la urm\, s-a ales cu ceva.

Mama hobbitului din povestea noastr\… dar, la urma urmei,ce-i acela un hobbit? ~mi vine s\ cred c\, `n ziua de azi, hobbi]iiau nevoie cât de cât de o descriere, deoarece semin]ia lor s-a `m -pu ]inat [i se fere[te de Semin]ia Mare, cum ne numesc ei pe noi.Sunt (sau au fost) o semin]ie mic\ de stat, jum\tate cât noi de`nal]i [i mai mici decât gnomii b\rbo[i. hobbi]ii nu au b\rbi.Vr\ji nu prea fac, decât din cele m\runte, de zi cu zi, care-i ajut\s\ dispar\ iute [i pe nesim]ite atunci când fiin]e m\t\h\loase [ineghioabe, ca voi [i ca mine, apar prin preajm\, `mpiedicându-sede toate cele [i f\când un zgomot de zici c\-s elefan]i, zgomot pecare hobbi]ii `l aud de la o mil\ dep\rtare. Mai to]i sunt pânteco[i;`[i pun ve[minte viu colorate (cu deosebire verzi [i galbene);`nc\l]\ri nu poart\, deoarece labele lor au de la natur\ talpa groas\[i sunt acoperite de p\r castaniu [i des, asem\n\tor cu acela (câr-lion]at) de pe cre[tet, care le ]ine de cald; au degete lungi, maro -nii [i `ndemânatice, chipurile vesele, iar când râd, scot hohoteadânci, r\sun\toare (mai cu seam\ dup\ cin\ pe care, ori de câteori au prilejul, o servesc de dou\ ori pe zi). ei, acum [ti]i destule,a[a c\ putem trece mai departe. Dup\ cum spuneam, mama aces-

Hobbitul 11

tui hobbit – adic\ a lui bilbo baggins – era nemaipomenita bel-ladonna took, una dintre remarcabilele fiice ale b\trânului took,mai-marele hobbi]ilor de peste Ap\, râu[orul ce curgea la poaleleM\gurii. Adeseori se vorbea (prin alte familii) c\, de mult de tot,unul dintre str\mo[ii took [i-ar fi luat drept soa]\ o elf\. Ceea ceera o bazaconie, f\r\ doar [i poate, [i totu[i, ca fire, nu se ase -m\nau `ntru totul cu ceilal]i hobbi]i [i, din când `n când, câteunul, altul din clanul took pornea `n aventur\. numai ce tetrezeai c\ disp\ruse, iar familia nu sufla o vorbuli]\ despre asta;fapt e `ns\ c\ neamul took era mai pu]in respectabil decât bag-gin[ii, de[i ne`ndoielnic `i `ntrecea `n bog\]ie.

S\ nu `n]elege]i cumva c\ belladonna took ar fi avut parte devreo aventur\ dup\ ce a devenit doamna bungo baggins. bungo –adic\ tat\l lui bilbo – a durat pentru so]ia lui ([i, `n parte, cu baniiei) cea mai luxoas\ vizuin\ de hobbit ce se g\sea sub M\gur\,peste M\gur\ sau dincolo de Ap\, [i acolo au tr\it pân\ la sfâr -[itul zilelor lor. ~n ceea ce-l prive[te pe bilbo – singurul ei fiu –,de[i ar\ta [i se purta `ntocmai ca vânjosul [i temeinicul s\up\rinte, de-ai fi zis c\-i copia lui fidel\, avea ceva ciudat `n toat\alc\tuirea sa, care i se tr\gea de la Familia took [i care nu a[teptadecât momentul prielnic pentru a ie[i la lumin\. Dar nici oasemenea `mprejurare nu s-a ivit `nainte ca bilbo baggins s\ fiajuns b\rbat `n toat\ firea, trecut de cincizeci de ani, care tr\ia `nfrumoasa vizuin\ de hobbit, construit\ de tat\l s\u [i pe care toc-mai v-am descris-o – de fapt, `nainte ca, dup\ toate aparen]ele, els\ se fi a[ezat la casa lui, f\r\ gând de-a se urni din loc.

Printr-o ciudat\ `ntâmplare, `ntr-o bun\ diminea]\ de demultde tot, când `n lume era pace [i mai pu]in\ h\rm\laie, iar verdea]amai m\noas\, când hobbi]ii erau numero[i `nc\ [i prosperi, iarbilbo baggins st\tea `n prag, dup\ micul dejun, tr\gând dintr-opip\ de lemn atât de lung\, `ncât aproape c\ ajungea la p\roaselelui degete (`ngrijit periate) de la picioare – `n fa]a casei sale `[if\cu apari]ia Gandalf. Da, Gandalf, nimeni altul! De-a]i fi auzitm\car un sfert din ce-am auzit eu despre el – iar eu am auzit doar

12 J.R.R. TOlkiEn

foarte pu]in din tot ce e de auzit – a[ zice c\ a]i fi preg\ti]i pentruorice fel de poveste nemaipomenit\. oriunde mergea el, numai cer\s\reau [i cele mai n\stru[nice pove[ti [i aventuri. nu maistr\b\tuse drumul de la poalele M\gurii de câteva care de ani,mai bine zis de când se pr\p\dise prietenul s\u b\trânul took,`ncât hobbi]ii aproape c\ uitaser\ cum ar\ta la `nf\]i[are. erau cuto]ii copilandri – hobbi]ei [i hobbi]ele – la vremea la care treburinumai de el [tiute `l duseser\ dincolo de M\gur\ [i departe deAp\.

Prin urmare, `n acea diminea]\ bilbo – care de bun\ seam\n-avea cum s\ b\nuiasc\ ceva – se pomeni `n fa]a lui cu unb\trân care ]inea `n mân\ un toiag. Purta o p\l\rie albastr\, `nalt\[i ]uguiat\, o mantie lung\, cenu[ie, o e[arf\ argintie peste careatârna o barb\ alb\, lung\ pân\ din jos de brâu, [i ni[te `nc\l]\rinegre, cât toate zilele de mari.

– bun\ diminea]a! zise bilbo, cu toat\ convingerea: soarelestr\lucea, iarba era foarte verde.

Dar Gandalf `l privi pe sub sprâncenele sale stufoase [i atât delungi, `ncât ie[eau de sub borul p\l\riei, ce-i umbrea chipul.

– Ce vrei s\ zici? `l iscodi el. ~mi urezi o diminea]\ bun\, sauzici c\ diminea]a e bun\, chiar dac\ eu n-o socotesc astfel?; saupoate c\ m\t\lu]\ te sim]i bine `n aceast\ diminea]\?; ori poategânde[ti c\ e o diminea]\ care te face s\ fii bun?

– toate la un loc, r\spunse bilbo. unde mai pui c\ e o dimi -nea]\ cum nu se poate mai potrivit\ pentru a trage o pip\ subcerul liber. Dac\ ai o pip\ la dumneata, [ezi colea [i-]i dau tutuns-o umpli! Grab\ nu-i, avem ziua-ntreag\ `nainte!

Zicând acestea, bilbo se a[ez\ pe o b\ncu]\ lâng\ intrare,picior peste picior, [i sufl\ afar\ un minunat inel fumuriu care se`n\l]\ domol `n v\zduh, f\r\ s\ se destrame, [i disp\ru dincolo deM\gur\.

– Foarte dr\gu]! zise Gandalf. numai c\ eu n-am vreme def\cut covrigi de fum `n diminea]a asta. Caut pe cineva pe care

Hobbitul 13

s\-l iau p\rta[ la o aventur\ pus\ la cale de mine, dar e foartegreu s\ g\sesc persoana dornic\ de a[a ceva.

– Cred [i eu… prin p\r]ile astea de lume! noi, cei de-aici,suntem mai simpli de felul nostru [i a[eza]i, nu ne trage a]a spreaventuri. Astea-s treburi nesuferite, `]i dau b\t\i de cap [i-s tarenepl\cute! Pierzi cina din pricina lor! nu pot pricepe de ce se dauunii `n vânt dup\ a[a ceva! mai spuse domnul baggins al nostru,vârându-[i degetul mare de la o mân\ pe sub bretea [i dând afar\pe gur\ un inel de fum `nc\ [i mai mare. Apoi scoase scrisorileprimite `n acea diminea]\ [i se apuc\ de citit, pref\cându-se a nu-lmai b\ga `n seam\ pe b\trân. hot\râse `n sinea lui c\ nu-i preapl\cea de el, `ncât vroia s\-l fac\ s\ plece. Dar b\trânul nu se clinti.St\tea sprijinit `n toiag, cu privirile a]intite asupra lui bilbo, f\r\s\ scoat\ un cuvânt. Dup\ o vreme, bilbo `ncepu s\ se simt\ stân-jenit, chiar pu]in z\d\rât.

– bun\ diminea]a! zise el `ntr-un sfâr[it. n-avem poft\ deaventuri, mul]umim! ~ncearc\ dumneata dincolo de M\gur\ saupe malul cel\lalt al Apei.

Vroia s\-i dea de `n]eles c\, pentru el, conversa]ia se `ncheiase.– Da’ pentru multe lucruri mai folose[ti m\t\lu]\ Bun\ di -

minea]a asta! exclam\ Gandalf. Acum vrei s\-mi dai de `n]eles c\dore[ti s\ scapi de mine, [i c\ nu va fi bun\ pân\ nu m\ urnescde-aici.

– nicidecum, nicidecum, domnule drag\! ia stai ni]el, m\`n[al\ ]inerea de minte sau chiar nu-]i cunosc numele?

– oo, ba da, ba da, dragul meu domn! – iar eu `l [tiu pe-almatale: domnul bilbo baggins. {i m\t\lu]\ `l [tii pe-al meu, de[inu-]i aminte[ti c\ eu sunt cel care-l poart\. eu sunt Gandalf, iarGandalf nu este altcineva decât propria persoan\! n-a[ fi crezutniciodat\ c\ o s\ ajung ziua `n care fiul belladonnei took s\-midea bine]e de parc\ a[ fi un vânz\tor ambulant de nasturi!

– Gandalf! Gandalf! M\iculi]\! S\ nu-mi spui c\ e[ti tocmaivr\jitorul \la r\t\citor care i-a dat Mo[ului took ni[te butoni dediamante fermeca]i, care se prindeau singuri [i nu se desf\ceau

14 J.R.R. TOLKIEN

decât dac\ li se poruncea? Povestelnicul acela care spuneapove[ti atât de minunate la petreceri, despre dragoni [i goblini, [iuria[i, [i despre prin]ese salvate, [i despre norocul nea[teptat ced\dea peste fiii v\duvelor? Tocmai omul care f\cea artificiile aleaatât de nemaipomenite? Mi-amintesc de ele! Nu era ajun de miezde var\ `n care Mo[u’ Took s\ nu le aprind\! Minunate! {i cândluau foc, ar\tau ca ni[te crini uria[i, [i ca florile de gura-leului [ide salcâm-galben, [i r\mâneau pe bolt\ cât era seara de lung\!

Ve]i fi b\gat de seam\ c\ domnul Baggins nu era chiar atât delipsit de poezie pe cât `i pl\cea s\ cread\ c\ este [i, `n plus, avea osl\biciune pentru flori.

– Aoleo! parc\ se dumiri el. Doar nu e[ti Gandalf \la din pri -cina c\ruia atâ]ia fl\c\i [i atâtea copile la locul lor s-au r\zle]it `nlumea larg\, `n c\utare de peripe]ii nebune[ti!! Se c\]\rau `ncopaci, se duceau s\-i vad\ pe elfi – porneau chiar pe mare, sprealte ]\rmuri, orice, numai aventur\ s\ fie! Pe legea mea, z\u c\via]a era inter… vreau s\ zic, a fost o vreme când ai cam datpeste cap totul pe-aici. Iertat s\-mi fie, dar nu [tiam c\ `nc\ te mai]ii de asemenea parascovenii.

– Dar de ce altceva? `ntreb\ vr\jitorul. Oricum, `mi pare bines\ v\d c\-]i mai aminte[ti câte ceva despre mine. {i-a[ zice c\m\car de artificiile mele `]i aduci aminte cu pl\cere, ceea ce-mid\ speran]e. Uite, de dragul lui Took, bunicul t\u, [i de dragulBelladonnei, s\r\cu]a de ea, `]i voi da ceea ce-ai cerut.

– Ba s\-mi fie cu iertare! N-am cerut nimic!– Ba cum s\ nu! {i-nc\ de dou\ ori. Mie s\-mi fie cu iertare!

O meri]i din plin. De fapt, o s\ merg pân-acolo `ncât te voi trimite`n aceast\ aventur\. Pentru mine va fi cum nu se poate maiamuzant, iar pentru m\t\lu]\, cum nu se poate mai bine – [i-mivine s\ cred c\ ai s\ ie[i [i cu câ[tig, dac\ duci treaba pân\ la cap\t.

– ~mi pare r\u! Nu vreau aventuri, mul]umesc frumos. Nu azi.Bun\ diminea]a! ~n schimb, te invit la ceai – oricând pofte[ti! Cezici de mâine? Vino mâine! La revedere!

Hobbitul 15

Cu aceasta, hobbitul f\cu stânga-mprejur [i-o zbughi `nvizuin\, `nchizând iute u[a rotund\ [i verde, dar nu prea iute, cas\ nu par\ nepoliticos. la urma urmei, cu vr\jitorii nu-i bine s\ te pui.

„Ce naiba mi-o fi venit s\-l poftesc la ceai?“ se mustr\ `nsinea lui, `ndreptându-se spre c\mar\. De[i abia luase miculdejun, se gândi c\, dup\ o asemenea sperietur\, i-ar prinde bine opr\jituric\-dou\ [i ceva de b\ut.

Cât despre Gandalf, el r\mase tot acolo, `n fa]a u[ii, râzând`n de lung, pe `nfundate. Dup\ o vreme, se apropie [i, cu vârfulascu]it al toiagului, scrijeli un semn ciudat pe frumoasa u[\ verdea hobbitului. Apoi `[i v\zu de drum, cam tot atunci când bilboispr\vea de mâncat a doua pr\jitur\ [i `ncepea s\-[i spun\ c\izbutise cum nu se poate mai bine s\ scape de aventuri.

A doua zi, aproape c\-l d\duse uit\rii pe Gandalf. uita multelucruri dac\ nu [i le `nsemna pe t\bli]a de ~ndatoriri, bun\oar\:Gandalf ceai miercuri. ieri `ns\ fusese prea tulburat s\ fac\acest lucru.

exact `nainte de ora ceaiului, clopo]elul de la intrare r\sun\asurzitor. {i atunci `[i aminti! Se repezi s\ pun\ pe foc ceainicul,scoase `nc\ o farfurioar\ [i o cea[c\ precum [i `nc\ o pr\jitur\-dou\, apoi fugi la u[\.

D\du s\ spun\ „iertat s\-mi fie c\ te-am f\cut s\ a[tep]i“,când v\zu c\ nu era câtu[i de pu]in Gandalf. Ci un gnom, cu obarb\ albastr\ vârât\ `ntr-un brâu auriu, [i cu ochi sc\p\r\tori cese z\reau de sub gluga de un verde-`nchis. nici n-apuc\ bilbo s\deschid\ bine u[a, c\ gnomul [i intr\ cu pas hot\rât, ca [i când arfi fost a[teptat.

~[i atârn\ mantia cu glug\ `n cel mai apropiat cui [i, cu o mic\plec\ciune, spuse:

– Dwalin, la dispozi]ia dumitale!– bilbo baggins, la a dumitale! r\spunse hobbitul, atât de

surprins `ncât deocamdat\ nu g\si cu cale s\ pun\ vreo `ntre-bare. Când t\cerea care se l\sase deveni stânjenitoare, ad\ug\:

16 J.R.R. TOlkiEn

tocmai vroiam s\ beau un ceai! te rog, pofte[te [i serve[te [idumneata unul.

Poate prea b\]os spus, `ns\ f\cuse invita]ia plin de bun\ -voin]\. M\ rog, Domniile Voastre ce-a]i face dac\ v-a]i pomeni `ncas\ cu un gnom neinvitat care-[i atârn\ catrafusele `n cuier, f\r\s\ v\ dea vreo l\murire?

nu st\teau de mult la mas\, de fapt abia ajunseser\ la a treiapr\jitur\, când clopo]elul r\sun\ din nou, chiar [i mai tare.

– o clip\ doar! se scuz\ hobbitul [i se gr\bi spre u[\.„~n sfâr[it, ai ajuns [i dumneata!“ – asta vroia s\-i spun\ lui

Gandalf acum. Dar nu era Gandalf. Pe trepte st\tea un gnom carep\rea foarte b\trân [i avea o barb\ alb\ [i o glug\ stacojie. Decum se deschise u[a, gnomul intr\ cu acela[i pas hot\rât, ca [icând fusese invitat.

– V\d c\ au [i-nceput s\ soseasc\, zise gnomul când z\ri `ncui gluga verde a lui Dwalin. {i-o ag\]\ pe-a sa ro[ie al\turi,apoi, cu mâna pe piept, zise: balin, la dispozi]ia dumitale!

– Mul]umesc! `ng\im\ bilbo. nu a[a s-ar fi cuvenit s\ r\s -pund\, `ns\ acel au [i-nceput s\ soseasc\ `l tulburase pestem\sur\. ~i pl\cea s\ primeasc\ musafiri, nu-i vorb\, dar `i pl\cea[i s\ aib\ cuno[tin]\ de venirea lor, [i mai ales s\-i invite el`nsu[i. ~i trecu prin minte un gând cumplit, anume c\ nu aveadestule pr\jituri, [i atunci el – ca o gazd\ care-[i cunoa[te `nda-toririle [i le respect\, oricât de mare suferin]\ `i pricinuiesc – vatrebui s\ renun]e la a mai mânca.

– Pofte[te s\ serve[ti un ceai! reu[i el s\ `ngaime dup\ ce traseadânc aer `n piept.

– ni]ic\ bere mi-ar prinde mai bine, dac\ nu ]i-e cu sup\rare,bunul meu domn, zise balin cel cu barba alb\. Dar pr\jituri am s\servesc – din cele cu anason, dac\ ai prin cas\.

– Pe s\turate! se pomeni bilbo r\spunzând, spre propria mi -rare; [i tot spre mirarea sa, o zbughi spre beci pentru a umple ohalb\ cu bere, [i apoi spre c\mar\, de unde lu\ dou\ minunate

Hobbitul 17

pr\jituri rotunde cu anason, pe care le copsese `n acea dup\-mas\pentru gust\rica de dup\ cin\.

Când se `ntoarse `n `nc\pere, balin [i Dwalin [edeau la mas\[i t\if\suiau ca doi vechi prieteni (`n treac\t fie spus, erau fra]i).bilbo trânti berea [i pr\jiturile `n fa]a lor, [i chiar `n aceea[i clip\clopo]elul r\sun\ din nou, o dat\ [i `nc\ o dat\.

„De data asta nu se poate s\ nu fie Gandalf“, `[i spuse elpornind cu gâfâituri de-a lungul coridorului. Dar nu era el. ~nprag, al]i doi gnomi, amândoi cu glugi albastre, brâie argintii [ib\rbi galbene; fiecare ducea cu sine un sac plin cu unelte [i unhârle]. Abia ce se deschise pu]in u[a, c\ ei [i p\[ir\ sprin]ari`n\untru – lucru de care bilbo nu se mir\ câtu[i de pu]in.

– Ce pot s\ fac pentru Domniile Voastre, gnomii mei? `n -treb\ el.

– kili, la dispozi]ia dumitale! zise unul.– {i Fili! ad\ug\ cel\lalt.Amândoi `[i scoaser\ glugile albastre [i f\cur\ o plec\ciune.– la dispozi]ia domniilor [i a familiilor voastre! r\spunse

bilbo de data asta, amintindu-[i de bunele maniere.– V\d c\ Dwalin [i balin au [i ajuns aici, zise kili. hai s\ ne

al\tur\m cetei!„Ceat\! gândi domnul baggins. nu-mi place cum sun\. Chiar

trebuie s\ m\ a[ez ni]elu[, s\-mi vin `n fire [i s\ beau ceva.“ Abiadac\ apuc\ s\ soarb\ o gur\ – `ntr-un ungher, `n timp ce gnomii[edeau `n jurul mesei [i tr\nc\neau despre galerii de min\ [i aur,despre necazurile pe care le aveau cu goblinii [i pr\d\ciunilef\cute de dragoni, [i despre o sumedenie de alte treburi pe careel, unul, nu le `n]elegea [i nici nu vroia s\ le `n]eleag\, p\rân -du-i-se mult prea aventuroase – când, ding-dong-dang-dang-ding!, clopo]elul r\sun\ cu `ndârjire, ca [i când un hobbi]el `ncer-ca s\-i rup\ mânerul.

– e cineva la u[\! zise bilbo clipind.

18 J.R.R. TOlkiEn

– Vreo patru, a[ zice, dup\ cum se zbate clopo]elul \la, spuseFili. i-am v\zut, de altfel, `n urma noastr\, ceva mai departe,veneau `ncoace.

bietul hobbit se a[ez\ `n hol [i-[i sprijini capul `n mâini,nepricepând ce se petrecuse [i `ntrebându-se ce avea s\ se maipetreac\, [i dac\ to]i gnomii \[tia vor r\mâne la cin\. Clopo]elulr\sun\ din nou, mai tare ca oricând `nainte, `ncât bilbo trebui s\alerge la u[\. numai c\ nu erau patru, erau CinCi. Mai sosise ungnom cât [ezuse el buimac `n hol. Pân\ s\ r\suceasc\ mânerulrotund, gnomii [i intraser\, `nclinându-se [i spunând „la dis-pozi]ia dumitale“, unul dup\ altul. Dori, nori, ori, oin [i Gloin,a[a se numeau; curând, de cuiele de pe coridor atârnau dou\ glugipurpurii, una gri, una cafenie [i una alb\, iar gnomii, cu mâinilelor mari vârâte `n brâiele aurii [i argintii, se `ndreptar\ spreceilal]i fârta]i ai lor, veni]i mai `nainte. Se putea spune c\ `n`nc\pere se adunase o adev\rat\ ceat\. unii cereau bere slab\,al]ii bere neagr\, unul vroia cafea [i to]i doreau pr\jituri; `ncât, ovreme, hobbitul a fost prins cu treab\ pân\ peste cap.

o oal\ mare pentru cafea tocmai fusese pus\ pe plit\, iargnomii, care `ntre timp ispr\viser\ pr\jiturile cu anason, sepreg\teau s\ se `nfrupte din pl\cinte unse cu unt, când se auzi obubuitur\. Dinspre frumoasa u[\ verde a hobbitului nu mair\suna clopo]elul, ci un r\p\it ca de tob\. Cineva izbea `n ea cuun toiag!

bilbo se repezi pe coridor, mânios de-a dreptul [i teribil denedumerit [i de zbuciumat – o zi de miercuri mai anapoda nici c\tr\ise `n via]a lui. Deschise u[a cu o smucitur\. {i to]i sepr\bu[ir\ `n\untru, unul peste altul. ~nc\ patru gnomi, nici maimult, nici mai pu]in! iar `n spatele lor, Gandalf, sprijinindu-se `n toiag [i râzând. Pu]in mai lipsise s\ g\ureasc\ de tot minuna-ta u[\; dar m\car f\cuse s\ dispar\ semnul scrijelit de el cu o zi `nainte.

– Mai cu grij\, mai cu grij\! zise Gandalf. nu-]i st\ `n fire,bilbo, s\-]i faci prietenii s\ a[tepte `n prag [i apoi s\ deschizi u[a

Hobbitul 19

ca [i când ai trage de-o pocnitoare! D\-mi voie s\ ]i-i prezint pebifur, bofur, bombur [i mai ales pe thorin!

– la dispozi]ia dumitale! ziser\ `ntr-un glas bifur, bofur [ibombur, a[ezându-se `n rând. Apoi atârnar\ `n cuie dou\ glugigalbene, una verde-`nchis [i una albastr\ precum cerul, cu un ciu-cure lung, de argint. era a lui thorin, un gnom teribil de `nsemnat,de fapt nimeni altul decât `nsu[i marele thorin Scut de Stejar,c\ruia nu-i f\cuse câtu[i de pu]in pl\cere s\ cad\ lat pe pre[ul luibilbo [i s\ fie `ngropat sub trupurile lui bifur, bofur [i bombur.unde mai pui c\ bombur era ne`nchipuit de gras [i de greu.thorin era prea `nfumurat ca s\ spun\ „la dispozi]ia“; dar bietuldomn baggins `[i ceru de atâtea ori iertare, c\ pân\ la urm\ gno-mul morm\i un „nu face nimic“ [i-[i descre]i fa]a.

– Acum suntem to]i aici! spuse Gandalf, uitându-se la [irul detreisprezece glugi – cele mai minunate glugi de s\rb\toare deta -[abile – [i la propria p\l\rie, atârnate `n cuie. o adunare vesel\,a[ zice. trag n\dejde c\ a mai r\mas ceva de `mbucat [i de b\ut [ipentru noi \[tia, `ntârzia]ii! Ce-i acolo? Ceai! nu, mul]umesc!Parc\ a[ servi un strop de vin ro[u.

– {i eu, zise thorin.– {i gem de zmeur\, [i tart\ cu mere, zise bifur.– {i pl\cint\ cu fructe [i brânz\, zise bofur.– {i pl\cint\ cu carne de porc [i salat\, zise bombur.– {i pr\jituri, multe pr\jituri… [i bere… [i cafea, dac\ nu ]i-e

cu sup\rare, strigar\ ceilal]i gnomi prin u[a deschis\.– Fii b\iat de treab\ [i adaug\ [i ni[te ou\! strig\ Gandalf `n

urma lui bilbo care se-ndrepta ca b\tut de soart\ spre c\m\ri.Adu [i puiul \la rece, [i mur\turile!

„M\i s\ fie, da’ [tie la fel de bine ca mine ce-am eu `n [pais!“`[i zise domnul baggins, n\uc de-a binelea, `ncepând s\ se `ntrebedac\ nu cumva avea parte, `n propria cas\, de cea mai afurisit\aventur\ cu putin]\. Când ispr\vi de a[ezat toate butelcile [ibucatele, cu]itele [i furculi]ele, [i paharele, [i farfuriile, [i

20 J.R.R. TOLKIEN

lingurile, [i tot ce mai trebuia, pe ni[te t\vi mari, era asudat, ro[ula fa]\ [i pornit.

– Naiba-n ei de gnomi afurisi]i! izbucni el cu voce tare. De cenu vin s\ m\ ajute?

Abia rosti aceste vorbe, c\ Balin [i Dwalin se [i `nfiin]ar\ `nu[a buc\t\riei, urma]i de Fili [i Kili, [i cât ar fi zis Bilbo pe[teduser\ t\vile [i dou\ mescioare `n camer\, [i se puser\ din nou pe `nfulecat.

Gandalf [edea `n capul mesei celei mari, iar gnomii de jur`mprejur; Bilbo se a[ezase pe un sc\unel lâng\ foc [i ron]\ia unbiscuite (`i cam pierise pofta de mâncare), `ncercând s\ deaimpresia c\ tot ce se `ntâmpla era pe deplin firesc, nicidecum oaventur\. Gnomii `nfulecau `ntruna [i vorbeau `ntruna, [i uite-a[aa trecut timpul. ~ntr-un târziu, `[i dep\rtar\ scaunele de mese, iar Bilbo se ridic\ de la locul s\u, gata s\ strâng\ farfuriile [i paharele.

– B\nuiesc c\ r\mâne]i cu to]ii la cin\? `ntreb\ el pe un ton pecât de politicos, pe atât de nest\ruitor.

– De bun\ seam\! spuse Thorin. {i dup\ cin\. O s\ ne apucenoaptea pân\ ispr\vim trebu[oara noastr\, dar mai `nainte o s\ neveselim cu ni[te muzic\. {i-acum s\ facem ordine!

Pe dat\ cei doisprezece gnomi – `n afar\ de Thorin, el fiind ungnom mult prea `nsemnat [i având ceva de vorbit cu Gandalf –s\rir\ `n picioare [i strânser\ `n stive tot ce se g\sea pe mese.Nemaia[teptând s\ primeasc\ t\vi, pornir\ spre buc\t\rie custivele de farfurii, pe care le sprijineau cu o mân\ [i `n vârfulc\rora mai puseser\ [i câte o butelc\, `n vreme ce hobbitul fugeadup\ ei, aproape chi]\ind de team\: „V\ rog, cu mult\ grij\!“ [i„V\ rog, nu v\ deranja]i! M\ descurc singur“. Dar gnomii`ncepur\ s\ cânte:

Sparge]i cupe [i pahare!Sticle, dopuri, – zob [i scrum!

Ne ur\[te Bilbo Baggins,S\-l urâm [i noi acum!