BOABE DE GRÂU ANUL V, '934 REVISTA DE CULTURA N-rul 7

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL

NOUl URME ROMĂNEŞTI LA STAM-BUL (cu 38 figuri) . . . . . de MARCU BEZA

MUZEUL PORUMBESCU (cu '3 figuri) de LECA MORARlU

IN JUGUL DOMNULUI (XI sfârşiI) . de IOSIF NYIRO (cu 10 figuri de B. S�aM) din ungureşte de Iii. DtUanll

CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii: C�rţi naui; Pentru Do� brogeaj Cultura pentru ţară; Studenţii la sate; Psalm creştin; Orga­nizare culturală; Desen şi gravură. Teatru, muzică, cinematograf, radio: In căutarea muzicii; O carte de cântece. Turism, sport, educaţie fizică: Educaţie fizică la ţară; Revista Tour'jng-Clubului României.

(Cu 25 figuri).

Planşă coloratii: Ştefan cel Mare,' miniatură din Evangheliarul dela Humor. (Din (1 Les Arts mineurs en Roumanie» de N. Iorga)

RedacIor: EMANOIL BUCUrA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an 280 lei

REDACnA:

D I RECŢIA EDU CAŢIEI

P OP O R U L U I

BUC U R EŞTI , I I

Stt. Ge lieraIBefthelot, :i8

EDI TU FA:

MONITORUL OFI CIAL ŞI

I MP R I M. STATU L U I

ADMI NISTRATIA:

I MPRI MERIA NATI ONALĂ

BUC U REŞTI , V Calea Şuban-Vod�, 133-135

www.dacoromanica.ro

Inscrip{ie pe una din intr�riJe bisericii Patriarhiei din Stambul pomenind pe Constantin, Capuchehaia al Ungrovlahiei, '7:10

NOUl URME ROMÂNEŞTI LA STAMBUL Am avut norocul să dau de Mitropolitul Ilio­

polei, Ghenadie Arabazoglu, cunoscut scriitor bi­sericesc, care a fost un preţios şi binevoitor că­Iăuz cercetărilor mele în Stambul. De pe ba1conu-i la Arnautchioi mi-a arătat frumuseţile Bosforului, adăugând: (l Au ştiut, unde să-şi aleagă locuinţă, unii din prinţii voştri; Moruzi, Calimahi, Şuţu aici au stat. Una din străzi poartă lncă numele acestuia din urmă, rostit in turceşte Sudzu •. Ne-am dus apoi să vedem ceea ce a rămas din vechile reşedinţi: beci uri desgolite, pereţi tari de reazim ce poartă astăzi sălaşurile de scânduri ale unei Întregi populaţii sărace - toate grămădite in preajma bisericii Arhanghelului Mihail, de care bogaţii enoriaşi, ajunşi mai târziu domnitori în Ţară, şi-au adus aminte şi-au inzestrat-o cu multe daruri. Mărturie avem paisprezece hrisoave, bine păstrate, dintre anii 1777-1820, cu peceţile Dom­nilor Ipsilanti, Şuţu, Moruzi, Calimahi şi Caragea. Un potir sfânt de argint eEte - cum spune in­scripţia grecească:

«Al lui Ioan Mihail Racoviţă Voevod şi al fiilor săi &.

Efrosina Calimahi a ţesut cu mâinile ei pe un aer, înfăţişând stema Moldovei, cuvintele:

«Aminteşte-ţi, Doamne, de roaba ta Efrosina Calimahi!).

Din Arnautchioi trecem la Patriarhie. Nimerim tocmai de ziua sărbătoririi Indictionului, adică În­ceputul anului religios. Iau parte la ceremonie, aşezându-mă în locul străni10r voevodale, numite arhondicd, şi care aveau odată stemele principa-

�l�;o��li:a�eă di�e�d�ra��;�fe J��t�;:a

b���l��� rului englez Harry Charles Luke: «Un tron în­doit, din care jumătate poartă stema Valahiei, cea­laltă jumătate stema Moldovei. Se pare că Hos­podarii Fanarioţi ai Principatelor Danubiene, când purcedeau din Constantinopol să-şi iea în primire

�:r���;�il�ă:�to��c�;:�ti z:�e

I:i)� l�bld��:�o�i�

www.dacoromanica.ro

BOABtl DE GRÂU

Ruinele Palatului ŞUlu, Arnautchioi, alt3 ndere

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA; NOUl URME ROMÂNEŞTI LA STAMBUL ,87

Vechu intrare a bisericii Arhanghelului Mihail, Arnautchioi. In falli Mitropolitul I1iopolei, Ghenadie Arabazoglu, epitropul

bisericii şi Marcu Bua

Hriso"'ul lui Alexandru Şuţu din 1819, din acelaş loc

J O

HrisovlIl lui Alexandru Moru:i din 1805 din biserica Arhanghelului Mihail

�I .,aţ."Sold@;!J

Hriso"'ul lui Alexandru Ipsilanli, din 1777, din biserica Arhanghelului Mihail, Arnaulchioi

www.dacoromanica.ro

CUrlEa Patriarhiei din :itambu!i In fund, visteria

o pagini din Cronica Moldovli

-�t,��t�;;;·(;: ��:;:.:�.; " "';?1.,t; ;ţ..) :,.c_� • .;..,...,d _'-;.,r_

�.'tJ", :,..,."";l ... ·;.,1"" ..... �·� .:î'i;:7"�-­\,,; .. f.�'.;;, �<"h !.:ţ;,:'-'*:f,'p,..t-, ... ·

,: ;.'c :f�t�:i:rij:±:(.1: ;,:!;��1ţ;:�;;7(

.:t..�. :·�I"I'V-f\'J,..J�, :;� ... �J-�ji1{:;... •• ::

..:.v ... �.."., ...... ...........--::. rf IS'

" ��v-""..., � 'JJ ;��":J�,I:l,�

., / r:,.w "f �� </Q av..,( �·�O {lP', 1p.j),)· 'f

Pagina din urml a manuscrisului Despre LJatorli de Nicolae Mavrocordal

www.dacoromanica.ro

MA RCU BEZA: NOUl URME ROMÂNEŞTI LA STAMBUL ,s.

www.dacoromanica.ro

'00 BOABE DE GRÂU

Insemnarea pe un manuscris al Patriarhului Ierusalimului 003Jftei

Insemnare pe un manuscris despre o carte dilrl1iti de Nicolae Mavrocordat M3nhtirii Vld.reştilor

şi În acest tron indoit se rugau ei atunci I 1). După slujbă se alcătueşte un alaiu şi, cu psalmodieri, cu preoţi îmbrăcaţi în odăjdii, urcă spre. marea

*) Maro/iea, p. 41, Londra, 19014. sală a Patriarhiei, unde capul biserÎcii dă cetire

www.dacoromanica.ro

MAR CU BEZA: NOUl UR M E ROMÂNEŞTI LA STAMBUL ".

unei rugi de iertarea pacatelor înaintaşilor repau- cuns, un aer frumos brodat, având stema Mol­zaţi intru creştinism, enumerându-se atâtea şi dovei şi imprejur slovele:

Biseric.1 P.1tri3rhiei din St3mbul

atâtea din ele, câte pot robi sărmana fire omenească. A doua zi mi se deschide vistieria Patriarhiei. Caut fiece obiect cu luare aminte şi mă Întreb ne­contenit: Unde o fi chivotul de argint al lui Lă­puşneanu, unde vasele şi tipsiile trimise de Petre Şchiopul, şi celelalte daruri preţioase, de care ne vorbesc diferitele izvoare? Găsesc doar un pa­trahil, bogat Înflorit În aur, ce pomeneşte jos de Marele Vornic Şerban Cantacuzino, la 1708 l); şi un omoforiu de mătase albă, cu evanghelişti şi chenar colorat. Acesta este dăruit de Mihail Suţu, la 1795. Aşa mărturiseşte inscripţia, care incepe de pe o margine a omoforului şi urmează pe alta, cu pomenirea numelui mitropolitului Daniil din P"tmos �). Mai scot dintr'un dulap, unde zace as-

') t 1'd � i."fClgUl.,ji.wl' fhtj! ,iPf!jWO,/ tI' rti MeyU).y loii Xel010ii 'Aria 'Exx/,,/oia n(IT(!l(I.gl.0i!rro; u!l(ora lOii llao-a­

i'IWTUTOtl K v:t(!wl'oii 'loii Oau/lflOloii roii 7IfJUII}I' K clIoogda-; �'(e{Jul'f[J KUl'Tuxou!;I/"(!. RQ(!I.jxq. n; Meytii41 d. rouToii JlI''1/IOOVI'Ol' xu,' otl'l"l'f�611' U,"fUI'TWI' 1708,

Alaiul iq.ind din bistria P,uriarhici la St.1mbul

t) f1ad. TI)I' Tum:n'o,' Jll1fTfJo:roUfI/" nZJ.lnT.1I, cecac;.! in5umnl nl�b/. AUI'ci,), 17Jr/Il0l',

IO KS DM BB

1777

www.dacoromanica.ro

'" BOABE DE GRÂU

Biserica Patriarhiei cu hramul Sfântului Gheor- patriarhal în lemn scump bătut cu sidef se dato­ghe a fost reclădită la 1720, nu fără sprijinul ca- reşte iarăşi unui Domn român. După un rând

Metohul SUntului Morm�nl la Stambul

puchehaelelor Valahiei şi Moldovei, precum stă scris aspru fa�ă de Turcii distrugători ai tronului, in­pe intrările din nartex 1). Inăuntrul bisericii tronul scripţia ne spune, că � dorinţa vie a Voevodului

Dumitraşcu Cantacuzino l-a refăcut În vremea lui Pimen Iacov � 1).

Dela Patriarhie, inaintând pu\in de-alungul unor străzi cu vădit caracter bizantin, deşi populaţia

-- greacă scade treptat, întâmpini zidul de piatră al împrejmuirii Sfântului Mormânt ce cuprinde in el şi Vlah-Seraiul, unde câteva hrisoave mai spun de legăturile cu trecutul nostru. Iar la biserica lnvecinată a Sfintei Marii Muhliotise, al cărei epi­trop a fost un timp şi Dimitrie Cantemir, atâta rămâne azi: o frescă ştearsă cu chipuri de Voevozi şi un vas de aur, «dar al lui H. G. Constantinide dela mânăstirea Bucureşteană a Sfântului Spiridon cel Vechiu, 1862 •.

Biblioteca Metohului Sfântului Mormânt, Stambul, cu biblio­teearul ei, LogoUtul Vladimir Mirmiroglu

in • Fundaliunile Domnilor Români în Epir', Analele Aca­demiei Române, Tom. XXXVI, 1914, p. 904.

---') Amândou1l. inscripţiile sunt redate de profesorul N. lorgil

') roii Bw!{JovrJa un.ItJ ;rolJo� Lh/lH/Teao"ov"uil'IOB roiirov h'uvtuxovţl}voii Ciw,' f.!!OI·Otr.Ilf1'l!'l'ro� nO/llivo� t' '[u",!'f/nv, AX", (=-1680).

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUl U RME ROMÂNEŞTI LA STAMBU L '"

Dar Metohul însuşi are pentru noi un deo­sebit interes, nu prin biserica sa în care singură absida cu sgripţorul Cantacuzinesc stărue din ve­chime, ci prin biblioteca-i bogată. Numaicât unele manuscrise, date in caralog, nu se mai găsesc; altele, cum le ating, paginile se firâmiţesc între degete, de mucede ce sunt. Mi se strânge inima de atâta risipă nechibzuită şi nu găsesc cuvinte să-mi exprim mustrarea. Dar ce poate şi biblio­tecarul, logofătul Vladimir Mirmiroglu, când re­zervorul apei e aşezat tocmai la spatele bibliotecii, când umezeala se prelinge neincetat prin rafturile indesite de cărţi, când nu se incumetă nimeni să le poarte de grije, când sfinţii părinţi ai orto­doxiei Ierusalimului, de care atârnă, sunt deplin afundati În măruntele socoteli şi intrigi pentru găsirea unui Patriarh, care nu-i chip să fie ales"f Pun de o parte manuscrisele ce ne privesc:

Un lexicon greco-românesc, in caractere slavone, de o sută şi şeapte pagini. Pare a fi din veacul

Potir de argint <II lui Mih<lil R<lcovil1, din Ort<lChioi

al XVII-lea şi sfârşeşte prin acatistul Maicii Dom­nului.

Liturghia Marelui Vasilie, pe o pagină in gre­ceşte şi pe alta În româneşte. Are patruzeci şi

două de pagini �i la urmă însemnarea: _ S'a scris in luna Ghenane. zile 9, anul 7191, şi am scris eu Mihaiu !og(ofăt) sân Oprea diiacon vă dni 10 Şerban Voevod, arhiemitropolit Teodosie •.

Tomul II dintr'o Cronică a Moldovei in gre­ceşte, scrisă la începutul veacului al XVIII-lea.

P<ltr<lhilul M<lrelui Vornic Ş e rb<ln C<lntacu�inodin 1708

Despre Dalorii a lui Nicolae Mavrocordat. Nu mai puţin preţioase sunt şi Însemnările ce

se află presărate ici-colo pe numeroasele manu­scrise. Aşa, pe Z11l:1jl-'a-ra lui Thoma Achinatu, Pa­triarhul Ierusalimului, Dosoftei, a tras rându­rile:

• Prezentul e al lui Nicolae Cherameul din Ve­chiul-Epir, după moartea căruia la mânăstirea Ga­lata din Moldcvlahia la 1663, Nectarie Ierusali­mitul ii aduse de-acolo şi aparţine pe totdeauna Sfântului Mormânt; cine îl va înstrăina, să fie

www.dacoromanica.ro

,Q4 BO A BE DE GRÂU

Inl1Îa p�ginl din luiconul greco-romănesc din bibliolEca Metohului SUntului Mormim

Aer cu stem� Moldovei, din 1777 Darul Efrosinei Calimahi, din ;lCelaş loc

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA; NOUl URME ROMÂNEŞTI LA STAMBUL '"

-� : +----=-=== . .A·/{,.��r(·, ,ri�.II, "\"

Pagina din urml a lexiconului

catarisit, 1669 •. Aceeaş mân3 a lui Dosoftei a notat aiuri:

t: 1692, şease Noembrie, s'a făcut nunta Beiza­delei Radul lui Iliaşcu cu fata Domnului Con­stantin, Voevod a toat3 Ungrovlahia. Ne-am ni­merit şi noi aci şi ne-am făcut naşi, şi s'a nimerit aci şi Dragomanul Alexandru Mavrocordat. întor­dnde-se din Belgrad. Să fie Întru zducere-aminto.

Vas d� aur, Irimis d� Mănbtirea Sf. S piridon-cel-Vechiu la 1862 Bisericii Sf. Marii, Muhliolist, Stambul Omolorul Domnului Mihail ŞU\U, 1795

www.dacoromanica.ro

", BO A B E D E GRÂU

Ruinele Palatului lui Dimitrie Cantemir

. �f?it'�I�rriR ThH �\:(�IG> I\Amr� .;�,; ... L"HM:,. m� .. , .... "1.- �, . • g":,fi. m�l "",/U,"," . • '?f O i'" ;I,� ;"';". ,.; .. 'e'''' �.'" ��;!"J'­t �� ,; .. " .. "�;. .'�.'I"'''' "'''' .clr'r',!" .! ... .:.; I'f .... ;'u�'

l .. ,y .. ,A·"em .... 1A!-".tmJA"'I ' '-' ''''''' ''' ""'A;"mr"""'"

::;:�:�:;'�;::;:.�_:;:��::� ���:�':�';, ' /t'!. .. ' ..... m .... j"/IIo ... "'f'·,', .. O"'>{g""IMI"' .. " .... M""�'''I'''IO.''. �I ,,'rIl9'''i ,\(;' , ..... ".!.fr"� '''l;� ' .. ' .. frlC.i." ...... �, '(A� ,.,i)', nf",':r .. r,"._;��, .. tf"�'('r',""�I.�;iI+"""�l"., f .... m� i"\rr:�.�, fU,,"t\' ... �(m�r'.,jrl • Qm ... . ·ulmA� I�:' �. l"�''"'''' ':' .. ,,".m,::,,� . .... u ,"'f�"�')I"tc O",:,"",,), .... ,,"'t"' . .... ,,� m) "'I�', ,_ ........ r� "' .. � .. u. tlV'� .... ,�li"IC'A\� .. ), .. i:. .... , ţrW ... .. ; ......... :-

�" ••• .' ...... <, 'e.;'''!'''"''� 11""'_ ";'(';' &11'�v/'\qc. . ) '

�� �::::�::::;�":".,:;:-::r�;; :t; �'�

J.MbllRcKAAi"f&rif AA1J.ll�tffill "�r�"""f" "':: ':f t�, .. �t �_; . ..... 'l

J.:.'":�:.,,-�'E;;i!;;:��;i,\;:i;?f.-re: *. ;''''''r-''�I ':,'"';.. .. ';' ... , .. AI.����_�""'''. ... :. ....... f ....... '"·' ... t/ .... s-; .... '1' . ... � .. , , .. '\ ... ..,.,

t;·�:; �jn}.: :;�;;t.:�.����'�", -..... , .... '1' ........... ·.n,· ... ,,,· .,O." "':.",, ... "'_,�

Int1ia pagin'- din Liturghia Marelui VilSilie

www.dacoromanica.ro

MA'ftcu BEZA: NOUl URME ROMÂNEŞTI LA STAMtlUl !01

Sabie de boer Moldovenesc Sabia unui boer Moldovenesc Sabia lui Ştefan cel Mare

www.dacoromanica.ro

'.' B

OA

BE

D

E

GR

ÂU

www.dacoromanica.ro

MA

RC

U B

EZ

A; N

OU

l U

RME

RO

MA

NESTI L

A S

TA

MB

UL

, ..

www.dacoromanica.ro

... BOABE DE GR ÂU

Minerul dbiei lui Ştefan cd Mare (in fali)

www.dacoromanica.ro

,BOABE DE GRÂU., V/7

Ştefan cel Mare, miniatură din Ev�nghElarul dela Humar (Din f Les uts minEurs En Roumanie. de N . Iorga)

www.dacoromanica.ro

MARCU BEZA: NOUl URME ROMÂNEŞTI LA STAMBUL 'oi

Mânerul dbiei lui Ştefan cel Mare (Înd5rlt)

www.dacoromanica.ro

BOABE DE GRÂU

Cineva, cu înclinări practice, a Însemnat undeva, pe un manuscris al Metohului Sfântului Sava din laşi:

• La 1650 în zilele Preastrălucitului Domn 10 Vasile Voevod, luna Martie, s'a vândut pâinea două­zeci dramuri pe un ban şi am scris asta întru amintire •.

Pe o pagină a Istoriei Romanilor de Alexandru Mavrocordat ni se dă lămurirea:

• Şi prezentul e dintre cele dăruite cinstitei mâ­n�t1ri domneşti Sfânta Treime a Văcăreştilor de către preaînaltul şi preainţeleptul Domn şi Prin­cipe a toată Ungrovlahia la Nicolae Alexandru Voevod, 1727 Ianuarie •.

Mai toate manuscrisele şi tipăriturile dela Vă­căreşti se află În biblioteca Metohului Sfântului Mormânt, unde am găsit �i ceea ce se chiamă • Catalogul Cărţilor cinstite! mânăsriri domneşti Sfânta Treime a Văcăreştilor, anul 1723, luna Iunie •.

Metohul se prelungeşte la stânga printr'o te­rasă cu grilaj de fier şi dedesubt în colţ e o În­căpere ce deabia se mai ţine şi foloseşte de ar­hiv1i.. Aci se află o seam1i. de hârtii româneşti,

��s�:e p�:-

f����e��uÎi i:i-�ai����;

î�âtU�iP��:��

roase hrisoave, cel mai vechiu fiind al lui Ştefan cel Mare din 14621). De-alungul, sub terasă, mi se desfac goale patru arcade. Ele făceau parte din clădirea veche a lui Dimitrie Cantemir, despre care a scris el în Istoria Imperiului Otoman:

• Palatul meu, zidit într'o mahala din Constan­tinopol, pe ţărmul Bosforului, era în locul cel mai pl1i.cut ce-şi poate inchipui cineva. Precum am auzit, după plecarea mea din Constantinopol, pa­latul meu, cu toate rarit1i.ţile ce strânsesem acolo, au ajuns in mâinile fiicei Sultanului Ahmet •.

Intârziu mult dinaintea zidurilor ce-au închis atâta înv1i.ţ1i.tură, dar şi atâta zavistie iscoditoare, care toate s'au dus împreună cu stăpânii lor, cum este pe ducă şi rămăşiţa palatului. Singură na­tura îşi poartă mai departe viaţa şi ţese pe arca­deie în părăsire ghir1ănzi verzi şi ciorchini de glicină; pe când sus, în dealul ce stăpâneşte amin­tirile unui lung trecut al Vlah-Seraiului şi Meto­hului, strălucesc în multe feţe crisantemele şi atârnă grele persicile dând in copt.

') Pentru cuprinsul hrisoavelor vezi articolul. Documente moldovenqti gbite la Constantinopol (146:1 - 1755) • al pro­fesorului P:lul Mih:lilovici in Ctrctfdri ImJricf, Anul VIII-1X, 193:1-1933, Nr. 3·

Intinzându-mi cercetările şi prin diferitele muzee din Stambul, am văzut la Eski-Serai, Într'un dulap ce avea Însemnarea: • Săbii ungureşti din veacul al XIV-lea şi al XV-lea t, şi o sabie cu pecetea moldovenească. Am rugat pe directorul muzeului să-mi ingădue o cercetare mai deaproape. Şi care nu mi-a fost surprinderea, găsind Încă două săbii moldoveneşti, foarte asemuitoare, dintr'aceeaş pe­rioadă!

Intâia sabie înfăţişează la capătul mânerului bourul Moldovei de o parte, iar de alta un scut fasciat, cu semilună şi cruce. Va fi aparţinut unui Domn Moldovean din epoca lui Ştefan cel Mare.

A doua sabie are sârma mânerului de aur, ca

�i �::��::; J����:�:U�i���1.°��i·d���ă fr�I����1

fost a unui boier moldovean din secolul al XV -lea. A treia este însăşi sabia lui Ştefan cel Mare.

Fără de nicio îndoială. O mărturiseşte factura ei, caracterele slovelor sculptate în aur şi sensul in­treg al inscripţiei:

Ioan Ştefan Voevoda. Şi pe revers:

Ospodar Zemli Moldavscoi,

adică Domnul Ţării Moldovei. Cum, şi prin ce împrejurări să fi ajuns tocmai

in Stambul? Anevoie de spus. Atâta ştim: se gă­seşte acolo părăsită printre alte s1i.bii străine şi se cere adusă în Ţară, pentru ca, împreună cu steagul descoperit la Muntele Athos, să rămâe simbolul vitejiei trecutului 1).

MARCU BEZA

') Dupice am finut comunic:lrta la Academie şi :lm scris acnt :lrticol despre Trei sdbii moldollUlqli din IIrfmfa fu.i Şulan-cef-Mare, mi 5':1 atras luarea :lminte asupra urm�toa­rdor r�nduri ale O-lui G. I. B(r�tÎanu), în Rfll. IsI. Rom., III (1933}, p. 3:10;

• Ca excursionist prin palatul Sultanilor, trecând în fala coleCfiei bogate de arme, expus� acum în un:l din dlile Seraiului, privirea mi-a fost atras� de men\iunea unor. dbii ungurqti din sec. XIV - XV •• Cercet�nd mai de aproape, am recunO$cut pe două sp:lde mari, dreple, din veacul al XV-lea, cu mănuul caracteristic in formă de cruce al armdor attstei perio,ade, stfm:l Moldovei. Neştiind dac1 au fO$t sem­n:ll:lte aiurea, le Iranscriu aci numfrele; Nr. :1633 (mâner cu cap de bour) şi :1637 (cap de bour cu slea, semilun� şi floare). Intre ele, o al13 sp:ld� :lre in vârful mânerului o inscriplie în lilere chirilice, din care mi s'a părUl cli pOl desluşi cuvintele; umli moldavscoi. Po,ate vor fi urmele lup­telor cu oştile lui Ştefan·cel-Mare.,

www.dacoromanica.ro

CONDACUL MAICII DOMNULUI '"l

M UZEU L PORUM B E SCU ISTORICUL MUZEULUI

Muzeul Porumbescu (dela Suceava) posedă ur· mătorul document care-j lămureşte infiinţarea: O cartă postalli (revizuită de censura militară au· striad) cu adresa « HochtJerehrt. Frau Mărioara Raţiu născ. Porumbescu, Câmpina (Prahova), Ru­miinien. şi cu următorul cuprins: • Viena, 9//11915. Respeauoase salulări de lângă violoncelul lui Ci­prian 1). Ne gândim la un muzeu C. Porumbescu ...•.

Gândul imbobocit, cu îndoit dor de afirmare sufletească românească, în vremuri de neagră robie austriacă, a prins! Poveştile bucovinene ale sub­semnatului, Dela noi, apărute în prima ediţie la Suceava 1915, poartă în copertă nota: • Se vinde În scopul infiinţării unui muzeu Ciprian Porum­bescu •. Exact aceeaşi notă o cetim apoi in pagina de titlu a broşurii, rămasă torso �), Versuri de

Schiller şi Goethe, traduse de Preotul Constantin Morariu, Suceava 1916. Inceputul înfăptuirilor era făcut; iar de aci Încolo o întreagă serie de pu­blicaţii 1) ale aceluiaşi C. Morariu, prieten de şcoală 2) şi de temniţă arboroseană a lui C. Porum· bescu, poartă (în copertă sau În prima pagină) menţiunea că venitul realizat din vânzarea acestor cărţi e menit pentru Muzeul C. Porumbescu. Ba in broşura-i, Ciprian Porumbescu, 1926, pag. 16, C. Morariu lansează chiar următorul apel: «Invi­tăm deci cu ardoare toată presa româneasd'i şi toate societăţile româneşti de dntare să se puie in ser­viciul adunării de colecte care să se trimită Mu·

') D. p. urm3toarele cărţi: Vtrsllri de Scllillrr ,i G�lllr, ed. 1·01. 1923, ed. a II-a 192;J; W. d� G�fllr, Herman li Dorotllea, ed. II-a 19:14; Virtutea adrudrului crqtinesc, 1925; Ciprian Porumbescu, 19:16; FlagulIl rarianalismllilli, 1926; Mtintuirra

') Care � alUnci se afla la societatea siudenlnsd I Ro- nramllilli nostrll, 1926; Citiri, citiri ce poate crtdinla fn Dllm-minia Jună. dela Viena (el. �i 1. Grămadă, Socitlatta acade- nrZlU, ed. a II-a 1927. micd lociald-/itrrard • Ramtinia Jund. din Virna, 1912, pag. 73)' 1) Cf. C. Morariu, Cipr[an POrllmbeSCU, Suceava, 19011, mai

Il S'au tipărit numai 32 pagini. ales pag. 9.

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G RÂU

zeului Ciprian Porumbescu În Cernăuţi, str. Eusebie Popovici 4 t. Incât la 1926 Muzeul Porumbescu, alcătuit din colecţiile lui C. Moranu, ale d-nei Maria Raţiu-Porumbescu (sora lui Ciprian) şi ale altora, era gata existent, adăpostit fiind în casa istoricll. 1) din str. Arhim. E. Popovici Nr. 4, Cer­năuţi.

I raclie Porumbe scu, pr�ot la Şipot

Lucrul pornit cu atâta râvnă, cu atâta ardoare (cum însuşi zisese C. Morariu), nu putea rămâne fără izbândă. Intr'un livret de depuneri pentru • Muzeul C. Porumbescu t, C. Morariu vărsa în curând suma de 20.700 lei 2). După săvârşirea din vieaţă a neostoitorului C. Morariu (t 16 Martie 1927), patronarea financiară a Muzeului o ia asu­pra-şi Banca Suceveană dela Suceava, care datorită spiritului de distinsă comprehensiune a conducă­torului ei Dr. Teofil Lupu, fu şi de altfel o multiplă sprijinitoare a vieţii culturale 3) şi care la inaugu­rarea Suceveană a Muzeului, se prezenta cu o danie de 20.000 lei·) pentru mobilă şi cheltuielile de

\) Cad are a ad�postit ga:�ta popular� • De şte ptarea. (1893-1896), re vi$t a • funimea liltrar�' (19:13-19.17), r�vist a • F�t-frumO$' (19::16--1934), re vun a umoristic�' Un:ica' (1927) ,i bul�tinul • Mihai Eminescu' (1930--1934). Cf. de altf�1 ,i tt:v . • Junimea lit erari. anul XI I I 19:15, pag. 332.

') Cf. re vista ,F�t-frumos., an. III, 19:18, pag. 149. 1) Ace e alji Bancă Suce vean5 s'a ctitorit la cartea istro-rom5n5

Lu/rali noştri (ef. Le ca Morariu, Lu/raţi nOI/ri, 1928, pag. 177), cu 30.000 le i şi a creat un fond cultural istrorom5n de :15.000 le i p�ntru aducerea a doi copii cire biri la şcolile din România

(fond niste nt şi ast5zi - imruc5t nu l-a de sfiin,at anticulturala conversiune bancarl- cu livr�tul Nr. 892).

') ef. Nr. 5, an. III, 1928 din re v . • Fll-frumO$ f, Nr. inchinat in intregime acele i inauguriri.

organizare. In consecinţă, Muzeul (condus de cel ce semnează acest istoric) îşi mută sediul la Su­ceava adolescenţei lui C. Porumbescu şi-i găzduit Într'o sală a primăriei sucevene, alături de marele Muzeu al oraşului Suceava.

La 8 Oct. 1928 Muzeul C. Porumbescu, cu eti­cheta lărgită �i generalizată Muzeul Porumbescu (întrucât cuprmdea acum şi relicviile muzeistice ale lui Porumbescu-tatăl, Iraclie Porumbescu, nume de marcă t) între prozatorii bucovineni), se pre­zenta gata organizat în faţa aceleia al cărei atât de mare merit moral este păstrarea şi publicarea moştenirii lui Ciprian Porumbescu: Mărioara Raţiu născ. Porumbescu 2) şi în faţa copiilor ei, d-na Dr. Livia Cionca şi d-l Ciprian Raţiu. Câteva 4ile în urmă, la 21 Oct. 1928, a avut apoi loc inau· gurarea festivă a nou-organizatului Muzeu al ora­şului Suceava şi al Muzeului Porumbescu, de faţă fiind Mitropolitul Bucovinei Nectarie şi d-nii miniştri AI. Lapedatu şi 1. 1. Nistor. De acum inainte, interesul pentru Muzeul deschis accesului larg al publicului, e cât se poate de intensiv; che­tele continuă, coleCţiile sporesc, Indt în 1929, Muzeul Porumbescu e În stare să răscumpere dela familia Raţiu-Cionca cu suma de 40.000 lei 3) chiar şi pianul Porumbescului. Intre alte daruri fu şi violoncelul f) lui C. Porumbescu, pe care scrii­torul acestor rânduri îl cumpărase la Viena în 1916 din zestrea soc. stud. «România Jună *, vândută atunci la mezat de românofagul guvern austriac.

In 1932, terminându-se 6) clădirea marelui cămin cultural al Sucevei, Casa Naţională, înfăptuită prin

\) Cf. d, p. articolul (atit de Ud grijl publicat!) al sub­se mnatului, Iracli� PorumbcJcu (18:13-1896), prtcursorul

prozti bucovinene, şi 'n • fApturanl,. lui Pumnul, in rev. ,JUmuri 0, an. XVI I , 1922, pag. 474-478 fi nota subse mna­tului din 'Junim�a literarl', an. XII, 19:13, pag. 91---g2.

S) Moartl În 30 I unie 1930. 1) Sumll. realiută din fundalia (livI�tul) lui Constantin

Morariu (30.000 l e i ) şi din darul de 10.000 le i pentru pian şi :S.OOO l e i pe ntru tran$portul pianului dela d-l ministru AI. Lap�datu. Pianul a sosit la Suceava În ziua de 12 I unie 1929 (cL şi r ev , • FlI.t-frumOSf, an. I V, 1929, pag. 163)'

.) Subse mnatul plednd apoi de la Viena din nou p� fron­turile austrieceşti ... , mUltul d� a-I fi salvat de finitiv violon­c,lul lui C. Porumbe scu ii re vine Plir. Arhimandrit Pancratie

Sidorovici, care dup� rlzboiu l-a adus de la Vi ena impreuni cu m�tele Sf. I oan, deci Împr�unl cu alte sfinte rlmlşiţe ...

- Pe cliod vioara lui C. Porumbcscu, preţioasa Cre mone s� (v . rracli� Porumbescu, schiţa ISlOria violinei lui Ciprian Prr rumbcJcu), a fost furat� din casa familie i Raliu de la Câmpina, de nlv1litorii Germani-Ausuiaci In timpul rhboiului. Urm�

ale dzboiului (urme de bocanci militari, cu clliele cu tot), se vld, tot de atunci, şi intr'o seami de manuscrise porum­bt$c�ne . Si-i ade vlratl minun� cll. din act:ste manuscris� ni s'a păstrat şi at"'t cit se afll ast�zi In Muze ul Porumbescu.

1) Sfinţirea Casei Na1ionale de la Suceava a avut loc in 8 Mai 193:1 (ef. tt:v. 'FlI.t-frumos', an. VI I , 193:1, pag. 201).

www.dacoromanica.ro

LECA MORARIU : MUZEUL PORU MBESCU '"

strădania bunului Român Dr. Eusebiu Popovicî, Muzeul Porumbescu e ad3postit cu ziua de 5 Mai 1932 Într'o cameril a Casei Na\ionale din Suceava, unde fiin\ează condus de un curatoriu compus din: d-na Dr. Liviu Cionca, nepoată a lui C. Porum­bescu, d-I avocat Dr. Aurel Morariu ca jurisconsult şi scriitorul acestor rânduri ca director al Muzeului.

Alte evenimente din vieaţa Muzeului Porumbescu: In 30 Martie 1933, Muzeul participă prin direc­torul s3u la Concursul pentru bustul C. Porumbescu, sus\inând macheta executatil de sculptorul şi pic­torul Ioan Cârdei, operă care, Între cele patru piese intrate la concurs, de\ine 4 sufragii ale juriului compus din 5 inşi 1); iar la 15 Oct. al aceluiaşi 1933, are bucuria de a participa la desvelirea premiatului bust C. Porumbescu, pentru care directorul Mu­zeului adunase, printr'o chet3 publică, patronată de revista «Făt-Frumos " suma de 25.000 lei, adică exact suma cu care s'a turnat în bronz ma­cheta maistrului 1. Cârdei. Altă iniţiativă, pornită în semnul acestui viu şi constructiv Muzeu, e des­mormântarea materialului porumbesc inedit; deci diverse documentări şi informatii publicate în re­vistele � Junimea literară � şi • Făt-Frumos, şi în ziarul. Glasul Bucovinei ,; apoi ridicarea celuilalt monument Porumbescu: publicarea operei muzicale inedite a lui C. Porumbescu, din care în Colecţia muzicală. Făt-Frumos t, fasc. 2 şi 3 (ambele din 1933), au apărut (revizuite de muzicianul George Onciul), două coruri mixte şi două coruri bărbă­teşti religioase, iar in fasc. 4 (1934). Hora de salon pentru violoncel şi pian (revizuită de subsemnatul).

CE CUPRINDE MUZEUL

Şi iată acum cam 1) ce cuprinde acest unic in felul său Muzeu român, rod al acelei de atâtea ori confirmate cuhuralităţi bucovinene:

1. Instrumente muzicale

L Pianul lui C. Poru�bescu. 2. Violoncelul lui C. Porumbescu. 3. Bagheta dirijorului C. P. cu inscripţia � Cipri.an

1882 » - deci dar din marile lui izbândiri artistice braşovene.

4. Invelitoarea vioarei lui C. P., cu monogramul lui, brodat de distinsele sale prietene Emilly von Pappen şi Hedwig Gernet.

II. Tablouri

1. C. Porumbescu, portret in uleiu 3), executat de pictorul braşovean Mihai Popp.

') Cf. rev. I F<1t-frumos t, an. VIII, 1933, pag. 160. ') Materialul e prea vast decât s 1 �t<1 fi înşirat aci pe

de-a·ntregul. ') Un llt portret ;11 lui C. P. de acel�i M. Popp, se giseşte

l a soc. I Armonil " din Cerniluţi (cf. rev. « F<1t-frumos ", an. VII,

2. Berta Gorgon (marea şi fatala iubire a lui C. P.) portret in uleiu, de acelaş M. Popp 1).

3· Tabloul alegoric�) Souvenir de Nervi, în uleiu, datorit prietenei lui C. P., Emilly de Poppen din Reval, Estonia.

193:1, pag. 190- 19:1). Iar pentru pictorul M. Popp, cL rev. I Ţara Bir$ei", an. IV, 193:1, articolele: Corneli u Comilnescu, PiCiorul Milu Popp (pag. 99- 131); Comlantin Popp, Din viaţa lui Milu Popp (amintiri), pag. '3:1- 141; Virgil Văt1şiallu, Opera pictorului Milu Popp (pag. 291- 313) şi C. Com<1nes cu, Alte tablouri de pictorul MiJu Popp (pag. 538- 549).

1) Ambele portrete de M. Popp menţionate (după indica­ţiile subsemnatului) şi in articolul d-Jui C. Comănescu, Alte

K 11 T' 'L

..... MOLDOWEI

18'" Il.

-

Versuri de Iraclie Porumbescu (foaie volall(1)

tablouri dl pictorul Milu Popp, in rev . I Ţara Birsei " an. IV, 193:t·

"' Reprodus ,i în copcru compoziţiei lui C. P. : Souvtllir de NIfVi, N«turlle paur le Piano par C. Porumbacu, DiJii d M-elle Emilly dl POpptll. Le produit est desrilll pour la fOlldotioll • Cipriall '. Op. 17 - şi comentat oral de Maria Raţiu-Porum­besc\.!, aşa: Lumina s tIns ă şi urna cu cenuşl, simbolizând

www.dacoromanica.ro

BOABE DE GRÂU

4. Iraclie Porumbescu, student în teologie Il, por­tret în uleiu; pictorul necunoscut.

5. C. Porumbescu, În vârstă de cam 15-16 ani, elev al liceului din Suceava (186g-70) cu patru colegi de muzică - fotografie mărită 2).

6. C. Porumbescu cu soră-sa Mărioara �i cu frate-său Ştefan, la cam 1873 - fotografie măntă 3) .

Casa dela Stupca

7. C. Porumbescu, fotografie mărită după ultima sa fotografie 4), făcută În 5/17 Febr. 1883, la Ge­nova, în atelierul Alfredo Novack, Vico del filco I.

8. Mare panou cuprinzând următoarele fotografii şi ilustraţii: Corul lui Isidor Varobchevici 5) cu studenţii teologi, C. Porumbescu şi C. Morariu, pe la 1874-1875; cei cinci Arboreseni (Drest Po­pescu, Eugen Siretean, C. Morariu, C. Porum-

moartea artistului; foi de lauri pe vioară - gloria lui; palmieri aduc�tori aminte de Nervi; şi un covor oriental, fiindcă esto­nianca Poppen credea d. România se află undeva I in Orient, dincolo de Balcani '. -O foarte insuficientă reproducere mono­hrom3 În rev. I Junimea literad " an. XVI, 1927, pag. 35.

Pentru acest tablou ef. şi articolul d-lui Leonida Bodnll.rescu, Emilly voo Poppen, În , Junimea literarll. " 1927, pag. 32-36.

') • La cam 24 ani I - mă l�murea, in 8 OeI. t928, dona MilTia Raliu-Porumbescu.

') CI. rev. I Junimea literarll.., an. XIII, 1924, pag. 485--86.

") .C�nd eramde 14-15aoi .- mă lămurea, În 8 Oct. 1928,

dona Maria Raliu-Porumbescu: fotografie reprodusă in rev .

bescu şi Zaharie Voronca), mântuiţi de temniţa austriacă 1) (Februarie 1878); C. P. elev de liceu; C. P. student În teologie; Parastasul dela mor­mântui lui C. P. în 1908; Vioara lui C. P., foto­grafiată la Câmpina În 1910; Cartă postală tip. de soc. «Armonia» (Cernăuţi) şi inspirată de compo­ziţia lui C. P. O seară la stână; C. P. elev de liceu cu patru colegi muzicanţi (deci originalul tabloului Nr. 5) şi c. P. Ia Viena 2).

9. Familia Dimitrie Ljuiu Raţiu, deci Maria Raţiu-Porumbescu, cu soţul şi copiii ei (2 fete şi 1 băiat) - fotografie.

10. Cei cinci Arboroseni, scăpaţi de temniţa austriacă, - tipăritură a) (În mărimea fotografiei originale), făcută de soc. � Junimea & Cernăuţi.

III. Alte obiecte

l. Ceasornicul lui C. Porumbescu. 2. Liră de metal cu foi de lauri, dată lui C. P.

de către doamnele române din Braşov, la prima reprezentare a lui « Craiu-Nou ».

3. Mapă de lemn şi pluş a lui C. P. 4. Mapă a lui C. P., de carton cu pluş şi albumiţe

şi patru peisagii de munte şi cu inscripţia: Zur Erinnerung, apoi versurile:

Dichr an des Abgrunds Rand Pfliickt dich des Kiihnen Hand, Drum Bliimchen Edelweis Dein ist der Preis!

- şi iniţialele C. G. P. cu anul 1882; deci evident un dar dela Braşoveni.

5. Invelitoarea vioarei lui C. P., brodată (cu iniţialele C. P.) la Nervi de prietenele lui C. P., Emily van Poppen şi de contesa Hedwig Gernet (ambele din Estonia, cunoştinţe ale lui C. P. dela Nervi).

6. Fragment (metal colorat tricolor) din l-a cruce a mormântului lui C. P., cu inscripţia 4):

Pe morment atunci să-mi puneţi Măndrul nostru I.<Tricolor � r

7. Pungă bătrânească cu baiere, dată lui Irac1ie Porumbescu de Alecu Hurmuzachi la 1848.

8. Metanii lipoveneşti, primite de Irac1ie P. dela călugăriţele din mănăstirea Biala-Kerniţa.

9. Pecetea (de metal galben) a lui Ir. P., cu in­scripţia: lRAf:LIE PORUMBESCU * DREP­TATE ŞI FRATIE.

• Junime� literarll. 1, an. XII, 1923, pag. 34. ') Fotografie reprodusă in rev.' Făt-frumos 0, �n. III, 1928,

') Reprodusă În coperta rev. «Junimea literară', an. XII, pag. 141 şi in .Junime� literară 1, �n. XX, '93', pag. 27·

Nr. 6-7 şi • Făt-frumos >, an. III, 19"18, Nr. 5. ") Reprodus in citata monografie a lui 1. Grămadă, ...• Ro-

") Reprodus În broşura d-lui I!ie Dugan, IstQricul soeieldlii... mania fund', pag. 74 . • Junimea din Cernduli •. . . '930, pag. 15 (unde la Înşirarea 3) Reprodusll. şi în CÎtata broşură a d-lui Ilie Dugan. numelor e de cetit Ioan lliuţ- nu lUai şi Eusebie ConSlanti- ') Cf. şi rev . • Amicul Familiei., an. VIII, 1884, Nr. t4.

nOI/ici-nu Enachie). pag. 180.

www.dacoromanica.ro

LECA MORARIU: MUZEUL PORUMBESCU 407

10. Păhăru\ din vesela lui C. P. II. Broderie (în mărgele polihrome), lucrată în

1849 de Emilia, mama lui C. P., reprezentând o cruce cu inima catolică alături etc.

12. Scoar\l!. (chilim) - foarte stricată - rămasă dela mama lui C. p.

13. Macheta (bustul) lui C. P., prezentat de

Ciprian Porumbes(:u

sculptorul Gh. Bilan la concursul din 30 Aprilie 1933·

14. Cununl!. de imortele cu fundă tricoloră, adusă la desvelirea bustului C. P. (15 Oct. 1933), de praf. 1. Brânzea (Braşov). Inscripţia: Omagiu şi recuno­ştinţă fostului profesor Ciprian Porumbescu, Liceul Andrei Şaguna din BraşolJ.

IV. Imprimate şi manuscri!e

A) De-ale lui iraclie Porumbescu (deci « opera � lui1) Imprimate: Carţi, broşuri, foi IJOlante

I. CelJa despre trecutulu şi presentulu BucolJinei. (Particica a li-a) de iraclie Porumbescu, Tipografia A. Mureşianu, BraşolJ 1891. (Broşură de 25 pagini).

2. Zur administratilJen Organisirung der gr.-or. Kirche in der BucolJina. Czernowitz. Concess. Typo­und Lithographie des Erzb. SillJester Morariu-Andrie­wicz. 1891 �). (32 pagini).

'l In afar� dt (:oresponden!a lui şi bibliografia asupra lui.

') Exemplaru! din biblioteca subsemnatului poartă nota:

3. Cine-i culpabiU BraşolJ. Tipografia A. Mure­şianu, 1894. (10 pagini).

4. SallJus conductus la catastrofa din Boian, rati­ficată în Aprilie /858. BraşolJ, Tipografia A. Mure­şianu, r894. (18 pagini).

5. Kloster Putna in der Bukowina lJon lraclie Porumbescu, Exarch und Pfarrer in Neu-Fratautz, CzernowilZ. Conc. Typo- und Litogr. des Erzb. SillJester Morariu-Andriewicz, 1895. (10 pagini).

6. Cătră Zimbrul MaldolJei, r8:;8. (Versuri, foaie volantă).

7. imnul Şcoalei (Versuri, foaie volantă, semnată: lraclie, paroh în Frătauţul nou), Tipografia archi­episcopală în Cernăuţi.

8. Scrierile lui lraclie Porumbescu adunate şi însoţite de o schiţă biografică de Leonida Bodnă­rescu. Partea 1 . . . Cernăuţi . . . 1898. (194 pagini).

Decupări din rwiste şi ziare

I. Annitia, Ballada din BucolJina, publ. În t:Foaia pentru minte, inimă şi literatură ,. (Br-aşov), 1855, Nr. de Miercuri 3 August 1).

COfllluntm Morariu, studtnt în ttologit. Coltg al lui C. Po­rumbescu ,i Inttmtetorul Munului Porumbu(:u

t Aceasta sigur e traducerta gtrman� a lucr3rii lipll.ritt în

Con,ordia din Budaputa. C. Morariu •. ') Dupli nOla manuscrisă pe utmplaru! din Muztu.- In

t Ga�ela Bucovinti t, l896, Nr. 12, citatli: Balada Anica J(lU

Colnicul T(lfan'/or de IOflRd TertblKUl şi arlilatli ca ap�rUI�

nu numai in Foaia . . dela Braşov, ci şi în Alm(lllohui Calen­

darului bucouineon,

www.dacoromanica.ro

BO A B E D E G R A U

2. O răsbunare minunată, publ. in t: Gazeta Tran­silvaniei ,. 1888 1).

3. Versificaţiile Imnul bisericei, Imnul şcoalei 2) şi Imnul Iordanului, pubJ. în «Telegraful român ' (Sibiu), Nr. 41 din 15/27 Aprilie 1889, anul XXXVI.

4. Cum a venit Pumnul În Bucovina, pubJ. în t: Gazeta Transilvaniei ,., an. LI, Nr. 167 şi 168 3).

Bustul lui C. Porumbescu <Ia Suceava) executat de 1. C;1rdei

5. Un episod hazliu din mănăstirea Putnei, publ. În .. Gazeta Transilvaniei ,. din Martie 1889 ').

6. Pronumele meu strein - mântuitor, publ. În «Gazeta Transilvaniei *, 1890 &) .

7. 'Amintire despre Vasile Alecsandri, publ. În • Gazeta Transilvaniei ,. ').

') Decupală din foiletonul foii • Ga�eta Transilvaniei. Ură dala apariţiei; o stabilim noi dup3 t Gauta Bucovinei., 1896, Nr. II.

') Apărut şi in foaie volantă (v. mai sus, Nr. ,). ") Cf. l. G. Sbien, Afon Pumnul, 1889, pag. 82. 4) ef . • Gateta Bucovinei', 1896, Nr. 10. ") Cf . • Gauta Bucovinei t, 1896, Nr. Il . " ) După N . Iorga, Istoria literaturii rom6ne fn veacul al

XIX-lea, vo]. III, pag. 28; o Gaula Transilvaniei o, II (pro­babil LI), Nr. 167-168. N. Zaharia, Vasile Alecsandri, Viala, si opera lui, 1919, pag. 65. citeau după ' Rom5nul • (Bucurqti)

8. Fragment din schita Zece zile de haiducie 1). 9. Ai carte, ai parte; n'ai carle, n'ai parte 1). 10. Un episod extraordinar din anul I84I, publ.

În (1 Gazeta Transilvaniei . 2). II. Un episod din I8.ţS, pubJ. în «Gazeta Tran­

silvaniei . '") şi semnat « Unirea . ; deci, probabil reprodus din . Unirea.; din care Unirea (

12. Vasile 3) Măfinescu, publicat În t Gazeta Transilvaniei . 2).

13. Două incidente din viaţa celistului Francisc Servais 4), publ. în «Gazeta Transilvaniei i, an. LVIII, Nr. 255 din 17 (29) Nov. 1895 şi Nr. 258 din 21 Nov. (3 Dec.) 1895.

14. Fragmentul (Urmare din Nr. 67 şi Urmare şi fine) Din Bucovina, publ. În .Tribuna. din Sibiu').

15. Haiducul Darie şi moş Matei Berche.şanul, în • Tribuna . ( '?) ').

M a n u s c r i s e

1 . Mănăstirea Putna. 2. Două accidente din viaţa celistului Francisc

Servais. 3. ranla Stolei.

B) De-ale lui Ciprian Porumbescu 8) Imprimate: a) muzicale

1. O Horă Naţionala Romină pentru piana de C. Golembiovschi, Cernăuţi, în ediciunea propriă 1), cu chenar treicolor (tip. la Leipzig, Germania).

2. Cântec Sicilian, Iarna şi Marşul Cântăreţilor, în_ Armonia t, Colecţiune de coruri pentru voci băr­băteşti B), Cernăuţi 1885 ( ?)-1886 8).

1890, pag. 1202 şi 1206. - Exemplarul din Muzeul Porum­bescu (redactat mai scurt de cum e publicat in ediţia lui Bod­nărescu, Iipsindu-i finalul o Inc;1 in acea sead venii acasl o eIC., poartă indicarea tiplritli: t Frlitluli in Bucovina, OctombrcI89o"

') Publicat in care tiar şi de c6nd( ') Din care an! "l In I Ga�eta Bucovinei " 1896, Nr. 12 citat (greşit) :

Doud episoode din viala lui Dumitrachi (sic) Mdlinescu. ') Primul dintre :lceste doul episoade a fosi publicat de

subsemnatul sub elÎcheta Din inwitele lui frac/ie Porumbt.scu, in • Junimea literară o, an. XII, 1923, pag. 91---95. Dar ambele ar merila să fie desgropalt printr'o traducere in fnncezli şi puse la indem1na lumii largi mu�icale, episoadele acestu, trăite de celebrul « Paganini al violoncelului o (Hugo Riemann, Musik-Lexikon, 1909, pag. 1307) Adrien Franţais Servais (1807-1866), fiindu-i povestite lui Iraelie Porumbescu de prietenul du, muzicianul Carol Miculi, cate, la r1ndul du, le ştia chiar din gura lui Servais.

Il Din care anţ O) In afară de corespondenţa lui şi bibliografia asupra lui. ') Se pare, cu din!;1i tipăritură mutical� a lui C. Porumbescu. ") Exemplar defectuos, completat prin manuscris. ') Nu putem preci:ta de dnd apare colecţiunea (revista)

o Armonia . (ef. rev . • F�t-frumos " an. VllI, 1933, pag. 94, nota 2).

www.dacoromanica.ro

LECA MORARIU : MUZEUL PORUMBESCU 4"

3. Din composiţiunile lui Ciprian Porumbescu. Editura familiei. cuprindnd: Imn de urare (sopran, tenor, pian), Hora PraholJei (pian), A căzut o rază lină (sopran, alto, pian), Fluturaş de noapte (pian), Frunză verde mărgărit (canto, pian), Pe câmpiile Stupcei (pian), Fata popii (voce şi pian), 1897 (tip. la Leipzig).

bes��.BO;��:.afd��r:;��fl�::�}; p��t �e

If-'a��8��)

(tip. la Leipzig, Germania). 5. Cele II fascicule Din composiţiunile lui Ciprian

Porumbescu, publicate (Ia Lipsea) cu atâta generozi­tate de soc. t Ciprian Porumbescu . dela Suceava, cuprinzând : fasc. 1, 1910: Corurile bărbăteşti Deviza (Pe-al nostru steag), La un nor, In pădure, Dup' un veac de suferinţă, O zi frumoasă ai sosit, Marşul că1ăraşilor, Ieri o floare radioasă . . . , Sunt e Arboros *, Sosirea primăverii; fasc. II, 1910: Coruri bărb. Lacrima, Patria ro­mână, Luna Mai, Noapte consolatoare, Cân­tec Sicilian, Romanţă; fasc. III, 19I I : Co­ruri bărb. Imn, Cântec vânătoresc, Serenadă, Salutare, Numele tău, Românul. Imn festiv; fasc. IV: Coruri mixte Odă ostaşilor ro­mâni, Frunză verde foi de nalbă, Câmecul Margaretei, Serenadă; fasc. V, 19I I : La ma­lurile Prutului, vals p. cor bărb. cu pian; fasc. VI, 19I I : Trei coruri mixte cu acom­paniament instrumental: Frunză verde măr­gărit, Cât îi ţara românească, Noapte de primăvară (primele două - cor şi pian, ul­timul -cor, violină şi pian) ; fasc. VII, 19I I : Bătrâneasca (horă lină) p. pian; fasc. VIII, 19I I : Hora t detrunchiaţilor • p. pian 1) ; fasc. IX, 191 1 : Peneş Curcanul, horă p. pian; fasc. X, 191 1 : Potpourri de cântece naţionale pentru pian; fasc. XI, 1913: Altarul Mănăstirii Putna, cor bărb. cu pian.

6. Baladă pentru vioară cu acompania­ment de pian, Ediţiune revăzută şi adău­gată de Romulus Cionca (litografiată la �Car­tea Românească », Bucureşti).

7. Ballade (Balada) Musik von Ciprian Porumbescu, Arrangement von Cari Scharf. Edit. şi litografia Moravetz, Timişoara (pen­tru vioară obligată, violina 1, violina II, viola, violoncel, contrabas, flaut, clarinet in la 1, clarinet În la II, oboi, trompetă În do 1, trompetă in do II, trombon, timpan, harmo­niu şi pian).

8. Potpuri din opereta � Craiu-Nou t, aran-j. de Cpt. R. Scharf, Edit. şi litografia Mo­ravetz, Timişoara (p. violina I violina II, violina III, violina IV, viola, violoncel, flaut, clarinet, piston, harmoniuşi pian).

9· Serenada, Transcripţie liberă pentru voce şi

1) , Delrunchialii . devenise pon-cl. glorioas� li celor cinci m�Tliri ArooroJeni.

piano de 1. Paschill, Op. 184. Edit. Ticu E. Eşanu, Bucureşti (litografie).

10. Balada op. 29, Piano solo, transcrisă de 1. Paschill, Editura Ticu 1. Eşanu, Bucureşti (tipar'?).

II. Reverie, Violon et piano, edit. R. Cionca, litogr. Schildkraut, Cluj, 1932.

12. Din composiţiunile lui Ciprian Porumbescu, Editura familiei, Patru coruri bărbăteşti : Cade-se cu adevărat, Tatăl nostru, Lăudaţi pre Domnul, Adusu-mi-am aminte, revăzute de Andreescu Sche­letty, Cluj, 1933, litografia Schildkraut.

13· Din composiţiunile lui Ciprian Porumbescu, Colecţia t Făt-Frumos ., Nr. 2, Suceava 1933: Psalm şi Acsion la Rasalii, coruri mixte, revizuite (după manuscrisele din Muzeul Porumbescu) de George Onciul. (Litografia Schildkraut, Cluj).

Ciprian Porumbescu, bron� de 1. IJârdti

14. Item Nr. 3, Suceava, 1933: Condacul Maicii Domnului şi Rădicat-am ochii mei (Psalm), coruri bărbăteşti, revizuite după manuscrisele din Muzeul Porumbescu de G. Onciul. (Litografia Schild­kraut, Cluj).

www.dacoromanica.ro

4" B O A B E D E G R Â U

15. Idem Nr. 4, Suceava 1934: Horă de salon p. violoncel şi pian, rev. de Leca MorarÎu, cu transcrip�iune p. vioară de 1. Hutter. (Lirografia SchildkraUl, Cluj).

16. Tricolorul in coleqia « Lira Română �, Nr. 19. (Editura G. Filip, tipograf·editor Bucureşti).

Bertei Gorgosi jos portretul lui C. Porumbescu de M. Popp

şi portretul lui C. Porumbescu de Ioan Cârdeiu

17. Steagul nostru, În colecţia � Lira Română », Nr. 20. (Editura G. Filip, tipograf-editor, Bu­cureşti).

18. (Soc. � Junimea .. Cernăuţi), 1878-1928.

b) literare

l. Zur Erinnerung an die � Alte Garde , 11011 Mephislo ') -versuri în foaie voJantă de 4 pagini.

1877 - foaie volantă de 4 pagini. Versuri semnate : Ciprian Golembiovschi, aud. de reologiae an. 4 1).

Manuscrise: a) muzicale

I. Tratat de Teoria muzicală. Partea 1 şi II. 2. Musica antica a Românilor, darat: JojVl 879

şi semnat Golembiowski slud. phil. 3. Elementele musicei vocale pentru şcoalele po-

porale şi normale. . de Ciprian Golembiowski-Porumbescu, teolog fi filosof absolva!.

4. Diverse motive (inspira\ii) muzicale, notate instantaneu pe fişe cu portative muzicale pe care C. P. le avea in permanenţă la sine.

5. Toată bogă�ia de compoziţiuni ale lui C. P. (rămase în parte inedite şi păstrate, prea adesea,

�:�:��t�� C��nd:r�l�n����f��;:r��u��, �88��

pag. 73-81 şi C. Morariu in Ciprian Porumbescu, 1926, pag. 12-15.

2. Imn festiv la primirea solemnae a Inalt Prea- Dulapunle Ciprian Porumbe.scu �i Iraclie Porumbescu

sinţiei Sale domnului Archiepiscop şi Mitropolit Teoctist Blajeviciu la sosirea 1. P. Sale În eparchia b} . literare t Bucovinei. Cernaeuţi, Tipariul lui Rudolf Eckhardt. l . Spre Suvenire la l-iu Septemvrie .1850 r:f .1875,

versuri ( cu chenar, desenat nu fără avânt artistic) 1) Mtphufo e pseudonimul lui C. Porumbescu - d. N.

Petra-Petrescu in calendarul t Amicul poporului _, Sibiu, 1884, 1) Cu mici scliimb3ri �cesteaşi versuri sunt textul Imnului pag. n �i I. Gr3mad�, România fund, '912, pag. 78. din fruntea fasc. III, publ. de soc . • C. Porumbescu . Suceava.

www.dacoromanica.ro

LECA MQRARIU: MUZEUL PORUMBESCU 4"

pentru nunta de argint a părinţilor săi, semnate de cei patru frăţini: Ciprian, Marie, Ştefan, Ale­sandru 1).

2. Diverse Allotrii literare 2) (in versuri şi proză). 3. O schi\ă umoristică pentru care noi am găsit

titlul : Salomon Kohn und Sarah Kohn geborene Ieiteles aus Sambor.

4. Gazetele de veselă vieaţă studenţească (lito­grafiate) : Bondariul « )unimei., an. 1, Nr. 1 şi Piperuşa, an. 1, Nr. 1 şi an. IV, Nr. 2.

5. Tagebuch-urile, carnetele lui C. P., redactate şi ele nemţeşte şi, din nenorocire, atât de fragmentar păstrate. Caracterul lor e atât de intim, încât, evi­dent, nu erau menite pentru publicitate. Ni s'au păstrat numai fragmente: a) din Ia lan. 1879; b) din IBSa (Stupca) ; c) din 20/2-20 3 1881 (Viena); d) din 1881 ('?), Viena ; e) din IBB3 (Italia).

6. Fragmente de cursuri universitare.

C) De-ale Mărioarei Porumbescu a) Un � Tagebuch . (carnet), scris de asemenea in

nemţeşte, asupra zilelor ei dela Stupca, dela 8 August I87g-17 Ianuarie I88o.

L) Acest Aler-mdru (Alexandru), frate mai mic al lui Ciprian, mort cur�nd, s'a nbcut (cum am putut constata din Condica

IIdscuţilor dela parohia $ipotul-Sucevii, tom. III, 1849-1867), la II Sept. 1862.

") Unele publicate (Preswur$( şi L�gellde vom Schuster und

Sehneider, În I F3t-frurnos 1, VIII, 1933, pag. 92; Moderne

Philosophie şi Moderne Poesie: Bollade, in , F�t-rrumos 1, IX, 193<1, pag. 35-36; altele, Romanze, Lyrik şi Drama (in prozI) din ciclul Modeme Poesie; o scrisQ<lu (vienezI) versificat� cltre sorl-sa (din care s'a publicat amintitul f r a g­Illent Preswursf);

veuurile CuplelUl

Dornti d 3 t a t e ; Stupc,) 16 Iulie 1878; şi un Fe­stgtdichf semnat McPh{sfo şi datat Viena 7 Mail881.

1) In afară de coresponden\a ei şi ;nforOlalii asu­pra ei.

V. Corespondenţă porumbescă

Un vast material de scrisori dela şi către Iraclie �orumbescu, Ciprian Porumbescu, Mărioara (Ra· ţlU) Porumbescu, Laura Porumbescu, Dr. Livia Cionca, Romulus Cionca, Ciprian Raţiu, Leonida Bodnărescu, etc.

C,lS;!. care a adlpostit la Cern�uli Muzeul Porumbescu

VI. Bibliografie şi documentare porumbescă

Un vast material de articole şi cronici publicate În diverse periodice (foi, ziare, reviste, calendare), placarde funebre şi documente personale (certifi­cate, decrete, diplome de-ale lui Iraclie şi Ciprian Porumbescu).

VIII. Mobila muzeului Porumbescu

Un dulap-vi­t r i n 11. lraclie Porumbescu; un dul ap-vi­Irină Ciprian Porumbescu; un dulap mare pentru mate­rial m i x t; o masă.

LECA MORARIU

Dulapurile Ciprian Porumbescu .!fi Ir3c1ie Porumbescu

www.dacoromanica.ro

I N J UGUL D O MNULUI xx

Evenimentele curg unul după altul. Ştiri ne­controlahile circulă. Ici-colo izbucnesc pasiunile. Bat oameni, se pornesc procese iredentiste, Un­gurii sufer, nervii n'au timp să se odihnească. N'ai în cine te încrede. Ţara mamă s'a năruit la pă­mânt. Zi de zi pândim ştirile, care de care mai rele. Soldaţi secui, refugiaţi din Ardeal, Încearcă, organizaţi în corp de armată, să re:âsre. Zilnic auzim tunurile şi ne temem, fiindcă ştim di. ei nu pot decât să moară, dar noi vom trebui să suferim pentru fapta lor. Nu îndrăznim să vorbim, ne temem unul de altul, mUţi, cu gânduri tăinuite, ascult3m tunurile, care rlb:bat pân3 la noi, până când intr'o zi încetează şi ele. Aflăm că in Buda­pesta a jzbucnit comunismul şi că întreagă ţara in agonie s'a aprins iarăşi cu o cruzime insânge­ratli. Corpul de armată skuiesc strâmtorat din dou3 plirţi, s'a predat armatei române şi, in timp ce optimiştii desenau linii demarcaţionale, vestea cea mai nouă c3 Românii au intrat cuceritori în Budapesta, ne ucide orice nădejde. Resemnaţi luăm cunoştinţă.

Timpul bucuriei a trecut, viaţa ne strâmtorează, rlimaşi singuri, trebue sli ne ajut3m noi de noi, şi totuşi credem, credem şi in imposibil. Sărmanli naţiune de fantaşti, declamatori de versuri !

Concepţiile vechi, tainele sfinte se prăbuşesc una după alta, destinul a aflat nepregătit poporul orbit, romantica lui eroic3 l-a ucis. Nu numai eu, dar şi poporul meu şi-a greşit cariera şi nu se trezeşte, nici acum nu vede dincolo de culmile Carpaţilor. Toate şi le-a pierdut şi nu i-au rămas decât păcatele.

Zi de zi acop3r cu vorba şi cu palmele ochii s"ţiei, să nu vadă primejdiile ce ne Împrejmue, şi-o încredinţez că de ast3zi fiecare maghiar e frate de suferinţă şi-şi va crea o lume nouă, cu

noui posibilităţi. Nu mai are niciun rost visarea de pânli acum, trebue să ştergem lacrimile şi sân­gele şi să pornim viaţa cea nouă, conştienţi şi so­cotind rece. Optimiştii susţineau că aceasta e o stare de trecere şi că totul atârnă de conferinţa de pace. Ne încredeam cu miopia celor osândiţi la moarte. Eu Însă nu aveam vreme să aştept eventualităţi politice. Aveam nevoie să trăiesc, să mănânc, să mă imbrac. Niciodată situaţia mea n'a fost mai fără de perspectivă decât acum, şi nici­odată n'am fost mai tare decât acum, când scumpa mea femeie e lângă mine.

Am făcut mii de planuri, dar toate s'au do­vedit deşerte. Sătucul nu da nicio putinţă de traiu, dar mai am un singur vis: scumpul meu popor maghiar nu mă va părăsi, îmi va face şi mie o stare oarecare. Mă duc la Cluj şi incerc să-mi câştig măcar puţinul de toate zilele. Viaţa ne strânge şi aşa murim de foame. In această sfâşietoare comunitate a sorţii două milioane de Unguri să nu poată să dea o bucată de pâine unui Ungur? Nici în gând nu-i Îngăduit să-mi jicnesc naţiunea. Băncile, fabricile, multele intreprinderi industriale şi comerciale, care sunt în mâini un­gureşti, dacă e nevoie, vor aduce şi jertfe pentru scăparea burgheziei maghiare ajunsă la sapă de lemn. Doar acestea le conduc nişte Maghiari bravi, cari au primit şi locuri În viaţa public3, iar ziarele sunt pline de laudele lor. Sunt sigur de izbândă.

Intr'o bună zi pornesc, Împreună cu învăţă­torul, la Cluj, ca de obiceiu, pe jos. Il invidiez că el a izbutit să-şi rezolve problema. In fiecare seară cântă din vioară, într'un restaurant de ma­hala şi câştigă foarte frumos. E de o veselie ve­cină cu uşurătatea. Pe drum mă îndeamnă să nu-mi pierd vremea pe la uşile domnilor mari. N'am să ispr1'ivesc nimic. EI o ştie mai bine; s1'i facem mai

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO; IN JUGUL DOMNULUI '"

curând o asociaţie muzicală. Garantează că voiu câştiga mai mult decât cu popia. Dacă ar şti el să cânte din vioară ca mine . . . şi-şi suna banii în buzunar.

- Asta nu-i ruşine, mă rog. La făgăduelile Feiurdului se opri Încăpăţânat. - Aici adăpare, mă rog . . . Nici în Cluj nu·i

bere mai bună ca aici. Acest evreu se pricepe cum să trateze berea. Berea trebue să ştii cum s'o tratezi, cum s'o răceşti, gradat. Nu trebue pusă numai decât la ghiaţă.

- Lasă, domnule învăţător. - Nici vorbă, mă rog. - Dar . . . eu n'am bani de bere. - Vei fi oaspele meu. Fără de voie am rămas. Gustând-o, m'am cu­

tremurat: - Foarte amară berea aceasta! - Ţi-e amar gâtlejul, mă rog, râdea învăţă·

torul. Te previn că la Cluj va fi şi mai amară. Vântul rece de iarnă ne flutura pantalonii şi

tremurând ne grăbim peste fâneţele Clujului, peste locuri pustii.

La marginea oraşului se opreşte la o căscioară hodorogită, acoperită cu scânduri putrede, negre.

- Aici e hotel Ritz, mă rog. Tariful pe-o zi: zece creiţari. In camera dinaime cincisprezece ­fără încălzit. Clienţii vechi pot plăti oricând.

O femeie grasă sdrenţuroasă se uită pe poartă, clătinând din cap:

- Pasager nou nu pot primi. - Ach, griiss Gon, Frau Goldstein . . . drăguţa

mea frumoasă ! - râde dascălul. Acest domn nu reflectează la . . . dumneata . . . A venit director de bancă . . . Ia Banca de Credit . . . Deseară concertez la ti Arborele verde .. Am onoarea . . .

Ruşinat şi cutremurat, mă grăbesc. Poate cădo!:l cineva atâta de jos? . .

Trag la un prieten. Un frate bun de şcoală. Ingrijorat Îmi ascultă planurile :

- Nu prea cred să izbuteşti, dar să Încercăm. La orele zece ne şi prezemăm la cea mai mare

fabrică. Dispune de o avere de cel pUţin o sută de milioane. Portarul îmi pune Înainte un bilet de anunţare. Il completez şi aştept. Peste zece minute vine răspunsul. Il aduce secretarul :

- Domnul director general nu primeşte peti· ţionari la posturi.

- Dar, domnule - mă vaiet - poate pe mine ... - Pe nime - mă fixează secretarul. Nu-i ex-

cepţie. Fabrica e nevoită să facă reduceri în îm­prejurările schimbate de azi. Concediază şi o parte din actualii functionari.

leşii pe uşă sdrobit. La poartă un domn stă proptit de stâlp. Cu o ironie crudă mă întreabă:

- Şi pe dumneata te·au dat afară? Foarte bine. Eşti al cincilea pe ziua de azi.

- Ce·ţi pasă'? - răspund brutal " 1 dar dom­nul meu nu se supără.

- Judecătorie ? , - Primărie ? - Judeţ? - Ad· ministraţie financiară ? . Mă crede funcJionar care n'am �epus jurământul şi e curios să ştie de unde am picat:

- Niciuna. Biserica . . . Şi dota? - Beniamin Eros, fost director de biurou. N'am

depus jurământul. - Şi de ce stai aici, domnule ? - Vreau să ştiu, câţi mai dau afară astăZi de

aici. Am vreme. - Eu nu li-o iau în nume de rău - scuz fa­

brica - dacă trebue să facă reduceri !

Ne putem injosi oare astfel �

- Dumneata nu ceteşti ziarele . Deunăzi au ridicat capitalul social al fabricii şi au ales patru Români, in consiliul de administraţie . . . Mergem împreună În oraş. Ii ascult politicos părerile po. litice.

- Care e părerea dumitale, Domnule: trebuia oare să depunem jurământ, ori nu?

Imi aşteaptă răspunsul pândind şi cu aceasta Îmi dă de bănuit. Imi vine în minte că e bine să fii cu grije. Dar, dacă e un agent provocator? Nu-i rea afacerea sa �{epte in poarta fabricilor şi să Încurce pe bieţii Unguri disperaţi. Vreau să-I ocolesc, dar domnul director imi stă În cale:

- Da sau ba? - Fireşte că trebue să depună jurămâmul -

zic eu cu viclenie.

www.dacoromanica.ro

4'4 B O A B E D E G R Â U

- Şi dumneata eşti Ungur?-sare la mîne. Un Ungur poate vorbi aşa? Dar eu îţi spun dumitale, că mai bine să murim . . .

- N'ai decât, mă rog l-il jicnesc eu, dar Un­gurul meu nu se supără şi nu mă lasă din mână. In marginea străzii lucrează o maşină de tăiat lemne. Un domn mai bătrân, Îmbrăcat În jachetă, ţinea lemnele la ferăstrău.

- Am onoarea să vă salut, domnule judecător­salută demonstrativ omul meu pe fostul judecător la curtea de apel, care îl privi Întunecat, ceea ce Îmi întări bănuiala.

- Ce zici, mă rog, de revoluţia Secuilor?­mă Întreabă Î n taină.

- Mă rog, nu vorbi nebunii ! . - N'ai auzit de ea? - se uimeşte pseudodirec-

torul. - N'am auzit şi nu vreau să aud ! Bănuiala mi se întăreşte . . . Parcă şi pronunţia

mi s'ar părea străină. Intr'aceea ajungem la sediul Siguranţei. Stai, îmi zic, aici te vei da de gol:

- D-ta, domnule, eşti acasă, - zic ironic. Cu mine, îmi pare rău, pentrucă ai dat greş. Mă doare cu adevărat că ţi-am răpit timpul de lucru aici la biurou. . Păcat că nu-ţi cunosc numele cel adevărat.

Omul mă priveşte liniştit În faţă: - De ce mi le spui toate acestea? Il lămuresc: - Uite, domnule ! D-ta eşti sau un funcţionar

care n'a depus jurământ sau un detectiv. Dacă ai fi un funcţionar de aceia, de mult m'ai fi pă­răsit, supărat. Dacă eşti detectiv, poţi vedea că În zadar Îţi pierzi vremea cu mine.

Omul râde tare : - Am învăţat ceva dela tine, tăticule, şi cu

asta intră pe poarta Siguranţei. Speriat mă duc mai departe. In piaţa principală se plimbau ofi­ţeri români străluciţi şi doamne elegante din regat, cu roşu pe buze şi cu blăni grele. Sunt familiare şi fericite. Locuesc În casele Maghiarilor, cari şi-au pierdut Încrederea în sine. Iar eu alerg după pâine.

Am noroc. Mi se dă voie să intru la directorul general al băncii. Printr'o uşe tapetată pătrund Într'un birou luxos. Fotolii conforrabile, desenate de artişti, covoare orientale, picturi originale, câ­teva porţelanuri, mobile antice, servicii de fumat de argint veritabil, telefon de abanos. Directorul e liniştit şi amabil:

- Ţigări sau ţigarete . . . cum vă numiţi '? - Harghita, vă rog . . . - Da. Scuzaţi ! cu un cuvânt, doriţi

post'? - Dacă ai fi aşa de bun, domnule director ge­

neral. Un institut financiar aşa de mare are arâtea posibilităţi. Ştiu că sacrificiile aduse pentru maghiarime În aceste vremuri . . .

Sună telefonul; eu speriat tac şi mă supăr pe inima mea, că bate aşa de tare şi poate turbură

pe domnul director general; preţul ghetelor lui mi-ar ajunge pentru traiul familiei pe două luni. Stăpânul banului Însă e cumpănit, liniştit, ba chiar spiritual :

- Va să zică şi dumneata eşti o poliţă de acelea, pe care le-a semnat maghiari mea ? Zilnic primim de acestea. Păcat că Banca Naţională nu le admite la reescont, nici la autorizaţia de devize . . Ii place gluma de specialitate. Pe Dumneavoastră vă induce în eroare exteriorul băncii. Eu chiar şi pe funcţionarii mei îi Îndemn, să se repatrieze, de aceea nici pe dumneata, - vei recunoaşte - nu te pot asigura. Mă rog, azi Banul e cerşitor. Pla­sări nu sunt, depuneri nici atât . .

- Numai procentul e patruzeci, - Întregesc eu ironic.

- Schlagferrig tânăr, - mă laudă directorul­locul d-tale ar fi la Zurich.

- Deschideţi o sucursală În raiu, zic eu de adio.

- Acolo, negreşit d-ta ne vei fi devizor. . mă completează spiritual directorul.

In general am impresia că spiritul nu a dis­părut la oamenii bogaţi şi bine hrăniţi.

- Ştii româneşte'? - mă întreabă în al trei­lea loc.

- Nu ştiu . . . . Eşti om norocos, domnule, că n'ai post

Cel puţin în timpul acesta poţi învăţa perfect de bine . . .

- Dela noi oamenii se duc direct la gară, mi se spune la a patra întreprindere mare.

- Lasciate ogni speranza voi ch'entrate, - Îmi zice supărat un îmbogăţit de războiu cu pretenţii de cultură literară.

- Câştigă-mi un mic permis de câteva cisterne de benzină, - mă sfătueşte un cunoscut comer­ciant, - şi ţi-ai întemeiat viitorul.

Incep să râd şi eu de nereuşita mea. Sunt cu­rios să ştiu, cum îşi închipue acest negustor vii­torul meu � în benzină ».

- Ei ! - iată secretul. Te duci la cafeneaua Metropol şi te aşezi la o masă liberă. Vine chel­nerul: Poftiţi, vă rog'? Dumneata fără nicio teamă zici: Benzină. Chelnerul va răspunde : colţul din dreapta, trei. Dumneata te duci la masa aceea. Nu te opreşte faptul că acolo stau oameni străini. Vei şopti numai: - « Benzină, en gros �. Indată te vor pofti să şezi. De aici Încolo, treaba dumi­tale. . . Afacerile-s afaceri ! . . .

- Mai bună afacere decât asta numai una mai este.

- Şi care !? - A da 'celor ce caută posturi, tipuri . . . - Ce '?

Te duci? Să am onoarea şi altădată! Pe o bancă părăsită din parcul oraşului Îmi

mănânc merindea adusă în buzunar şi mă odih­nesc puţin. Pe obraz Îmi curg picuri de pe arborii puternici, la spatele meu vuieşte viaţa, iar Înaintea

www.dacoromanica.ro

TOSIF NVIRO; IN JUGUL DOMNULUI 4"

mea, pe o stânc3 ieşită, un câine lânos latră către oraş, în timp ce eu imi fac socoteala decâte ori am fost dat afară . . . Stângaciu m'am apucat de lucru. Nu se face aşa ceva fără de legături. Altfel ar fi vorbit şi cu mine dacă m'aş fi dus însoţit de un om cu trecere . . . Cine ar fi ăla . . . Imi evoc toţi cunoscuţii, dar cel mai potrivit e de sigur micul Teleki . . . Fireşte că Mişca Teleki ! Dacă nu-mi poate găsi el post, nu-mi poate găsi nimeni. Pagubă de timpul pierdut. Pe el nu l-ar fi costat decât un singur cuvânt.

Sar cu puteri înnoite şi alerg în cartierul fonc­{ionarilor, unde îşi are vila proprie. Parcă văd cum mă va primi cu aceste cuvinte: - N'ai putut veni de-a-dreptul la mine, căscarule '? � Căscatule • e vorba lui. . . Ca acasă, imping poarta, dar În­dată mă şi retrag. In curte numai lăzi, mobile, paie şi aşchii de impachetat, desordine. Un domn necunoscut strigă la mine, de pe scări:

- Ce pofti{i, domnule '? - Il caut pe d-l inspector Teleki. - D-I Teleki s'a repatriat. Azi pleacă cu trenul.

Casa am cumpărat-o eu. Poate il mai po{i Întâlni la gară.

- Mulţumesc, domnul meu. Pierdui şi ultima nădejde, dar cel pu{in să-mi

iau rămas bun dela Mişca Teleki. Imi cam tre­mură picioarele de atâta alergare şi gara e tocmai in celălalt capăt al oraşului. Ce-o fi să fie ! Câţiva chilometri mai mult sau mai pUţin. Pe peron e permis numai cu bilet. Mă adresez unui ceferist ungur. De pe faţă îl cunosc că-i Ungur.

- Scuză-mă, domnul meu. Nu mi-ai pOlea spune, unde aflu pe domnul inspector Teleki.

- Inspectorul T eleki. Linia a cincea. Linia a cincea e aşa numita linie moartă. Aci

sunt garate vagoanele repatriaţilor. In fine, îl găsesc. Stă gârbovit în vagon lângă

o sobă de petrol şi ceteşte ziare. In vagonul În­tunecat mobile, un pat la mijloc, vasele cele mai necesare de gătit şi soba.

- Servus, Mişca ! - strig la el, când ajung sus. Bucuria revederii ii luminează fa�a, dar mă pri­

meşte cu o linişte letargică: - Ai fi crezut tu acum un an, când am fost

���;t�r,c�:��r;ni�� �i����â�i;r i:6�'����t�� �l��:

innăbuşit. Nici nu îndrăznesc să-I mângâi, ci mă uit la

el şi văd în jurnalul ce-l ceteşte pe două coloane : • Rămâneţi aici . ! Pe lângă noi pufăiesc maşinile şi de deasupra

cade scrum negru. Simt că in aceste împrejurări e primejdios să taci şi să priveşti roatele maşi­nilor . . . Trupul lor e ca un puternic glonţ care se înfige gâfâind pripit în pieptul viitorului ne­cunoscut. Cum îi lucesc oţelele şi cum se invâr­tesc osiile ! . . . Nu-i bine să privim maşinile. trebue să vorbim ceva, orice.

- Ce plan ai pentru viitor'? - Deocamdată Încerc în Pesta. Trebue să-mi

dea ceva, post sau pensie, Sau o despăgubire. In fine, faţă de un serviciu de douăzeci şi cinci de ani, trebue să aibă şi Statul vr'o indatorire.

E obiceiul oamenilor disperaţi să se mângâie singuri. Nopţi de-a-rândul meditează şi cele mai imposibile posibilităti şi sau înnebunesc sau se Întăresc În nădejdi. A trebuit să ascult o mulţime de proiecte famaslice.

- Iată de ce nu disperez, zise Înroşind bietul om. li amintesc vânz.uea casei. - De mult nu-i a mea, amice. A fost rechizi­

tionată până la ultimul ungher. Imi pare bine că m'am putut scăpa de ea. Un domn român de omenie a cumpărat-o . .

Cauza mea nici n'o mai amintesc. Se apropie maşina, se leagă vagoane1e repatria­

ţilor, pe rând, vr'o zece. In fiecare se ascunde câte o familie maghiară, cu sdrenţele ce i-au rămas, fiecare cu tragedia sa. . Peste câteva ore îşi iau definitiv rămas bun dela Ardeal, ca să guste pâinea amară a lui Ahasver . . . Trenul porneşte. Abia am timp să sar din el. Câteva fluierături ascuţite şi vagoanele dispar pe sub pod.

Rămân singur. Se Întunecă repede. Mă grăbesc la cuartirul meu. Mă primesc cu

inţelege re, cu iubire şi stăruesc să mai rămân. In ochii amicului meu văd lucind lacrimi.

- Nu, dragul meu prietin, în niciun caz nu pot rămâne; soţia mi-ar dispera de Îngrijorare. Trebue să mă duc acasă.

El se Înfioră gândindu-se la drum. Pe o noapte Întunecoasă ca asta, Într'o lume

nesigură ca cea de acum, nu mai poţi face pe jos patruzeci de chilometri. Ai cădea în drum. Opt­zeci de chilometri într'o zi, oricum, e prea mult.

- SOţia . . - Nicio soţie! Rămâi aici ! - Dar. aşteptăm un mititel . zic înroşin-

du-mă şi luminându-mă, aşa că amicul tremură şi zice serios soţiei:

- Anuţă, repede ceva de cină pentru fratele Iosif! .

Plec la drum insoţit de îngrijorarea intregii fa­milii. Trec şi pe la � Arborele verde •. Aici con­certează învăţătorul. Local murdar şi afumat. La mese figuri suspect de sălbatece, vorbesc obsce­nităţi, cântă tot aşa şi pumni greoi lovesc în masă, când beau. In sală aburi de alcool. Invă­ţătorul meu îşi chinue vioara, dar Îndată ce mă vede se grăbeşte la mine:

- Bună seara, domnule director general ! Ce doreşti să asculţi'? Chopin, Verdi, Ceaicovski, sau invârtita'?

- Nu face prostii, domnule învăţător! - Hei, dascăle ! - sbiară unii dela altă masă.

Aia cu « Fost-ai lele, când ai fost.

www.dacoromanica.ro

4.6 B O A B E D E GRÂ V

Nenorocitul sare repede şi cu vioara sa uzată se pleacă spre mijlocul mesei udată cu vin �i cântă. Şi omul şi dascălul, sunt încovoiaţi ca SPI­narea unei vaci în;ugate şi bietul râde de silă şi caută să le fit pe pl.ac, chinuindu-şi instrumentul. II rac burduf de vin şi unul din beţivi il alungă cu un gest * domnesc ».

- Du-te dracului, că am de spus ceva ! - Da, mă rog, şi obosit, cu ochii holbati,

gâfâie lângă mine, parcă beţivii ar fi dansat pe pieptul lui. Mi-e milă de el.

- Vino acasă, domnule învăţător! Mai bine să

V.ld ca D�(e stafii dasclli spln�ur;J.lj

mori de foame, decât să-ţi in;oseşti demnitatea de om.

Clatină Încăpăţânat din cap. - Trebue să rac ceva, mă rog. Beţivanii se pregătesc de plecare. - Hei, dascăle ! - strigarl iară. Ne ducem la

fete . Bietul om chinuit se cutremură şi nervos îmi

strecoară În palmă piese murdare de bani, scoase din buzunar:

- Fii bun, du-i acad şi dă-i soţiei mele . . . - Dar, domnule, - mă feresc eu, dă-i dum-

neata. Astfel de însărcinare nu primesc. - Pentru Dumnezeu,- stărue bietul om aproape

plângând, - fă-mi binele acesta. Beţivii ăştia mi-i

iau. Eu ştiu ce Înseamnă « a merge la fete •. !şi beau toţi banii şi atunci mă atacă pe mine: Hei, dască1e, dă bani. Dacă nu le dau, mi-i iau cu de-a-sila şi, poate, mă şi bat.

Mă cuprinde o mânie şi-o indignare, că ame­ţesc. TI apuc de piept pe omul acesta Înjosit, că nu mai poate cârcâi:

- Vii cu mine, domnule. Sau aşa te pocnesc de perete de-ţi crăp capul. Atâta înjosire n'o tolerez.

- De ce nu vii, dascăle ! - urlă canalia beţivă. - Dă-i pace profesorului nostru de muzică,

hei ! - se leagă de mine. - Lasă-mă, Iasă-mă, se roagă nenorocitul. Nu

intra în vorbă cu ei, că te injunghie ! La ce ai venit după mine ? Noapte bună! Trebue să mă duc! Asta-Î soarta mea !

Banda se îmbrăţişează, pe dascălul îl iau Între ei cu dipla, îi îndeasă pălăria pe cap şi poruncesc:

- Marşul lui Rakoczi ! Vioara ţipă. Scena jalnică se pierde in noapte. Infiorător oraş! Infiorătoare viaţă ! . . . Abia

aitept să ies din hotarele lui. Grăbit urc printre faneţe şi din deal mă mai Întorc odată. Zgomotul nu ajunge aici, numai lumina felinarelor o văd, cum se întinde printre casele întunecate pe valea Someşului . . .

Nu-l mai blestem, că-i destul de blestemat. Pornesc la drum În lumina stelelor şi figura

mea dispare incet în nemărginirea nopţii. Pe arborii de pe marginea drumului parcă văd ca nişte stafii dascăli spânzuraţi. Ochii mi se umplu de lacrimi.

Aici pot să plâng, că nu mă vede nime .

Binecuv5ntată fie mititica mea nevastă, că nici a doua zi, nici altădată, nu m'a Întrebat: din ce trăim: din cele două braţe ale mele, din fruntea mea, din sicriul alb al vieţii mele de-o şchioapă. Obrazul meu întunecat de gânduri ea îl lumina cu sărutări. Şi când ţara Ardealului a încremenit În buimăceafă şi ziua de mâine se ivea numai pentru un nou necaz, ea ştia să zâmbească. Noi doi eram ca o ceaţă aibă deasupra noroiului negru, îmbrăţişaţi uitam că lumea s'a schimbat. Vestea rea se plictisea să aştepte la poarta noastră şi amă­răciunea o alunga cu vorba bună . . cu toate că popoarele plângeau şi oameni f1ămânzi cădeau În prag şi preOţii pe mulţi din ei îi îngropară. Hei, mulţi s'au dus să mulţumească lui Dumnezeu să­rutându-i mâna cea sfântă. Inspăimântări şi strâm­torări torturau popoarele şi noi trăiam din puterea noastră sfântă, până ce veni cel mult aşteptat, copilul, floare culeasă de noi Împreună pe câm­piile cereşti.

Scumpe, fericite zile ! De câte ori părul de aur, obrazul de rouă, degetuţele, care abia se mişcau, ochişorii lui, cum Îi pândeau zâmbetul ! Nici prin

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI 4'7

minte nu ne trecea viitorul, care îl aştepta ! Fruct binecuvântat al marilor suferinţe ş i al marilor iu� biri, mugurul fraged răsărit din trupul şi sufletul nostru, pe care�1 înviorăm cu sărutări. Răscum� părătorul vieţii noastre, unica răsplată binemeri� tată pe pământ, îngerul nostru în togă de diamant. Un ochiu sunt eu, altul e soţia mea şi cei doi una sunt. O mână eu i�am dat�o, cealaltă soţia mea şi amândou1i una sunt . . . Şi aceasta se ţine de

����a î7�:1i��i� ţ a�â�iJe��ti�i r::ă ��� :��:

de-a fiinţă cu noi, care pentru noi doi şi a noa� stră mântuire s'a pogorît din cer şi . . . s'a În­trupat . . . Numai acum observ d pentru fiul meu spun Crezul preotului de odinioară, mărturisirea lumii mele celei noui. . . Sli fie minune această minune ? . Simţiri necunoscute se revarsă asupra mea şi inima mea grea, ca grăuntele copt, gata să cadă din spic, sau ca mierea de nectar, care apas1l încet dtre pământ potirul flori i desvoltate. Mari momente anonime, care fac din cel mai tare bărbat un părinte delicat şi din femeea delicată o mamă tare . . .

S1iptămâni intregi trăirăm În această bucurie comună, uitându-ne de toate şi Iăudându�ne tu� turor. Copilul ne era totul.

. . . Şi intr'o zi de iarnă mi se clătină mica mea soţie. Căzu la pământ şi groaznica realitate mă trezi.

Numai acum văzui că plânge toată fiinţa ei, că fiecare fir de păr strigă după ajutor, ochii i s'au incercănat şi ard în friguri.

Am ridicat�o, ca pe un fulg, În braţe, şi am Îngălbenit.

!şi revine cu un lung oftat: - Indispoziţie trecătoare, nu�ţi fie frică, dragul

meu ! . . . Ş i aşa palidă, imi străluceşte mângâietoare. Râ�

dem împreună, măcar că s'a făcut atât de mică, încât aşi putea-o ţine pe vârful unui deget.

In ziua aceea ne culcarăm de vreme. Istovită, a adormit repede cu micuţul strâns la sân. Ore intreg i Îmi bat capul şi drămuiesc viaţa.

In cutia mesei mai este o bucată de pâine, ce ne ajunge pe mâine pe credit, dar ce vom avea la amiazi şi seara? Bani nu am, nădejde şi mai puţină . .

Eu pot răbda foamea câteva zile, dar ce va fi cu ei, cei cari dorm aşa de dulce l ângă mine şi nici nu bănuesc realitatea? . . Trebue o

. hrană

bună, ca laptele din piept să nu scadă, Izvorul alb al sânului să nu sece, pentrucă nu-i nimic mai ingrozitor decât o gură de sugaciu increţită de foame, decât un piept stors, secătuit şi fără hrană al unei mame.

. . . Acum sunt încă frumoşi amândoi. Pe obra­zul alb al mamei, ca şi pe al copilului, o rumeneală

fragedă, a tinereţii. Gloriola proaspătă a trupului curat străluceşte spre mine dintre perne.

Dar ce va fi mâine? . . Mai bine să moară amândoi şi să nu se

mai trezească din buimăceala aurie a somnului zâmbitor ! . . .

Imi trag perna pe ochi, să nu văd nimic, dar creerul îmi lumineacii realitatea aspră a vieţii. Muşchii mi se Încordează de luptă şi�mi simt adu� nată În pumni toată puterea amară a celor trei­zeci de ani, dar nu pot lovi sărăcia în faţă. Su� flarea caldă mi-o strâng în pernă şi astfel lupt cu mine însumi. Mă silesc din tot sufletul să gă­sesc o idee mântuitoare şi atunci imi vine în minte:

- Mă duc În pădure şi vânez ceva pentru mâine . . .

Simplu, ca străbunii primitivi, dacă am ajuns la fel. Suflet, cultură, le lapăd toate. Sunt Adam cel simplu, cel gol şi isgonit din paradis.

Trebue să omor, ca să trăiesc! Plec deci să omor! Incet, ară zgomot, ies din pat, cu grije să nu-i

trezesc pe dragii mei. Imi duc pe furiş hainele mai groase În bucătărie şi mă Îmbrac la lumina slabă a ferestrei înflorite de ghiaţă.

Ceasorn icul din perete bătu două . . . Cel mai potrivit timp. Până la cinci-�ease umblu

pădurea, doar o cunosc, că şi cu ochii închişi aş da de cuibul iepurelui.

Afară frig crâncen. Nu-mi pasă. Mă furişez in cămăruţa de lemne, ca un hoţ. Acolo mi-i puşca, învelită Într'o pătură.

O iau. Numai de nu m'aş întâlni cu vr'un om ! . . . Zăpada proaspătă acopere câmpia, care pare că

bi:;ră�oI:�n����1 :r�je:e�c�lt�:Xiş�:;:a S:b:�=

zului mi se roşeşte de frig. Imi ascund nwnai mâinile, căci dacă-mi inghiaţă puterea mâinilor, sunt pierdut cu armă cu tor . . Am nevoie de toată energia ca să inaintez În zăpada cea mare şi invidiez luna care trece printre ramurile goale ale arborilor. Mi se lipeşte cămaşa in spate de sudoare, genunchi�mi tremurli şi mă mănâncă fruntea sub căciula de cârlan.

- Pentru ei! - zâmbesc În gerul de treizeci de grade şi-mi îngheaţă zâmbetul pe buze.

Genele, sprâncenele şi mustăţile mi�s albe de bură şi de sloi, dar fericit mă ascund sub �ea dintâiu tufă de pe care se scutură peste mme promoroaca îngheţată, care mă înnălbeşte. Aştept aci până mi se limpezeşte vederea slăbită de in­cordare şi frig, pentrucă de aci încolo orice pas greşit poate Însemna moarte. Alunec pe margin i de prăpăstii, sub boltituri de tufiş. In Întuneric ramurile Îmi pot scoate ochii, sau, dacă fac un pas nesigur, pot cădea in ad âncimi. Pădurea e plină de primejdii. Simt fiori sub arborii morţi,

www.dacoromanica.ro

4" B O A B E D E G R Â U

ale căror ramuri îngheţate ca osul se ciocnesc agitate, lovite de vântul de ghiaţă. Tot una ! E pentru ei ! . . .

Strâng la subţioară arma plină. Pământul e mort, dar ştiu d mii de nări cu miros fin mă simt şi'o somnul lor şi că de sub frunţi cu mii de creţuri mă privesc ochii mari şi verzi ai fiarelor, cu ura poftitoare de carne . . . Dar tac toate gurile. Adesea cu faţa aplecată in nea cercetez: calea să1-bătăciunilor, numai că vântul a şters orice urmă.

- Huhu l Ce-a fost? . . Nimic. M'au înşelat simţirile. Aşa nu isprăvesc nimic. Trebue să mă cobor

la gura pârâului, unde vin spre ziuă să se adape. Asta-i departe în mijlocul pădurii. Suflu in dege­tele ingheţate, mă rostogolesc peste câteva trun­chiuri ascunse sub zăpadă, spini ascunşi mii Îm­pung, dar În inimă mă Îmbărbătez:

- Pentru ei ! . . . Cunosc fiecare colţişor, doar atâtea gânduri dră­

găstoase mă leagă de ele . . . Fără să vreau le caut, dar timpul mă zoreşte.

Colo, tufa de gorun va fi bun ascunziş. !şi păstrează. frunza de anul trecut. De oriunde vine iepurele, calea-l aduce În ţeava puştii mele. Mă aşez sub ea şi aştept. Atât de încordat ascult, că aud cum şopoteşte apa sub coaja de ghiaţă. O ameţeală somnoroasă mă cuprinde, dar mă silesc să rămân treaz şi privesc numai printre gene, ca să nu-mi observe luciul ochilor. Sunt ca şi ele. Le intrebuinţez viclenia. Un sălbatec vânează săl­bătăciuni . . .

Se inviora de ziuă, când apăru iepurele. Nu-i văzui decât silueta Întunecată cum se mişca cu o săritură de joc, dar nu mai avu timp să salte În aer. Puşca detună şi nu auzii decât câteva icni­turi de plâns.

- E al meu! nimerit! -strigai de bucurie, şi multă vreme nu cutezai să ies de sub tufă. Dar

�a�;r�:i a��b���7�v�i�r�noJ���:. �:dc;;���

dar ştiu că era menită o mului, pe care soarta l-ar fi adus aci . . .

A Îngheţat tun micul animal, până am Îndrăznit să-I iau. In coasta lui s'a închegat sângele ca nişte mărgăritare. Mă uitai În toate părţile şi-I ascunsei sub haină.

Şi acum, acasă ! Oboseala mi-a trecut, sburam aproape prin pă­

dure, peste câmp. Incepu să ningă. Dimineaţa mi-s acoperite toate urmele. Imi venia să cânt, când mă furişai În pivniţă şi jupuii iepurele lângă un muc de lumânare. Apoi l-am vârÎt în bucă­tărie şi turnai apă într'un blid mare peste el. Cu asta rolul meu s'a isprăvit.

Râdeam în sufletul meu şi mă bucuram înainte de uimirea nevestii, când mă aşezai iară în pat. Se scutura o fereastră, vântul fluera pe coş.

- Va fi viscol, Îmi ziceam în gândul meu şi Încer­cam să-mi intind membrele amorţire, cari mă dureau.

M'am trezit În sgomotul făcut de nevastă. Era vreme noroasă, dar mă întindeam râzând şi cu viclenie începui potca:

- Cum ai îndrăznit să te scoli înaintea mea? Ştii doară că e datoria mea să fac focul.

Frumoasa femeie tânără şi înaltă întrebă cu blândeţe severă:

- Ce fel de iepure e în bucătărie ?

Un siUbatec dnead dlbltlciuni

- Ie-pu-re? - făcui eu nătâng. - De ce iepure vorbeşti? . . Da, adevărat, - o amăgii pe sărmana. Dar nu ţi-am spus. Ieri mi-a făcut o surpriză cu el Ion.

- Ion? - Da, Ion. Ce-i intr'asta? Şi eu i-am făcut

lui servicii. La ce să ştie adevărul? In vremea aceea numai

Românii puteau merge la vânat. Femeilor uşor le umbla gura şi eu ajung la necaz. Ion, fireşte . . .

Femeea nu răspunse, se Întoarse la bucătărie. Dar, de ce e oare aşa de nu ştiu cum? I s'a

întâmplat ceva. Mă Îmbrac repede şi ies după ea. Tocmai aprin­

dea focul. Am dat-o delicat la o parte, dar nu indrăzneam să vorbesc. Soţia se strecură în casă. Focul ardea, când Îndrăznii să-i spun:

www.dacoromanica.ro

IOSIF NVIR{i : IN JUGUL DOMNULUI " 9

- Inimu\a mea, poţi veni, am aprins iadul din bucătărie.

• Inimuţa mea * Însă plecată pe pat săruta pata de sânge, de pe perna mea, care cursese din rana ce mi-a făcut-o un spin În pădure. , . pe obraz.

Peste două zile o nouli nenorocire. Micuţul nostru cel frumos, slăbit, zăcea în pat

şi abia respirând ardea În febră şi suferea cu pri­virea pierdută În gol.

Desperaţi şi neputincioşi stam lângă el pânli ce veni medicul din satul vecin. Incordat cu toate simţurile pândeam fiecare mişcare a lui, nu cumva să ne amăgească, dar medicul a fost sincer:

- Nici o minută să nu intârzii ! Imediat să-I duci la Cluj !

- Dar pe-o astfel de vreme? E curată ispitirea lui Dumnezeu. Ingheaţă până să ajungem acolo.

- Aşa Însă e sigur că moare. - Nici nu-i botezat, - şopteşte palidă de moarte

so\ia.

el.� A�:C�r:t�r.aJ��t�;ul

g;i�! ��:, �u� � vadă disperarea noastră. Trecut-am prin multe Încercări şi până acum, dar numai acum mi-a venit În minte să pun intrebarea, oare asta e pedeapsa mea pentrucă am părăsit biserica? Cu ochii holbati, palid, am strigat tare:

- Oare Dumnezeu ? . . SOţia m'a priceput şi iară mi-a sărutat ochii. - Dumnezeu, acum urmează. Simţeam că are dreptate. lmr'un pahar am pus apă curată şi din scrin

mi-am scos patrafirul aurit, ce-I primisem ca amin­tire la întâia mea liturghie. Soţia numai acum mi-a inţeles gândul şi strălucea de bucurie. Luă micuţul bolnav şi toată credinţa În cealaltă lume se opri Înaintea mea.

• Ce doreşti dela biserica lui Dumnezeu t, - aşa Începu ceremonialul.

Micuţa mea soţie răspunse cu tărie: � Credinţă şi viaţă ! » . . . După aceea am suflat de trei ori peste faţa

copilului zicând : • Depărtează-te dela el duh necurat şi fă loc

Duhului sfânt.1t - E mai rumen la faţă ! - strigă sărmana femee.

Vezi? Uite ! drăguţul meu ! . . . Dar eu stăteam ca bronzul şi, cu mâna tremu­

rătoare, făceam, cum e prescris, semnul crucii pe fruntea şi pieptul micuţului, cu cuvintele:

II Prime�te semnul crucii pe obraz, ca şi tn inimă, ca să POţ1 fi Biserica lui Dumnezeu . . , 1)

In fiecare semn, în fiecare cuvânt, nu vedea �i nu căuta mama copilului, decât vindecare. Ea IOd imi ajuta să ţin deasupra capului lui mâinile spre binecuvântare şi din fundul inimii zicea cu mine rugăciunea, iar când am zis: - Epheta, adică II Deschide-te ! �, Întărea cu jurământ că a vă-

zut pe micuţ râzând . , . Nime niciodată n'a dat mai grăbit răspuns la Întrebarea rituală: • Vrei d te botezi .? - decât mama aceasta scumpă, care îşi teme firul vieţii copilului său:

- Vreau! Şi eu l-am botezat în numele Tatălui şi al Fiului

şi al Sfântului Duh, dându-i numele vechiu mi· tologic unguresc: Csaba . . .

După asta copilul a adormit. Acum ar trebui să pornim la Cluj. Mă uitai

la SOfia mea, care plângea încetinel şi sdipai vorba chinuitoare:

- Cu ce? Din ce? Ca să nu se supere arăt încredere, linişte şi

o mângâiu: - Doar voiu găsi o gloabă de cal şi un om

bun. Dacă nu. . . îl duc În bra{ele mele. Dumnezeu m'a ajutat. Peste o jumătate de oră

căruţa sta la poartă. Intr'un cojoc ciobănesc am învăluit mica mea

familie şi cu calul aproape olog pornirăm prin zăpada cea aspră,

Câte odată trăgeam amândoi la căru\a hodoro­gită. Aburea calul, dar abuream şi eu. . Tuşeam amândoi. Nici nu observai că scumpei mele soţii ti îngheţară lacrimile pe gene.

Sunau sirenele dela fabricile din Cluj, când am sosit seara acolo. Un sălaş călduros ni se dădu şi nouă de milă.

- E caz grav, - zise vestitul profesor, - dar să-I Îngrijiţi bine.

ur�:i� i! ����{� ��rt1lr: n;,�r�: o�o�;;:.mIfI���

cetam inima, ca şi când am asculta la cheia uşii micului nostru raiu. Cu plânset innăbuşit pân· deam să vedem Încotro se mişcă mâna lui Dum­nezeu.

In marea noastră durere nici nu băgarăm de seamă cum se deschide uşa şi un om bătrân fru­mos, cu barba, albă ne drută mai Întâi pe noi pe frunte, apoi se duse la patul bolnavului nostru,

- Vai, ajută-ne, scumpe Domnule Profesor! -plânge soţioara mea.

- Desigur,- mă gândeam eu,-celălalt pro­fesor l-a trimis pe bătrânul acesta. - Se pare că vor finea un consiliu. Dar eu trebue să fiu bărbat.

Innăbuşindu-mi orice slăbiciune, il Întrebai de·a-dreptul :

- Putem avea vr'o nădejde, Domnule Profesor'? Cei doi ochi cal�i ai lui sunt umezi. - Se va face bine. De sigur. " Voi, Însă sun­

teţi obosiţi, culcaţi-vă, voi sta eu lângă el. - Nu! Cum se poate ? - protestarăm. - Noi

suntem oameni săraci . . . N'am putea răsplăti . . . Iar o jertfi aşa de mare nu putem primi.

Atunci �âmbind s'a dus. A doua �i veni din nou şi-! primirăm cu bucurie :

www.dacoromanica.ro

4'" B O A B E D E G R Â U

- E mai bine copilul! A zâmbit măicuţei sale şi febra i-a scăzut. A trecut de primejdie.

Amicul meu, care era cu el zise; - A făcut minune, nenea Alexe . . . Aceştia nu-l

vor uita niciodată pe AIexe Benedek. Era marele maiestru al poveştilor, tatăl tuturor

copiilor şi apostolul poporului său O jumătate de veac. Mă roşii tot in Încurcătura mea şi-i sărutai mâna.

Atunci am cunoscut, prin el. că al copilului e pământul şi viitorul.

Adevărat că Isus a spus-o Întâiu, dar numai azi am inţeles, ce Înseamnă cuvântul. Scopul şi secretul vieţii a fost deslegat.

Acum ştiam că pentru copii trebue să trăim şi puteri noui au descălecat în inima şi în bra­ţul meu.

XXI

Oamenii priveau nep�ători sbuciumarea mea. Totuş am desperat şi nici sOţia nu mă putea In deşert mă luptam iacă şi iară cu viaţa, cădeam trezi din letargie. Mă topeam zi de zi şi atunci ameţit şi intr'o zi mă cuprinse desperarea. Eram ne·a mântuit păcatul. Adevărat că păcatul nu l-am istovit trupeşte şi sufleteşte. Mă sdrobea lipsa ori- săvârşit noi, ci câinele nostru. Totuş acest păcat cărei perspective. Idei strălucite îmi mişunau în a fost una din cele mai mari binefaceri ale lumii. cap, pentru reuşita cărora mi-aş fi pus viaţa, dar In sat ucideau porcii îngrăşaţi pentru iarnă şi pentru realizarea lor se cereau bani, iar bani nu în fiecare dimineaţă izbucnia, ba ici, ba dincolo, aveam. Soţia, care suferea mult în taină, acum vâlvătaia pârjolirii. Şi cel mai sărac Îşi tăia măcar se sperie intâiu. . . Dacă nu mâncam uneori nici un purcel. Noi nu ne puteam gândi la aşa ceva. nu-i păsa. Dacă duceam lipsă şi ne sbuciumam Câinele nostru s'a folosit de ocazie şi ziua la amiazi neputincioşi sau ne ajungeau nenorociri, întreaga a furat un cârnat lung. Şi alţi câini fură, dacă

��:��n;:ri�i�: d�ere���;iSă ��;l c�i�l

ciubi: l::;'��� ITi�etŞ�ce�� �����r��cu;;�â�i�t:n ��nciu

d�; sufere, osteneşte, sângereată pentru noi, că de o necrezut. Oamenii ti goniră cu furcile de fier, dar sută de ori cade şi de o sută de ori se ridică, În- . el a scăpat în grădini şi a dispărut pe câmp. Nu-

�fa:i d�:a ��i l:U�o��ă

z�r:g�:r� f;irc��n�ai

ăr�!rt� �:�p�:�a,

h���f %�ăt!��;=i��r���%.fuS��:;ă�1��

fericire din lume. In palton cârpit in coate, în săracul, rodea uşa dela bucătărie. SOţia îl lăsă În­haină sfâşiată, să cânţi în fiecare seară imnuri ra- lăuntru şi mirară vede, că hOţul aduce cârnatul {iunii şi �tiinţei şi să risipeşti bucuriile bogate ale în gură, îl pune la picioarele ei şi cu lătrat de sufletulUI strălucit, intr'o hrubă prăpădită a unui bucurie -i-I lasă ei . . . sat ascuns şi să sbori cu lumina ameţitoare a cu- Noi il priveam tăcuţi şi simţeam că mă Înnoiesc. getului înălţător, îmbrăţişaţi pe deasupra noroiului Curaj, tărie, încredere, credinţa imi cuprinse toată din lume, intr'o izolare virginală, asta e mai pre- fiinţa, pentrucă din acest semn am aflat că vine, sus de orice şi merită toate sacrificiile . . . Această că e pe drum şi pâinea noastră. viaţă roditoare şi misiune umană, această nouă creare de lume n'o poate omorî faptul că eşti nevoit să şi mănânci şi să te îmbraci. In sfârşit sosi sfânta pâine cea de toate zilele.

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI ",. Astăzi mi se pare un vis, ceea ce am plătit

atunci pentru ea. S'a arătat pe neaşteptate, ca o uimire, în forma

obişnuită de toate zilele. Intr'o zi, pe uli{ă, mă Întreabă Samuel Ersek

dacă nu-i cumpăr moara, c3-i de vânzare. - Nu glumi, Samuilă. Cu ce s'o cumpăr? - Ţi-o dau eu �i fără bani. Mi-o plăteşti când

poţi; până atuncI Îmi dai dobândă la bani. Ideea mă electrizează. - Putem vorbi despre acest lucru . . . Şi ce ai

cere? - Zece mii . . . Gândeşte-te . . . După amiazi

vin la dumneata şi putem face contractul. - Te aştept. E adevărat că nu mă pricep la moară, nici pe­

aproape n'am trecut, dar mă gândeam că, orice s'ar întâmpla in lume, chiar dacă jumătate din omenire ar pieri, cealaltă jumătate trebue să mă­nânce o bucată de pâine, şi dacă sunt numai două grăunţe de grâu În sat, unul e al meu . . . Dese­nam planuri mari nevestei şi aşteptam cu nerăb­dare pe Samuel.

-Bagă de seamă, să nu te Înşeli, -mă sfătuia so�ia.

- Să mă înşel? Eu? Las' numai pe mine. Mai Întâiu am văzut moara, de care ştiam nu­

mai că există, dar de ani de zile nu umbla, pen­trucă avea o greşală la motor.

Moara era instalată într'o baracă de scânduri, in capul din jos al satului. Printre crăpăturile de un deget ale scândurilor bătea vântul. Instalaţia morii era nouă. Abia folosită.

- Pietre franţuzeşti de 42, le lăuda Samuel. Măciniş mestecat. N'are pereche in jur. Iri dau banii Îndoit Înapoi dadi nu-ţi va plăcea.

Pietrele îmi şi plăceau. - La motor e o midi greşeală, spunea Samuel,

dar dacă n'ar fi, nici n'aş vinde-o. Şi aîa numai de aceea m'am hot1irît s'o vând, că de cand mi-o murit feciorul nu mai am chef de nimic.

Motorul, de doisprezece cai putere efectivă, marca fabricii MA V, nici nu era în casa morii. Stătea trist Într'un colţ al curţii, ruginit, mur­dărit. Vara dormeau găinile deasupra şi chiar fire de iarbă s'au prins de el. Era o privelişte de plâns.

- Trebue numai dres, mă asigura omul. Ştiinţa mea nu mă ajută mult. Eu am învăţat, ce e drept.

bilse����:: :i�i���:�ar��fe�

f!�;b���ţ:������I;;�!��

am scris disertaţii latineşte, cunoşteam literatura universală. Am văzut câteva oraşe mari, dar nici idee nu aveam, ce preţ poate avea acest motor murdărit de găinaţ. Vedeam numai că omul vi· clean ar vrea să-I cumpăr oricum.

- Zău, că ăsta-i tare bolnav, Samuilă, zisei fără voie, dar e mare. Are vr'o şease mă;i . .

- Ce şease măji '? zise indignat. Are exact zece măji.

- Pe dracu ! - Ţi-aduc scrisoarea. Ţi-o dovedesc. Făcui neîncrezător din cap. - Aşa scrisoare nu ai dumneata. - Ce-mi dai, dacă ţi-o dovedesc? - Atunci . . . stă târgui, cumpăr moara. - Adă mâna. Omul se grăbi şi aduse scrisoarea dela fabrică: - Ce-i asta? Am cedat. - Cine ar fi crezut? Acum o păţu . . . Mergem

dar să scriem contractul, Însă cu condiţia ca dum­neata să duci motorul În « casă • . .

Omul primi cu bucurie. Făcurăm contractul, băurăm aldămaşul şi a doua zi tot satul râdea de târguI nostru. Soţia mea se sfia, dar eu nu regretam. In sfârşit şi Samuel ţinea drept glumă tot târguI şi spunea limpede, că de când e n'a mai pomenit un târg aşa de bun. Putea vorbi, căci eram foarte ' bine legaţi prin contract. Mai târziu ii fu milă de mine, sau îl mustra conştiinţa, că-mi oferi să renunţe la contract.

- Dar nu renunţ eu . . . Rămase uimit. - Cum aşa? Ii răspunsei cu vorbele lui: - Pentrucă de când sunt pe lume n'am po.

menit un târg aşa de bun. Acum Îi trecu voia bună. - Nu inţeleg . . . - Iţi explic eu indată . . . Aşa-i că chilogramul

de fier vechiu costli o coroană . . . - Aşa-i. - Este motorul de zece măji? - Este! - Dacă multiplicăm zece mii de chilograme cu

o coroană, aşa-i că sunt zece mii de coroane? .

�el�� ��c�i:)�t���â�

aeu J� �:��s vi���al�?�O���

bună a morii . . . Samuel sudui odată grozav, dar nu mai râse.

. . . dar eu nu-I vând, ci-I dreg, şi voiu mă­cina . . . Asta Îmi va fi pâinea de toate zilele. Dum­nezeu a voit să facem acest contract, Samuilă.

Ţăranul simplu pricepu ce se ascunde În cu· vj

�IAt:ne�� t:�n���ur:ă_�â�jut�!

căldură:

Şi porni îngândurat pe cale, dar după câţiva paşi se întoarse.

- Ştii ce m'am gândit? - Ce, nene Samuilă? -Dacă nu te superi, Îţi propun ca o jumătate

de an să nu plăteşti niciun fel de dobândă . . . Mă Iăudam vesel soriei : - Vei vedea, drăguţă, că pe când Înverzesc

câmpurile, şi inmuguresc arborii, şi se pornesc insectele În văzduh, când copilaşul nostru va spune cel dintâiu cuvânt, ii vom tăia pâine dintr'a noa-

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

stră! . . . VOtu arăta eu acestei lumi care nu crede decât în moarte . .

- Arată�i, arată�i ! . - Mai întâiu pun să examineze motorul nişte

pricepători. Am trimis după maşinistul baronului. Soţia, numai zâmbet şi parfum, se bucura cu mine şi deabia aşteptam dimineaţa să vină ma� şinistul. E un specialist eminent şi de omenie.

- Ce părere ai, domnule maşinist ? Ii arăt cu mândrie motorul.

El tăcut îşi lăsa capul când în dreapta, când

... parcli ar fi sburat Satan pe dinaintea nasului meu

in stânga, şi cerceta. Amândoi abia am putut porni roata cea mare ruginită şi năclăită. Luă o cheie şi desfăcu capul motorului. A luminat cu un chi­brit Înăuntru şi cerceta. ca un medic. Cu adevă­rată compătimire nu zise decât:

- Pagubă, că l-ari cumpărat. - De ce? Ce-i lipseşte ? Maşinistul aprinse alt chibrit şi imi arătă În

motor: . -. Vezi du�neat�, crăpătura cea lată în colţul

dlO JOS al ventdulUl ? Aceea e moartea motorului. Pe acolo iese gazul. N'are compresiune de loc. Ar trebui cap nou, dar nu se poate afla decât la fabrică in Budapesta. Dar şi aşa nu te lasă să�1 aduci. . . Nu-l poţi întrebuinţa de feL Il poţi

Am ameţit, parc'ar fi sburat satan pe dinaintea nasului meu. Maşinistul mă compătimea.

- Poate în Cluj ar putea să-I repare, de pildă, cu sudură autogenă. . . Indopa nu se poate. Ar trebui să toarne un cap nou . . . Şi cilindrul e cam uzat şi aprinderea trebue pusă la punct. Ii trebue alt rezervor de uleiu. Parcă şi osia ar fi curbă un pic . . . Toate nevoile l-au ajuns . . . Re­paraţia costă mai mult decât unul nou.

- Numai ceva te rog, domnule, să nu spui so-ţiei mele !

- Nu. Mă şi duc. Femeea aştepta cu nerăbdare rezultatul. - Trebue să duc unele părticele la Cluj, zic

eu, plimbându-mă să par liniştit. - Du-le, scumpule, cât mai curând. Cât de

bine va fi, dacă vom putea măcina ! Deabia aştept să văd.

Toată noaptea mă mângâiam că poate va fi greşit maşinistu!. Ce pot pricepe maşiniştii ăştia de pe la sate? Ar trebui un inginer specialist.

A doua zi am pus capătul crăpat într'o căruţă şi am pornit cu un cal chior spre Cluj. Era o pri­velişte jalnică. Ochiul teafăr al calului aruncă o lumină palidă pe drum, iar În urechia ciufiecată parcă dorm pureci. Capul supărat şi-I pleacă până la pământ, dar în loc să fugă îşi întinde gâtlejul înainte. Trec ceasurile, căruţa ţigănească duruie sărăcăceşte. Ne trezim tocmai la fabrica de fier.

Maşinişti înalţi, sălbateci, privesc râzând la fie­răria mea ruginită.

- Să se sudeze nu se poate, că nu-i oxigen. - Unde se poate găsi? intreb eu, cam cu

sfială. - La Sân-Mărtin, în fabrica de Nitrogen. - Dar dacă aş putea eu procura. - De niciun folos, pentrucă e subţire peretele,

nu rabdă sudura. - Atunci, ce să fac"? zic eu cu amărăciune.

MăD���ă�a

şT�:u �urcâ�a ��i�n1:�;iCă, al cărei

conducător e un inginer. Mă primeşte afabil, dar confirmă Întru toate părerile maşiniştilor.

- Ar trebui un cap nou de tot. - Şi ce ar costa, domnule inginer"? Calculează îndelung şi spune: treizeci de mii de

coroane. Eu mă uit mirat la capul calului. - Nu-i vr'un chip, vr'o idee, ca să-mi ajutaţi'� Inginerul răspunde negativ: - Nimic. De altfel nici nu primim lucrări aşa

de romantice. Cărăuşul ascultă şi el cu compătimire şi, de milă

pentru mine, astupă cu fân bucata de fier, ca să n'o mai văd, şi porneşte cu ea Încet la sălaş.

Bat străzile şi mă gândesc, ce s'ar putea face. Cu acest rezultat nu mă pot înfăţişa SOţiei, nu-i pot nimici planurile frumoase de pâine. Dacă aş fi inginer, nu m'aş da pe o lume . . Mai

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI " 3

ales dacă m'aş pricepe la maşini ! . . . Măcar că nu poate fi o ştiinţă aşa de inaccesibilă, dacă şi oameni aşa de simpli ca ăştia, o putură învăţa. In tot cazul, voiu procura vr'o carte de speciali­tate şi-mi voiu face oarecare idee.

Cu noui puteri cercetez toate librăriile, dar în loc de cărţi mi se dă informaţia că, dela preluarea imperiului, încă nu s'a permis importul de cărţi, iar cele vechi s'au vândut. S'a isprăvit deci şi cu ultima nădejde . Mergem acasă!

Ne înşirăm iar după coada calului. Iapa mur­dară şi bătrână ne ducea ca de milă, pipăind drumul şi mirosindu-l, pentru mai mare siguranţă.

- Inainte de sosirea verii nu primesc fabricile,­aşa imi mint soţia, - pentrucă nu au instalaţii pentru astfel de lucrări.

- Atunci ce va fi de noi? zice sărmana des­curajată.

- Găsesc eu pe cineva, care să mi-o facă. Peste câteva săptămâni se abate prin sat un

maşinist vagabond, care se prinde că pune la punct maşina. Se lega cu glas tare:

- Fireşte. Fierul nu se poate cârpi, ca un ciorap, dar de aramă şi:au uitat vestiţii specialişti . . . Aşa o repar, domnule, cu aramă, ca şi când ar fi nouă. Dar trebue să-ţi cunoşti meşteşugul.

Noului maşinist ii dau masă, casă şi ii promit bani. A doua zi se apucă de topit. Deschidem gura cuptorului de copt pâine şi aşezăm acolo fierul bolnav. Maşinistul intră Înlăuntru şi în jurul cră­păturii pune un praf greu de aramă pentru to­pire. Facem foc În cuptor.

- Cu grije trebue să o topim roşie, ne face atenţi, ca nu cumva să capete � hitz _ . .

După ce-mi arse carul de lemne ce-l aveam, zise că-i bine. Trebue lăsată să se răcească incet. Se duce la crâşmă şi din avansul cerut bea până dimineaţa. Cu mâna mea scot cumva fierul din cenuşă şi cu uimire constat că arama s'a topit, e drept, şi s'a lipit de fier, dar crăpătura e de două ori mai mare ! . . . Clătinându-se vine şi ma­şinistul.

- De ce-ai umblat la ea, mă rog? ! Mi-a venit chiar bine. Drept răspuns l-am dat

afară. - Măcar de n'ai fi cumpărat această nenoro­

cită moară ! zice îngrijorată soţia. Cei doi ochi aprinşi ai mei se îndreaptă, ca

două săgeţi către cer, multele nesuccese mă În­furie şi, cu o hotărîre de moarte, fac legământ că eu insumi voiu repara maşina, şi dacă ar trebui să mor dintr'asta, dar grâul cel nou îl vor măcina În moara mea.

SOţia tace, dar e radioasă de dragoste şi de mândrie. Noui puteri câştigam unul dela altul, pentru a muri de foame . . . Dar, - dacă va tre­bui, - n'a murit încă nimeni de foame aşa de frumos ca noi.

A.

doua zi incepui lupta, istovitoarea luptă cu maşma.

M'am închis în � casa _ maşinii. Am făcut foc jos, ca să-mi Încălzesc mâinile. Vântul sufla ză­pada prin crăpături, mâinile, degetele mi se li­peau din cauza gerului de fier, dar dârdâiam din dinţi şi lucram inainte. Am tăiat bucăţele două coli de hârtie şi-am desfăcut în bucăţi maşina. Locul fiecărei părticele îl Însemnam pe hârtie, ca s'o pot reconstrui. Muncind două zile, am cizelat-o de lucea fiecare părticică până la cel din urmă şurub şi iar am reconstruit-o . . . Iar am desfă­cut-o şi iar am reconstruit-o, până ce i-am găsit secretul admirabilei construcţii . . . Fără ajutor, fără sprijin, prin lucrarea aceasta din hruba din mar­ginea pârâului, în adevăratul inţeles al cuvân­tului, am descoperit maşina . . . Vorbeam tare ca un copil, nebunii, vorbeam cu mine insumi :

. . . In rezervorul acesta vine benzina şi prin ţeava de aramă curge la radiator, prin ale cărui crestături fine, prin pomparea de aier din cilindru, se face gaz. Atunci ventilul dela pompă se În­chide, pistonul dă înapoi şi comprimă gazul În capul de explozie. In ultimul moment scânteia electrică face să explodeze gazul, împinge pistonul, care pune in mişcare roata cea mare, gazul folosit iese prin ventil, dar în acelaş timp incepe din nou, maşina lucrează şi. . . ne macină făina de pâine ...

Ziua nu aveam odihnă, noaptea nu puteam dormi şi casa de scânduri lumina mult sub săl­ciile ninse, parcă aş fi făcut înlăuntru vr'o ce­remonie tainică. De sute de ori pierdeam curajul, dar iar Începeam dela capăt, când mă gândeam la ţopilul meu, la soţia mea. Dimineaţa mă dă­tinam pe picioare şi de multe ori mă culcam lângă blestematul cadavru de fier . .

Trecură săptămâni intregi, dar în zadar tăiam, pileam, cizelam, umpleam; maşina nu pornea. Oa­menii râdeau şi îşi băteau joc:

- A� avea o mierţă de grâu, aş aduce-o mâine, dacă al face bine, să mi-o macini, zicea unul.

- Dacă vrei să macini, pune şoareci la lucru, sfătuia altul dela depărtare.

- N'am putut dormi toată noaptea, de zgo­motul morii, glumea vecinul.

Eu Insă stam neputincios, cu faţa plină de praf, cu mâinile arse şi uleioase, cănit până după urechi şi cu hainele cârpi te. Obrazul îmi era negru de mânie şi de ger, dar nu mă dam bătut.

- Nu mai am mult, îmi amăgeam În fiecare seară nevestica. Trebue să mai pun la punct aprin­derea gazului, şi poate porni maşina . . .

Sărăcuţa de ea credea, fericită. Cum să nu creadă, dacă o spune scumpul ei soţ?

- Nu-i mare lucru, o linişteam dimineaţa. Până visezi un vis frumos, e gata maşina. Iţi pare bine? Greşeala este la electromagnet. Dormi numai. O mică vânătoare după scânteia electrică. Cu prânzul

www.dacoromanica.ro

''4 B O A B E D E G R Â U

meu nu-ţi bate capul . . . Pentru tine a mai rămas lapte, nu-i aşa? Nu cred să fie slab magnetul. De mult bănuiam eu că scânteia nu-i intensiva. Aceea trebue să fie aibă şi să scapere orbitor in maşină, ştii inimioara mea, tocmai ca ideea În capul omului.

Electromagnetul poate fi aşezat În trei minute la distanţa potrivită pentru intreruperea curentului şi eu a trebuit să mă chinuesc două spătămâni, până l-am descoperit.

Acum am aparat puternic pentru aprindere.

Puce\Î aduce de mll.cinat!

Voiu incerca, dacă porneşte maşina. Mi-ar fi tre­buit puterea a trei, patru oameni ca să mişte roata cea mare, dar mi-a fost ruşine s3-i chem Într'a­jutor, să nu râdă de mine, dacă nu izbuteşte. Cu putere de om necăjit m'am apucat singur. M'am Încolăcit de spiţele cele grele şi am invâr­tit-o cu sforţare grozavă. Mi se rupea pieptul de incordare, dâr explozia aşteptată nu se produse. �i� gura maşinii curgea benzina, cum curge me­dlcma de pe buzele omului nebun . . .

M'am. oprit gâfâind şi m'am gândit la ai mei, ca să-mi adun puteri noui . . . Apoi mă apucai iarăşi să muncesc la monstrul de metal . . .

Intr'o după amiază m'a vizitat soţia. N'am mai avut timp să-mi spăl mâinile cu benzină, să-mi schimb sdrenţele uleioase ca să nu vadă cum mă

chinuesc jumătate gol pe lângă focul ciobănesc de nuiele, ca un ţigan cu părul căzut pe ochi.

Sta şi mă privea. Era, parcă, insăşi suferinţa cu părul de aur. S'a infiorat de ce-a văzut, părea că vântul ii ridică părul. In zadar îmi ascundem mâinile ca tăciunele. Le-a văzut. In zadar îmi reţineam respiraţia horcăitoare. A auzit-o. In za­dar mă prefăceam voios. A observat ce se petrece. Pe figura ei infiorată se putea ceti cutremurarea femeii superioare. Inţe!ese magia neagră, ce-c f3ceam acolo singur. Fruntea şi obrazul meu, cât se vedeau de sub murdiiria uleioasă amestecată cu sudori, erau galbene parcă m'aş fi mascat anume, pentru rolul principal al tragediei mele, şi aş aştepta numai să intre partenerul meu, dia­volul, şi să-şi râdă cu hohot în pieptul său păros.

Numai maşina stătea mută, zugrăvită proaspăt, ştearsă, unsă de acum, în toată frumuseţea ei de oţel.

- Aşa-i că e minunată? In zadar o Iăudam. Ştia ea că oţelele i le-am

poleit cu sângele meu, că am uns-o cu lacrimile mele, că trupul rece de fier l-am încălzit cu su­flarea mea. Nu mai lipsea, decât să mă usuc de� finitiv pe ea, cum se usucă unele broaşte pe piatră, sau să-mi v1l.rs sângele pe nesimţitorul fier ruginit.

- E aproape gata, inimioara mea, şi-i arăta.rn maşina stupidă. Zău că mi-a răpit multă vreme, până am adus-o in starea asta . . . Dar acum o cunosc . . .

. . . Uită-te numai la capul ăsta. Stă ca un cap de om. Cu aerul, ce-I pompea:ză, suge in sine şi lumea din afael!. : vaierul şi bucuria, parfumul şi fumul, chiar ca un om. Aici se prefac in ceaţă deasă, in care luminează scânteia, ideea maşinii, şi în fiecare clipă explodează în ea o lume, ca in capul omenesc . . . Sau uită-te la pistonul acesta. Acum mişc incet maşina. Pătrunde lin în cilindru, parcă ar pune sicriul unui faraon în mormânt . . Aceste ruzi subţiri şi fine de metal imi par tot­deauna, ca nişte oscioare de copil.

Ce? . . Ce zici? , . Dar, de unde ! N'a fost grea munca . . Apoi am făcut-o pentru voi.

I-am văzut emoţia fericită şi m'a copleşit şi pe mine dragostea.

- Nu-ţi pară rău de nimic ! . . . A fost un cântec fiecare mişcare . . . Când am scos osiile acestea din rugină şi le-am făcut să sclipească, ţie ţi-am ţesut haină argintie. Uleiul albastru amestecat cu sudorile mele va fi baia unei noui vieţi . . Dar aşteaptă numai, peste câteva zile, sub loviturile lui scânteietoare va curge făina de pâine . . . Uită-te in jur. Asta-i casa mea fermecată . . .

Cu tot dreptul se putea numi casă de argint, pentrucă mult păienjeniş argintiu atârna prin toate colţurile, cu praf de făină albă şi cu musculiţe negre. Ziua părea casă de argint, dar noaptea, când o lumina focul de jos, părea palat aurit. Aşa ne părea nouă, celor doi copii exaltaţi de dra-

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI 4"

goste, cari cap lângă cap ne odihneam câte o clip� deasupra abisurilor vieţii.

Astfel de momente erau răsplata pentru toate sacrificiile şi, de aceea, nici nu b�gam de seam� când ţ�rani, ascunşi in dosul morii noastre, cântau in blitaie de joc:

Imi prind caii la teleag� Şi mă duc la Chidea 'n grabă Şi m� rog morarului Să dea drumul moarei lui, Să-i urnească pietrile Grâul să mi-l macine.

'" Morarul • eram eu, care stam neputincios lângă animalul de fier crăpat, care şi-a pierdut puterile de doisprezece cai.

In această zoală istovitoare, ne găsi primăvara. Primăvara ! . . . Iarba proaspătă pătrundea in moară prin crăpă­

turile pereţilor, mieluşeii de o zi zgriburau, tre­murând pe picioruţe plăpânde, albinele umblau din floare in floare ca să le inveţe cântecul lor, numai eu tândăleam pe cale, ca un om fără rost.

Acum soţia se incredea in mine, deci lupta era indoit de grea. Iară tăiam, pileam, cizelam, până Îmi ţâşnea sângele, pe maşina, care oricât mă chi­nuiam şi-o incercam, nu se urnea. Ea bea benzină, pistoanele pufăiau, dar explozia aşteptată lipsea. Iar gazul ieşea sfârâind prin cdipătura dela cap.

- Nu-i presiune, ziceam gâfâind şi-mi tremurau genunchii de oboseală. Seara disperam, dimineaţa mă trezeam cu o nou� idee, ca să mă apuc de lucru, explicând SOţiei. In fiecare zi mă răstig­neam, cu cuie de aur, pe cruce . . .

Primăvara a scos În aier la lumină toate muscu­liţele netrebnice, fiecare fir de iarbă şi floare in­viau, arborii se inoiau, o lume nouă se năşte.l., numai eu mă chinuiam pe ruinele celei vechi.

In cele din urmă mi s'au moleşit braţele, mi s'a aplecat capul, a secat orice idee, maşina m'a Învins . . . Totul a fost zadarnic.

A doua zi m'am dus la moară cu hotărîrea tare, să o zdrobesc toată cu un ciocan de fierar şi să isprăvesc astfel cu toate.

In uşa barăcii am rămas Încremenit şi, parcă m'ar fi lovit la inimă, am căzut ameţit pe maşină. Ticăloasa de ea, era împodobită cu flori dela cap pân� la roat�. Din capul crăpat răs�ria un fir

�aun�

o:r

dfi ��i�

a�ăE�

a�:�J�' j�P����r��

e�e': J:

distrugere. Florile apărau trupul de oţel şi florile nu-i voie să le loveşti . . . Mă aşezai jos şi o pri­vii cu inima duios de fericită. Mi se părea că din sudorile mele vărsate şi din simţirile revărsate pe metal ar fi răsărit florile acestea.

- Soţia mea a împănat-o, imi zisei cutremurat, şi simţeam că aceasta numai un răspuns poate primi : Pâine pentru flori. Cea dintâi făină ce

va curge dintre cele două pietre, voiu aduna-o În palme şi voiu grăbi cu ea acasă într'o dimineaţă frumoasă, când Încă doarme, şi să o imprăştiu pe obrazul ei fin şi pe amândoi să-i botez în numele t pâinii mele 1 .

Nu cutezam să ating maşina nici cu un deget, nu cumva să cadă vr'o floare de pe ea. Luai numai laleaua cea frumoasă ce era În crăp�tura capului, ca s'o sărut, s'o desmierd, şi să mă cufund în misterul ei . . . Atunci Dumnezeu, sau poate ea, îmi şopti Întrebarea, de ce a pus oare această lalea tocmai în punctul fără leac al ma­şinii? Poate a crezut că sub parfumul florii me­talul se moaie şi crăpătura mortală se va vindeca?

;aa�h�a;�

itp��

m:�e�t;

ifl:��

ze�pe�iti�

i�:�h�:�1�

- Ce formă deosebită are! Cu astfel de cu­vinte desmierdam floarea delicată. Oare de ce are foaia asta? Ce folos are de ea viaţa, natura, Dum� nezeu, sau omenirea? Să fie un simplu capriciu al lu'i Dumnezeu?

Ştiam că nu poate fi capriciu. Inţelepciunea umversală nu face nimic făr� motiv . . .

Dar atunci, l a ce bun. Ce rost are ? Imi dam seama că mintea mea nu se poate ri­

dica decât până a pune Întrebarea, dar o lăsa nedeslegată.

- Să fie oare numai o întâmplare '? Mă În­trebam, că (ocmai În locul acesta fatal, a pus SOţia mea floarea? . . Nu a fost căIăuzit� de providenţă, sau poate de cine ştie ce putere tainică? . .

Eram convins că aşa este, numai nu ştiam pen­truce anume? . .

Stam şi visam. , . Când mă gândeam mai puţin la ea, deodată,

o lumină mare imi răsări in minte din cauza la­lelei şi taina maşinii fu deslegată . . .

Am chiuit de bucurie . . . Sării vesel in sus şi alergai cu laleaua În mână la ţiganul fierar al sa­tului.

_ Repede aprinde focul, Vasilică, şi ia-ţi scu­lele în mână!

- Ce vrei, domnule? - Nu întreba, ci grăbeşte, de fă ce ţi-am spus.

Ai un oţel bun? Iţi dau orice pentru el. Atelierul fierarului era o hrubă de nuiele lipită

cu bulgări de pământ. Abia Încăpeam in ea, dar suflam cu foii să se roşească oţelul in jaraticul de aur. Pe ţigan il pusei lângă nicovală şi-i dădui floarea În mână.

Stai cu ea nemişcat ! Ţine-o cu grije ! . . . De-i faci ceva te omor cu ciocanul.

Nu-mi păsa de ploaia de scântei, ce-mi cădea pe obraz, de rănile de pe mână, ascultam numai zgomotul foilor şi ciocăneam, stropeam, măsuram, curmam oţelul, până se făcu întocmai ca laleaua, ce-o ţinea ţiganul În mână. Numai marginile i le-am ascuţit de tăiau ca briciul.

Floarea de oţel era gata.

www.dacoromanica.ro

", B O A B E D E G R A U

- La ce-Î bună asta? râdea ţiganul. - Asta-Î sfredel de oţel, mă Htudam fericit. - Aşa sfredel n'am mai văzut. Nu-i bun de

nimic . . - Las' pe mine, Lică, îl dojenii şi alergai acasă,

la moară, să-I Încerc. Unealta era precisă. Am tăiat în cerc larg cuibul pistonului. Crăpă­

tura a rămas pe din afară. Numai pistonul trebuia lungit şi maşina era reparată. Ca şi când n'ar fi avut niciun cusur.

Planul a izbutit. Floarea de oţel nu s'a stricat, numai s'a roşit, avea pistilii incandescenţi, ca şi când s'ar fructifica . . . Şi de ce nu? . . Poate că şi metalul e o floare moartă. De ce să nu se În­toarcă la surorile cele vii. ? .

� se şi întâmplă. A treia zi maşina fu gata. - Dimineaţa pornim! declarai mândru. Nime nu credea, dar jumătate salUl se adunase

curios, la moară. Simţeam că am să mor, dacă n'ar izbuti Încercarea.

Pregătisem toate cu grije. Oamenii nu cutezau să se apropie. Mă zgudui un fior şi tot trupul mi se răci de emoţie.

- Acum! . . .

Am dat drumul benzinei, am pornit radiatorul şi, cu ultima Încordare a puterilor, am invârtit roata. Intrerupătorul a lovit odată, de două ori şi la a treia, cu un fluerat ascuţit, a explodat şi roata mi-a făcut vânt.

- Merge ! Merge ! Şi am rămas Înmărmurit. . . . . . Dar in clipita aceea o detunătură uriaşe

zgudui casa şi fum şi nori de praf acoperiră totul . . . Explozia se mai repetă de două ori �i un nor de gaz izbucni cu flacără . . . Prima griJe mi-a fost: mai sunt oare viu? . . Ma,şina mergea cu plină putere, ca şi când ar fi scăpat de-o piedecă. Nu­mai sub ea era crăpat pământul lovit de pietrile şi celelalte resturi din ţeava eşapamentului.

- A explodat maşina! strigau oamenii Înspăi­mântaţi.

Nime nu cuteza să se apropie. Pe biata mea micuţă, desperată şi pe jumătate ameţită, o luară în braţe nişte femei miloase.

. . . Şi atunci deschisei uşa În faţa satului În-tr

� �u�:ţtt�dg:�� de măcinat !

Oamenii năvăliră În baraca morii, care tremura toată de mersul puternic al maşinii, şi mişcaţi se uitau la mine, care îmi aplecasem capul pe ma­şină şi ascultam graiul rOţilor vieţii noui, despre pâinea cea în sfârşit . . . da!. . . În sfârşit, aflată._ .

.

XXII

Mica noastră moară, ascunsă sub sălciile ple­toase, trăia o viaţă minunată. B3rbaţi gârbovi ţi şi femei aduceau saci şi dăsagi în spinare încărcaţi cu bucate de măcinat, şi coliba şubredă se umplea de lume. Oamenii se aşezau pe saci şi ascultau murmurul morii, care suna ca o rugăciune.

Iar eu eram, În sfârşit, fericit.

Mica mea so{ie se juca pe gruiul de după moară cu copilul. Eu îi priveam printr'o ferestruid pu­drată cu făină fină sau mă repezeam la ei afară să-i sărut. Ei îmi dădeau ideea şi puterea de muncă. Ei mă făceau să uit tragedia mea şi josnicia lumii. Cu groază mă gândeam la înspăimântătoarea că· dere de stele din Ardeal, la disperarea tuturor şi,

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI '"

când mă uitam la ai mei, mă temeam să nu cu· noască, cumva, egoismul omenesc, interesul uci· gaş, setea după bani, infamiile trădătoare de neam, visurile spulberate şi să nu vadă decât pe acei câţiva fanatici nebuni, cari visează de cultură, pa� cifism, poezie, ordine de drept, inţelegere şi iu· bire, dar umblă incerca�i pe drumul morţii zu� grăvind un nou viitor acestui pământ orb şi surd, alcătuit din noroiu şi sânge, din mi�rie şi dis· perare.

Câteodată aveam incredere, ahădată o pierdeam. Visurile mi le sfărma zilnic, câte-o itire îngrozi� toare, pe care mi-o aduceau oamem speriaţi, ca noutate. Lumea nu vrea să se Întoarcă În vechile-i f3gaşe. Că azi au bătut pe unul de-l duc în cearşaf acasă, mâine îl aruncă pe altul în temniţă, a treia zi bat de moarte pe un popă, pentrucă nu�şi dă biserica celor de altii lege. Fiecare zi e mai săracă cu câte o viaţă sau o valoare . . .

- E o stare de tranziţie, aşa mângâiam pe bieţii oameni resemnaţi, - dar se vor linişti pasiunile. După fiecare războiu aşa se întâmplă, trebue să sufere cineva, dar aceste abateri vor Înceta Îndată ce conferinţa de pace va hotărî, într'un fel sau altul, de soarta Ardealului.

La pomenirea conferinţei de pace nMejdea În­florea luminoasă, in ochii oamenilor. Au nădejde, nu Îndrăznesc sii vorbească, dar se încred înlăun­trul sufletului lor şi acest secret le sprijină viaţa şi sufletul, să nu se prăbuşească. In izolarea, În care muream, cultivam cu mare grije această floare de vis, lovită �i ea de vântul disperării, până ce Într'o zi s'a sfarşit şi cu ea.

Lucrul se petrecu astfel : Andrei Morvat, om cu şease copii, întorcându-se dela Clui, alb ca peretele, veni la moară, se aşezii pe un sac de grâu şi luându�şi capul În palme incepu să plângă cu hohot.

- Ce s'a întâmplat, Andreiu? il încunjurară to�i cu întrebări şi compătimiri.

Andreiu nu răspundea, se pleca numai şi mai adânc.

- Doar ţi-a murit vr'un copil? EI făcea semn cu capul că nu: - Mai bine ar fi murit toţi şease. - Ţi s'a întâmplat vr'o pagubă mare'! - Mai mare nici că se putea. Oamenii se iritarii: - De ce nu vorbeşti, pentru Dumnezeu! Andreiu cu mâinile tremurânde, scoase din bu-

zunar o gazetă: - Asta vorbeşte destul şi În locul meu . . . Toţi se întinseră după ziar. Zece ţineau de foaie.

Pe pagina întâia sta cu litere de-o şchioapă: • Conferinţa de pace din Trianon a hotărît că

Ardealul este al României�. In clipa următoare, din atâtea mâini, ziarul căzu

la pământ. Atâtea mâini nu mai avură putere să (ină hârtia cea uşoară . . .

Se făcu o linişte de mormânt . Apoi a sbierat cineva: Dumnezeule! Eram mai albi dţcât Uina ce curgea proaspătă,

şi picături de sudoare,răsăreau pe frunţile oamenilor. Limba ni s'a uscat În.. gură, trupul ni s'a veştejit, creerul ni-a slăbit şi s'a făcut sur, ca cenuşa, nu mai au�am sgomotu! morii, sacii se făceau tot mai mici, apoi disp3reau de tot, dinaintea ochilor noştri şi văzurăm că lumea imbătrâneşte deodată şi piere.

In ziua aceea au murit in câteva clipe cele trei naţiuni ale Ardealului. Una de bucurie, alta de durere . .

In clipa aceea, peste mileniul nostru degetul sorţii muiat în sângele milioanelor, Întoarse o foaie nouă, fatală.

In clipa următoare nu mai insemnam nimic . . Când mi-am revenit, mă uitam ca un nebun

la făina călduţă de grâu, ce�mi curgea printre de­gete şi am zis!

- Oameni buni ! Nu vă temeţi şi nu descu­rajaţi !

Mai mult nici eu n'am putut zice, nici ei nu mai ascultau.

Măcinam mai depane, cu sufletul sbuciumat şi nici n'am observat că s'a ispri'ivit grâul din coşul morii.

Cineva s'a ridicat clătinându-se În ceaţa de făină şi -a turnat un nou sac. Era ca o arătare, cum se ridica, pe deasupra capului nostru, înăI� ţându�se cu sacul În spinare şi golindu�l în coş . .

Până acuma bănuiam numai, abia acum ştiu lămurit, ce faptă mare şi sfântă este să ridici deasupra capului oamenilor, sau al omenirii, un sac de grâu, cum ridică preotul trupul lui Cristos, şi să torni din el tragedia, uneori ascunsă, alteori cunoscută, a unei vieţi, ca să se facă pâine . . . Pentrucă acela nu e grâu, ci grăunţele-i sunt su­dori îngheţate sau picături de sânge inchegate, care s'au copt în trudă Întunecată şi le·am secerat cu osteneală grea, nu cu lucrul de-o zi, nici de pe ogoraşul nostru abia scormonit, ci ni le-am rupt din inimă, plătindu-Ie scump cu năcazurile cele multe, pismuind pasările cerutui şi crinii câm­putui . . .

Cel ce-I aduce la măcinat, sub ce jug greu il aduce ! . . .

Unul îl aduce, ca moartea să mănânce din el. Se pregăteşte de îngropăciune . . .

Altul l-a plătit cu trupul său. Sunt unii cari şi-au dat cinstea pentru el. Acesta l-a câştigat cerşind . . . Acela a vândut nevinovăţia fetei sale pentru el.. De multe ori cel mai mic păcat e că l-a furat . . . Uneori şi ucid pentru el. . Rar se întâmplă ca cineva să-I spele acasă, să-l

aleagă bob cu bob şi, când vine, să zică cu mân­drie: să faci bine să-I macini mărunt că vreau să fac cozonac !

www.dacoromanica.ro

4·8 B O AB E D E G R Â U

- Cozonac? Se miră oamenii dela moară. au­zind vorba moartă de mult. . . Cozonac ! Ce formă cereasdi. a pâinii!

- Cozonac? Se miră începând de azi două mi­lioane de oameni în Ardeal. Ce cuvânt straşnic acesta ! . . .

Gazeta zace Încă pe jos. Nimeni nu are tăria să o ridice, iar literele strigătoare nu ne lasă să uităm realitatea.

- Ce va fi de noi'? ne strigă sufletul. Eu mă ridic, ca de obiceiu, să vămuiesc grâul

din coş. Omul cu sacul gol pe umăr aşteaptă

Numai de acum înainte sunt adev�rilt preot

şi se uită la toate mişcările cu teamă, pentrucă ii pare rău de fiecare grăunte. Eu arunc o privire pe.Jerestruică afară la ai mei, cari se joacă pe paJIşte.

Peste intinderea pajiştei şi a semănăturilor verzi cântau înălţimile cereşti şi se vărsau râuri de lumină. Puterea creatoare mâna pământul spre ceruri, iar cerul se cobora spre pământ. Tremura de fericire tot ce nu era om.

In mijlocul a atâta binecuvântare, fără nicio grije, era mica mea so\ie cu copilul, într'o iarbă Înaltă, c�-i venea micuţului pân� la bărbie, �i În ac�astă Iarbă el se trudea să ajungă la măIcuţa lut. Ea l-a luat În brate şi l-a ridicat sus ca să-I arate soarelui de pe ce�. Tremurând in tot trupul meu de emoţÎe le strigai:

- Ce va fi de voi? Ei erau viaţa, eu eram moartea. Şi ierburile

se retrăgeau cu frică dinaintea picioarelor mele, iar lor, ca unor cunoscuţi, le ieşeau Înainte. Lor le fac semne de iubire toţi macii, iar floarea alba­stră a grâului se inalţă printre spice, ca să-i vadă.

Ii privesc şi vederea lor este revelaţia unei noui vieţi. Prin ei imi dă Dumnezeu cu vârf şi îndesat, tot ce am pierdut. Dela sine mi se impune recu­noaşterea nouei vieţi şi noul scop al lumii, evan­ghe�ia veşnică, susţinătoarea popoarelor, adevărata încheiere a păcii şi prin ei înţeleg că nu de pre­făcute conferinţe internaţionale, nu de capriciile puterilor, nu de războaie şi salvatori de lume, nu de puterea banilor şi armelor atârnă soarta ţări­lor şi a popoarelor, ci de astfel de mâini slabe de femeie, de trupuri de copii, ce abia se văd din iarbă, şi de acele milioane, ce se pleacă gârboviţi pe brazdă, al căror trup necontenit atinge pămân­tul şi-l încălzesc cu sărutul lor, ca dragostea lui să nu se sfârşească în veci.

Abia acum văd adevărata viaţă nemincinoasă şi-mi recunosc menirea mea cea nouă. Fiinţa mea se scutură de toată disperarea şi se umple de În­credere şÎ credinţă.

Parcă m'ar smulge din altă lume, când omul, care măcina, zise :

- Mă rog, să vă luaţi vama din grâu, că În­dată se isprăveşte !

Cu un gest maşinal afund cupa de vămuire in grâu, să-mi iau partea, dar în clipa aceea mi se năzăreşte ceva şi simt că nu se cuvine să iau niciun grăunte. Şi până aci făceam că celor mai săraci le vărsam inapoi vama, căci nu aveam suflet să mai împuţinez şi eu cu o singură bucată măcar, pâinea lor neagră ca pământul, dar astăzi, când macin de pomana morţii noastre ? Să le rămână lor fiecare grăunte, să nu li se isprăvească mai repede bucătura de pâine.

Arunc la o parte măsura de vămuire. Omul mă intreabă cu mirare:

- Dar, nu-l vămuieşti, mă rog? - Nu! Oamenii bagă de seamă, se uită unii la alţii ş i se

întreabă in şoapte, oare de ce nu iau vamă? Po­porul din moară aşteaptă lămurirea şi sufletul meu nu mai poate răbda povara dulce, de aceea trebue să spun, ce s'a adunat in sufletul meu ca o nouă evanghelie. Le arăt grâul sărăcăcios ce se scurge Între pietrele morii:

- Intr'asta stă soarta noastră, fraţilor, aşa-mi macin şi eu cuvântul emoţionat. Până nu vedeţi pâinea, nu vă temeţi J N'am luat vamă, ca să nu vă scurtez nici cu un grăunte viaţa acum când înaintea voastră mormântul se deschide. . . Voi mă cunoaşteţi. Ştiţi că am fost preot şi am ieşit din preoţie. Da, şi eu credem că am ieşit. . . Nu-i adevărat. Numai de acum înainte sunt adevărat

www.dacoromanica.ro

IOSIF NYIR6 : IN JUGUL DOMNULUI '"

preot. Acum mi·am aflat într'adevăr chemarea. Până acum schimbam pâinea in trupul Domnului, de azi inainte schimb pe Dumnezeu in pâine. Când fac măciniş, fac liturghie pentru voi şi piatra morii mi-e altarul. Să cunoaşteţi, dar, marea taină a rămânerii oamenilor şi a popoarelor . . . Făptuiţi după noua evanghelie şi trăiţi după noua credinţă şi după misterul nouei vieţi Întru mântuirea şi pacea nouei jertfe . . .

Oamenii se aşezară tăcuţi, greoi pe sacii şi dă­săguţii lor . .

Mă durea inima.

Cu ochii umezi privesc afară şi la marginea orizontului imi văd soţia şi copilul. Parcă ar fi picat două flori colorate, parfumate, de cine ştie unde, pe faţa neagră a pământului.

Morişca umblă inainte. 1 se toarnă in coş alt sac. Umilit mă aplec iară În jugul Domnului şi fac liturghie albă.

Macin pentru noua noastră viaţă . Din Dumnezeu pâine . . . (Sfârşit) IOSIF NYIRO

din UDgurqte de /li. Ddianu cu desene de B. Szab6

www.dacoromanica.ro

c R o N 1 c A Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

CARŢI NOUl. - Una din propunerile editorilor rom�ni pentru îmbunătăţirea pielii drţii, li fost înfiinţarea bibliotecilor

populare. Au Ucut·o at1t cu alte prilejuri, dt mai alu de doi

CA RT E A SAT U LU I * SCOASA DE FUNDAŢIA CULTURALi. ... ® REGALA , PR I NCIPELE CARO L ' ®

C E I T R E I R E C I C E Z A R P E T R E S C U

ani Incoace, de dnd Ziua drţii a dat pril ejul unei m;li largi discUlii a problemei. Propunerea t vrednic.li de toati luarea aminte.

Ea nu e pretutindeni chiar at"-I dela sine inţelead pe cât s'ar crede. In lirile de veche cultură sau cel puţin de o tre· buinţii foarte desvolla!l a cetitului, editorii sunt mai curind

ni�te duşmani ai bibliotecilor publice şi fac memorii împotriva

lor, "4;1 cum editorii nOJtri fac memorii ca d le arate Însemnă­tatea şi si le cear�, Intr'o lar� cu un bun sistem de biblioteci,

unde «utorul po;lte ;lve;l 1;1 îndemlnli, nr� pl;ltli şi ;1 dou;l :ti dup� ;lparilie, orice arte, acel..ş celitor ;lre 53 b;lt� m;li-des

drumul bibliotecii, dedt ;II librliriei. Editorul Îşi ue ;l.Sigur;lte pentru anumite lucrliri, cele vreo 10.000 de exempl;lre pe

C;lre i le pot cumplir;l bibliotecile publice, du pierde În schimb posibilitlilile deverului unui tir.a; populu. B;I chi;lr miii mul!,

tiraiul aproape se niveleazli, pentru orice C;lrle pe care comisi;l

de cumplir�ri a bibliotecilor o trece pe listele ei, Negreşit d,

pentru starea de trecere în care ne glisim noi, editorul u fi gata sli ia asupra lui aceste riscuri. Dovadă cli a cerut-o, şi Înd stăruitor.

Cei pe cari i-a preocupat În Rom�nia problema bibliottcilor

populare, au fost dela început i:z:bili de greută1ile inzestrlirii lor. S'au tip�rit şi $e tipliresc .,i astli%i drJi, cum e firesc, pentru

cei cui le cer. N'avem sli ne pUngem. Toată floarea literaturii române artistice şi şuinţifice stli înaintea noastd., ca si ne

ind-nte şi sli ne Invele şi ca un drept la incredere fal� de crealia viitoare. Cel ce a fost mai pligubit in acest proces, dela sine înleles, a fost cctitorul pc care se bizue in mare parte bi­

blioteca popul;lrli. Cetitorul acesta nu se naşte decât odată cu biblioteca popululi, ca spirit şi ca fenomen de mul1ime.

Ceea ce ;1 fosl [n;linte, cetitorul individual, nu «titorul colectiv, şi cumpărlitorul din propriile mijloace sau imprumutlitorul pe

;lpUo.te, nu vititatorul de drept al unei case de cetire ridio.tă şi între1Înull din mijloace publice, sunt altceva, Noul cetilor trebue creat şi crescut cu griili. Pentru el s';l tiplirit plinli astlizi mai pUlin.

Diferite a.şeuminte de Stat $au p;lrticul;lre, atunci dnd

s'au glndit la acest cetitor şi la biblioteo. populară, au simlit neVOIa sli editeze o strie de drli potrivite. Din timpuril e lJI.;I.i vechi cunoa.ştem iniţiativa I Albinei ' din forma ei dintii .,i a Sotietli]ii , Steaua " iar din cele mai noui, iniţiativa C;l.Sci Şcoalelor. In Transilvan;;i, din motive o.re se pot subsum�

;ici, dar aveau ,i o altli cerinlli, naţÎon;illi, s'au ivit, cu mult

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 43'

inaintea tip�riturilor noastre prograrnatice pentru popor, literatur�, care vor fi În acelaş timp cărfi ale săteanului, clrţi tip�riturile • Astrei '. ale căminelor lui culturale şi c�rli ale şcolilor I�r�neşti. Cu ele

Fundaţia Cultural� Regală Principele Carol reia, pe seamli proprie, acest drum. Cimpul ei

de lucru e mai cu seamă altul. La el trebuia să se gândească intâiu. Cine vrea să alcătuiascl o bibliotecă de sat, se împiedecă dela început de

numărul mic al volumelor intre care are să aleagă. Edituri mari au simţit această lipsă şi

au căutat s'o înlăture, deocamdată în latura de cunoştinţe tehnice. Aşa au apărut diferitele bib­lioteci agricole. C�rticelele celelalte, uşoare şi ieftene, sau câteva titluri clasiceintregesc, pe dt

se poate, un capitol, care are Insă putinle ne­sfîrşite. Fundaţia s'a simţit datoare să nu rl­mână mai prejos. Ea a îndrăsnit sl se gân­

dească dela început la un fel de enciclopedie a satului .

• Cartea Satului 1, pe care Fundaţia o tipă­reşte, e mai ales menită să ajungă ceea ce-i spune numele, o colecţie enciclopedică, intr'un format obişnuit, in ce priveşte dimensiile şi nu­mărul paginilor, nu potrivit pe o atenţie cre­zută totdeauna prea scurtă, şi scrisă nu numai pentru un ţăran de folklor şi de ftund verde, ci la înălţimea tuturor problemelor care frământă pe s�teanul român de astăzi, împroprietărit, In­zestrat cu vot obştesc, supus educaţiei politice concentrate, obiect al unei acţiuni de şcolari- M. S. Regele Carol la Academia Românli. (Din Carlea Satulw) Ulre şi de cultură dintre cele mai vii şi muncit de toate crizele economice şi spirilllale. • Cartea Sallllui , va se va putea aşeza temeinic boblioteca populară la ţară, de

mult visată şi incepută, dar încă nu destul de mullumitoare.

IIllăiul volum din t Cartea Satului 0, prezen­tarea populad, atât de caldă şi cu şart moldo­

venesc, a d-lui Cezar Petrescu, despre ' Cei trei Regi o, alcătueşte un inceput plinde făgăduinţc. Nu e o incercare de istorie, ci ma; mult de cu­fundare a unor fapte pe care toli le cunoaştem şi unii le-am trăit, in băile de argint ale legendei. Autorul le aduce de-acolo, într'o les3tură nouă, cu iz de minune şi de vechime, care dştigli şi leagăn� dela întâile rânduri, ca o poveste a po­porului, scoas3 din ucămintele lui de vis şi

de mângâiere. Ne trebuiau aceste alte cărţi. Iară-le că ne

sosesc, şi aduse de cei buni ai scrisului nostru �

PENTRU DOBROGEA. - R:isfoind in scri­

sorile lui Duiliu Zamfirescu, schimbate cu Titu Maiorescu aproape treizeci de ani; întâia e dela 19 August 1848 şi cea din urmă dela �I Au­gust t91�, am întâlnit În două rânduri numele lui 1. N. Roman. Dacă voÎu aminti că scriso-

M. S. Regele Ferdinand şi A. S. R. Principele Carol În mijlocul riie acestea sunt din timpul surghiunului diplo-

armateÎ in timpul r3zboiului. (Din Cartea SatulUI) matic al poetului la Bruxelles, lucrul se va in­ţelege dela sille.

tuprinde lucrări de îndrumare in vieală, de cunoştinţe şi de Zice scrisoarea dela II Iunie 1894: Duiliu Zamfirescu era

www.dacoromanica.ro

" B O A B E D E G R Â U

preocupat pe acea vreme de publicarea in volum a (9manu!uÎ s� ml fure cu plll.cere, sigur că, chiar de o ie�j un pehlivan • Lume nouă şi lume veche •. I Am fost indus a ml găndi la urma urmei, tot e ceva În el interesant. Aşa e cazul cu Pe· serios la asta de două persoane şi o împrejurare. Persoande t(aşcu, tot cam aşa cu Caragiali, etc. E posibil ca �oman sun!: a) tânltu! I. N. Roman (venit [a Bruxelles 51 sfârşească să fie cumnat cu Slavici - eu nu ştiu ; dar nu cred eli rudenia o facultate), care se crede foarte obligat către mine pentru asta prin alianţli si înglobeze pe unul celuilalt. Nu mă pot nimica toată, şi insistă din răsputeri să public volumul; b) AI. rosti ind de are sau nu talent, fiindcă am citiI pUţine lucruri Vlahuţă Caft mi-a recomandat pe Roman . . . f. de dănsu: are ceva, e o coardă pe care dacă o atingi vibreaU.

Funda1ia Culturală . Principele Carol •. (Din Cartea Satului)

Nu e o insulă de quarţ din care vintul şi va­lurile mării scot sunete prelungi, de o adind melancolie, pe care corăbierii se opresc să le asculte In singurătatea drumurilor; nu.- E Însă un om cinstit - asta o afirm. Imi vine să râd, fiindcă tocmai În privinţa celor ce afirm se iveşte mai t!lrziu contestaţie. Mie însă aşa mi se pre­zintă. A venit la Bruxelles să-şi capete un titlu. A muncit ca un nenorocit tot timpul, trăind cu ISO fI'$. pe lună şi a trecut prima candidaturii. Deja asta e un semn bun. Pentru ca un tiniir să se poatii desface, de Beldiman şi de cele :J or 4 sute lei ale jurnalismului, spre a nni să-şi do­

bândească În striiiniitate un drept la o altii via1ă, trebue să aibă un fond de onestitate. Acuma e plecat din noa În ţeară, bolnav. Medicul nostru, care l-a cercetat cu mare atentiune, m'a asigurat cii e etic >.

Abia dupii aceea r. N. Roman a ajuns Dobro­geanul pe care l-am cunoscut noi, chemat parcl spre aceste pământuri, iubite mai ales de bacii din Ţara Bânei, prin obirşiile lui transilvănene. Astbi priveşte spre Mare, cu ochii lui de bronz, oprit pentru veşnicie în drumul pe care acum câpva ani ieşea zilnic. Şi iată cii, din hârtii bă­trâne, mai îşi fac loc unele amănunte biografice necunoscute sau uitate ! Imi pare bine d mă pot plăti, cel puţin cu atit, faţ"- de amintirea lui. Cind l-am dutat întâia oară, sunl astbi destui ani de-atunci, el era pentru mine iu­bitorul acelui colţ romllnesc dintre ape, unde atll1ia se mai priveau, după Ovidiu şi mllndri de înaintaşul lor in suspinele antiscitice, ca nişte nenorociţi surghiuniţi. Peste depărtarea anilor, a indeletnicirilor şia parerilor, dragostea pentru Dobrogea ne-a legat numai decât.

Ca un fir care nu vrea sa se rupa, în ciuda morii;, câţiva scriitori sunt strinşi intr'un co­mitet. cu rostul să apere de uitare pe om şi mai cu seamă să lucreze mai departe in pirtia trasă de el. Preşedinte al acestui comitet, care trebue să dea in fiecare an un premiu unei lucrări cu subiect dobrogean, fie de literatură,

Maioresc� işi avea părerile lui despre Roman şi trebue să fi fie de ştiinţă, a fost o vreme Jean Bart. Pe urmă s'a dus şi atras luarea aminte a corespondentului bruxeUez, care crede el. Premiul n'a putut fi dat în întregime, în aşteptare pentru el trebue să se apere şi ne dă I�muriri destul de prelioase. E înt�ia incununare, a unei opere caracteristice. Ea nu poate vorba de scrisoarea dela 6 Iulie aceiaşi an: • Roman. Aveţi să înt�rzie. Niciodată Dobrogea nu ne-a fost mai dragă şi n'a dreptate să-mi aduceţi aminte cazul Petraşcu. Dar în asemenea ispitit mai mult. Anul acesta, in schimb, poetul Gr. SăI-condiţiuni eu nu primesc să mai iau parte din viaţa-impreun� ceanu, a primit, ca un început, " menliune pentru Sonetul, a oamenilor. Viaţa reală, in ea insă�i, e grozav de ambetant�, plin de atmosferă dobrogeanii; Bairamdere.

e mai cu seam� rece �i tristii. CSnd un om are ceva in el, un In soare alb, mai roşii par şalvarii, grad de ciildură mai mult, o linie de personalitate, eu m� las Femei, copii, roiesc domol spre t�rg,

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A ."

In August şi C<lunii dau in p5.rg Şi aur mult se vintur5. prin arii.

Aripa morii vâjâie de sirg Şi prin boslanl m�un5. T5.tarii, Cu :tumute in roiuri curg bondarii, Plutind pe urma carelor, spre târg,

Deodat5. vântul stepelor invie, St5.rnind pe drumuri colbul dobrogean,­Un geam trântit se sparge 'n vijelie . .

Iar sus de tot, sub cerul diafan, Cu mina ridicat;li din geamie, Un hoge 'ngân1 imnuri din Coran.

CULTURA PENTRU TARA.- M'amintofS tocmai, dintr'un sat din Moldova. Câteva :tile m'am găsit amestEcat între oamenii lui, îm­brăcali in haine păroase, albastre ca dpada pe stară, in această iarn1 care nu vrea să vie, şi intre dulurile bl5.nde, acoperite de podgorii. Era ca o pagină de cronic1, a vremii lui Neculcc ,imlitor la frumusele, il ustrat5. in culori vii de un caligraf de pe vremuri. M'am aplecat mi�t pute ea ca s'o Inleleg şi să m1 pătrund de mi-reasma ei veche.

Pe un loc neted l5.ngă râu se ridid biserica lui Ştefan cel Mare. Meşteri noui, veniţi din

Apus, i-au dat mai incoace o alt1 îmbrăcl­minte de cllrlmidă. Asupra uşii, cu ocnil1 as­cUlit1 gotică, s'au păstrat ind şi s'aud şi a5tlti, peste capul tredtorului, cuvintele de pisanie ale Marelui Domnitor, cu glasul lui b1rb1tesc de c1pilan de oş!i de acum patru veacuri şi iu-m1tate.

dela tind1 s'a stmnat Petru cel Mare, Imp1ratul Ruşilor, care cobora încet spre Prut şi nu ştia, ceea ct: ştiau toţi aceşti sfinţi şi Ingeri cu suliţi in mâini, el se ducea spre un loC de ruşine şi de înfrângere. Ştefan nu se mai glsta între ei, C<I 51 le mu1lumeasd regilor străini că-1 cercetează, aşa. cum ii mulţumise la vremea sa, lui Albert, inaintaşul cu două veacuri al mândrului Sobieschi, abia sc5.pat cu sufletul din necazul dela Codrul Cosminului.

In schimb, prin d3râmarea acelui perete desp1rţitor, timpla se poate vedea de departe, în toat1 măreiia ei. Parcă această d5.râmare nici nu s'a Ucut dedt ca să pQ;lt1 ea să iasă din strimtoarea dinainte. O privesc nemi�at şi mult şi mi-aduc aminte de ceea ce-mi spunea un American clHttor pe la noi. 1-0 povestesc şi săteanului de Ungă mine.

Americanul nu era, fireşte, drept credincios ca noi, iar de

M. S. Regele la Fibiş

Inăuntru, întâmpină cea mai frumoas1 zugrlveaHt pe care locuit, locuia in ţara lui deplrtat1 de peste Ocean, in care au adus-o pin1 la noi, ferind-o de focul Turcilor şi de caii e nQ;lpte când e aici zi. Imi spunu ind el de cite ori i se face Cazacilor, bisericile Moldovei. Soboarele int!ilor împărali dor si se apropie de Dumnezeu şi d se simtă fal3 în fal1 creş!ini, care nt-�u dat Crezul, umplu perelii cu sutele şi cu puterea lui, pleac1 del� el de-acad şi vine spre p1min-miile lor de p1rinţi şi de învăţăcei şi, dnd lumina e pUţină, turile şi bisericile ortodoxe. Iată-I aşezat sub turla cea mare! pard pornesc de-acolo, Ură să fie nevoie d simtA p1mânt Iconostasul care-I desparte de altar, incepe s3 strălucească sub t1lpi, ,i intrA între oamenii de a5t1zi. M� aflu şi eu in şi se aprinde inaintea lui, din pâlpiiri de candele sau şi din sfintul locaş şi mi-e ttam� să m3 mişc nu d mă uit în I�- altcev�, poate din ochii sfinlilor cari il privesc, De dindărătul turi, cu toate d sunt singur, ca să nu văd Ung1 mine oastea lui se aude o şoaptă sau un inceput de dntec. Ingerii pre­alb1 ca ninsQ;lrea a acelor soboare. glle!c slujba şi se m�el uşori împrejurul Scaunului b5.tut

Peretele dela mijloc, desp5.rlitor al celor două n1i, a fost in nestemate al Celui Prea Inalt. Străinul crede el însuşi dat jos aprQ;lpt in intregime şi inlocuit cu O arcad1 Jarg�. Cerul s'a deschis şi el prin fumul de t�m�ie vede pe tofi Poarta joas1 de piatt1, cu chenare de ciubuce şi de flori, care sfinlii creştini şi pe Stăpânul lor cu plmintul in min1, cari se gbea acolo, nu mai e. De o parte şi de alta a ei trebue să stau de veghe deasupra oamenilor. Povestesc, ceea ce-mi fi str11ucit În hainele domneşti, ctitorul şi casa lui. Tot ce spunea Americanul îndrăgostit de biserica noastră, şi dmâ­a mai selpat de cazmaua înnoitorilor e o domnill ingenun- nem infiorali, eu şi însOJitorul meu, Imbr3cat in aceleaşi chiat1 Intr'o margine, rămasli singurli �i speriată de ceilalţi strae de plăeş din zilele lui Ştefan cel Mue. Soarele s'a uitat şi care de aceea îşi va tkea deapururi numele. Cânt1relul pe fereastd şi s'a oprit deodat1 pe tămpla din fala noastră, l1ran al acestor locuri ml duc'e şi mi-arată, prin intunericul umpUnd-o de lumini şi rididnd-o pard dela p3mânt. altarului, in peretele de deasupra proseomidierului, amintirea In curtea bisericii, oameni invălali veniţi dela Bucureşti, trecerii pe-aici, zgir iată in două r-"nduri latineşti chiar de au desgropat de sub moloz şi plimântul crescut cu iarb1, mina lui, a lui Ion Sobieschi, Regele polon, pe la o mie şease ruinele vechilor palate şi ziduri de ap�rare ale celui mai pu­sute optzeci şi ceva, dup5. despresurarea Vienei. Pe peretele ternic Domnitor al Moldovei. Ne uitlim la ele ca şi cum ar

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

fi nişte pl;:,nuri de ;:,rhitect trHe pe h.1rtie. In două locuri s';:,u ;:,U fcst ;:,dun;:,te din ruinele de-ll!l.turi şi sunt dr�mizi arse de descoperit nişte puţuri ad.1nci, care se bănueşte d ;:,veau le- strămoşi şi la care se uitau când erau zidite in p;:,latul domnesc l�tură printr'o hfUbă dpată pe sub r�u, cu dealul de din- inşi�i ochii alb;:,ştri iUli ai acelui om nu mare la stat, r----------------------, Domn temut al Moldovei timp de 47 ani.

Atunci pătrundem mai bine, şi eu �i săteanul de Ungă mine, multe lucruri care mai inainte ne rlmâneau închise, deşi ne plimbam împreună printre ele. Le vorbim cu schimbul şi tot ce bc astăzi este să incerc d-mi aduc amime ceea ce am povestit cu el acum câteva zile.

Aşa cum in clădirea din faţa noa­strl intrau deopouivl drămizi fleute . de sat şi c3rămizi de demult, se petre­cea şi cu oamenii şi cu sufletul lor de astăzi. Foarte multe nu erau ale lor, ci veneau din trecut şi se plstrau in ciuda trecerii anilor şi a secolelor. Ele dau tă­rie şi incredere c3 nu totul piere odată cu fiinla noastră şi el, aşa cum Iloi am moştenit pe allii, urmaşii ne vor moşteni pe noi şi vor duce mai departe. Bunurile acestea, la care tOli lucrlim şi are au un folos mai mult decât vremelnic, se numesc la ol.dtl culturi. Cultura e a omenirii in­treli şi o au satele, cum o au şi ora-

L------s-,,-,,-, -,n-d-' -,,-,-,,-,,-, -,,-h;-P

,-',-,-',-d'-n'-'.-';l----...J ���es�aŞi

o:�

e:nt��:

ea:�::

ni�a

s:,:n:�:

reasd, ea itbeşte mai mult; la sate ea e mai statornid şi mai ad!l.ncă. In!reunaşi cealaltli se fac mereu schimburi. Oraşul, oricât s'ar părea, nu dă numai, dar şi pri­mrşte. Şi in multe, săracul e mai bogat decât bogatul.

colo, pe unde puteau să scape cei inconjurati de vreo ceată de neprieteni. La o parte, pard ferită de celelalte odăi şi pridvOOlre, se vede o c1lidire rotundă, care n'a fost vreun turn nu bHuon, ci feredeul �­mnei. De jur imprejurul zidu-lui se cunoaşte bine un ,pnlu-Iei, pe c;are trebue sli fi venit pe un jghcab de olane, apa de scaldă. Aici se flice;a aburul şi dincolo ;:,şteptaU roabe tinere, cu ştergare şi cu mirezme ft­meeş!i, gata pe brale şi in sti­c1ule aduse de negustori din Stambul.

Mergem ;:,şa printre urmele viclii de demult, pe care pu-,ini le mai pot puneb un loc,i \, le mai pot inlelege, ca şi cum ele n'ar mai privi pe oamenii de astăzi ,i necazurile lor de plugari in vremuri de drlcie, pănă ajungtm la gardul casei parohiale. Aici se clădeşte, chiar in marginea curţilor domneşti, o salli inaltl, lungl şi inclipli-1000re, cart nu pare locuinţă pen­tru cineva, ci mai curind o sală de adunare. Clădirea nu e incl

Măria Sa Marele Votvod Mihai la Stăneşti (Muscel)

uncuită fi se pot vedea foarte bine tldmitilt puse una peste alt;a. lat3, de pild�, limba, care e unealta noastrl de înlelegere Unele sunt noui, du sunt dutule cu o faţă verde de small, care şi urc, după vialli, e int�iul dar făcut copiilor noştri. Ve-

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

chimea ei e dt vechimea noastră. In multe rânduri, oraşele, o cunosc şi o folosesc, dad i s'au păstrat zim{ii şi pajura şi n'a dornice de lumina cuprinsă in alte graiuri mai inv!ilate, sau [urat nimeni aurul din ea, inlocuindu-I cu metal netrebnic. năpădite de străini, au şovăit între limba strămoşilor şi alte Metalul acesta netrebnic sunt vorbele de Imprumut din alte

limbi noui. Sunt timpuri in istoria noastră dnd, dacli ne-am limbi, care o ur1lesc pe a noastr�, Ură s'o ajute. Ele incep lua dupl ce se scria atunci, am putea crede cl eram pe cale sl se strecoare şi la sate, dar la ziua socotelil or, dnd vom pune sl ne pierdem. Limba ni s'a plstrat ind nestricată intre cei mai buni ai nea­mului nostru şi intre slteni, cari ne-au aplrat--o şi au dat-o, împodobită şi adâncă, $criitorilor şi noului rând de oameni, ca peo sculă scumpll ascunsă in [undul pămân­tului. Str3lucirea ei a fost atunci cu at11 mai mare şi poclin\a şi iubirea celor cari o vedeau cu ochi noui, ca şi cum n'ar fi fost a lor, cu al"'t mai minunată. P3mântul in care ni s'a p1strat aceastlscu13scump�, a fosl satul nostru, cu via!a lui de veacuri.

Asthi oraşul inmlădiau �i imbogă!eşte in şcolile lui Inalte limba cea veche şi o intoarce satului in inUtÎŞarea de totdeauna, dar şi cu toate adausurile pe care i le-a adus vremea. Pentrucli şi limba e vie ca noi, şi creşte şi se preface. Şcolil e satului, lumea şi rânduelile care vin dela oraş, clir!ile şi gazetele, s�tenii cari dau pe la târguri, au grijă s'o ducă şi sl

Vlclreni

o aducă. Limba e intr'adevlr ca banul de care vorbea un Milro­polit al Ardealului de altădatll: ca trece dela unul la allul şi to\i

Ooicea Mare

la cântar banii graiului nostru adevărat, şi le vom cerceta pajura şi incerca zimţii, le vom descoperi ca netrebnice şi le vom arunca deoparte. Inel odatl atunci UlUI ne va sclipa

şi ne va da ind3r3t limba. Biserica noastră ne e lot at5t

de veche pe cât ne e limba. Iar in salUl in care sunt acum, ea ne dovedeşre d se plslreau �ingură vie, Url vreun spri­jin de afară. Satul are o şcoal� lrllmoasâ, are o prim3rie cum

11�.1 5e cuvine, dar şi pe una şi pe

� cealaltl le-a ridicat !.,In. Clli­direa aceasta, care se ridică in marginea curfilor lui Ştefan cel Mare, in ale drei ziduri d­rllmida smălluită licăreşte ca nişte ochi verzi ai trecutului, o zidesc însă oamenii din banii lor, cOlI sl se adune şi s1 as­culte invliţăturile creştine cele Ură moarte. E o societate de IlIrani, Ură amestec de orăşeni. Biserica, dupl ce se plru el

a pllit şi că nu mai are ce spune unui vuc invlţat, s'a umplut de o luminl nouă, eare deschide

clirări cât poate simli inima, cOiire vede mai departe dec�t ochiul. Ea stl asthi in mina 5�tenilor aşa cum o lineau pe vremuri

www.dacoromanica.ro

436 B O A B E D E G R Â U

ctitorii pe palmele lor C;I. $'0 inchine din perelii undelor, lui Costin). In acelaşi timp s'a mai lucrat, după metode asemăn!-Dumnneu îndur3torul. E o putere clreia i se supun cu voie loare, Intr'un sat din Banat, de Institutul Social Banat-efi""na bun� �i citre care se intorc Intotdeauna, arid.! imprejudri (Belinţ), şi intr'alt sat din Muntii Apuseni, de seCţiile Ş1iinlifice Înşd�t();lre ar vrea sil ne spună că e altfel �i el itvoarele literare ale Astrei dela Cluj (M3guri). Simân\a aruncati cu credintei ar fi secat. mână binecuvânta!!! a prins numaidecât. Astfel a luat IlJ.şlere

Acestea, allturÎ de aliele, sunt fapte ale culturii la lari, ExpoUlia Echipelor Regale Studen,eşti, deschid timp de o care alcltuesc cea mai bună OIVere a sătenilor şi vor rodi In luni publicului in localul Fundaliei. Ea e menită să arate, vecii vecilor. Din ele s'au ;d�pat de-atâtu ori şi oamenii cu to;te mijlo.1cele intuitive avute la indemlnă, ceea ce au

PUtut implini, in trei luni de lucru, din Iulie până!n Oc­tomvrie 1934, sludeniii şi Sludente1ecari ;u urmat ma­relui indemn al M. Sale Regelui.

Expoziţia aceasta este in intiiul rând a Echipelor. Datorilă însufle1ÎriÎ lor Iέnere, priceperii şi stlruin­lei, neÎncovoiate de nicio piedicl, programul de lucru pe care l-au primit dela Fundalie,$'a putut schimba, În cea mai mare parte, in faPIă,Cuo indreplăţită mln­drie pot sl se infi1işeze 01-stăti inaintea Celui Care le-; incredinţat talentul, ca să dea seamă de felul cum au ştiut sl-l inmulleasc1.

ExpoUliaaceasta esteinsl şi a satelor unde EChipele Studenleşti au lucrat, Alât silinlele studentilor elt şi

Lqu toală organi%area, pllnuill şi pusă in ;pliC2re de Fun-

invălali ai oraşelor �i cur1ilor domneşti. Ei o ştiu şi n'au faţă dalie, s'ar fi desfăşurat cu nespus mai pUIin folos, dacă sltenii de sate decât recun�tinlll.. Ceeace încearcl $ii le aducă astăzi, n'ar fi rupuns, dela Inceput, cu cea mai deplină înlelegere, din prisosul lor de lumină şi de Indemânare, pentru uşurarea Munca Echipelor s'a schimbaI din intâia zi într'o colaborare vietii celor mulli, e numai ca o plată dintr'o veche datorie, cu Intreg satul. Aceasta a fost a doua mare invăIăturl a Ei nu se apropie de fralii lor cu mindrie, ci cu umilin,ă, aC1iunii culturale întreprinse: dupl insuşirile de lucru la şi cea mai mare grijl a lor e să putreze curat şi să adânceascl sat ale studenţilor, buna primire, de-atâtea ori gata de jertfe, ceea ce guesc m�tenit dela strămoşii din vremurile uitate. a sătenilor. Cultura satelor a hrlnit şi hrlneşte şi astăzi cultura oraşelor. Expoulia este, în al treilea rlnd, a publicului şi a celor Cuhura oraşelor caută necontenit mijlocul să ajungă plnă C2ri au ajutat, cu o adevărată râvnă, autorităţi de Stat, comu-la cultura satelor şi s'o hrlineasc3 la dndul ei cu lot ceea ce nale, jude,ene, C;mere agricole, împreună cu tehnicienii, a descoperit singud, nu numai ca întoarcere l unui imprumut, foarte pricepuţi şi harnici, trimişi de ele odatli cu materialul, du ca o chezăşie de putere �i de împrospătare. mai ales sanitar şi agricol. S'a experimentat o metodă de in-

Cele mai bune drlmi�i in noua casă de rug�ciune ridicată dreptare a vieţii satului, pe care atălia au urm�rit-o cu înfri-de slitenii din satul lui Ştefan cel Mare, sunt cele cu small, gurare şi e pud astlizi, in rezultatele ei, inaintea tuturor ochilor. din zidlria de demult, care se uită la noi cald şi p3rinteşte, Expoziţia Echipelor Regale Studenleşti incearc�, pe de o ca nişte ochi verzi ai trecutuluI. parte, prin dări de seamli şi prelucrări statistice de tot felul,

grafice, diagrame, hărţi, să arate ceea ce s'a izbutit să se fad STUDENŢII LA SATE.- Fundaţia Culturală Regală pentru sănătate, mund, suflet şi minte, in fieC2re loc, iar,

, Principele Carol . a crezut el e datoare să aducă la cun�tin,a pe de altă parte, prin fotografii de activitate şi de mediu �i publică rezultatele activităţii Echipelor Studen,eşti, trimise prin material etnografic şi din viaţa de muncă de toate zilele, din iniţiativa şi cu cheltuiala M. S. Regelui in zece sate, ca să să învie, într'un mic ungher de amintiri locale, imagina acestor lucreze la ridiC2�a vieţii lărăneşti. Ministerul Agriculturii, aşezări ţărăneşti �i, simbolic, imagina ţării cu 1000te satele ei, urmând această Inalră Pildă, a adăugat două sate de experienţă, care aşteaptă n:ana �nei bunăvoinţe asemenea. cee3 ce a ridicat numărul la douăspre�ece (Fndinand 1, Miron Lucrul Echipelor şi Expoziţia lui au fost cu putinţă numai

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 437

u. o urmare a cuvintelor regale, care au fosl ascultate intocmai ,i au dat acesl seceri,: • Când veţi ajunge acolo, duceli satelor acestora toată dragostea Mea şi tot sufletul Meu •.

0-1 Victor Ion Popa şi-a pus la contribulie marele talent de aşetare ca să facă din această expo�i1ie mult mai mult decât o simplă ingrlimădire de material documentar şi sta­tistic. EI a i�butit d aducI intr'adevlir inaintea noastr�, intr'un spaliu restrans şi din câteva lucruri, un sat dela marginea Cadrului basarabean, cu vechea lui mândrie mazileasd., sau un sat de apli dintre blilţile Dun3rii, ascuns in stuf şi in amin­tiri seculare, un sat de pe-o vale lungă din Muscel, cu zestrea colora'� a odăilor şi cu umerii de munţi în ferestre. Niciodată viaţa sliteni10r n'a fost chemată între noi mai cu iubire.

Expoziţia a avut de d13ud un catalog frumos ilustrat. Iatli cum s'a inUţiş.1\ un sai:

N�pădeni, sat rlizlşesc din jude1ul Bălli, ,,",e�at in partea de miad�i a judelului, la granita jude1e1or Orhei şi Lăpuşna. O vechime de aproape 250 ani, 2.765 suflete. Satul are o bise­rid şi două şcoli primare cu 7 invlillitori, un cămin cultural şi o bibliotecli de 1.600 volume. 70% şliulori de carte.

ECHIPA. Studen1i : Gheorghe Lhărescu, teologie, şeful echipei; Timotei Plipu.JOi, ilgronomie; Gheorghe PU1eilnu, agronomie; Dumitru Oogaru, litue; Pavel Ungureanu, litere; Anutasie Flocosu, litere; Pavel Linloiu, drept; Elena Mar­ceva, medicină;

Constantin Clapon, me­dicină veterinară; Ana Cri­stea, economie casnică; Ana­tol Erhan, e d u c a 1 i a fi­�ică.

Tehnicieni : Of. Ion Frli­lilă, medic (Cluj); inginer agronom Gr. Pârlea.

Inspectorul Funda]iei: C. Ifrim.

ACTIVITATEA. Sdnd­late: 4.500 consulta1iila dis­pensar, aB9 consultalii la domiciliu, 101 gravide exa­minate, conferin1e. Amena­jarea unui teren de sport de 1.000 mp., aa şedin1e de tir, gimnastid, jocuri

Muncd: 293 consultalii la animale, 1.254 vaccinliri anticarbonoase, 249 tuber­culinidri la taurine, ani­male de rasli aduse pentru montă. 5 loturi demonstra­tive, 1.500 consultaţii agri-cole, 300 gospodlirii vizitate de agronom, vizitaru il 214 vii,4OO consulta,ii vinieole, aog altoiri, 25 stupi deparazita1i, 40 stupi sistematici. 4.600 m. şan1, 2 poduri, gropi astupate, 4·350 m. terasamem drumuri şi şosele. Cursuri de gospodărie ca�nic:1, 30 eleve, conferinţe.

Su.I/et: Predici şi cuv:1ntliri la stran�, cur�lirea cimitirului de burueni, o troi1ă, cinstirea eroilor, cor, combattrea concu­binajului.

Mint,: 4 şedtori, <11.796 lei fond pentru C�minul Cultural,

LUCRURILE EXPUSE. Unelte de gospodirie: stativ de ţesut, �tativ pentru fuse, teasc, o dejă, o cad�, un ciubăr cu drug, un mustui!or. Covoare. Prosoape. Saltele. Un tablou de MaziJ. Vedere generat:l a Ierusalimului. Muntele Atos. Isus in Iordan (sculptură in lemn de mblin). Iconi1e sculp­tate in lemn. O psaltire. Noul teslament 1819. Istoria lui Alexandru cel Mare. Diferite 1e$lituri.

PSALM CREŞTIN. - Am primit acest Cântec al Stelei, Incărcat de veşminte şi de intenţii, ca de pe un prag de vre­muri; de-o parte Renaşterea, Încamată de vial�, şi de cealalt5, Evul Mediu, ing"-ndurat �i neguros. Ispita pentru noi ca 5li-1 Ihăm să se audl, in acest Inceput de iarnă, cu ison de zur­găt:li daci, era cu at"-t mai mare, cu dt �criitoarea este t51-mlicitoarea in rom;\neşte a t Incerclirilor t lui Montaigne. t Lumea era in c:1utare de lumină. Căutau lumin3 ImpliraţÎÎ celor mai puternice împărălii. C5utau lumin� inv1l1alii, cari pătrundeau tainele firii. Cliutau lumin3 1nleleplii, cari aveau in priceperea lor sufletul. Ciutau lumină cei buni şi cei răi. Căutau luminli femeile tinere şi cele b3trlne, căutau lumină bogaţii �i săracii.

Toate sfaturile, toate div�nurile, toate soborurile, toate şco-

lile ,i tot poporul in fierbere duta. Fiindc5 in cele ce erau nu se vedu llmurire, s'�u întors spre invăllitura .::Ipitată din cele ce au fost, care nu ar fi putut fi, Urli luminarea ade-vlrată.

Scris fost-a in c:1r\ile vechi, hotiri! fost-a in semnele vra­cilor, pogorîtu-s'a veste pe înţelesul norodului, tresărit-a in sufletul fiec:1ruia, cll va să fie, purtătoare de lumină, via\a cea mai curată şi mai frumoasă, spre care Trei Crai, cei mai

www.dacoromanica.ro

43' B O AB E D E G R A U

mândri alt�i, purtători ai darurilor celor III;1Î mari, vor merge Ceas al veseliei, al odihnei şi Ugăduinţei nu a fost. Pe cer dupl scmn ceresc. toate stelele pieriserl in carc se citeau ursitele. La rbcrucea

La răscrucea drumurilor s'au întâlnit cei Trei Crai. de unde erau să se vadă %!irile lumilor, stăp�nii la plmânt, Aducind nesUllitt boglilii in stăpânire, era Craiul cel indreptaţi fiecue în altă cAtare, aşteptau.

arămiu la fală, Insolit fiind de Intreaga Curte, şi de oaste, La popasul de intilnire, vederea se intorseu. Moştenit .. �i de CUt;!. slujitorilor Împără1iei ţinuturilor mănoase, ai căror deprindere a stlipânirii a infrânat cerinţa de lumină a por-

Diplomă dati de Fundalia Prindpele Carol celor mai buni gospodari.

munţi pout;!. pietrele etic scum�. ale cărei l�rmuri duc m�r­g�ritarele, crescute de raxa dimineţei în und� m�rilor lini­ştite. Elefanlii imbl5.nxÎţi şi dmilele se plecau, sub povara averilor. Pe cai ageri, se lineau cei mai falnici feciori de neam mare, in drum s1 se lege vietii d�t�toare de lumÎn�.

F�t Frumos craiul alb, nu luase nici sfetnici, nici oaste, nici bog�lii1e paim:ăntului. Du�a cugetul şi mintea vie, cu intreg sufletul şi trupul in dar, spre aflarea luminlrii popoa-rdor, puse sub scutul dormuirii lui.

Craiul Negru, gol, purta pielea tigrului cdui mai crunt, ,i fildeşul defantului celui mai bluom, r�puşi la v:ăn�toare anume f:ănduitl, ca s1 arate puterea neinvinsl, vielii m:ăntuitii.

Avuţiile unuia, alaituri de puterea celuilalt, împlinindu-se cu st�pânita fire a craiului cdui alb, erau intru înt5.mpinarea luminii.

Au ajuns la dscrucea insemnatl ca int:ălnire, de dreg�tori, de inţelepti, de vraci şi de leat.

Aci se optistt5. oştile c;lre nu m;li aveau ţimă anumit.:!.. Aci curtenii şi boierii şi slugile s'au plecat Ut5. îndrumairi; det­nicii şi înţelepţii şi invăţaţii fărl intrebări, şi norodul a stat aci, Ud Indemnuri, aşte[lt�nd.

nirii celor Trei Crai. Gândul una cu fiinla cuprindea întunericul. Nu mai eu

şovăire in acel intuneric neatins de plrerea luminii . . Cei trei Crai, fărl s1 ţie seama de lumina care V;l sl fie,

primiau înţelesul nopţii, llute de Dumnexeu, Ură illljeU­toare sclipire.

Incercarea a fost mare. Peste umbrele p5.m1ntului, din păturarea 5ufl5rii care trece pe viaţa omului, cei Trei Crai auzeau glasul pogorind slăbiciunile aştept3rii. Neclintiţi nu au Îngăduit rbpuns, glasul era slv:ărşiru frumosului şi a bunului, CAre e plmânteasc3 implcare a durerii. lli el nu s'au ţinut, neim�rtlşind odnda celor mai tari, care dm"nea a lor, în aşleptare.

In trup au simţit loţi trei, potopind slll5tatea, puterea, dorinţele, ca d.uri vii, cu lot ce se cere, arătând tot ce lipsqtc şi lot ceea ce se poate, dac3 asculţi numai omul.

Obosiţi, infllmânziţi, insetaţi, erau in tresărina patimilor omului, dar nu s'au tulburat. Au fasl pe pragul amăgirii celor lumeşti, cei Trei Crai aleşi, dar nu s'au frlm"nt3t . Flacăn s'a ivit în fiinţa lor neatârnat.:!. de nevoia ascultlrii.

Din puterea lor tân1r1, în ei, s'a Uurit Credinţa. In ne-prih:initul intuneric, ei au fosl infiinl�torii luminii.

-

Fladra a rhbit atot cuprÎnzătoarea supunere a intuneri­cului, adunandu-se din ce in ce mai .,tr:ăns, in leg.:!.tur.:!. cre­dinţii. Din sufletul lor s'a ridicat, aprinz!lnd pe v3zduhuri Steaua.

Deacum puteau d apar5 multe nele sclipitOOlre vederii oa­menil or. Pe cer ardea Stnua Credinţii.

C.:!.utana tncuse. Aşleptarea Încet�. Cei Trei Crai În pi­cioare, erau un m5nunchiu viu dela care pornea luminarea la cer, insemn"nd calea.

Crednd el semnul s'a adlat, norodul, şi alaiul, şi curţile, şi slugile, ,i vrednicii, şi nevrednicii, şi înţelepţii, şi înv1-\<Ilii, au de$legat cu invoirea lor, �teptarea celor Trei Crai, d se ducă după Steaua care a r.isairi!.

Fiecare m"ngâindu-se in n�dejde a privit cum pleac.:!. cei Trei Crai, pe drumul Credinlii, inl.:l.turând tot darul plman­tesc, purtători singuri, ai duhului înţelegerii, ai duhului pu­terii, şiai duhului avuţiilor, in miresme Ibate de Dumnezeu, alegerii sufletului lor.

Au ajuns la Betleem. Acolo, copilul MIntuirii, se n3ştea in staulul cald, fiind El Darul pe aceast3 lume a intunericului.

In durere, Feci03ra jertfea fiinţa vieţii care nu piere. Boul şi mlgarul, şi mielul şi oamenii întâmpinau viala curati, in c.:!.ldura staulului, unde rodul plmlnlului f5.cuse �ternut moale, s1 primeascl trupul fraged al Mântuitorului.

Steaua Credinţii s'a oprit deasupra coperi�uluj de aur, peste zidurile bltute cu palma omului, din plm:ănlul pri. milor al trudei omeneşti.

Acolo pltrunderea crailor a vlwt semnul cel adev�rat. Oprirea Stelei. Primind ei Darul lui Dumne%Cu, cu binecu­vântarea vieţii celei mai curate, s'au inchinat •.

MAR/ELLA SEULESCU

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A '39

ORGANIZARE CULTURALA. - Pentru incercarea unei greuiată, iar, in celelalte doul, ar fi ap�rut cu mai puţin rost; căi noui de lucru cultural la sate, M. S. Regele a avut gândul şi în sfârşit, ele era bine să prezinte şi oarecare putin\e de a!cătuirii unor echipe de studenţi pe timpul verii, care să lucru şi de răsunet, pentru ca echipa să nu se trezeascl din aducă la indeplinire, deocamdată in zece comune, un program întâia zi inaintea unei ndn,elegeri sau puneri de-a-curmezişul. pregătit până in amănunte. Sarcina organizării echipelor de Trebuia, nu nimerit la noroc, ci ales, după anumite criterii studenţi, a stabilirii planului de lucru şi a îndrumării şi supra- valabile, din nu mai puţin de 15.000 de comune. In cele din vegherii Intregii activităţi a fost Încredin1ată Fundaţiei culturale regale . Principele Carol •. De altminteri, toată această activitate urma să se desfăşoare in cuprinsul elminelor culturale. Căminul local primea astfel, timp de trei luni, o colaborare inimoasă şi pricepută, care, pe lâng3 folosul imediat, lăsa pentru viitor un model.

Fundaţia culturală Regal� • Principele Carol . avea patru lucrări de săvârşit. Timpul pe care il avea la indemân3 era destul de scurt, dela jumătatea lui Mai p�nă la sfârşitul lui Iunie. Campania de lucru tre­buia să ţină din Iulie până in Septemvrie.

Imaia lucrare era lnjghebarea programului. EI tre­buia să cuprindă toate formele vieţii săte!1ti şi să se poată potrivi după împrejurările, in bună parte altele, din fiecare localitate. Aceste forme de vieaţă s'au înmă­nunchiat in patru grupări mari ; sănătate, muncă, edu­calie moral-religioasă şi cetăţenească, Îmbogăţirea cunoştinţelor. Partea de program pentru fiecare gru­pare s'a dat in seama unor oameni Incerca,i, atăt con­silieri şi funcţionari ai Fundaţiei, c<'lt şi specialişti din afară de ea şi conducători de servicii publice, medici agronomi, cooperatori, preOţi, profesori, bibliotecari, artişti, folklorişti, scriitori. Intâia redactare a fosi dis­cutată impreună şi, după schimbările şi îfllregirile cerute, a căpătat o formă definitivă. Programul de

lucru a fost gândit ca un cadru mai larg, in care să poată să Încapă şi s1 se mişte liber activitatea, oricât de felurită şi de puternicii, a fiecărei echipe.

A doua lucrare era alegerea studenlilor. După chiar dorinţa M. S. Regelui, care arăta şi in ce ramuri trebuia mai cu seamă să se cheltuiască sil inle!e, fiecare echipă urma s1 aibă un medicinist şi o medicinist3., un agronom, un teolog si un student dela litere sau dela drept. Se cerea Ins3. in Întâiul rând să se descopere tinerii cei mai pregătiţi şi mai însufleţiţi, pentrucă de ei, mai mult decât de orice mijloace materiale sau încadrări de ajutor, atârna izbânda intregii Întreprinderi. Atât rectorul Universităţii din Bucureşti cât şi rectorii şcolilor superioare speciale au făcut tot ce le-a Stat În putere ca s1l trimeat3. la Fundaţie pe studenţii cei mai potriviţi cu felul de muncă pus la cale. Tinerii erau ei înşişi fii ai satelor, cei mai mulţi in ultimii ani de studiu, cu o activitate culturală la ţară incii mai de mult şi plini de râvnă ca să facă fapt3. din cuvântul M. S. Regelui. Elementele bune au fost atât de multe şi r;ivna atât de mare incât pentru fiecare echipă s'a trecut peste nu� m3.rul de cinci studenţi, cât fusese hot3.rirea dela inceput.

A treia lucrare era aleg�rea satelor din ţară unde avea să se desfăşoare activitatea echipelor. Sarcina şi răspunderea nu era nicidecum mai mici decât pentru celelalte două probleme. Localităţile trebuiau să repruinte toate regiunile, geografice şi istorice, tocmai P?ntru ca Încercarea să-şi dea toate Inv3.­ţăminte!e; să nu fie prea populate, pr�l Înstărite sau prea lnaimate, pentrucă, ln lnt<'liul caz, acţiunea s'ar fi găsit In·

Aurel jiq�·di: Un aldămaş

urmă, cercetând lista dminelor culturale, Intreb1nd oameni din diferite ţinuturi şi verifidnd prin alte comunidri, ale-gerea s'a oprit asupra acestor sate: Stăneşti, Corbi şi Nucşoara, de pe Valea Doamnei In Muscel; Goicea Mare din Dolj ; Văc3.reni din Tulcea; Nereju din Putna; Sadova din CSm­pulungul BUCQvinei; Năpădeni din Bălli; Le!1i din Năsăud şi Fibiş din Timiş. Ministerul Agriculturii a cerut să se lu­creze după acelaşi plan şi prin echipe studen1eşti ale Fun-daţiei, şi in satele Ferdinand 1 (Caramurat) din Constanţa şi Br<'lnişteni (Miron Costin) din Roman. Institutul Social Român a organizat o acţiune asem3.n3.toare, numai prin specialişti şi de mai scurtă durată, În Belinţ din Timiş, iar sec1iile ştiinţifice ale . Astrei • transilvănene, In Măguri din Tara M01ilor.

A patra lucrare era organizarea propriu zisă a lucrului echipelor, punerea la Indemână a tuturor mijloacelor, Indru­marea şi supravegherea de aproape, pentru ca silinţele să dea cel mai mare re�ultat cu putinţă şi pen1TU ca s1 nu se intămple vreo abatere. In acest scop, Fundaţia a luat diferite mburi. In illt�iul rând ea a dat fiec3rei echipe un inspector, care s�

www.dacoromanica.ro

44° B O A BE DE G R A U

OIibli rlspunderu. Indeplinirii programului potrivit gandului t�tt colţuril e {lrii. Intretinerea echi�lor studenţeşti il fost M. S. Regelui şi s3 stea In ajutor echipei, pentru orice Ire· lunii asupra Sa de M. S. Regtle. Funda1ia Culturală Regal)! buinţă s'ar fi ivit. Fundaţia a organiUI In acelaşi timp echipa t Principele Carol., cart incadra activitate;! echipelor in aCli· ca o unitate. Studenţii ,i-;IU luat un legământ că au să rlm"'n! vitatea căminelor cu!tunle, Inţdegea şi era datoare să con-ede trei luni In sai, d urme�e programul de lucru şi să dea tribut şi ea, cu diferite instrumente de culturli, clrli pentru ascultare, oricliror dispozilii ale Fundaliei, reprezentat! prin biblioteci, OIparatt pentru educaţie fizic5, inspecţii. Activi-

Hrandt AlIllchilln: peisagiu

Uita inslşi ceru uneori o oarecare p;articipare ofici;aIJ, c;are ;a fost d;atJ cu inlrug;a bunăvoin1ă, mediellmenle, undle ;agricole, reprodudtori, lemne, pi;alrJ.

Rezultattle ace:'IIei iniţiative şi ale organiUţiei, pe care u a cerut�o, stau Inaintu noastd. CJnd se vor aduce la cunoştinlli, foarte curând, fiecare lşi vaputu face o p5rere despre tot ceu ce s'a ;ajuns şi munca desf�urată pentru aceallta.

DESEN ŞI GRAVURA. - Salonul de toamnli al Ministerului Cultelor şi Artdor, ne·a adus darurile lui din fiecare an. Precump�msc tinerii. Ceu ce d� Insă un caracter aparte acestei puneri la un loc de atâcea talente - catalogul ne îngăduie sl numărăm nu mai puţin de t l 3 expoz;anli - nu e Indrăsneala sau origi· nalitatea nouilor veniri, ci adJnciru şi siguranla de sine a unor artişti de ieri. Mi gândesc în lntâiul rând la Hrandt Avakian, la Băllatu, la }iquidi.

Peisagiile şi copac;i lui Hrandt au dpătat o strhe" zime şi o uşurinţă, care sunt una din marile biruinle �le desenului l.ui din u�m5, cum Ire�.ue d

. fie o b�ru-

11115 a ortdrui desen ajuns la conştllnla ŞI st5pânlrea propriilor mijloace. Buc5lile frum�tl de o spirituali­tate luminoad şi In acelaşi timp tainid. Omul, elIre ar ap.1rea pe o margine de loc sau sub vreo boltă de parc, ar sup.1ra, pentrucă ar fi de prisos. El se gă­seşte, cu întreg visul lui sublire de frumos, In 11şnirea acealltasimplificat5de vegetalie. Natura, Ur.1 să-şi piardă din putere şi din drepturi, s'a umplut de suflet. E un suflet de mlitase, pe elIre nu l-a avut decât pictura franced In zilele ei aurite din secolul ;al XVIII·lea. Lini;a se face uş.oarl şi umbra e rotundă şi elIldă. Am ieşit din verdeala care nu-şi cunoaşte decit legile ei şi ne ignoreaz.1 �i n'am intrat Inc.1 ln decor. E pragul şi clipa unic.1 dintre dou� st�ri, arta, Intre natur� ŞI artificiu.

inspector. Despre tot ce se lucra in comun� trebuia să se B�llatu încearcă In fiecare studiu anonim sli construiascli. lin� o cronicli zilnid. Tot materialul de cunoaştere şi de Meşteşugarul din el are nevoie de un cadru, care sli se lie documentare strâns aparţinu Fundaliei. Fiecare echipli avu in cumpăniri calculate. Aerul, soarele şi uneori numai fru-un şef, care primu răspunderea aplidrii regulamentului şi a mlilul verde al copacilor trece prin aceută construCţie eli gestiunii administrative. In al doilea d.nd, Fundalia a cerut !li·i inmoae muchiile şi s'o ridice. Foaia de hârtie pluteşte diferitelor autoritlili d dtlege pe lângă echip.li, pentru tot şi lot ce s'a aşternut pe ea difl alb şi negru e numai ca o ve-acest rlistimp, dte un specialist titrat, care d lucreze allituri denie printr'o sticl.li bombad, adud de foarte departe şi d-de studenţi şi s;'l le Incadre:z;e şi garanteze activitatea. De o mas� cu toate acestea pe loc şi neajuns�. Realitatea se destraml parte ;avea s! se desvolte aC\iunea tinereasd, plin! de rivn!, singur.1 si se face vis. Blilţatu e un romantic, lucrind cu mi;· Ud odihn� şi Invior.litoare pentru sat, iar pe de altli parte, d dea toacele ;altor şcoli, ale am.linuntului şi ale preci:z;iei de perspec· toat.li increderea în bunele ei urmliri aceast.1 prezenţi a oame· tive. Numai dnd 11 cauli ili scapI, pe dup.li perdele de creion nilor Incercali. Echipa studenleascl se afla necontenit Împreunli acum liniar şi acum şters, În umbre tremurate. Dael te uiţi cu echipa tehnicieni lor . In al treilea rind, Fundaţia a purtat mai multă vreme, p5n.li dnd ochii se lac nesiguri, din toate grija administraliei propriu zise, a mijloacelor tehnice şi bli- acele tddturi neutre încep $.li fulgue lumini şi desenul se Ileşti cerute de o expediţie, care avea sl cuprindă mai mult colorează. Poate el desenul nu e pentru artist decât un popu de o sută de oameni, luaţi din mediul lor obişnuit, o epocă pictural. Coloarea Il chiamă. Lumina ducompud e mai ispi-de trei luni şi totalitatu d� manifest�ri a vielii l.1răn�şti, din titoare decât cealaltă.

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A

Jiquidi sufere puţin, În faima lui, de pe urma clasificării. peste obraz a modelului. Priviţi Ind creion3rile nevinovate, Lumea il ştie umorist şi nu se mai aşteaptă la alte uimiri, cu amestec de colo.are, mai ales de roşu şi de verde, după

de inţelegere sau de factură, ci numai de subiect. Jiquidi umoristul e prezent şi in acea­stă expozi1ie, cu deformările dureroase anatomice şi spiri­tuale ale lumii, mai mult de declasali, in care-i place să se mişte. Umorismu! lui are ne­voie de oarecare stăruin!ă şi nu e dec;lt rareori psihologic, ceea ce in literatud i-ar strica, dar Jiquidi nu e literat. Pla­stic toată această frâagere de linii şi cliutare de expresie şi de individualizare au dat na­ştere [a o artă personală, care in suprafaţ.:l inseamnă chiar a­stăzi foarte mult. In adân­cime, ea ar primejdui toată fiinţa, nu mora[.:l, ci artisticli a omului. Iat.:l ins.:l numaide­elt al1ituri scliparea şi, in a­eelaşi timp, desminlirea pen­tru toţi câţi se grăbiseră s.:l-1 eatalogheze. Umorismul nu se

Adam Bdl{alU: Studiu

poate inchipui Ur.:l oarecare Micaela Eleutheriade: Baldc asprime, care, chiar dacli e mai mult de atitudine, e eu neputinl.:l s:l nu ajungă până in lumea primitIvă din satele Făgăraşului, fetele sub p.:lIărioare v.îrful creionului. Creionul acesta de cele mai multe ori tae. cu flori şi in fote de femei mari, o vitală prinsiiln ce are ea Rasul privitorului trebue plătit cu scoborirea şi plesnirea mai adânc şi mai curat! Nu e o fug.:l de sine lnsu�i şi nici o

www.dacoromanica.ro

4" B O A B E D E G R Â U

regăsire, ci e desen Ud alt gand, frăge�il numai de toată un gust de reducere la minimum de expresie, care fâglduesc. lupta cu omenirea cealaltli a �atiricului. Drumul acesta duce Lena Constante e mai cu seamă II desenataare, aproape un foarte departe. Jiquidi a suferit, dar nu s'a intors din suferintă reporter plastic al vieţii şi al frumuseţei trecătoare. cu r:iutate, ci cu o putinla crescută de pricepere şi de lm- Uneori desenul se face monumental, ca la Dragae sau la brlţişare. Cogan, şi aproape o manifestare de Incredere in vitală, ca la

Mac Constantinescu a Ucut desene pemru o traducere din Lilly Verea şi Zoe Moscu, o mlrturisire femeiască de ind.ntan: CalUl, cu o siluetă lineară C,lre aduce aminte numai prin în faţa lumii, ca la Dona-Delavrancea şi Micaela Eleutheriade, facturii de antichitate. Senzualitatea artistului stric3 armonia un joc sigur de sine grafic, la Iosif şi Poitevin-Skeletti, un

Mac Constantmescu: Ilustrape pentru Catullus

dualismului, cu o precump�nire nealjteptată, ca o înălţare de prilej de construcţii şi de schimb3ri de planuri şi de orizonturi flacării, spre carne şi spre iubirile păm�nteşti. Imbrăţişarea la Cantacuzino şi Horia Teodoru, un suspin de creioane coi;.. lui cio13noasă şi aprinsă, e ca o luare peste picior a grupului rate, care scoate oameni speriaţi din ceaţă, la Demetriade-

candid al lui Amor şi Psyche. B�13cescu, o ciocnire de soare şi umbr3, la Viorescu, o rev3r-Lena Constante, in afar3 de nudurile ei de academie, are sare de oralj vechiu şÎ de chipuri care au s3 cunoasc3 liniştea,

vederi de mare, cu case pe faleze pline de ochi albaştri şi roşii. Ia Bunescu. Salonul e Ucut din asemenea trepte, care urd E ca o ilustraţie de carte de copii foarte Inzestraţi, fragedă, spre aerul tare sau Indeamn3 la odihn3 dela o r3spântie de ascuţit.ă şi stăruitoare. E acolo un primitivism de sem:aţie şi peisagii şi de portrete familiare.

Teatru, muzică, cinematograf, radio

IN CAUTAREA MUZICII. - Intre oaspeţii străini cari liile, Intemeetorul şi directorul lor a băgat de seaml ci tocmai ne-au cercetat a fost şi unul destul de ciudat, prin scopul care-I documentarea despre popoarele din rlsllritul Europei, unde aducea. D-I Rolphe de Mare e un Suedez, aljezat de mai multi folklorul muzical şi careografic e viu şi creator, lipseşte, a

vreme la Paris, unde a organizat reprezentaţii şi aproape o pornit Incoace. Astfel am putut să cunoaştem pe d-I Rolphe şcoa1:l de balet, cu dansuri, jucători şi artă coreografică de de Mare şi să auzim chiar, Intr'o conferinţă la DaJles, rostul

acasă. Această mişcare venea numai decât dupl insufleţirea venitii in România şi al întreprinderii de care şi-a legat nu-pentru baletul rus şi căuta, pt: pârtia deschis3 de el, să fad mele. sl străbată alte conceptii sau cel puţin alte teritorii, cu tot E păcat că d-I de Mare n'a r3mas la noi dedt intre o Du-ce puteau infâlişa ele. minecă şi Sâmb3ta următoare, iar singura Duminecă rom.1-

După ce timpul baletului rus şi al urm1toarelor a trecut, neasc3, pe care a avut-o, a petrecut-o, dintr'o sdpare din cei cari le-au avut dragi sau au avut amestec în desvoltarea vedere a c1l1uzei, Intr'o excursie la Sinaia pentru vizitarea lor colorat1, uşoară şi infoiatl nu puteau d mai facă altceva Castelului Peleş. Dumineca e ins1 ziua când toate satele noas-decât d se schimbe in istoricii acelor baiete. D-I Rolphe tre joacă şi oricine vine In ţar1 ca d ne cunoască dansurile de Mare a flcui mai mult şi astfel au luat naştere muzeul trebue să fie acolo unde le poate vedea, fără vreo pregătire şi arhivele internaţionale de muzic1 şi de coreografie dela şi punere in scenă savantă. D-I Rolphe de Mare a trebuit Paris. Cine trece prin sllile lor poate d vadă costumele ori- sl se ostenească mai mult şi s3 plece cu mai puţin. L-am ginale in care au fermecat lumea cei mai mari jucători ai purtat in schimb pe la arhivele noastre fonogramice, cea dela vremii şi la o parte de aceste vitrine, tot felul de material de Societatea Compezitorilor Români şi cea dela Ministerul bibliotecă, menit d informeze despre dansul, mai ales pa- Cultelor şi Artelor, unde plăci de gramofon sau pâlnii de rula, şi primitiv, din toate f3rile. C�nd, tertetându-şi tolec- fonognf, l-au ajutat să-şi facă o p�rere de ceu ce e melodia

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 443

şi măsura jocurilor noastre strămoşe�ti. Mullimea motivelor larelor de jos, in schimb, toată patima şi tot meşteşugul. Jo-şi mai cu seamă dragostea nesfârşită cu care au fost culese, cuI, e adevărat că, rotund şi cu puţine figuri care se repetă, scăpate de pierzare şi puse la indemâna oridl.rui cercetător, pare cu vremea monoton, Picioarele îl colorează Însă şi-i dau l-au umplut de o admiraţie adevărat3. In nicio Iară, pe unde o des3vârşire neajunsă. Hora e ca un ind care se Invârteşte trecuse, nu văzuse şi nu i se arătase ceva asemenea, Încet pe după lăutari, ca pe un deget. Ce fac din ea vârful

Ca să nu r3mână numai eu ce z3rise dintr'un fel de cear- şi călcâiul opincilor, toată talpa sau săriturile in păf\i şi inainte, daş lnvârtit, ullgurenesc, într'o cârciumă dela Bragadiru, pe alergătura mărunt� şi mincinoas�, pentrucă se duce şi se în-unde Il purtase un muzicograf original, l-am trimis intr'o toarce, lucrul acesta de migală şi de artă, nu se poate spune

sear� la t Br:i.ul ., • Braul ! e o Urâmă t:i.năr� păstrată din vechea in cuvinte. Uneori se descompune in figuri de desenatori,

t Brâul ;

Chindie, cu fete jucătoare şi cu trei, patru judlori studenli, sau se vede într'un film sau smulge ca acum, cu ispita lui, şi mai cu seamă cu porturi originale. Ne-am strecurat in sala pe privitorii de pe margini şi-i sileşte să intre in aCElaşi ritm, de gimnastică suedeză a Societăţii Creştine a Femeilor şi am Rolphe de Mari bale fără sl vrea măsura complicată şi sunt aşteptat. Societatea se adună incet În cercul tradilional al sigur d ar vrea să ia tot acest br;lu cu el şi, cu o iscusinlă de horei, cu Iăularii ligani la mijloc, Mărămi, fote, opincule, meşter de balet mecanic, sij.-I pună să iasă din cutie acasă dl.măşi cu miineci largi, negre, roşii sau albastre de mullimea şi să se mişte ca aici, cu liniştea lui rituall\. durilor, ilari şi cojoc�le neastâmpărate s'au aşezat alături. Lăutarii schimbă acum cântecul şi jocul, din colectiv, se Picioarele, mişcate de viori, au inceput să se frământe. Hora sparge in perechi şi se face individual, Mişcările sunt libere. a luat naştere, intâiu domoal� şi apoi tot mai focoasă, cu trei Desenul lor se face variat. Numai c� foarte curând, ca In paşi la stânga şi alli trei paşi la dreapta, aşa că aceeaşi fată Ciuleandra, două şi trei perechi se unesc din nou şi in patru subţire rămânea in dreptul nostru, După ea cunoşteam c� collud ale sălii, micile hod, luate de vânt, se aleargă şi se bd.ul, oricât se ducea şi venea, stâtea pe loc, Indoesc, plutitoare şi nebune.

Noi ne uitam mai ales la Mtaia şi fuga piezişă a picioarelor. C�.l1torul de departe, care recunoaşte atât in figurile din Dacă hora, fie că jucătorii se lin de mijloc sau de umeri, păs- ţesăturile noastre cât şi În paşii de joc, atâtea elemente sue-Ire3Z� bllshtl Într'o OJrec�re !\�l1lişC3re. ea Înlesn�şle mldu- deze, 3 văzut şi J adunaT d�$lul, ca s�·ş; In�estre�e, ('um nu

www.dacoromanica.ro

444 B O A B E D E G R A U

se aşteptau de bogat la plecare, secţia rom;\neasc1 a mu�eului eruri. Satul 1l0000lfU a descoperit Ind de mai multi vreme dela Paris. Şi s'ar putea, dac1 ne-am grlbi si rlspundem la cântarea pe glasuri şi corul. Cintecul de unul singur, pe toate cererile acutui coreagraf ş1iinlific, s3 avem in capitala lunel 1;1 vale, nu cintecul unison In cuti, de flidi .!I<IU de Fr;m\ei un material, pe care, risipit, firqte el:.! intllnim ori fete, au vliZllt nbdndu-li-se al.�turi, adun de corul biserÎ-unde la noi, dar nu-I glsim nicăeri intreg, strlns, catalogat cuc, de corul şcolar sau de corul vreunei societlti dela arat. şi explicat. La fel s'a mai intamplat anii trecu\i, s3 trimetem dntarea mai bogată, armonizat3. Ceea ce le lipsea nouilor la biblioteca muzic;aLIi a oraşului Puga toate partiturile com- injgheba:ri, dupa: ce �i găseau dntlirelii şi conduca:torul, era po:titorilor neştri, adunate cu mare greutate de prin t0,2.te o carte de dntece pe glasuri. Allituri de alte publicalii cu un (bile pe unde au fost editate, aşa îndt astli:ti cine ar vrea sli cuprins asemlinlitor, iatli eli incerclim sli trimetem şi noi la le comuhe ar trebui d se dud po\n� in capitala Cehoslova- sate aceast� Culegtre de torllri. Ea vrea s5 ajute mişcarea, ciei, pentrutli la noi nimeni nu s'a gândit sli le culeagli şi d din ce In ce mai vie la lar�, clitre organiurea dntecului. le aşe:te undeva. Poate el e soarta tuturor lucrurilor pe care Repertoriul e slirac. 51 Îmbogllim acest repertoriu! le ai din belşug. Mu:teele de etnografie �i de folklor nu se Dar o adevăratli primejdie astli:ti pentru sate, şi pentru organizead şi nu sunt dutate decât in 13rile unde portul cântecul rominesc in deobşte, este na:pidirea lor de cintecul şi datinele vechi Incep sa: se piardă. uşor, venit din str3in3tate şi rlspăndit In toate P1rlile de

llutarÎ şi de orhtstre. Barbu L3utarul se pUnge mai jalnic, la cel din urml osp11 al nostru, dedt la apusul bot:riei cu işlice, eli s'a dus şi el şi dntecul hătrânesc.

Trebue s3 Intoarcem satelor, inconjurat de va:ta neaşteptat1 pe care-i vor da-o c1utarea şi dra­gostea noastr.i, dntecul pe care l-am cules din mijlocul lor şi pe care Incep 51-1 uite şi sunt gala s5-l schimbe cu melodia ieftină a oraşelor. Ceea ce au dntat ele e veşnic şi rlsfro\nge sunetul unui neam ]ntreg, pe c1nd ce vine din afară n'are rlid.5cini şi nu tr1itlte nici Intre noi, cum_ n'a trăit intre cei unde s'a născut, decât ca florile de câmp, rlstimpul unei veri. E al doilea rost al acestei Culegeri de coruri.

D-I N. Oancea a strlm in trei mlnunchiuri, dteva Colinde cunoscute, prelucrate de com­pozitori iubili, cum au fost Kiriac şi Cucu, şi este T. Popovici, apoi coruri pe trei voci egale, mai ales de Muzicescu, T. Popovici şi Dan cu., şi In sfârşit Coruri pe patru voci mixte, Intre care se deosebesc ale lui 1. Vidu, T. Bredi­ceanu şi 1. D. Chirescu, la olaltli 36 de budlÎ.

Şedtoare cu dntece din Poiana Sibiului Pentruc1 ele au In vedere, In Intiiul rând, tre­buinlele unui cor, au primit al1turi şi dntece

O CARTE DE CANTECE. - In colecţia Cartea HI/II/II" tare nu pot lipsi din repertoriul lui şi au ajuns populare, Ură iese şi o carte de dntece. Ea e însemnată, atit prin cuprins, să fie ale poporului, cum ar fi Moartea vitează; Pe-al nostru dt mai cu seamă prin ceea ce ne Iad să Intrevedem: desco- steagi Sus inima, Români; Trăiasc.5 România Mare; Imnul Re-perÎrea rostului muzicii in educalia popular.5. Pină acum gal. Sunt melodii care dau, nu numai un cuprins eroic, dar şi un acest interes abia dep.5şea orizontul şcolar. Cintecul satului ritm mai plin şi mal"\ial, unei elrli unde se roag.5, ride şi incepea 53 se dnte, şi in tot cazul, să se cultive programatic, suspină cântecul nostru, dedat cu alte gJnduri şi mburi. la oraş. Societa:tile corale de Iărani sunt aproape exclusiv Felurimea ei e astfel cu atit mai mare şi rlisunetul, nădăjduim, o aparitie ardeleană şi bănăţeană. deopotrivă.

Satul rominesc n'are nevoie si fie Invilat d dnte. EI Atit compozitorul culegător câl şi autorii, cari au Ucut dntl din vremurile cele mai vechi, dllIecele lui de i1.tbire cu putinta: culegerea de fata:, au dreptul la toată recuneştinla sau de jale, de m5.ng;\ere sau de vitejie, şi, de dte ori am vrut noastrl. Răsplata adevărata: le va veni ind dela primirea pe să ştim care e adev3rata noastrl muzid, acolo ne-am du! care vor afla·o şi dela satul care le va dnta cântecele, adu-s'o aflăm. Culegători invltali, de dntece populare, sunt �i dndu-�i aminte eli sunt ale lui şi că mai are o adevlrată ca-astl:ti la lucru, pe tot Inumul ,.5rii. Se string adeva:rate bi· moarl, uitatl, cum e In primejdie 51-şi uite danlul şi portul, bliotecÎ de \'iersuri şi de versuri. Izvorul lor e Ineli nesecat. datinele şi limba curată a strlmoşi1or. Odată cu cintecul

Publicarea acestei Clliegeri d� ,0'lIri urmlreşte douli lu- şi sub vraja lui, se vor Intoarce şi celelalte.

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 44'

Turism, sport, educaţie fizică

EDUCATIE FIZICA LA ŢARA. - In privinţa educaţiei Despre educaţia fizicii se ştie at�t el, de multe ar putea fizice pentru tiiran; domntştt acttaşi indoiti grqeală ca In sii aibii ntvoie ţiiranul nostru, dar numai dt mişcare, fie ta privinta igitnii In deobşte şi a cuhului aerului printre ti. oricât dt organiuti, german, suedez, cehqte, nu. Ţiiranul, Lumta crtdt obişnuit el omul dtla ţarii tr�ieşte, de dnd s'a sprt deosebire de or�şean, care s'a specializat şi s'a m3rginit pamtnit, Cta mai mare parte din timp, afarii, sub cerul lui la maximum, e un om Întreg şi a r�llIas aproape de naturll, Dumnettu, şi folosqte dtla sine toate binefacerile acestui Gimnastica Insă n'a fost nllscocitll pentru acel fel de om, care traiu. Ar fi de ris slI i se mai facii o tducatie In acest sens. o exercitll mult llIai bogat dela sine, ci pentru cel5lah. Edu­Oamenii plltrunzlltori şi mai cu stami nouii cercetitori ai calia fiziel, prin urmare, e de prisos la lari şi n'are 53 fie

Salutul fetelor

Utelor sunt cu totul de altll pllrere. Lnii el adevllrul acesta e adevlrat numai pentru o jumlltate din an, pe când cealaltll jumlltate omul dela {afli o petrece Intr'o odae sttimtii, supra­Incllrcatll de numero.Jii membri ai familiei şi ImpirJiti uneori pe din doui cu oritinii şi vite mai mici, care trebue apllrate de frig; fereastra t p�nll Intr'at�t o lege d nu se deschidă, lndt, pentru o mai buni pad., Imbucltura ei cu pervazul se lipeşte cu hirtie. Dar omul dela !arii trebue sil afle abia acum despre tot ce Inseamnii pentru el aerul, şi aerul cural, ca d-St ş;apere dt neajunsuril e lui, pentrucl nideri ca la sat nu se moare mai mult de junghiu, care e o formii a pneumoniei, şi nu se moare mai mult cu zile, tocmai datoritl neinlelegerii puterilor bune şi rele ale aerului.

primill, dedt cel mult ca o petrecere %lplcili de oameni Urll treab3. In fapt lucrurile stau altfEl.

Dovedirea Irebuinţei, in aceeaşi mburl, a educatiei fizice pentru llnni o poate face uşor orice om de specialitate. Ca şi In privinţa aerului, In privinta mişci\rilor, omul dela lar�, In afari\ clare luni Inttegi mai mult de stare pe loc, face mişcli­rile unor munci, mai totdeauna asemenea şi atingând numai o parte din organism. Chiar pentru Iniiturarta relelor, destul de primejdioase, ale acestor mişelri uniformiute, se simte mai mult nevoia educaţiei fizice. Argumentele de aici, de carte şi de om de meserie, pot s� convingI sau nu, dar iatll, primirea pe. care educatia fizid o glsqte In satele unde a pltruns! Ea nu se aseamănl nici pe. departe cu bunhoinţa,

www.dacoromanica.ro

446 B O A B E D E G R Â U

in mOlre p.artt de bunl cuviinţă, de COirt se hucurl o şezlitoare Aceste;! toate sunt insi numai plreri mai vechi SOlU incercir; 5;lU o cuvlntare de Indemnuri sau de sfalllri. E o .ldev3ratl de ui, făcute cu toatl sfiala inceputului; ceea ce .l izbutit izbucnire de bucurie, cu striglite şi cu aruncarea pll3riilor 51 deshârşeasc3. de mai mult timp, un sat cum sunt Ghim· In sus. Educaţia fizică e In forma ei un joc şi jocul a fost tOI- palii, de pe şoseaua Bucureşti-Alexandria, aproape de jumă-

tatea ei In judelul Vlaşca, e mai bine şi deCiit o simplă p3rere, orid! de inteme­iati, SlU dedt orice Incercare, oridt de Ugilduitoare. Ghimpalii vor avea meritul, nu numai cronologic, dar poate istoric, in desvoharta educilJiei fizice la sate, că a fost cel dimăi, care a dat o organi:tare Intreagă, vrednică Imru totul să fie luată ca punc;t de plec .. re.':;Oricine va vrea să' Injghebe�e vreo formă de eduC<lţie fhită la Iară va Irebui s:l facă o uc;enicie aici sau să Ireacli cel pUlin s:l vadă ceu. ce s'a putut face in acest sat vUscean. Sta­dionul pe care îl au Ghimpalii, e cel mai complet stadion din ţadl.. Ud să vrea să se ia la Intrecere cu vreun stadion de or� şi plstrăndu-se In marginile scopului local pe care H urmăreşte. Ca orice alt stadion, c1mpul de sport şi joc are un loc de jucat mingea, are chenare pe mărginile lui pentru alergare, are capre de sărit şi prăjini de căIărat, dar are şi un pavilion acoperit, de dans, are un scrănciob, .. re un joc de popÎc;e, are un loc pentru co-

Exerciţii de stadion la GhimpaJi pii, are băi. Am v3zut o �i In c .. re acest st .. dion tr3ia de toată vieaţa lui,

deauna iubit, la lar3 mai mult dedt la oraş. Si ne gândim echipe de băieţi şi de fete, destul de ascunse in por-numai la hora nelipsitI niciunui sat. Mi-aduc aminte d din tul lor sumar de mişclri In aer liber, ca să nu fie ucu-multe comune din Cadrilater, unde s'au aşezat alături de Turci şi de Bulgari, Romăni din toate părţile, aceştia se găn-deau să plece pentrucl sufereau de dorul jocului de Duminecli. Nu-şi puteau în-chipui un sat fld joc, sau, dacli-I vedeau aevea inaintea ochilor, nu înţelegeau ble­stemul să Irăiasc3 in el.

Incercarea f3cută de Echipele studen­leşti, trimise vara ac;usta de Fundalia Principele Carol, ca să lucreze la sate, este hotărîtoare. Studen\ii dela Oficiul Nalional de EduC<llie Fizică au făCUI adevărate minuni, atlt c1nd a fost vorba de lucrul in sine, aplicarea pe teren a formelor educaJiei fizice, cât şi când a f05t vorba de rllsunetul aflat intre local­nici. De nimic nu s'au !egat slitenii mai mult, mai ales m.dii şi fetele, dar şi oa­menii vlrstnici, dedt de câmpul de joc şi de tOI c;e s'a lucrat in legătură c;u el. Aler­g3ri, s1rituri, bătaia mingii, Inot, cUrie, trageri in ţint3, mi,clri rilmice şi mi.şc3ri de marş, danJuri vechi ninviate, toate s'au Incadrat, Ură nicio siluire şi Ură nicio mirare, in vieala de toate zilele a satului. De pe urma tuturor echipelor au r3mas In sate c,impuri de sport, lucrate dupl toate regulele şcolii.

-

Alte exercitii

nO$cute numaidecât, c3 nu sunt nişle formaJii de amatori de oraş, ci de-a-dreptul tineri luali dela munca ogorului sau din curtea unui gospodar de larl. Orhntra alcltuitl tot din Ilrani,

www.dacoromanica.ro

C R O N I C A 447

dnta veselă, disdplins'nd paşii, figurile complicate şi entu- Ast.1%i, Touring-Clubul Rom1niei, care e plcat numai c,j siasmul. Dumineca de toamnă mişca peste noi aur de frunte are un nume prea Inalt, interna(ional şi Ur.1 r�unet In popor,

şi curcubeuri de steaguri. scoate din trei in trei luni o revist.1, mai de preţ prin cuprins Minunea dela Ghimpati a putut ajunge fapt" printr'o po- şi mai m.1ndră In Inf"ţişare dec.1t toate semenele ei, unde

trivire de mai multe Imprejur.1ri prielnice, care, dacă au fost insă cetim in studiul d-Iui Robert Ficheux, cereetltorul Mun­uebuincioase la Inceput, nu mai au de ce d fie, la o repetare. ţil or Apuseni: ' Cind se vorbeşte in România de turism,

In sat e una din Intreprinderil e Casei Autonome a Monopolu- sunt două bpte pe care toată lumea trebue neap"rat d le rllor. Casa Autonom" a avut grija, vrednică de laud", să facă recunoascl. 1. Romlnia poate să fie o Iar" de turÎl;m, mul­

lucrătoril or ei nu numai o viUl" material" mai bun". dar şi lumit" frumuselÎÎ liniştite a munţilor ei, farmecului fără pe­una spiritual", mai ridicat". La Ghimpari s'a nimerit insă ca reche al minunatei delte dunărene, pitorescului satelor şi inginerul şef, d-I Ciubuc, un basarabean şi soţia o cehoslovacl, portului sau chiar nout"ţii bisericilor şi mln�tirilor. 2. Dar s" fie doi oameni inim�i şi nişte indr5goslili ai educa\iei turismul in RomS,nia e înc" departe de ceea ce am dori să

fi%ic�. De aici a ieşit un sat deplin org;mitat pentru stadion fie. Nu există dedt o foarte mică minoritate de oameni, ti­

şi toată viella pe care el o presupune. neri mai cu seamă, cari cercetea� frumuselile naturale ale Ghimpalii sunt cea mai luminoasă dovadă că satul romi- !lrii; dar şi ei îşi ingrlm�desc drumurile in aceleaşi ţinuturi,

nesc poate s3 intre, cu t�tl Increderea, In mişcarea de edu- Reteutul, Flg"raşul, Bucegii, Ceahlăul, singurele de altmin­calie fitică a !ării. teri unde se poate deosebi inceputul unei adevărate nrgani-

�!ii turistice, cu adlposturi bine dichisite şi cu poteci în-REV/STA TOURlNG-CLUBULUI ROMĂN/EI. - De semnate. Cit despre străini, in ciuda afirmaliei geografice

doi, trei ani incoace turismul rom"nesc a trecut primr'o pe- că Rominia se gw�te aşeutl pe marele drum al Constanti­rioaj� de propagandă şi de încercări de organiure, oficiale nopolului şi al Rădritului, sunt foarlE rari cei ce pun la cale

şi particulare, cum nu mai cunoscuse. S'au alcătuit societăţi, cailE turistice prin Iad, dincolo de pUlineie căi umblalE.

s'au ridicat case de adăpost pe inăllimi, s'au marcat drumuri, Lipsa de turism in Rom5nia e at.st de mare Indt agenţiile s'au publicat reviste şi drţi, s'au infiripat expo:tiţii. Un ser· de călătorie �i de turism din Bucureşti, ca şi tiarele şi asocia-

viciu al turismului pe I1ngă Preşedin!ia Consiliului de Miniştri, ţiile profesionale organi:z:ea� lot timpul excursii In Franţa, cu mijloace destul de însemnate la indeminil, a apărut ca in Italia, în Grecia, in Egipt, dar nici măcar unul singur in o incununare. In fala actiunii de Stat, societăţil e de turism ţară. Se cunosc ' circuite ' in!ernaţionale care ating Polonia

s'au strin, �i tit Intr'un ,ingur mănunchiu. Plru el nu se şi Ţlrile baltice, Tatra, Viena �i Budapesta, Atena şi Constan-putea merge mai departe. tinopole, dar niciunul nu trece prin păm.sntul carpatic ',

www.dacoromanica.ro

B O A B E D E G R Â U

E bine el o spune, �i incl .1dt de rlspia.t fi cu impunsături de lndurHatl ironie, un strlin a.re ne studiazl de .1ni de tile şi ne iub�te. Poate cl asemenu mlrturisiri, foarte !nte­meiate,.1u s1 p!!.trundă mai uşor in urechi, venind dela cine vine, dedt atunci c1nd le-am fi Ucut noi. Turismul in Rominia e numai la inceput şi in torma lui eroiel. Cei cui il pr.1c!ic!!. nu vor d se uite la nujunsuri. Plnl c1nd nu vom inl�tura Insă aceste nujunsuri, marele tunsm, chiar num.1i ctl in­tern, I1dnd deoc.1mdatl cu totul de o parte pe ctl venit din străin�tate, nu se va putea naşte. Vina de căpetenie a organi­taliei de Stat pentru inaimarea turismului, şi care a fiinţat de a]tfel prea puţin c.1 s1 .1rate roade pipăite, .1 fost d urmărea schimbarea Rom5niei Intr'o ţad de turism intern.1ţional. Sun­lI�m de părere că trebue d ne mulţumim cu m.1i pUlin. In­tlia noastră lucrare trebue s1 fie edua.ţia turismului inl1umru. Am scris ailădatil in am�nunt despre acest lucru şi despre marIle lui foloase. Poate ctlelalte silinle nu pot duce decit unde au mai dus: la creşterea inc3 a exod ului Românilor, de toate categoriile sociale şi ill.'iilrcinlrile in Stat, dae sta­ţiunile balnuft şi oraşele de artl ale străinătlţii. Ingreunlrile de paşaport şi de valuLl şi neplăcerea cu care opinia publicl urm�reşte aCt:lllll!!. fugii peste hot.1re, n'.1U fost decât o pie­did foarte sl.1bl. Dovadl, neopritl.ll du-te vino al unei ţlri slrilcite,pe toate drumurile continentului.

Revista Touring-Clubului Rom5niei e, mai ales, In ast-

menu imprejudri, binevenită. Ea Inseamnă, În mijlocul pu­blicaţiilor de acelaş fel, un organ de cercetare, tot pe allt pe cit de indrumare. O revistl de drumelie nu trebue si fie un buletin de botanică, de toologie, de etnografie sau de geografie, dar, trec1nd prin toate aceste ştiinţe şi prin altele, ea nu poate să se Incrudl preocup!!.rilor c;are singUft ajutl C.1 natura s1 ne arate sufletl.ll ei şi indlr!!.lul frumuseţii inllm­pliltoare sli se desluşeasd arhitectura veşnici a cruţiei. Re­vista Touring-Clubului inţelege si intre m;)i ad;lnc in do­meniul ei, dedt simpla descriere. Chiar acest numlit dintliu, cu studii destul de felurite, dă de gol aceastl hotlrîre. De pildl, d-na Liliana Protopopescu scrie despre Cinci biserici şi mllnilstiri din Bucovina, d-I Robert Ficheux despre Iti­nerarii turistice in Munţii Apuseni, d-I Valeriu Pu,cariu dupre Tliul RQlu şi Cheile Bic.1tului, d-I JUdu Titeica despre Drumul pe la Lanţuri din Piatra Craiului, dar d-I M. G. Filipescu nu se sfieşte să se apropie de Fenomenele lIeologice in peisagiul de munte şi d-] Iordan Tacu de o dovadi noul privitoare la vechiul drum al Prahovei. Informaţia e bogat� şi se reazeml pe organizaţia cu llIulte mii de membri şi cu mare oriumt a Touring-Clubului.

Revista e vrednicl de numele şi de iniţiatorii ei. Ea trebue sl se bci vrednic1 şi de clip.1 dutul de grn in care şede şi se uit!!. imprejur, cilul1ndu-şi scopurile şi oamenii, tu­rismul românesc.

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN POLITICA CULTURII (N. Iorga, G. Brătianu, Dragoş Protopopescu,

N. Bagdasar, M. Sanielevici, AI. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian Brăileanu, D. 1. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. ŞteB­nescu-Goangă, C. Kiriţescu, C. Rădulescu-Motru, G. Ionescu-SlSeşti, V. Vâ1covici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea Djuvara, I. Petrovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţa, 1. Simionescu, Ion Marin Sadoveanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filoti, Fr.

MiilJer, D. Gusti) 558 pag. Lei 400.

T R A N S I LVAN IA BAN A T U L, C R IŞ A N A, M A R A M U R EŞ U L

1918-1928 O monografie puternică a pământurilor româneşti alipite ţării prin

hotărîrea AdWlării dela Alba-Iulia, cu prilejul implinirii a zece ani dela acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi îmbrăţişând toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­nistrativ, cultural, 1582 de pagini în trei mari volume, cu nenumiirate planşe in afară de text, diagrame, hărţi, ilustraţii, reproduceri colorate. Preţul celor trei volume zooo lei (la administraţia .Boabelor de Grâu.)

Vor apărea În curând În editura Boabe de Grâu şi in conlucrare P. E. N. clubul român:

SĂLIŞTENCELE, Povestire de Coloman Mikszath din ungureşte de A. Todor, cu desene de Demian.

Din cuprinsul numtrelor viitoare: Biblioteca Brukenthal; Batthyanaeum din Alba Iulia; Co· legiul Belhlen din Aiud; ŞCOilb de arhitecturli din Bucureşti ; Conservatorul din Bucureşti; Şcoab de utt frumoase din Bucurqu, Şcoala Centralli de fete din Bucureşti; ColecfÎa de artl dr. I. Cantacuz.ino, Fabrica de hIrtie Buşteni; A�umintele muncitoreşti; Societatea Scriitorilor Ro­mlni (S. S. R.); Societatea femeilor ortodoxe; Cercet�ia; S. K. V. Societatea carpalÎnli ardeleanli); Liga Navall; Muzeul de arII bisericeâsd.; Mu�eul Kalinderu ; Mu%eul Ţlirii din CernlufÎ; Arhivele Statului diN Chişinliu; MU%eul slicuiesc din Sflntu Gheorghe; Muzeul Geologic; Coloana Traianli; SarmÎsegetuu; Adam Klissi; Castelul Mogoşoaia; Castelul Ke· meny de pe Mure.ş; Conacul Cioclineşti; Celliţile ţlr3ne,ti dse'lÎ; Mitropolia din Bucureşti; Catedrala metropoIitanli din Sibiu; Palatul metropolitan din Cernăuţi; Biserica romlneascli di3 Sofia; Turnu-Severin; Delta; Valea Prahovei; Dunlirea noastrli; Piatra Craiului; Man­galia; Un s�t din Basarabia (Cornoval. Un sat din Dobrogea (E%ibei); Copacul romlnesc.

www.dacoromanica.ro

PUBLICAŢII LE EDUCAŢIEI POPO RULUI B O

R�ist�ih�ată �na� de �It! Â U

������ �:.���tIr�d:����r:!rt��:t

O�����

ADMINISTRAŢIA: IMPRIMERIA NATIONALA BUCUREŞTI V. - Calea Şerban Voda Nr. 133-135

ABONAMENTUL ANUAL a80 LEI. -UN NUMĂR il5 LEI

NOPŢI LA HANUL DIN ANTlMOVO croniclldoman de Iordan IOl1cov, din bulgăreşte de V. C. Hrisicu, cu desene de 1. Teodorescu-Sion.

202 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

S T Â N C A R O Ş I E ROMANUL FOTINIEI SANDRIS, de GR. XENOPQULOS, din grecqte de ANTON MISTACHIDE, cu desene de 1. TEO-

DORESCU-SION. 230 PAGINI, PREŢUL 50 LEI

R U V A

î N T R E D O U Ă L U M I DOUA ROMANE MACEDONENE DE MARCU BElA, CU REPRODUCERI DUPĂ CALATORI VECHI ENGLEZI,

183 PAGINI, PREŢUL 5'0 LEI

CATALOGUL BIBLIOTECII POPULARE cu UN CUVÂNT INAINTE DE D. GUSTI, 1 1 3 PAGINI, 20 LEI

P R O G R A M D E L U C R U PENTRU

ACŢIUNEA CULTURALA cu UN CUVÂNT INAINTE DE D . GUSTI, 131 PAGINI, ac LEI

PREŢUL LEI 25

A L E XAN D R U � CE L � B U N LA CINCI SUTE DE ANI DELA MOARTEA LUI

DE P. P. PANAlTESCU, ao LBI

M O N I T O R U L O F I C I A L

ŞI tMPRIMBRlILB STATULUI IMPRlMBRIA N A T I O N A L A B U C U R E Ş T I

www.dacoromanica.ro