BOLI TROPICALECURS

Sef lucr. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

INFECȚIA CU VIRUSURILE EBOLA ȘI MARBURGDefiniție: boli acute febrile, caracterizate prin afectare multisistemică, frecvent cu manifestări hemoragice, cu rată înaltă de mortalitate.

Etiologie:Fam. Flaviviridae – cu 2 genuri distincte genetic și antigenic: Marburgvirus și EbolavirusGenul Marburg are o singură specie – Lake Victoria marburgvirusGenul Ebola include 5 specii ( denumite după regiunea izolării ): Zair, Sudan, Coasta de Fildeș, Bundibugyo, Reston; specia Reston este originară din Filipine și determină cazuri fatale de boală la maimuțe și doar infecții subclinice la om; restul speciilor sunt africane și produc frecvent boli fatale la om.Sunt patogeni ce necesită grad 4 de biosiguranță – contagiozitate înaltă și rata înaltă de mortalitate indusă.

Epidemiologie:1.Virusul Marburg:Identificat in 1967 în Germania – infecție de laborator la 25 persoane, infectate de la maimuțe verzi importate din Uganda; 7 persoane au decedat; au fost și 6 cazuri secundare, la care s-a evidențiat transmiterea interumană ( contact interuman strâns)Cazuri izolate de infecție au fost raportate în zone din Africa – Gabon, Angola, Zimbabwe, Congo, Kenya, Uganda1999 – cazuri de boală la muncitorii dintr-o mină de aur din Zair, cu transmitere secundară la familiile acestora – aspect sugestiv pentru importanța igienei în împiedicarea transmiterii infecției2004-2005 – epidemie de îmbolnăviri cu v. Marburg în Angola – peste 250 cazuri, cu decese peste 90%Se notează cazuri autohtone ( în Africa), cazuri de import ( călătorii în zonele cu cazuri de boală), cazuri secundare ( transmitere ulterioară interumană) și accidente de laboratorTransmitere – la nivelul mucoaselor și leziunilor cutanate, prin contact direct cu bolnavii ( salivă, scaun, urină, lacrimi, lapte matern, spermă, manipulare de cadavre) sau cu animale bolnave ( organe, sânge).Liliacul de fructe african – sursă importantă de infecție, prin inhalare de excremente contaminate și posibil prin îmbolnăvirea altor animale din pădurile tropicale.

2. Virusul Ebola:Prima evidență clinică în 1976 în Zair și Sudan – 550 de cazuri de febră hemoragică, asociate cu transmitere interumană ( în special în spitale, in cursul îngrijirii pacienților) și utilizarea de instrumentar medical nesterilizat1995 – epidemie cu 317 cazuri în Congo – mortalitate 88%; transmitere la personalul medical, prin contact cu fluidele biologice, favorizată de condițiile deficitare de igienă1994-2003 – cazuri de boală în Gabon, după expunere la surse de infecție animale ( primate non-umane) în păduri, ulterior răspândire intrafamilială și nosocomialăTransmitere la distanță datorită răspândirii interumane2000-2001 – 425 îmbolnăviri în Uganda, cu 224 deceseSpecia Reston – identificată prima dată în SUA în 1989, cînd a determinat îmbolnăviri fatale la maimuțe ( macaci) importate din Filipine și carantinate în localitatea Reston ( Virginia)ș sursa de infecție – Philippine pigs; nu au fost identificate cazuri de boală clinic manifeste la om2014 – cea mai importantă epidemie cu virus Ebola din istorie – peste 5000 cazuri de boală, cu 4492 de decese; primele cazuri au fost raportate în Guineea, Liberia, Sierra Leone, ulterior și în Nigeria, Congo, Gabon, Zair, Sudan, Coasta de Fildeș; au fost și câteva cazuri de import ( călătorii în zonele menționate) și la personalul medical care a îngrijit pacienții Liliacul de fructe african – gazda pentru virus; sursa de infecție pentru om – animalele sălbatice bolnave, omul bolnav; transmitere asemănătoare ca la virusul Marburg; nu s-a demonstrat rolul major al transmiterii aerogene.

Patogenie:Experimental virusurile Marburg și Ebola se replică în toate tipurile de celule: endoteliale, macrofage, parenchimatoase din numeroase organe ( ficat, plămân, creier, piele), cu necroze celulare importante și microinfarcteRăspunsul proinflamator este marcat ( nivele circulante înalte de citokine proinflamatorii) – rol important în accentuarea severității bolii; virusurile sunt rezistente la efectul antiviral al interferonului alfaInfecția acută se asociază cu nivele înalte circulante de virus și antigene viraleAmeliorarea clinică se înregistrează când viremia scade, concomitent cu apariția răspunsului imun antiviral; în cazurile severe răspunsul imun este redus și viremia este constant crescută.

Tablou clinic:Incubația – 3-16 zileDebutul: febră, faringită, cefalee intensă, mialgii, stare generală de rău, grețuri și vărsăturiPerioada de stare: febră persistentă, diaree ( uneori severă), tuse și dureri toracice, rash maculo-papulos, stare de prostrație, sângerări la nivelul mucoaselor și pielii, edeme generalizate, hepatomegalie, oligo-anurie; în cazurile severe ( FRECVENTE) comă și deces.În cazurile cu evoluție favorabilă după 10-12 zile febra scade, cu îmbunătățirea stării pacientului și recuperarea saRecrudescența febrei se datorează persistenței infecției virale sau suprainfecțiilor bacteriene.

Complicații:CIDOculare – uveităSurditate, tinnitusOrhită, parotidită supurată, hepatităSuprainfecții bacteriene

Diagnostic de laborator:1.Investigații nespecifice:Leucograma: leucopenie, limfopenie, TR-penieAfectare hepatică: citoliză hepatică, uneori hiperbilirubinemieAfectare renală: retenție azotată, proteinurieAcidoză metabolică2. Investigații specifice:Virusologice ( în laboratoare cu nivel înalt de biosiguranță): cultivare pe medii celulare; evidențiere la microscopul electronicSerologice: detecție ( ELISA) de Ag virale sau Ac antivirali în sânge Detecție prin PCR în sânge sau alte produse patologice.

Tratament:Nu există tratament etiologicPacienții trebuie izolați, cu aplicarea riguroasă și permanentă a tuturor precauțiunilor de contact ( de barieră) – toate fluidele corpului conțin virusReechilibrare hidro-electrolitică și acido-bazică, tratamentul șoculuiHeparină în CIDTratament simptomatic.

!!!!! Personalul medical de îngrijire va purta permanent costum de protecție complet, ce oferă protecție maximă și care va acoperi complet pielea;!!!!! SE VOR EFECTUA INSTRUCTAJE PENTRU MANEVRAREA CORECTĂ A COSTUMULUI DE PROTECȚIE, în vederea evitării contaminării în timpul manevrării acestuia ( îmbrăcare/dezbrăcare).

Profilaxie:Nu există vaccin specific ( cercetări)Diagnosticul precoce: date epidemiologice ( proveniență sau călătorie în zone cu cazuri de boală, contact cu persoane / animale bolnave) + date clinice + date de laboratorIzolarea pacientului în condiții de maximă securitate și dotări pentru terapie intensivăDezinfecție continuă și terminală la patul bolnavului ( cu dezinfectante pe baza de clor)Aplicarea precauțiunilor de barieră pentru prevenirea îmbolnăvirii personalului medical de îngrijireManevrare în condiții de maximă siguranță a cadavrelor și îngropare imediată.