Asocia]ia Literarã „Pãstorel” Ia[i

Revistã interna]ionalã de literaturã umoristicã

Nr.14/2015 (34) Serie nouă

08.02.2015. Sedinţa de lucru a Asociaţiei. Împreună cu Asociaţia Universul Prieteniei a fost organizată şi lansarea

volumelor scrise de foarte tinerele MălinaTeodora Hordilă şi Daria Luncă, în prezenţa seniorilor poeziei ieşene

Emilian Marcu şi Horia Zilieru.

08.02.2015 Publicul prezent la activitatea prezentată mai sus a reacţionat cu entuziasm şi bucurie la recitările celor

două protagoniste. În primul rând, zdrobit de emoţie, epigramistul Eugen Deutsch, redactorul-şef al revistei

Booklook

Foto: Rodica Rodean

Autoportret

Eu sunt un „book-look”-aş notoriu

Urcând doar fanteziste pante,

Gonind spre ţelu-mi iluzoriu,

Extrapolând subtile poante.

Nu merg pe-un drum aleatoriu

Dar, prins de vreri prea oscilante,

Eu sunt un „book-look”-aş notoriu

Urcând doar fanteziste pante.

Trăgând din turnu-mi de ivoriu

Spre ţinte prea extravagante,

Crezând şi-n Rai şi-n Purgatoriu -

Himere oarecum savante -

eu sunt un „book-look”-aş notoriu

Eugen Deutsch

„BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor

DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă

REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch

SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas

COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel),

Georgeta Resteman (Cipru), Gheorghe Bălăceanu

ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail:

HHTTbmb.curs@yahoo.com TTHH; HTHmihai_haivas@yahoo.coom

http://alpi.iasi1.ro/logo/logo.png Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi

comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim

Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni:

Costel Pătrăşcanu, Nicolae Viziteu şi Cristinel Vecerdea

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

INEGALABILUL NICOMAH

[Nicolae-Paul Mihail] FOCUL DEMIURG

Când stelele pe cerul nopţii curg

Şi soarele se-azvârle-n infinit, De-i întuneric sau de e amurg

Eu mă gândesc la focul demiurg De care pomenea şi Heraclit

Şi nu plec nicăieri făr-un chibrit.

ENTROPIE

Mă nasc uşor într-un vârtej de fum

Şi cresc înalt în flăcări ca o floare, Îţi sunt cămin, făclie, lumânare,

Dar, omule, fereşte-mă din drum Că pot fi şi explozii nucleare

Şi pân’ la urmă te prefac în scrum Ca pe-un banal chiştoc dintr-o ţigară.

UN DANS DE NUANŢE FREZ

În faţă are-o grădiniţă (În faţa casei, ţin să precizez!) Şi în grădină cântă un cintez C-un ţiuit ca vârful de peniţă.

În mijloc a crescut o garofiţă Ca-ntr-un pastel suav, indochinez,

Petalele ei mici, ca de foiţă, Vibrează din amurg până-n nămiezi.

În iarba mai subţire ca o liţă Se-nvârte-o gâză ca un titirez

Şi-adeseori, cu capul pe perniţă

Aş sta o noapte-ntreagă să visez Cum tânăra stăpână şi domniţă

Mă cheamă într-un dans de nuanţe frez.

LA UN PAHAR (pantum)

În sânul lui albastru de cristal,

M-am întâlnit de multe ori cu mine, Când cerul era vag autumnal,

Ca toamna vieţii ce o simt că vine.

M-am întâlnit de multe ori cu mine, Şi am privit duios, ca la un frate, Ca toamna vieţii ce o simt că vine

Agale inima-auzeam cum bate.

Şi am privit duios, ca la un frate, Plecat de mult, de mult înstrăinat,

Agale inima-auzeam cum bate, Un ornic melancolic, depărtat.

Plecat de mult, de mult înstrăinat, Îmi regăsesc azi umbra în pahar,

Un ornic melancolic, depărtat, Parfumuri vechi mi-aduce-n suflet iar.

Îmi regăsesc azi umbra în pahar, Un chip decolorat şi trist şi pal,

Parfumuri vechi mi-aduc în suflet iar Mici bucurii trecute ca un val.

Un chip decolorat şi trist şi pal, Într-un pahar şi-a înecat, banal, Mici bucurii trecute ca un val

În sânul lui albastru de cristal.

OMAGIU

LA MULŢI ANI, MAESTRE!

Epigrama E ca-ndepărtata stea Ce se oglindeşte-n ape; Ţi se pare că-i aproape Dar ce greu ajungi la ea!

La "Bolta Rece" De vreţi ca lumea să petreacă, Aduceţi, măi, şi fete mari: Din Bohotin o "busuioacă" Şi pe cea "grasă" din Cotnari.

Autumnală Cavaler fără pereche, Vântu,-ndrăgostit lulea, Cântă frunzei la ureche Şi ea, biata, va cădea!

Necuviinţa Pe al vieţii lung traseu Este o interferenţă Între lipsa de decenţă Şi surplusul de tupeu.

Sinceritate

Sub cerul plin de curcubeie O altă dragoste nu am Şi tu eşti singura femeie Din viaţa mea. (Spunea Adam!)

Ridendo… Cată-ţi drumul, babă hâdă Şi din faţa mea să piei; Celui ce-a ştiut să râdă Nu poţi duhul să i-l iei!

Antisonet Învie, Cincinate, şi pune capăt dramei, Că-n casa ta poeţii citesc numai sonete; Ne-au năpădit, maestre, atâţia barzi cu plete, Că nu se mai zăreşte... chelia epigramei!

Prostia În universul nostru strâmt Plini de virtuţi şi de ocară, Prostia este o povară Pe care cei ce-o duc, n-o simt.

Între vis şi realitate Nu regret c-am fost un an În Guvernul Stolojan, Dar visam să fiu ministru De la Tisa pân’ la Nistru!

Femeilor De când îi ştiu iubirii mersul, V-am scris poeme de amor, V-am dat şi rima mea şi versul Ba chiar şi dreptul de-autor!

PIETRE DE TEMELIE

La 12.02 1975 a luat fiinţă Cenaclul Epigramiştilor Ieşeni patronat de ziarul Flacăra Iaşului - precursorul Academiei Libere „Păstorel Iaşi. Noi cei de azi, membrii ai A.L.P.I. le mulţumim şi le dăruim un gând bun tuturor celor care, în timp, prin muncă şi talent, au contribuit la

faima umorului ieşean.

„ACADEMICIENI” INTRAŢI ÎN LEGENDĂ

Unui cenaclu de epigramişti Adevăru-i evident:

În acest râvnit cenaclu Intră unii cu şperaclu

Dar rămân cei cu talent.

Pe marginea volumului unui poet Cum cu fiecare rimă

El comite câte-o crimă Volumaşul lui stingher…

E cazier! Nicolae Ţaţomir

Jumătatea conjugală Eu nu vă cer să-mi daţi dreptate,

Dar, după câte înţeleg, Femeia este jumătate

Doar când bărbatul nu-i întreg! Vasile Bolocan

Demagogul E unul care toacă-ntruna Şi-n gât i se agită mărul,

Când îşi susţine grav minciuna Luând ca martor adevărul.

Jean Buhman

Noi şi guvernanţii Ne hrănim fideli Veşnicei meniri:

Ei cu păcăleli, Noi cu amăgiri.

Veron Ene

Câinii vagabonzi Privesc la câinii strânşi pe un tăpşan

Şi-un gând a prins în mintea-mi să-ncolţească:

Se sfâşie-ntre ei pentr-un ciolan C-o patimă atât de omenească!

Neculai Darie

Poeţi şi critici Stau în turnurile vieţii, După cum s-a remarcat: Turn de fildeş au poeţii, Criticii?... beton armat!

Margareta Faifer

Unuia Sufletu-i rămas hoinar Nu-şi găseşte alinare: Nu-raiul e în inventar,

Iadul e în renovare. Nelu Marian

Planeta Marte Pe marte viaţă trebuie să fie! Dovadă sunt canalele săpate

Ce-apar ca nişte şanţuri desfundate, C-or fi având şi dânşii… Primărie!

Costache Plăcintă

Proverb reactualizat Ce să te mai miri atât?

Când, prieteni, de mulţi ani Te ajut-aşa încât

Nu-ţi mai trebuie duşmani. Georgeta Vătavu

RONDELUL GĂRII

La ore mici în Gara Mare Peronul e-un prelung alai, Dar nici picior de poliţai

(Or fi, cumva, la reciclare?!)

Prin urbe nu-i nici un tramvai Căci toate-s duse la culcare;

La ore mici în Gara Mare Peronul e-un prelung alai.

În sălile de aşteptare Prin fum ce cu cuţitu-l tai

N-ai loc măcar s-arunci un pai, Dar afli hoţi de buzunare

La ore mici în Gara Mare.

Vasile Bolocan

ÎN IAŞI

(parodie la G. Topîrceanu)

Ora zero, toiul nopţii,

Ornicul de la palat

Bate de trezeşte morţii

Îndelung şi apăsat.

O pereche, ea şi el,

Ce s-au cunoscut aseară,

Urcă scara la hotel,

El greoi şi ea uşoară.

Ora două în sfârşit,

Ornicul de la palat

Bate scurt şi plictisit

Ascunzându-şi un căscat.

La hotel cu bar sub scară

O pereche el şi ea,

În tăcere se coboară,

El uşor şi dânsa grea !

Jean Buhman

CĂSNICIA

Pe când o fugăreau de zor ogarii O Vulpe fu de un Măgar salvată Care s-a-ndrăgostit de ea pe dată

(Cum se îndrăgostesc mai toţi măgarii...) Deşi prin gând nici nu-i trecea măcar

Şireata Vulpe a-ncercat să pară Că e îndrăgostită de măgar,

Exact ca-n „Visul unei nopţi de vară”.

Visând confort în carul căsniciei Cucoana, dominată de ambiţii Desfăşurându-şi arta vicleniei Iubitului i-a pus nişte condiţii

„Ne vom schimba regimu-alimentar, N-o să mai paşti de-acum prin bălării,

Te vei reprofila ca bucătar Şi ne vei pregăti... găinării.”

Gândeşte, bietul, în ce vrea să-l bage (Că nu e prost deşi adesea rage !)

Cercă să pară calm în faţa ei Şi-i spuse-aşa: „Cucoană, uite ce-i,

Eu recunosc, desigur, că-s măgar Şi că mai pasc ades prin bălării, Dar trag din toată inima la car

Şi nu fac niciodată măgării! Că printre noi mai sunt şi potlogari Or fi, nu zic, dar ăia-s alţi măgari.”

Sfârşind astfel de lămurit iubita (Uitând pe loc de clipa cea nefastă

Când s-a gândit s-o ceară de nevastă) Iubitul i-a şi arătat... copita !

MORALA din final urmează

Şi-n primul rând se adresează, Urechilor de ascultat Şi fetelor de măritat:

Să tragă singurel la car, Nu mai găsiţi nici un măgar !

Costache Plăcintă

DESENE PE O PIATRĂ DE TEMELIE

Autor: Gh. Bejenaru-Bej

SCURT TRATAT DE ZOOLOGIE COMPARATĂ (II)

PUPĂZA (Upups Epopa) Constatăm cu mare surprindere că această pasăre, complet nefolositoare omului, se bucură de o simpatie nelimitată şi de cele mai frumoase aprecieri din partea tuturor. Chiar şi de unde nu te aştepţi, adică de la ruralii din poveştile lui Ion Creangă. Care, deşi îi spun cuc armenesc, nu o lasă pradă unei mici lichele care voia să o valorifice pe piaţa cu specific. Se vede treaba că aveau ei o intuiţie a lor care nu dădea greş. Pentru că, după această poveste, biata pupăză intră într-un con de umbră şi nu prea mai aflăm nimic despre ea cam un secol şi jumătate. Timp suficient pentru ca păsărica să-şi schimbe complet look-ul, să se reinventeze cum se spune şi să invadeze vieţile oamenilor, mai ales prin intermediul micilor ecrane. Acum nu mai pare atât de nefolositoare şi deşi gama de întrebuinţare a pupezei este destul de redusă, dă o mulţime de bătaie de cap utilizatorilor cu mofturile ei, cu scandalurile în care te bagă şi cu primejdiile care te pasc la tot pasul în teritoriul domestic, unde o altă pasăre dictează (generic, gâscă sau curcă bătrână care cârâie şi ciupeşte de mama focului). Acum pupăza, iniţial o consumatoare de insecte, se hrăneşte numai cu carduri bancare. De preferinţă Gold, sau Platin dar, la nevoie şi cu alte genuri însă neapărat cu multă valută în ele. Pentru că, în caz contrar, stă bosumflată şi înfoiată refuzând orice colaborare. De regulă devin lacome şi au tendinţe de îngrăşare aşa că, unele mici alergări cu sonorul dat la maximum le sunt foarte folositoare. Nici acum nu lipsesc din jurul lor lichelele care nu le mai vând în târg ci le negociază prin baruri, sau cluburi de fiţe. Duc în general o viaţă bazată pe zburdălnicii şi flecăreli fără nici un rost, bârfesc şi se scuipă, fără răutate, tot timpul. Oglinda este obiectul care le fascinează, iar modul de împerechere singura preocupare intelectuală. Trăiesc destul de puţin în centru atenţiei masculilor, care, fie vorba între noi, le seamănă foarte mult. Apoi după ce mai îmbătrânesc, umblă apucate să-şi facă un cuib lăudându-se cu virtuţile, dar şi cu abilităţile lor. Evident, nu le mai nimeni în seamă. Fiindcă, de regulă, bărbătuşii speciei au acasă tot o pupăză, dar mai bătrână. Mai intră pe felie, din când în când, câte un papagal bătrân şi idiot care se mai crede cocoş şi este dispus, înainte de a muri, să rupă gura mahalalei cu pupăza lui cea frumos colorată. Evident toată lumea râde, că doar de aia s-au inventat papagalii. Prin urmare, putem aprecia că specia pupezelor prezintă un singur risc. Acela al înmulţirii excesive, datorat în primul rând climatului extrem de favorabil creat de platourile de filmare şi cel al televiziunilor, înmulţite, la rândul lor, fără nici un scop şi fără nici o justificare.

LIPITOAREA (Hirudo medicinalis) Neagră, unduitoare, rece şi foarte perfidă, această fiinţă perfect respingătoare trăia, cu ani în urmă, prin mlaştini, bălţi şi ochiuri de apă stătute. Dacă aveai ghinionul să treci prin raza ei de acţiune, se lipea de tine şi cu guriţa ei ca un ferăstrău circular te sfredelea şi îţi sugea sângele până pica, dar nu lată, ci mult mai umflată şi foarte fericită de ceea ce făcuse. Ca o culme a cinismului, secreta o

substanţă, hirudinee, cu care îţi anestezia orice durere dar nici rana nu se mai închidea. Ce să mai vorbim, un coşmar! Mai locuia şi în sticlele expuse la vedere de tot felul de spiţeri sadici, care le foloseau pentru a vindeca varicele, sau durerile de cap. În disperare de cauză, dar şi din lipsă de alternative oamenii acceptau şi apoi, ca să nu se facă de râs, spuneau că le-a trecut orice durere. E drept, înlocuită de o spaimă niciodată recunoscută. Comportament, tipic masculin! Momentul de triumf al acestor vieţuitoare a venit cumva pe neaşteptate dintr-o direcţie cel puţin bizară. În urmă cu vreo sută şi ceva de ani nişte băieţi deştepţi au băgat în capul proletariatului mondial ideea că o duc prost şi sunt exploataţi crâncen de burghezi: „aceste lipitori care sug sângele şi sudoarea poporului”.

Hopa!! Străvechile spaime au cuprins clasa muncitoare, iar sloganul, sprijinit eficient de nişte tancuri sovietice, a schimbat faţa lumii. Proletarii au ajuns la putere şi au intrat într-o stare de fericire care, imediat, i-a tâmpit complet. Era un efect pervers al fericirii şi, prin urmare, după cam cinci decenii de îmbuibare au pus din nou mâna pe lozinci şi au reinstaurat lipitorile la locurile lor, iar ei au preferat să intre într-o nouă stare de graţie numită tranziţie, din care, se pare, că nu vor mai ieşi niciodată. Da! Dar steaua lipitorilor apusese. Agricultura socialistă a secat toate bălţile şi lacurile ca să producă tot mai multă mâncare pentru popor şi, spre final, poporul chiar se obişnuise cu ideea de a mânca flora spontană de pe fundul fostelor lucii de apă. Concomitent şi spiţerilor le-a fost trasă rogojina de sub picioare de către marile concerne farmaceutice care oferă, contra oricărei maladii, vaccinuri la pachet cu boala respectivă. Vă daţi seama ce succes!? Să iei un hap şi să-ţi treacă durerea fără să mai suporţi viermele acela care se târâia pe pielea ta catifelată. Aşadar, lipitorile ar fi trebuit, în mod normal, să intre în extincţie. Însă versatilitatea lor de excepţie le-a adus salvarea. Şi-au transferat apucăturile sângeroase şi obiceiurile vulgare asupra unor bipede, destul de stupide însă mult mai apreciate de omenire. Au creat, aşa cum se spune acum, un avatar. Fie vorba între noi foarte reuşit! (vezi foto pe orice blog). Această nouă fiinţă, că altfel nu-i putem spune, este, precum vedem, brunetă sau blondă şi chitită să sugă tot ce prinde. Unde mai pui că mimetismul perfid al speciei a creat iată, o iluzie perfectă, aparent aptă să răspundă unor nevoi profunde şi rareori mărturisite ale bărbaţilor. Numai ale lor, fiindcă femeile au, cu unele excepţii desigur, o aversiune totală faţă de aceste exotice creaturi şi emit în apropierea lor tot felul de avertismente sonore pe diferite tonuri, sau ajutându-se de obiecte numite contondente. Dar, cum temeritatea merge mână în mână cu tâmpenia specifică, bărbaţii ignoră temerile însoţite de avertizările ferme ale femeilor şi se declară foarte amatori de a testa abilităţile şi performanţele noilor forme de lipitoare. Ce-i drept, aici intervine din nou viclenia proverbială a fiinţelor. Nu mai secretă ele nici un strop de hirudină, dar scot nişte sunete (gemete) onomatopeice şi nişte mârâituri înfundate care blochează complet activitatea, presupus cerebrală, a masculilor. Cum însă această activitate nu s-a dovedit a fi vreodată punctul lor forte, putem afirma că nu se înregistrează victime directe al folosirii lipitorilor. Iar cele colaterale sunt de domeniul avocaţilor. Aşa că nu ne interesează!

CIOCĂNITOAREA ( Dendrorocopos minor buturlini) O fiinţă absolut fermecătore, poate puţin cam prea poznaşă şi cam pusă pe farse, aşa cum a fost făcută celebră de o surată americană, într-un film pentru copii. Ei, da, dar asta numai în mintea copiilor fiindcă adulţii când aud cuvântul fac nişte asociaţii bizare şi încep să respire mai greu, să facă tahicardie şi să se gândească la tot felul de prostii făcute cu ciocănitori. Este drept nu dintre acelea cu pene colorate care găuresc scoarţa copacilor în căutarea hranei ci a unora care, tot în căutare de hrană, se caţără pe oameni. Ei, bine, aceasta este specia care va trece cu bine peste orice dezastru natural şi va supravieţui chiar dacă toate penatele din lume ar dispărea. Capacitatea lor de adaptare este atât de puternică încât chiar şi la vârste înaintate găsesc suficiente trunchiuri putrede, pline de viermi, pe care să se caţere cu succes. Din punct de vedere economic sunt nişte calamităţi comparabile doar cu marile uragane. În urma lor rămân case pustiite, averi risipite, nişte masculi şi carduri bancare golite de orice expresie şi funcţionalitate, plus neveste în pragul nebuniei. Chiar dacă unele specimene mai cad victime răzbunărilor de tot felul, numărul exemplarelor este în continuă creştere, dată fiind competenţa cu care majoritatea mamelor din lumea asta îşi educă fiicele pe această cale a victoriilor incontestabile. MĂGARUL (Equus asinus)

Acum câteva milenii, plus ceva secole, marele rege Alexandru, cunoscut mai ales ca Macedoneanul, dă un ordin care-l introduce în istorie pe acest patruped deosebit de simpatic: „măgarii şi filozofii, la mijloc!” Aparent banal, acest ordin, îi pune pe

aceeaşi treaptă de importanţă şi pe unii şi pe ceilalţi. Nu ştim dacă Alexandru avea umor, sau numai darul previziunii, însă pe parcursul vremurilor criteriile sale de ierarhizare nu prea au fost confirmate de filozofi. Numai măgarul, singur, a continuat marşul său victorios spre celebritate purtând-ul în spinare pe un personaj care la momentul respectiv, intrarea în Ierusalim, nici nu bănuia ce-l aşteaptă. Cert este că, respectivul asin, unul de împrumut de altfel, a ştiut să evite conflictele în care fusese băgat fără voia lui şi, ceva mai târziu, face vogă în literatura evului mediu evoluând ba pe lângă Nastratin Hogea, ba pe lângă mult mai stupidul Buridan. În epoca modernă se afirmă din nou, într-o scriere plină de ascunzişuri, taine şi înţelesuri greu de desluşit, genială deci, a lui Balzac. Figurează apoi în tot felul de creaţii mediocre, dar de mare succes şi, în sfârşit, joacă rolul vieţii într-un desen animat împreună cu alte fiinţe asemenea lui, simpatice, dar neînţelese de oameni: căpcăuni, mâţe sclifosite, vrăjitoare paranoice sau căpcăuniţe sexi, plus regi tâmpiţi (firesc!). Ce să mai vorbim?! Popularitatea fiinţei este pe culmi. Bine meritate însă, nu ca… ştim noi cine… Din păcate, în vremurile noastre vulgare, mai este folosit şi în bancuri, glume tâmpite, sau ca jignire. Cu toate acestea, el rămâne modest, muncitor şi, culmea, manifestă o demnitate, o personalitate şi un curaj exemplar. Asta dacă ar fi să-l raportăm la noi oamenii, deşi este imposibil. Nu putem face aşa ceva fiindcă noi suntem, prin definiţie (dată tot de noi, desigur), fiinţe superioare. Oricum, dragul de măgăruş, chiar numit, nu se ştie de ce, Ciuş, de toată suflarea literară, este iubit, din pricini foarte diferite totuşi, de copii şi de femei. Nu şi de bărbaţi, care-l chinuie şi încearcă să-l umilească ori de câte ori au ocazia din motive de invidie crâncenă. Oare de ce!? Doar pentru că Prea Înaltul, în semn de dragoste, l-a dotat cu atribute masculine care pun în dificultate şi creează cumplite frustrări tuturor

masculilor cu două picioare şi fără păr pe piept? Pentru asta au făcut numele lui de ocară asociind-ul cu păcătoasele lor apucături? Păi, de ce se spune că este măgar un filfizon care strică căsnicia unui biet bou, ştiut fiind că măgarul, cel patruped desigur, este de o impresionantă fidelitate şi devotament faţă de femela şi puii săi!? Sau de ce se spune despre vreun domn că s-a purtat ca un măgar, când beat fiind, a făcut scandal şi şi-a dat jos pantalonii. Ce, aţi văzut vreodată un măgăruş bând altceva decât apă? Iar chestia cu pantalonii, hai să fim sinceri, nu este cazul s-o mai discutăm. Chiar dacă ar purta aşa ceva, măgarul adevărat nu are nevoie să facă gesturi indecente. Ar fi pur şi simplu inutile! Sau, spuneţi, vă rog, dacă un om ar fi capabil de atâta demnitate. Să se opună ferm şi definitiv atunci când ipochimenul care-l exploatează fără milă vrea să-l forţeze să facă ceva ce nu este pe voia lui. Deşi ia bătaie cât cuprinde şi riscă să rămână fără hrană inteligentul măgăruş nu se clinteşte din locul unde s-a înţepenit în semn de revoltă. Şi, ce credeţi!? Câştigă detaşat confruntarea cu stăpânul care, din disperare, ajunge, în final, la o concluzie logică. Îi dă dreptate bietului animal fără ca măcar să se mire de inteligenţa lui. Bine, este totuşi scuzabil, fiindcă stăpânul nici nu este dotat intelectual pentru un asemenea act. Aceasta, lipsa posibilităţilor intelectuale deci, este prin urmare a doua cauză majoră a nedreptăţilor pe care oamenii le fac acestei fiinţe deja legendare. În concluzie, considerăm că, în lume, concomitent cu extincţia diferitelor specii, proastele lor obiceiuri, reale sau inventate, sunt practicate cu voluptate de specia umană. Dezechilibrul acesta va fi anulat de lupta noastră susţinută cu toate mijloacele la îndemână. Rezultatele vor fi contabilizate cu maximă eficienţă pe data de 06.06.6.666.

Mihai Batog-Bujeniţă

Tocmai în 6.666!? Mari hahalere mai sunteţi!

SĂ NE REAMINTIM DE BRÂNCUŞI

(dedicat maestrului Brâncuşi şi operelor sale)

A LA TABLE DU SILENCE

La TABLE DU SILENCE nous sourit Avec l’humour câlin de la tendresse, Avec l’élan, très pur, de la SAGESSE Comme-un OISEAU en vol vers l’INFINI.

Près d’elle la COLONNE nous séduit, Avec sa silhouette de déesse, Et son BAISER, renouvelé sans cesse, Nous ouvre-une PORTE vers le paradis.

Ce sont les fruits mûrs de la CREATION D’un maître qui dépasse les géants Avec son cœur, son âme, sa raison.

Son œuvre parle d’une voix profonde, Aux hommes, aux artistes, aux savants, De l’avenir et du DEBUT DU MONDE.

RONDELUL AMINTIRILOR

Ne-amintim cu toţii de Brâncuşi, An de an, în zi de-aniversare, Căci iubim pe marii noştri duşi; Dar şi-n Franţa i se-aduce-o floare.

La Paris, de-al său SĂRUT seduşi, Dar şi noi, acei de la izvoare, Ne-amintim cu toţii de Brâncuşi, An de an, în zi de-aniversare.

Dar în rest, amicii mei ghiduşi, Când în jur problemele-s amare, Ne-ntrebăm, niţel cam indispuşi, Dac-atunci când nu e sărbătoare,

Ne-amintim cu toţii de Brâncuşi…

LA MASA TĂCERII

Zâmbeşte, plină de tandreţe, MASA TĂCERII, CUMINŢENIA-i sihastră Se-nalţă ca o PASARE MĂIASTRĂ Ce ştie, foarte bine, că-i aleasa.

Alăturea COLOANA e crăiasa Ce-şi dă SĂRUTUL către zare-albastră Prin POARTA-n care, după vrerea noastră Călătoria şi-a-nceput mireasa.

Sunt fructele CREAŢIEI de vis Prin care un artist ce seamăn n-are Ne-a arătat un drum spre paradis;

Iar cel ce-a dat o nouă viaţă humii Ne-oferă-n stilu-i făr’ de-asemănare Şi viitorul şi-NCEPUTUL LUMII.

LE RONDEL DES SOUVENIRS

On se souvient de Brancusi Chaque-année, le jour de sa naissance, Car on l’aime, très, très fort, ici, Et on l’aime sûrement en France.

Quand on voit, en rêve, à Paris Le BAISER de pierre qui s’élance, On se souvient de Brancusi Chaque-année, le jour de sa naissance.

Mais les autres jours, mes chers amis, Quand-on voit autour d’autres tendances, Un peu triste-on se demande si En dépit de toute espérance,

On se souvient de Brancusi…

EUGEN DEUTSCH

(A)FACEREA LUMII

Noua versiune a Genezei

Din pământul şi din seva Raiului, creând un neam,

Domnul o făcu pe Eva Şi cu Eva pe Adam.

Giuseppe Navarra

Biblică

La-nceput a fost Cuvântul Spune-n Biblie Prea-Sfântul!

Ipoteza e fantastă: Cum putea vorbi o coastă?!

Virgil Cacinschi

Rectificare la Geneză

Când, pus pe fapte mari, Prea-Sfântul Din haos a aprins scânteia

Întâi a plăsmuit femeia Şi-apoi a răsunat cuvântul.

Jean Buhman

Cerere lui Dumnezeu

Când m-alungaşi din Rai, ţii bine minte, Ţi-am spus: „Cu Eva Raiu-l iau cu mine!”

Nu retractez, dar vrând cinstit să cad, Dă-mi un concediu de odihnă-n Iad!

Aurel Iordache

GENEZA

Dup-o mai nouă ipoteză, A Universului structură

Precum şi-ntreaga sa «geneză» A fost o mare “făcătură”.

N-P. Mihail

Păcatul biblic

Adam, nu Newton se-nţelege,

Muşcând din mărul raiului Descoperi faimoasa lege A gravităţii.. faptei lui!

Sorin Beiu

***

Femeia cea mai necăjită A fost a lui Adam soţie, C-a trebuit să vieţuiască

Doar c-un bărbat o veşnicie! Corneliu T. Maiorescu

BIB

LIC

Ă.

Gel

oase

-s to

ate

fete

le, c

hiar

cas

tele

Dec

i Eva

, spr

e-a

afla

de

n-o

înşe

ală

Ada

m c

-o ip

otet

ică

riva

lă

Îi nu

măr

a, în

fiec

are

sear

ă… c

oast

ele!

E

ugen

Deu

tsch

Cenaclul Umoriştilor Sibieni… SUB SEMNUL LUI 40

Unui… Multă lume se petrece Prin birou-i de stăpân; Ce e val ca valul trece Dar sacoşele rămân.

Ioan Mărgineanu

Încălzirea globală

Pe globul nostru, convertit La vremea care-n goană trece, Constat că lumea s-a-ncălzit

Că s-a-ncheiat… Războiul rece!

La început a fost cuvântul (Biblia) Azi ştie sigur tot pământul Ce ne-a dezvăluit scriptura: „La început a fost cuvântul” Ş-apoi a apărut… cenzura!

Nicolae Mihu

Ruga lui Adam Că m-ai izgonit din Rai,

Doamne, te-aş ruga ca omul: Vreau să duc, de vrei să-mi dai,

Restul merelor şi pomul. Nicolae Munteanu

Matematică electorală Accepţi, mobilul când ţi-o cere,

Şi calculul absurd total De ridicare la putere A câte unui radical!

Gheorghe Şchiop

Muza mea

Eu m-am rugat de multe ori Să am doar trează muza; Domnul

M-a ascultat, şi-acuma somnul Îi prinde doar pe cititori.

La distanţă…

De câţiva ani, în ultima instanţă, Şcolarii şi studenţii fără zel

Urmează-nvăţământul la distanţă; Dovadă certă că se tem de el!

Ştefan-Cornel Rodean

Îmbogăţire

În America plecată, Ca să scap de zdrenţe, Iată am ajuns bogată

…în experienţe.

Atenţia Emoţii prind să mă-nfioare De ziua ta şi m-am grăbit

Să-ţi iau ceva, ah, soţ iubit, Dar n-ai nimic în buzunare.

Viorica Voicescu

THRILL… ER

PR… OLOG La sediul FURNIBANK din Lunca Rară Un greieraş niţel handicapat Ceru un împrumut pentr-ó vioară: “Căci cea de la natură s-a stricat!” Dar, oferind drept gaj doar o chitară, Fu refuzat!

9 SĂPTĂMÂNI ½ MAI TÂRZIU

La Centrul Anticrimă din Chicago Soseşte-un S.M.S., scris pe rogoz, Ce-anunţă că la sud de Pago-Pago Un killer camuflat cu chinoroz Ucide mici furnici, pictând pe prag o Chitară roz!

Sergentul Rex, copoi cu nasul fin, Primind urgent acest fantastic caz L-anunţă cu tupeu pe Moş Martin, Secundul său mai niciodată treaz, “ De-l prind rapid am să-l închid puţin La Alcatraz!”

Dorind să afle-al crimelor mobil Rex câţiva martori a interogat: Un brotăcel ce-ar fi cerut azil Politic, un micuţ nevertebrat, Un scorpion beteag şi-un crocodil Înlăcrimat!

Se contura deci un portret robot: Un pirpiriu drapat în verde-gri Mai scund ca STATU-PALMĂ-BARBĂ-COT Ce nu părea deloc a se hrăni Şi care,-ntr-o măsură de fox-trot, Cânta: “Cri-cri!” Deşi se ascunsese în lucarna Din furnicar, cel identificat (Ştiutul greier) chiar de temerar n-a Mărturisit, fu iute condamnat La moarte… şi, cum tot venise iarna, L-au îngheţat!

EPILOG Profund şocaţi de-asemenea osândă Cei de la FURNIBANK, râvnind un trai Mai calm şi fără body-guarzi la pândă, Decid: “Oricare greier scăpătat Primeşte credit fără de dobândă (Dar până-n… mai!) ”

EUGEN DEUTSCH

REPARAŢIUNI

Întoarcerea la basme (nu cele politice) este necesară pentru a ne obişnui încetişor cu normalitatea, adesea dezamăgitoare. Astfel, Moşul avea o fată, dintr-o căsătorie anterioară, destrămată din cauza Moşului, pe atunci mai tânăr, care făcea pe haiducul la fără frecvenţă, trăgea la măseaua de minte şi uneori, sub influenţa unor impulsuri venite din abisul subconştient, zic psihologii, din cauza beţiei, zic bârfitoarele rurale nelipsite, o mai şi altoia peste epiderma facială, bucile feţei, ceea ce femeia nu a mai suportat şi a plecat într-o bună zi, la miez de noapte, până unde a văzut cu ochii. Fiind mioapă,

dar norocoasă, a nimerit la Bucureşti, unde a intrat fată în casă, la unul Petre Ispirescu, unde, în serile lungi de iarnă obişnuia să-i povestească basme, pe care acesta le-a notat cu precizie. N-ar fi primul caz de... ştiţi despre ce vorbesc! În timpul cât fusese măritată cu tânărul moş, acesta cunoscuse la o cârciumă cu ţuică la ulcică şi karaoke tradiţional, pe viitoarea Babă, ce trăia cu crâşmarul, la rândul său căsătorit cu nevastă-sa. Când aceasta a rămas grea (!?) a fost alungată de la han, cam când şi nevasta Moşului se uşchea, după cum îi dicta destinul, aşa că mutarea viitoarei babe în locuinţa Moşului a fost o chestiune de zile. Acolo a şi născut, apoi a crescut ambele fete, imparţial, şi nu aşa cum zice basmul. De altfel, aici am vrut să ajungem, să punem lucrurile la punct şi să restabilim adevărul istoric. Fata Moşului nu era deloc frumoasă şi compensa aceasta printr-o hărnicie excesivă, prilej ca Baba s-o laude şi s-o dea pildă fetei sale (şi a hangiului) o frumuseţe rece, aparte, o personalitate glacială, ce avea pasiunea lecturii şi a supravegherii evidenţei contabile, din bătătura (!) Moşului. Cei care o ţin, până la loc comanda, cu stereotipele educative şi ale moralei, greţos de lineare, prieteni cu binele care îi dă musai la cap răului, prin diverse acte de violenţă, o fac pe Fata Moşului personaj pozitiv, iar pe cealaltă negativ. Fals, domnilor, care nu credeţi că unu şi cu unu fac doi, şi nu daţi voie, spumegând, ca doi bărbaţi să-şi unească destinele, pentru că cea care făcea o figură aparte în areal era Fata Babei, pe care voi o pictaţi misogin, şi rea şi urâtă. Fata asta trezea pasiuni şi doine de jale, cu lirica adecvată, flăcăii oftau după ea până la condens, pe când Fata Moşului era ignorată, ceea ce a trezit în cenuşiul ei otrăvit o ură complotistă, planuri diabolice de suprimare a surorii sale vitrege. Ce ziceţi, bate adevărul realitatea voastră, la popou? Din respect pentru epic, naraţiune şi limbajul românesc, mă exprim elegant, evitând cuvintele de genul cur, curvă, găozari exegeţi, şi altele, pentru a repune lucrurile la locul lor, respectiv pe Moş, Babă şi cele două fete. Extinzând, putem să întrebăm interogativ de ce Ileana Cosânzeana este the best, prin chestii speciale ca: din cosiţă floare-i cântă/zece-mpărăţii ascultă, iar peţitorii fac autostradă la curtea tătâne-su, din dorinţa de a deveni ginerii lui?

Adevărul, şi aici, este altul: flăcăii ceia, după ce şi-au tocat moştenirile pe jocuri de noroc, afaceri imobiliare păguboase, tratamente costisitoare, sigur că vor să se refacă şi dau năvală la oportunitate, la disperarea împăratului de a-şi mărita fata şi de a scăpa de ea, chiar cu preţul unor concesii teritoriale şi corecturi în bănci. Ileana Cosânzeana? O blondă supraponderală, cu nas roşu care-i curge mereu, o mustăcioară, tot blondă-spic de grâu sub gogoşarul nazal. Niciun basmeş (povestitor oral în scris, care profită de pofta narativă a ţăranului, indiferent de sex, dar mai ales bătrâni şi moşnege – n.a.) critic de specialitate, folclorist amator, ori universitar nu aminteşte de fuga numitei Ileana Cosânzeana cu cel mai mare dintre feciorii Zmeoaicei, la plecare lăsându-i tătâne-su, împăratul Roşualbverde (?) o misivă, pe care o reproducem la finalul încercării noastre de eseu, şi pe care susnumiţii o ignoră, sau nu ştiu de existenţa ei, dar mira-m-aş, căci aceştia obişnuiesc să-şi bage olfactivul sub şi în toate coşurile de rufe ale istoriei populare, pregătite pentru spălat, dar nu e cine. I. Cosânzeana a purtat numele ibovnicului-zmeu, după ce s-au luat – legal – la harţă cu un frecvent al basmelor, Făt-Frumos, fiul Iepei (!), un personaj plictisitor, cu idei fixe şi operaţii estetice relativ reuşite, căci portretul său robot, aflat la Poliţia Capitalei, este un amestec dezechilibrat între faciesurile lui Florin Piersic, Marlon Brando, Nae Lăzărescu şi Aurel Temişan, când nu cântă. Imaginaţia povestitorilor culţi (în mare parte, cum ziceam, transcriptori de auzite) l-a transformat pe acesta în arhetipul binelui, şi ca atare i-a atribuit o serie de succesuri în lupta cu răul şi reprezentanţii săi. Până la urmă, înainte de deces, se însoară pe ascuns cu Fata Moşului, care-i subtilizează lui taică-său punguţa cu doi bani. Personajul care merită, cu adevărat, mai multă consideraţie este Prâslea cel Voinic, cu merele sale de aur, recunoscut în underground ca fiind cel mai potent, cel mai viril şi bine dotat mascul. Acesta va trăi, până la adânci bătrâneţi, pe orizontala satisfacţiilor cu Fata Babei, angajându-se, până la pensionarea din epic, ca bibliotecar la Sf. Vineri, cea care deţinea un impresionant fond de carte şi manuscrise, documente de mare valoare, inclusiv unul intitulat „Cine a tras în Revista 22?”

Cornel Udrea

Fiica Babei. Portret robot, cu rude apropiate. (sursa; internet)

RIDENDO 45 (ridendiştii de azi)

Depoziţie Recunosc, am fost ateu, Însă n-am fost activist,

Mulţumesc lui Dumnezeu Că acuma nu sunt „ist”!

Ştefan Buzărnescu

Soluţii Pământului, ce buruieni adapă,

I se cuvine să îi dăm o sapă, Iar florile, de nu-şi câştigă harul,

Atuncea vom schimba şi gfrădinarul. Arcadie Chirşbaum

Discursul Cu sau fără raţiune

Pentru unii e o armă Să adoarm-o naţiune

Ce-l plăteşte ca să doarmă. Petru Chira

Grevă Că serviciul încetează

Nu îi pasă nimănui Pentru că la fel lucrează De e grevă sau de nu-i!

M-A Ciugudean

Jandarmul familist Face căsniciei faţă,

Este chiar un soţ model: Cum să calce strâmb în viaţă

Cu jandarmul lângă el?! Traian Conciatu

Meschinărie Ajunseră, hopa-hopa,

Pe-al democraţiei preş: Pensiuni ca-n Europa,

Pensii ca în … Bangladesh! I. Crăciun-Petrişan

Soţul avocatei Despre soaţa mea cea dură

Nu greşeşti şi nu-i minciună Nici când zici că-i rea de gură Nici când spui de gură-i bună!

Ioan Fărcaş

Ghinion De pe tronul său gigant

DOMNUL zise omenirii: Asta-i cheia fericirii!

…Şi-a scăpat-o în neant! Ionel Iacob-Bencei

Monştri Când în Parlament dorm unii

Conştiinţa le e trează; Doar că nu-i interesează Ce-i „somnul raţiunii”!

Ioan-Corneliu Iovuţă

Huliganul Deşi scria pe firmă BAR, Fiind cam rău aghesmuit,

Probabil dublu a citit Ş s-a purtat ca un BARBAR!

Al.-C. Jivan

Geneză Adam şi Eva, tinerei,

Au fost „convinşi” prin viclenie

De şarpele cu clopoţei Să stea pe veci la TERRApie!

Ioan Lazăr

Sfat Din totdeauna se cuvine

S-arăţi respect unei femei; Să-i cazi în braţe este bine

Dar „să nu-ncapi pe mâna ei”! George Lungoci

Dependenţă Deşi tot timpul mi-l petrec prin crame

Şi în iubire sunt un egoist, Nu-i noapte să nu pipăi patru dame

Că sunt cel mai feroce pocherist! Petru Miloş

„Restitutio in integrum” Auzind dezastrul ista

Ce-l fac astăzi sceleraţii, A venit şi Burebista

Să revendice… Carpaţii! Caius Rogobete

CĂLARE PE CĂMILA

Într-o frumoasă după amiază de miercuri, a sunat la uşa mea un tip între două vârste. De fapt, era mai mult spre seara, iar individul era mai degrabă bătrân. Mi-a spus ca o caută pe vecina, ca-i este unchi şi, pentru ca nu-i acasă, ar dori să lase la mine o valiză luxoasă din piele bej. L-am întrebat dacă se grăbeşte sau, pur şi simplu, nu vrea să mă deranjeze... Domnul respectiv a recunoscut că nu se grăbeşte nicăieri, practic nu cunoaşte pe nimeni în afară de ruda lui, aşa ca l-am poftit s-o aştepte la mine, nu umblând aiurea.

Venea direct de la aeroport. Sosise cu o cursă Paris - Tel Aviv şi locuia la Marsilia unde avea un mare magazin de covoare. Am înţeles imediat că e persan. Dovada că, deşi îl servisem cu o cafea tare şi biscuiţi dietetici, se uita numai la covorul din salon. Până la urmă, din politeţe, sau din curiozitate profesionala, m-a întrebat: - Permiteţi? Şi s-a aplecat, a întors un colt cu franjuri şi a pipăit îndelung ţesătura. Se vedea că e un mare expert. - E lucru bun! a decis ţuguindu-şi buzele. Puteai să crezi că a mâncat o baclava şi îi părea rău să bea apă după, ca să nu-i dispară gustul. Stătea uşor aplecat şi pipăia obiectul. - E un covor din Mongolia, am declarat politicos. - Aaaa, a spus el, înţeleg. Ce putea sa înţeleagă, Dumnezeu ştie. Eu îl cumpărasem pe nevăzute, încă înainte de a veni în ţară, printr-o protecţie a unei dactilografe de la O.C.L. produse industriale, din Botoşani, care îmi fusese pacienta. - L-am ales dintr-un lot select de covoare mongoleze, am precizat. - Înţeleg, înţeleg, mormăia tipul cu palma sub covor. Aţi fost in Mongolia personal? - Evident, l-am asigurat. Am zburat de la Moscova la Ulan Bator şi de acolo, în mod special, călare pe cămila, la Cioibalsan. Şase mii de kilometri numai într-o direcţie... - Da, a acceptat expertul. Merita pe deplin... M-am simţit dintr-o data alt om. Să nu ştiu eu ce pleaşcă grozavă nimerisem? Va să zică aşa, covorul ăsta merita o deplasare speciala... Păi, asta înseamnă o avere! Mai auzisem de exemplare scumpe! - Nu-i de vânzare! am precizat demn. - Înţeleg, înţeleg, tot spunea expertul. - Cu toate că, numai aşa, din curiozitate, cam cât ar face astăzi? - Cât face..? Doriţi să ştiţi în dolari sau valoarea în lingouri de aur? Expertul se îndreptase de şale şi-şi scutura palmele cu discreţie. Părea să gândească profund. - Daca aţi fi dispus totuşi să mi-l cedaţi mie... - Nu uitaţi de spezele de drum şi de cheltuielile din Mongolia... - Acestea sunt sume mici, m-a asigurat dânsul. Am vaga impresie că nu ştiţi ce comoară posedaţi. Numai un Agiamian sau un von Sturm au...

Nu am dormit toata noaptea. Mă gândeam că i-as putea ceda covorul şi apoi să duc o viaţă de nabab. Dar nu ar fi logic să mă consult mai întâi cu încă un specialist? Deşi respectivul părea sincer şi avea resurse... Am decis să-i vorbesc deschis. Era ora zece dimineaţa când am sunat la uşa nepoatei. - Am venit sa discut cu unchiul din Marsilia, i-am spus. - Oh, a zâmbit ea. Ce chestie... E cel mai simpatic om din lume, dar nu e unchiul meu... Şi nu e din Marsilia, ci din Hedera. Am aflat că nici persan nu era, ci de lângă Vaslui. Şi ţinea un chioşc cu răcoritoare.

Dorel Schor

CULIŢĂ CEL TARE ÎN PENIŢĂ

Desen de Nicolae Viziteu

AFORISME ŞUGUBEŢE

1. Cu dragostea omori timpul, cu timpul omori dragostea.

2. Răzbunarea e dulce şi nu are calorii. 3. Dacă n-ai ce face, fă-o în altă parte.

4. Când bărbatul are o situaţie proastă, caută o femeie. Când situaţia se îmbunătăţeşte, mai

caută una.

5. În dictatură, cineva te foloseşte cum vrea. În democraţie, ai dreptul să-l alegi pe cel care o să te folosească aşa cum vrea el.

6. Dacă soţia nu vorbeşte dimineaţa cu tine, înseamnă că beţia de aseară ţi-a reuşit.

7. Mai rău decât un prost leneş e un prost cu iniţiativă. 8. M-au urmărit multe gânduri profunde, dar am fost întotdeauna mai iute decât ele.

9. Întâmplarea e inevitabilul apărut din senin.

10. Dacă şeful e idiot, lasă-l s-o afle de la altul. 11. În orice căsnicie, cineva are întotdeauna dreptate, iar bărbatul niciodată.

12. Nu-i greu să te laşi de băut, greu e să înţelegi de ce trebuie să te laşi de băut.

13. Oamenii cu bani sunt de două feluri: apăraţi de poliţie ori căutaţi de poliţie.

14. Şi în casa de nebuni există vecini. 15. Oricât te-ai strădui, cineva va munci mai puţin decât tine şi va câştiga mai mult.

17. Nu salariile-s mici, lunile sunt prea lungi.

18. Când iubeşti cu adevărat, nici măcar bigudiurile nu te mai sperie. 19. Principala problemă a omului e că el singur îşi creează probleme.

20. Dacă nu ai griji şi duşmani, e posibil să nu te fi născut.

21. Cine munceşte toată ziua nu mai are timp să câştige.

22. Viaţa e liniuţa dintre data naşterii şi data morţii. 23. Sărăcia nu se vindecă. A dovedit-o medicina fără plată.

24. Dacă într-un cuvânt de cinci litere ai comis şase greşeli, una e de prisos.

25. Un adult e omul care nu mai creşte în înălţime şi începe să crească în lăţime şi grosime.

26. Prietenii pot fi şi falşi, duşmanii sunt întotdeauna autentici.

27. Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie.

28. Un optimist este un om insuficient informat.

29. Femeile fac din nimic trei lucruri: Salate, coafuri şi drame.

30. Uneori, când începi să frânezi, nu te mai poţi opri din frânat. 31. Dacă la o întrebare îţi răspunde un filozof, nu mai înţelegi ce-ai întrebat.

32. A doua căsnicie e victoria speranţei asupra experienţei.

33. Nu-i deloc greu să combini neplăcutul cu inutilul. E doar o chestiune de tradiţie.

34. Logica este ştiinţa care îi permite bărbatului să nu înţeleagă femeia.

36. Pe oaspete, oricât de bine l-ai hrăni, tot se îmbată. 37. Vodca băută cu măsură e bună în orice cantităţi.

Sursa: internet. Autor necunoscut căruia îi mulţumim şi pe care îl felicităm!

-

Desen de Costel Pătrăşcan

Gastrocomica

O CINĂ EDUCATIVĂ

Într-o seară, sunt invitat la un amic acasă. Amicul meu are o soră. Sora are o colegă. Ambele, puse pe salvat

inconștienți. În frunte cu mine.

Obișnuit cu mii de asemenea ocazii, cred că cunosc protocolul: încep cu o tărie.

Doamnele, mârâie. Le privesc mirat.

- Tăria e otravă, fiindcă nu-i naturală, ci-i din chimicale. N-ai voie decât 20 ml., și numai din cea făcută la

cazan, în fața ta!

Pun sticla de whisky la loc, oftând ușor. Dau să-mi

torn un Cola. Doamnele se frisonează ceva gen „sacrilegiu!”. Fiindcă Pepsi, aflu, este bombă chimică și el.

Dacă era fresh, mai mergea...

Fug și-arunc sticla de Cola la chiuvetă. Bărbatul-gazdă trage un suspin jalnic, gândindu-se c-a irosit 6 lei... și-a mai și cărat-o până acasă.

Pun un șnițel în farfurie; de porc. Femeia gazdă, privindu-l cu dispreț, îmi adresează

un mustrător „așa, bagă mortăciuni în tine! Buahhh!!”. Îl pun deoparte. Privesc în farfuria ei:

avea un pește fript. - Da’ văd că și tu ai o „mortăciune” în farfurie!...

- Asta nu-i ce zici tu; e bronhiotul Domnului. E sacru! Ăsta nu moare niciodată!

Disperat, înfometat, însetat, îmi ung o felie de pâine, cu unt. Oaspetele în fustă nu mai suportă:

- Nu-nțelegi nimic! Untu-i dăunător! (nu-mi explică de ce, dar o cred).

- O să iau margarină... - Oah! – dă să leșine nutriționista. E și mai periculoasă! Mai bine ungi untură pe un

sfert de felie de pâine!

- Da’ slănină, am voie?

- Rar, o dată pe săptămână, un cubuleț. Și cu ceapă, s-o topească... - Da’-n Oaș ăia topesc slana cu pălincă...

- Au obișnuință. Tu n-ai. Deci, mănânci clisă numai cu ceapă, fără pâine și fără

horincă! Altfel intră direct în ficat... - Da’ sare, am voie?

- Nix! Ține apa-n organism.

- Pot să mă duc la chiuvetă, să-mi pun un pahar cu apă? - Cu clor?...

Una din doamne, mai bisericoasă, scoate o cărticică de rugăciuni și-ncepe să

bolborosească ceva, cu ochii închiși.

Acum observ că pe bărbat îl menajează. Privesc, cu ură, în farfuria lui: câteva grămăjoare de rucola stau cuminți și nevinovate, în compania unor măsline. Omul își toarnă

un pahar de apă plată și mestecă o ridiche, victorios, privindu-mă cu superioritate.

De-acum, știu: dacă voi mai fi invitat, mănânc trei mici înainte și la masa voi servi o frunză de salată și o corcodușă. Poate mă reabilitez... și-mi și prelungesc viața cu câteva

minute.

Bogdan ULMU

Joi, 06.03.2014. Sala Eminescu de la Grand Hotel Traian. Membri ai A.L.P.I. care au participat cu toată bucuria

la sărbătoarea de Purim organizată de Comunitatea Evreilor din Iaşi.

Foto Rodica Rodean.

08.03.2015 Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachi” Iaşi. Şedinţă festivă cu prilejul Zilei

Internaţionale a Femeii şi specială pentru că a fost marcată de alegerea directorului Asociaţiei Literare

„Păstorel” Iaşi. Alegătorii l-au desemnat pe domnul Mihai Batog-Bujeniţă pentru încă un mandat. Nu ştim

încă dacă acesta s-a bucurat. Vom afla peste trei ani, la următoarele alegeri.

10.03.2014 Casa Corpului Didactic Iaşi. Membrii APLI care au participat la lansarea revistei Meridian

Cultural Românesc. Din fotografi lipseşte redactorul-şef al revistei colegul nostru Val Andreescu cel

care a fotografiat. Mde… riscuri asumate.

10.03.2015 Cercul Militar Iaşi. Locul unde distinsul nostru coleg, actorul şi regizorul Emil Gnatenco,

ne-a oferit o seară de neuitat interpretând magistral rolul Iona din piesa cu acelaşi nume de Marin

Sorescu.

12.03.2015 Târgul de carte „Librex 2015” organizat în sala Atrium a complexului Palace. Membri ai

ALPI împreună cu Asociaţia Universul Prieteniei condusă de doamna Rodica Rodean (foto) au

participat la prezentarea operei doamnei Violeta Craiu, scriitoare din Brăila.

25.03.2015 Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui. Colegul nostru Val Andreescu îşi

lansează, înconjurat de membri ai ALPI romanul „Pedeapsa Iubirii”. Poetul Emilian Marcu face o

binemeritată „laudaţio”.

12.03.2015. În sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” Iaşi unii dintre membrii ALPI

au participat la un eveniment istoric. Editura Ştiinţa din Chişinău a lansat lucrarea: Bogdan Petriceicu-

Haşdeu, Opere complete. Un eveniment cultural de primă mărime, cu implicaţii profunde în educaţia şi

cultura celor prezenţi dar şi a celor ce vor veni după noi.

14.03.2015 Târgul de carte „Librex” Iaşi. O tânără poetă din Dorohoi, Ana-Maria Gîbu, care ne-a

încântat nu numai cu prezenţa ci şi cu scrierile sale.

Foto Rodica Rodean.

STANŢE TRANSOCEANICE

EFECTUL MORTAL AL FUMATULUI

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)

Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,

Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul, Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins

Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)

Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc:

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,

Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,

Să mor dacă vă mint, din uşă la tango

Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele, Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,

Romica fredona, da’ nicidecum manele,

Că ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti(!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat… Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani!

M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…

Puteam să fiu pe-aici de cin’sprezece ani!

EFECTUL MORTAL AL ALCOOLULUI

Îmi amintesc şi-acum cu nostalgie,

Prin clasa cincea când s-a demonstrat, La ora ce-mi plăcea la nebunie

De-o profă, jos cu fesu’, de chimie,

Cât e alcoolul astăzi blestemat De criminal, chiar cu economie:

A pus pe banca mea două pahare,

(În prima stam, că nu se copia)

Şi l-a umplut cu apă pe cel mare, Apoi, pe cel micuţ, tremurătoare,

Cu ţuică de Văleni, că mirosea,

De o sorbeam din cap până-n picioare,

Şi dintr-o cutiuţă mititică

A scos, ca să-l vedem, un viermişor Vioi şi jucăuş (în viaţă-adică)

De îi purtam, săracului, chiar pică

Din gelozie, tot mişcând uşor În mâna ei, nu zic ce bucăţică(!)

“Şi-acum, hai să vedem dac-o să moară!”

Ne zise ea, dând drumul la falit

În păhăroiul ochi cu apă chioară,

Da’ el, se bălăcea, fără gargară, Era-n apele lui de fericit,

Născut parcă pentru a doua oară!

Dar când l-a pus din nou, la fel de viu,

Cu două deşte fine, delicate, În păhărelul mic plin cu rachiu,

La fund, uşor, al dracu’ naşparliu,

Căzu din prima clipă drept pe spate

Mortal, şi tânăr, nicidecum puriu!

Deci pentru noi, atuncea, ca minori, Am înţeles, fi’nd clar şi demonstrat,

O chestie ce şi-azi mă iau fiori :

Toţi cei ce sunt de-alcool consumatori, Nu vor avea (şi eu am constatat)

În viaţa lor, vreodată…viermişori!

Valeriu Cercel

AUZI VORBĂ!

(Jocuri de cuvinte... pentru cei cu minte)

Copiii abandonaţi, adică ai nimănui, sunt

denumiţi copiii străzii pentru că, după cum arată drumurile pe la noi şi acestea sunt abandonate, adică ale nimănui? Cel căruia îi vin toţi dracii, te mai trimite şi pe tine la dracu, deşi toţi dracii sunt la el. Jocul telefonul fără fir, îndrăgit de copiii din generaţia precedentă, este din nou în mare vogă, sub forma jocului cu telefonul mobil (care este fără fir, nu?). Cu toate că vorbim de industria muzicală, nu mi se pare normal ca şi în acest domeniu să fie atâtea probleme cu cântec. Şeful său îl ia la întrebări, dar numai din când în când. Adică, îl întreabă zilnic aşa: „Când te faci om de treabă? Când o să te prezinţi la timp la birou? Când o să faci treabă de calitate? Când o să te laşi de băut în timpul programului?”

Nu poţi ajunge în rai dacă nu mori, şi totuşi, bătaia poate fi ruptă din rai chiar dacă nu este soră cu moartea. Cuvântul mamă este asociat, de regulă, cu gingăşie, duioşie, blândeţe, bunătate, dragoste, devotament, frumuseţe, ş.a.m.d.; mă întreb, atunci cum s-a ajuns la atât de multe expresii, de genul mama pădurii, o mamă de bătaie, mama supărării, la mama dracului, ca să nu mai

vorbim de înjurături şi de alte porcării groaznice? Deşi autoturismul era nou, în câteva secunde el s-a transformat într-o grămadă de fiare vechi. Dacă îi faci bucata cuiva, atunci automat acesta se transformă şi devine un om dintr-o bucată? Şedinţa fulger nu este aceea în care şeful se descarcă şi tună ca un trăsnit. Unii spun că articolele de fond sunt acele materiale scrise la comanda unor oameni cu bani, pentru a asigura redacţiilor sau anumitor redactori nişte fonduri. Din păcate coşul zilnic pentru mulţi oameni sărmani cuprinde doar ceea ce aruncă la coş îmbuibaţii. Dacă le scoţi ochii, ar fi culmea ca, după aceea să îi faci cu ou şi cu oţet. De câte ori se îmbată, bărbatul îşi scoate nevasta afară din casă, o trânteşte pe muchia şanţului şi o bate cu sălbăticie; astfel, deşi este între două vârste şi a sărbătorit în acest an nunta de argint, femeia spune că are 25 de ani bătuţi pe muchie. A vrut să tragă un pui de somn şi a adormit cât ai zice peşte. Gardianul face apelul deţinuţilor, deşi aceştia sunt condamnaţi fără drept de apel. A murit subit, prin stop cardio-respirator şi se spune că i-a venit ceasul (deci, ceasul lui merge), dar în acelaşi timp se afirmă şi că i-a stat ceasul. Nu-i frumos să baţi toba că ai ajuns tobă de carte. Este un om cu dare de mână, deci, deseori dă din mână în mână; din păcate, dă cu o mână

şi ia tot el, cu cealaltă. Oamenii cu carte de identitate nu au o identitate mai bogată decât cei cu buletin de identitate. Sunt profesori care cer elevilor să ştie lecţia ca pe apă; atunci, de ce nu fac o lecţie deschisă pe un vapor, să vadă toată lumea care le sunt pretenţiile? Nu este o gafă să-i urezi uneia casă de piatră, chiar dacă toată lumea ştie că întreaga ei viaţă, până acum, a fost o piatră în casă.

Cardiologii spun că nici bucuriile prea mari nu sunt bune la inimă, probabil pentru că la bucurii mari îţi creşte inima în piept. S-ar putea să nu ai succes prea mare dacă îi faci curte unei femei cu toată inima, dar cu mâna goală. Ca să arate că un tip este la capătul puterilor, unii spun despre acesta că este pe drojdie,

deşi drojdia o să-l facă să crească, mai ales dacă el este dintr-un aluat bun. Nu înţeleg de ce, a sări cuiva de gât demonstrează ataşament şi dragoste, iar a sări la gâtul cuiva arată intenţia de a-l brusca. Doar atât de mică (un cuvânt din două litere) este diferenţa dintre aceste sentimente? Un fotbalist stângaci poate fi în acelaşi timp foarte abil. Oamenilor cărora li se face verde înaintea ochilor li s-a aruncat în faţă cu verde de Paris? Se laudă că a mai fumat el din ăştia, dar nu înseamnă că i-a şi tras în piept.

Poliţiştii întocmesc un cerc de suspecţi pentru că infractorii se învârt într-un cerc vicios? Încearcă marea cu degetul şi apoi pune degetul pe rană şi deşi marea este sărată, nu înseamnă că

pune sare pe rană.

S-a lăudat că a făcut o nuntă ca-n poveşti, dar a ajuns de poveste pentru că, spusele lui erau doar

poveşti de adormit copiii.

Foarte multe poze ale diverşilor candidaţi sunt lipite pe stâlpi, chiar dacă nu toţi aceşti oameni sunt

puşi la stâlpul infamiei.

Deşi spune că nu mai bate câmpii, că s-a dat pe brazdă, eu nu îl cred, pentru că... brazda este tot

pe câmp.

Ştefan Cornel Rodean

REALITATEA ZILEI

Desen de Cristinel Vecerdea

ICAR DEMITIZAT Vacs „căldură de la soare" –

Urc şi simt că-i tot mai frig,

Şi mă-ncearcă o teroare..., Parc-aş pilota un MIG!

ATLAS, PE DRUMURI...

Aflai cum că forţosul de Atlas,

Titanul, fără slujbă a rămas;

Motivul invocat să-l dea afară: Se gâdila, cumplit, la subsuoară...

PROMETEU-O CONŞTIINŢĂ

SOCIALĂ

Iscusit, găsi mijlocul De-a salva pe pompieri,

Căci – de nu fura el focul –

Ar fi fost acum şomeri.

ARHIMEDE ŞI-A FĂCUT-O CU

MÂNA LUI... Legionaru-a explodat

Când moşul i-a fixat ca temă –

Pe cercul proaspăt desenat – Să demonstreze-o teoremă.

ULISE LA STRÂMTOARE

De Caribda – din vâltoare –

Şi de Scilla a scăpat, Dar la Circe s-a predat...;

Prea fu dulce la... strâmtoare!

ICAR SABOTAT

Cum mi-a şoptit un văr – cretan –

Se va ajunge-n tribunal, Căci umblă zvonul că Dedal

I-a pus aripe de... fazan.

AFRODITA ERUDITA

Paris când îi dete mărul –

Ea pornind să-i guste seva – A lovit-o adevărul:

„Vai, să nu păţesc ca Eva?"

ULISE SE ÎNTOARCE CU DARURI…

Telemah îi spuse demn: „Iar mă faci de râs la greci...;

Doar ce-am împlinit treizeci,

Ce să fac c-un cal de lemn?"

POLITEISMUL E PENTRU

TOCILARI Atâţia zei şi semi-zei...,

De-i ştie doar Homer, nebunu’,

Când Dumnezeu e numai unu’… De aia-mi place de evrei!

ULISE CĂTRE PENELOPA

Te rog să nu-mi faci imputări,

Să nu te-apuce paranoia...

Ies doar un pic să-mi iau ţigări – Aud că au discount la Troia.

HEPATICĂ

Lucrând din greu la Prometeu,

Constată vulturul tranşant: „Drept, doctor nu-s, dar cum văd eu...,

Ar fi nevoie de-un transplant!"

Sorin Finchelstein

DOI CLASICI, O SINGURĂ TEMĂ: BLESTEME

Tudor Arghezi

n.1880 Bucureşti; m. 1967 Bucureşti

Prin undele holdei şi câmpi de cucută,

Fugarii-au ajuns în pustie

La ceasul când luna-n zăbranice, mută, Intră ca un taur cu cornu-n stihie,

Şi gândul meu gândul acestora-l ştie:

În împărăţie de beznă şi lut să se facă Grădina bogată şi ograda săracă.

Cetatea să cadă-n nămol,

Păzită de spini şi de gol.

Usca-s-ar izvoarele toate şi marea, Şi stinge-s-ar soarele ca lumânarea.

Topească-se zarea ca scrumul.

Funingini, cenuşă, s-a acopere drumul, Să nu mai dea ploaie, şi vântul

Să zacă-mbrâncit cu pământul.

Sobolii şi viermii să treacă pribegi Prin stârvuri de glorii întregi.

Să fete în purpură şoarecii sute.

Gângănii şi molii necunoscute

Să-şi facă-n tezaur cuibare, Sătule de aur şi mărgăritare.

Pe strunele de la viori şi ghitare

Să-ntinză păianjeni corzi necântătoare. Întâi, însă, viaţa, bolind de durată,

Să nu înceteze deodată,

Şi chinul să-nceapă cu-ncetul. Să usture aerul greu, ca oţelul. Să şchioapete ziua ca luntrea dogită,

Să-ntârzie ora în timp să se-nghită,

Şi, nemărginită, secundă Să-şi treacă prin suflet gigantica undă:

Pe sârma tăioas-a veciei, în scame

Şi rumegătură să vi se destrame. Gâtlejul, fierbinte de sete,

Să cate scuipat să se-mbete,

Şi limba umflată-ntre buze

Să lingă lumina şi ea să refuze, Şi-n vreme ce apă din şesuri se strânge,

Să soarbă-n mocirla copitelor sânge.

Şi strugurii viei storşi cu muşcătură Să lase în gură coptură.

Coboară-se cerul, furtuni de alice

În câmp să v-alunge cu stelele-n bice. Despice-se piatra în colţi mici de cremeni,

Vârtej urmărindu-i pe semeni. Odihna cerându-i, pământul să-nţepe

Ivindu-se şerpii când somnul începe.

George Topârceanu

n.1886 Bucureşti; m.1937 Iaşi

parodie după Tudor Arghezi

Uşure, prin leşia dimineţii,

La ceasul când se iscă precupeţii,

Am fost lovit din trecere o babă Ce se ivise-n calea lumii, slabă.

Gândul, rămas în urma mea,

O a ghicit zicând pre ea:

În două surcele de vreasc să se facă Picerele tele, făptură buimacă.

Presni-ţi-ar timpanu,

Să n-auzi când trece traivanul. Să uiţi la cetanii tipicul

Şi psalmii în zi de Crăciun.

Să n-ai după masă tutun. Să-ţi pută buricul.

Vedea-te-aş în vreo fiţuică

Pus cu litere de-o şchioapă.

Curge-ţi-ar pe-o nară ţuică, Pe cealaltă numai apă.

Lăuda-te-ar Bogdan Duică

Şi pupa-te-ar Popa Iapă ! Răstoarne-se cerul, să-ţi cadă-mprejur

Tăria sfărâmată în cioburi de-azur.

Pornească-se vântul, când somnul începe,

La să-ti necheze o mie de iepe. Stihia, deasupra, să macine-n guşe

Ninsori de funingini si ploi de cenuşe.

Să latre la tine căzut în noroi Zăvozii furtunii cu coada vulvoi.

La urmă şi munţii, sculaţi în picioare

Cu labele-n solduri pornind fiecare, Pe creştet să-ţi calce, făcându-te turtă,

Să nu se cunoască genunchii de burtă.

Pe tine, jivină de mare valoare,

Te blestem s-adormi de-a-n picioare Şi când vei cerca să mai scrii vreo sudalmă,

Să-ţi fete un şoarece-n palmă.

La fund, călimara aproape uscată Să aibă şi-o muscă-necată

Şi, stropi de cerneală zvârlind pe hârtie

Peniţa crăcită să nu vrea să scrie. Un dinte să-ţi crească, de cremene lungă

Întors către lume să-mpungă,

Iar altul, de cocă şi moale, atins,

Să-l simţi că te doare-ntr-adins... La urmă, o droaie de tipuri nefaste,

Profund imbecile şi vag pederaste, Să-ţi strâmbe-n neştire ţinuta şi graiul,

Şi-n uliţi să crească alaiul

Vârtej petrecându-te-n cale Păcate, măscări, osanale.

Iar tu, piază rea,

Nu te depărta Din prin preajma sa.

Dă-i în ochi albeaţă,

În păr mătreaţă,

În nas roşeaţă, În inimă un ceas rău,

În piept o scoabă

Şi-n pat o babă. Fă din el păpuşe,

Să-l strivească-n uşe

Fată jucăuşe: Să-i smulgă urechea si ţâţele

Să-i curgă prin coate tărâţele,

Stuchi-l-ar mâţele!

ZODIILE ȘI SĂRĂCIA

Horoscop valabil pentru toate zodiile: veți avea necazuri financiare! (Ananie Gagniuc)

Gemenii: La noi, sărăcia e dublă. Săgetătorul: Banul zboară de la mine mai iute ca săgeata. Capricornul: Măcar de-ar muri capra vecinului. Vărsătorul: Când îmi văd sărăcia, îmi vine să vărs. Berbecul: Singura soluție este să dau de oaia cu lâna de aur. Taurul: La taurul sărac, nici boii nu trag. Fecioara: Trebuie să-mi vând zodia cât se poate de scump. Peștii: Dragă Fecioară, îți găsim noi clienți. Racul: Am făcut un credit. Nu mai dau înapoi. Balanța: Ciudat, sărăcia atârnă mai greu. Scorpionul: Și mai întrebați de ce sunt plin de venin? Leul: Mai slab ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost.

Dan Norea

DE PE FALEZA DUNĂRII

EXPLICAŢIA UNOR INVESTIŢII S-a întâmplat recent, fireşte, Când un copil fiind flămând

Şi de plachie abuzând,

S-a înecat c-un os de peşte Şi-apoi ciudat, Doamne fereşte,

Mai mulţi copii de el aflând

L-au imitat şi rând pe rând

S-au înecat şi ei prosteşte Se întâmplară acestea toate,

Căci proştii nu ştiau să-noate

Văzând că tineretul tot Se îneca cu os din peşte

Bazine multe de înot

Guvernul azi le construieşte.

REGRET DE POET Luptăm mereu, dar prin ursită, A vieţii roată se-nvârteşte

Firesc, oricine îşi doreşte

Să aibă-o viaţă împlinită. Aşa gândea, dus în ispită,

Poetul nostru, ce fireşte,

Văzu cum vârsta îi tot creşte, Iar viaţa sa e irosită:

- Mă iartă Doamne,-n clipe grele,

Sunt întristat ca un proscris

Ce-ar vrea s-ajungă printre stele Într-un frumos şi veşnic vis...

Eu mor, iar cartea vieţii mele,

Rămâne doar în... manuscris.

„PRIVEGHIUL” De prietenii nu mă dezic,

Ţin la tradiţii negreşit Şi-azi noapte, nu am ocolit,

"Priveghiul" unui bun amic

Acolo, de la mare, mic, Am petrecut şi-am chefuit,

Părea şi "mortul" cherchelit,

Şi vesel tare, nu un pic Se jubila cu pompă mare,

Ca la orice aniversare

Şi-al său "priveghi", ca o poveste,

Urma o straşnică povaţă: Oricare om în lume este,

Un mort, ce-i temporar în viaţă...

FIDEL MUZEI Acest poet, puţin tehui, Nu ştie ce-i un plagiat

La alte muze nu s-a dat,

Că-şi vede doar de muza lui Colegi poeţi, avea destui,

Cu muze de invidiat,

Ce l-au curtat, l-au adulat,

Au vrut să-i facă şi statui Dar el microbul n-a luat,

Că e imun la plagiat.

Blamat cu: "nu ţi-ar fi ruşine"! Că se inspiră singur cuc,

L-acuză muzele străine,

Că e poetul eunuc!

Dan Căpruciu

ARHEOLOGIE EPIGRAMATICĂ - DECLINUL EPIGRAMEI ROMÂNEŞTI

Continuăm selecţia catrenelor apărute în revista URZICA, având ca ţintă principală ţările

occidentale, percepute ca duşmanii principali ai comunismului şi pericolul permanent pentru pacea

mondială.

Rubrici din revistă care publică astfel de catrene sunt:

DE-ALE LOR (Capitaliştilor), ÎN PATRU RÂNDURI ş.a.

S.U.A. este dispusă să cedeze aliaţilor o parte din

excedentul de unt, primind în schimb materii

prime strategice.

Americanii ăştia-s nişte fraţi:

Cedează unt şi cer materii prime;

,,Sistemul" lor rămâne la-nălţime,

Căci untul ei îl scot... din aliaţi.

S. Sn (1955)

În Turcia, din cauza mizeriei, funcţionarii

spitalelor umblă în zdrenţe. Ei au rugat pe

reporteri să nu-i fotografieze, spre a nu risca să

fie concediaţi.

Aşa, trişti şi dezbrăcaţi,

Nu ne (mai) fotografiaţi

Că de află Dulles-Paşa,

Pe unde scoatem cămaşa?

Stihus (1955)

Vameşii elveţieni au lăsat să se strecoare peste

graniţă asasinii fascişti de la

Berna- ,,Voix Ouvriere".

Dreptatea-i fără de putere

Şi în zadar pretinzi justiţie,

Când vameşii-s la frontiere

Şi fariseii la poliţie.

Stihus (1955)

Palatul Luxemburg din Paris unde au avut loc

dezbaterile Consiliului Republicii în problema

reînarmării Germaniei a fost,

între 1940- 1944, cartierul general al lui

GOERING.

Pe fostul mareşal şi vânător

La Luxemburg, francezii îl ţin minte

Şi de aceea azi refuză să prezinte

Cu toţi naziştii, arma... pentru-omor!

Stihus (1955)

În urma politicii de mână forte, guvernul francez

a cerut de nenumărate ori

vot de încredere.

Cum se zbat! Zău să nu crezi!

Ce eforturi şi strădanii! Cere votul la francezi

Şi i-l dau americanii!

I. Avian (1957)

Tratativele anglo-franco-americane pentru

consolidarea şi recunoaşterea reciprocă

a poziţiilor în Orient:

C-o semnătură de condei

Se recunosc ei între ei,

Dar o-ntrebare atunci se naşte:

Pe dânşii cine-i recunoaşte?

I. Avian (1957)

Unii politicieni imperialişti susţin că,

pentru a-şi ajunge ţelurile lor ,,pacifiste",

e nevoie de o concepţie sănătoasă: Spre a-şi ajunge ţelu-n voie

Aceştia, foarte sinceri, spun

Că de-o concepţie-i nevoie:

Concepţie sănătoasă ... tun!

I. Avian (1957)

Guvernul american continuă să-i dea credite lui

Adenauer pentru a grăbi

refacerea Wehrmacht-ului.

Americanii, evident,

Îi dau subvenţia-n armament.

Iar Hitler, calm şi în surdină,

I-a dat subvenţia-n ... doctrină.

I. Avian (1957)

Experţii navali occidentali se plâng că S.U.A.

livrează curăţitoare de mine

la preţuri exagerate Preţul este mult prea mare

Au spus dumnealor discret:

Astea sunt curăţitoare

Nu de mine ... de buget!

F. A. (1958)

Neînţelegeri tot mai evidente au loc între partenerii

aşa-zisei ,,pieţe comune"

Azi adevărata faţă

Foarte bine le-o vedeţi:

Când e vorba despre piaţă

Cearta-i ca-ntre precupeţi.

F. A (1958)

Arheolog de serviciu: prof. Mihai Haivas

EUGENII… CLUJENI

SPIRALA ISTORIEI De două mii de ani trecuţi Am fost mereu sacrificaţi,

Fiind de-atâtea ori vânduţi, Dar niciodată cumpăraţi!

PROCEDEU

Aşa drăguţă cum e ea Un ban nu cere, toţi mi-i ia.

AUTOEPITAF

Am fost în viaţă mort de beat, Adesea mort după vreo fată,

Chiar mort de dor, fiind plecat, Dar ca acuma niciodată.

MARE-I GRĂDINA TA,

DOAMNE! Cu omul neşcolit şi prost,

Nu lupt, că n-are nici un rost; Dar duc o luptă infernală Cu prostul care are şcoală.

SOŢIEI

Te văd în fiecare zi, Izvor de bucurie;

Şi, Doamne, cum te-aş mai iubi, De nu mi-ai fi soţie!

…ALBU

BILANŢ IMUNITAR Dintre sute de mandate, Evident, parlamentare,

Câte pot fi transformate În mandate de-arestare?!

PRETEXT Solitar

Stă la bar Între har Şi pahar.

CONEXIUNI Apa strică vinul,

Vinul pe vecinul, Ăsta pe vecine,

Ele… şi pe mine!

AMBIŢIE Într-un târziu abia-am putut

ca să mă las şi de băut prin pătimiri şi chinuri grele şi prin… voinţa soaţei mele!

8 MARTIE ((1)

E-ntr-un an o sărbătoare Singurica zi în care

Merg bărbaţii prin bufete După… soaţele lor bete!

8 MARTIE (2)

Bărbaţii azi sărbătoresc, Cu toţii, ziua minunată

Când de neveste-şi amintesc Şi-n cinstea lor… se-mbată!

…POP

EPIGRAMA – (definiţie militară) Pui calupu' de trotil, Capsa are şi ea loc, Legi bucata de fitil

Şi o poantă pentru… foc!

…COŢA

Selecţie de D. Eugen

PAGINA LUI PĂSTOREL

UN DUEL DE EPIGRAME : VALERIU MARDARE - PĂSTOREL TEODOREANU

(Remember umoristic) ( După un articol din Suplimentul revistei Urzica - Perpetuum

Comic 1991- autor Gabriel Teodorescu) Într-un interviu pe care s-a aşezat colbul vremii, gazetarul şi dramaturgul VALERIU

MARDARE ( autor, printre altele, al comediilor : Omul fără identitate , Cameleonii, Nu zice

vorbă mare ş.a., jucate cu mult succes pe scenele teatrelor în perioada interbelică) îşi aduce aminte de un duel de epigrame avut cu Păstorel Teodoreanu. Într-o seară, intrând în

restaurant, îl vede la o masă pe Păstorel, înconjurat ca de obicei, de un grup de prieteni şi

aflat în mare vervă. Aşteptând să-i vină comanda, V. Mardare , ştiind că acesta era proaspăt laureat al premiului naţional pentru PROZĂ şi căruia-i apăruse volumul de poezii intitulat

,,CAIET", rupe un şerveţel şi scrie pe un colţ următorul catren adresat lui Păstorel:

Peste câteva clipe, şerveţelul se reîntoarce la masa lui Valeriu

Mardare, cu răspunsul lui Păstorel:

Pe un alt şerveţel, Mardare îi dă replica lui Păstorel:

Răspunsul lui Păstorel sosi prompt:

Adversarul continuă provocarea cu următorul catren:

Riposta lui Păstorel a venit imediat :

Ultima săgeată a fost formulată de Păstorel în franţuzeşte,

cu o aluzie la Verlaine:

Eu nu-nţeleg această

Ciudată simbioză: Ai scos ,,Caiet" de versuri

Şi premiu-i pentru proză?!

Cum viaţa nu e roză,

În sumbrul univers,

Eu vieţuiesc în proză,

Dar mă îmbăt în vers

Ne-a plăcut sinceritatea

Dar să te vedem la mers, Dacă pierzi cumva cadenţa

Şi îţi şchioapătă vre-un vers?

Vorbe nu arunc în vânt,

Dar o spun ca să se ştie:

Poţi să şchioapeţi pe pământ,

Când mergi sigur pe hârtie!

Nu-i o laudă deşartă,

Sau uităm cu toţii oare, C-atât omul cât, şi versul,

Merg ... doar dacă au picioare!

Să meargă omul pe picioare,

Căci liber e în toate cele,

Dar să evite o eroare

Şi să nu cugete cu ele!

Verlaine, de bonne classe,

Buvait jusqu'au délire -

En vers, moi je l'admire -

En vin, je le dépasse !

Pagină realizată de prof. Mihai Haivas

CITITOAREA DE SUFLET(E) - SILVIA POPESCU

Moto: Pentru cei mai mulţi dintre noi cititul rămâne o „candelă aprinsă”

S. P. (FILE ŞI SUFLETE CITITE)

SILVIA POPESCU este probabil cea mai insolită prezenţă din tărâmul rezervat aleşilor de către imaginara muză a EPIGRAMEI. Ea nu scrie epigrame ci doar le citeşte, le răscoleşte… cărturăreşte, le lansează gazetăreşte, asta pentru că le iubeşte din tot sufletul.

Atunci când citeşte filele volumelor pe care le-a parcurs de-a lungul multor decenii, ea caută să pătrundă un picuşor şi în sufletele autorilor, să aducă la lumina… imprimantei ceea ce este mai frumos şi mai de folos celor

cărora li se adresează. Nu numai că reuşeşte dar transmite descoperirile sale şi celor (destul de mulţi) care iubesc epigrama, dar o şi iubesc şi pe Silvia Popescu, pentru devotamentul ei, pentru delicateţea de care a dat dovadă întotdeauna atunci când îşi pune mintea, sufletul şi… condeiul (sau tastatura!) la dispoziţia colegilor. Dacă astfel ea a reuşit să devină, probabil, cea mai sufletistă cronicară a tărâmului catrenelor cu poantă şi tâlc, ea s-a arătat deopotrivă a fi şi o excelentă organizatoare şi animatoare al domeniului (astăzi rămas, din păcate (!) aproape exclusiv, al stihuitorilor de limbă română) cavalerilor de capă şi spadă care se duelează cât mai elegant, fandează cu acurateţe şi împung cu veselie în ţintele lor mişcătoare. Colaboratoare dedicată, cu trup şi suflet, personalităţii deosebite care este epigramistul MARIAN POPESCU, soţul său dar şi unul dintre preşedinţii cei mai activi ai cenaclului „SATIRICON”, ea se impune nu doar în Cluj ci şi în întreg spaţiul nostru mioritico-satiric, fiind în acelaşi timp şi unul dintre pilonii care susţin epigrama ca „punte” între ţări sau chiar continente.

Îi mulţumim deci din suflet (!) pentru filele scrise şi aşteptăm, evident cu tot… sufletul, viitoarele publicaţii ale autoarei.

Eugen Deutsch, 25 februarie 2015

ÎNDRĂGOSTIT DE IAŞI

TEODORIANĂ

Se-nvârte-ncet al vieţii ornic,

Cu bucurie ori necaz,

Dar la... Hotarul nestatornic

De strajă-i iar... Ceaur Alcaz

Figura sa e o lumină

Din care ne sorbim puterea.

La ...Masa umbrelor, cea plină,

S-a aşternut, sfântă, tăcerea...

Şi toate-s întrupate-n lut,

Precum la orice pământeni... O adiere dinspre Prut

Ne vine de... la Medeleni

Să dăm aici cu toţi fuguţa

Că-n Iaşi nu facem mai nimica...

Ne-aşteaptă la conac... Olguţa,

Ne-aşteaptă... Dan şi cu... Monica

Şi fără multă tevatură,

Să ne-aşezăm colea-n ceardac,

Spre a simţi aroma pură

A... cafeluţei cu caimac...

Dar, vai! Iluziile-s deşarte

Şi-i azi pustiu ...la Medeleni,

Iar locul nemurit în carte

S-a văduvit de... Teodoreni!

Ne-ntoarcem înspre Iaşi agale,

Cu suflet greu şi mititel...

Dar, iată, că la... Trei sarmale

Ne cheamă însuşi... Păstorel

Aflat acolo-n crama sfântă,

Cu sărmăluţe şi pastramă,

Cu şarmul lui boem ne-ncântă Cu-o prea spumoasă... epigramă.

Şi-au mai urmat încă vreo zece,

Scrise cu ... suflet de artist

La Corso şi la... Bolta Rece

Într-un duel c-un... sonetist.

Dar ne-am întins tare cu gluma

Şi cazul s-o luăm domol, Fiindcă la Trei Sarmale - acuma

Se bea vârtos doar... nechezol!

Nimic nu este c-altădată

Şi nu mai este-acel parfum,

Cetatea-i toată demolată,

Acoperită-n praf şi scrum...

Totul se construieşte-n goană,

Nu mai există nici tradiţii,

Academia Mihăileană

Se prăbuşeşte... din ambiţii...

Iar la Palat, Ştefan cel Mare,

Ţinând semeţ ne-nvinsu-i sceptru,

Neputincios la... demolare,

Se micşorează cam c-un... metru!

Şi ca o culme-a nebuniei

Ce ne-a cuprins pe toţi de zor,

Pe ...Uliţa copilăriei

Se-aude ...un excavator!

E-un început de... holocaust,

Pe la Duduia plâng pisici...

Doar ea, doar ...Fata din Zlataust, Păzeşte... casa cu bunici.

O, Doamne-opreşte-acest dezastru Acum cât încă mai e timp,

Că în registrul de cadastru

Nu mai avem alt... Iaşi - Olimp!

Opreşte-i, de-s bătuţi cu... leuca,

Să pună Iaşul la pământ,

Că ni-i biserică... Bojdeuca

Şi-altar ne este... Teiul Sfânt!

Şi chiar de-ar fi să îl dărâme,

El va renaşte prin urmaşi,

Că nu există ţintirime

Să-ngroape... spiritul de Iaşi!

Acesta viu fi-va-ne-n fire

Şi Teodorenii-i sunt chezaşi

Şi-l vom păstra în nemurire

Şi Iaşul va rămâne... Iaşi!

Mihai Caba 1976

Călătorie în timp cu ANA BLANDIANA

Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi şi ploile calme, Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei, Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc

prin iarba lor albă, înaltă, Îmi place să le rup firele

şi să umblu cu ele în dinţi, Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii. Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,

E urât şi poate nici nu e adevărat, Dar lasă-mă atunci când plouă, Numai atunci când plouă, Să rostesc magica formulă

“Sunt cea mai frumoasă femeie”. Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr, Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt Şi rochia se zbate disperată

să-mi ascundă genunchii, Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu Eşti departe plecat şi eu te aştept, Şi tu ştii că te-aştept, Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept Şi totuşi aştept. E-n aer miros de dragoste viu, Şi toţi trecătorii adulmecă

ploaia să-i simtă mirosul, Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti

fulgerător, Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi, Şi eu te aştept. Doar tu ştii – Iubesc ploile, Iubesc cu patimă ploile,

înnebunitele ploi şi ploile calme, Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

(1964)

Copilărie

Din oglindă mă privea un trup firav

Cu claviatura coastelor distinctă,

Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apară în oglindă. N-am văzut-o niciodată, dar ştiam, Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă (Precum inima salcâmului din geam Coşul pieptului de crengi o face frunză). Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă E aievea cântu-i uniform, Şi ca nu cumva în somn să tacă, Mi-era frică seara să adorm.

(1964)

Orologii pe şine

Ceasurile din când în când Se opresc, apoi pornesc mai departe, Dar cei care sunt duşi astfel Nu ştiu că ele s-au oprit Şi cât timp au stat, Şi cât de tare accelerează Ca să se-ajungă din urmă, Şi cum în câte-o parte s-a făcut gol Şi câteva secunde pot să se lăfăie În compartimentul unei întregi zile. Pe când în altă parte Mulţimile fac valuri-valuri Şi se caţără pe acoperişuri,

pe scări, pe tampoane. Cei duşi răspund conştiincios “Am patruzeci şi doi de ani”, Fără să ştie că unele cifre sunt minute, Iar altele milenii Şi nici numele staţiilor În care s-au oprit Pentru a face cruce cu alţii Sau fără motiv.

FABULE CU CIFRU

GÂSCA, VULPOIUL ŞI URSUL

(Fabula ignoranţei)

Ca şef peste-o ţară-animală,

Un urs cu tupeu şi-ndrăzneală,

Simţind că-s lipsiţi d-experienţă,

Chemă la bârlog de urgenţă:

Vulpoiul subşef, care-l sapă

Şi gâsca ,,şcolită" prin apă.

Cu-aceştia, discuţii porneşte,

Dar ei rămân muţi ca un peşte

Când ursu-i întreabă-n rafală

De-o gaură nouă fiscală

Şi-o alta, impusă -n contracte

Semnate cu LEII din pacte.

Penibil, vulpoiul în pripă,

Ascuns sub a gâştei aripă,

Răspunde ,,c-o să se descurce",

Făcându-şi cu laba şi-o cruce, Iar gâsca, timidă îi spune

Că ,,suflet mai mult va depune"!

După cum finalul cere

O morală ca-ncheiere,

Sper să nu devin arhaic

Dac-o scriu în ritm trohaic:

Şi în lumea animală,

Gâscă, chiar cu multă şcoală,

Nu te du la Preşedinte Cu vulpoiul care minte,

Căci de-al vostru slab discurs

Râde-o ţară ...,,ca la urs"!

FABULA UNEI GUVERNĂRI ACVATICE

RATATE

Racul cel cu multe-ntene,

Pitulat prin buruiene,

Se zbătea cu-nverşunare

Ca să-şi bage-n guvernare,

N-un ministru,ci chiar doi

Chit că-s plini de mult noroi.

Broasca, foarte arţăgoasă,

Cum o ştiţi că e râioasă,

Se umfla mereu în stern Şi ţipa, că în guvern

Broaşte multe treb'să intre

Căci doar fi-va preşedinte.

Numai ştiuca hămesită

Planul şi-l făcea să-nghită

Şi pe broască şi pe rac,

Să-i ,,împace" în stomac,

După care lucrătură

Să impun-o dictatură.

Dar gândind că-i dificil,

Consultă pe crocodil,

Care, fără de cutume,

I-a dat dreptul să-i consume,

Şi-au semnat - surpriză mare -

Pactul de coabitare.

La un an şi jumătate,

Broasca simte că nu poate Să ajungă preşedinte

Fiindcă ştiuca o tot minte;

Şi,nervoasă,-n graba mare

A plecat din guvernare.

Multe luni de-atunci trecură,

Ştiuca minte, broasca-njură,

Racu-nchis, încearcă fenta,

Crocodilul freacă menta,

Iară balta bulversată

Este şi mai divizată.

Ca un fabulist ,,cu şcoală"

Formulez şi o morală:

Văd al guvernării car

Dus la fund acuma iar,

Ce va fi de-acolo scos, Ştiuca, renunţând la ,,os"!

Mihai Haivas

PSIHO - LOGICE

REPLICĂ

Să-mi spui râzând că pălăria

O pun ca să-mi astup chelia,

Nu-i drept atâta vreme cât

La tine stă... direct pe gât!

UNII PARLAMENTARI

De-i acuzaţi că prea iubesc paharul,

Să ştiţi că nu îi tulbură uşor,

Nici Grasa, nici Frâncuşa, nici Cotnarul...

Ci-s zăpăciţi aşa de felul lor.

FĂRĂ INVIDIE

Văzând cum toate-i cad aşa din cer,

Nu-s rău să spun c-aş vrea de el să scap,

Ci mulţumesc lui Dumnezeu şi sper

Că-i va cădea şi-o cărămidă-n cap!

INVITATĂ

Având noroc de neînchipuit,

Cu vinuri de Cotnari să tot petreci

Cu tipi bogaţi, constaţi că ţi-ai dorit...

Să fie numai vinurile seci.

CRIZĂ LA NIVEL ÎNALT

Când pentru Eva, Domnul smuls-a, vai,

O coastă din Adam, nu pot decât

Să cred c-aşa-l lovise criza-ncât,

Nici lut de-ajuns nu se găsea în Rai!

FEMEIA DE IERI ŞI DE AZI

Mă mir cu câte scule mai de soi

Din shop, femeia soţul îşi înşeală;

E drept, pe-alături mai călcam şi noi,

Dar totuşi o făceam... cu socoteală!

UNII CRITICI

Îl fac să creadă şi pe-un biet ţânţar

C-ar fi de fapt un mândru armăsar,

Iar el simţind ce mare e ispita,

Te şi loveşte zdravăn cu copita.

ADORATĂ DE MULŢI

Aflînd că-n cazu-n care ea decide

Ca dintre ei pe unul doar s-aleagă,

De disperare toţi s-ar sinucide,

De milă, i-a salvat... o noapte-ntreagă.

SAMARITEAN

Frumoase foc, păreau orfane-n lume,

Căci nu ştia mai nimeni ale cui

Erau, iar el milos le-a dat un nume…

Şi-apar acum… sub semnătura lui.

EPIGRAMIŞTI CONTEMPORANI

Sânt mulţi ce beau cu sete azi Cotnarul

Ca Păstorel, să fie inspiraţi

Şi se conving din plin că are harul

De-a fi chiar muză... pentru cei dotaţi.

Gheorghe Bălăceanu

PERECHI… PERECHI…

CONFORT SPORIT PENTRU UNII

DEMNITARI

Ca să-i scutească de dormit

Pe scaunul de demnitar, Loc mai tihnit li s-a găsit:

Un pat în penitenciar.

NOULUI PREŞEDINTE AL

ROMÂNIEI

Fanii şi-i dezamăgeşte, Însă, evident o face

Cu migală şi tenace,

Deci nemţeşte!

ANGAJARE DE SECRETARĂ Pentr-un post rămas vacant

Testul cel mai important

Nu-i viteza de testare

Ci, acea de dezbrăcare.

PARLAMENTARII ROMÂNI La legi şi ridicat imunităţi

Parlamentarii, cei mai mulţi, chiulesc;

Când însă cer şi noi facilităţi, Interesaţi fiind ... se-nvrednicesc.

UNUI GURALIV PROMOVAT PE

NEDREPT

Doar cu vorbe a urcat

Şi acum nu vrea să creadă Că fiind sus cocoţat

Cert urmează doar să cadă.

Dumitru Ivas

JURĂMÂNTUL ALESULUI

Îl acceptă şi-l citează Să-şi exprime legământul

Şi, de regulă, durează

Cât alesul ia cuvântul.

ADEVĂRU-I DOAR ÎN VIN ? Adevărul e în vin

Doar la cei de neam latin,

Că la cei de neam slavon

E în votcă, nu-n sifon!

CĂILE DE REDUCERE A CORUPŢIEI Când sentinţele , prin lege,

Deveni-vor mult mai mari,

Cei corupţi vor înţelege C-o să fie ... tot mai rari.

DOZAREA CONSUMULUI DE VIN

Un pahar cu vin desfată,

Iar cu două te seduce,

Peste două, te îmbată Şi pe urmă ... te conduce!

PREOTUL

E duhovnicul fidel

Care ne aduce pace, Dar să faci cum zice el

Şi să nu observi ce face!

Aurel Baican

REMARCĂ POLITICĂ Sunt azi ombilical legate Politica şi cu mândria: Dar prima-ţi dă imunitate, A doua-ţi ia şi omenia.

UNUI SOŢ NOROCOS

Singur, iar fi tare greu, Dar nevasta-i bărbătoasă: Îl tot sprijină mereu... Când se-ntoarce beat acasă.

LA UN CHEF ÎN DOI Eu vorbesc şi el ascultă, Stăm în bar şi ne prieşte; După băutură multă, Eu vorbesc, el ... trăncăneşte.

ECOURI NAŢIONALE

Fenomenul se repetă Ca un sunet de trompetă: Strigă ţara: Vrem schimbare! Iar guvernul : Vrem răbdare!

CONDIŢIE OPTIMISTĂ Voi repeta mereu catrenul, Ce pare-a fi de căpătâi: Să treacă viaţa-aşa ca trenul... Dar fie tren de clasa-ntâi!

Ioan Maftei-Buhăieşti

PARCARE ÎN... PARC

Spunea tăios, edilul cel mai mare-n grad: Parcarea am s-o fac în parcul care-l rad! Prefectul însă îi găsise leacul Şi-l aruncă din jilţ de-a berbeleacul.

LIBERTATEA-I MAI SCUMPĂ DECÂT TOATE

Mai grea-i detenţia când ai de toate: Relaţii, bani, protecţii, secretare, Consilieri şi influenţă mare, Dar îţi lipseşte-un strop de libertate.

RISCUL AMORULUI TÂRZIU PENTRU CARDIACI

Motel discret şi atmosferă-aparte, Cu fete dulci în roşii chiloţei - Profund meseriaşe ca femei - Ce-aduc extaz provocator ... de moarte!

STUDENŢEASCĂ Studenţii azi, atât câţi mai există, Oferă o realitate tristă: Prezenţa-n scripte este colosală Dar prea puţini la ore-i vezi în sală.

UNUI EPIGRAMIST NEINSPIRAT În patru versuri şi cu două rime Expui şi critici faptele în voie; Dar textul tău perfect şi la-nălţime, De poantă ar mai fi avut nevoie!

Mihai Stancu

MODELING - IDEALUL FETELOR Visul fetelor acum, Ca să pară inedite Fac orice, oricând, oricum, Spre a fi descoperite.

OUĂLE ÎNCONDEIATE DE PAŞTE

Stăteau pe masă ouăle vopsite, Mândrindu-se acum cu noua viaţă; Şi-au hotărât în urmă plictisite Că nu se pun cu ouăle din piaţă.

SOACRA Ea are grijă de copii, Mâncarea-i gata când tu vii Şi toată casa e curată... Dar tare vrei s-o vezi plecată!

DEZAMĂGIRE

Când soţu-amantei ţi-a curtat Nevasta, simţi că eşti salvat ... Dar eşti dezamăgit când spune Că doar a vrut să se răzbune!

SĂRUTUL Promisiune nu-i şi nici miraj, Ci altul e de fapt simbolul: E-o întrebare pusă la etaj Când vrei să-nchiriezi subsolul.

Georgeta-Paula Dimitriu

UNOR PERFIZI DORNICI DE UNIRE

Ne place când mai multe mâini Se-ntind acuma către noi, Dar nu vrem mârâit de câini, Cum fac o parte dintre voi!

COCOŞUL BĂTRÂN Deşi-s cocoş bătrân, de-ndată Ce-mi pică-n ghiare o puicuţă, O oră doar şi-i terminată... Picantă cu ... mămăliguţă.

INGREDIENTE PENTRU O VIAŢĂ FRUMOASĂ

În loc de al tămâei fum, Să ai în casă ,,Tămâioasă" Şi-o doamnă - poate fi şi grasă - Ce ştie unde, ce şi ... cum!

PÂRLEAZUL De sare un bărbat pârleazul, E-mpins de soaţă şi necazul E că de vrea să-l mai îmbie La pat, mai mult vecina ştie.

MIE LA VÂRSTA A TREIA

În vârstă când înaintez, De cucerit femei, nici vorbă, Ci doar le-admir şi tot oftez... Şi-apoi acas'...mă dreg cu-o ,,ciorbă"!

Vasile Unguraşu

STIHUIRI VASLUIENE DE PE LA TĂNASE CETIRE

CU MĂSURĂ

L-aţi publicat pe autor Cu-o epigramă reuşită(?!), S-a bucurat, dar cu umor Şi cu măsură! Depăşită!

SCRIERI… SCRIERI…

Despre carte-ar fi de spus, Că la modul evident, Cam de toate-n ea ai pus, Ce n-aveai, n-ai pus: Talent !

VECTORI LA 180

Mergem spre o viaţă bună. Ca şi Statele Unite, Pe-o direcţie comună, Dar, în sensuri…diferite !

VECINI….BUNI ! Mă-ntrebă al meu vecin : - Cu implant de cristalin, Cum mă vezi acum? Mai bine? - Tot la fel de prost… vecine!

REGIM SEVER Evit, în regim sever, Carne, unt, sare, piper, Nu beau vin, rachiu, (nici leac) Şi nici apă. Doar… coniac!

SOŢIA E modernă, bea, fumează, Şi-are-un corp frumos sculptat… Într-un punct chiar excelează... Mulţi bărbaţi mi-au confirmat.

MODESTIE Dintre mulţi bărbaţi „cu moţ”, Tineri şi apetisanţi, Eu mă mulţumesc c-un soţ, Plus vreo şapte-opt…amanţi.

DRAGOSTE Pe când s-a încins idila, Zise, stăpânindu-şi focul: - Nu ţi-am văzut, gol, mijlocul! - Parcă eu ţi-am văzut… vila!

DECLARAŢIE Dulce, suplă, luciferă, Şoptea, în timp ce-l săruta: - M-atrage compania ta… Aşa cum e… petrolieră!

DIRECTORUL ŞI SECRETARA - Dacă ai vreun argument Să-ţi cresc leafa, să mă suni! - Unu-i’ foarte evident: Sunt, deja, în şase luni!

EŞEC I-am scris, având un mic răgaz, O epigramă zdrobitoare, Să-l bat cu ea peste obraz; Am eşuat! Nu…are!

Val Andreescu

UN OENOLOG PRINTRE POEŢI ŞI INVERS

VARA

Cerul înflorește , stelele fac ochii mari.

Limbile de foc trimise, varsă lavă pe pământ,

Ard dorințe mari pe plite în atomii făurari

Râul verde pornește pe drumul lung și sfânt.

Prin obrajii din petale fiorii oglinzi își fac,

Se lasă luați în brațe ,dulce legănați de vânt,

Zânele își cată rujul prin corolele de maci

Peste tot se coc semințe pentru Marele Cuvânt.

Clocotul e mare, dorurile dau în foc,

Razele plonjează-n ape să descarce calorii,

Roiuri-roiuri inimioare noaptea se întorc la joc

Lutu-și strânge-n sipet ceruri blânde, azurii.

După luni de frământare mii și sute de culori

Se adună-n sâni de fructe și în florile din noi,

Vor fi cele ce ne-or duce lin prin anii viitori,

Vor fi boabe călătoare prin a viului șuvoi

RONDELUL POLITICIANULUI

MINCINOS

A promis doar bunăstare

La popor să-i poarte grija

Dar ajunse cum e tija

Nefăcând măcar o floare.

Vorba lui, precum e schija,

Ne rănește și ne doare,

A promis doar bunăstare,

La popor să-i poarte grija.

La alegeri , iar stupoare,

Pe la urne joacă mija

Și semeț precum Perija

În senat ajunge mare .

C-a promis doar bunăstare.

UNUIA CARE SE CREDE POLITICIAN

Thalestris n-o să-l ispitească

N-o s-ajungă mare-n stat ,

Căci n- are os de brav bărbat …

Și-i prea târziu ca să-i mai crească .

PEISAJ SOCIAL

Sunt ierni din ce în ce mai grele

Iar cerul vieții tot mai tern ,

E plin de reci zăpezi și rele…

Mai reci ce vin de la guvern .

PREMIERUL BASCHETBALIST

Cu a ta dexteritate

Nu-ți pot face vreun reproș ,

Ale țării treburi,toate ,

Zilnic le arunci la coș .

Constantin Profir, din volumul: Prin ploaia de lumină

UN VETERAN

ACCEPT

Atât mai spun și-apoi conclud,

Căci eu, urcând pe-a vieții treaptă, Prefer un adevăr mai crud,

Decât minciuna bine coaptă!

CHEFLIUL SINGURATIC

E inventiv, cum altul nu-i,

La chef nevoia îl învață:

Să nu bea singur, dumnealui Își pune o oglindă-n față.

PRIVIND SPRE O CEARTĂ Sunt ferm ca orișice bărbat,

Când oamenii sunt în arțag;

Prefer „să intru în rahat”,

Dar „în tărâță nu mă bag”!

UNUI EPIGRAMIST

Îți spun discret un adevăr: Ai poante trase mult de păr,

Dar este rău că-s trase toate

De „părul” unui bun confrate!

PUNCT DE VEDERE IDILIC

În viața veșnic amoroasă,

Călcând alături nu-i o vină, Doar n-ai să ai desert la masă

Mereu aceeași savarină.

SONET DE IMAGINE

Azi în favoarea limbii noastre-i scorul,

Demersul este în desfășurare

În facultăți și-n școli elementare, Vorbirii românești i-e viitorul.

Comunicarea e înălțătoare, O stăpânește bine-ntreg poporul,

Și ghid și scut ne este „tricolorul”,

Frâu liber dându-i limbii literare.

Se circulă prin Europa toată,

Opreliști nu mai sunt nici la hotare,

Dar e păcat și-un gust amar îți lasă

Când vezi pe strada mare-o cerșetoare

Vorbind în limba ei, de mulți uitată, Sfidându-i pe românii de acasă.

SONETUL FABULEI La noi umorul e la el acasă;

Sonetul, epigrama și rondelul

Se mișcă-n voie,- s iuți precum prâsnelul

Și stau cu poanta permanent la masă.

Întruna spun ceva, cum le e felul,

Vizată-i latura cea mai spinoasă, Căci viața noastră nu e doar frumoasă,

Iar omu-i om, până-și atinge țelul.

Cum fabula e prea pretențioasă, Tratând defecte, dar și caractere,

Să o creezi, diplomație cere.

Mulți creatori chiar păgubași se lasă,

Căci animalele sunt deranjate

Fiind cu unii oameni comparate.

Vasile Larco

IERTAT FIE CEL CE RECUNOAȘTE

SEMN DE BĂTRÂNEȚE

C-am îmbătrânit, e clar,

Dar nu e că simt efortul...

Ci de lumânări. Bizar

Costă mult mai mult ca tortul.

POLIȚIA ÎN TRAFIC

Când le pune alcooltestul

Că sunt preoți sau prelați

Spun: (că n-agrează gestul)...

Credeți dar... nu cercetați.

INDICAȚII MEDICALE

Doctorul mi-a dat rețeta,

După ce-mi făcu bay-pas:

Sport să fac cu bicicleta,

Din etui și pân-la nas.

POZA DE PE FACEBOOK

Mi-a dat like la o postare

Și un text în bold mi-a scris:

- Dragă, mă numesc cutare,

Sunt fătuca ta din vis...

- Arăți trăsnet, ești ochios,

Cum erai la tinerețe,

Țanțoș, tare și bărbos

Și viril prin cinci județe.

Ne-am iubit o vară-ntreagă

Eram tineri, fier beton;

Multe amintiri ne leagă,

De orașu-autohton.

Am rămas perplex, spun drept

Și de nervi îmi bate-o pleoapă

Ironia n-o accept,

Când sunt cu-n picior în groapă.

Curios de-a ei cuvinte,

I-am cerut „iubitei” poza

Nu îmi aduceam aminte,

Că venise... „tanti Roza”

Când în fine a postat-o,

Am țipat de bucurie,

O știam. Cum de-am uitat-o?

Faci de-o vezi, apoplexie.

Naltă, suplă, o mândrețe,

Era greu s-o fi descris,

Nu degeaba-n tinerețe,

A fost fata mea de vis.

Și mă bag ca musca-n ciorbă,

Chinuit de-a mea artroză,

O întreb, să intr-un vorbă,

- Dragă stai lâng-o batoză?

O femeie grasă, mică,

Care-ți strică toată poza

- Fata care-o vezi, mi-e fiică,

Eu acolo... sunt batoza.

Nicolae Stancu

UN TRUBADUR LA PORȚILE UMORULUI

DECLARAŢIA UNUI DRUMAR

Ţi-am poavazat alei, poteci,

Ca de la mine să nu pleci,

Şi ţi le-am oferit în dar, Fiindcă eram student drumar...

Făcut-am drumuri în debleu,

Ca să mă vezi, când apar eu,

Voios, zglobiu, pe a ta stradă, Purtând în suflet o dovadă

A dragostei ce mă-nfioară,

Când intru pe-a ta ulicioară,

Ce am dalat-o cu pavele,

Să-ncununez visele mele...

La drumurile ce-am parcurs, De sus în jos, de jos în sus,

Am rupt o mie de papuci,

Doar pentru-a tale buze dulci...

De-aceea o autostradă, Dacă va fi şi suspendată,

Ar rezolva problema-ndată,

C-aş fi la tine... Dragă fată !...

DECLARAŢIA UNUI MECANIC M-ai refulat un an de zile…

Şi m-ai ştanţat şi matriţat,

Că nu mai ştiu ce e cu mine,

Că parc-aş fi un laminat…

Flambează inima în mine, Topindu-se de dragul tău…

Şi simt că am fontă prin vine,

Ce curge-acum din cubilou…

Când ai turnat iubirea noastră, În forma tare de pământ,

A apărut o retasură,

Căci tu călcai pe jurământ…

Şi-ai încercat la torsiune

Să vezi de inima-mi rezistă, Dar te iubeam cu pasiune,

Căci te ştiam mare chimistă…

Un an de zile te-am forjat,

Să fac din tine-o bună piesă, Să te prezint ca exponat

Şi să primesc drept recompensă,

Iubirea ta rămasă-n fontă,

Pe care s-o topim apoi

Şi s-o păstrăm într-o retortă, S-o prelucrăm numai noi doi…

M-am angrenat cu tine-n dinţi,

Ca să-ţi sărut a ta supapă…

Căci ne credeam îndrăgostiţi Şi-acum constat că totu-i apă…

Căci tu erai prea refractară

Şi infuzibilă la foc…

Drept zgură, îmi scoteai din vatră,

Iubirea mea, căci n-avea loc…

Acum eşti piesă rebutată… Căci nu-ţi mai furnizez nimic…

Şi proiectez să te las baltă,

Mecanicii să mă dedic…

Doru Melnic

PROGRAMUL „BIBLIOTECA ŞI ARTA”

Proiectul „Scriitorii Iaşului” îşi propune ca, în colaborare cu USR filiala Iaşi, dar şi cu alte organizaţii profesionale similare, să faciliteze contactul între publicul cititor şi literaţii ieşeni sau cei care vizitează ocazional Iaşul. Acest proiect va avea în vedere două categorii de public: pe cel preponderent tânăr, căruia i se va adresa prin manifestări de genul întâlnirilor în licee şi în facultăţi, prezentărilor de carte, lecturilor publice şi conferinţelor; o a doua categorie de public va fi acela mai restrâns al pasionaţilor de literatură, cărora i se va adresa prin dezbateri tematice şi activităţi cenacliere. Activitățile se derulează lunar.

Desen de Nicolae Viziteu

11.03.2015 Sala de conferințe a Comunității Evreilor din Iași. Pentru omagierea femeilor, la sărbătoarea intitulată:

Femeia, eterna poveste, au fost invitați și membrii ALPI care au susținut un recital de poezie și epigramă din

creațiile proprii dar și din creațiile epigramiștilor și poeților evrei de limbă română.

12.03.2015. Târgul de carte Librex-Iaşi. Lansarea cărţii şi a CD-ului cu cântecele lui Eminescu de către doamna

Lucia Olaru-Nenatti (mijloc) din Botoşani, unul dintre cei mai mari eminescologi contemporani. Foto: Rodica Rodean

EFECTELE PERVERSE ALE CRIZEI