Calatorie prin traditii

Cand pasesti nestiutor si visul te poarta in nori de poveste, cand vantul iti sufla mireasma florilor iar soaptele izvoarelor chicotesc in oglinda apei, parca totul e schimbatUneori te opresti si simti cum anii au trecut, ascunzand in taina, amintirile demult uitate, pe care ai vrea sa le reinvii, traind din nou clipele stinse .Romania! Cand vorbim de Romania, asternem peste vai sunete blande de vioara, aninam naturii coroana verde a Carpatilor, ii cantam codrului baladele haiducilor, incoronand-o-naintea marii cu pecetea dacilor si a romanilor.Aici, auzi pasarile cantand, vezi florile alergand miresmele, vezi cum campiile sorb din orizonturi, inecand soarele in lumina argintie a reginei noptii, canti cu glasul muntilor si dansezi in hora ielelor, esti fascinate si uluit,esti aici, acasa, in Romania!Stii cand iubesc eu cel mai mult pamantul asta udat cu truda stramosilor, slavit de strabuni? Iarna! Iarna iubesc cel mai mult Romania! Ma fascineaza, ma fura si ma aseaza ca spectator, lasandu-I timp timpului sa ma invete a contempla minunile Moldovei, obiceiurile ardelenilor, apele Dunarii si piscurile albe, imbatranite de zapada, ale Carpatilor.Adeseori ma intreb pentru ce-au luptat stramosii nostri cu atata tarie, si de cele mai multe ori raspunsul il gasesc aici, in sufletul si in inima mea. Au luptat pentru pamantul acesta roditor, inzestrat cu aurul naturii, pentru limba aceasta melodioasa si sublima ce iti alina durerile si suferintele si pentru poporul acesta curajos!Insa lucrul care a impletit toate acestea, contemplandu-le sub valul timpului care rapeste amintiri, rapeste sentimente, rapeste sufletul intregii naturi, este respectul pentru traditia si obiceiurile romanesti, doua lucruri pe care romanii le-au castigat pe drept in lupta cu timpul si pe care au reusit, impregnandu-le in sufletele oamenilor si in istoria acestei tari, sa le pastreze ca cea mai de pret comoara.Spuneam ca iubesc tara iarna; o iubesc iarna pentru traditiile si obiceiurile ei, o iubesc pentru mirosul imbietor al cuptoarelor ce rumenesc cozonacii, pentru sunetul fanfarelor, pentru cantul uratorilor si pentru dansul caprelor.De fapt, cand am inceput sa astern cateva randuri pe aceasta foaie, nu stiam cu ce sa incep si despre ce sa scriu, insa rascolind in cufarul timpului, am gasit amintirile de neuitat pe care le-am trait la Petrea, in Moldova, la bunicii mei; amintiri care reusesc sa reinvie emotiile si bucuriile sarbatorilor de iarna petrecute acolo.Dand la o parte naframa timpului, imi amintesc ca ceea ce asteptam cu nerabdare,atunci cand eram la bunici in ajunsul sarbatorilor de iarna, erau colindatorii si flacaii care veneau cu alaiul caprei.Cele mai frumoase amintiri de Craciun le am de acolo. Inca simt mirosul puternic de scortisoara al cozonacilor pe care bunica ii pregatea in rola, aroma sarmalelor si vapaiele ce scanteiau in vatra sobei, aprinse din cand in cand de bunicul. Stateam in casa,langa soba, ascultand povestile pe care bunicul si le amintea din tineretea sa, din timpul razboiului si asteptam ca bunica sa pregateasca cosurile cu mere si colaci pentru flacai. Goneam parca timpul, iar cand pe ulita se auzeau in departare sunetele tobei si clinchetele clopoteilor, saream repede la geam, asteptand cu emotie ca alaiul de uratori sa se apropie. Era Capra, obicei care iarna este mereu pregatit cu grija si jucat la usa oricarui satan. Cand ajungeau in poarta, bunicul ii primea cu carafele de vin iar bunica aducea repede cosurile pregatite din timp. Asteptam cu bucurie dimineata dinaintea Anului Nou, pentru a ma bucura de spectacolul nemaipomenit si de traditiile specifice sarbatorilor de iarna.In zona Moldovei indeosebi, acest obicei al Caprei este practicat din mosi stramosi. Mie imi placea cel mai mult dansul caprei si jocul tiganului. De fapt, jocul Caprei consta intr-un ritual realizat de personaje precum: capra, ciobanul, doctorul, butucarul si tiganul, care prin urarile lor sporesc rodnicia anului care urmeaza si bogatia recoltelor.Jocul Caprei incepe cu acompaniamentul orchestrei si continua cu dansul celor patru personaje, tiganul, doctorul, ciobanul si butucarul, care ii canta caprei si o sfatuiesc. In timpul jocului, capra simuleaza ca se urca in copac, apoi se imbolnaveste si moare, cazand la pamant, moment in care ciobanul intra in panica, si, ingrijorat pentru aceasta cheama doctorul. Acesta impreuna cu tiganul intra in jocul caprei si dialogheaza cu animalul pana cand, in cele din urma, capra isi revine si reinvie spre bucuria tuturor, iar apoi glumele si ghidusiile isi reiau cursul. Dupa ce-si termina capra dansul, unul din flacai, se apropia de masa unde erau membrii familiei si incepea sa vorniceasca, iar apoi flacaii dansau cu stapana casei si cu fetele, Bunica le impartea vin, mere si colaci, iar alaiul caprei multumea si se retragea, indepartandu-se in troientele de zapada.Cred ca acest obicei mi-a marcat copilaria in cel mai frumos mod, deoarece eram uluita si asteptam cu nerebdare in fiecare an sa vad capra dansand, imbracata in mii de panglici colorate si clampanind cu acel cap de lemn. Atmosfera era magica, tot spectacolul fiind inramat in argintul iernii ce-si inalta troienele marete, invaluind tot satul intr-o aura de sarbatoare. Peste tot rasuna cantul caprelor ce-si plimbau alaiul la fiecare casa, inveselind chipurile oamenilor si aducand bucurie in sufletele copiilor.Parca aud si acum sunetele tobelor si versurile ciobanilor care cutreierau satele in lung si-n lat, ingenunchiind inaintea lor crengile de cristal ale copacilor inmarmuriti de vraja iernii.Bunica imi povestea mereu ca traditia caprei este pastrata din strabuni, reusind prin oameni sa dainuiasca in negura timpului, reinviind astfel mereu din nametii argintii ai iernii pentru a cinsti datinile romanesti.De asta iubesc eu Romania, pentru frumusetea ei folclorica neasemuita, ascunsa si pastrata in traditiile si obiceiurile romanesti!

BARBALATA GEORGIANA-BIANCACLS. a XI-a E COLEGIUL ECONOMIC ,,ANGHEL RUGINA,, VASLUI