1

P.Calvocoresi – Politica mondială după 1945; BIG 13.489 1. Superputerile - Roosevelt încearcă cooperare cu Stalin – Lend and Lease Act - după IIWW – URSS nu mai putea continua efortul militar, dar nici Occidentul nu putea

Roosevelt nu era interesat de Europa postbelică – nu dorea să ţină trupe aici - apariţia armelor nucleare

alternativa lui Stalin: URSS să ameninţe Europa Occidentală pentru a îi descuraja pe americani să atace URSS; ruşii – un baraj de protecţie

- problema nucleară

Bernard Baruch (SUA) propune constituire unui organism internaţional (Atomic Development Authority) – să deţină monopolul asupra activităţilor nucleare

URSS propune interzicerea şi distrugerea armelor – vs planul Baruch - politica SUA îmbina ameninţările şi expectativa - SUA nu era de acord cu ideea sferelor de influenţă

renunţă la mărirea influenţei în Europa, pentru a obliga Rusia să facă la fel - URSS respinge planul Marshall (a doua respingere, după respingere planului Baruch)

1948, guvernul de coaliţie de la Praga e înlocuit cu unul comunist - problema Germaniei

ideea dezmembrării a fost abandonată de Marile Puteri

unitate economică (dispare, pentru că la Potsdam ruşii primesc dreptul de a face rechiziţionări în zona lor de ocupaţie) vs problema reparaţiilor

pov politic: URSS conştientizează că o Germanie unită nu va mai fi o Germanie comunistă – preferă divizarea

francezii doreau federalizarea DAR vor accepta unificarea Germaniei de Vest (1949) - Berlin = obiectivul central al tentativei ruşilor de a controla Germania

1948 – au blocat căile de acces ale ocupanţilor occidentali spre Berlin; iulie 1948-mai 1949 – avioane SUA şi GB duc alimente, combustibil etc – ruşii vor renunţa la Blocadă

- 20 sept 1949 – apare RFG; capitala: Bonn; cancelar: K.Adenauer;

1950 – datorită problemelor din Coreea, se acceptă reînarmarea RFG - 4 aprilie 1949 – NATO (reacţie la teama de URSS) – 12 state, dacă oricare ar fi atacat,

celelalte îl sprijină

1952: aderă Grecia şi Turcia; 1955: aderă RFG - 1954 – crearea RDG; RFG ratifică Tratatul Defensiv European - Congresul XIX al PC din URSS - Stalin: preferinţa pentru Malenkov ca succesor - 1953 – 9 medici (7 evrei) acuzaţi de complicitate la moartea lui Jdanov – “procesul

medicilor” - Malenkov e şeful guvernului, iar Hruşciov e prim-secretar al PCUS - 1953, moare Stalin - 1955, Hruşciov obţine înlăturarea lui Malenkov; Hruşciov domină între 1957-1964 - eşecul exploatării terenurilor virgine din Kazahstan - pov extern: manifestaţiile din Polonia, Ungaria; prima rachetă Sputnik, ridicarea zidului

Berlinului, conflictul cu China, rachetele din Cuba (1962) - 1955 – consfătuire la Geneva – URSS, SUA, GB, Franţa – destindere

tratat de neagresiune NATO-Tratatul de la Varşovia (TV) (RDG era membră din 1956) DAR 1956 – revoltele din Polonia şi Ungaria

- 1955, evacuarea şi neutralizarea (să nu încheie alianţe cu nici unul din blocurile WRece) Austriei

2

- Congresul XX PCUS – 1956; împotriva lui Stalin şi împotriva stalinismului - 1956, Ungaria – SUA nu se va implica deloc - 1957 Hruşciov epurează partidul, iar în 1958 ia funcţiile de PM şi prim-secretar - a doua tentativă de destindere: Congresul XXI PCUS (1959) – plan economic concentrat

pe alimentaţie (nu pe armament)

vizita la Moscova a lui Nixon şi vizita în SUA a lui Hruşciov DAR pe 1 mai 1960 – doborâre asupra teritoriului sovietic a unui avion american de “recunoaştere” (de spionaj) - guvernul RDG e ameninţat cu colapsul

aprox 1000 cetăţeni fugeau/zi

12-13 august 1961 (noaptea): ridicarea zidului - aprilie 1961, Kennedy sprijină refugiaţii cubanezi ce invadează Cuba pentru a îl răsturna

pe Fidel Castro – dar eşec

URSS rachete în Cuba, pentru a şantaja SUA să retragă rachetele din Turcia

după 3 săptămâni SUA se prinde – URSS spun că ei doar doresc apărarea Cubei

planul lui Robert McNamara: blocadă pentru ca rachetele să nu mai ajungă la destinaţie – Hruşciov va retrage navele

Cursa înarmărilor - 1949, URSS a experimentat prima sa armă nucleară, iar în 1950 a părăsit Comisia ONU

pentru Dezarmare - 1952, 1953 – URSS şi SUA au experimentat primele lor bombe termonucleare/cu

hidrogen - în 1961, ambele au lansat primul om în spaţiu (Gagarin, John Glenn) - s-a renunţat în mod tacit la planul Baruch – stocurile americane de armament nuclear vor

fi întotdeauna mai mari decât al sovieticilor; teama însă există în SUA - exista o înclinaţie reciprocă pentru restrângerea testelor în domeniul armamentului nuclear

– pentru că aveau efecte negative la nivel climatic - Conferinţa celor 10 de la Geneva (1960) pe tema dezarmării – fără rezultate concrete;

chiar dacă în continuare se vor tot redacta proiecte de dezarmare - punctul culminant al negocierilor: recomandările McCloy-Zorin – obiectiv suprem:

dezarmarea generală şi totală; mai degrabă erau evidenţiate problemele şi nu erau oferite soluţii (anexa 1)

- problema inspecţiei şi a verificării; paranoia; totuşi, se semnează nişte acorduri parţiale

eg: neutralizarea continentului Antarctica

1963 – o “linie fierbinte” directă şi permanent deschisă între Casa Albă şi Kremlin - conferinţa pentru dezarmare din 1963

interzicerea experienţelor nucleare în atmosferă, în spaţiul extraatmosferic şi sub apă - războiul din Vietnam va tensiona relaţiile SUA-URSS - pentru a evita un atac surpriză: protejarea locurilor de depozitare a mijloacelor de zbor şi a

rachetelor nucleare – concentrare asupra strategiilor de răspuns ca mijloace de garantare a securităţii

- cele două puteri: nu doreau să permită altor naţiuni să îşi creeze propriul arsenal nuclear – teama că aceia nu vor fi moderaţi şi chiar le vor folosi

1968 – SUA, GB, URSS – Tratat de neproliferare a armelor nucleare – scop: îngheţarea ierarhiei nucleare existente (nu de alta, dar China şi Franţa obţinuseră şi ele arma – vor şi refuza să semneze); nici statele nenucleare nu vor dori să semneze

3

1988 – peste 100 de state semnaseră tratatul DAR nu au semnat Franţa, China, Israel, India, Pakistan, Argentina, Brazilia, Africa de Sud

1995 – 178 state ratificaseră acordul DAR tot în acelaşi an, Jacques Chirac a ordonat reluarea testelor nucleare franceze în Pacific

- !!!! Războiul Rece şi cursa înarmărilor nucleare sunt fenomene distincte !!!!!!! - îngrijorarea datorită dezvoltării tehnologiei de fabricare a armamentului

rachete balistice intercontinentale de tip MIRV (multiple independently targeted re-entry vehicle)

sistemele de tip ABM (rachete antibalistice) - 1969, încep convorbirile pe tema limitării armelor strategice – SALT

arme strategice=arme care pot atinge ţinte aflate pe teritoriul adversarului de la bazele sau locurile de lansare aflate pe teritoriul propriu sau în largul mării

tratate încheiate în 1972 – SALT1

SALT2 – să cuprindă ce a fost omis în 1972 DAR e cam complicat; ruşii nu declară ce arme deţin de fapt; în 1974-1976 se încheie 3 acorduri – vizau limitarea ABM-urilor, interziceau teste subterane cu arme nucleare, prevedeau extinderea SALT până în 1985; SALT2 e semnat de fapt în 1979

1985, SALT3 – limitări şi sub-limitări importante; era interzis ca semnatarii să se folosească de o a treia parte pentru a încălca prevederile tratatului

- climat de neîncredere

1975, intervenţia ruso-cubaneză din Angola – a marcat debutul unei serii de acţiuni sovietice: Etiopia, Vietnam, Afganistan

1979, descoperirea unei brigăzi sovietice în Cuba; zboruri de recunoaştere americane deasupra Cubei

teama ruşilor de înţelegerea dintre SUA-China - sporirea în anii 1970 a puterii maritime a sovieticilor

DAR eşecuri: în Egipt, incursiunile în Mcaraibilor

mult mai multe submarine ca şi americanii, dar din alte puncte de vedere era net inferioară

- 1980: Ronald Reagan preşedinte SUA – alesul unui grup de conservatori reacţionari ce aveau destui bani pentru a îl desemna candidat al Partidului Republican; susţinut de masele de alegători

reduce problemele de ordin public la o simplă confruntare bine-rău

sprijinit de Europa Occidentală

1985, discurs la Orlanda, Florida: URSS este un imperiu al răului al cărui destin este să fie aruncat la lada de gunoi a istoriei

1982, adoptarea programului “Războiul stelelor” (SDI – Strategic Defense Initiative) – făcea distincţia între armele nucleare ofensive şi defensive; preţ uimitor: 26 milioane dolari pe primii 5 ani – critici; + că ar fi subminat strategia de descurajare de până atunci, ce menţinuse pacea

- 1979, GB: Margaret Thatcher ajunge premier - schimbarea spre dreapta din Europa - Reagan încearcă să obstrucţioneze construirea unei conducte de petrol ce urma să

transporte petrol din URSS spre Europa – îşi atrage şi supărarea Europei de V ce ar fi beneficiat de pe urma acestui proiect

- esenţa tratatului SALT: să stabilească un număr limită de sisteme de lansare pe care cele două părţi le pot avea în dotare; era dificilă echivalarea armelor

4

- 1985, întâlnirea Gorbaciov-Reagan la Geneva – URSS nu mai avea bani pentru Wrece; nici SUA nu stătea prea bine

- 1986, Stockholm – conferinţă pe tema măsurilor de încredere şi securitate şi a dezarmării în Europa (CDE)

pentru a preîntâmpina un atac surpriză – semn: mişcări de trupe ce implică un nr mai mare de oameni şi tancuri decât o anumită cifră stabilită de comun acord

- Reagan şi Gorbaciov la Reykjavik

Gorbaciov dorea să pună capăt SDI; să nu se permită teste în spaţiu; să se negocieze reducerea cu 50% a armelor strategice; respinge oferta lui Reagan ca URSS-ului să i se dezvăluie tehnologia specifică SDI-ului

Reagan – vrea ca din Europa şi Asia să fie retrase toate tipurile de armament cu rază medie de acţiune; nu vrea să renunţe la SDI

negocierile cam eşuează din cauza SDI - 1991 – START I (Strategic Arms Reductions Treaty); 1993 – START II

reducerea stocurilor de arme nucleare strategice

dezmembrarea URSS va încetini aplicarea - 1993, Conferinţa pentru Dezarmare ONU: semnată de 130 state o Convenţie privind

armele chimice – va pune probleme în ceea ce priveşte distrugerea stocurilor - 1992 – tratat asupra armelor convenţionale din Europa; şi un tratat pentru un cer deschis - după încheierea WRece:

ce sens mai avea NATO?

mai putea URSS rămâne o mare putere? Declinul puterii SUA - datorită politicii externe şi politicii economice - probleme în America Centrală

nu reuşesc să readucă pacea în El Salvador

în Panama au subvenţionat un cunoscut traficant de droguri şi apoi nu au reuşit să îl răstoarne decât prin invazie militară

abuzurile din Nicaragua – guvernul Daniel Ortega va fi învins până la urmă prin sancţiuni economice

- pierderea ca aliat a şahului din Iran; ostatici luaţi la ambasada americană – vor fi eliberaţi doar după ce li se trimit arme prin Israel (înţelegere secretă, ce va fi demascată de presă – se pune capăt tranzacţiei)

- 1984, adoptat amendamentul Boland – se interzicea acordarea de sprijin militar – nu va fi respectat

arme pentru trupele Contras din Nicaragua

aprovizionare Iran cu arme pentru a putea purta război vs Irak (armele livrate prin intermediul Israel)

Reagan va nega aceste încălcări - probleme în sânul NATO

nu mai era o forţă preponderent americană avantajoasă pentru Europa

europenii se opun ideii de a organiza o conferinţă a consumatorilor de petrol propusă de SUA pentru a se face presiuni asupra conducătorilor arabi

- invazia turcilor în Cipru – 1974; Grecia acuză SUA că nu a fost pe fază - 1972, parlamentul islandez a decis să extindă limitele până la care se putea pescui cu 50

de mile – decizia afecta GB şi Germania de V (încălca prevederile tratatului din 1961)

1975, se pune capăt conflictului cu Germania de V

5

cu GB se ajunge la confruntări armate; 1976, GB renunţă ! implicarea NATO care ar putea fi folosit pentru a se face presiuni asupra GB de SUA ce nu doresc ca acţiunile Islandei să pună în pericol instalaţiile strategice ale NATO din sectorul nordic !!! - 1973, Kissinger propune adoptarea unei noi Carte a Atlanticului pentru a defini obiectivele

comune SUA, Europa occidentală, Japonia - problema suportării costurilor NATO

1977, se decide creşterea cheltuielilor tuturor cu 3% pe an – europenii nu respectă - 1972-1975: Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa de la Helsinki

iniţiator: URSS – dorea aprobarea generală a frontierelor europene din perioada posthitleristă, pe care nu le ratificase nici o conferinţă de pace DAR ţările occidentale şi neutre refuză să declare aceste frontiere veşnice, doar hotărăsc că nu trebuie schimbate prin folosirea forţei

se discută probleme economice; sistemele comunist şi capitalist – fără a fi judecate

se stabileşte monitorizarea în multe ţări a comportamentului semnatarilor – speranţe pentru ţările din blocul comunist (!)

- problema extinderii NATO spre est, după 1989 – teama URSS-ului

planul SUA: parteneriatul pentru pace

1995, Elţîn protestează împotriva insistenţelor cu care americanii susţineau ca operaţiunile militare din Bosnia să fie desfăşurate sub comanda NATO

unii membri NATO au format trupe regionale - SUA în domeniul economic

sistemul economic de la Bretton Woods presupunea superioritatea dolarului – rată stabilă de schimb faţă de dolar a cărei valoare e fixată în funcţie de preţul aurului

anii ‟70 – dezvoltarea industriei americane a rămas în urmă; transformarea SUA în importator de petrol – căderea dolarului

- 1961, creat OPEC-ul - creşterea petrolului determinată de:

războiul Kippur, 1973

răsturnarea de la putere a şahului din Iran, 1979 - devalorizarea dolarului şi datorită războiului din Vietnam - acorduri încheiate la Plaza (1985) şi Luvru (1987) – pentru a controla devalorizarea

dolarului prin intermediul băncilor centrale – eşec

1987 – cade bursa de pe Wall Street - Reagan: foarte multe împrumuturi şi a neglijat serviciile sociale; în 1989, SUA era cel mai

mare debitor al lumii

jumătate din populaţie o ducea mai rău decât în 1980 Dezintegrarea URSS - Gorbaciov:

glasnost – transparenţă în economie

perestroika – restructurarea economiei în mai mulţi paşi - mai mare independenţă a cooperativelor şi directorilor întreprinderilor de stat - introducerea unor regularizări DAR foarte încet, pentru că nu se ştia cum să se facă reformele

- alte lovituri date economiei

1986: reactorul nuclear de la Cernobîl

1988 – cutremur de pământ din Armenia

6

- legea din 1987: demararea descentralizării, a dereglementării preţurilor DAR opoziţia nomenclaturii

- Gorbaciov nu dorea diminuarea autorităţii executive centrale - disperare în plan economic

plan pentru 500 zile pentru instaurarea unei economii mixte

- creşterea fenomenului de disidenţă – separatism republicile baltice - Lituania, mişcarea reformistă Sajudis (1988) – se transformă din mişcare populară în

partid politic; exista un surplus agricol exportabil + totală dependenţă de URSS în ceea ce priveşte gazele şi petrolul; candidaţii aleşi în 1990 în Sovietul Suprem al republicii au proclamat independenţa

- Gorbaciov trimite trupe în Lituania şi impune o blocadă economică - 1991: toate cele 3 republici baltice şi-au proclamat independenţa: Lituania, Letonia,

Estonia Ucraina - 1990: se proclamă stat independent şi zonă liberă de arme nucleare; referendum ce

confirmă decizia - Kravciuk (se transformă din comunist în naţionalist) – preşedinte în 1991

unul din iniţiatorii Comunităţii Statelor Independente (CSI)

acorduri cu Rusia privind flota din Marea Neagră Crimeea - din 1954 era în componenţa Republicii Sovietice Ucraina; după 1991 devine o republică

autonomă în cadrul Ucrainei Belarus - formată din NV Ucrainei şi R.S.S.Bielorusă din cadrul URSS - mai ales ruşi şi polonezi; e o creaţie artificială a regimului sovietic Moldova – V Ucrainei; 1991: independenţa Republicile caucaziene - independente în 1991-1992 - Georgia; aderează în 1995 la CSI pentru a obţine sprijinul ruşilor; le permite să păstreze

trupe în Georgia - Armenia şi Azerbaidjan – conflicte

regiunea Nagorno-Kabarah – creată în 1921 ca regiune a Azerbaidjanului, dar armenii erau de două ori mai mulţi decât azerii

Asia - 1990, cele 5 republici asiatice ale URSS şi-au proclamat independenţa, chiar dacă nu toţi

erau încântaţi de idee - CSI nu va putea menţine unitatea URSS – va duce la o dezintegrare progresivă - eşec pentru Gorbaciov: deprecierea şi desfiinţarea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice

ajunge la putere un lider mai deschis: Elţîn – baza puterii sale nu era URSS, ci Rusia - Elţîn primeşte puteri excepţionale pentru a putea realiza reforma economică

nu a înfiinţat un partid politic al cărui lider să fie; era puternic, dar izolat

conflict cu Parlamentul – îl va stânjeni în reforma economică - Elţîn dorea ca Rusia să fie un stat puternic, centralizat, cu o bază economică puternică şi

unit în interiorul graniţelor moştenite de la URSS

a legiferat acordul tuturor regiunilor autonome, cu excepţia cecenilor şi tătarii

7

conflictul cu cecenii - au fost deportaţi în masă în timpul 2WW – aprox 250.000; reputaţia de traficanţi de arme

şi droguri - 1991, grupare condusă de Djokar Dudaev (general sovietic ce luptase în Afganistan) –

proclamă independenţa Ceceniei cu Dudaev ca preşedinte - Elţîn impune un embargou economic – speriat de situaţia căilor de comunicaţie: căi ferate,

conducte de petrol din zonă - 1994, Elţîn decide să nimicească regimul lui Dudaev

sprijină o grupare cecenă rivală - eşec

apoi, prin forţă – tragedie - principalele probleme economice ale Rusiei

schimbare a mentalităţii şi instituţiilor

schimbări în producţie şi costuri mari pentru retehnologizare - ajutorul occidental e condiţionat de 3 obiective

Rusia să devină stat naţional, o democraţie şi o economie de piaţă în care să predomine proprietatea privată

- Rusia post-sovietică nu mai e o putere mondială, ci doar o putere regională 2. Japonia - devine o mare putere datorită industriei şi fără a deveni o putere nucleară - dependenţa de materiile prime străine - după 2WW, sunt create două organisme

Consiliul Aliat pentru Japonia – sediul la Tokyo: SUA, URSS, China, GB

Comisia pentru Extremul Orient – sediul la Washington – 11 membri - Japonia era guvernată de Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate – controlat de

MacArthur

se impune o nouă constituţie – desfiinţarea rangurilor (eg: împăratul devine un om de rând), membri cabinetului să fie persoane civile, desfiinţarea zaibatsu

reformă agrară - eliminarea marilor proprietari; va permite modernizarea şi retehnologizarea

- o nouă lege a avortului – a înjumătăţit în 5 ani rata natalităţii şi a stabilizat populaţia - americanii vor contribui la refacerea economiei japoneze

un impuls va fi dat economiei de războiul din Coreea - 1951, tratatul de pace de la Portsmouth

Japonia renunţă la Coreea, Taiwan şi insulele Pescadores, la insulele din Pacific ce au fost colonii germane, la toate pretenţiile asupra Chinei şi Antarcticii, la S insulelor Sahalin şi Kurile

nu va plăti reparaţii de război

tratat de securitate Japonia-SUA – ocupaţia americană se va încheia în mod oficial în aprilie 1952

- 1950, creată Rezerva Poliţiei Naţionale şi a Forţelor de Autoapărare – asemenea unei armate – ajunge la 250.000 oameni

- opinia publică era împotriva armelor nucleare - industria punea accentul pe ind grea şi cea chimică - 1962, tratat comercial cu China pe 5 ani pe bază de compensaţie - crearea în Asia de SE şi în zona marginală a Pacificului a unei zone de cooperare

economică - piedici în calea dezvoltării economice

8

dependenţa de dolar – 1973, războiul din Orientul Mijlociu a determinat o criză economică în Japonia - se baza pe petrol doar din import (85% era adus din Orientul Mijlociu)

- Japonia va investi în automatizare şi robotizare; domeniul electronicii - va investi sume mari în Malaiezia, Indonezia, Thailanda Filipine

forări după petrol în Indonezia, Noua Guinee, Nigeria, Australia; insule din Marea Chinei de Sud – insulele Paracel şi insulele Spratly

- Japonia: statut de ţară relativ neînarmată

economicii fantastice - capitalismul japonez era centralizat, dirijat şi finanţat – includea educaţia şi pregătirea

cadrelor; nu credea în forţele oarbe ale pieţei - însă, securitatea e pusă la îndoială după dezastrul american din Vietnam+ incapacitatea

Washingtonului de a elibera ostaticii din Iran

focus on apărarea navală - 1990 – anexarea Kuweitului de Irak – Japonia îşi dă seama că trebuie să îşi asume

anumite responsabilităţi

contribuţie financiară

trimite trupe pentru operaţiunile ONU în Cambodgia, apoi în Mozambic 3. China Triumful lui Mao - 1949, PC din China a ocupat Beijingul; o mişcare a devenit un guvern - Sun Yat-Sen (mort în 1925) a vrut să reformeze China prin intermediul Kuomintang – a

creat un guvern în S Chinei, la Nankin – nu va controla niciodată toată ţara - în N – “seniorii războiului” – au creat provincii autonome - Kuomintang-ul încheie o alianţă în 1922 cu PC Chinez - disputele comunişti-necomunişti – se ajunge la conflicte armate - Marşul cel Lung din SE Chinei – spre V, apoi spre N spre provincia Yenan din NV

autoritatea lui Mao se impune – se bazează pe stimularea nemulţumirii ţărănimii

crează o armată de aproximativ 100.000 oameni

în timpul 2WW le creşte reputaţia - Stalin avea mari interese în China

1944 a pus la punct o revoltă antichineză în valea Ili din Xinjiang – a creat republica Turkestanului de Est

15 august 1945 – tratatul ruso-chinez cu Chiang Kai-Shek - SUA dorea ca China să devină America continentului asiatic

generalul Patrick Hurley a avut ca sarcină reunirea Kuomintang+comunişti

1948: China Aid Act; şi un acord sino-american - 1948, comuniştii ocupaseră Manciuria; 1949: ocupă alte oraşe importante - septembrie 1949 se proclamă Republica Populară Chineză - Stalin era împotriva unei Chine puternice – conflict cu Mao

URSS va acorda totuşi Chinei un credit de 300 milioane dolari pe 5 ani

tratat comercial general – cooperare până spre sfârşitul anilor ‟50 China şi superputerile - războiul din Coreea

chinezii vor fi obligaţi să se concentreze pe apărare în loc să se ocupe de problemele interne

9

- războiul din Coreea

ameninţa să importe Războiul Rece în Asia

a încurajat neutralitatea Indiei; americani vor defini în această fază neutralitatea şi pacifismul drept indiferenţă şi depravare morală

- prin declaraţia de la Cairo, semnată de Roosevelt, Churchill şi Chiang Kai-Shek Coreii i s-a promis independenţa

- Japonia a capitulat parţial în faţa americanilor şi parţial în faţa ruşilor

Coreea va fi împărţită în două părţi de-a lungul paralelei de 38° - linia nu a fost rezultatul unor hotărâri ministeriale, ci consecinţa negocierilor dintre ofiţerii armatei de rang relativ inferior (!)

nu se va putea numi un guvern unic din cauza prezenţei trupelor americane şi ruseşti în Coreea – 2 armate=nici un răspuns

- 1947, ONU au Creat UN Temporaty Comission on Korea – să se ocupe de reunificare prin intermediul alegerilor

în S, alegeri în mai 1948 – DAR N nu e de acord; guvernul va avea autoritate doar la S de paralela 38; şeful guvernului: Syngman Rhee

1949, ruşii (le duc în Manciuria şi Siberia) şi americanii (le duc în Japonia) îşi retrag trupele

- 1950, noi alegeri în Coreea de S; propagandă în N pentru reunificare

25 iunie 1950 – trupele din N trec graniţa şi ocupă capitala Coreii de Sud, Seul (cum de au atacat? Dean Acheson a exclus în ianuarie Coreea şi Taiwanul din perimetrul de apărare pe care SUA erau dispuse să lupte să îl păstreze; probabil Coreea de N a avut şi asentimentul ruşilor)

- Consiliul de Securitate ONU – absenţa reprezentantului URSS – cere încetarea focului şi revenirea la N de graniţă a trupelor

- Flota a 7-a a SUA să izoleze Taiwanul - 27 iunie – rezoluţie a Consiliului de Securitate: membrii ei să ajute Coreea de Sud – idee:

lupta dintre N-S ameninţa întreaga lume

6 iulie, China a protestat împotriva intervenţiei ilegale în afacerile interne ale Coreii - iniţial: victorie pentru N - sept, trupele generalului MacArthur debarcă la Inchon, trec în octombrie paralela 38 şi

forţează graniţa cu Manciuria - 26 nov atacă chinezii – la sf dec trec paralela 38

de ce au atacat? Teama că SUA va declanşa o campanie anticomunistă în China - după nov, războiul devine dintr-o acţiune punitivă – un conflict sino-american

generalul MacArthur dorea W vs China DAR Washingtonul nu e de acord - ţările neutre – vs politica americană

Nehru – apel să nu mai treacă paralela 38 - 1 ianuarie 1951 – a doua ofensivă chineză

ONU declară China stat agresor

25 martie, sud-coreenii trec iar paralela de 38 (!) - preşedintele SUA îl demite pe MacArthur - iulie 1953, semnarea unui armistiţiu (SUA respinsese alternativa unei victorii totale

posibilă doar prin înfrângerea pe plan militar a Chinei) - aprilie 1954, Conferinţa de la Geneva – acord final; ţara rămâne împărţită în două şi

eliberată de ocupaţia străină - la începutul anilor ‟50 – SUA: legături cu resturile Kuomintang-ului – erau adăpostiţi în

Taiwan; SUA promite că va ţine noul regim chinez departe de zonă

10

- 1954 – China bombardează insula Quemoy – ca răspuns se pare la crearea SEATO (South East Asia Treaty Organization) prin Pactul de la Manila

- 1958 – declaraţie SUA: americanii vor apăra Taiwan-ul, insulele Quemoy şi Matsu

criza va fi evitată prin reluarea convorbirilor sino-americane - conflictele Chinei cu URSS

divergenţe între Hruşciov şi Mao

China avea nevoie de ajutor economic şi tehnic din partea URSS; 1954, ruşii au părăsit Port Arthur lăsând toate instalaţiile chinezilor

1956 – începe deteriorarea relaţiilor – al XX-lea congres PCUS - chinezii: plănuiau Marele Salt Înainte şi al doilea plan cincinal - ruşii au atenuat doctrina de bază a inevibilităţii războiului pentru că se temeau de

consecinţele armelor nucleare

China dorea ca URSS să facă dovada forţei sale - divergenţe în ceea ce priveşte Asia, Africa, America Latină

chinezii doreau să îi ajute doar pe comuniştii

ruşii sprijineau orice mişcări revoluţionare - 1959, întâlnirea de la Camp David (Eisenhower-Hruşciov)

au neglijat interesele Chinei - 1964, Hruşciov înlăturat – se iniţiază reconcilierea cu China DAR în 1965, China refuză să

participe la conferinţa de la Moscova a partidelor comuniste

1967 – ambasada sovietică de la Beijing e atacată

1968 – Beijing-ul a condamnat invazia rusă în Cehoslovacia - 1970-1980: creşte numărul trupelor sovietice din est; 1979 – amplasate baze sovietice

navale şi aeriene în Vietnam - s-au destins relaţiile Chinei cu SUA; 1970 – China ca membru cu drepturi depline ONU - în deceniul 8 – se pare că s-ar trece de la bipolaritate, la transformarea Chinei într-o mare

putere

1975: China făcuse deja experimente nucleare şi avea arme destule

totuşi, nu considerau că războiul nuclear e inevitabil – erau conştienţi de riscuri; o putere nucleară nu ar fi trebuit provocată

- şi-au însuşit Tibetul; erau interesaţi şi de Africa – resurse în ceea ce priveşte revoluţiile de eliberare

Renaşterea - campania anti-trei (declanşată în 1951): atacate corupţia, risipa şi birocraţia - 1951 – a demarat procesul de colectivizare - primul plan cincinal: 1952-1957

scop: de a distruge rezistenţa ţăranilor faţă de stat - 1958: demarează al doilea plan cincinal – “marele salt înainte” (precedat de “micul salt”

din 1956-1957)

introdus cu forţa sistemul comunelor populare la sat şi la oraş – totul e trecut în proprietatea comunală

angajare femei şi oameni de la ţară în industrie

o serie de dezastre naturale – foamete - 1966 – “Revoluţia Culturală”

va dezbina partidul la toate nivelele - 1976, Mao Zedong moare; Hua Guofeng ales ca succesor - 1980, Deng l-a înlăturat pe Hua

11

- revenirea la tipul tradiţional de concurs pentru ocuparea posturilor; revine la principiul cointeresării: preţuri mai mari pentru ţărani, salarii mai mari în industrie şi comerţ

- deschidere spre Occident şi Japonia şi chiar URSS - problema aplicării mecanismelor de piaţă într-o economie centralizată: dezastru (!) - control asupra importurilor, devalorizarea monedei - Hu moare în 1989 – manifestaţii ale studenţilor din Beijing cu ocazia funeralilor

vs ritmul lent de transformare a societăţii chineze

li se alătură intelectualii şi muncitorii

piaţa Tiananmen – ostilitate faţă de Deng – masacru - China avea un program iredentist

Taiwan-ul – o politică de integrare economică

Hong Kong – preluat de GB în trei etape

Macao, o peninsulă şi 2 insule – în 1993, China promulgă o Constituţie pentru Macao - 1984, China şi GB – Declaraţie comună

China va elabora şi va promulga o Constituţie pentru Hong Kong, ce va intra în vigoare în 1997, când administraţia britanică unică va fi înlocuită cu o administraţie unică chineză; se formează un Grup Comun de Coordonare

4. Ordinea mondială - statul a rămas elementul fundamental al societăţii - ONU=versiune revizuită a Ligii Naţiunilor - în faza precoreană a activităţii sale, Consiliul de Securitate s-a confruntat cu situaţii ce

rezultau din 2WW

întârzierea ruşilor în Iran peste termenul fixat

ritmul lent de retragere a trupelor britanice şi franceze din Siria şi Liban

problema Indoneziei – împotriva Olandei - W din Coreea a izbucnit datorită unui act de agresiune căruia nu i se putea răspunde altfel

decât prin folosirea forţei

Consiliul de Securitate a autorizat acţiunea SUA

situaţia scapă de sub control – conflict China-SUA – pe viitor, marile puteri să nu fie invitate să contribuie la acţiunile armate pe care le presupuneau unele operaţiuni ONU

- 1956, intervenţia ONU în războiul Suezului

trupe echipate pt autoapărare, nu pt atac; vor îndepărta trupele anglo-franceze şi vor patrula de-a lungul Canalului; însă acţiunea le-a fost uşurată de declaraţia ce o făcuse înainte SUA

- misiuni ONU trimise în Liban (1958), Laos (1959), Irianul de Vest (1962-1963) etc - ONU s-a implicat în Congo datorită retragerii precipitate a Belgiei şi a revoltei iniţiate de

armata congoleză

s-a apelat iar doar la statele mijlocii pentru a furniza unităţi de luptă

comanda operaţiunii: secretarul general - 1982, W Argentina-GB – pentru insulele Falkland (Malvine): singurul război declanşat în

mod intenţionat de acţiunea agresivă a 2 state membre ONU

regres pentru ONU ca organizaţie

GB a demonstrat că într-o situaţie de criză un stat puternic nu va face apel la diplomaţia ONU

- altă încălcare: 1986 – SUA au declanşat un puternic atac naval şi aerian împotriva Libiei

SUA a etichetat anumite state drept “teroriste”: Libia, Siria - 1990, Irakul anexează Kuweitul – act de agresiune flagrant

12

Consiliul de Securitate cere retragerea Irakului din Kuweit; cere negocieri

embargo comercial, financiar şi militar

însufleţirea mecanismelor ONU – se pune în evidenţă puterea, dar şi slăbiciunile - 1945, ONU – scop: să treacă declanşarea unui război din mâinile statului naţiune în

mâinile comunităţii naţiunilor DAR

Războiul Rece – a discreditat existenţa unei comunităţi globale a naţiunilor

SUA era văzută adesea ca având un rol conducător în acţiunile ONU - caracteristici

extinderea rolului legislaţiei internaţionale

solicitări simultane adresate ONU – nr solicitărilor creşte dramatic

metode ONU în contextul menţinerii păcii, acordării de ajutor umanitar şi consolidării standardelor umanitare

- ONU refuză să se implice în evenimentele din Somalia şi Iugoslavia - două categorii de misiuni ONU în ceea ce priveşte Iugoslavia

misiuni de observatori – să supravegheze şi să raporteze; misiuni de menţinere a păcii

se implică direct în declanşarea intervenţiei Comunităţii Europene – embargo asupra livrărilor de arme către toate părţile beligerante (avantaj pt sârbi: erau cei mai bine înarmaţi)

- ONU – organizaţie menită să menţină pacea între state DAR trebuie oare să menţină pacea în interiorul statelor, să intervină în războaiele civile, să asigure respectarea unor standarde comportamentale în anumite state?

- politica externă americană: nu e afirmarea legii şi ordinii mondiale, ci promovarea, prin forţă la nevoie a democraţiei – putea încălca legea Cartei ONU

- ordinea mondială nu e ameninţată doar de războaie, ci şi de tulburări economice

dovada: costul îndurat de Germania pentru salvarea şi reabilitarea Germaniei de Est după reunificare

5. Lumea a treia – şi a patra Neutralitate şi nealiniere - Lumea a Treia – concept folosit prima oară de Dag Hammarskjold pentru a desemna ţările

sărace din Asia şi America Latină - reping împărţirea lumii în două blocuri - influenţaţi puternic de Nehru – PM indian

viziunea sa asupra Commonwealth-ului: simplă asociaţie istorică şi întâmplătoare; fiecare membru are dreptul la propria politică externă – nu trebuie să fie de partea SUA (ca şi GB) în cadrul Războiului Rece

- la această viziune au aderat în anii ‟60 fostele colonii ale Franţei - nealinierea=formă distinctă de neutralitate – expresia unei atitudini faţă de un conflict

prezent - faza POZITIVĂ a neutralităţii: să nu rămână în afara politicii mondiale

prin conferinţe îşi prezentau punctele de vedere

capacitatea de a influenţa deciziile votând în cadrul Adunării Generale ONU – au urmat exemplul Indiei ce a devenit un membru activ ONU

- în problema războiului din Coreea: SUA s-a simţit jignită de neutralitatea Asiei - nevoia de solidaritate între statele nealiniate; puncte comune

erau state slabe

respingeau Războiul Rece

13

- stabilirea unor legături de solidaritate a precedat chiar dobândirea independenţei în cazul statelor din Asia şi Africa

- Conferinţa de la New Delhi – martie 1947 – I importantă în Asia – 28 de delegaţii, doar 8 dintre ele reprezentau state suverane

s-au discutat problemele din Asia (reforma pământului, industrializarea, principiul non-violenţei şi aplicarea sa în politica internaţională) şi modul în care trebuia privit ONU

- 1949, Conferinţă la New Delhi

nu mai sunt invitate republicile sovietice asiatice; Turcia refuză invitaţia

motiv: Indonezia şi lupta împotriva Olandei – se cere acordarea independenţei Indoneziei; caracterul anticolonial al conferinţei

- anii ‟50 – unele state asiatice aveau alte priorităţi – se aproie de URSS sau SUA (chiar tratate militare)

- 1955 – conferinţa de la Bandung

pretext: tratatul SUA-Taiwan; şi crearea SEATO (South East Asia Treaty Organisation) şi a Pactului de la Bagdad

Israelul nu a fost invitat

şi 6 state africane – Egipt, Libia, Sudan, Etiopia, Liberia, Ghana

se pun bazele unei acţiuni comune în cadrul ONU - 1956, Nehru şi Nasser l-au vizitat pe Tito la Brioni, în Iugoslavia – mondializarea - 1961, Conferinţa de la Belgrad

context: testele nucleare ale Franţei din Sahara; reluarea testelor sovietice; zidul Berlinului; conflictul franco-tunisian; criza din Congo

colonialismul să fie abolit imediat - 1964, Cairo - o întâlnire mai ales a statelor africane - panafricanismul – iniţial specific Caraibilor şi Africii de Vest; se considera că pentru a

deţine o independenţă economică, Africa trebuie să exploateze resursele continentale în comun

1900-1945: 6 conferinţe panafricane – mai degrabă întâlniri ale unor personalităţi; se crează All African People‟s Organization

1958 – Conferinţa de la Accra – problema anticolonialismului şi a realizării unei unităţi africane

1959: Declaraţia de la Conakry – uniunea Ghana+Guineea

iulie 1959: Declaraţia de la Saniquellie – independenţa şi integritatea statelor existente

1960 – conferinţa de la Addis Abeba – dispute teritoriale între statele africane; Ghana (unitate africană) VS Nigeria (federaţie)

Organizaţia Unităţii Africane (OUA) – include mai multe grupuri africane, cum ar fi: 1. grupul Brazaville (toate fostele colonii franceze, cu excepţia Guineii; includea şi

Mauritania) 2. 1961, la Casablanca – Maroc, Egipt, Libia, Ghana, Guineea, Mali – se opuneau

independenţei Mauritaniei şi favorabili lui Lumumba în Congo; şi-au creat comitete proprii, un comandament suprem şi un stat major în Mali

3. august 1961, grupul de la Monrovia – va include grupul Brazaville; proeminenţa Nigeriei – rezultă anti-Ghana

1958 – creată Pafmeca (devine Pafmecsa) – pentru eliberarea Africii centrale şi de est (şi de sud) – s-a desfiinţat în 1963

OUA: promova unitatea africană, colaborarea şi eradicarea colonialismului; adunare anuală a şefilor de stat, un consiliu de miniştri şi un secretariat; media conflictele datorate frontierelor; se desprinde încet, încet de colaborarea cu Asia

14

Sărăcia - independenţa politică nu înlătura dependenţa economică - sistemul de la Bretton Woods - GATT=General Agreement on Tariffs and Trade – scop: reducere obstacole în comerţul

cu produse industriale, esp reducere tarife

principalii contestatari: Comunitatea Europeană (CE) şi SUA - 1992, acordul Blair-House între CE şi SUA

viza volumul exporturilor şi producţia de seminţe oleaginoase

subvenţiile CE pentru exportul de cereale să scadă în 6 ani cu 21%

opoziţia Franţei - 1995, GATT se transformă în WTO (World Trade Organization) - 1989 –înfiinţarea APEC (Asian Pacific Economic Cooperation) – la iniţiativa Australiei;

pentru sudul Pacificului, Asia de SE, N Asiei şi America de Nord - NAFTA – North American Free Trade Area – include şi Mexicul, pe lângă Canada şi SUA - tot la Bretton Woods s-a creat BIRD (International Bank for Reconstruction and

Development)/Banca Mondială – pentru a contribui la reconstrucţia Europei după război

International Finance Corporation – să ajute statele mai sărace să obţină finanţe din sectorul bancar privat

International Development Association – pentru statele mai sărace, împrumuturi fără dobândă pe 50 de ani

- 1960, ONU a creat un fond special pentru dezvoltarea ţărilor din Lumea a Treia (SUNFED)

conferinţă specială în 1964 la Geneva - 1967 – înfiinţat Grupul celor 77 – cele mai sărace state din Asia, Africa, America Latină

cer tarife vamale preferenţiale

transfer de tehnologie la preţuri scăzute

împrumuturi cu dobânzi mici - se încheie mai multe convenţii cu statele sărace

eg: 1974, la Lome – între CE şi 46 de state africane, caraibiene şi din zona Pacificului – reduceri ale tarifelor vamale, fond de ajutor etc

- însă problema nu se rezolvă – datoriile cresc tot mai tare

în anii ‟70: problema statelor debitoare era replanificarea datoriilor; nu mai umblau după sume noi

- recesiunea mondială – evidentă în 1979 - lumea a patra a OPEC (Organization of Petroleum Exporting Countries) – bogate din

vânzarea unui zăcământ finit; cresc preţul petrolului din motive economice şi politice (!) - în 1980 e redactat raportul Brandt – a încercat să convingă că aşa-numitul conflict N-S

între bogaţi şi săraci e la fel de periculos ca şi conflictul E-V dintre cele două blocuri

trasa un cerc prin trei cercuri concentrice

propune un transfer de resurse dinspre ţările îmbogăţite de curând şi dinspre cele bogate către ţările sărace

15

9. Arabii şi Israelul în Războiul Suezului Crearea Israelului - 1937, Comisia Peel (GB) propune o divizare tripartită între un stat arab, un stat evreu şi un

mandat britanic asupra unei zone ce ar fi inclus locurile sfinte (Ierusalim, Bethleem) cu acces la Mediterană

- 1939, Cartea Albă – GB încearcă să menţină elementul evreu în populaţia Palestinei doar la o treime; să pună capăt imigraţiei evreilor

sioniştii se vor orienta spre SUA – vor fi susţinuţi de Roosevelt, Truman

scop SUA: să convingă GB să admită evrei în Palestina – 100.000 permise de intrare - se trece la o abordare comună anglo-americană – octombrie, 1945 – o comisie

1946, apel pentru admiterea celor 100.000 în Palestina

desfiinţarea limitelor în ceea ce priveşte achiziţionarea de pământ de evrei DAR atac terorist al evreilor în Tel Aviv – rezultă respingerea de GB a raportului comitetului - 1947 – ONU a creat UNSCOP (comitet special al UN pentru Palestina) – adoptă un plan

de împărţire f complex - politica israelină: preîntâmpinarea creării unui stat palestinian – nu vor respecta planul

ONU

aprilie 1948, masacrul de la Deir Yasin - 14 mai 1948: se încheie retragerea oficialităţilor britanice din Palestina - Israelul încheie o alianţă cu Iranul – legături comericale, schimb de informaţii militare, azil

reciproc; pct comun: ostilitatea faţă de arabi (!) - 1948, statele arabe declanşează un război împotriva Israelului – DAR incoerenţă ce duce

la victoria Israel-ului

1949 – Israel – tratate de armistiţiu cu cei 4 agresori - 1948-1950: proprietăţile palestiniene au fost ruinate; aceştia sunt alungaţi

arabii continuă W prin mijloace economice – închiderea Canalului Suez pentru Israel - 1950, Legea Reîntoarcerii – dă oricărui evreu dreptul de a veni în Israel - 1952, Legea Cetăţeniei – acordă cetăţenie evreiască (! Nu israeliană)

arabii erau numiţi persoane de naţionalitate arabă Nasser şi revoluţia - 1950, Declaraţia tripartită – SUA, GB, Franţa încearcă să menţină un echilibru al

înarmărilor între evrei şi arabi; să se consulte asupra oricărei încălcări a frontierelor - se schimbă puterea în statele arabe în urma înfrângerii din 1948 - Egipt – ocupaţie britanică din 1881; 1936 – dreptul de a staţiona 20 de ani 10.000 oameni

în zona Canalului Suez - după războiul din Coreea, aliaţii occidentali doreau să creeze în Orientul Mijlociu o alianţă

anti-sovietică asemenea NATO

planuri pentru crearea MEDO –Middle East Defence Organization – să includă Egiptul şi baza din zona Canalului Suez

Egiptul respinge ideea MEDO; 1951 – Egiptul denunţă tratatul anglo-egiptean din 1936; începe atacuri de gherilă în zona Canalului

- problema Sudanului

Egiptul dorea să se unească cu el, britanicii nu erau de acord – Sudanul e lăsat să decidă singur şi alege independenţa

- iulie 1953, decizie în problema Canalului

GB să plece în 20 de luni; să revină doar dc zona e atacată

Egiptul nu dorea alinierea cu Occidentul

16

- 1955, Conferinţa de la Bandung – Egiptul rămâne cu ţările nealiniate Irak: Pactul de la Bagdad - 1954, americanii – înarmarea Turciei şi Pakistanului; apropierea de Irak - după 1952, liderii Egiptului doreau să controleze Liga Arabă – rivalitate cu Irakul (dorea să

anexeze Siria) - 4 aprilie 1954, Tratatul dintre Turcia şi Pakistan - acordurile de ajutor militar american cu Irak şi Pakistan – 1954 - 24 feb 1955 – Tratat de Asistenţă mutuală între Turcia şi Irak – Pactul de la Bagdad

deschis tuturor membrilor Ligii Arabe şi altor state care vor securitate în zonă

GB se alătură pe 5 aprilie 1955; apoi, Pakistanul, Iranul

Siria respinge pactul – martie 1955 se crează o contraalianţă: Egipt, Siria, Arabia Saudită

Războiul Suezului - 1955 – atac violent israelian în fâşia Gaza – afectează şi Egiptul - 1954, Franţa e de acord să furnizeze Israelului avioane de luptă - Siria s-a reorientat spre URSS; în sept 1955 şi Nasser acceptă să primească arme de

provenienţă cehă (?! - URSS) în mod nelimitat

Egiptul apelează la URSS pentru arme, pentru că Occidentul l-a refuzat (!) - proiectul Marelui Baraj de la Assuan – GB şi SUA refuză să acorde sprijin economic (19

iulie 1956) - 1956, Nasser recunoaşte regimul comunist de la Beijing - 26 iulie 1956 – discurs rostit la Alexandria de Nasser – însuşirea beneficiilor datorare

Canalului Suez – naţionalizarea companiei canalului

pretext pentru acţiunea de forţă a GB şi Franţa vs Egipt

SUA se opune folosirii forţei, chiar dacă doreşte şi el să pună canalul sub control internaţional

- problema e dusă în faţa Consiliului de Securitate – Egiptul cere negocieri - francezii vor cooperare cu Israelul în acest W – Israelul dorea să distrugă blocadă arabă

asupra golfului Aqaba - francezii pregătesc acţiunea tripartită (Franţa, GB, Israel)

29 octombrie, Israelul declanşează atacul

şiretlic: GB şi Franţa adresează un ultimatum către Egipt şi Israel – să se retragă la 16 km de canal DAR nimeni nu se retrage

- GB – renunţă la proiect

disensiuni în Parlamentul britanic

criză financiară cauzată de atacul împotriva Egiptului

SUA şi FMI nu urmau să acorde bani decât după încheierea ostilităţilor - nov, ruşii propun SUA o acţiune comună pentru a forţa GB şi Franţa să sisteze

operaţiunile

victorie propagandistică pentru ruşii în lumea arabă 10. De la războiul Suezului la moartea lui Nasser - Doctrina Eisenhower

premisa: după înfrângerea GB SUA trebuie să ia iniţiativa, să umple vidul de putere – ca să împiedice ca URSS să îl umple

17

acorduri de ajutor economic şi militar cu ţările ce doreau – se autoriza şi sugera folosirea armelor de provenienţă americană pentru a apăra integritatea ţărilor – Eisenhower trimite un emisar special în Orientul Mijlociu pentru a aduna solicitanţi – doar Libanul e de acord

Revoluţia din Irak - 1 februarie 1958 – proclamată Republica Arabă Unită – Egipt, Siria, Yemen - replica Irak şi Iordania: o federaţie arabă

iulie, revoluţie în Irak împotriva acestei “uniri” – printre revoluţionari se aflau şi comunişti

SUA şi GB aduc urgent trupe în Liban (un război civil în plină desfăşurare) şi Iordania 19. Africa de Nord Ţările Maghrebiene - anii „50-‟60 – emanciparea de sub stăpânirea străină; noi state suverane (pe când la sf

2WW existau doar 3 state deplin independente: Etiopia, Liberia, Africa de Sud) - procesul de decolonizare: stopat de portughezi în Angola şi Mozambic + de colonii albi

semiindependenţi din Rhodesia de Sud - în 1947, Liga Arabă şi-a creat un Birou Maghrebian - primul plan francez: Uniunea Franceză (1946) – a creat categoria Statelor Asociate:

Maroc, Tunisia, Vietnam, Laos, Cambodgia

Maroc şi Tunisia refuză - la începutul lui 1952 – linie mai dură a Parisului în problema tunisiană

liderul naţionalist Habib Bourguiba e arestat

naţionaliştii fug la Cairo - 20 martie 1956 Tunisia şi-a dobândit independenţa - Marocul – incompatibilitate (ca în Tunisia) între programul francez de gradualism

democratic şi naţionaliştii ce doreau independenţa

1952, puternice violenţe împotriva albilor din Casablanca

2 martie 1956, independenţa

- Algeria – revolta împotriva Franţei

ostilităţi declanşate în 1954 în munţii Aures

dobândirea independenţei prin forţa armelor (era I caz în Africa!) - ce se întâmplase în Algeria înainte?

relaţie similară cu cea dintre GB şi India – s-au făcut paşi reformatori

revolta de la Setif din 1945 a fost înăbuşită brutal - înfrângerea guvernului Faure în nov 1955 – se formează un guvern minoritar condus de

Guy Mollet - oct 1956 – 5 lideri ai Frontului de Eliberare Naţională (FLN), inclusiv Ahmed Ben Bella

sunt răpiţi pe când se întorceau pe calea aerului de la o întâlnire cu sultanul Marocului – avion deturnat de la destinaţia sa Alger, fără ca guvernul francez să fie informat

- în următoarele 18 luni, atitudinile teroriste s-au înmulţit de ambele părţi - atrase Marocul şi Tunisia în conflict

sultanul Marocului a fost marcat de răpirea lui Ben Bella

Bourguiba (tunisian) – ameninţă că nu va mai aproviziona unităţile franceze de pe teritoriul Tunisiei

- francezii refuză medierea conflictului de Maroc şi Tunisia (1957)

18

- din 1958, politica lui de Gaulle

încercare de a ameliora relaţiile cu Tunisia şi Maroc – retrage trupele franceze din cele 2 ţări

1959: oferă Algeriei să aleagă între independenţă, integrare sau asociere cu Franţa; 1960 – comunitatea europeană din Algeria refuză independenţa

Organizaţia Armatei Secrete – acţiuni teroriste; europenii părăsesc Algeria în nr mare - conferinţa de la Evian din 1962 – încetarea focului; 3 iulie 1962: Algeria – stat suveran

încep conflicte interne pentru putere - din 1965, la conducere e Boumedienne

naţionalizarea resurselor naturale, exploatarea resurselor şi industrializare

relaţii pozitive cu URSS, colaborare şi cu Franţa

asociere cu statele arabe împotriva Israelului

se baza pe un partid unic - 1963, război între Algeria şi Maroc pentru frontierele comune

1968-1970 – se încheie acorduri ce stabilesc graniţa - 1989 – e creat Frontul Islamic al Salvării – succes la alegerile din 1990-1991 - problemele dintre Maroc şi Mauritania

motiv: zona Rio de Oro – cele mai importante zăcăminte de fosfat din lume

ce le unea: opoziţia faţă de Spania

înţelegerea din 1975 – 2/3 pentru Maroc, restul pentru Mauritania

Algeria se supără – ea încă nu avea acces la Atlantic – susţine asociaţia Polisario ce spunea că Rio de Oro nu trebuie să aparţină nici Mauritaniei, nici Marocului; erau susţinuţi şi de armament rusesc

- se ajunge la un conflict de proporţii

Polisario şi Algeria vs Maroc susţinută de Franţa+SUA - alt motiv de dispută Maroc – Algeria: Sahara de Vest

Marocul dorea să menţină Polisario în afara provinciilor de la Atlantic

1992 – Polisario părea a fi o forţă secătuită – se trimite o echipă ONU pentru menţinerea păcii;

- 1989: Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Mauritania încheie un tratat pentru a crea o Uniune Arabă Maghrebiană – ce excludea Polisario; uniunea avea un caracter geografic şi nu ideologic Libia şi Ciad - fostele colonii italiene din N Africii - 1948, planul Bevin-Sforza (GB-Italia) – prevedea că peste 10 ani se va crea statul libian

independent; până atunci: tutela GB şi Italia

Fezzan la Italia

Tripolitania – GB/2ani, Italia/8 ani

Cyrenaica – la GB - arabii şi ruşii nu sunt de acord cu planul – vor tutelă ONU - se va crea până la urmă, la 1 ianuarie 1952, o monarhie constituţională tripartită sub

conducerea emirului din Cyrenaica – Muhammad Idris as-Sanusi (titlul: rege al Lidiei)

1969 – înlăturat de ofiţeri ai armatei, conduşi de colonelul Geddafi - Geddafi – a proiect o serie de uniuni şi federaţii fanteziste – cu Egiptul, Sudanul, Siria,

Tunisia etc

avea ambiţii mari în Ciad – imens, arid, subpopulat; bogat în uraniu, aur, petrol etc

19

va fi susţinut de ruşi – le dă petrol pe arme; Libia era cea mai mare piaţă de arme de origine rusă din afara URSS şi a Europei centrale şi de est

dorea un mare imperiu islamic subsaharian;

va sprijini Iranul împotriva Irakului

după războiul din Golf încearcă să refacă relaţiile cu Egiptul - situaţia din Ciad: preşedinte era Francois Tombalbaye

1966 – confruntări cu FROLINAT – mişcare de eliberare din N, cu sediul în Liban

îl susţin francezii - trupe, armament, avioane

asasinat în 1975; succesorul său pierde războiul - 1981, preşedintele Reagan trimite vase de război în golful Sirta şi impune Libiei sancţiuni

economice

1986, SUA atacă oraşele Tripoli şi Benghazi 20. Africa de Vest (Occidentală) - până în sec XX, Africa a stagnat din pov economic; excepţii:

minele de aur şi diamante din Africa de Sud

minele de cupru din Rhodesia de Nord şi Katanga - industria se baza pe mână de lucru ieftină; zone rurale ruinate, sărăcie în creştere - după modelul indian, s-a creat un Congres Naţional

încă din 1900 au avut loc conferinţe panafricane - metoda GB: de a creşte treptat elementele elective şi africane în consiliile legislative şi

executive

Coasta de Aur devine stat ce se autoguvernează în 1955; independent sub numele de Ghana în 1957; republică în 1960; primul stat vest-african independent

- al doilea: Guineea franceză (1958)

1957, Franţa elaborase legea cadru – renunţarea la politica de integrare; federaţie mai liberă; adunări alese pe liste comune, consilii guvernamentale alese de adunări – Adunarea Democratică Africană se va impune în alegeri

pov economic, francezii nu doreau libertatea comerţului african

unii lideri africani suspectau chiar legea cadru că ar fi doar o modalitate pentru a amâna la infinit obţinerea independenţei

1958, când de Gaulle oferă oportunitatea, Guineea alege varianta independenţei – se va orienta spre comunişti

- 1959: Senegal, Sudan, Volta Superioară şi Dahomey au fuzionat, formând Mali – solicită independenţa – însă Senegal, Volta Superioară, Dahomey se vor retrage

- 1959: Coasta de Fildeş, Niger, Volta Superioară, Dahomey formează Consiliul Antantei – solicită independenţa în 1960 şi o obţin; Togo se alătură în 1966

- 1963: statele râului Senegal (Senegal, Mali, Guineea, Mauritania) – asociaţia OCAM – cea mai mare şi mai flexibilă

- 1960: independenţa Nigeriei - 1961: independenţa Sierrei Leone - 1965: independenţa Gambiei - Camerunul Francez şi Togolandul Francez – republici independente - Camerunul Britanic şi Togolandul britanic – ataşate la Nigeria, Ghana - Spania şi Portugalia vor renunţa mult mai greu la coloniile lor - 1968: statul independent Guineea Ecuatorială – parte continentală şi insulară, stăpânită

înainte de spanioli

20

- mişcarea de eliberare din Guineea Bissau – conflict cu portughezii: 1970 – invazie în Guineea (Consiliul de Securitate ONU va acuza Portugalia)

- aproape fiecare stat african, după dobândirea independenţei era confruntat cu lovituri de stat

- Gambia – încearcă o “unire” cu Senegalul; se ajunge la o confederaţie în 1981 DAR

relaţiile se înrăutăţesc (activităţi de propagandă în Gambia) şi în 1989 se renunţă la plan - Sierra Leone – dominată între 1968-1985 de Stevens – partid unic; catastrofă economică;

paradis al afaceriştilor P567