Camil Petrescu - BAC

50. Prezinta constructia subiectului unui roman de Camil Petrescu , prin referire la: actiune, conflict,relatii temporale si spatiale.Conceput in doua carti, romanul cuprinde confesiunea personajului Stefan Gheorghidiu. Subiectul nu urmareste cronologic faptele. 

I. Cartea intai Ultima noapte de dragoste debuteaza cu o fixare a timpului rememorarii. Mobilizat deja, la Piatra Craiului, in anul 1916, Gheorghidiu isi incepe destainuirea in fata unui camarad (Oprisan), apoi rememoreaza pentru sine povestea casniciei sale, de aici incolo pana la sfarsitul primei carti evenimentele desfasurandu-se cronologic. Stefan Gheorghidiu o cunoaste pe Ela in timpul facultatii. Ea este studenta la Litere, iar el studiaza filozofia.  

Se casatoreste cu Ela dintr-un sentiment cavaleresc, impresionat de gestul ei de daruire totala. Dupa ce primeste o mostenire, relatiile dintre Ela si Stefan se schimba. Ea doreste sa se adapteze noii conditii sociale, pe cata vreme el vrea sa duca viata de mai inainte. Relatiile superficiale, generate de noua existenta mondena, ii repugna. Este cuprins de gelozie si banuieste ca intre Ela si avocatul Gregoriade exista o legatura de dragoste. Pe masura ce suspiciunile lui  cresc, se vede incapabil sa aiba o discutie explicita cu Ela. In aceasta stare de spirit pleaca pe front.

II. Cartea a doua Intaia noapte de razboi este conceputa in forma unui jurnal de razboi. Naratorul urmareste detalii de lupta, atitudini si scene specifice frontului. Pe masura ce descrierea ororilor razboiului se amplifica, sentimentul de gelozie se estompeaza pentru erou. In capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu, naratorul prezinta cateva episoade de cosmar din timpul unui bombardament.

Notele din subsolul paginii intaresc din perspectiva auctoriala aceasta relatare. Romanul se incheie cu un epilog intitulat Comunicat apocrif, si care cuprinde deznodamantul povestii de dragoste. Abia iesit din spital, dupa ce fusese ranit, Gheorghidiu primeste o scrisoare anonima care ii da detalii despre locul si timpul intalnirilor dintre Ela si Gregoriade. Isi da seama ca nu-l mai intereseaza. 

Divorteaza, lasandu-i Elei buna parte din avere si mai cu seama casa cu tot trecutul.51.Prezinta conditia taranului, prin referire la un personaj dintr-o opera studiata, apartinandunui autor canonic.Publicat in 1920, romanul evidentiaza spatiul ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea, in modrealist si are ca punct de plecare cateva dintre nuvelele cu care debutase scriitorul.In primul rand, conditia taranului este evidentiata prin tema pamantului care este, de fapt, mizaconflictului, pentru ca el determina in lumea satului pozitia sociala si autoritatea morala aindivizilor. Acestei teme i se adauga cea a iubirii, pentru ca destinul personajului principal estedefinit de aceste doua mari coordonate. De fapt, nu pamantul se afla in centrul romanului, ci dorinta lui Ion de a-l avea. De aceea, putem considera ca si tema destinului este definitorie pentru roman.Aceasta obsesie a pamintului il apropie pe taranul lui Rebreanu de eroii lui Dostoievski (FratiiKaramazov), sau de Francois Torissard, personajul lui Balzac (Pamantul), care, sarac fiind lucreazapentru gradinarul unui castel si primeste pamant. Deosebirea consta in faptul ca, in timp ce inromanul lui Balzac, pamintul este folosit pentru acumularea banilor, la Rebreanu, banii nu aurelevanta pentru o umanitate traditionala, care vede in terenul detinut, masura tuturor lucrurilor.In al doilea rand, taranul lui Rebreanu se raporteaza permanent la mediul din care face parte, seimplica, participa activ la tot ceea ce tine de viata satului, la toate evenimentele esentiale aleexistentei rurale: nunta, hora, inmormantarea. Rebreanu acorda horei un rol esential pentru ca eacoaguleaza viata satului, fiind nu numai loc de intalnire si de petrecere, dar si de confruntari.Naratorul ne ofera astfel imaginea satului traditional, cu obiceiuri vechi: prezenta lautarilor, apreotului, modul in care petrec tinerii si batranii. De asemenea, nunta, ocupa si ea un loc important,constituind un pretext pentru ca naratorul sa patrunda in psihologia personajelor. Nunata lui Ion cuAna respecta toate traditiile rurale: prezenta petitorilor, a lautarilor, a starostelui nuntii, numarareabanilor de catre nas. Ritualul reuneste chiar si personaje aflate in conflict: drusca miresei esteFlorica, cea cu care Ana isi va disputa dragostea lui Ion. Evenimentul echivaleaza cu momentul incare se intensifica conflictele, pentru ca Ana realizeaza acum ca ea nu reprezinta pentru sotul eidecat sursa averii.52. Prezinta conditia intelectualului, prin referire la un personaj dintr-o opera studiata,apartinand unui autor canonic.Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboiStefan Ghiorghidiu este personajul principal al romanului si reprezinta drama intelectualului pus insituatii limita.Este un personaj lucid,insetat de certitudini si adevar, desi prima experinta decunoastere,iubire,e traita sub semnul incertitudinii,fiind un zbucium permanent in cautarea

adevarului.Studen la filozofie,inzestrat intelectual,traieste in lumea cartilor.Plim-barea la Odobesti declanseazacriza de incertitudine a iubirii,punand sub sem nul intrebarii fidelitatea Elei.Dar autoanalizandu-sistarile cu luciditate, res- pinge ideea geloziei.Vede in Ela idealul sau de iubire si feminitate,darhiper- sensibil si orgolios isi amplifica drama.Traieste dureros drama omului singur, neputand sa faca nici un compromis cerut de societate in caretraieste. Se considera un intrus in lumea ce il inconjoara si de aceea alege lumea ideilor pure siaspira la o dragoste absoluta cautand in permanenta certitudini.Razboiul este o alta experienta de viata in planul cunoasterii esentiale.Frontul este o experientatraita direct, eroul prezentand razboiul tragic si absurd.El inseamna noroi,arsita,frig sifoame,umezeala, paduchi, mur darie si mai ales frica ,spaima, disperare si moarte. Frontul este haos,mizerie,invalmasala si dezordine ceea ce creaza o imagine halucinanta de "foc si trasnete",tragismulconfruntarii cu moartea,fiind dezvaluit in capito- lul:"Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu".Dramatismul iubirii lui Stefan intra definitiv in umbra, experienta dramatica a frontului fiinddecisiva.Ranit si spitalzat,se intoarce acasa la Bucuresti, dar simte fata de Ela o instrainaredefinitiva:"sunt obosit mi-e indiferent chiar daca e nevinovata."S.G. nu poate fi considerat un invins deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care il ameninta sa-ldezumanizeze,se inalta deasupra societatii -dominata de interese materiale-traind o experientamorala superioara aceea a dramei omenirii silite, sa indure un razboi tragic si absurd. 53. Prezinta conditia femeii, prin referire la un personaj dintr-o opera studiata, apartinandunui autor canonic.Otilia este un personaj complex, definitoriu, eponim. Titlul anticipeaza tema romanului care puneaccentul pe caracterul imprevizibil al eroinei si care face din opera o poveste a enigmei feminitatii.In intentia scriitorului, cartea purta titlul "Parintii Otiliei", ilustrand astfel motivul balzacian alpaternitatii, urmarit in relatiile parinti-copii, in contextul epocii interbelice. Fiecare dintrepersonajele romanului poate fi considerat parinte al Otiliei, pentru ca, intr-un fel sau altul, ei iihotarasc destinul. De pilda, mos Costache isi exercita lamentabil rolul de tata, desi nu este lipsit desentimente fata de Otilia. El se gandeste la viitorul ei, vrea chiar sa o infieze, dar amana la nesfarsitgestul. ªi Pascalopol, mult mai varstnic decat Otilia, marturiseste ca in iubirea pentru ea imbinapasiunea cu paternitatea. Titlul "Enigma Otiliei" sugereaza comportamentul derutant al eroinei,uneori absurd care-l uimeste pe Felix: "Nu Otilia are o enigma, ci Felix crede ca o are", marturisesteG. Calinescu, justificand titlul romanului. Pentru orice tanar de 20 de ani, fata care il respinge, dar iida in acelasi timp dovezi de afectiune va fi enigmatica.Ea este prezentata in mod direct de catre narator, care ii atribuie rolul de observator lui Felix, lainceputul romanului: "fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri arata si mai copilaroasaintre multele bucle si gulerul de dantela". Portretul personajului se completeaza prin alte trasaturi,precum cochetaria, bunul gust in vestimentatie: "Fata subtirica, imbracata intr-o rochie foarte largape poale, dar strimta tare la mijloc"Autocaracterizarea ii completeaza portretul Otiliei, care-si cunoaste foarte bine soarta de fiintatolerata, obligata sa-si rezolve singura problemele vietii. Interesant este ca, desi este superficiala, eaare totusi constiinta acestei superficialitati tipic feminine: "cand tu vorbeai de ideal, eu ma gandeamca n-am sters praful de pe pian"; "Noi, fetele, Felix, suntem mediocre si singurul meu merit e ca-midau seama de asta".Comportamentul fetei este derutant pentru cei din jur. Ea impresioneaza prin naturalete, princalitatile tipice virstei adolescentine: gusta oricand farmecul jocurilor copilaresti, escaladeaza lamosia lui Pascalopol stogurile de fan, cunoaste detaliile rostogolirii prin iarba. Traieste din plinviata si nimic nu o impiedica sa rada in hohote sau sa fie melancolica: "Imi vine uneori sa rad, saalerg, sa zbor. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"