cap 2

2.2.1.2. Contabilitatea reducerii capitalului social

Reducerea capitalului social se practică de societăţile comerciale în următoarele situaţii: - se acumulează pierderi semnificative de la un exerciţiu la altul care nu pot fi acoperite pe

seama altor elemente de capital propriu; - mărimea capitalului social este supradimensionată în raport cu volumul de activitate

desfăşurată. În cea de-a doua situaţie societatea se confruntă cu o reducere a randamentului financiar al

titlurilor de capital emise (reducerea mărimii dividendelor acordate pentru o acţiune). Pentru a nu se confrunta cu o retragere “în masă” a asociaţilor, ca urmare al randamentului redus al titlurilor deţinute, societatea preferă să restituie o parte din valoarea aporturilor la capital, prin răscumpărarea unui anumit număr de titluri1 şi anularea acestora. În acest mod, masa profitului se împarte la un număr mai redus de titluri, ceea ce conduce la o creştere a randamentului financiar al unui titlu.

Exemplu: La o societate comercială pe acţiuni AGA hotărăşte reducerea capitalului social de la 200.000 lei la 150.000 lei. Reducerea capitalului social are drept scop:

a)- acoperirea pierderilor înregistrate în anii precedenţi; b)- rambursarea unei părţi din aporturile iniţiale la capitalul social; c)- răscumpărarea unei părţi din acţiuni şi anularea acestora; preţul de răscumpărare a titlurilor

este de: i) 52.500 lei; ii) 49.000 lei. a) înregistrarea reducerii capitalului social pentru acoperirea pierderilor:

a. 1012 “Capital subscris vărsat”

= 117 “Rezultatul reportat” 50.000 50.000

b) 1) Plata către acţionari a sumei reprezentând rambursările din aportul la capital

b1. 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind

capitalul”

= 5121 “Conturi la bănci în lei”/ 5311 “Casa în lei”

50.000 50.000

2) Diminuarea capitalului social cu valoarea rambursărilor efectuate.

b2. 1012 “Capital subscris vărsat”

= 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul”

50.000 50.000

c) răscumpărarea acţiunilor în vederea anulării acestora

ci. 1091 “Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt”


52.500 52.500

cii. 1091 “Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt”


49.000 49.000

Anularea acţiunilor proprii răscumpărate

ci. % = 1091 “Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt”

52.500

1012 “Capital subscris vărsat”

50.000

6583 “Cheltuieli privind activele cedate şi alte

operaţii de capital”

2.500

1 Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalului propriu.

cii. 1012 “Capital subscris vărsat”

= % 50.000 -

1091 “Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt”

49.000

7583 “Venituri din vînzarea activelor şi alte operaţii de capital”

1.000

2.2.1.3. Contabilitatea majorării capitalului social şi a primelor legate de capital

Societăţile comerciale care doresc să-şi extindă activitatea, ceea ce necesită folosirea unor resurse de finanţare suplimentare, optează în general pentru majorarea capitalului social, prin emisiunea de noi acţiuni sau părţi sociale. La stabilirea preţului de vânzare (valorii de emisiune) a noilor titluri, societatea emitentă trebuie să respecte următoarea corelaţie:

VN ≤ VE ≤ VMC, în care: VMC = Capitaluri proprii/Număr de titluri Dacă noile titluri emise sunt oferite subscriitorilor la nivelul valorii nominale, reflectarea în

contabilitate o operaţiilor de majorare a capitalului social este identică cu cele prezentate la constituirea acestuia. În situaţia în care cedarea titlurilor se face la un preţ superior valorii nominale, diferenţa între valoarea de emisiune şi valoarea nominală reprezintă prima de capital.

Primele legate de capital reprezintă elemente ale capitalurilor proprii şi rezultă în urma operaţiunilor de majorare a capitalului social prin emisiunea de noi acţiuni, fuziunea cu alte societăţi şi conversia datoriilor în acţiuni.

În funcţie de natura lor, primele legate de capital apar sub forma primelor de emisiune, de fuziune, de aport şi de conversie a obligaţiunilor în acţiuni.

Prima de emisiune apare în cazul unor noi emisiuni de acţiuni sau părţi sociale cu aporturi în lichidităţi şi se determină ca diferenţă între preţul de vânzare al noilor titluri şi valoarea nominală a titlurilor acordate în schimbul aportului primit. Din punct de vedere economic, prima de emisiune este corelată cu valoarea celorlalte elemente de capital propriu (altele decât capitalul social), existentă la data emisiunii noilor acţiuni sau părţi sociale, având menirea de a asigura condiţii de egalitate la obţinerea viitoarelor dividende, atât pentru acţionarii noi, cât şi pentru cei vechi.

Prima de fuziune apare cu ocazia majorării capitalului social prin fuziune şi reprezintă diferenţa între valoarea bunurilor primite în urma fuziunii şi valoarea nominală a titlurilor de capital cedate pentru aceste aporturi.

Prima de aport apare în cazul aporturilor în natură calculându-se ca diferenţă între valoarea bunurilor primite ca aport în natură şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale cedate în schimbul acestor aporturi.

Majorarea capitalului social al societăţilor comerciale se poate realiza şi prin conversia obligaţiunilor (datoriilor financiare de natura împrumuturilor obligatare) în acţiuni, cu acordul creditorilor (posesorii obligaţiunilor). În averea întreprinderii are loc o reducere sau dispariţia unui element al capitalului permanent (împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni) şi sporirea capitalului propriu (capitalul social).

Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni apare în cazul în care există o astfel de clauză în prospectul (contractul de emisiune) al obligaţiunilor, iar obligatarul îşi exercită dreptul de preschimbare a titlurilor de credit în titluri de capital. Această primă se determină ca diferenţă între valoarea cu care se reduce împrumutul obligatar şi valoarea nominală a acţiunilor acordate în schimbul obligaţiunilor retrase.

În contabilitate, operaţiunile ce privesc primele de capital sunt evidenţiate cu ajutorul contului de pasiv 104 “Prime legate de capital”, care înregistrează în credit primele constituite cu ocazia

3

emisiunii, fuziunii, aportului la capital şi din conversia obligaţiunilor în acţiuni, iar în debit sumele utilizate din primele de capital. Soldul creditor reflectă primele de capital neutilizate. Debit 104 “Prime legate de capital” Credit 101

Contul 104 se dezvoltă pe mai multe conturi sintetice de gradul II, în funcţie de natura primelor

de capital, şi anume: - 1041 “Prime de emisiune”; - 1042 “Prime de fuziune”; - 1043 “Prime de aport”; - 1044 “Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni”. a) Contabilitatea primelor de emisiune Exemplu: O societate pe acţiuni s-a constituit cu un capital social de 50.000 lei, divizat în 10

mii de acţiuni, cu o valoare nominală de 5 lei/acţiune. AGA decide majorarea capitalului prin emisiunea a 2.000 de acţiuni noi, al căror preţ de vânzare este de 6lei/acţiune.

În această situaţie, prima de emisiune (PE) este egală 1leu/acţiune: (PE = VE – VN)

Valoarea cu care se majorează capitalul social este egală cu 10.000lei (2.000 acţiuni noi x 5lei/acţ.

În contabilitate se înregistrează: 1) subscrierea capitalului, cu primă de emisiune.

1. 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul”

= % 12.000 -

1011 “Capital subscris nevărsat” 10.000 1041 “Prime de emisiune” 2.000

2) depunerea aportului subscris. 2. 5121 “Conturi la bănci în lei”/

5311 “Casa în lei” = 456 “Decontări cu acţionarii/

asociaţii privind capitalul” 12.000 12.000

3) şi concomitent, formarea capitalului vărsat.

3. 1011 “Capital subscris nevărsat”

= 1012 “Capital subscris vărsat” 10.000 10.000

Observaţii: 1) În cazul vânzării acţiunilor sau părţilor sociale cu primă de capital, în creditul contului 101 se va înregistra valoarea nominală a titlurilor de capital emise;

2) Dacă la majorările de capital cu intervenţia primei de capital aporturile sunt depuse (se eliberează) în mai multe tranşe, prima de capital se încasează integral în prima tranşă.

b) Contabilitatea primelor de aport Dacă avem în vedere exemplul precedent şi presupunem că societatea îşi majorează capitalul

prin aporturi în natură, respectiv, terenuri evaluate la valoarea de 5.000lei şi echipamente tehnologice

- Primele legate de capital, încorporate în acesta 456 - Primele stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii, aportului la capital şi/sau din conversia obligaţiunilor în acţiuni

106 - Primele de capital transferate la rezerve

S.F.C. - Primele de capital neîncorporate încă la capitalul social sau la rezerve

la valoarea de 7.000lei, iar numărul acţiunilor emise pentru a remunera acest aport este de 2.000, în contabilitate se înregistrează operaţiunile:

1) Subscrierea acţiunilor cu primă de aport. Prima de aport (P.A.) este egală cu valoarea aportului în natură (stabilită prin expertiză) (VA) – valoarea nominală a acţiunilor emise pentru a remunera acest aport (VN).

PA = 12.000lei – 10.000lei = 2.000lei


= % 12.000 -

1011 “Capital subscris nevărsat” 10.000 1043 “Prime de aport” 2.000

2) depunerea aportului în natură:

2. = 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul”

% 2111 “Terenuri”

2131 “Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi

instalaţii de lucru)”

- 5.000 7.000

12.000

-şi concomitent, formarea capitalului vărsat.



c) Contabilitatea primelor de conversie a obligaţiunilor în acţiuni Exemplu: La o societate comercială care are contractat un împrumut obligatar de 18.000lei, în

baza acceptării de către obligatari, AGA hotărăşte majorarea capitalului social printr-o emisiune suplimentară de 3.000 acţiuni cu valoarea nominală de 5lei/buc. În urma operaţiei de conversie a obligaţiunilor în acţiuni au loc următoarele efecte la nivelul situaţiei întreprinderii:

- o reducere a împrumutului obligatar cu 18.000lei; - o creştere a capitalului social cu valoarea nominală a acţiunilor emise 15.000lei (3.000

acţiuni x 5lei/buc.); - apare o primă de conversie a obligaţiunilor în acţiuni de 3.000lei (18.000lei - 15.000lei). În contabilitate se înregistrează operaţiile: 1) Acceptarea conversiei de către obligatari (subscrierea capitalului):


= % 18.000 -

1011 “Capital subscris nevărsat” 15.000 1044 “ Prime de conversie a

obligaţiunilor în acţiuni” 3.000

2) Retragerea obligaţiunilor de la obligatari şi preschimbarea acestora în acţiuni:

2. 161 “Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni”

= 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul”

18.000 18.000

3) Şi concomitent, formarea capitalului vărsat.



5

2.2.2. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

Legislaţia contabilă românească şi Standardele Internaţionale de Raportare financiară prevăd utilizarea costului istoric, ca tratament contabil, în evaluarea activelor, capitalurilor proprii şi datoriilor unei întreprinderi. Pe de altă parte, obiectivul contabilităţii şi al situaţiilor financiare anuale este de a prezenta “o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii entităţii.”2

În condiţiile în care, economiile în care activează întreprinderile sunt caracterizate de stabilitate monetară, între evaluarea pe baza costului istoric şi reflectarea fidelă a realităţii nu apar incompatibilităţi. Dacă economiile sunt caracterizate de instabilitate monetară, prin evaluarea activelor, capitalurilor proprii şi datoriilor la costul istoric, informaţiile prezentate în situaţiile financiare nu mai satisfac obiectivul de fidelitate, acestea fiind într-o măsură mai mare sau mai mică denaturate. Din acest motiv, este necesară efectuarea la anumite intervale de timp a unor acţiuni de reevaluare.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.

În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înaintea acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului avînd în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.

La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată astfel:

a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încît valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau

b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.

Potrivit Ordinului M.F.P. nr. 1.752/2005, reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate, astfel încît valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanţului.

Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite. Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate, cu excepţia situaţiei cînd nu există nici o piaţă activă pentru acel activ. Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat din cauză că nu există o piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanţ la cost, minus ajustările cumulate de valoare.3

2 *

** Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1752/17.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu

directivele europene, pct. 9. 3 O piaţă activă este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) elementele comercializate sunt omogene; b) pot fi găsiţi în permanenţă cumpărători şi vînzători interesaţi; şi c) preţurile sunt cunoscute de cei interesaţi.

O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în exploatarea unei entităţi. Exemple de grupe de imobilizări corporale sînt: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente; nave; aeronave etc.

Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată prin referinţă la o piaţă activă, valoarea activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.

În urma reevaluării rezultă diferenţe din reevaluare stabilite între valoarea reevaluată şi valoarea la cost istoric, stabilită la data reevaluării. Rezervele din reevaluare reprezintă plusul de valoare stabilit cu ocazia reevaluării activelor imobilizate de natura imobilizărilor corporale, plus care trebuie să fie înscris în capitalurile proprii într-un post distinct, ca un subelement distinct în "Capital şi rezerve". Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative. Rezervele din reevaluare nu pot fi utilizate pentru acoperirea pierderilor, acordarea de dividende sau majorarea capitalului social.

Conform Ordinului M.F.P. nr. 1.752/2005, art.111, alin (4): ● Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta

se tratează astfel: - ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi

rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau

- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

● Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează: - ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci cînd în rezerva din reevaluare

nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare); sau - ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi

rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informaţii:

a) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de valoare; sau b) valoarea la data bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea

reprezentînd costul istoric şi, atunci cînd este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.

Sumele reprezentînd diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor rezultate la reevaluare

trebuie prezentate separat în contul de profit şi pierdere. Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în

rezerve, atunci când acest surplus reprezintă un cîştig realizat. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit

rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din cîştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.

Nici o parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă cîştig efectiv realizat.

Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar, entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informaţii:

a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar;

7

b) diferenţele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar; c) sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul

exerciţiului financiar, prezentîndu-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislaţiei în vigoare;

d) valoarea rezervei din reevaluare la sfîrşitul exerciţiului financiar. Contabilitatea rezervelor din reevaluare se ţine cu ajutorul contului de pasiv 105 „Rezerve din

reevaluare”. Debit 105 “Rezerve din reevaluare” Credit 211, 212, 213, 214

- Descreşterile faţă de valoarea contabilă netă, rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale

211, 212, 213, 214

- Creşterea de valoare rezultată din reevaluarea imobilizărilor corporale

106 - Rezerva din reevaluare trecută la rezerve S.F.C. - Rezerva din reevaluarea imobilizărilor

corporale

cap 2

Documents