CAPITOLUL I –Analiza diagnostic a potentialului natural,economic si social al comunitatii rurale luate in spatiu

1.1 Caracteristici generale

Asezarea geografica

În cadrul judeţului Vâlcea, Loviştea geografică reprezintă o uriaşă depresiune intramontană ce desparte Carpaţii Meridionali in doua grupe mari de munţi: Făgaraş şi Parâng.Loviştea administrativă include, pe lângă partea depresionară şi partea de sud-vest a Munţilor Făgăraş, şi pe cea de est a Masivului Parâng, adică Munţii Lotrului,de o parte si de alta a Oltului.Partea depresionară se desfaşoară pe culoarul longitudinal al defileului Turnu Roşu-Cozia, şi prezintă intrânduri in parţile meridionale ale Munţilor Făgăraş şi Lotru. Loviştea din stânga Oltului are o suprafaţă administrativă de 384 km pătraţi , din care partea locuită reprezintă aproximativ 150 km pătraţi, iar Loviştea din dreapta Oltului are o suprafaţă administrativă de aproape 900 km pătraţi.Dacă Loviştea vâlceană are o suprafaţă de aproape doua ori şi jumătate mai mare decât Loviştea agreşană, in schimb in ceea ce priveşte gradul de populare, raportul este invers.

Loviştea administrativă este inmpărţită intre comunele Câineni, Boişoara, Titeşti, Perişani, Racoviţă, Malaia,Voineasa şi perimetrul urban Brezoi.

Comuna Câineni este poziţionată in partea de nord-est a Tării Loviştei şi a judeţului Vâlcea, respectiv in extremitatea nord-estică a Olteniei şi aproximativ in zona central-sudică a României.Coordonatele geografice intre care este cuprinsă comuna, sunt: 45°29´ - 45°35´05" latitudine nórdica şi respectiv 24°19´- 24°29`15" longitudine estică şi este străbătută de râul Olt de la nord la sud, pe o distanţa de 14 km.~

In partea de nord,comuna se invecinează cu localităţile Boiţa şi Turnu Roşu din judeţul Sibiu; in partea de nord -est, cu perimetrul urban Avrig, judeţul Sibiu şi cu comuna Perisani, in pareta de est-cu comuna Boişoara, in partea de sud-cu comuna Racoviţa, iar in partea de vest - cu perimetrul urban Brezoi.Urmând aliniamentul nord-est-sud-vest, incepând de pe malul stâng al Oltului , hotarele administrative ale comunei Câineni trec prin urmatoarele repere geografice:pârâul Valea Fratelui, Culmea Teişului,Strâmbanu,Chica Fedeleşului, Vârful Tătaru, Apa Cumpenită, Vârful Cocorâciu, Suru, Saua,Budislavului, Saua Avrigului,Ciortea, Scara, Grohotişul, Pietriceaua, valea Boia Mare, Intre Vai , Adâncata, Cheişoara, Muchia Sasului, Chicera, Boboţa, Măgura, Cărbunaru, Gruiu Calului, Raul Olt, Ghimpurosu, Vârful Râgla,Vârful Zănoage, Murgaşu, Vârful Robu, Mândra, Dealu Negru, Pârcălabu, Stânişoara, Coasta Câinenilor, Gruiu Hotarului, pârâul Valea lui Iacob, pârâul Râu Vadului şi râul Olt. Intre aceste limite, comuna Câineni insumează o suprafaţă de aproape 260 km pătraţi.

Extremitatea estică a comunei o constituie muntele Ciortea, cea vestică- muntele Pârcălabu, cea nórdica- Vârful Suru, iar cea sudică se află pe graniţa cu comuna Raciviţa, la 1.5 km sud-est de punctul numit "La Tăietură".

Populatia si satele component

Are o populație de 2780 locuitori (2618 români, 159 rromi și 3 maghiari), care se ocupă în general cu creșterea animalelor, agricultură, diferite meșteșuguri și exploatarea lemnului.

Satele care compun comuna Câineni sunt: Câinenii Mici care este şi centrul administativ al comunei, Câinenii Mari, Grebleşti, Robeşti, Priloage şi Râu Vadului.Ultimele două localităţi, deşii oficial sunt declarate sate, in realitate ele sunt cătune, neavând nici şcoală şi nici biserică.

Câinenii Mari se afla pe malul stang al Oltului si se mai numeşte Câinenii de Argeş, deoarece multa vreme a aparţinut din punct de vedere administrativ de judeţul Argeş.In partea de nord se inalţă Pleaşa, iar in partea de est- Mânjina.La sud se află Dosu Ceirului, iar la vest, râul Olt,Satul este străbătut de pârâul Valea Câinenilor căruia i s emai spune şi Valea Satului sau Valea Coţilor.

Câinenii Mari se află pe malul drept al Oltului la 1 km nord-vest de Câinenii Mici, legatura intre cele două sate făcându-se pe podul de peste Olt,in dreptul monumentului generaluluiPraporgescu şi pe şoseaua E81/DN 7, Râmnicu Vâlcea-Sibiu.I se mais pune şi Câinenii de Vâlcea, deoarece multa vreme a aparţinut din punct de vedere administrativ de judeţul Vâlcea.Câinenii Mari se mărgineşte la est cu Malu Podului, la vest cu dealurile Mălus, Picui, Faţa Peşterii şi Zăpăditoare, la nord cu râul Olt, iar la sud, cu dealurile Pripor si Dosu Runcului.Satul este străbătut de pârâul Urea sau Valea Urii.

Grebleşti-cel mai maré sat al comunei, se afla la 3 km sud-est de Câinenii Mici, Câineni-Perişani- Sălătruc- Curtea de Argeş, actualul DN 7D.

Acesta este inconjurat de următoarele dealuri: la nord-Mânjina, la est- Gorniş, la sud-est- Teiş şi Făgeţel, iar la est- râul Olt. La vest şi nord-vest se află mai multe terenuri agricole cunoscute sub numele de Curătură, Strezeni şi Ceir.La fel, incepând din partea de nord spre est, sub Mânjina, Muchie şi Gorniş, se intind alte terenuri agricole, cunoscute sub numele de Poduri, Curături, Arini şi Salişte.Satul Grebleşti este despărţit de satul Câinenii Mici prin Pârâul Călimării şi este străbătut de trei pârâie:Pârâul Jidovului, Pârâul Cheişorii şi Pârâul Arinilor, care sunt defapt torenţi, având apa numai in zilele ploioase.

La 5 km sud de Câinenii Mici, pe malul drept al Oltului, se află satul Robeşti, sub Gruiu Bradului şi Picui, fiind străbătut de pârâul Valea Robeştilor. In faţa sa, peste Olt, se află satul Priloage,

sub Gruiu Calului in est, care spre nord se leagă de Teiş prin Bâldihău.Râu Vadului este o localitate foarte mică, situată la 6 km nord de Câinenii Mari, pe malul drept al Oltului.

1.2 RESURSELE COMUNEI

Resurse naturale:

Pădurile au constituit dintotdeauna o mare bogăţie pentru omenire , un dar pe care natura l-a făcut oamenilor. Judeţul Vâlcea are un bogat fond forestier, ce cuprinde 265.490 ha din care 110.980 ha pădure - proprietate publică a statului şi 23.189 ha pădure aparţinând altor proprietari după cum urmează: persoane fizice – 15.454 ha; obşti de moşneni – 4485 ha; instituţii de cult – 850 ha; primării – 2400 ha (după datele Direcţiei silvice Vâlcea). Compoziţia pădurilor este de 72% foioase şi 28% răşinoase, din care fag 32%, molid - 23%, brad - 2%, gorun - 16%, alte quercinee - 8%, diverse tari - 14%, diverse răşinoase - 2%, diverse moi - 3%. Posibilitatea anuală a pădurilor din judeţul Vâlcea este de 260.000 metri cubi. Peste 75% din suprafaţa fondului forestier cuprinde păduri din categoria I funcţională. Pentru asigurarea cu material forestier de reproducere se recoltează seminţe din 11 rezervaţii de seminţe, două plantaje de cireş, un plantaj de larice, o cultură de plante mamă pentru plop euroamerican. În fiecare an se produc şi se valorifică peste 2 milioane de puieţi în pepiniera centrală de la Ioneşti şi în cele cantonale. Se mai valorifică: fructe de pădure, plante medicinale,ciuperci şi răchită de cultură.

Resurse de munca

FORTA DE MUNCA La sfârşitul anului 2006 în judeţul Vâlcea erau 58.527 de salariaţi, dintre care 3.076 activau în domenii ca: agricultură, silvicultură, piscicultură, vânătoare şi servicii anexe, 24.743 în industrie şi construcţii, iar restul de 30.708 cadrul prestărilor de servicii. În luna decembrie a anului 2006 salariu mediu brut obţinut de un salariat care işi desfăşura activitatea în agricultură a fost de 953 RON, în industrie şi construcţii de 752 RON, iar în cadrul prestărilor de servicii 1381 RON. La sfârştul anului 2006 în judeţul Vâlcea erau 6030 şomeri, din care 3890 bărbaţi şi 2140 femei. Rata şomajului la sfârşitul aceluiaşi an a fost de 4,1%.

Resurse geologice Sarea este cunoscută şi exploatată din vremuri străvechi. Poate nu întâmplător vechea cetate dacică Buridava s-a instalat pe zăcământul de sare de la Ocnele Mari-Ocniţa, sarea fiind un important produs folosit în negoţ .Zăcământul de sare este destul de întins, fiind cuprins între Ocnele Mari, Govora, Stoeneşti, Pietrari şi Slătioara, prezenţa sa fiind indicată de izvoarele sărate ce apar în aceste localităţi. Exploatarea, la început în saline, iar mai târziu (din 1963) prin sonde sub formă de soluţie necesară Combinatului chimic Râmnicu-Vâlcea, a adus prosperitate

locuitorilor, dar în ultima vreme - şi multă amărăciune. Treptat, s-a constatat că dizolvarea sării şi extragerea soluţiei creează goluri subterane imposibil de controlat, care pot favoriza deplasări ale terenului şi chiar prăbuşiri. Injectarea motorinei deasupra zăcământului, metodă prin care se spera să se susţină terenul, nu a dat rezultatele aşteptate. În plus, motorina s-a infiltrat în sol şi în pânza de apă freatică, făcând imposibilă folosirea fântânilor. Prăbuşirea unor cavităţi a determinat strămutări de locuitori în aşezări construite departe de Ocele Mari - la Valea Răii, altele fiind pregătite pentru strămutare la Căzăneşti. Gândirea antiecologică, exclusiv în spiritul exploatării, şi-a arătat consecinţele în ultimii ani: stress pentru populaţie, cheltuieli imense ale societăţii care puteau fi evitate, modificări ale mediului, distrugeri ale terenurilor etc.

Petrolul. Exploatarea petrolului în judeţul Vâlcea a început în jurul anului 1940. Primele foraje de exploatare s-au făcut în perimetrul localităţii Băbeni, apoi treptat s-au extins spre sudul şi vestul judeţului. Exploatări importante se află şi la Drăgăşani, Ghioroiu, Zătreni, Mădulari, Grădiştea etc. Valorificarea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale nu s-a făcut fără a influenţa puternic natura înconjurătoare. Trecând peste elementele constructive inerente (platforme betonate, drumuri de acces, instalaţii electrice, diverse conducte), se poate aminti efectul poluant al scurgerilor de petrol ducând la impurificarea apelor subterane şi a solului. Consecinţe nefaste s-au remarcat şi cu prilejul unor accidente. Astfel, în perioada anilor 1950-1960, multe sonde se aprindeau şi ardeau, uneori săptămâni în şir, fără a se putea interveni. În egală măsură, gazele ce ajungeau la suprafaţă prin fisuri ale scoarţei, se aprindeau în mod accidental şi ardeau multă vreme. În anul 1986, o puternică erupţie a unei sonde din comuna Mădulari, urmată de un incendiu prelungit aproape o lună, a adus pierderi economice colosale, dar şi efecte distructive asupra pădurii din jur, până a putut fi stinsă şi pusă sub control.

Calcarul. Rocile calcaroase au, de asemenea, o utilizare străveche. S-au folosit mai mult sub formă de piatră de var care, prin ardere, a dus la obţinerea varului necesar construcţiilor, la igienizarea locuinţelor sau la combaterea dăunătorilor viticoli. Cantităţile folosite erau, însă, mult prea mici şi se folosea mai ales piatra provenită din aluviuni. Treptat, însă, prin construirea Combinatului Chimic Râmnicu-Vâlcea, a început - din 1959 - exploatarea calcarului din muntele Arnota, ca materie primă. Extinderea acesteia a dus la naşterea celei mai mari cariere a judeţului, iar consecinţele ecologice, de care nu s-a ţinut seama de la început, au apărut deja; printre acestea, izvorâte mai ales din nerespectarea unor cerinţe elementare, se poate aminti apariţia unor halde de pietriş ce înaintează spre sud prin livezile cetăţenilor, ca şi a unor lacuri ce ocupă terenurile agricole. Praful, zgomotul şi vibraţiile utilajelor de transport produc disconfort cetăţenilor din zonă. Mai nou, halda de pietriş se întinde şi în albia pârâului Costeşti, în sectorul de chei, barând curgerea apei. Problemele complexe pot fi însă rezolvate prin discuţii între specialişti şi receptivitatea exploatatorului, acţiuni care au început deja.

Cărbunele se exploatează în judeţul Vâlcea de peste 30 de ani, în minele de la Cuceşti-Cernişoara. Este un cărbune tânăr, neogen, din categoria lignitului şi se foloseşte pentru

arderea în termocentrale. Extragerea din subteran nu produce prea mari modificări în peisaj, dar poate contribui la impurificarea apelor, localnicii suferind uneori de lipsa apei potabile. Cea mai mare exploatare, în cariere, s-a făcut în perimetrul Berbeşti-Alunu, unde au loc schimbări în peisaj. Cărbunele (lignit) este folosit în mare parte la centrala electrică de la Râmnicu-Vâlcea, fiind transportat pe calea ferată construită special, dar şi prin mijloace auto. Recent, au început să se manifeste alunecări ale halelor de steril de la Mateeşti, periclitând gospodăriile cetăţenilor .

Argila, nisipul, piatra. Depozitele sedimentare neogene şi cuaternare aflate la poalele Munţilor Căpăţânii şi în dealurile subcarpatice, constituie importante rezerve de materiale de construcţie. Argila se extrage din mici cariere de interes local şi se transformă în cărămidă, în unele aşezări (Căzăneşti, Măldăreşti, Bujoreni, Grebleşti etc.), sau în gospodării ale oamenilor. Nisipul şi pietrişul se exploatează în balastiere amplasate lângă râul Olt (Ioneşti, Buneşti etc.) sau în albia unor pâraie (Govora, Olăneşti etc.). În sectoarele în care acţionează mijloacele tehnice, se produc efecte asupra turbidităţii apei şi a faunei reofile.

Apele minerale. Judeţul Vâlcea posedă importante resurse de ape minerale, dispuse în principal pe bordura sudică a Munţilor Căpăţânii. Majoritatea lor sunt ape minerale de zăcământ, clorurate, sulfuroase, carbonatate, iodurate etc. . Cunoscute, apreciate şi valorificate de peste un secol şi jumătate, aceste ape au efecte binefăcătoare asupra organismului uman, astfel că în perimetrul surselor s-au dezvoltat staţiuni balneare de reputaţie naţională şi – unele – chiar internaţională (Călimăneşti-Căciulata-Cozia, Olăneşti, Ocnele Mari-Ocniţa, Govora). Alte izvoare minerale se întâlnesc la Cheia, Dobriceni, Pietrari, Bărbăteşti şi Costeşti, dar încă nu sunt puse în valoare, deşi unele încercări au existat la Costeşti şi Pietrari. Valoarea terapeutică a apelor minerale de la Olăneşti, Govora sau Călimăneşti impune judeţul Vâlcea ca unul dintere cele mai renumite judeţe în refacerea sănătăţii şi forţei de muncă. Staţiunea de la Băile Olăneşti are peste 35 de izvoare, captate şi folosite în cura internă şi externă, aflându-se pe primul loc în ţară în ceea ce priveşte numărul de izvoare, debitul zilnic al acestora, precum şi varietatea concentraţiei şi compoziţiei apelor minerale.Conservarea acestor izvoare se realizează conform legislaţiei, prin stabilirea unor sectoare de protecţie hidrogeologică.

Aur şi metale preţioase. Încă din antichitate, s-a remarcat prezenţa de laméle şi pulberi de aur, precum şi ilmenit, zircon, granaţi, rutil etc., în aluviunile Oltului. Ele au fost şi exploatate sporadic în unele sectoare, prin mijloace primitive şi cu rezultate modeste. Alte exploatări de aur au mai avut loc, prin galerii, la Valea lui Stan şi pe Valea Băiaşului (în Loviştea), unde aurul apare pe vechi filoane hidrotermale, dar condiţiile tehnice dificile au oprit exploatările. Alte minerale(granaţi, spodumen, turmalină, sienit etc.) se află diseminate în cristalinul Lotrului.

Resurse vegetale

Pajiştile (montane, subalpine şi alpine) au constituit suportul existenţei numeroaselor turme de oi. În zona subcarpatică a judeţului Vâlcea sunt cunoscute sate de oieri (Vaideeni,

Râmeşti, Urşani, Romani, Bistriţa, Costeşti, Bărbăteşti, Băbeni, Măgura etc.) care nu numai că au asigurat produsele necesare pieţei, dar au păstrat tradiţii stăvechi ale neamului nostru. Ei sunt păstrătorii sărbătorilor dacice de tip nedei, care reuneau păstori din cuprinsul Carpaţilor, prilej cu care se făcea schimb de produse, se încheiau căsătorii sau se petrecea, uitându-se de necazuri. Cântecul din fluier rămâne o componentă fundamentală a creaţiei folclorice autentice.

Totuşi, lipsa unor cunoştinţe ecologice şi goana după câştig sau obligaţiile către stat, au dus, în anumite perioade, la creşterea numerică a turmelor de oi, depăşindu-se gradul de suportabilitate al pajiştilor. În aceste condiţii, au dispărut speciile productive , apreciate de animale, şi s-a extins specia Nardus stricta (ţepoşica), o plantă puţin consumată de animale, care a invadat aproape toate pajiştile etajului subalpin. Răspândirea acestei specii a fost favorizată de lipsa unei fertilizări eficiente cu îngrăşăminte naturale sau artificiale adecvate. Tot prin lipsa de preocupare a celor ce administrează stânele, în jurul acestora s-au răspândit specii nitrofile perene neconsumate de animale care, pe lângă aspectul de neglijenţă şi dezolare pe care îl sugerează, au contribuit la abandonarea unor păşuni şi desfiinţarea unor stâne, rosturile acestora fiind preluate de alte suprafeţe. Suprapăşunatul are deja consecinţe importante, îndeosebi în declanşarea unor focare de eroziune vizibile în Munţii Latoriţei (Muntinu, Miru), Urdele, Parâng (Coasta Petresei, Mohoru, Lespezi), Cărbunele sau Căpăţânii (Negovanu, Nedeia, Balota) etc.

Nu este lipsit de importanţă faptul că înainte de 1989 s-au construit numeroase drumuri de acces spre stâne, folositoare de altfel, utilizând numai buldozere şi fără a consolida marginile. S-a distrus astfel integritatea covorului vegetal şi, sub acţiunea precipitaţiilor violente, frecvente în etajul subalpin, a început eroziunea solului cu formare de ogaşe şi ravene ce schimbă înfăţişarea munţilor. Se întâlnesc astfel de situaţii pe Munţii Văleanu, Ursu, Negovanu, Groapa Mălăii şi alţii. Pe Muntele Văleanu, focarele de eroziune fiind puternice, au necesitat unele operaţiuni de oprire, prin lucrări destul de costisitoare. Cei ce doresc, pot să cunoască înţelepciunea oamenilor din vechime care, cu mijloace rudimentare (târnăcop şi - rar - dinamită) au creat în anii 1915-1916 drumul de culme de pe Munţii Latoriţei, unde lucrările nu au fost urmate de apariţia eroziunilor. Ziduri vechi din piatră, aşezată cu meşteşug una peste alta, fără liant, au oprit şiroirea produsă de precipitaţii, asfel că acest drum de altitudine, după aproape 100 de ani de existenţă, nu a generat niciun focar de eroziune şi se menţine în stare bună şi astăzi.

Recent, s-a constată diminuarea păşunatului cu turme de oi în Munţii Căpăţânii, prin alegerea unor locuri în regiunile de câmpie reducându-se mult presiunea asupra pajiştilor montane şi subalpine. În unele locuri, însă, au fost aduse la păşunat vite mari (bovine) care, prin greutatea lor, tasează mai puternic solul, iar prin cantitatea mare de dejecţii, se poate distruge stratul ierbos. O indiferenţă dăunătoare s-a constatat după 1990, când numerose instalaţii şi

amenajări pentru adăparea animalelor în munţi, au fost distruse, ca şi saivanele ce serveau la adăpostul animalelor.

Plantele medicinale constituie resurse importante pentru industria farmaceutică, precum şi pentru folosirea ca atare de către populaţie. Zestrea vegetală a judeţului Vâlcea oferă o diversitate biologică remarcabilă şi în acest domeniu. Recoltarea intensivă a unor specii în anii trecuţi, a dus la limitarea arealului speciei sau chiar la dispariţia unora dintre ele. Între acestea câteva sunt semnificative: angelica , folosită frecvent ca stimulator al poftei de mâncare (tratament de alfel simptomatic şi, deci, puţin eficient) şi-a redus simţitor arealul. Se mai întâlneşte sporadic pe unele văi montane, până la 2000 m altitudine.

Ghinţura galbenă , folosită pe scară largă în tratamentul unor afecţiuni hepatobiliare sau gastrice, a plătit tribut greu populaţiei din zonele perimontane, cât şi întreprinderii PLAFAR, mai ales că şi în acest caz se recoltează rizomii. Mai nou pentru salvarea speciei, declarată monument al naturii, se recomandă recoltarea rizomilor de Gentiana asclepioides care aceleaşi proprietăţi, dar o răspândire mai largă.

Bujorul de munte - zmirdarul, cocozarul sau azaleea munţilor noştri, a început în ultimii ani să fie periclitat prin recoltarea florilor. Fără a avea nişte indicaţii precise, ci doar un miros parfumat, florile sunt culese de diferite persoane în scopul preparării unor ceaiuri medicinale, sirop sau chiar pentru dulceaţă. Sunt afectate mai cu seamă suprafeţele de pe Munţii Fratoşteanu şi Puru din masivul Latoriţei.

Resurse animale Vâlcea, judeţ al cărui nume a fost asociat cu cel al unei viguroase sălbăticiuni – lupul (în

limba slavă veche: vâlc), cu toate pierderile suferite, deţine totuşi supremaţia în domeniul faunei - atât piscicole, cât şi cinegetice. Se întâlnesc aici exemplare superbe din aproape toate speciile de mamifere (urs, lup, capră neagră, râs, cerb, mistreţ, căprior, pisică sălbatică, jder,

veveriţă etc.), păsări, reptile, amfibieni sau peşti. În plus, lumea puţin cunoscută a nevertebratelor (insecte, crustaceee, păianjeni, miriapode, melci, protozoare etc.) este

reprezentată prin populaţii însemnate pe care specialiştii le cunosc şi le apreciază. Fiecare îşi are rostul său în marea epopee a naturii.

1.3 ACTIVITATILE ECONOMICE

Agricultura: Dezvoltarea şi modernizarea agriculturii este o sarcină de prim ordin pentru asigurarea securităţii alimentare a cetăţenilor oricărei localităţi.

În satele comunei Câineni, agricultura se practică pe terenuri mici, dispersate ca plasament şi aflate uneori la distanţe mari de gospodăriile proprietarilor. De asemenea, calitatea solului este foarte diferită de Ia un teren la altul. Majoritatea terenurilor agricole este în pantă, foarte

puţine dintre ele fiind plane (grădiniţele din spatele caselor, vărzăriile). De aceea, agricultura care se practică în această zonă este una de subzistenţă. De-a lungul timpului, ca şi astăzi, singura cultură cu producţie excedentară în zonă a fost şi este cultura cartofului. Ani de zile, vânzarea cartofului în cele mai diferite pieţe - Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Caracal, Slatina, dar şi Arad, Huşi, Vaslui - a constituit cea mai importantă sursă financiară a multor familii, dacă nu chiar singura în unele cazuri, în perioada interbelică şi până prin anii 70. Producţiile de cartofi sunt condiţionate de evoluţia climatică şi de modul de combatere a gândacului de Colorado; uneori, şi de prezenţa porcilor mistreţi. Se mai cultivă porumbul, însă pe suprafeţe mai restrânse decât cartoful. Deseori, recoltele de porumb sunt afectate, după ce planta "a legat", de atacurile urşilor, viezurilor şi porcilor mistreţi, în multe cazuri ele trebuind a fi păzite de oameni cu câini, în special noaptea.

Terenurile pentru cultura porumbului sunt localizate în zone relativ plane: Ceir, Strezeni, Poduri ("Pe Pod"), Curaturi, Sălişte Poieni (Grebleşti), Podeie, Baltă, Câmp, Brădăţăi (Câinenii Mici), Malu Podului, la Olt (Câinenii Mari), La Greci, în Ostrov, Peste Linie, Mlacă (Robeşti) şi în Câmpul Sărăcineştilor (Balota); însumând o suprafaţă de cea. 250 ha, iar cartofii se cultivă răzleţit, pe dealuri, pe suprafeţe restrânse.

Memoria colectivă a reţinut faptul că, în vechime, locuitorii Ţării Loviştei cultivau foarte mult hrişcă şi meiul. Şi astăzi, în munţi se mai pot vedea terasele amenajate special pentru cultivarea acestor plante. O cultură importantă era porumbul, deoarce turcii nu percepeau zeciuială la acest produs. Până după cel de-al doilea război mondial, porumbul se cultiva pe suprafeţe mai mari decât cartoful. De asemenea, se mai cultivau grâul, orzul şi secara, culturi dispărute din economia comunei, prin anii 50.In general, solul şi topografia terenurilor agricole din comuna Câineni nu sunt propice practicării unei agriculturi performante, producţiile fiind mici şi de slabă calitate; singura cultură cu producţii excedentare este, aşa cum arătam, aceea a cartofului.

Dintre pomii fructiferi, mai răspândit este prunul. Mai trebuie menţionat nucul, dar de obicei el are o apariţie naturală, rareori fiind cultivat. De altfel, dacă în cazul prunului există livezi specializate, în cazul nucului nu se poate vorbi despre aşa ceva.

Judeţul are o suprafaţă totală de 408.100 ha. Suprafaţa arabilă este de 90.854 ha, adică 22,26% din suprafaţa judeţului şi 0,31% din suprafaţa totală a ţării. Producţia totală agricolă a fost în anul 2000 de 3832,8 miliarde lei preţuri curente, din care 65,3 % producţie vegetală (2502,5 miliarde lei ) şi 34,7 % (1330,3 miliarde lei) producţie animală. Din întreaga producţie agriclă, 90,4 % s-a obţinut în sectorul privat.

Din totalul suprafeţei arabile, cerealele ocupă 81.216 ha, astfel repartizate :

Porumbul ocupă 63.068 ha, cu o producţie de 504.613 chint. (prod. medie la ha 8,1 chint.).

Grâul ocupă 14.775 ha, cu o producţie de 59.331 chint. (prod. medie la ha 4,0 chint.).

Ovăzul ocupă 2.822 ha, cu o producţie de 11.514 chint. (prod. medie la ha 4,1 chint.).

Orzul ocupă 404 ha, secara ocupă 75 ha, măturile 70 ha şi meiul ocupă 2 ha.

Fâneţele cultivate şi alte culturi furajere ocupă 1.923 ha. Din această suprafaţă lucerna ocupă 1.634 ha, cu o producţie de 49.655 chint. fân (media la ha 30,3 chint.) şi 25 chint. sămânţă.

Plantele alimentare ocupă 1.372 ha. Din această suprafaţă varza ocupă 410 ha, cu o producţie de 24.545 chint. (media la ha 59,8 chint.). Ceapa ocupă 313 ha, cu o producţie de 6.454 chint. (media la ha 20,6 chint.).

Plantele industriale ocupă 411 ha. Din această suprafaţă cânepa ocupă 278 ha, cu o producţie de 653 chint. fuior (media la ha 2,3 chint.) şi 1.000 chint. sămânţă.

În ceea ce priveşte efectivele de animale, acestea au scăzut în 2000 faţă de 1999 la bovine (71.200 mii capete în 2000 faţă de 76,5 mii capete în 1999), la porcine (136,6 mii capete în 2000 faţă de 143,5 mii capete în 1999). S-au înregistrat însă şi creşteri la ovine (94,7 mii capete faţă de 82,6 mii capete), cabaline (8,8 mii capete faţă de 7,9 mii capete), păsări (1664 mii capete faţă de 1571,6 mii capete) şi albine (19,7 mii familii faţă de 19,5 mii familii). Aceste creşteri se datorează în cea mai mare parte dezvoltării sectorului privat.

Industria

Principalele ramuri industriale din judeţ se bazează pe exploatarea resurselor naturale existente.Cel mai reprezentate sunt urmatoarele ramuri:

industria energetică - utilizează potenţialul energetic al Oltului şi afluenţilor sai, realizând o producţie de 1000 MW.

Industria energetică: hidrocentrale construite de-a lungul râurilor Olt și Lotru (Barajul Lotru-Ciunget).

Hidrocentrala Lotru-Ciunget este o hidrocentrală subterană. Se află la o adâncime de 140 m sub talvegul râului Latorița. Este proiectată pentru a intra în funcțiune în 4-5 minute în situațiile de criză ale Sistemului Energetic Național, când nevoia de electricitate este mare, contribuind la reglarea puterii și a frecvenței. Se aprovizionează din lacul de acumulare Vidra din localitatea omonimă.

Centrala a fost pentru prima dată pusă în funcțiune în 1972 și are o putere instalată de 510 MW, fiind echipată cu trei hidro-agregate cu turbine de tip Pelton a câte 170 MW fiecare.

industria chimică - judeţul Vâlcea deţine una dintre cele mai mari capacităţi de prelucrare în acest domeniu din ţară; aici sunt produse mai mult de 70 de produse diferite, printre care: soda caustica si praf, PVC, insecticide, alcooluri, policarbonati, pesticide, etc. Multe dintre aceste produse constituie materii prime sau intermediare pentru alte ramuri.Industria chimica este reprezentată de fabrici și combinate precum Oltchim S.A. si Uzinele Sodice Govora, ambele aflate la distanță de 10 km față de Râmnicu Vâlcea.

SC OLTCHIM SA- una dintre cele mai mari companii de produse chimice din Romania, societate cu capital majoritar de stat(53%). Printre ceilalti actionari reprezentativi: Lindsell Enterprises LTD si SIF Oltenia

Uzinele Sodice Govora, societate cu capital majoritar privat

CET Govora, unitate aflata in administrarea Consiliului Judetean Valcea . Produce abur tehnologic pentru unitatile de pe platforma si energie electrica in sistem de cogenerare.

In industria extractiva , functioneaza unitati economice care utilizeaza resurse minerale locale : sare, carbune , petrol:

SNS SALROM Expl. Miniera Rm.Valcea - sare gema si in solutie

Sectia Extractie si Preparare Bistrita - calcar SNLO Tg.Jiu - Expl. Miniera Berbesti, Alunu - carbune

Schela Dragasani si Babeni - petrol si gaze

exploatarea şi prelucrarea lemnului, incluzând şi producţia de mobilă. Principalii parteneri la export sunt tările europene ca: Germania, Suedia, Belgia, Olanda. Avand in vedere materia prima existenta pe raza judetului, aceasta ramura a economiei s-a dezvoltat in mod deosebit.

Principalele societati cu obiect de activitate exploatarea si prelucrarea lemnului :COZIA FOREST S.A., CARPATINA S.A. si IMM-uri: MOBELLA, ROMOBILA, PRELCON SRL Horezu, MOBSPRINT, TRICOSTAR SRL, MOBI START SRL, NEGOSTAR, GENAROM, etc. La acestea se adauga un numar mare de mici agenti economici care expoateaza si comercializeaza material lemnos, ca materie prima pentru unitatile de prelucrare.

industria constructoare de masini produce echipamente pentru industria petrochimica, pentru industria producătoare de autovehicule, elemente hidraulice.Unităţile acestei ramuri produc o gamă largă de echipamente hidraulice, pentru piaţa internă dar şi externă.

SC VILMAR SA - societate privata cu 100% capital străin - cea mai

importanta fabrica a companiei GROUPE GENOYER SA Vitrolles -

Franta, acţionar principal

SC MAGNETO WEELS SA Dragăşani ( fosta ROŢI AUTO ) - societate

privată cu 100% capital străin

SC HERVIL SA - societate privata cu 100% capital privat autohton

industria uşoară este de asemenea bine reprezentată, prin fabrici producătoare de încălţăminte şi îmbrăcăminte din piele şi înlocuitori, textile şi materiale neţesute.

DCB Copmonente si Incaltaminte S.A. – companie cu capital integral francez

IMM-uri: Percom SRL, Iza SRL etc. - Producatori de textile netesute:

S.C. MINET S.A. Râmnicu Vâlcea cel mai important producator din tara cu gama larga de produse: vate voluminoase, geotextile, articole insonorizante, mochete;

Industria alimentară este reprezentată de fabrici de conserve din legume şi fructe, de produse lactate, de panificaţie şi băuturi răcoritoare şi alcoolice. s-au infiintat si unitati noi, moderne:

Panificatie - S.C. VELPITAR, SC BOROMIR Prelucrarea carnii - S.C. DIANA SRL

Exploatarea materialelor de construcţii minerale

Pe lângă lemn, un alt material de construcţii exploatat intens în comuna Câineni, a fost piatra.

Industrial la începutul anilor 60. Timp de aproape două decenii, întreprinderea "6 Martie" a exploatat intens piatra de râu, în special cea de pe râul Boia din Grebleşti. Numeroşi lucrători localnici adunau piatra de râu ŞI grămezi pe prund după care o încărcau - la început, în camioane, ulterior in basculante - care o transportau în gara Câineni, de unde era încărcată în vagoane.

Cu mult înainte, pentru necesităţi locale şi ulterior în scop comercial, se exploata piatra de var, care era arsă în cuptoare (varniţe) pentru obţinerea varului nestins. Mult timp, până prin anii 60, la Grebleşti a funcţionat o varniţă cu 4 cuptoare mari, pe locul unde este acum amplasată

CHEMP Boia 1 Această activitate a creat chiar toponimul "La Varniţă". Se mai exploata piatră de var la Robeşti, de pe Valea Robeştilor, care era arsă în varniţele din ( Capu Satului).

Prin anii 70, la Grebleşti, pe Boia Mare, puţin mai sus de confluenţa cu Boia Mică (între Văi), s-a descoperit marmură, care a început să fie exploatată imediat. Blocurile de marmură erau transportate cu basculantele in gara Câineni, unde exista o staţie de concasare care producea praf de marmură şi criblură pentru mozaic. De asemenea, se mai exploata şi se mai exploatează încă în Ostrovu Oltului la Câineni, precum şi la Robeşti, pietrişul şi nisipul (staţii de sortare). Periodic - de exemplu, pentru repararea DN 7D - aceste materiale se exploatează şi de pe Valea Boii şi Valea Boişorii (la Cânepişte, există o staţie de sortare care lucrează ocazional).

Exploatarea energiei hidraulice.

Amenajări şi instalaţii hidrotehnice populare şi moderne

Moara de apă este una dintre cele mai vechi instalaţii tehnice româneşti. Ea a înlocuit rudimentara râşniţă, care era acţionată de braţele omului, moara fiind o instalaţie eficientă care funcţionează - practic automat, utilizând forţa căderilor de apă. Moara de apă este cunoscută în Imperiul Roman încă din secolul I î. H., fiind descrisă în detaliu de către arhitectul latin Vitruvius. în principiu, o moară de apă constă dintr-o roată cu ax (fus) şi palete, acţionată hidraulic; axul acţionează o roată dinţaţi care, prin intermediul altei roţi dinţate, învârte pietrele de moară măcinând boabele de porumb sau grâu introduse între ele.

în spaţiul carpato-dunărean, morile de apă au existat din secolele II sau III d. H. Morile aparţineau ţăranilor liberi, moşneni care stăpâneau în obşte vadurile apelor aflate parţial sau în întregime pe pământurile lor. Chiar şi în perioada comunistă, morarii, deşi erau mandatari ai sistemului, beneficiau de cea mai mare parte din venitul realizat prin morărit. Plata pentru măcinat se făcea în natură şi consta în reţinerea de către morar a unei cote-părţi din cantitatea de boabe ce urma a fi măcinată (uium). Uiumul era, practic, la latitudinea morarului şi reprezenta 7 - 15% din cantitatea menţionată.

De-a lungul timpului, în satele comunei Câineni au existat numeroase instalaţii hidrotehnice populare - mori, pive (piue) şi darace de lână (local: "maşini de făcut lâna") - care valorificau forţa hidraulică a cursurilor de apă din zonă: Boia, Valea Câinenilor, Valea Urii (Urea), Valea Robeştilor şi Valea lui Vlad. De asemenea, forţa acestor cursuri de apă era valorificată şi în cadrul unor instalaţii de despicat buşteni (joagăre, gatere, fierăstraie hidraulice)

Meşteşuguri şi ocupaţii casnice

Din vechime şi până prin anii 60 - 70, în satele comunei Câineni existau meşteri care se ocupau cu prelucrarea lemnului, ocupaţia fiind strâns legată de exploatarea pădurilor. Cheresteaua se

obţinea în mod obişnuit prin tăierea manuală a buştenilor, cu o sfoară înmuiată în vopsea şi întinsă de-a lungul buşteanului curăţat de coajă se trasa linia de tăiere, buşteanul era urcat şi fixat pe două capre înalte de 2,0 - 2,5 m şi era tăiată manual de doi oameni, unul aflat sus pe buştean şi celălalt - jos, care acţionau un fierăstrău special, prevăzut la capete cu mânere. Cei doi tăietori trebuiau să urmărească în permanenţă linia trasată pe buştean şi nu era de loc simplu, mai ales pentru cei fără experienţă, să obţii scânduri perfect drepte.Existau meşteri cioplitori, dulgheri care obţineau "din bardă" bârne pentru case şi grajduri. Alţii erau specializaţi în obţinerea de doage, pe care apoi le asamblau în putini pentru brânză, murături şi varză, în butii pentru prune şi ciubere pentru spălat rufe şi hârdaie pentru apă. încă şi astăzi mai există oameni care pot confecţiona ulucă, lanteţi şi sită prin cioplire. De asemenea, existau meşteri care confecţionau roţi, precum şi războaie de ţesut, care şi căruţe. Din vechime şi până după cel de-al doilea război mondial, tot mobilierul era realizat de meşteri locali. Principalele piese ce compuneau mobilierul ţărănesc erau: patul de scânduri (de cele mai multe ori fix, având picioarele pe "pocimpi", adică înfipte în pământ), dulapul şi lada de haine, dulapul de vase, lada pentru mălai, cuierul, masa pătrată cu patru picioare şi, în cele mai multe cazuri, o masă rotundă pliantă, mai joasă, pe care se servea masa, stând pe scaune de tip taburet.

Existau, de asemenea, meşteri podari.

Rudarii realizau şi mai realizează încă multe obiecte de uz caznic din lemn: troci, fuse, linguri, cozi de topor şi de sapă, copărâi (cozi de coasă), coşuri împletite (târne, telteie), mături de nuiele.De asemenea, în satele comunei Câineni era răspândit şi meşteşugul fierăriei. Existau mulţi meşteri fierari care confecţionau diferite unelte, piese din fier pentru care şi căruţe, potcoave, aceştia fiind în acelaşi timp şi potcovari.

AGROTURISMUL

Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii si activități (masă, cazare, interacțiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei țărănești, fără a-i conturba acesteia specificul.

Turismul rural îmbrățișează toate activitățile turistice derulate în mediul rural, având drept scop valorificarea potențialului natural și uman al satelor.

Zonă cu o deosebită frumuseţe şi bogăţie naturală, comuna Câineni reprezintă un punct de atracţie pentru numeroşi turişti.

Datorită organizării regionale, facilităţilor fiscale şi avantajelor oferite, la nivelul zonei există posibilităţi multiple de a se investi în agroturism şi turism de agrement.

Comuna Câineni este aşezată în nordul judeţului Vâlcea, la poalele sud-vestice ale Munţilor Făgăraş şi cele sud-estice ale Munţilor Lotrului, pe cursul mijlociu la Oltului, în zona Defileului Turnu Roşu - Cozia, comuna Câineni este nu numai cea mai nordică localitate a judeţului, ci şi cea care marchează limita nordică a Ţării Loviştei.

În cadrul grupei montane Parâng - Cindrel se înscrie pitoreasca Vale a Lotrului, aflată între Munţii Lotrului (2244 m) şi Munţii Latoriţei (2.063m). Se impun privirii peisaje alpine deosebite: forme glaciare sălbatice, asemănătoare cu cele din Alpi, defileul şi cataractele Lotrului, lacurile glaciare din apropierea Obârşiei Lotrului, lacurile de la Galbenu şi Petrimanu.

Armonia teritoriului, priveliştile de o rara frumuseţe din defileele Oltului, Lotrului, Lotrisorului şi Bistriţei, salba de lacuri de acumulare, dintre care nu putem sa nu amintim Brădişorul şi Vidra, pârtiile de schi şi traseele turistice, toate la un loc fac ca turistul să se simtă bine şi să revine în aceste locuri. Zona montană cuprinde de fapt patru perimetre oarecum distincte: staţiunile de pe Valea Lotrului, respectiv Voineasa, Vidra, Obârşia Lotrului

Ţara Loviştei din stânga Oltului, pe culoarul Curtea de Argeş, Şuici, Perişani, Câineni , Parcul Naţional Cozia, Zona Munţilor Căpăţânii.

Fiecare dintre aceste patru perimetre au probleme specifice care pot fi însă rezolvate pe termen mediu, astfel încât resursele turistice naturale şi antropice de care dispun să poată fi puse în valoare prin activităţi de turism.

Datorită aşezării putem spune că există numeroase obiective turistice care ar avantaja dezvoltarea comunei Câineni.

Acestea ar putea fi:

Masivul Cozia (cu vf. Cozia 1.668 m), aşezat în sud-vestul Munţilor Făgăraş, între râurile Olt (la vest), Baiaş (la nord), Topolog (la est), Sălătrucel (la sud), în apropierea complexului balneoclimateric Călimăneşti-Căciulata. Prin spectaculozitatea reliefului (abrupturi, creste zimţate, turnuri), constituie un munte cu mari perspective de dezvoltare turistica. Comorile naturale ale acestui masiv sunt ocrotite şi conservate în Rezervaţia complexa Cozia, care a fost declarata Parc naţional în 1990. Masivul Cozia este uşor accesibil doritorilor de drumeţie care pot sa admire aici numeroasele stânci cu forme bizare, frumoasele chei (Bulzului, Roşiei) şi cascade (Gardului, cu o înălţime de 20 m), diversitatea de plante (floarea de colt, laleaua pestriţa, garofiţa alba) şi interesanta fauna (pisici sălbatice, râşi, capre negre, cerbi, jderi de copaci, scorpioni carpatici).

Defileul Oltului este greu de redat în cuvinte măreţia peisajului care întâmpina şi încântă turistul de-a lungul drumului de la Cozia până la Turnu Roşu (judeţul Sibiu). Oltul a reuşit să

sape până la rădăcina cea mai masivă şi mai înalta parte a Carpaţilor Meridionali. Porţiunea din judeţul Vâlcea, suprapusa defileului, este cea mai spectaculoasa, albia îngusta a Oltului fiind străjuita de colţii prăpăstioşi ai Muntelui Cozia (la est) şi Culmea Căpăţînii (la vest). Geo Bogza, fascinat şi el de acest voievod al apelor scria: Nesocotit, prodigios şi plin de mari elanuri, străbate Oltul lumea, iar viata lui seamănă în totul cu a unui om care îşi traieşte destinul cu izbucniri patetice şi delăsări cumplite;

Zănoaga-lac de origine glaciară din bazinul superior al Lotrului;

Gâcescu-lac de origine glaciară din bazinul superior al Lotrului;

Vadu-lac de origine glaciară din bazinul superior al Lotrului

STAŢIUNEA CĂLIMĂNEŞTI CĂCIULATA

Este staţiune balneoclimaterică,situată pe DN7 la 18km de Râmnicu Vâlcea, la altitudinea de 260 m.Frumoasa staţiune dispune de izvoare reci şi fierbinţi care ţâşnesc de la o adâncime de 1.200 m şi sunt captate cu ajutorul unor sonde de mare adâncime.

Apele minerale ale staţiunii Călimăneşti - Căciulata sunt atermale, ieşind din pământ la temperatura de 5-14 grade Celsius cu excepţia izvorului Bivolari, care este mezotermal - cu o temperatură de 19-23 grade Celsius.

Din punct de vedere al compoziţiei chimice, apele minerale sunt: sulfuroase, clorosodice, calcice, magnezice, bromurate şi iodurate.

Unele din izvoarele cu ape minerale atermale şi termale se folosesc pentru cură internă, iar altele sub formă de băi minerale, pulverizaţii inhalaţii, irigaţii în tratamentul intern al afecţiunilor gastro-intestinale, de rinichi, metabolice şi nutriţie sau în cură externă (băi calde sau reci) în bolile terapeutice, echivalând cu cele din Aix-les Bains, Eaux-Banes sau Baden - Baden.

Pentru a evidenţia calităţile terapeutice ale acestor ape, trebuie să amintim că doctorul francez Joseph Caillat care în 1854 a poposit o vreme pe meleaguri valahe, a procedat în anul 1859 la analiza apelor minerale de la Călimăneşti, iar în anul 1869 împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, la recomandarea doctorului Carol Davilla, s-a tratat cu apă minerală dusă cu diligenţa, de la izvoarele din Călimăneşti.

Activitatea turistică este desfăşurată de 4 agenţi economici: SC Călimăneşti - Căciulata SA, SIND ROMÂNIA - Filiala Călimăneşti, S.C. EUROPA 15 A - SRL, S.C. ELIANA S.R.L. ce au în administrare următoarea structură turistică :

4 hoteluri cu o capacitate de cazare de 1.415 locuri

18 vile cu o capacitate de cazare de 958 locuri vile cu o capacitate de cazare de 263 locuri 7 pensiuni cu o capacitate de cazare de 1.750 locuri 1 cabană cu o capacitate de cazare de 20 locuri 4 camping-uri cu o capacitate de cazare de 352 locuri.

Din punct de vedere al gradului de confort oferit, o vilă de 10 locuri este încadrată la 3 stele, iar 7 structuri de primire turistice cu o capacitate de 1604 locuri sunt încadrate la 2 stele.

Funcţionarea staţiunii este în regim permanent, existând două baze de tratament cu peste 5000 proceduri pe zi ce funcţionează în cadrul hotelurilor aparţinând de S.C. Călimăneşti - Căciulata S.A. Aceste baze de tratament sunt dotate cu aparatură medicală modernă, ceea ce a contribuit la un aflux permanent de turişti.

BĂILE GOVORA

Este un oraş predominant balneoclimateric şi turistic de interes naţional. Staţiunea este aşezată la o altitudine de peste 360 m, la adăpostul unor dealuri împădurite de fag şi stejar într-un climat puternic ionizat. Băile Govora este singura staţiune din România unde raportul dintre aeroionii pozitivi şi cei negativi este egal cu 1. Apele minerale clorosodice, iodate, bromurate, sulfuroase, slab concentrate, ca şi nămolul mineral sunt indicate în tratamentul aparatului locomotor, respirator, ORL, sistemului nervos periferic. Înfiinţată în anul 1886, staţiunea Băile Govora este considerată una dintre cele mai bogate staţiuni în ape iodurate şi bromurate din lume, a doua din Europa.

Este unica staţiune din ţară în care se află ape minerale cu o compoziţie chimică diferenţiată ca : ape sărate iodurate, bromurate, sulfuroase foarte concentrate, izvoare crenoterapie cu ape hipotone, sulfuroase, bicarbonate, sodice, calcice şi magneziene. Apele izvoarelor de cură internă slab mineralizate sunt caracterizate printr-o concentraţie mică de hidrogen sulfurat şi clor, dar bogate în bicarbonaţi.

Staţiunea dispune de instalaţii pentru băi calde cu ape sulfuroase şi iodate, instalaţii pentru împachetări cu nămol, băi cu acid carbonic, ultra-sono-aerosoli, săli de cultură fizică medicală, instalaţii pentru fizioterapie şi biuvete pentru cură internă.

Turismul balnear din această staţiune se realizează cu ajutorul structurilor de primire turistice construite în ultimii 30 de ani şi anume:

5 hoteluri cu o capacitate de cazare de 1328 locuri 14vile cu o capacitate de cazare de 430 locuri 3campinguri cu o capacitate de cazare de 128 locuri

V O I N E A S A

Staţiunea Voineasa este o staţiune de odihna şi tratament de importanta naţionala, deschisa in toate anotimpurile anului, situata in partea centrala sudica a României, la capătul sudic al munţilor Lotru (Carpaţii Meridionali), la o altitudine de 600-800 m, la 60 km NW de municipiul Râmnicu-Vâlcea accesibila prin intermediul unui drum modernizat.

Staţiunea Voineasa se întinde pe o suprafaţă de 15 ha., fiind amplasată pe valea râului Lotru.

Caracteristicile acestei staţiuni sunt :

zonă montană, cu resurse naturale şi altitudine moderată, climat subalpin blând, cu veri răcoroase şi ierni blânde

atracţii deosebite: pescuit în râurile Lotru, Voineşiţa şi în lacul Brădişor, vânătoare în pădurile din împrejurimi

atracţii deosebite: pescuit în râurile Lotru, Voineşiţa şi în lacul Brădişor, vânătoare în pădurile din împrejurimi;

zonă bine împădurită, propice exploatărilor forestiere.

Baza turistică a staţiunii este formată din următoarele structuri de primire turistice:

21 vile single şi duplex cu o capacitate de 716 locuri 8 hoteluri cu o capacitate de 1612 locuri unităţi cuprinse în circuitul agroturistic cu 8 locuri 40 căsuţe la Obârşia Lotrului

Din capacitatea de cazare şi masă de peste 2000 de locuri pe zi, nu se ocupă decât maxim 1000 -1500 locuri pe zi, în funcţie de sezon. Deşi staţiunea este situată în zonă montană, unde se pot practica şi sporturi de iarnă, în sezonul rece numărul turiştilor este scăzut, perioadele februarie-mai, septembrie- decembrie sunt considerate perioade extrasezon, iar sezonul cald rămâne sezon de vârf. Problema cu care se confruntă Staţiunea Voineasa este lipsa de fonduri pentru acoperirea integrală a lucrărilor de modernizare şi dotare cu mobilier de calitate. Pentru atragerea unui număr cât mai mare de turişti în staţiune şi în zona turistică, se impune a se acţiona în următoarele direcţii:

modernizarea bazei materiale din turism, respectiv a bazei de cazare şi tratament; amenajarea unei baze corespunzătoare de agrement pentru sporturile de iarnă, cât şi

pentru celelalte activităţi sportive; oferirea pe toate căile (publicitate, internet, afişare), de informaţii privind traseele

turistice din zona

B Ă I L E O L Ă N E Ş T I

Staţiune situată la poalele munţilor Carpaţi la 20 km nord - vest de Râmnicu Vâlcea, este singurul loc din ţară unde se efectuează tratament pentru desensibilizarea organismului la bolnavi cu diverse afecţiuni alergice, prin injecţii cu apă minerală izotonă; de asemenea apele minerale bogate în substanţe multiple fac adevărate minuni în tratarea unui spectru larg de afecţiuni în cura internă şi externă, ale tubului digestiv, rinichilor şi căilor urinare, boli de nutriţie, afecţiuni ale pielii, ale sistemului nervos periferic, ale bolilor profesionale.

Calitatea curativă a apelor cu o mineralizare de 3-18 grame/litru rivalizează cu cele ale unor staţiuni de peste hotare, ca: Hall Weissbaden, Aix-la Chapelle, Aix les Bains, Baden-Baden sau Karlovy - Vary.

Apele minerale de la Olăneşti au fost analizate din punct de vedere chimic încă din anul 1830. În anul 1873 au fost medaliate cu aur la Expoziţia Internaţională de la Viena.

Prin aşezarea sa geografică, climă, acţiunea terapeutică a apelor minerale, Staţiunea Băile Olăneşti beneficiează de toate caracteristicile unei zone turistice complexe, turismul reprezentând şansa dezvoltării oraşului şi punerea lui în valoare atât pe plan naţional cât şi internaţional.Baza turistică este formată din:

5 hoteluri cu o capacitate de cazare de 2.090 locuri 1 motel cu o capacitate de cazare de 80 locuri 10 pensiuni cu o capacitate de cazare de 2.283 locuri 5 cabane cu o capacitate de cazare de 52 locuri 1 popas turistic cu o capacitate de cazare de 54 locuri

Silvicultura:

Paduri de molid, brad si pin, paduri amestecate de fag cu rasinoase (brad si molid), paduri de fag, paltin, frasin, ulm, gorun, stejar

Pădurile de molid cresc în etajul subalpin, pe lângă arbuşti ca: macrişul, afinul s.a.

Pădurile de foioase acoperă zona montană şi o parte a dealurilor subcarpatice şi piemontane. Dintre speciile de arbori care compun etajul foioaselor predomină fagul, mesteacănul, carpenul, alunul şi paltunul de munte. La altitudinile din zona colinară şi de câmpie cuprinse între 300-700 m, predomină stejarul pedunculat, ulmul şi carpenul.

INFRASTRUCTURA

Căi de comunicaţie

Comuna dispune de cai de comunicaţie feroviare şi rutiere.

Accesul la calea ferata Piatra Olt - Podul Olt se realizează pentru comuna Câineni prin intermediul staţiei CFR Câineni.

Partea locuită a comunei Câineni este străbătută de calea ferată Piatra Olt - Sibiu şi de două căi rutiere importante: şoseaua naţională E 81/DN 7, Râmnicu-Vâlcea - Sibiu, care trece prin Robeşti, Câinenii Mari şi Râu Vadului, şi drumul naţional DN 7D, Câineni - Perişani - Sălătruc - Curtea de Argeş, vechiul drum antic Calea Mare, transferat de curând (2003) de la administraţia judeţeană (DJ) la cea naţională (DN), în vederea reabilitării şi modernizării, recunoscându-se astfel importanţa sa economică şi turistică. La ora la care scriem aceste rânduri (ianuarie 2005) reabilitarea lui s-a realizat deja pe tronsonul Câineni - Titeşti (s-au turnat şi compactat trei straturi de pietriş de diferite sortimente peste care s-a turnat o emulsie polimeră specială, cu rol de liant) urmând ca în viitor să fie asfaltat, lucrare mai complexă şi care pe anumite porţiuni s-ar putea să nu coincidă cu actualul traseu. E 81/DN 7 este binecunoscuta şosea naţională, asfaltată şi modernizată în anii 1958 -1960 având o istorie intresantă. Legătura dintre E 81/DN 7 şi DN 7D se face pe podul din fier şi beton de peste Olt, aflat la 500 m nord de staţia CFR Câineni, în dreptul monumentului generalului David Praporgescu, şi al satului Câinenii Mici. De asemenea, o cale de acces importantă este şi linia ferată Piatra Olt -Sibiu, ce trece prin aceleaşi localităţi ca şi şoseaua. Această legătură feroviară a fost realizată în anii 1896 - 1901 de către inginerul român Mihail Râmniceanu, prezentându-se ca o lucrare de mari proporţii, considerată timp de o jumătate de secol ca punct culminant al artei constructive româneşti (v. cap. III.3.C.). Prin realizarea hidrocentralei de la Robeşti, va lua naştere o nouă legătură între cele două maluri ale Oltului, respectiv între satele Robeşti şi Priloage, şi mai departe spre Grebleşti, în nord, cu ieşire în DN 7D, şi spre sud către Racoviţa.

Valea Oltului, mai ales de la Câineni spre nord, a rămas drum istoric permanent ca şi "drumul cel vechiu", Calea Mare, ce vine de la Curtea de Argeş şi Sălătruc, trecând prin Perişani, Titeşti, Boişoara, Grebleşti şi Câinenii Mici. Pe acest drum, şi implicit "prin Câineni, veacuri de-a rândul, oierii sibieni îşi mânau turmele la iernat spre bălţile Dunării. Aici era «punctul» de numărare şi de carantină a oilor". "Drumul cel vechiu", văzut în întregul său, este "format din două fragmente: unul pe malul Oltului, din Transilvania până la Câineni, şi altul prin Loviştea din Câineni şi până la Perişani - Sălătruc"

E81/DN7, DN7D şi linia ferată Piatra Olt-Sibiu sunt principalele căi de comunicaţie care străbat comuna Câineni.

Aceste cai de comunicaţie aparţin domeniului public al statului.

Deci, accesul în satele aparţinătoare se realizează după cum urmează:

- satele Câinenii Mici şi Greblesti prin intermediul DN Câineni - Curtea de Argeş;

- satele Câinenii Mari, Robeşti şi Râul Vadului prin intermediul lui DN 7 Rm. Vâlcea - Sibiu;

- satul Priloage beneficiază de un drum sătesc cu ieşirea la Greblesti, peste râul Boia;

Păstoritul şi creşterea vitelor

Păstoritul staţionar şi transhumant se practică în arealul comunei (Câineni, din vechime. Această ocupaţie a fost favorizată de existenţa unor suprafeţe întinse de păşuni naturale, dar şi de stabilirea în această zonă a unei populaţii din Ardeal, cu vechi tradiţii în oierit 330 331. Până în urmă cu aproape un sfert de secol, în comuna Câineni aproape că nu exista familie i are să nu aibă în proprietate de la câteva zeci, la câteva sute de oi.

Păşunatul alpin începe şi astăzi, în mod tradiţional, la 1 iunie, după ce In jurul satelor se constituie turmele de oi, formate prin punerea în comun a animalelor fiecărui proprietar. în prealabil, se desfăşoară tunsoarea şi îmbăierea oilor, prin trecerea lor printr-un bazin cu soluţie insecticidă. Alegerea unei anumite turme - cu baci şi ciobani tocmiţi din vreme - se face de obicei ţinând seama de gradul de rudenie a proprietarilor de oi, de locul unde se aşează stâna, de zona repartizată pentru păşunat şi, nu în ultimul rând, de preferinţa pentru o anumită echipă baci-cioban, de nivelul de dotare al acestei echipe (câini, măgari, ustensile pentru obţinerea brânzei de burduf).

După perioada de păşunat alpin, respectiv până la 1 septembrie, când încep să coboare oile din munte, fiecare proprietar de oi primeşte o anumită unitate de brânză de burduf pe cap de oaie fătată şi cu lapte (mânzare). Această cantitate depinde de cât de bine le-a mers oilor la munte, dar şi de calitatea şi cinstea echipei baci-cioban. După 1 septembrie, oile încep să coboare de la munte păşunând pe livezile de pe care s-a strâns fânul, mai întâi în căpiţe (local, "copitele"), apoi în clăi mari protejate de ţarcuri. Turma mare, cioporul de oi se desface în turme mai mici, care sunt formate din oile unui număr mai mic de proprietari şi care continuă să pască livezile până dă zăpada, stâna stabilindu-se pe o livadă mai mare al cărei proprietar are interesul să fie "târlită", adică îngrăşată pentru ca în anul următor să crească mai multă iarbă şi să se obţină mai mult fân. Oile continuă să fie mulse şi în această perioadă şi în funcţie de numărul de oi "plecătoare" pe care le are fiecare proprietar, acesta primeşte o anumită cantitate de caş dulce atunci când "îi vine rândul". La venirea iernii, fiecare proprietar îşi ia în primire oile. Dacă are mai multe oi - de exemplu până la 100 - acestea rămân pe o livadă proprie, cu staul sau grajd, unde se aduce fânul necesar hranei oilor iarna. Dacă este vorba de un număr mai mic de oi, 20 - 30 de capete, ele se aduc acasă în grădina din spatele casei, unde iernează. Proprietarii care au

multe oi - câteva sute, chiar mii - le iernează la câmpie sau în bălţile Dunării. Primăvara, după ce dă colţul ierbii, se revine la modul de existenţă din toamnă

ANALIZA SWOT

Agricultura, silvicultura şi dezvoltare rurala

PUNCTE TARI

Existenţa condiţiilor şi tradiţiei pentru dezvoltarea activităţilor agricole şi zootehnice; Existenţa unei game forte mari de crescători de ovine, bovine, cabaline, de păsări; Existenţa forţei de muncă calificată în agricultură; Suprafaţa agricola după modul de folosinţă; Prezenţa fondurilor europene ce pot fi absorbite în vederea impulsionării afacerilor în

agricultură; Rezerve importante de lemn (mari suprafeţe împădurite);

PUNCTE SLABE

Fragmentarea suprafeţelor agricole ce conduce la practicarea unei

agriculturi tradiţionale slab competitive economic;

Slaba informare (privind oportunităţile de afaceri, surse de finanţare) a potenţialilor antreprenori locali şi externi;

Nu există o evaluare actualizată a categoriilor de sol şi studii pedologice, agrochimice; Asociativitate insuficienta în rândul producătorilor agricoli; Desfiinţarea marilor unităţi productive şi de cercetare de tip agricol, de unde rezultă

productivitatea relativ scăzută a muncii în agricultură; Existenţa unor suprafeţe cu destinaţie agricolă necultivate; Investiţii insuficiente în agricultură; Inexistenţa instalaţiilor moderne de irigare; Organizarea ineficientă a filierelor pe produs şi numărul mic de contracte de preluare a

producţiei; Lipsa unui sistem centralizat de desfacere al produselor agricole; Nu există piaţă de desfacere en-gros pentru produsele agricole locale Lipsa culturilor alternative, cu profitabilitate ridicată faţă de culturile tradiţionale

practicate în prezent; Lipsa unor lucrări de imbunătăţiri funciare (desecări , nivelări ) Temerile producătorilor în ceea ce priveşte piaţa de desfacere a produselor agro-

alimentare din gospodărie;

Utilaje agricole insuficiente pentru efectuarea la timp a lucrărilor agricole; Îmbătrânirea forţei de muncă în agricultură; Dotarea tehnică slabă a tuturor sectoarelor din zootehnie şi agricultură; Lipsa resurselor materiale care să faciliteze angajarea specialiştilor în agricultură în

domeniul rural în stadiul actual (slaba eficienţă economică a exploatărilor agricole nu permite angajarea în totalitate a specialiştilor existenţi);

Lipsa unor lucrări de imbunătaţiri funciare (desecări , nivelări ) Produse agricole neetichetate şi necertificate;

OPORTUNITĂŢI

Înfiinţarea asociaţiilor agricole; Infiinţarea de ferme zootehnice pentru creşterea bovinelor, ovinelor şi caprinelor; Crearea de noi locuri de munca; Creşterea veniturilor populaţiei din agricultura; Valorificarea potenţialului tradiţional; Existenta cadrului legislativ pentru înfiinţarea şi dezvoltarea exploataţiilor agricole; Existenta Planului Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurala; Aprobarea Programului Naţional - Cadru de Restructurare şi Modernizare a unor unităţi

de profil zootehnic şi din industria alimentara; Sprijinul oferit de Oficiul Judeţean pentru Consultanta Agricola din judeţul Vâlcea cu

privirea la accesarea fondurilor europene. Existenta cadrului legislativ pentru înfiinţarea şi dezvoltarea exploataţiilor agricole; Înfiinţarea de unităţi de procesare a produselor vegetale şi animale obţinute în regiune,

prin concesionarea către societăţile interesate a spaţiilor dezafectate ale fostului CAP sau ale altor unităţi agricole din comună şi din zonele limitrofe şi prin susţinerea accesului la programe de modernizare a celor existente;

Sprijinul oferit de Oficiul Judeţean pentru Consultanta Agricola din judeţul Vâlcea cu privirea la accesarea fondurilor europene.

Posibilitatea de a realiza produse ecologice; Asocierea între fermieri pentru a împărţi costurile de producţie şi a creşte

profitabilitatea în agricultură;

AMENINŢĂRI

Concurenta importului de produse agroalimentare de pe piaţa UE; Cadrul legislativ instabil; Lipsa unui cadru legal pentru protejarea producţiei agricole interne; Slaba informare a agricultorilor cu privire la normele europene;

Cunoştinţe insuficiente legate de elaborarea şi administrarea proiectelor finanţate din Fondurile Structurale FEADR.

INFRASTRUCTURA SI MEDIU

PUNCTE TARI

Existenta unei reţele de electricitate in comuna Calitatea aerului şi a apei în zonele de munte; Existenţa unei reţele de Canal TV in comuna; Existenta unei reţele de telefonie fixa; Utilizarea redusa a pesticidelor şi îngrasămintelor; Existenţa de benzinării; Oraşe importante apropiate: Vâlcea, Călimăneşti, Brezoi; Cai de acces: şoseaua E8/DN7, Rm.Vâlcea-Sibiu; Cale ferata; Nu există industrii poluante în zonă Există interes la nivelul instituţiilor locale (APL, şcoală) pentru acţiuni/programe -

proiecte locale de reabilitare şi conservare a mediului Terenuri întinse acoperite de vegetaţie care împrospătează şi curăţă aerul Există terenuri ce se pot împăduri sau amenaja ca locuri de agrement Exista suprafeţe agricole pe care nu se aplică erbicide sau îngrăşăminte chimice Există o zona împădurită există un contract de asociere cu alte localităţi pentru

colectarea şi gestionarea deşeurilor

PUNCTE SLABE

Inexistenta sistemului de canalizare; Inexistenta reţelei de apa potabila; Inexistenta reţelei de alimentare cu gaz metan; Dificultăţi în implementarea normelor UE; Interes scăzut faţă de separarea, colectarea şi reutilizarea deşeurilor; Insuficienta amenajare pe râuri împotriva inundaţiilor; Grad scăzut de educare a cetăţenilor în probleme de mediu; Accesul redus la internet in procent de 3%; Accesul redus la telefonia mobila; Dotarea necorespunzatoare cu echipamente; Slaba diversificare a societăţilor in domeniile industriei uşoare şi alimentaţiei; Comuna duce lipsa de spatii verzi amenajate şi plantaţii de protecţie; Inexistenta unei staţii de epurare şi tratare a apelor uzate;

Infrastructura de transport slab dezvoltata; Neefectuarea de lucrări de stabilizare in zonele ce prezintă pericole de alunecări de

teren; Educaţia ecologica este superficiala; Insuficienta preocupare a agenţilor economici in recuperarea şi refolosirea ambalajelor. Există zone inundabile, în sezon ploios Nu există rampe securizate pentru colectarea deşeurilor menajere şi fose septice Există fond funciar afectat de efectele eroziunii sau expus fenomenului de eroziune şi

alunecare din cauza condiţiilor naturale Lipsa unui plan de acţiune comun (APL şi actori locali) pe probleme de mediu, corelat cu

cel judeţean (Planul Local deAcţiune pentru Mediu Vâlcea) Calitate slabă a drumurilor. În zona de munte, reţeaua drumurilor forestiere slab

dezvoltată (rezultând astfel dificultăţi în exploatarea eficientă a lemnului) Infrastructura de afaceri insuficient dezvoltată; Infrastructura socială şi de educaţie slab dezvoltată; Insuficienta/uzură a infrastructurii de cultură, sport, agrement reduce calitatea vieţii.

OPORTUNITĂŢI

Modernizarea drumurilor comunale prin asfaltare; Realizare alei pietonale; Realizarea reţelei de canalizare; Realizarea reţelei de alimentare cu apă; Realizarea reţelei de alimentare cu gaz metan; Realizarea staţiei de epurare şi tratare a apelor reziduale; Modernizare sistem rutier; Lucrări de regularizare a albiei pârului şi apărări de maluri pentru prevenirea şi

reducerea consecinţelor distructive ale inundaţiilor; Montarea unui post de transformare in comună in vedera îmbunătăţirii parametrilor

curentului electric; Lucrări de cadastru imobiliar intravilan şi extravilan reactualizare PUG; Lucrări de reabilitare a reţelei de iluminat public in comună; Dotări pentru intervenţii in caz de situaţii de urgenţă (autospecială PSI, buldo -

excavator, vola, tractor cu remorcă şi alte dotări); Dotare cu utilaje şi echipamente pentru serviciul de gospodărire comunală şi salubritate

(maşină de colectare, pubele); Îmbunătăţirea calităţii mediului; UE alocă fonduri substanţiale pentru protecţia mediului;

AMENINŢĂRI

Lipsa resurselor financiare pentru finanţarea şi co-finanţarea proiectelor finanţate prin Fonduri Structurale;

Lipsa informaţiilor legate de normele europene de mediu in rândul micilor întreprinzători;

Cunoştinţe insuficiente legate de elaborarea şi administrarea proiectelor finanţate din Fondurile Structurale pentru proiecte de infrastructură şi mediu;

Mentalitatea de indiferentă fată de protecţia mediului. Extinderea zonelor erodate şi a celor predispuse la dezastre naturale (alunecări de

teren, inundaţii) Degradarea continuă a ariilor protejate datorită exploatării neraţionale a resurselor şi

turismului neecologic; Instabilitatea politică şi a cabinetelor de guvernare şi lipsa de continuitate a politicii de

mediu schimbările climatice cu încălzirea globală, extremizarea fenomenelor naturale

ECONOMIC

PUNCTE TARI

Potenţial existent pentru obţinerea de produse ecologice; Tradiţii locale in creşterea animalelor; Existenţa resurselor pentru susţinerea serviciului centrului de consultanţă in comună;

PUNCTE SLABE

Inexistenţa întreprinderilor în domeniile industriei uşoare şi alimentare; Nu există acces la reţeaua de alimentare cu apă potabilă, gaze şi canalizare; Ponderea inexistentă a investiţiilor străine; Lipsa resurselor financiare la nivel local insuficiente pentru sprijinirea şi/sau promovarea

unor investiţii; Lipsa unui şistem de sprijin pentru implementarea noţiunilor de marketing; Slaba implementare a sistemului de asigurare a calităţii producţiei şi produselor; Slaba preocupare pentru introducerea noilor tehnologii şi pentru activitatea de

cercetare-dezvoltare; Slaba informare, cu privire la normele europene.

OPORTUNITĂŢI

Existenţa resurselor locale, puţin sau necorespunzător valorificate in prezent, reprezentate prin suprafeţe importante de teren arabil, păşuni;

Programe guvernamentale pentru sprijinirea iniţiativelor locale, in special in domeniul dezvoltării agriculturii, zootehniei şi a infrastructurii aferente;

Reconversia unor capacitaţi economice aflate in conservare in capacitaţi cu profil nou de fabricaţie;

Reconversia unor capacităţi, in special agricole, spre arii de productivitate adaptate condiţiilor locale;

Creşterea asistentei financiare din partea Uniunii Europene pentru IMM-uri, prin Fondurile Structurale;

Diversificarea programelor naţionale de sprijin pentru IMM, acordarea de granturi; Posibilitatea accesării creditelor cu dobândă subvenţionată pentru crearea de noi locuri

de muncă in mediul rural; Existenţa programelor guvernamentale de susţinere a sectorului IMM; Disponibilitatea de a încheia relaţii de parteneriat a autorităţilor locale, cu investitori

locali sau străini; Prezenţa in zonă, activitatea şi deschiderea la încheierea de parteneriate a unor

organizaţii neguvernamentale care au capacitatea sa atragă fonduri extrabugetare.

AMENINŢĂRI

Instabilitatea legislativa; Interes redus al investitorilor pentru demararea de afaceri in comuna, datorita

infrastructurii fizice şi sociale neadecvate, raportat la potenţialul comunei; Instabilitatea cursului valutar; Lipsa de receptivitate şi flexibilitate a populaţiei locale la cerinţele pieţei care determina

decalaje economice mari, greu de recuperat; Oferte de creditare greu accesibile (garanţii mari); Rata ridicată a dobânzii la credite; Nivelul scăzut al taxelor şi impozitelor locale; Reducerea ponderii populaţiei active şi îmbătrânirea acesteia; Scăderea continuă a producţiei prin scăderea productivităţii muncii; Creşterea ponderii muncii la negru, cu efecte negative asupra pieţei muncii, economiei

locale şi asistentei sociale in perspectiva.

TURISM

PUNCTE TARI

Cadru natural deosebit ; Existenţa râului Defileul Oltului; Existenta luciu de apa;

Folclor şi tradiţii, gastronomie bazată pe produse naturale locale; Existenţa staţiunilor Călimăneşti - Căciulata, Voineasa, Vidra, Obârşia Lotrului. Un relief adecvat practicării turismului de diferite feluri - în special agroturism (munţi,

dealuri, râul Olt, parcuri naturale şi zone protejate cu floră şi fauna unice);

PUNCTE SLABE

Resurse financiare insuficiente, investiţii autohtone şi străine insuficiente; Regiunea se bazează pe turismul social (persoane în etate), subvenţionat de la bugetul

de stat ; Inexistenţa investiţiilor de capital orientate spre turismul pentru populaţia cu venituri

mici; Pregătire profesionala de slabă calitate in domeniul serviciilor turistice; Lipsa de preocupare a cetăţenilor şi autorităţilor locale privind conservarea mediului; Inexistenta unor forme de promovare a comunei pentru creşterea numărului de turişti

pe teritoriul acesteia. Infrastructura de acces către obiectivele turistice este slab dezvoltată;

OPORTUNITĂŢI

Îmbunătăţirea condiţiilor infrastructurii fizice şi de utilităţi; Construirea unui complex turistic şi de agrement in comună; Încurajarea unor noi forme de turism (de agrement, rural, ecologic); Extinderea reţelei de ferme şi gospodarii autorizate pentru practicarea agro-turismului; Disponibilitatea unor resurse suplimentare, posibil a fi accesate prin utilizarea

programelor de finanţare ale Uniunii Europene. Perspective pentru turismul montan (recreativ) ; Posibilitatea exploatării parcurilor naturale şi ariilor protejate ca resursă turistică, în

acelaşi timp protejând mediul regional (turism ecologic); Înfiinţarea, amenajarea şi renovarea centrului civic (ex. amenajare peisagistică , parcuri,

parcări, pieţe, faţadele clădirilor etc.); Investiţii aferente aşezămintelor şi serviciilor culturale (ex. renovarea, modernizarea,

dotarea bibliotecilor, a căminelor culturale, etc.); Amenajare de spaţii pentru organizarea de târguri, spaţii de joacă pentru copii, staţii de

autobuz

AMENINŢĂRI

Reacţia redusa a mediului local la schimbările şi provocările zilelor noastre, conducând la scăderea competitivităţii teritoriului comunei, in favoarea altor teritorii, considerate mai interesante de către turişti şi investitorii in turism;

Nepromovarea suficientă a zonei pentru atragerea turiştilor; Migrarea turistica către alte regiuni.

EDUCATIE SI CULTURA

PUNCTE TARI

In comună există doua grădiniţe şi două şcoli; Există cadre didactice competente care

desfăşoară un proces de învăţământ de calitate

Fondul de carte al bibliotecii satisface

cererea de lectură şi consultare a elevilor

Comuna mai deţine şi cinci biserici.

PUNCTE SLABE

Populaţia şcolarizată in învăţământul primar şi învăţământul gimnazial in scădere datorită scăderii demografice a populaţiei;

Lipsa unei Săli de sport şi a unui teren de sport pentru desfăşurarea orelor de educaţie fizică la scoală

Lipsa cadrelor didactice calificate care sa acopere toate catedrele din scoală Lipsa unui cabinet stomatologic la nivelul comunei Lipsa unui cămin cultural modern care să asigure desfăşurarea in bune condiţii a

activităţilor culturale şi de petrecere a timpului liber Lipsa unor spatii amenajate in comună pentru joaca copiilor , parcuri Insuficienţa dotărilor necesare la nivelul laboratoarelor de specialitate din scoală Lipsa unor cluburi, discoteci pentru petrecerea timpului liber de către tineri Lipsa condiţiilor adecvate desfăşurării activităţilor la nivelul grădiniţelor Lipsa motivaţiei de participare la actul educaţional şi asumarea curriculei din partea

elevilor Insuficienţa cuprinderii şcolarilor in învăţământul liceal, deoarece in comună nu există

liceu; Nivelul relativ redus al pregătirii şcolare şi respectiv profesionale a majorităţii

locuitorilor comunei. Lipsa activităţilor extracurriculare şi a modalităţilor de petrecere a timpului liber Lipsa infrastructurii adecvate şi a utilităţilor necesare la nivelul grădiniţelor din comună Insuficienţa utilităţilor de transport în mediul rural este încă un obstacol serios pentru

mulţi copii care merg la şcoală;

Parteneriat slab între şcoală şi agenţii economici; Interes redus al populaţiei Rrome în ceea ce priveşte educaţia; Mobilitatea scăzută a forţei de muncă între activităţile sectoriale; Slaba adaptabilitate a forţei de muncă la tehnologiile de vârf; Grad scăzut de integrare în societate pentru persoanele dezavantajate; Sărăcia are efecte asupra posibilităţilor de acces la educaţie şi a condiţiilor de sănătate. Inexistenţa posturilor de consilier şi psiholog şcolar Personal didactic suplinitor, provenit din alte localităţi Slaba motivare şi conservatorismul unor cadre didactice

OPORTUNITĂŢI

Construirea şi modernizarea căminului cultural; Reabilitarea şcolilor existente in comună; Construirea şi dotarea cu mobilier a şcolilor ; Amenajarea şi dotarea unui centru de joacă şi recreere pentru copii comunei. Stabilirea unor obiective comune şi a unui parteneriat puternic între instituţiile de

instruire şi angajatori;

AMENINŢĂRI

Scăderea gradului de instrucţie şcolară a populaţiei tinere; Scăderea natalitaţii datorită nesiguranţei zilei de mâine; Creşterea negativă a sporului migratoriu; Accentuarea procesului de îmbătrânire a populaţiei. Creşterea decalajului educaţional între mediul urban şi cel rural; Creşterea participării la învăţămâtul superior în paralel cu creşterea abandonului şcolar;

RESURSE UMANE - PIATA MUNCII

PUNCTE TARI

Populaţia comunei Câineni in număr de 2 780; Ospitalitatea recunoscuta a locuitorilor; Rata infracţionalitaţii extrem de redusă.

PUNCTE SLABE

Îmbătrânirea populaţiei (spor natural negativ şi migrarea tinerilor spre centre urbane); Adaptarea mai lenta a populaţiei rurale mature şi vârstnice la schimbările şi provocările

lumii actuale, in general, şi la fenomenul mobilităţii şi reconversiei profesionale, in special;

Migrarea persoanelor tinere spre mediul urban şi străinătate, mai cu seama a celor cu pregătire profesionala înaltă;

Capacitatea financiară relativ scăzuta a locuitorilor zonei.

OPORTUNITĂŢI

Posibilitatea accesării unor programe de finanţare guvernamentale pentru reconversie profesională şi crearea de noi locuri de munca pentru şomeri;

Fondurile comunitare puse la dispoziţie după ianuarie 2007 in domeniul social; Existenţa strategiei naţionale antisăracie; Existenţa unor exemple de succes ale unor localnici cu iniţiativă; Grad redus de ocupare profesională, deci potenţial important al forţei de muncă locale,

la salarii competitive la nivel regional (faţă de ploii de creştere); Grad relativ redus de inadaptare sociala a locuitorilor comunei; Implicarea autorizaţilor locale in problemele comunităţii.

AMENINŢĂRI

Scăderea numărului persoanelor calificate, prin ieşirea acestora din viata activă; Creşterea şomajului in rândul tinerilor absolvenţi; Creşterea ponderii muncii la negru, cu efecte negative asupra pieţei muncii, economiei

locale şi asistenţei sociale în perspectivă; Estomparea tradiţiilor locale, odată cu trecerea timpului.

SĂNĂTATE şi ASISTENŢA SOCIALĂ

PUNCTE TARI

Existenţa a unui dispensar uman- cu un medic de familie şi două cadre medii; Existenţa unui cabinet veterinar Existenţa unei farmacii in comună; Ponderea populaţiei cu nevoi de asistare este mică; Informare operativă cu privire la formele de ajutor de stat; Program de finanţare guvernamental; Există o evidenţă clară a persoanelor şi grupurilor dezavantajate, incluzând tipul de

sprijin necesar Există interes şi disponibilitate din partea APL şi şcoală în susţinerea unor acţiuni

comune privind educaţia pentru sănătate şi igiena familiei

PUNCTE SLABE

Serviciile acordate sunt afectate de bugetul insuficient;

Frecventarea medicului de familie este sporadică; Personal insuficient; Fonduri insuficiente destinate asistenţei medicale; Sistemul de ajutor social nu încurajează reintegrarea activă; Populaţia activă a migrat in străinătate, copii au rămas cu bunicii sau la rude; Personal insuficient pentru asistentă socială; Societatea civilă insuficient implicată; Informare insuficientă cu privire la alte fonduri sociale; Număr ridicat al şomerilor şi asistaţilor sociali Lipsa de programe locale de orientare şi formare profesională şi recalificare Lipsa de adăposturi pentru persoanele aflate temporar in dificultate, cantine sociale,

cămine de bătrâni Fonduri insuficiente. Infrastructura de sănătate precară, insuficienta medicamentelor şi a aparaturii medicale,

servicii de ajutor de urgenţă, de prevenţie şi de tratament ambulatoriu deficitare - problemă acută în mediul rural;

OPORTUNITĂŢI

Reabilitarea şi dotarea corespunzătoare a dispensarului uman conform normelor UE; Construirea unui complex social care sa cuprindă un cămin-azil pentru bătrânii comunei

şi dotarea acestuia cu mobilier; Promovarea principiilor naturiste; Programe complexe de urmărire a stării de sănătate a populaţiei; Programe consistente destinate asistenţei sociale reale; Dezvoltarea economică a localităţii va permite mărirea fondurilor destinate asistentei

sociale; Politica socială susţinută din partea Uniunii Europene.

AMENINŢĂRI

Reacţie nefavorabila la sistemul de norme sanitare impuse; Costurile ridicate pot conduce la renunţarea la dotări; Pragul de rentabilitate depinde de numărul de persoane active asistate; Politici de specializare zonală a centrelor de asistenţă sanitară. Reducerea programelor guvernamentale şi neguvernamentale in domeniul serviciilor

sociale Insuficienţa surselor financiare de cofinanţare a programelor specifice Declin continuu al standardului de viaţă al populaţiei Exodul specialiştilor in domeniul medical, către tari din UE

CAPACITATE ADMINISTRATIVĂ - autorităţi publice locale

PUNCTE TARI

Există cunoştinţe de operare PC la nivelul personalului Primăriei Există colaborarea cu alte autorităţi publice locale pentru implementarea unor

programe Există experienţă în accesarea programelor de finanţare şi implementare acestora

PUNCTE SLABE

Lipsa unui sediu conform necesităţilor ocupaţionale şi de creştere a calităţii serviciilor Incapacitatea bugetară de satisfacere a necesităţilor de achiziţii şi investiţii Dotare în procent de aprox. 75% cu aparatură şi tehnică de calcul a serviciilor Primăriei Lipsa centrelor de informare pentru finalizarea actualizării planurilor, studiilor

urbanistice şi a inventarului domeniului public şi privat al comunei foarte înceată existenţa unui procent destul de mare din personalul angajat care nu are cunoştinţe de operare pe calculator

OPORTUNITĂŢI

Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 Instrumente Structurale (POS-uri Existenţa parteneriatului „public-privat Existenţa sectorului ONG Dotarea completă a birourilor cu sisteme de calcul

AMENINŢĂRI

Insuficienţa surselor financiare locale de cofinaţare a programelor specifice diferitelor domenii de interes local

Politica salarială slabă în administraţia publică locală Instabilitatea politică şi a cabinetelor de guvernare şi instabilitatea personalului angajat