Capitolul 4

FIARA DIN MARE (APOC. 3:1-10)

„Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?”  I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să- I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.  I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat.  Cine are urechi, să audă! Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor”(Apoc.13:1-10).

În timpurile de confuzie, nesiguranţă şi nelinişte haotică care va predomina Necazul, lumea va tânji după un conducător. Oamenii vor spera cu disperare ca cineva puternic şi cu influenţă să unească naţiunile împărţite şi gâlcevitoare ale lumii, cineva care să aducă speranţă în miezul neajutorării; cineva care să le dea siguranţa protecţiei într-un timp de teamă şi îngrijorare. Oamenii vor căuta cu disperare un lider puternic, autoritar, cu har care să atragă lumea înapoi din dezastru.

Aceste dorinţe vor fi împlinite. Acel conducător puternic pe care oamenii îl vor dorii va veni şi va uni lumea sub puterea lui. La început va părea să fie tot ceea ce căutau ei. Şi pentru scurt timp el va aduce pace şi prosperitate. Dar se va dovedi să fie mult mai mult decât lumea se va aştepta. El va fi un dictator mai crud şi mai puternic decât orice conducător pe care lumea l-a avut vreodată. Acest om, deseori numit Antihrist, va fi cuceritorul cel mai prefăcut al lumii. Ceea ce oamenii ca Alexandru cel Mare şi împăraţii romani

37

din vechime, şi Hitler şi Stalin în timpurile moderne doar au visat să facă, Antihristul va face cu adevărat - el va conduce întreaga lume şi va fi înălţat.

Aşa cum Antihrist va fi punctul culminant pe linia politică, tot astfel va fi şi ultimul prooroc mincinos. În sensul cel mai larg „un antihrist [este oricine] cine neagă pe Tatăl şi pe Fiul” (1Ioan 2:22), pentru că cei care „nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!” (2 Ioan 7 ). S-au arătat astfel de înşelători de-a lungul istoriei; în primul secol apostolul Ioan se plângea că „acum s-au ridicat mulţi antihrişti” (1 Ioan 2:18; 1 Ioan 4:3). Dar Biblia spune că in vremurile din urma se va vedea o răspândire nemaipomenita de anticrişti si hristoşi falşi. Isus avertizează: „ Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.; dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.” (Matei 13:6; 21-22). Aceşti impostori satanici vor culmina in acest ultim Antihrist, care va fi mai rău, mai puternic si mai josnic decât toţi. Descrierea uimitoare a lui Antihrist prezentata in versetele de la începutul capitolului este cea mai palpitantă, meticuloasa si dramatica din toata Scriptura. Oricum, nu era o învăţătura noua pentru cititorii lui Ioan. Ioan a scris in prima lui epistola ca cititorii au „auzit ca anticristul venise” (1Ioan 2:18). După descrierea lui Antihrist si a activităţii lui, apostolul Pavel le aminteşte Tesalonicenilor:” Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?”. Aceste fragmente arata ca adevărul despre Anticrist era cunoscut pe timpul Noului Testament.

Sursa originala a învăţămintelor despre Antihrist este cartea lui Daniel. Daniel 7 îl ilustrează pe Antihrist ca un corn mic (versetul 8) ce creste din cele 10 coarne ale celei de-a patra fiara din viziunea lui Daniel. Acel corn reprezintă o persoana, de vreme ce avea „ochi ca ochi de om si o gura care vorbea cu trufie” (versetul 8). Mai sus in acest verset, Daniel notează ca „dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne” ; arata ca Antihrist va distruge trei din ceilalţi conducători (versetul 24) si ii va subjuga pe restul in timpul ridicării lui la putere.

38

Mai departe in capitolul 7, Daniel a văzut ca „[antihrist] cornul a făcut război sfinţilor si i-a biruit” (versetul 21). Antihrist este văzut conducând persecuţia sălbatica a poporului lui Dumnezeu: ”Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit.” Daniel descrie Împărăţia lui Antihrist (un Imperiu roman adus la viaţă) este ca una care „se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.” (v.23). Cum s-a spus mai înainte, Antihristul, spre deosebire de alţi tirani ai istoriei umane, va conduce întreaga lume. În versetul 25 Daniel a spus că Antihrist: „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp... de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme”. Acest fals Cristos va persecuta poporul lui Dumnezeu. El va instaura şi o nouă religie (spre înălţarea lui ; Dan.11:36-37; 2 Tes.2:4), o domnie a răului şi va rescrie istoric pentru a-şi urma scopurile. Cel care îl va ajuta va fi proorocul mincinos (vezi discuţia versetelor13:11-18 în capitolul 5 al acestui volum).

Daniel 8:23b-25 dă o altă imagine a teoriei lui Antihrist şi domniei lui:

„Se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; El va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, Va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.”

El va fi fără ruşine, viclean, având o putere ce nu va fi a lui, un distrugător feroce a victimelor lui şi atât de arogant încât va îndrăzni chiar să „se opună Domnului Domnilor”(v.11), care e Domnul Isus. Aceea mişcare va fi fatală oricum şi puterea lui Dumnezeu va cădea peste Antihrist, care „ va fi distrus fără ajutor omenesc.”

Proorocia lui Daniel a celor 70 de săptămâni îl descrie pe Antihrist ca „un demon care va veni” ( Dan.9:26).

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este Hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va

39

face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul Hotărât.” ( Dan.9:26-27)

Antihrist va face un pact cu Israel pentru şapte ani. Dar, la jumătatea acestei perioade el va rupe înţelegerea şi va ataca poporul iudeu. Planul lui va fi ca să-i nimicească pentru ca împărăţia promisă a lui Dumnezeu să nu poată veni. Atacul lui Antihrist va include şi pe creştinii dintre neamuri, pentru că încearcă să distrugă toţi creştinii.

Un alt pasaj important în ceea ce-l priveşte pe Antihrist şi ceea ce va face el se găseşte în Daniel 11:36-45:

“Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri ne mai auzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi  În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ. Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi, şi le va împărţi moşii ca răsplată. La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi..., şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca. Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui. Îşi va întinde mâna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. Ci se va face stăpân pe vistieriile din aur şi din argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi Etiopienii vor veni în alai după el. Dar nişte zvonuri, venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi. Îşi va întinde corturile palatului său

40

între mare şi muntele cel slăvit şi Sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor” (Dan 11:36-45)

În acord cu proorocia lui, Antihrist va avea putere absolută : el „va face ceea ce va dori”. Ca şi conducător al unei religii mondiale mincinoase, el „împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri ne mai auzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi” (v.36-37). Mai rău mândria lui arogantă îl va duce la blasfemie, şi el va „vorbi lucruri monstruoase despre Dumnezeul dumnezeilor”. Precum  învăţătorul lui cel rău, Satan, Antihrist va fi blasfemiator, profanator şi mândru. Dar tot ca stăpânul lui „îi va veni sfârşitul, nimeni nu-i va veni în ajutor”.

În plus pe lângă proorocia lui Daniel, cititorii Apocalipsei au avut informaţii despre Antihrist din învăţăturile lui Isus Hristos. În Matei 24:15-16, Isus citează proorocia lui Daniel despre Antihrist, avertizând pe cei în viaţă atunci: „De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii” despre care a vorbit proorocul Daniel „aşezată în locul Sfânt” - cine citeşte să înţeleagă! Atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi” (Mat.24:15-16).

Altă sursă de informaţii despre Antihrist valabilă pentru cititorii lui Ioan este cartea 2 Tesaloniceni , scrisă câteva decenii mai devreme. Apostolul Pavel îl descrie pe Antihrist folosind cuvinte din proorocia lui Daniel:

„ Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.  Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul

41

Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.  Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,  şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”.

În acel fragment, Pavel delimitează clar caracterul lui Antihrist, descriindu-l ca „omul fărădelegii, fiul pierzării” (v.3). De asemenea descrie lucrarea slabă a lui Antihrist. Când Antihrist „va veni în Sfântul locaş şi îşi va aşeza urâciunea” va rupe înţelegerea cu Israel şi va dezlănţui urgia despre care şi Daniel (Dan.11:31) şi Isus (Mat.24:15) avertizează. După ce va înşela lumea să îl înalţe pe el în timpul ultimei jumătăţi a Necazului „ cu toată puterea şi semnele şi minunile false” Antihrist va fi distrus. Domnul va nimici (pe Antihrist) cu suflarea gurii Lui şi îl va ajunge sfârşitul prin venirea Lui” (19:11-12).

Cu toate că în capitolul 13 sunt date detaliile cele mai minuţioase ale Antihristului din Apocalipsa, asta nu este prima lui apariţie în Apocalipsa. Antihrist este introdus în11:7 ca „fiara” care va ataca şi va ucide cei doi martori ai lui Dumnezeu. Lucrarea lui cea slabă care a început în cap.11, este mărită începând cu cap.13.

Capitolul 12 înregistrează începutul lungului război al lui Satan împotriva lui Dumnezeu şi ai oamenilor Lui; capitolul 13 urmăreşte logic atingerea punctului culminant al războiului. În capitolul 12 Satan este văzul fiind aruncat din cer; în capitolul 13 este văzut începând marea lui osteneală pe pământ să oprească planurile lui Dumnezeu. Satan va încerca să îl împiedice pe Isus de la stabilirea împărăţiei Lui pe pământ, punând conducător pe Antihrist .

Ca duh, Satan depinde de oameni ca să-şi ducă la împlinire planurile diabolice. El controlează toţi necredincioşii devreme ce ei „au ca tată pe diavolul şi doresc să împlinească poftele lui” (Ioan 8:44) şi merg „după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efes.2:2).

Dar unii oameni au fost (şi sunt) sub controlul direct al lui (sau al demonilor lui). De exemplu, Satan l-a folosit pe Iuda să-l trădeze pe Isus spre moartea lui. În timpul lucrării Lui pe pământ Isus şi-a arătat puterea asupra lui Satan scoţând afară demoni din

42

oameni. Tot El a dat puterea apostolilor asupra demonilor, ca să-i ajute în lupta cu împărăţia lui Satan (Marcu 3:14-15). Făcând astfel El şi apostolii nu numai că au eliberat oamenii din legăturile demonilor, ci l-au şi împiedicat pe Satan să-şi ducă la împlinire planul pe pământ.

Fiind aruncat pe veci afară din cer (12:9), Satan ştia că timpul ce-i rămânea era scurt (12:12). Ca să lanseze ultimul atac disperat împotriva lui Dumnezeu, va pune putere în ultimul Antihrist . Primele versete ale acestui capitol descoperă şapte trăsături ale acestui ultim dictator :vechimea, autoritatea, aclamarea, adorarea, aroganţa, activitatea şi admiratorii lui .

VECHIMEA LUI

 „Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă”(13:1)

Prima propoziţie a acestui capitol are legătură cu ultima propoziţie a capitolului 12, pentru că încheie relatarea despre balaur (Satan12:9) şi războiul lui împotriva lui Dumnezeu şi al poporului Lui. În unele manuscrise greceşti se găseşte scris „Eu am stat” în altele mai vechi şi mai sigure, scrie, „el a stat”. În 1994 şi 1995 în texte ale Noii Biblii americane standard, traducătorii au introdus cuvântul balaur în locul lui „el”. Imaginea nisipului mării descrie naţiunile lumii (20:8). În viziunea lui Ioan Satan îşi ia locul în mijlocul lor ca şi cum ar fi posesia lui pe drept. Dar de fapt, el este un uzurpator care caută înălţarea şi adorarea din partea lumii .

Aşa cum viziunea lui Ioan dezvăluie, balaurul somează Antihristul descris ca o fiară ridicându-se din mare. Therion (fiară) este folosit şi în descrierea Antihristului în 11:7. Nu se referă la un animal domestic ci la un monstru sălbatic, vicios, descriind astfel pe Antihrist ca o persoană feroce şi vorace. Fiara trebuie privită ca reprezentarea atât a unei împărăţii cât şi a unei persoane . Fiara trebuie să reprezinte o împărăţie, din cauza descrierii complexe din a doua parte a versetului 1. Şi fiara trebuie să reprezinte o persoană pentru că se vorbeşte întotdeauna despre ea cu pronume personale (a ei, el, lui, v.1-8: 14:9,11; 15:2; 16:2,10). Şi

43

Daniel (Dan.7:25; 8:24-25; 11:36-45) şi Pavel (2Tes.2:4) îl descriu pe Antihrist ca persoană. Astfel, Scriptura vede ultimul imperiu inseparabil de conducătorul lui, aşa cum Hitler este legat de Al treilea Reich.

Au fost multe discuţii asupra a ceea ce simbolizează marea. Unii spun, bazaţi pe texte ca Isaia 17:12; 57:20; Apoc.17:15, că se referă la populaţia neamurilor. Dar de vreme ce 11:7 şi 17:8 atestă că fiara vine din abis, cel mai bine este să echivalăm apa cu abisul. Această interpretare este în acord cu Vechiul Testament, care foloseşte metafora apei ca să ilustreze lucrul lui Satan (Iov 26:12; Ps.73:13,14; 89:9,10; Isaia27:1). Unii din demoni sunt acum închişi în abis (9:1-11; Luc.8:31) şi Satan va fi închis în abis pe durata împărăţiei de o mie de ani (20:1-3).

Anticristul va fi un om ( 2 Tes.2 :4), dar la un anumit punct din viaţă el va fi stăpânit de un demon puternic din abis. Acest om posedat de demon va fi înzestrat cu arta oratoriei, un geniu intelectual, cu mult farmec şi har, şi cu o imensă putere de lider. Alături de aceste calităţi umane va fi puterea diabolică a lui Satan. Rezultatul va fi o persoană cu puteri supraomeneşti, cu o inteligenţă vastă şi o josnicie desăvârşită.

Pentru că toţi necredincioşii sunt fii ai lui Satan (Ioan 8:44), nici unul din fii lui nu va fi mai desăvârşit ca Antihrist. „Asemănarea lui familială „cu Satan este clară în descrierea lui Ioan a acestuia ca având şapte coarne, şapte capete şi pe coarne având cununi. Aceeaşi descriere grotescă i-a fost făcută lui Satan în 12:3: „un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.” Descrierea lui Antihrist pune accentul pe importanţa celor 10 coarne prin menţionarea lor întâi şi apoi prin asocierea cu cununile ce le avea în loc de capete.

Coarnele în Scriptură simbolizează puterea atât pentru a ataca dar şi pentru a se apăra (1Sam.2:1,10; 2Sam.22:3; Iov16:15; Ps.18:2; 75:4,5; 89:17,24; 92:10; 112:9; Ier. 48:25; Mica 4:13). În acest fragment ei reprezintă marea putere a regilor ce vor domni sub autoritatea absolută a lui Antihrist. Zece se potriveşte imaginii celei de-a patra fiare din Daniel 7:7,24 şi e un număr simbolic, reprezentând toată puterea politică şi militară a lumii. Anticrist se va ridica dintre aceştia zece (Dan.7:16-24) şi nu va conduce doar zece neamuri ci toată lumea (Dan.7:23). Spre deosebire de cele şapte capete, care reprezintă imperiile succesive ale lumii, toţi domnitorii

44

simbolizaţi de cele zece coarne vor fi la putere în acelaşi timp (17:12)

Daniel descrie ultima coaliţie, condusă de Antihrist, în Daniel 2:41-44:

“Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte din fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria ferului, tocmai aşa cum ai văzut ferul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele de la picioare erau parte din fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. Dacă ai văzut ferul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum ferul nu se poate uni cu lutul. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic”.

Ultimul Imperiu mondial ar fi o reînviere a Imperiului Roman (picioarele de fier şi cele zece degete de la picioarele statuii din Daniel 2), dar va excela atât în putere cât şi în mărire. Va fi mai mult decât o confederaţie Europeană; va acoperi toată lumea. În final imperiul lui Antihrist va fi prăbuşit de Hristos („piatra ce s-a deslipit fără ajutorul vreunei mâini” Dan.2:34,45) când El va veni să Îşi stabilească împărăţia.

Pe lângă cele zece coarne, fiara este descrisă de Ioan ca având şapte capete. Aşa cum va fi văzut în discuţia Apocalipsei 17 mai departe în acest volum, cele şapte capete reprezintă şapte imperii succesive ale lumii: Egipt, Asia, Babilon, Mezo-Persia, Grecia, Roma şi ultimul imperiu, cel al lui Antihrist. Cele zece cununi (regale) indică autoritatea regală a coarnelor şi puterea victorioasă. Ioan a notat de altfel că pe capetele fiarei erau nume de hulă. Ca mulţi dintre împăraţii romani şi alţi monarhi înaintea lor, aceşti domnitori îşi vor atribui nume divine şi titluri care să dezonoreze pe Dumnezeul cel adevărat şi viu. Ei vor urma calea stăpânului lui, Antihrist, care „se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”( 2 Tes. 2:4 ).

45

AUTORITATEA LUI

“Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare”. (13:2)

Când Ioan a privit mai de aproape fiara, el a văzut că avea trăsăturile animalului din viziunea lui Daniel din Dan.7:3-7:

„ Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta. Cea dintâi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om, şi i s-a dat o inimă de om. Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te, şi mănâncă multă carne!”  După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s-a dat stăpânire. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari din fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.”

Leopardul, leul şi ursul erau bine cunoscute în Palestina. Ele pun dramatic accentul pe trăsăturile naţiunii pe care o reprezintă leul era un simbol potrivit pentru puterea feroce a Imperiului Babilon. Ferocitatea, puterea şi stabilitatea Imperiului Mezo- Persic duce la descrierea lui ca urs. Cuceririle rapide mai ales sub conducerea lui Alexandru cel Mare, reflectă viteze şi rapiditatea leopardului. Ioan listează cele trei animale în ordine inversă lui Daniel, pentru că priveşte înapoi în timp. Daniel, privind înainte în timp, a pus animalele şi împărăţiile pe care le reprezintă în ordine cronologică.

Ca şi fiara indescriptibilă din Daniel 7:7; care reprezintă Imperiul Roman, ultimul imperiu al lui Antihrist va fi compus din imperiile ce l-au precedat. Va încorpora toată ferocitatea, puterea, stabilitatea, rapiditatea celorlalte imperii ale lumii. Acest imperiu

46

puternic, de neegalat în istoria umanităţii, va fi ultima mare încercare a lui Satan de a opri domnia lui Hristos. Dar, ca toate încercări ale lui, şi aceasta va eşua.

Pentru că balaurul (Satan) este sursa puterii lui Antihrist, nici o putere umană nu i se va putea opune. Balaurul îşi exercită puterea prin fiară, folosind-o să facă război cu Dumnezeu. Nici îngerii sfinţi nu vor interveni, pentru ca restricţia supranaturală a lui Dumnezeu pentru Antihrist să fie mutată (2Tes.2:7). Asta nu va permite lui Antihrist să-şi ridice puterea în timpul acordat de Dumnezeu şi păcatul va domina pentru un timp. Antihrist va împărţi tronul cu Satan (2:13), aşa cum adevăratul Hristos stă pe tron alături de Tatăl Său(3:21; 22:1,3). Antihrist va avea mare putere peste întreaga lume; el va avea libertate de acţiune deplină, fără limite şi nu va depinde de nimeni.

Unora li se pare incredibil că cineva se poate ridica la o astfel de poziţie de autoritate. Dar sunt paralele în istoria omenirii , chiar dacă la o scară mai mică. Inevitabilul, tulburarea societăţii ajută astfel de domnitori să ajungă la putere. Dictatorii au câştigat controlul oferind soluţii problemelor societăţii ce păreau fără răspuns. Adolf Hitler , de exemplu, a profitat de condiţiile haotice economice şi politice din Germania după primul Război Mondial. El a promis poporului german, sub conducerea lui, putere şi sănătate (bine). Disperaţi după o cale de ieşire, mulţi oameni l-au crezut. Astfel, partidul nazist a devenit atât de puternic încât Hitler a fost pus cancelar al Germaniei. De aici au urcat treptat la putere antihrist, un dictator mai puternic şi mai rău ca Hitler, se va ridica la putere în mijlocul haosului înspăimântător al Necazului .

ACLAMAREA LUI

„Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.” (13:3).

Ioan a văzut că unul dintre capete părea rănit de moarte , dar rana de moarte fusese vindecată. Interpretarea acestei fraze a fost discutată mult. Unii comentatori spun că vindecarea rănii de la cap întruchipează distrugerea şi restaurarea unei împărăţii. Ei văd moartea şi învierea ca însufleţirea Imperiului Roman. Ei cred că

47

Antihrist va uni ţările ce ocupă teritoriul vechiului Imperiu Roman într-o nouă împărăţie. Acea revigorare a puterii va uimi atât de puternic restul neamurilor încât şi ei se vor supune domniei lui.

Sunt mai multe dificultăţi cu această părere însă cea mai evidentă problemă este că, în timp ce versetul trei vorbeşte despre unul din capete ca fiind rănit de moarte, alte texte precizează că însăşi fiara e rănită.(13:12,14; 17:8,11). Pronumele personal din frază indică de asemenea că este vorba despre unul dintre regi, nu de imperiul întreg. Nici nu se pare că învierea Imperiului Roman ar cauza uimirea şi mirarea lumii menţionate în verset. În final, fraza părea rănit este folosită în 5:6 Domnul Isus Hristos, şi de o persoană în pasaj.

Acceptând că e o persoană care moare şi revine la viaţă întrebarea care rămâne este asupra identităţii persoanei. Ideea că Iuda Iscrioteanu va fi înviat nu este de susţinut. Ea este bazată pe faptul că Iuda (Ioan17:12) şi Antihrist (2 Tes.2:3) sunt numiţi amândoi „fii ai pierzării” şi că Isus l-a numit pe Iuda „drac” (Ioan 6:70-71). Dar nu prea are fond această idee, cum l-ar recunoaşte cineva, de vreme ce nimeni nu ştie cum arată ?

O idee mai populară leagă moartea şi învierea din primul fragment cu împăratul Nero. Se credea cu înverşunare la sfârşitul primului secol că Nero, care se sinucisese în 68, va învia din morţi. Dar e îndoielnic faptul că mulţi creştini (în special apostolul Ioan) credeau în mitul învierii lui Nero. Mai mult, fiara va suferi o moarte violentă, fiind ucisă de cineva, în timp ce Nero şi-a luat singur viaţa.

Capul a cărei rană de moarte va fi vindecată nu poate fi decât Antihrist.

Dacă moartea lui e reală sau falsă (v.14; 2 Tes.2:9) nu este clar. Se poate ca Antihrist să fie ucis cu adevărat şi Dumnezeu, în planul Lui îi va permite să fie înviat. Mai mult, pretinsa moarte şi înviere va fi o falsificare a morţii şi învierii lui Hristos, pusă la cale ca unul din „semnele mincinoase” făcute de proorocul mincinos (13:12-15: 2 Tes.2:9 ). Învierea lui Antihrist va fi şi ea falsă pentru că el nu a murit niciodată cu adevărat. Sau poate Antihrist îşi va explica puterile extraordinare susţinând că este reîncarnarea spiritului Lui Hristos, cum au sugerat unii. Bineînţeles, într-o lume în care panteismul Noii Ere şi misticismul Răsăritului sunt extrem de populare, tot mai mulţi oameni vor înclina să creadă într-o reincarnare şi nu într-o înviere.

48

Orice se va întâmpla, oamenii lumii vor crede că Antihrist, deja cunoscut prin puterea lui, a trecut dincolo de moarte. De vreme ce Necazul vas fi un timp în care lumea va experimenta moartea la o scară fără precedent în istoria umanităţii, Antihrist câştigând prin aşa-zisa lui moarte o aclamare cât mai mare. Ca rezultat, întreg pământul va fii uimit şi va urma fiara (v.14; 2 Tes.2:8-12).

ADORAREA LUI

„Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?” ( 13:4 )

Fascinarea lumii pentru Antihrist se transformă curând în înălţarea lui. El va încuraja şi va cere aceea venerare prin faptul că „se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tes.2:4). Ne mulţumit doar cu aclamarea, Anticrist va căuta veneraţie; nemulţumit doar cu respect, el va cere adorare; nemulţumit doar cu întâmpinarea cu strigăte şi vestirea lui, el va cere să fie venerat. Şi „cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2Tes.2:10) vor fi înşelaţi de el. Şi acest lucru îl va face asociatul lui Antihrist, proorocul mincinos, care „lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” (13:12 ).

Credincioşii înşelaţi nu numai vor adora pe Antihrist, ci şi pe fiară - pe Satan (cu intenţie sau fără), pentru că i-a dat puterea lui fiarei. Venerându-l pe Antihrist, necredincioşii vor venera de fapt pe Satan, adevărata putere din spatele lui. Unii oameni vor înţelege pe deplin asta; majoritatea vor fi probabil înşelaţi, ca cei cărora Pavel le scria în 1 Corinteni 10:20: „Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii”. Crezând că adoră pe dumnezeul căruia îi aduceau jertfele, păgânii adorau de fapt demonii ce întruchipau acel dumnezeu. Deci mulţi oameni vor crede că înalţă un conducător cu puteri supranaturale, dar de fapt vor înălţa pe Satan.

49

Când oamenii acestei lumi vor adora Antihristul ei vor striga cu teamă: „cine e ca fiara şi cine îndrăzneşte să poarte război cu ea?”. Prin hule referitoare la Antihrist într-un limbaj ce ar trebui să-l venereze pe Dumnezeu (Ezec.5:11; Ps35:10; 113:5; Isa.40:18,25; 46:5; Ier.49:19; Mic.7:18), închinătorii lui Antihrist îi vor atribui acestuia divinitatea (2Tes. 2:4). Răspunsul implicit la cele două întrebări retorice este „ Nici unul!”. În domeniile politice, militare şi religioase Antihrist va avea conducerea supremă.

AROGANŢA LUI

„ I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să -I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer”. (13:5-6)

Ca şi stăpânul lui, Satan ,Antihrist va fi un hulitor arogant. Hula nu va fi accidentală ci centrală în lucrările lui. Expresia i s-a dat se referă la controlul suveran al lui Dumnezeu asupra evenimentelor (6:4,8; 7:2; 9:5; Dan.4:17,25,32). Dumnezeu îi va da voie lui Antihrist să hulească exprimând pe deplin slăbiciunea satanică ce va acoperii pământul atunci. El va arăta o totală desconsiderare faţă de Dumnezeul adevărat spunând continuu vorbe mai şi hule. Hula lui Antihrist nu va fi subtilă ci, deschisă şi monstruoasă - chiar până în punctul în care el: “potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte <Dumnezeu> sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”(2Tes.2:4). Este evocarea dorinţei iniţiale a lui Satan la căderea lui din cer şi sfinţenie. El a spus în inima lui, „voi fi ca Cel Prea Înalt” (Isa.14:14).

Daniel a proorocit că Antihrist va fi caracterizat prin mândrie ,aroganţă, cuvinte de hulă. Daniel 7:8 spune că el va avea „o gură care vorbea cu trufie” (v. 20), în timp ce versetul 11 menţionează cuvintele de hulă pe care le rostea cornul acela. Daniel notează mai departe că Antihrist El „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi ….va vorbi lucruri monstruoase împotriva Dumnezeului Dumnezeilor” (7:25; 11:36).

50

Aroganţa lui Antihrist va întrece pe oricare alta din istoria omenirii. El va fi vocea lui Satan, ducând mai departe furia stăpânului lui împotriva lui Dumnezeu. El va fi şi hulitorul suprem al unei lumi pline de hulitori. Atât de împietrită va fi inima păcătoşilor în acele timpuri încât judecata lui Dumnezeu nu va smulge regrete, ci tot mai multă hulă. În Apoc.16:9, Ioan înregistrează o viziune în care „împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.”

Hulele lui Antihrist împotriva lui Dumnezeu vor include hule despre numele Lui şi locaşul Lui cel sfânt şi despre cei ce locuiesc în ceruri .Numele lui Dumnezeu reprezintă tot ceea ce este El. Hula lui Antihrist va fi atât de rea încât va include şi locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu (cer; Evrei 9:23-24) şi pe cei care locuiesc în cer (ultimii trei ani jumătate ai Necazului). Antihrist şi Satan vor avea voie să facă ce vor, dar în limita de timp ce le-a fost dată de adevăratul Domn al universului. Dar timp de câţiva ani, ei vor conduce lumea.

ACTIVITATEA LUI

„I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.” (13:7).

Antihrist nu va vorbi doar; el va fi capabil de fapte capitale ,mortale. Încă o dată textul arată că Antihrist nu poate face decât ceea ce îi este permis de Dumnezeul cel Atotputernic, asta subliniind că Dumnezeu are întotdeauna control absolut asupra evenimentelor. Pentru că vor refuza să-l onoreze, Antihrist va purta război cu sfinţii şi îi va învinge; cei ce cred în Dumnezeul cel Adevărat vor trebui să suporte furia Lui ucigaşă. El îi va considera o ameninţare pentru autoritatea lui peste fiecare trib şi neam şi limbă şi naţiune, care îi va fi dată temporar de suveranitatea lui Dumnezeu. Rezultatul va fi o ucidere în masă a poporului Lui Dumnezeu (6:9-11; 7:9-17; 11:7; 17:6; Dan.7:25).

Cu mult timp în urmă Daniel a proorocit despre martiriu al poporului lui Dumnezeu. El a scris că Antihrist „va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt,

51

şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp... de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme.” (Dan.7:25). Această persecuţie va începe în mod serios la mijlocul Necazului, când Antihrist rupe înţelegerea cu Israel (Dan.9:27) şi începe dezastru (Dan.11:31; 12:11; Mat.24:15; 2Tes.2:3-4).

Că Antihrist va purta război cu sfinţii şi îi va învinge nu înseamnă că el va avea puterea să le distrugă credinţa .Îi va învinge fizic, dar nu şi spiritual. Credinţa mântuitoare autentică nu poate fi distrusă, pentru că „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom.8:38-39). Şi nici Domnul Isus Hristos, care are infinit mai multă putere ca Satan şi Antihrist, nu va permite ca vreunul din copiii Lui adevăraţi să sufere pierderea vieţii veşnice (Apoc.3:5; Ioan 13:15; Ioan 10:27-29). Dar Antihrist va măcelări poporul Lui Dumnezeu într-un mod teribil ca să-şi arate controlul asupra lumii.

ADMIRATORII LUI

„Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat. Cine are urechi, să audă! Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” ( 13:8-10)

Aşa cum a fost menţionat mai sus în discuţia versetului 4, toţi locuitorii pământului îl vor adora pe Antihrist (Ioan trece de la timp trecut la viitor). Expresia toţi locuitorii pământului este folosită în Apocalipsă pentru a descrie necredincioşii (v.12,14; 3:10; 6:10; 8:13; 11:10; 17:2,8 ) şi nu include pe toţi cei care vor fi atunci în viaţă. Aici este specificat factorul limită: toţi cei al căror nume nu a fost scris de la începutul lumii în Cartea Vieţii a Mielului care a fost ucis, aceştia vor înălţa pe Antihrist. Necredincioşii, cei al căror nume nu a fost scris în cartea vieţii, vor „pierii, pentru că nu au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tes.2.10).

52

Scriptura ne învaţă şi că necredincioşii vor fi judecaţi pentru că „nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire” (2Tes. 2:12). În timp ce aleşii veşnici sunt salvaţi prin credinţa în Domnul Isus Hristos (Ioan 3:16; 5:24; Fapte 13:39; 16:31; Rom.3:22-30; 4:5; 10:9-10; Gal.3:22-26; Efes.2:8-9), cei nealeşi sunt pierduţi pentru că refuză să creadă evanghelia (Ioan3:36; Rom.1:18-32;2:8; 2Tes.1:8-9; 1Pet.2:8; 4:17). Necredinţa şi refuzul arată întotdeauna persoanele al căror nume nu este scris în Cartea Vieţii.

De şapte ori în Noul testament credincioşii sunt identificaţi ca cei ale căror nume au fost scrise în Cartea Vieţii (3:5; 17:8; 20:12,15; 21:27; Fil.4:3). Cartea Vieţii ce aparţine Mielului, Domnul Isus, este registrul în care Dumnezeu a înscris numele celor care au fost aleşi să fie salvaţi încă de la începutul lumii. (Această frază este folosită ca un sinonim pentru veşnicia trecută în 17:8; Mat.13:35; 25:34; Luca 11.50; Efes.1:4; Evr.9:26; 1Pet.1:20; Tes.2:13; 2Tim.1:9). Spre deosebire de necredincioşi, cei aleşi nu vor fi înşelaţi de Antihrist (Mat 24:24) şi nici nu îl vor înălţa (20:4). Antihrist nu va putea distruge credinţa creştinilor pentru că Domnul Isus Hristos a promis că „cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apoc.3:5; 1Ioan5:4). Credincioşii au fost păstraţi prin putere Lui Dumnezeu di-naintea creaţiei şi ei vor fi şi după distrugerea acesteia şi stabilirea noului pământ şi cer (21:1)

Credincioşii au o asigurare dublă, deoarece Cartea Vieţii aparţine Mielului care a fost junghiat. Nu numai că au fost aleşi, dar şi lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos pecetluieşte mântuirea pentru totdeauna. Credincioşii ştiu „că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, au fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniseră de la părinţii lor, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1Pet.1:18-19). Tatăl nu va distruge lucrarea de mântuire a Domnului Isus (Rom.4:25; Evrei1:3), permiţând să fie pierdut măcar unul dintre cei aleşi. Isus Hristos este „urzitorul unei mântuiri veşnice” (Evrei 5:9) şi nici puterea lui Antihrist, a lui Satan sau a tuturor forţelor iadului nu vor putea schimba glorioasa realitate. Sfinţii pe care Antihrist îi ucide în timpul persecuţiei sunt văzuţi mai târziu biruitori şi victorioşi în cer.

53

„Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.  Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate Sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate Sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” (Apoc.15:2-4 )

Antichrist le poate lua vieţile dar nu va putea să le distrugă credinţa. Această viziune uimitoare a fiarei din mare se sfârşeşte cu o chemare cu înţeles spiritual. Avertismentul cine are urechi de auzit să audă e folosit de 15 ori în Noul Testament (2:7,11,17,29; 3:16,13, 22; Mat.11:15; 13:9, 43; Mar.4:9, 43; Luca8:8;14:35) ca să sublinieze un adevăr important. În toate situaţiile anteriore din Apocalipsă (cap.2-3) este urmat de expresia „ce spune bisericilor Duhul”. Omiterea acestei fraze sugerează că nu se adresează bisericii, ea fiind răpită de la începutul Necazului (3:10)

Aici fraza introduce un proverb ce sfârşeşte fragmentul:

„ Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” (13:10).

Acest verset conţine un adevăr practic important pentru creştinii care vor fi în viaţă pe timpul persecuţiei lui Antichrist. Ei vor depinde de îndurarea lui Dumnezeu şi nu vor lua problemele în mâinile lor. Aceşti creştini hotărâţi de planul suveran al lui Dumnezeu pentru închisoare trebuie să o accepte ca pe voia Lui. Nu trebuie să se opună sau să lupte împotriva lui Antihrist. Uimitor, fragmentul vorbeşte despre punerea în funcţiune a pedepsei capitale chiar în guvernul lui Antichrist, avertizând că cine ucide cu sabia de sabie va pieri (Gen.9:5-6; Mat.26:52). Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să se răzbune pe persecutorii lui; nu există loc şi nici nu va exista, pentru creştini agresivi, violenţi, combativi, terorizându-şi persecutorii: „Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.” (1Pet.4:19)

54

În loc să reacţioneze violent, credincioşii trebuie să exemplifice perseverenţa şi credinţa sfinţilor. Ei trebuie să fie ca Domnul Isus Hristos, care, „când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător” (1Pet.2:23). Când creştinii urmează exemplul lui Hristos, spune Petru „cei ce bârfesc purtarea lor bună în Hristos, să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care îi vorbesc de rău.” (1Pet.3:16). Cei ce sunt „batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de ei! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste ei.” (1Pet.4:14)

Mesajul acestui fragment este clar. Să lăsăm monstruoasa fiară din abis în ce-i este mai rău pregătit. Să lăsăm pe Satan şi demonii lui să le vină ceasul. Dumnezeu controlează viitorul şi creştinii Îi aparţin. „Totuşi în toate aceste lucruri noi Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” şi vom triumfa în acea zi glorioasă când „în cer se vor auzi glasuri puternice, care vor zice: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Apoc.11:15)

55