CLASA AMPHIBIACLASA AMPHIBIAamphi –dublu; bios - viaţă

Morfologie externă

Morfologie internă

Caractere generaleCaractere generale

Tetrapode anamniote.Poichiloterme.Fără solzi sau gheare.Pielea umedă.Respiraţie prin plămâni, piele sau

branhii.Dezvoltare embrionară în apă.Metamorfoză.

Amfibienii actualiAmfibienii actuali Sunt 5383 specii de amfibieni

actuali aparţinând grupului Lissamphibia (liss – neted). Majoritatea au talie mică. Giganţii grupului sunt Conraua goliath (cel mai mare anur – 32 cm), Megalobatrachus japonicus (urodel de 1,8 m) şiunii gimnofioni care pot atinge 2 m lungime. Cei mai mici amfibieni sunt Psyllophryne didactyla (9,5 mm) şi Sminthillus limbatus (10 mm).

Sunt 3 ordine de amfibieni actuali:

UrodelaUrodela--salamandrele şi tritoniisalamandrele şi tritonii

Ambystoma maculatum

Anura- broaştele, brotăceii

GymnophionaGymnophiona

Rana sylvatica

Ichthyophis glutinosus

Morfologie internă şi funcţiiMorfologie internă şi funcţii

TegumentulTegumentul Epiderma este subţire, puţin cornificată, năpârleşte periodic.

Descuamarea se face pe mari porţiuni la anure sau în întregime la urodele.

La unele specii sunt îngroşări cornoase tegumentare: veruci la Bufo, peri la Triadobatrachus, perniţe cornoase la masculi, lamele la Pelobates, gheare la Xenopus.

Au glande mucoase a căror secreţie umectează pielea. Glande seroase cu secreţie puternic toxică concentrate în

masive glandulare –glandele paratoide la bufonide şi salamandride.

Glande hedonice la mascul cu secreţia având rol în stimularea femelei pentru reproducere.

Derma este bogată în cromatofori: xantofori, melanofori, iridofori, iar la Gymnofioni conţine şi plăcuţe osoase metamerice.

ScheletulScheletul Craniul format din oase şi piese cartilaginoase. Suspensie

autostilică. Doi condili occipitali. Coloana vertebrală din vertebre amficelice (urodele inferioare şi

gimnofioni), procelice (anure), opistocelice (urodele superioare):- regiunea cervicală – proatlas;- regiunea dorsală – 7-100 vertebre,- regiunea sacrală – o vertebră,- regiunea codală – numeroase vertebre (urodele,

gimnofioni) sau urostil (anure). Coaste articulate la vertebrele dorsale (la anure sunt rudimente). Stern de tip arcifer sau firmistern. Centura scapulară şi membrele anterioare. Centura pelviană şi membrele posterioare.

MusculaturaMusculatura

La larve, unele urodele şi la gimnofioni musculatura este dispusă metameric.

La adult, musculatura se diferenţiază în muşchi lungi, scurţi şi laţi, inseraţi pe piesele scheletice.

Vedere dorsală Vedere ventrală

Sistemul nervosSistemul nervos1. Encefalul mic, cu veziculele în linie: Emisfere cerebrale (arhepaliu, paleopaliu, corpi striaţi)

cu lobii olfactivi fuzionaţi şi bine dezvoltaţi. Diencefal (epifiză,straturi optice, hipofiză) Mezencefal (tuberculii bigemeni) Metencefal (cerebel slab dezvoltat) Mielencefal (bulb rahidian cu 10 nervi cranieni)2. Măduva spinării cu nervi rahidieni

Organe de simţOrgane de simţReceptori: tactili în tegument; linia laterală la larve şi urodele permanent

acvatice; gustativi (muguri gustativi şi organul lui

Jacobson); olfactivi (mucoasă olfactivă); optici (doi ochi laterali); statoacustici (urechea internă şi medie).

Receptorul vizualReceptorul vizual Doi ochi adaptaţi la vederea în

mediul terestru:• protejaţi de două pleoape şi

membrana nictitantă;• cornee transparentă;• inel scleral din plăci osoase;• cristalin uşor aplatizat;• acomodare prin acţiunea muşchilor

protractori;• retina conţine celule de 4 tipuri:

bastonaşe “roşii” (percep culoarea galben- verde), “verzi” prezente numai la urodele şi anure (percep lumina albastră), conuri simple (galben) şi conuri duble .

Receptorul stato-acusticReceptorul stato-acustic Apare urechea medie (lipsă la gimnofioni, urodele şi unele

anure) cu timpan, fereastra ovală, fereastra rotundă şi trompa lui Eustachio iar vibraţiile sunt transmise la urechea internă prin intermediul a două formaţiuni : o Columela (rest din hiomandibularul peştilor) – conduce

sunete de frecvenţă înaltă de la timpan la fereastra ovalăo Procesul opercular (prezent la urodele şi gimnofioni)

inserat printr-un muşchi de centura scapulară conduce sunete de frecvenţă joasă

Urechea internă prezintă utriculă cu trei canale semicirculare, saculă şi lagena cu papila bazilară care percepe vibraţiile de 1200 – 1600 Hz şi papila amfibiorum pentru vibraţiile de 200 – 800 Hz

Sistemul digestivSistemul digestiv

Tubul digestiv:

Cavitate buco-faringiană (dinţi pediculaţi, limbă, glande mucoase)> faringe> stomac> intestin> cloacă> orificiul cloacal

Glande anexă:

Pancreasul, ficatul cu vezica biliară.

NutriţiaNutriţia Adulţii sunt carnivori consumând numeroase

specii de nevertebrate cu condiţia ca prada să se mişte (viermi, moluşte, crustacei, păianjeni, miriapode, insecte – 80% din hrană). Speciile de talie mare consumă ocazional şi vertebrate (peşti, mormoloci, şopârle, păsări şi rozătoare).

Cele mai multe larve sunt filtratoare (alge, bacterii), unele sunt omnivore sau carnivore.

Sistemul respirator şi Sistemul respirator şi respiraţiarespiraţia

În perioadele inactive, în timpul hibernării şi a estivaţiei prin tegument.

În perioadele active, prin: - plămâni (mai ales pentru aportul de oxigen) cu laringe şi

corzi vocale - tegument (mai ales pentru eliminarea de bioxid de

carbon) - mucoasa buco-faringiană - branhii interne. - branhii externe. - saci vocali la mascul.

Mişcările respiratorii:

• Inspiraţia activă cu ajutorul planşeului bucal.

•Expiraţia pasivă, datorită elasticităţii cavităţii generale a corpului.

Schimburi de gaze ne pulmonareSchimburi de gaze ne pulmonare Schimburile de gaze –intrarea O2 şi

ieşirea CO2 – ne pulmonare caracteristice amfibienilor, sunt accentuate la unele specii datorită condiţiilor la care sunt adaptaţi (viaţa acvatică preponderentă). Aceasta se realizează prin mărirea suprafeţelor de schimb:

Prezenţa unor cute extinse ale tegumentului (Cryptobranchus, Telmatobius);

Filamente ale tegumentului (Triadobatrachus robustus mascul)

Dezvoltarea crestei dorsale şi a cozii (Triturus sp.)

Telmatobius culeus – din lacul Titicaca, trăieşte la adâncimi mai mari de 20 m. Plămânii sunt regresaţi iar schimburile respiratorii sunt asigurate de pliurile pielii

Sistemul circulator şi circulaţiaSistemul circulator şi circulaţia

Inimă tricamerală: două atrii şi un venticul. Circulaţie dublă şi incompletă. Întoarcerea venoasă se face prin vene cave. Circuit port-hepatic şi port-renal.

Sângele conţine hematii nucleate.

Anatomia inimii şi a plămânilor

Principalele artere şi vene

Sistemul excretorSistemul excretor

2 rinichi în stadiul de pronefros la larvă şi de mezonefros la adult.

De la fiecare rinichi pleacă câte un ureter la femelă sau un canal uro-spermatic la mascul.

Canalele excretoare se deschid dorsal în cloacă.

Ventral, în cloacă se deschide vezica urinară.

Sistemul genital femelSistemul genital femel

Sexe separate şi dimorfism sexual.

Femela, de talie mai mare: • 2 ovare cu corpi adipoşi,• 2 oviducte deschise în

cavitatea abdominală prin câte o pâlnie ciliată – ostium,

• Partea distală a oviductului se dilată într-un uter deschis dorsal în cloacă.

Sistemul genital masculSistemul genital mascul

De la testicule pleacă canalicule eferente care străbat rinichii şi se deschid în canalele uro-spermatice.

Acestea se deschid pe peretele dorsal al cloacului. La urodele spermateca secretă spermatofori.

Organ de acuplare există numai la gimnofioni.

2 testicule sferice sau ovale situate la polul superior al rinichilor, cu corpi adipoşi (galbeni).

Organul de acuplare la Geoptypetes seraphini (Gymnophiona)

Secţiune prin cloaca masculului de urodele

Importanţa pentru om a Importanţa pentru om a amfibieniloramfibienilor

Controlul populaţiilor de insecte. Controlul populaţiilor de alge. Bioindicatori mai ales pentru metale şi aciditatea mediului. Consum uman (“picioare de broască”) – 1000-2000 tone/an în

S.U.A. Învăţământ şi experimente de laborator clinic şi biologic. Studii de toxicologie. Studii de medicină (importanţa febrei). Obţinerea de medicamente: antivirale şi antibiotice,

analgezice, pentru tratarea ulcerului gastric, lipici rezistent folosit în chirurgia ficatului şi splinei.

Curara, folosită de unele triburi din Amazonia pentru vânătoare, este extrasă din tegumentul unor broscuţe tropicale.