MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Catedra: Evaluarea şi Managementul Imobilului

Lucrare de curs

Disciplina: Teoria evaluării.

Tema: Clasificarea bunurilor imobiliare în dependență de scop, reflectată in baza legislativa si normativă

A efectuat: st.gr EI-1016

1

A verificat: prof.univ.

Chişinău 2011

CUPRINS

Introducere............................................................................................3

CAPITOLUL 1. Clasificarea generală a bunurilor imobile................... 4

1.1. Tipuri de bunuri imobile …………………………..………………...4

1.2. Criteriile de clasificare a bunurilor imobile in scopul evaluarii………….6

CAPITOLUL 2 Clasificarea imobilelor reflectata in baza legislativa

si normativă ….……………………………………………………....10

2.1. Definitia bunurilor imobile din Codul Civil: ………………………10

2.2.Definitia bunurilor immobile din Legea Cadastrului………………...10

2.2.1Clasificarea clădirilor ……………………………………..…….11

2.2.2. Apartamentele si alte incăperi de locuit...................................13

2.2.3.Categoriile de terenuri.....................................................................15

CAPITOLUL 3: Clasificarea bunurilor imobiliare in scopul

impozitarii…………..……………………………………………..….30

3.1.Clasificarea pentru evaluarea în scopul impozitar…………………..…30

3.2. Impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar................................31

BIBLIOGRAFIE……………….…………………………………....34

2

INTRODUCERE

Pe parcursul întregii istorii şi civilizaţii omul a considerat căpămîntul şi tot ce

este legat de el, construcţii, plantaţii, drept cele mai importante resurse pentru

satisfacerea atît a necesităţilor vitale cît şi pentru susţinerea activităţilor economice.

Pămîntul este considerat drept unicul şi cel mai principal mijloc de producere.

Dezvoltarea procesului de privatizare, adica trecerea dreptului din proprietate

publică in proprietate privată incepea sa se dezvolte piața imobiliară.

Fiind baza activităţii vitale ale omului şi a societăţii în întregime, bunurile

imobile reprezintă un obiect deosebit al circuitului pe piaţă, al proprietăţii şi al

dirijării. De această caracteristică ţine cont statul prin formarea sistemelor de

control a eficienţei utilizării bunurilor imobile la toate etapele ciclului vital al

acestor bunuri. Din punct de vedere economic, un bun imobiliar reprezintă un

obiect care cere direcţionarea permanentă şi periodică a investiţiilor pentru

conservarea şi dezvoltarea lui. La categoria de bunuri imobile se raportă terenurile,

porţiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini,

clădirile, construcţiile şi orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea

ce, în mod natural sau artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a

căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei

lor.

Deci scopul acestei lucrări este prezentarea aspectelor practice şi teoretice a

clasificarii bunurilor imobiliare. În vederea efectuării scopului propus am realizat

analiza următoarelor sarcini: tipuri de bunuri imobile, clasificarea bunurilor

imobiliare reflectata in baza legislativa si normativa, clasificarea cladirilor,

apartamentelor si altor incaperi de locuit, clasificarea terenurilor.

La efectuarea dării de seamă au fost utilizate diverse surse de informare şi

3

suporturi metodologice editate în cadrul Catedrei de Evaluare şi management al

imobilului, al U.T.M .

Capitolul 1: Clasificarea generală a bunurilor imobile

1.1.Tipuri de bunuri imobile

Categorii de imobil – clasificarea obiectelor de imobil stabilită în mod special

în scopuri fiscale. În RM imobilele se divizează în terenuri (pămînt) şi imobil.

(Clasificare nereuşită: BI cuprinde terenul care este baza şi elementul esenţial;

clădirile şi edificiile şi alte elemente sunt îmbunătăţiri, variante de utilizare a

imobilului).

Terenurile se clasifică în:

- terenuri cu destinaţie agricolă ;

- terenuri în intravilan ;

- terenuri distribuite întovărăşirilor pomicole ;

- terenuri din extravilan destinate industriei transporturilor,

telecomunicaţiilor şi cu destinaţie specială.

în scopuri fiscale, până în prezent, bunurile imobile se divizau în doua categorii:

• terenuri (pământ);

• imobile.

Dar această clasificare s-a dovedit a fi nereuşita.

Bunurile imobiliare situate în localităţile urbane se împart într-o gama largă de

clădiri. Cota cea mai mare o ocupa clădirile de locuit, apoi revine bunurilor imobiliare

nelocative.

4

Bunul imobiliar locativ sau rezidenţial include în sine casele particulare, casele cu

multe apartamente care sunt destinate pentru traiul permanent al familiilor sau al

indivizilor aparte. Acest tip de imobil este legat cu arendă, construcţia şi exploatarea

fondului locativ. Bunurile imobiliare nelocative la rândul lor se împart în:

bunuri imobiliare comerciale;

bunuri imobiliare industriale;

bunuri imobiliare institutionale;

bunuri imobiliare recreationale.

Imobilul comercial - include în sine construcţiile destinate pentru comerţ,

oficiile pentru afaceri, parcările pentru automobile, obiectele ramurilor de deservire

destinate pentru obţinerea veniturilor.

Imobilul industrial - reprezintă construcţiile industriale şi infrastructura,

uzinele, spaţiile destinate pentru impozitare, oficiile specializate ale personalului de

conducere. Pentru acest tip de imobil este foarte importantă amplasarea lui, distantă

până la arterele principale de transport.

Imobilul instituţional - includ in sine clădirile organelor de conducere,

clădirile destinate pentru învăţământ, speciale precum şi alte imobile cu destinaţie

specială.

Imobilul recreaţional - acest tip de imobil este destinat pentru odihnă, adică

complexele sportive şi complexele destinate pentru distracţie.

Daca e să ne referim concret la fondul locativ al Republicii Moldova, atunci

putem menţiona, că există patru categorii de proprietari ai acestor imobile. In primul

rînd există fondul locativ de stat - acestea sunt casele şi încăperile locative care aparţin

statului. Alături de acesta există casele, încăperile locative şi construcţiile care aparţin

unor cooperative şi organizaţii obşteşti. Acesta şi este fondul locativ obştesc. In al

treilea rînd exista fondul cooperativelor constructiv-locative, adică casele de locuit

aleproprietarilor care constituie cooperativele constructiv-locative. Şi ultima -

5

fondul locativ individual, denumit la momentul actual fondul locativ particular,

se cuprind casele individuale.

Conform datelor Ministerului Privatizării şi conducerii proprietăţii de stat în

total pe Republica Moldova, din 237,6 mii apartamente de stat şi

departamentale sunt privatizate 205131 sau 86% (la l ianuarie 1997). Proprietari

ai caselor individuale au devenit mai mult de 750 mii cetăţeni ai Republicii

Moldova . In scopul efectuării unei analize complexe a pietii imobiliare, a aplicarii

corecte a metodelor de evaluare, evidentei corecte si inregistrarii bunurilor

imobiliare este nevoie de un sistem de clasificare a bunurilor imobiliare. Unul din

scopurile clasificarii bunurilor imobiliare este identificarea caracteristicilor si

tipurilor bunurilor imobiliare in scopul asigurarii comparabilitatii in procesul

evaluarii.

1.2. Criteriile de clasificare a bunurilor imobile in scopul evaluarii

In prezent, in Moldova nu exista o clasificare unica a bunurilor imobiliare.

Acte normative contin diferite criterii de clasificare in dependenta de problemele

tratate in ele.

De regula, drept criterii pentru clasificarea bunurilor imobiliare in scopul

evaluarii servesc:

amplasarea (sectoare prestigioase, piata imobiliara de capitala, sectoare

putin prestigioase, zone balneare);

tipul bunurilor imobiliare (case individuale, apartamente , vile, palate, case

mobile);

destinatia functionala (imobil locativ, oficiu, imobil industrial, obiecte

comerciale, restaurante, hoteluri, terenuri, obiecte de insemnatate culturala

sau istorica si altele);

Din punct de vedere al amplasarii, toate bunurile imobiliare pot fi divizate in

doua grupuri: bunurile imobiliare din intravilanul localitatilor si bunuri imobiliare

din extravilan.

6

Dat fiind ca exista deosebiri esentiale intre aceste doua grupuri de bunuri

imobiliare, vom examina detaliat fiecare din ele.

Bunurile imobiliare din intravilanul localitatilor pot fi divizate in: bunuri

imobiare amplasate in capitala, in centrele judetene, in localitatilor rurale.

Bunurile imobiliare din extravilan intrunesc: terenurile cu destinatie agricola;

bunurile imobile cu destinatie comerciala si industriala; amplasate in extravilan;

loturile din cadrul intovarasirilor pomicole(pentru case sezoniere); bunuri imobile

cu destinatie speciala. Valoarea bunurilor imobile mentionate este influientata in

mare masura de distanta fata de centrele de realizare si prelucrare a productiei ,

orasele mari, bazinele de apa naturala, drumuri cu invelis durabil.

Drept exempu de clasificare dupa tipul bunurilor imobiliare prezentam

clasificarea bunurilor imobiliare cu destinatie locativa. De exemplu, pentru

apartamente pot fi evidentiate urmatoarele grupuri:

apartamente, formate prin modificarea incaperilor izolate din camine

(apartamente pentru familii mici sau garsoniere);

apartamente compacte in case costruite dupa proiecte vechi;

apartamente standard in case de serie;

apartamente in case “de elita”, construite dupa proiecte imbunatatite.

Case de locuit individuale pot fi grupate in urmatoarele categorii:

case construite in perioada anilor 1930-1960 (de regula, cu un singur nivel

si calitate medie);

case construite in perioada anilor 1960-sfirsitul anilor 1980 (proiect

standard);

case construite in anii 1990(conform standardelor europene);

vile(constructii capitale);

casute sezoniere.

7

Cel mai frecvent este utilizata clasificarea bunurilor imobiliare dupa destinatia

functionala, conform careia bunurile imobiliare sunt divizate in urmatoarele

categorii: bunuri imobiliare cu destinatie locativa, care include bunurile imobiliare

uitlizate in scopuri locative fie de proprietar, arendas sau alta persoana care poseda

dreptul de folosinta, utilizarea avind un caracter permanent (case de locuit

individuale, apartamente, vile, etc.);

bunuri imobiliare cu destinatie comerciala, ce cuprind bunuri imobiliare

folosite in scopul obtinerii de venituri(hoteluri, restaurante, magazine,

oficii, statii de alimentare cu combustile, etc.);

bunuri imobiliare cu destinatie industriala, ce cuprind bunurile imobiliare

folosite pentru prelucrarea materiei prime si producerea de bunuri ( uzine,

fabrici, mine, cariere, ateliere de productie, etc.);

loturi de pamint fara constructii , care se impart in terenuri amplasate in

intravilan (terenuri destinate constructiei, zone de recreare,terenurile de uz

public , piete, strazi, parcuri, etc.) si terenuri amplasate in extravilan,

inclusiv terenurile cu destinatie agricola(teren arabil, gradini, vii, pasuni);

bunurile imobiliare specializate care datorita caracterului sau specific nu

se vind in mod curent( daca se vind vreodata). Caracterul specific al unor

astfel de bunuri imobiliare este determinat de tipul constructiei, marime,

amplasare, caracteristcile functionale si modul de utilizare, tipul

echipamentului tehnologic care poate fi amplasat in cladire,etc. bunuri

imobiliare specializate sunt considerate: centrale electrice, cladirile

institutiilor de invatamint si institutelor de cercetari, obiecte ale ocrotrii

sanatatii si institutiilor de cultura, muzeele, bibliotecile, obiectele de cult

si altele.

In conformitate cu clasificarea prezentata si in rezultatul unei analize a pietii

imobiliare am constatat ca cel mai des solicitate sunt apartamentele(in special, cele

amplasate in case construite dupa proiecte standard cu 2-3 odai), casele de locuit

individuale, construite in anii 1970-1980 si bunurile imobiliare cu destinatie

8

comerciala de marime mica. In localitatile rurale, cel mai des sunt vindute

terenurile cu destinatie agricola. In cazul tranzactiilor in care participa terenurile cu

destinatie agricola o importanta deosebita o au urmatorii factori: distanta fata de

localitate, existenta drumurilor de acces si distanta fata de bazinele de apa naturale.

9

Bunuri imobile

Loturi de pamint

Bunuri imobile cu destinatie locativa

Bunuri imobile cu destinatie comerciala

Bunuri imobile cu destinatie industriala

Bunuri imobile specializate

Destinatia constructiei

Aferente obiectelor industriale si comerciale

De uz public

Cu destinatie agricola, vii, teren arabil, livezi, pasuni

Case de locuit

ApartamentVile

Case sezoniere

Magazine,centre comerciale

Hoteluri,moteluri, camping

Statii de aprovizionare cu combustibil

Intreprinderi ale alimentatiei publice(cafenea,restaurante)

Oficiile bancilor si institutiilor financiare

Centre de distractie,cluburi,cinematografe

Intreprinderi industriale

Depozite

Ateliere de producere

Obiecte ale sectorului energetic, transportului, comunicatiilor

Obiecte ale gospodariei comunale

Institutii ale invatamintului si medicinii

Institute de cercetari

Obiecte ale culturii, muzee

Cladiri ale cultelor

Oficii

Figura 2. Clasificarea bunurilor imobiliare dupa destinatia functională

Capitolul 2: Clasificarea imobilelor reflectata in baza legislativa si

normativă

2.1. Definitia bunurilor imobile din Codul Civil:

La categoria de bunuri imobile se raportă terenurile, porţiunile de subsol,

obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, clădirile, construcţiile şi

orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau

artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este

posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor. 

Rămîn bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren,

pentru a fi reîntrebuinţate, atît timp cît sînt păstrate în aceeaşi formă, precum şi

părţile integrante ale unui bun imobil care sînt detaşate provizoriu de acesta dacă

sînt destinate reamplasării. Materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor

vechi devin bunuri imobile. 

10

Bun imobil

Apartamentele si alte incăperi

Terenurile

Porțiuni de subsol

Obiectele acvatice separate

Plantațiile prinse de radacini

Cladirile și construcțiile

solid legate de pamint

Figura 1. Clasificarea bunurilor imobiliare in conformitate cu legislatia cadastrală.

2.2. Definitia bunurilor imobile din Legea Cadastrului:

La bunurile imobile ce se inregistrează in registrul bunurilor imobile se

raportă:

a) Terenurile;

b) Clădirile și construcțiile legate solid de pamint;

c) Apartamentele și alte incaperi izolate.

2.2.1Clasificarea clădirilor

I.În raport cu destinaţia lor, clădirile se împart în trei mari categorii:

1. Clădiri Civile :

1.1. Rezidenţiale: Clădirile de locuit pot fi individuale, izolate sau grupate;

1.2. Nerezidentiale:

clădiri social – culturale (sociale: spitale, case de cultură, sălide sport;

culturale: teatre, muzee, biblioteci, cinematografe;de învăţământ: universităţi,

şcoli; religioase: catedrale,biserici, mănăstiri etc.);

clădiri administrative (sediile instituţiilor, sediile companiilor,birourile,

tribunalele etc.);

clădiri pentru comerţ (magazine, bănci etc.);

clădiri pentru transporturi (gări, autogări, aerogări, depourietc.);

clădiri cu destinaţii speciale (militare, funerare etc.).

11

2. Industriale: Clădirile industriale sunt destinate producţiei din diverse ramuri,

de la cea metalurgică la cea textilă cuprinzând: hale, fabrici, ateliere, magazii etc.

3. Agrozootehnice : crescătorii de animale, grajduri şi adăposturi, sere,

silozuri,depozite.

II. Clasificarea cladirilor din punct de vedere al structurii elementelor de

constructie

- Structuri cu pereţi portanţi (de rezistenţă) realizaţi din zidărie de cărămidă,

piatră naturală beton monolit sau elemente prefabricate de beton armat sau din

metal;

- Structuri mixte realizate din cadre şi diafragme, pereţi portanţi din zidărie şi

stâlpişori din beton armat;

- Structuri in cadre metalice;

- Structuri din lemn .

III. Clasificare dupa importanta a constructiilor :

Conform P 100-92/96 constructiile se clasifica in 4 categorii de importanta :

Clasa I: Construcţii de importanţă vitala pentru societate, a căror

funcţionalitate în timpul cutremurului şi imediat după cutremur trebuie să se

asigure integral (spitale, staţii de salvare, staţii de pompieri unităţi de producere a

energiei electrice din sistemul naţional, clădiri care adăpostesc muzee de

importanţă naţională).

Clasa II: Construcţii de importanţă deosebită la care se impune limitarea avariilor

avându-se în vedere consecinţele acestora (şcoli, creşe, grădiniţe, cămine pentru

copii, handicapaţi, bătrâni, clădiri care adăpostesc aglomeraţii de persoane: săli de

spectacole artistice şi sportive, biserici).

12

Clasa III: Construcţii de importanţă normală (construcţii care nu fac parte din

clasele I şi II, clădiri de locuit, hoteluri, construcţii industriale şi agrozootehnice

curente).

Clasa IV : Construcţii de importanţă redusă (conţine construcţii agrozootehnice de

importanţă redusă, construcţii de locuit parter sau parter şi etaj, construcţii civile şi

industriale care adăpostesc bunuri de mică valoare şi în care lucrează personal

restrâns).

2.2.2. Apartamentele si alte incăperi de locuit

Apartamentele se clasifica in:

apartamente, formate prin modificarea incaperilor izolate din camine

(apartamente pentru familii mici sau garsoniere);

apartamente compacte in case costruite dupa proiecte vechi;

apartamente standard in case de serie;

apartamente in case “de elita”, construite dupa proiecte imbunatatite.

Case de locuit individuale pot fi grupate in urmatoarele categorii:

case construite in perioada anilor 1930-1960 (de regula, cu un singur nivel

si calitate medie);

case construite in perioada anilor 1960-sfirsitul anilor 1980 (proiect

standard);

case construite in anii 1990(conform standardelor europene);

vile(constructii capitale);

casute sezoniere.

2.2.3.Categoriile de terenuri

I. TERENURILE AGRICOLE

1. Terenurile cu destinaţie agricolă şi clasificarea lor

13

La terenuri cu destinaţie agricolă se referă terenurile utile, atribuite pentru

agricultură, în baza materialelor cadastrului agricol.

În funcţie de modul de folosinţă, terenurile cu destinaţie agricolă se

divizează în:

a) terenuri arabile;

b) plantaţii multianuale (viticole, pomicole şi bacifere);

c) fîneţe;

d) păşuni;

e) pîrloage.

La categoria terenurilor cu destinaţie agricolă se raportează, de asemenea:

loturile pomicole, loturile auxiliare, sistemele de irigare şi desecare, terenurile

ocupate de fermele animaliere, fîşiile forestiere cu destinaţie antierozională,

drumurile de deservire a terenurilor destinate agriculturii şi construcţiile, dacă nu

au fost atribuite la o altă categorie de destinaţie.

Deţinătorii de terenuri cu destinaţie agricolă sînt liberi de a alege modul de

folosinţă (teren arabil, plantaţii multianuale, fîneţe, păşuni) şi sortimentul de culturi

agricole, cu excepţia celor interzise de legislaţie, dacă nu există restricţii impuse de

legislaţie pentru protecţia şi conservarea terenului.

Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să respecte planul de amenajare şi

reorganizare a teritoriului.

2. Terenurile agricole de calitate superioară şi protecţia lor

Din categoria terenurilor agricole de calitate superioară fac parte terenurile

situate pe cumpăna apelor şi pe versanţii cu panta de pînă la 3 grade, precum şi

terenurile cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale de peste 60, terenurile

14

irigate, loturile experimentale, terenurile instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi de

învăţămînt.

În scopul protecţiei terenurilor agricole de calitate superioară, se interzice

retragerea acestora din circuitul agricol, utilizarea lor în alte scopuri decît cele

agricole, desfăşurarea pe aceste terenuri a operaţiunilor tehnologice şi de altă

natură ce conduc la degradarea solului.

3. Terenuri agricole cu soluri de mică productivitate

La terenurile cu soluri de mică productivitate sunt atribuite terenurile agricole

cu o fertilitate (bonitate) ce nu depăşeşte 20 puncte de bonitate, iar venitul obţinut

nu acoperă cheltuielile suportate la cultivarea plantelor de cîmp. Gradul de bonitate

a solului va fi confirmat prin certificatul eliberat de instituţia de stat abilitată în

domeniu.

Decizia privind atribuirea terenurilor agricole la categoria „de mică

productivitate” este adoptată, la cererea proprietarului, de către consiliul local,

conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Proprietarul terenurilor cu soluri de mică productivitate are dreptul:

a) să renunţe la terenul în cauză contra unei plăţi echivalente preţului de piaţă,

stabilit la acel moment în localitatea respectivă;

b) să beneficieze de facilităţile stipulate în Programul de consolidare a

terenurilor agricole ;

c) să utilizeze terenul conform dreptului de proprietate.

Preţul de piaţă pentru localitatea respectivă, în cazul renunţării la aceste

terenuri, este stabilit de către oficiile cadastrale teritoriale în baza tranzacţiilor

efectuate pe parcursul ultimului an.

4. Terenurile arabile

Terenul arabil include terenul cultivat pentru producţie (cereale, legume,

cartofi, sfeclă de zahăr; alte rădăcinoase pentru nutreţ, alte culturi în teren arabil) şi

15

terenul lăsat necultivat (pîrloagă) în mod deliberat, dar menţinut în bune condiţii

agricole şi de mediu (inclusiv terenurile pentru sere şi răsadniţe).

Folosirea raţională a terenurilor arabile prevede folosirea lor în conformitate

cu pretabilitatea şi exploatarea în regim de eficacitate sporită, asolamente, irigare,

desecare, fiind subordonată prevenirii proceselor de degradare (eroziune, alunecări

de teren, dehumificare, înmlăştinire, salinizare, compactare etc.), conform

proiectului de organizare a teritoriului.

În funcţie de modul de folosinţă, la categoria de “terenuri arabile” pot fi

atribuite şi alte terenuri care, fiind utilizate permanent în scopul cultivării culturilor

agricole, nu vor genera pericolul de distrugere a lor în urma degradării.

5. Terenurile ocupate de plantaţii multianuale

Terenuri ocupate de plantaţii multianuale (perene) sînt terenurile cultivate cu

specii multianuale arboriscente, arbustoide şi semiarbustoide. Plantaţiile

multianuale se constituie din plantaţii viticole, pomicole, nucifere, bacifere, de

dud, de culturi aromatice, tehnice, de plante medicinale şi plantaţii de pomi-mamă.

Folosirea terenurilor ocupate cu plantaţii viticole, pomicole şi alte categorii de

plantaţii multianuale se efectuează în conformitate cu proiectele de înfiinţare a

acestora, elaborate de birouri de proiectare licenţiate.

6. Fîneţe şi păşuni

Fîneţe sînt terenurile folosite pentru obţinerea ierburilor şi altor produse

furajere. Păşuni sînt terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă perenă, destinate

păşunatului. Fîneţele şi păşunile proprietate publică a unităţii administrativ-

teritoriale sînt utilizate în interesul populaţiei, conform destinaţiei lor.

Schimbarea modului de folosinţă a fîneţelor şi păşunilor proprietate publică a

unităţilor administrativ - teritoriale se face cu acordul locuitorilor satului prin

decizia consiliului local. Fîneţele şi păşunile proprietate publică a unităţilor

16

administrativ – teritoriale pot fi folosite în modul stabilit de consiliul local, şi

contra plată, care urmează a fi utilizată în scopul ameliorării acestora.

7. Terenuri pîrloagă

Pîrloaga reprezintă o formă specifică a terenului arabil, care, o perioadă de

timp de cel mult 2 ani, este exclusă din procesul de cultivare a plantelor.

Pîrloaga presupune efectuarea unui minim de acţiuni tehnologice de lucrare a

terenurilor, aprobate de autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii şi

industriei alimenmtare.

8. Terenurile irigate

La terenuri irigate sînt atribuite terenurile, amenajate cu reţele permanente de

irigare, asigurate suficient cu apă din sursa de irigare.

Organizarea şi exploatarea terenului se realizează, respectîndu-se condiţiile de

exploatare optimală a sistemelor de irigaţie şi de prevenire a fenomenelor

erozionale. Toţi deţinătorii de teren din perimetrul sistemului de irigare vor

respecta condiţiile comune de exploatare, stabilite printr-un acord comun,

autentificat în modul stabilit. Dreptul de utilizare a resurselor de apă este eliberat

deţinătorilor de teren arabil în modul stabilit de legislaţie.

9. Terenurile desecate

La terenuri desecate sînt atribuite terenurile cu sisteme de desecare care

asigură un regim al aerului şi al apei favorabil pentru cultivarea plantelor.

Desecarea terenurilor se efectuează în scopul utilizării lor în agricultură,

stopării proceselor distructive (alunecărilor de teren etc.), protecţiei şi utilizării

construcţiilor, amenajărilor.

Sistemul de desecare este proiectat cu luarea în considerare a particularităţilor

solurilor şi a regimului lor hidric, fără a se ţine cont de hotarele terenurilor.

17

Construcţia sistemelor de desecare se efectuează în baza unui acord comun al

proprietarilor de teren, autentificat de secretarul consiliului local.

Prejudiciile cauzate proprietarilor de teren în urma construcţiei sistemelor de

desecare sînt compensate de persoanele fizice sau juridice în favoarea cărora au

fost efectuate aceste lucrări, la preţ negociabil sau în mărimea stabilită de instanţa

judecătorească, ordonînd din oficiu efectuarea expertizei în domeniu. În procesul

valorificării terenurilor desecate vor fi respectate toate condiţiile dictate de

utilizarea raţională a sistemului de desecare.

II. TERENURILE AFERENTE CONSTRUCŢIILOR LOCATIVE ŞI

DE INTERES PUBLIC DIN INTRAVILAN

1. Terenurile din intravilanului localităţilor

Limitele dintre intravilan şi extravilan sînt stabilite în conformitate cu

legislaţia.

Terenurile intravilanului localităţii sînt utilizate în conformitate cu planurile

urbanistice generale respective, altă documentaţie urbanistică, respectîndu-se

normele şi standardele în construcţii.

Amplasarea terenurilor de diferite categorii de destinaţie în hotarele

intravilanului nu atrage după sine necesitatea modificării categoriei lor.

2. Determinarea terenurilor construcţiilor locative şi de interes public din

intravilan

La terenurile pentru amplasarea construcţiilor de menire locativă se atribuie

terenurile din intravilanul localităţii, utilizate pentru realizarea oricăror tipuri de

locuinţe, cu construcţiile, instalaţiile auxiliare aferente, garajelor etc.

18

Suprafaţa terenurilor pentru construcţiile locative se stabileşte şi se aprobă de

către consiliul local.

Terenurile de interes public din intravilanul localităţii includ:

a) terenurile instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile (inclusiv grădiniţele

de copii);

b) terenurile obiectelor de ocrotire a sănătăţii (cu excepţia celor prevăzute la

subcategoria „terenuri destinate ocrotirii sănătăţii”);

c) terenurilor obiectelor social-culturale, comerciale, lăcaşelor de cult;

d) terenurile parcurilor, străzilor, pieţelor etc;

e) terenurile altor construcţii, instalaţii auxiliare aferente obiectelor specificate

la prezentul alineat.

Terenurile altor categorii de destinaţie, împreună cu terenurile construcţiilor

locative şi de interes public, amplasate în intravilan, vor constitui suprafaţa totală a

intravilanului localităţii respective.

3. Terenurile pentru construcţiile locative

Consiliile satelor(comunelor) atribuie sectoare de teren, pînă la 0,12 hectare,

fără plată, o singură dată, familiilor nou-formate, dacă membrii familiilor nu s-au

folosit anterior de acest drept, dispun de viză de reşedinţă în localitatea în care li se

atribuie terenul, din contul terenurilor pentru construcţia locativă, pentru

construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti. Nu se permite vînzarea la

licitaţie sau prin concurs a terenurilor construcţii locative, în cazurile în care

primăriile au la evidenţă familii nou-formate.

În cazul în care nu mai există terenuri libere pentru amplasarea în continuare a

construcţiilor locative şi de interes public, consiliile satelor (comunelor), oraşelor

(municipiilor) vor forma, în modul stabilit de lege, fondul de terenuri destinat

acestor scopuri.

19

Consiliile oraşelor (municipiilor) atribuie în proprietate terenuri pentru

construcţia caselor de locuit numai prin vînzarea-cumpărarea lor la preţ comercial

(la licitaţie sau prin concurs), de la 0,04 pînă la 0,07 hectare.

4. Terenuri aferente clădirilor cu mai multe apartamente

Terenurile aferente blocurilor locative şi construcţiilor, obiectelor auxiliare

aferente se transmit fără plată în proprietate comună a proprietarilor de

apartamente, în modul stabilit de lege.

Utilizarea terenului pe care este amplasată clădirea cu mai multe apartamente,

alte construcţii, instalaţii, amenajări privatizate este determinată de către

coproprietari.

Dimensiunile, configuraţia terenurilor aferente, pe care sînt amplasate case cu

mai multe apartamente, alte construcţii, instalaţii, amenajări privatizate, sînt

determinate de planul general al teritoriului atribuit şi documentaţia respectivă de

drept asupra pămîntului.

Dreptul prioritar la dobîndirea în folosinţă sau proprietate a terenurilor

aferente clădirilor cu multe apartamente o au proprietarii acestor apartamente.

5. Terenurile cooperativelor de construcţie a caselor de locuit şi garajelor,

asociaţiilor de proprietari ai locuinţelor privatizate, precum şi asociaţiilor de

proprietari în condominiu

Cooperativele de construcţie a caselor de locuit şi a garajelor, asociaţiile de

proprietari ai locuinţelor privatizate, precum şi asociaţiile de proprietari în

condominiu pot dobîndi în folosinţă sau proprietate terenuri din fondul proprietăţii

private a unităţii administrativ - teritoriale.

6. Terenurile aferente locuinţelor sociale

20

Terenurile aferente locuinţelor sociale aparţin unităţilor administrativ –

teritoriale.

Dobîndirea dreptului asupra terenului aferent locuinţelor sociale se efectuează

în conformitate cu prezentul cod, Codul civil şi alte acte legislative.

7. Amenajarea teritoriilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor)

Autoritatea administraţiei publice locale execută complexul necesar de lucrări

pentru amenajarea teritoriilor satelor (comunelor), oraşelor(municipiilor) în baza

planului urbanistic general al localităţii. Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi

cetăţenii sînt obligaţi, în activitatea sa, să respecte legislaţia cu privire la urbanism

şi amenajare a teritoriului.

III. TERENURILE DESTINATE INDUSTRIEI, TRANSPORTURILOR

ŞI CU ALTĂ DESTINAŢIE

1. Terenurile destinate industriei, transporturilor şi terenurile cu alte

destinaţii

Terenurile destinate industriei (inclusiv celei de extragere a substanţelor

minerale utile), transporturilor şi terenurile cu alte destinaţii sînt atribuite sau

dobîndite în proprietate sau în posesiune şi folosinţă, în modul stabilit, pentru

amplasarea şi exploatarea clădirilor administrative şi de deservire, a construcţiilor

auxiliare şi construcţiilor industriale, miniere, de transport de către persoane fizice

şi juridice pentru construirea căilor de acces, a reţelelor inginereşti, organizarea

producţiei industriale, construcţia căilor de comunicaţie terestră, instalarea liniilor

de telecomunicaţii, de transport electric etc.

Suprafeţele de teren dobîndite cu drept de folosinţă sau proprietate în aceste

scopuri se stabilesc în conformitate cu normele şi documentaţia proiectelor tehnice

aprobate .

21

Dobîndirea dreptului de către persoanele fizice şi juridice pentru exploatarea

zăcămintelor se permite numai cu condiţia legalizării atribuirii terenurilor

respective în scopuri miniere şi reintegrării în circuitul agricol a terenurilor

exploatate anterior în aceste scopuri.

Utilizarea terenurilor destinate industriei, transporturilor şi cu altă destinaţie

se stabileşte de lege.

2. Stabilirea zonelor de influenţă a obiectelor industriale, transporturilor

şi altor obiecte asupra terenurilor

În jurul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriei, transporturilor

care dispun de obiecte ce provoacă efecte de poluare a mediului înconjurător se

stabilesc zone de influenţă, în conformitate cu normele aprobate de organele pentru

protecţia mediului înconjurător.

Zonele de influenţă sînt marcate cu semne informatice speciale. Stabilirea

acestor zone nu-i privează pe deţinătorii de terenuri de dreptul de proprietate în

limitele zonelor indicate, iar deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să respecte regulile

pentru astfel de zone.

Proprietarii terenurilor amplasate în zona de influenţă a întreprinderilor

industriale, transporturilor dispun de dreptul la compensaţii echivalente

prejudiciilor aduse de aceste obiecte.

3. Terenurile destinate industriei

Terenurile pentru obiectele industriale sînt destinate exploatării construcţiilor

şi instalaţiilor de bază şi auxiliare, întreprinderilor miniere şi de transport, căilor de

acces, altor instalaţii şi amenajări. Dimensiunile şi structura terenurilor atribuite în

acest scop se stabilesc în conformitate cu normele de stat şi proiectele de

construcţie a obiectelor.

Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile se efectuează în

condiţiile Legii cu privire la folosirea şi protecţia subsolului.

22

4. Terenurile destinate transporturilor

Terenurile destinate transporturilor includ:

terenurile transportului feroviar;

terenurile transportului auto;

terenurile drumurilor publice;

terenurile transportului fluvial;

terenurile transportului aerian.

terenurile transportului prin conducte;

terenurile telecomunicaţiilor;

terenurile sistemului energetic.

5. Terenurile destinate transportului feroviar

Terenurile destinate transportului feroviar sînt terenurile ocupate nemijlocit de

căile ferate de comunicaţie cu construcţiile şi edificiile aferente (terasament,

poduri, tuneluri, viaducte, instalaţii de semnalizare, clădiri tehnice de serviciu, căi

ferate de acces etc.), staţiile feroviare cu toate construcţiile şi edificiile

gospodăriilor energetice, de locomotive, de vagoane, de călători şi de marfă, de

întreţinere a căii ferate, de obiectele de semnalizare şi telecomunicaţii, de

aprovizionare cu apă şi canalizare, de plantaţiile de protecţie şi consolidare,

blocurile administrative şi alte edificii pentru deservirea transportului feroviar,

amplasate în zona de exploatare a lor.

6. Terenurile transportului auto

Terenurile destinate transportului auto sînt terenurile ocupate de staţiile de

alimentare cu produse petroliere, gările şi staţiile auto, construcţiile de serviciu şi

tehnice, întreprinderile de deservire şi de reparaţie a transportului auto, parcurile

auto, depozitele.

23

7. Terenurile destinate drumurilor publice

Terenurile destinate drumurilor publice includ:

a) ampriza;

b) zonele de siguranţă;

c) zonele de protecţie.

Ampriza drumului este suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive

ale drumului, partea carosabilă, piste pentru ciclişti, acostamente, rigole, şanţuri,

taluzuri, şanţuri de gardă, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă.

Zonele de siguranţă sînt suprafeţele de teren situate de o parte şi de cealaltă a

amprizei drumului, destinate exclusiv pentru semnalizarea rutieră, pentru

plantaţiile rutiere sau altor scopuri legate de întreţinerea şi exploatarea drumului,

pentru siguranţa circulaţiei ori pentru protecţia proprietăţilor situate în vecinătatea

drumului. Din zonele de siguranţă fac parte şi suprafeţele de teren destinate

asigurării vizibilităţii în curbe şi intersecţiei, precum şi suprafeţele ocupate de

lucrări de consolidare a drumului şi altele.

Zonele de protecţie sînt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a

zonelor de siguranţă, necesare protecţiei şi dezvoltării pe viitor a drumului.

Limitele zonelor drumului public se stabilesc prin lege.

8. Terenurile destinate transportului fluvial

Terenurile destinate transportului fluvial sînt ocupate de:

a) porturi, acostări specializate, debarcadere împreună cu toate instalaţiile şi

amenajările, construcţiile ce deservesc transportul fluvial;

b) gările fluviale, pavilioanele;

c) instalaţiile inginereşti, construcţiile serviciului tehnic;

d) centrele de legătură (teleradio etc.);

24

f) construcţiile şi semnele de navigare de pe maluri şi alte instalaţii destinate

deservirii traseelor pe apă, centrele de reparaţie-exploatare, depozitele, bazele

tehnico-materiale;

g) alte obiecte necesare funcţionării normale a transportului fluvial.

Pentru executarea lucrărilor ce ţin de transportul fluvial, în afara localităţilor

este stabilită o zonă specială de teren, cu o lăţime de 20 de metri de la marginea

apei sau bordura malului (în cazul malurilor abrupte în interiorul teritoriului), care

constituie o fîşie de coastă a căilor fluviale interne, fiind pusă la dispoziţie, cu titlu

gratuit, în perioada de efectuare a lucrărilor solicitate.

9. Terenurile destinate transportului aerian

Terenurile destinate transportului aerian includ:

a) aeroporturile, instalaţiile inginereşti (obiectele de dirijare a transportului

aerian, de radionavigaţie şi aterizare), terenurile serviciului tehnic;

b) uzinele de reparaţie ale aviaţiei civile.

10. Terenurile destinate transportului prin conducte

Terenurile destinate transportului prin conducte sînt terenurile pe care sînt

amplasate conductele de petrol, gaze, apă, canalizare, alte construcţii şi instalaţii

necesare funcţionării normale a transportului prin conducte.

11. Terenurile destinate telecomunicaţiilor

Terenurile destinate telecomunicaţiilor sînt terenurile atribuite în proprietate

sau folosinţă întreprinderilor, organizaţiilor care exploatează mijloacele de

telecomunicaţii.

12. Terenurile destinate sistemului energetic

Terenurile sistemului energetic sînt terenurile atribuite în folosinţă staţiilor

electrice (hidro- sau termice), liniilor electrice şi altor instalaţii necesare

funcţionării normale a procesului de producere şi transportare a curentului electric.

13. Amplasarea obiectelor pe terenurile destinate transporturilor25

Liniile de telecomunicaţii şi de transport electric, conductele de petrol şi de

gaze, de apă şi canalizare, precum şi alte instalaţii similare se vor grupa şi amplasa

de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii, digurilor, canalelor de

irigare şi de desecare, în conformitate cu normativele tehnice, astfel încît să nu

împiedice efectuarea lucrărilor agricole..

14. Terenurile destinate necesităţilor apărării naţionale şi organelor

afacerilor interne

Se consideră terenuri destinate necesităţilor apărării naţionale şi organelor

afacerilor interne terenurile repartizate pentru amplasarea şi desfăşurarea activităţii

permanente a unităţilor militare, instituţiilor de învăţămînt militar şi organizaţiilor

Forţelor Armate, trupelor de grăniceri, carabinieri şi organelor afacerilor interne.

Terenurile destinate necesităţilor apărării naţionale şi organelor afacerilor

interne sînt terenuri cu regim juridic special, proprietate publică a statului, şi

folosirea lor în alte scopuri este interzisă.

Dimensiunile terenurilor repartizate pentru necesităţile apărării naţionale şi

organelor afacerilor interne se stabilesc în conformitate cu normativele în vigoare.

Modul de repartizare şi utilizare a terenurilor pentru necesităţile apărării naţionale

şi organelor afacerilor interne este stabilit de Guvern.

IV. TERENURILE DESTINATE OCROTIRII NATURII, OCROTIRII

SĂNĂTĂŢII, ACTIVITĂŢII RECREATIVE, TERENURILE DE

VALOARE ISTORICO – CULTURALĂ, TERENURILE ZONELOR

SUBURBANE ŞI ALE SPAŢIILOR VERZI

1. Terenurile destinate ocrotirii naturii

Categoriile de obiecte, modul şi condiţiile de folosire a terenurilor destinate

ocrotirii naturii se stabilesc prin Legea privind fondul ariilor naturale protejate de

stat şi Legea cu privire la grădinile zoologice.

26

2. Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii

Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii sînt terenurile pe care sînt amplasate

obiecte de tratament natural (izvoare de ape minerale, nămoluri curative), în

condiţii climaterice deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului. Aceste

terenuri se atribuie în folosinţă staţiunilor balneare, instituţiilor terapeutice şi sînt

protejate de lege.

În scopul protecţiei obiectelor de tratament natural, la toate staţiunile balneare

sînt prevăzute zone de protecţie sanitară, în conformitate cu statutul obiectului. Se

interzice darea terenurilor în posesiune, folosinţă, inclusiv în arendă,

întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a căror activitate este incompatibilă cu

protecţia obiectelor naturale curative şi cu menţinerea condiţiilor favorabile pentru

odihna populaţiei. Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se

stabilesc zone cu condiţii deosebite de folosinţă a terenurilor sînt obligate să

marcheze limitele lor cu semne informative speciale.

Modul şi condiţiile de folosire a terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii sînt

stabilite de prezentul cod şi de legislaţia specială.

3. Terenurile destinate activităţii recreative

Terenuri proprietate publică destinate activităţii recreative sînt terenurile

prevăzute şi folosite pentru odihnă şi turism.

Se interzice activitatea ce împiedică folosirea acestor terenuri conform

destinaţiei. Modul de folosire a acestor terenuri este stabilit de lege.

4. Terenurile de valoare istorico-culturală

Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturală fac parte rezervaţiile

istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele, ansamblurile şi complexele

istorice, monumentele arheologice, zonele şi straturile cu vestigii arheologice,

precum şi complexele arhitecturale de landşaft.

Deţinătorii de terenuri pe care sînt amplasate astfel de obiecte sînt obligaţi să

asigure integritatea lor, iar în caz de necesitate, să permită efectuarea lucrărilor 27

de cercetare sau conservare şi să aducă acest fapt la cunoştinţa autorităţilor

administraţiei publice locale.

Modul de folosire a acestor terenuri este stabilit de lege.

5. Terenurile zonelor suburbane şi spaţiilor verzi

Terenurile zonelor suburbane şi spaţiilor verzi includ terenurile din extravilan,

preconizate sau deja ocupate de amplasamente legate de amenajarea şi

funcţionarea normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi cele ocupate de păduri,

grădini publice şi de alte spaţii verzi, care au funcţii de protecţie, sanitaro-igienice,

de fortificare a sănătăţii, fiind calificate drept locuri de odihnă a populaţiei.

Terenurile zonelor suburbane şi spaţiilor verzi se folosesc conform proiectelor

de organizare a acestor zone şi spaţii.

Regimul juridic al terenurilor zonelor suburbane şi spaţiilor verzi este stabilit

de Legea cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale şi alte acte

legislative.

V. TERENURILE FONDULUI FORESTIER

1. Structura terenurilor fondului forestier

Terenurile fondului forestier includ:

terenuri împădurite;

terenuri destinate împăduririi;

terenuri aferente gospodăriei silvice;

terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren,

soloneţuri etc.

2. Proprietatea asupra terenurilor fondului forestier

Terenurile fondului forestier pot fi în proprietate publică a statului, proprietate

publică a unităţii administrativ-teritoriale, proprietate privată.

Persoanele fizice şi juridice pot împăduri terenuri aflate în proprietatea lor.

28

3. Utilizarea terenurilor fondului forestier

Terenurile fondului forestier proprietate publică a statului, proprietate

publică a unităţii administrativ-teritoriale, proprietate privată, se folosesc

conform destinaţiei.

Relaţiile funciare în procesul utilizării terenurilor fondului forestier sînt

reglementate de prezentul cod, Codul silvic şi alte acte legislative.

VI. TERENURILE FONDULUI APELOR

Structura şi modul de folosinţă a terenurilor fondului apelor

Terenuri ale fondului apelor sînt terenurile aflate sub ape - albiile cursurilor

de apă, lacurile, iazurile, rezervoarele de apă, mlaştinile, terenurile pe care sînt

amplasate reţelele de irigare şi desecare, construcţii hidrotehnice şi alte amenajări

din domeniul gospodăriei apelor, precum şi terenurile repartizate pentru fîşiile

riverane de protecţie.

Terenurile fondului apelor se folosesc pentru construcţia şi exploatarea

obiectivelor utilizate în agricultură, industrie, gospodăria piscicolă, producerea

energiei electrice, satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, tehnică, curativă,

precum şi pentru alte necesităţi ale statului şi societăţii.

Modul de folosire şi retragere a terenurilor din fondul apelor este stabilit de

legislaţie.

Capitolul 3: Clasificarea bunurilor imobiliare in scopul impozitarii

3.1. Clasificarea pentru evaluarea în scopul impozitării

Clasificarea pentru evaluarea în scopul impozitării se efectuează în baza

modului de folosinţă a bunului imobil.

Se disting următoarele tipuri de bunuri imobile:

    a)  bunuri imobile cu destinaţie locativă, care includ construcţiile şi încăperile

izolate destinate predominant locuirii permanente şi activităţilor complementare ei,

29

precum şi terenurile pe care sînt amplasate sau urmează a fi amplasate astfel de

construcţii, cu următoarele subcategorii:

- apartamente şi încăperi izolate locative în case cu multe etaje;

- apartamente în case de locuit individuale;

- case de locuit individuale, inclusiv terenuri aferente şi construcţiile auxiliare

în localităţile urbane şi în localităţile rurale;

- terenuri destinate construcţiei locative;

    b)  bunuri imobile cu destinaţie comercială şi industrială, la care sînt atribuite

construcţiile şi încăperile izolate cu destinaţie nelocativă, utilizate predominant

pentru:

    desfăşurarea activităţilor economice, diferite de cele de producere (comerţ,

prestare a serviciilor şi altele asemenea), şi terenurile pe care sînt amplasate aceste

bunuri;

    producerea sau confecţionarea unor bunuri materiale, inclusiv în scopuri

complementare celor enumerate mai sus, şi terenurile pe care sînt amplasate aceste

construcţii, precum şi bunurile imobile ale gospodăriei comunale, ale

transporturilor şi telecomunicaţiilor;

    c)  bunurile imobile cu destinaţie agricolă, la care sînt atribuite terenurile

agricole şi construcţiile amplasate pe ele şi folosite în activitatea economică,

plantaţiile perene, loturile întovărăşirilor pomicole şi construcţiile amplasate pe

ele, grădinile din extravilan;

    d)  alte bunuri imobile, la care sînt atribuite garajele pentru transportul

individual, cu excepţia celor amplasate pe loturile de lîngă casă, şi alte bunuri

imobile ce constituie obiecte ale evaluării şi care nu au intrat în categoriile

menţionate mai sus.

3.2. Impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar

Începînd cu 1 ianuarie 2010 s-a modificat modul de impozitare cu impozitul

pe bunurile imobiliare.

30

Astfel conform Codului Fiscal  începînd cu anul 2010 se impozitează următoarele

bunuri imobiliare:

- bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit

individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din

localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) –

începînd cu 1 ianuarie 2007;

- bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, garajele şi

terenurile pe care acestea sînt amplasate, loturilor întovărăşirilor pomicole cu sau

fără construcţii amplasate pe ele, precum şi terenurile aferente acestora;

Terenurile aferente acestor bunuri nu mai sunt impozitate cu impozitul

funciar, ci se impozitează în acelaşi mod ca bunurile imobiliare, reieşind din

valoarea evaluată a acestora.

Celelalte bunuri imobiliare se impozitează în conformitate cu Legii pentru

punerea in aplicare a titlului VI din CF:

-          bunurile imobiliare cu destinaţie locativă din localităţile rurale;

-          bunurile imobiliare cu destinaţie agricolă (toate);

Totodată terenurile aferente acestor bunuri, precum şi terenurile cu destinaţie

agricolă se impozitează cu impozitul funciar cotele maxime ale căruia sunt stabilite

de anexa 1 la Legii pentru punerea in aplicare a titlului VI din CF.

Cotele concrete ale impozitului funciar şi impozitului pe bunurile imobiliare se

stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale

la aprobarea bugetelor respective, în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate

în anexele nr.1 şi nr.2 la prezenta lege, însă nu mai mici decît 50% din cota

maximă. Spre exemplu puteţi vedea cotele stabilite de Consiliul Municipal

Chişinău prin Decizia nr.4/2 din 15.04.2010 .

Cea mai mare schimbare a constituit trecerea la modul de impozitare

conform Codului Civil (reieşind din valoarea evaluată) a bunurilor cu altă

destinaţie decît cea locativă sau agricolă a agenţilor economici, adică bunurile 31

comerciale şi industriale, care practic sunt foarte des întîlnite la bilanţul agenţilor

economici.

Sunt cîteva diferenţe majore între modul de calcul, plată şi declarare a

impozitului pe bunurile imobiliare şi impozitului funciar conform

prevederilor Legii pentru punerea in aplicare a titlului VI din CF şi

conform Codului Fiscal.

Pe parcursul anului 2010 au apărut foarte multe întrebări de la contribuabili

referitor la aplicarea în practică a impozitului pe bunurile imobiliare (calcularea,

declararea şi plata).În continuare vom descrie aplicarea impozitului pe bunuri

imobiliare şi funciar în anul 2010.

Astfel, pentru bunurile imobile care cad sub incidenţa Legii pentru punerea in

aplicare a titlului VI din CF calcularea, declararea şi plata impozitului se

efectuează în acelaşi fel ca anii precedenţi, fără nici o schimbare. Impozitul se

declară în formularul BIJ-1.

Pentru terenurile care cad sub incidenţa Legii pentru punerea in aplicare a

titlului VI din CF , impozitul funciar la fel se aplică ca în anii precedenţi, cu

excepţia că formularul pentru declararea acestuia s-a schimbat – FUNJ-10, însă

acesta nu conţine careva deosebiri importante faţă de formularul precedent –

FUNJ-2. Modul de completare a tuturor formularelor îl puteţi accesa în tabel.Însă

modul de aplicare a impozitului pe bunuri imobiliare pentru bunurile imobiliare şi

terenurile care cad sub incidenţa Codului Fiscal diferă de perioadele precedente.

Astfel de la 1 ianuarie 2010, cît bunurile imobiliare, atît şi terenurile se

impozitează cu impozitul pe bunurile imobiliare reieşind din valoarea estimată de

către organele cadastrale a acestor bunuri. Evaluarea bunurilor imobiliare şi a

terenului se efectuează prin intermediul evaluării în masă regulat, o dată la 3 ani.

Organele cadastrale expediază informaţia privind valoarea estimată a

bunurilor sub formă de „Notificare” la sediul fiecărui contribuabil care are în

proprietate bunuri impozabile de la valoarea estimată.Pînă la data de 1 iulie a

anului de gestiune, contribuabilul este obligat să întocmească calculul impozitului 32

BIJ-10 şi să achite impozitul pînă la data de 15 august şi 15 octombrie în rate

egale. În cazul efectuării plăţii integrale pînă la data de 30 iunie, contribuabilul

beneficiază de o reducere de 15% din suma impozitului (în acest caz se

completează BIJ 10 cu indicarea reducerii).

În acelaşi timp sunt cîteva excepţii, astfel, pentru bunurile

imobiliare/terenurile care au fost dobîndite după 1 iulie, prezentarea calculului şi

achitarea impozitului pe bunurile imobiliare se va efectua cel tîrziu în ultima zi a

anului – 31 decembrie.

Iar întreprinderile individuale care îndeplinesc condiţiile pentru prezentarea

declaraţiei fiscale unificate UNIF07 nu vor prezenta calculul BIJ-10, ci vor calcula

impozitul în declaraţia UNIF07 pînă la data de 31 martie 2011.Cu toate că

termenul limită de prezentare a calculului este 1 iulie, mulţi contribuabili încă nu

au primit notificarea de la organele cadastrale cu valoarea estimată a bunurilor

imobiliare şi a terenurilor aflate în proprietate. Aceasta însă nu înseamnă că

bunurile şi terenurile date nu au fost evaluate. În aşa cazuri, contribuabilii trebuie

în mod obligatoriu sa contacteze organele cadastrale din teritoriul în care se află

bunurile/terenurile (tel. oficiului cadastral Chişinău – 88-11-11) şi ulterior să

expedieze în adresa lor o interpelare cu indicarea numărului cadastral a fiecărui

bun aflat în proprietate şi care trebuie să fie impozitat reieşind din valoarea

estimată. Ca răspuns, organele cadastrale vor expedia o informaţie cu valorile

estimate a tuturor bunurilor care au fost estimate, sau confirmare că bunurile încă

nu au fost evaluate.

Bunurile imobiliare/terenurile care cad sub incidenţa Codului Fiscal însă încă

nu au fost evaluate de către organele cadastrale (pînă la data de 1 ianuarie 2010), şi

contribuabilul dispune de avizul/confirmarea precum că acestea încă nu au fost

evaluate nu pot fi impozitate din cauza lipsei bazei impozabile a acestora.

La  18.06.2010, Parlamentul a aprobat Legea nr. 128 privind modificarea şi

completarea Legii nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a

titlului VI din Codul fiscal, în sensul asigurării cu bază impozabilă a bunurilor

33

imobiliare comerciale şi industriale, garajele şi terenurile pe care acestea sînt

amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe

ele, care nu au fost estimate la valoarea de piaţă. Legea stabileşte că impozitul

pentru aceste obiecte urmează a fi perceput reieşind din vechiul regim de

impozitare al acestora, deci conform Legii nr.1056-XIV. Pentru unele din aceste

bunuri au fost introduse şi cote noi în anexele laLegea nr.1056-XIV.

 

BIBLIOGRAFIA

Curs de prelegeri la ,,Bazele pieții imobiliare’’, UTM

O. Buzu, A. Matcov, Evaluarea bunurilor imobile, teorie şi practică,

Chişinău 2003

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.44-46/318 din 21.05.1998, Legea

cadastrului bunurilor immobile Nr.1543-XIII din 25.02.98

Codul Civil al R.Moldova, Monitorul Oficial Nr. 82-86 ,art Nr : 661

Codul Funciar al R.Moldova nr. 828-XII din 25.12.1991, Monitorul

Oficialnr.107/817 din 04.09.2001

Regulamentului cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul

impozitării, Monitorul Oficial Nr. 65-66

http://www.scribd.com

http://www. nikaimobil.md

34