clima Și potenȚialul climatic În podiȘul central … · cea mai impresionantă prin...
TRANSCRIPT
0
UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE ȘI GEOLOGIE
CLIMA ȘI POTENȚIALUL CLIMATIC ÎN
PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC
- REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT-
Conducător științific,
Prof. univ. em. dr. Apostol Liviu
Doctorand,
Tiron Mihăiță
- IAȘI, 2019 -
1
CUPRINSUL TEZEI ÎN EXTENSO
Introducere............................................................................................................................. 4
Probleme generale........................................................................................................................... 4
Încadrarea fizico-geografică.......................................................................................... ................. 5
Cap. 1 Metodologie................................................................................................................ 7
1.1. Istoricul măsurătorilor meteorologie și a cercetărilor climatologice .................................. 7
1.1.1. Istoricul măsurătorilor meteorologice..................................................................................7
1.1.2. Istoricul cercetărilor climatologice ..................................................................................... 9
1.2. Metode și mijloace de cercetare.............................................................................................12
Cap. 2. Factorii climatogeni................................................................................................15
2.1. Radiația solară..................................................................................... ....................................15
2.1.1. Radiația solară directă, insolația și radiația solară difuză./................................................17
2.1.2. Radiația solară totală (globală)............................................................................. ..............19
2.1.3. Iluminarea ..........................................................................................................................22
2.1.4. Radiația reflectată și radiația absorbită ..............................................................................22
2.1.5. Radiația efectivă și bilanțul radiativ...................................................................................24
2.2. Suprafața activă.......................................................................................................................24
2.2.1. Relieful...............................................................................................................................25
2.2.2. Suprafețele acvatice............................................................................................................28
2.2.3. Vegetația și solurile............................................................................................................29
2.3. Circulația generală a atmosferei.............................................................................. ..............31
2.3.1. Formațiuni barice.................................................................................................... ............33
2.3.2. Tipuri de circulație atmosferică..........................................................................................36
2.3.3. Factorii antropogeni ........................................................................ ..................................38
Cap. 3. Analiza elementelor climatice ............................................................................... 40
3.1. Temperatura suprafeței solului..............................................................................................40
3.2. Temperatura aerului...............................................................................................................44
3.2.1. Temperatura medie anuală .............................................................................. .................. 45
3.2.2. Temperatura medie semestrială......................................................................................... 49
3.2.3. Temperatura medie anotimpuală....................................................................................... 54
3.2.4. Temperaturile medii lunare.............................................................................................. 59
3.2.5. Temperaturile extreme................................................................................................. .......... 62
3.2.6. Frecvența zilelor cu anumite temperaturi caracteristice....................................................... 63
3.3. Presiunea atmosferică .................................................................................................. ..............66
3.4. Vântul........................................................................................... ................................................67
3.4.1. Direcția vântului. ...................................................................................................................68
3.4.2. Viteza medie a vântului..........................................................................................................74
3.4.3. Viteza medie pe direcții ............................................................................ .............................75
3.5. Umezeala aerului........................................................................................ .................................81
3.5.1. Tensiunea vaporilor de apă.....................................................................................................81
3.5.2. Deficitul de saturație...............................................................................................................82
3.5.3. Umezeala relativă a aerului.......................................................................... ..........................83
3.6. Nebulozitatea ..............................................................................................................................87
3.6.1. Nebulozitatea totală...............................................................................................................87
2
3.6.2. Nebulozitatea inferioara........................................................................................................90
3.6.3. Numărul mediu de zile cu cer senin, noros și acoperit........................................................ 92
3.7. Durata de strălucire a Soarelui................................................................. .................................96
3.8. Precipitațiile atmosferice......................................................................... .................................100
3.8.1. Regimul anual ...................................................................................................................101
3.8.2. Regimul semestrial.................................................................................. ..........................102
3.8.3. Regimul anotimpual...................................................................................... ....................106
3.8.4. Regimul lunar........................................................................................... .........................107
3.8.5. Cantități maxime de precipitații în 24 h............................................................................109
3.8.6. Cantitățile de precipitații ≥ 0,1 mm ......................................................................... 110
Cap. 4. Analiza fenomenelor climatice .............................................................................112
4.1. Fenomenele climatice în Podișul Central Moldovenesc.....................................................112
4.1.1. Fenomene climatice specifice semestrului rece................................................................113
4.1.2. Fenomele climatice specifice semestrului cald................................................................125
4.1.3. Fenomene climatice care se produc pe tot timpul anului ................................................130
Cap. 5. Regionarea climatică și topoclimatele Podișului Central Moldovenesc .......... 136
5.1. Indici termo-pluviometrici...................................................................................................136
5.1.1. Indicele Hellman..............................................................................................................137
5.1.2. Indicele pluviometric lunar Angot ...................................................................................138
5.1.3. Indicele Lang ....................................................................................................................140
5.1.4. Indicele de ariditate de Martonne..............................................,....................................142
5.2. Regionarea climatică și topoclimatele Podișului Central Moldovenesc...........................145
5.2.1. Regionarea climatică a Podișului Central Moldovenesc..................................................145
5.2.2. Topoclimatele Podișului Central Moldovenesc................................................................146
5.2.2.1. Factori genetici ai topoclimatelor .................................................................... ......... 146
5.2.2.2. Topoclimatele complexe.............................................................................................147
5.2.2.3. Topoclimatele elementare ......................................................................................... 150
5.2.3. Fenomene și elemente climatice cu importanță locală.....................................................153
5.2.3.1. Inversiunile termice............................................................................................. .......153
Cap. 6. Potențialul climatic în Podișul Central Moldovenesc .......................................155
6.1. Potențial energetic......................................................................................... ........................155
6.1.1. Potențialul eolian........................................................................................... ...................157
6.1.2. Potențialul solar................................................................................................................167
Concluzii..............................................................................................................................173
Bibliografie..........................................................................................................................177
3
INTRODUCERE
PROBLEME GENERALE
Prezenta lucrare, intitulată “Clima și potențialul climatic în Podișul Central Moldovenesc”, este
rezultatul documentării, cercetărilor pe care le-am efectuat, în domeniul climatologie, din ultimii 5 ani, în
cadrul Școlii Doctorale de Geoștiințe din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Lucrarea a fost
coordonată de domnul Prof. univ. em. dr. Liviu Apostol.
Arealul Podișului Central Moldovenesc studiat în prezenta lucrare a fost ales spre analiză climatică
datorită unor particulatități ce îl diferențiază față de ariile din vecinătate. Această subunitate reprezintă zona
centrală a Podișului Moldovei și este printre cele mai masive din punct de vedere fizico-geografic, ceea ce
determină influențarea puternică a elementelor și fenomenelor climatice.
De asemenea, Podișul Central Moldovenesc se situează la la limita dintre climatul temperat de
tranziție și climatul temperat continental. La nivelul României, unde predomină climatul temperat de
tranziție, este prezentă și o zonă de climat temperat continental, de circa 20% din suprafața țării, cuprinzând
Bărăganul, Dobrogea și extremitatea sud-estică a Moldovei, arii în care predomină vegetația naturală de stepă
(Ciulache, 1982, 1985, 2002; Apostol 2000, 2004; Sfîcă, 2009).
Depresiunea Huși, din sud-estul Podișului Central Moldovenesc este un areal cu foehnizări, atât
dinspre vest, peste Dealul Docolina, cât și peste dealurile din valea Prutului, dinspre nord. Circulația nord-
vestică, predominantă din zonă, prezentă în bazinul superior și mijlociu al râului Bârlad traversează frecvent
versanții, producând slabe precipitații pe versanții vestici și descendențe și foehnizări în Depresiunea Huși,
așa cum ascendența în pâlnia văii râului Prut mărginită de dealurile din fața Prutului provoacă foehnizări în
zona de descendență Bohotin și în mai mică măsură, în Depresiunea Huși.
O altă particularitate ce prezintă interes este prezența a trei culoare de vale diferite. La vest, valea
râului Siret cu versanți înalți, bine conturați, văile râurilor Bârlad, Vaslui, Crasna și Lohan, în aria centrală,
văi mai înguste, mai înalte. Toate au direcția nord-sud, cu excepția Bârladului care are direcția vest-est în
cursul superior, apoi nord-nord-vest – sud-sud-est. După confluența cu Vasluiul, culoarul Bârladui capătă
individualitate. La limita estică, culoarul Prutului este bine evidențiat în sectorul nordic corespunzător
Podișului Central Moldovenesc, apoi lărgindu-se și estompându-se cu sistemul de depresiuni Huși, Sărata (R.
Moldova) și Elan-Horincea. Al treilea culoar, valea râului Prut prezintă înălțimi foarte mici, fiind mai uscată
față de cea a Siretului.
Aș dori să mulțumesc în primul rând domnului prof. univ. dr. Liviu Apostol pentru tot ajutorul și
coordonarea riguroasă, sprijinul moral și tehnic, sfaturile și răbdarea de care a dat dovadă pe tot parcursul
elaborării acestei lucrări.
În același timp aduc mulțumiri domnului conf. univ. dr. Lucian Sfîcă pentru ajutorul oferit,
sugestiile, sfaturile și ideile ce le-a împărtășit de-a lungul acestor ani și nu numai. De asemenea as dori să
mulțumesc și comisiei de îndrumare formată din prof. univ. dr. Maria Nedealcov și prof. dr. Daniel
Condorachi pentru sugestii, idei, oferite pe parcursul studiului.
4
ÎNCADRAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ
Podișul Central Moldovenesc este o subunitate a platoului structural major Podișul Moldovei, fiind
bine definită din punct de vedere fizico-geografic, localizată în partea centrală a acestuia. Podișul Central
Moldovenesc prezintă dealuri cu deschidere largă, ce depășesc altitudini de 400m, o multitudine de platouri
structurale și prezintă o rețea hidrografică bogată, cu văi în mare parte de natură consecventă, și cu dispunere
predominantă NV-SE în partea centrală și de vest, NE-SV în partea estică a podișului.
Limitele regiunii în partea de nord sunt reprezentate prin Coasta Iașilor la contactul spre Câmpia
Moldovei, particularitatea acesteia fiind faptul că este cel ușor de identificat și trasat, dar și prin faptul că este
cea mai impresionantă prin diferențele mari de nivel ce se întind pe lungimi de zeci de km și cu o energie a
reliefului de până la 200 chiar 300m. Spre vest, limita nordică se încheie printr-un masiv de o altitudine de
340m, și anume Dealul La Trei Parale, care reprezintă și zona de izvorâre a râului Șacovăț (D. Ploscaru,
1973). Limita nordică se continuă spre sud-vest cu Șaua Ruginoasa, iar limita vestică este constituită de valea
râului Siret. În Geografia României (1983), limita sudică este reprezentată de aliniamentul format de valea
râului Morii, un afluent al râului Siret, continuă pe Coasta Racovei, valea Bârladului printre confluența între
râurile Racova și Bârlad și localitatea Crasna și merge către coasta Lohanului și Dealul Dobrina.
Având în vedere studiile anterioare dar și cele mai recente, limita se prezintă cam în aceleași puncte,
și conform cu V.Nimigeanu (1988), limita sud și sud-estică este reprezentată de Valea Morii, Coasta
Racovei, Valea Bârladului și Coasta Lohanului. Limita sudică este stabilită și de Dumitru Ploscariu ca fiind
pârâul Morii, afluent de stânga a Siretului și continuată de cuesta înaltă a Racovei. Limita continuă spre sud-
est prin coasta Lohanului inferior. Limita estică este reprezentată de valea râului Prut până la contactul cu
depresiunea Huși, și apoi continuă spre sud-est pe calea râului Crasna până la confluența cu râul Bârlad.
Fig.1. Harta hipsometrică a Podișului Central Moldovenesc
5
CAP 1. METODOLOGIE
1. 1. Istoricul măsurătorilor meteorologice și a cercetărilor climatologice
1.1.1. Istoricul măsurătorilor meteorologice
În arealul Podișului Central Moldovenesc au fost amplasate, de-a lungul timpului, numeroase stații și
posturi meteorologice dar și posturi hidrologice, care au efectuat și unele măsurători meteorologice. Din
păcate, în urma restructurărilor, a apariției stațiilor automate și a utilizării pe scară largă a informațiilor
satelitare, rețeaua meteorologică s-a redus ca număr de stații și posturi pluviometrice (multe intrând în
administrarea ,,Administratia de Apă Prut-Barlad”).
Stațiile utilizate în această lucrare sunt atât din arealul Podișului Central Moldovenesc, cât și din
proximitatea acestuia, iar pentru analiza precipitațiilor atmosferice s-au utilizat și datele de la posturile
hidrologice din arealul în studiu.
Dintre stațiile meteorologice ale ariei studiate și ale zonelor proxime acesteia, unele au fost închise,
cum sunt Huși, Oncești, Plopana, ele funcționând până în anul 1999.
1.1.2. Istoricul cercetărilor climatologice
Arealul Podișului Central Moldovenesc a beneficiat de numeroase studii de specialitate ce îl cuprind
total sau parțial, însă o mare majoritate sunt concentrate pe caracteristicile fizico-geografice, cu precădere de
natură geologică şi geomorfologică.
Majoritatea cercetărilor fizico-geografice în ariile Podișului Central Moldovenesc, a Podișului
Moldovei, sau a Moldovei au fost efectuate de către cercetători de la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iași și
,,Ștefan cel Mare” din Suceava, precum și de la Stațiunea de Cercetări ,,Stejaru” din Pângărați, mutată apoi la
Piatra Neamț.
1.2. METODE ȘI MIJLOACE DE CERCETARE
Datele climatice vechi, premergatoare anului 1960 au fost accesibile din buletinele meteorologice și
din anuarele meteorologice, însă utilizându-se prioritar date din perioada de după 1960, date provenind ca
medii din 4 observații climatice și, în contextul, admis, al schimbării climatice, mai aproape de realitatera
climatică contemporană. Ele întrunesc, cu prisosință criteriile omogenității și reprezentativitășii, prin
lungimea șirurilor de date și prin calitatea lor. Unele schimbări au intervenit în perioada 1998-2000, o dată cu
trecerea stațiilor meteorologice la observații principale efectuate de către stații meteorologice automate
(Raliță, 2006).
Fondul de date folosit in această lucrare este reprezentat de serii a câte 56 ani din anul 1961 – 2016
pentru majoritatea staților principale, care sunt încă active în cadrul Administrației Naționale de
Meteorologie din România, serii de aproximativ 38 ani pentru stațiile ce au funcționat dar au fost desființat în
6
anul 1999 (Huși, Oncești, Plopana). Fondul de date are ca sursa Administrația Națională de Meteorlogie
(ANM).
Pentru analiza elementului climatic, precipitații atmosferice, pe lângă datele de la stațiile
meteorologice, am utilizat și un fond de date de la posturile pluviometrice amplasate pe arealul Podișului
Central Moldovenesc, pentru o perioadă de 37 de ani, între 1979-2016, date de la Administratia Bazinala de
Apă Prut-Barlad.
S-au utilizat complementar și datele gridului ROCADA, pentru perioada 1961- 2013 (Dumitrescu,
Bîrsan, 2015), ca și datele proveniund din diferite studii de specialitate cu aplicabilitate pe arealul Podișului
Central Moldovenesc. Între toate aceste fonduri de date, am realizat o comparație și omogenizare pentru a
avea un șir de date cât mai complet și omogen, spre obținerea unor rezultate viabile și corecte.
Hărțile ce ilustrează distribuția elementelor pe arealul în studiu precum și graficele și indici climatici,
au fost realizate cu ajutorul bazei de date menționate mai sus, pentru perioada 1961-2016 la majoritatea
stațiilor, iar pentru stațiile care au fost închise sau fondul de date insuficient, s-au folosit și aduceri la zi a
șirurilor de date prin procedee statistice, referințe bibliografice, precum și gridul ROCADA pentru
elementele de bază. Clasifiacrea climatică a fost fundamentată și printr-o serie de indici termici,
pluviometrici și pluviometrici (Cheval et al, 2003). De asemenea trebuie avut în vedere că există unele
elemente care nu se pot extrapola statistic cu rezultate valide, de exemplu cantitatea maximă de precipitații în
24 h, viteza vântului etc, iar la temperaturile extreme ale aerului, întreaga perioadă de funcționare trebuie
menționată, ne recomandându-se compararea perioadelor diferite, de regulă se utilizându-se perioade
comune, dar, din dorința de a prezenta mai detaliat zona, am prezentat și șiruri de date cu alte perioade. Daca
perioada de observații a fost de minim 30 ani, nu pot fi diferențe mari față de medii provenind din șiruri mai
lungi de date și se poate considera studiul reprezentativ.
Reprezentările cartografice au fost realizate cu ajutorul softului TNT Mips având ca referință
Modelul Numeric al Terenului. Astfel, prin extrapolarea datelor climatice cu ajutorul acestor instrumente, au
rezultat hărțile tematice cu hipsometria arealului studiat și repartiția elementelor climatice. Obiectivele
principale ale acestei lucrări prezintă rezonanță teoretică, climatică dar și practică, întrucât elaborarea acestei
lucrări are la bază dorința de a continua studiile anterioare pentru zona Podișului Central Moldovenesc dar și
o importanță aplicativă prin faptul că elementele și fenomenele climatice, în special temperatura și
precipitațiile sunt printre parametrii ce influențează majoritatea activităților socio-economice.
7
CAP. 2. FACTORII CLIMATOGENI
Clima și particularitățile acesteia ce conferă un caracter individual Podișului Central Moldovenesc ca
și unitate fizico-geografică, sunt conturate în cea mai mare măsură de factorii climato-genetici. Acești factori
sunt determinați în primul rând de amplasarea suprafeței Podișului Central Moldovenesc în cadrul spațiului
geografic apoi de caracteristicile fizico-geografice ale zonei, unde datorită interacțiunii dintre acești factori,
se conturează caracterul local și specific al podișului. Trebuie specificat faptul că diferențierile în privința
extinderii spațiale a influențelor factorilor externi la nivelul podișului sunt reduse datorită extensiunii relativ
mici a teritorului pe longitudine/latitudine, ceea ce denotă un important aspect al suprafeței subiacente.
Pentru a alinia această teză cu lucrările deja existente, am studiat modalitatea în care acești factori au
fost analizați. Astfel, în lucrările de specialitate, ce au avut ca subiect de caracterizarea climei și a factorilor
climatogeni, ierarhizarea este diferită de la autor la autor: suprafața activă, factori radiativi, circulația
atmosferei (Clima R.P.R., vol. 1, 1962), radiația solară, circulația generală a atmosferei, suprafața subiacentă
activă (Geografia României, vol I, 1983, Budui,V., Podisul Central Moldovenesc dintre Siret si Sacovat,
2009); radiația solară, suprafața activă, factorii dinamici (V.Băcăuanu, 1980, L. Sfîcă, 2015).
În prezenta lucrare am urmat o succesiune genetică și bazată pe cauzalitate, și anume prin faptul că
radiația solară încălzește diferențiat suprafața activă, are ca urmare o mișcare generală a atmosferei.
2.1. Radiația solară
Radiatia solară constituie principala sursa energetică a fenomenelor naturale care prin încalzirea
diferențiată a suprafeței terestre produce mișcările în atmosferă, și de asemenea, prin procesele de
fotosinteză se transformă în energia esențială a vegetației. De asemenea este și factorul primar în formarea
și modificarea climei pentru regiunile climatice și topoclimatice.
Măsurarea radiației solare se realizează cu ajutorul actinometrelor amplasate la nivelul stațiilor
radiometrice. Acest factor genetic nu a fost măsurat în România printr-o reațea extinsă, ca în alte âări
europene. De abia prin instalarea rețelei de stații automate se pot măsura prin stații mai numeroase unii
parametri ai radiației solare. În cele de mai jos ărezentăm un tabel comparativ cu numărul de stații
radiometrice.
Printre țările cu cea mai bună acoperire se numără Olanda și Italia unde există o stație la cel mult
10,000 km2, România având relativ slabă, cu doar 9 stații la suprafață de aproximativ 237 500 km2. La
nivelul României avem o rețea de stații radiometrice cu o amplasare destul de bună după cum se poate
observa în tabelul de mai jos.
Stațiile radiometrice din România sunt dispuse pe tot teritoriul țării, acoperind o bună parte din suprafață.
Conform cu Pivovarova, pentru o bună acoperire, distanța între stații nu poate fi mai mare de 500 km,
deoarece variația latitudinală a radiației prezintă valori semnificative. (Oprea, 2005)
8
Tab. 2. Rețele de stații radiometrice în unele țări din Europa (Oprea,2005).
Ţara Supr. (Km2) Număr staţii Staţie / km2 H ≤ 500m H > 500m
Franţa 547 026 36 15 195 33 3
Germania 356 274 31 11 492 28 3
Italia 301 252 33 9 129 27 6
M. Britanie 244 130 17 14 360 17 -
România 237 500 9 26 389 8 1
Grecia 131 986 9 16 498 9 -
Bulgaria 110 912 6 18 485 4 2
Ungaria 93 030 5 18 606 5 -
Portugalia 92 082 8 11 510 6 2
Austria 83 853 7 11 979 4 3
Olanda 40 844 5 8 169 5 -
Tab. 3. Rețeaua de stații radiometrice în România (Oprea, 2005)
Staţia Lat. (ϕ) Long. (λ) H (m) Perioadă funcţionare
Iaşi 47o
10'
N 27o
36'
E 90 1951 - 1958; 1963-Act
Cluj - Napoca 46o
47'
N 23o
34'
E 410 1957 - Act.
Deva 54o
52'
N 22o
54'
E 230 1982 - Act.
Timişoara 45o
47'
N 21o
17'
E 90 1957 - Act.
Poiana Braşov 45o
36'
N 25o
33'
E 1026 1989 - Act.
Galaţi 45o
30'
N 28o
02'
E 72 1970 - Act.
Bucureşti 44o
30'
N 26o
13'
E 91 1949 - Act
Constanţa 44o
13'
N 28o
38'
E 12 1952 - Act.
Craiova 44o
19'
N 23o
52'
E 192 1971 - Act.
Variația latitudinală influențează în mod direct durata de strălucire a Soarelui și a unghiului de
incidență a razelor solare, factori care cumulați dictează gradul de încălzire la nivelul surafeței subiaente prin
acțiunea radiației solare. Extinderea latitudinală a Podișului Central Moldovenesc este relativ redusă, se
întinde pe aproximativ jumătate de grad între 46°31’ şi 47°06' lat.N, ceea ce confirmă variațiile minime ale
fluxului radiativ ajuns la nivelul solului.
2.2. Suprafața activă
Pe lângă radiația solară ca factor definitoriu în nuanțarea climei, suprafața activa are de asemenea un
rol foarte important în repartiția si distribuția climei pe etajele sale. Printre cele mai importante elemente ale
suprafeței active este relieful, lanțul Carpaților Orientali fiind una din formele principale de relief ce aduce un
însemnat aport în modificarea și evoluția climei în estul României și pentru arealul în studiu.
9
Suprafața activă reprezintă suprafața terestră cu toate caracteristicile și particularitățile sale
referitoare la relief, vegetație, hidrografie, soluri. Implicarea suprafeței active în influența climei este dată de
procesele ce au loc între masa de aer și suprafața de sub această pătură, cu schimburi energetice sau
modificări ale caracteristicilor (umezeală, temperatură). Rolul suprafeţei active de factor climatogen se
defineşte numai în contextul raporturilor sale cu pătura de aer inferioară a atmosferei, de unde derivă şi
denumirea de „suprafaţă activă”, respectiv cu rol activ în transformarea energiei solare radiante în căldură, în
înfluența asupra umidității aerului şi în transformarea maselor de aer pe măsura deplasării lor. Cu cât această
suprafaţă este mai neuniformă şi mai variată, cu atât mai complexe şi mai diversificate vor fi procesele
climatice generate şi influenţate de ea (Geografia României vol. I, 1983).
Recepţionând, absorbind sau reflectând în mod diferit cantitatea de energie emisă de Soare şi ajunsă
la suprafaţa terestră, suprafaţa activă generează prin neomogenitatea sa diferenţe topoclimatice şi
microclimatice de tip local, cel mult regional. Principalele caracteristici ale reliefului cu rol determinant în
formarea climei sunt reprezentate de altitudinea locului, formele de relief, fragmentarea acestora şi extinderea
lor în suprafaţă, orientarea şi înclinarea pantelor. În această categorie trebuie menționată și acoperirea
formelor de relief, tipul și gradul de acoperire, care au influențe nete asupra elementelor climatice. Pe
lângă relief, suprafață activă (uscatul) cu elementele componente, un rol foarte important în modificarea și
structurarea elementelor climatice este reprezentată de un element decisiv în determinarea climei, și anume
suprafețele acvatice, care reacționează diferit la factorii externi datorită proprietăților fizice diferite.
2.3. Circulația generală a atmosferei
Buna înțelegere a circulației atmosferice, prin prisma echilibrului energetic global, nu este
completă fără o apreciere corespunzătoare a influenței oceanului asupra bilanțului energetic. Cu toate acestea,
o diferență esențială între cele două tipuri generice de suprafață activă, apă și uscat, în afară de diferențele
sub aspectul masei, densității și capacitatea stocării de căldură, joacă un rol important mai ales procesele
transferului radiativ. De aceea un rol important îl joacă suprafața oceanelor (până la o adâncime de câteva
sute de metri), care determină schimburile termice între spațiul acvatic și cel atmosferic. Stratul oceanic este
compus din stratul de adâncime care reprezintă o proporție de aproximativ 90% și stratul de suprafață prin
care se realizează schimbul cu atmosfera. Aceste două straturi sunt prezente la toate latitudinile, cu
mențiunea că la poli, apele de suprafață reci și dense datorită încălzirii solare reduse, ajutate de vânturile
puternice, răciri radiative și creșterea salinității prin inghețare, se produce fenomenul de downwelling. Aceste
mișcări rapide sunt întâlnite în zone relativ restrânse, zonele din apropierea Groenlandei în Atlanticul de
Nord, cât și în marea Weddell, în Antarctica. Procesul este reversibil când calotele glaciare se topesc, și să
devin o sursă de apă relativ proaspătă, de joasă densitate. Una dintre preocupările actuale, în ideea de
încălzire globală este faptul că apa proaspătă eliberată prin topirea calotelor va reduce salinitatea, densitatea,
și, prin urmare, poate încetini procesul de downwelling sau de a inversa circulația oceanelor pe verticală
(Vardavas, Taylor, 2007). Aceste procese sunt importante și pentru aria studiată, întrucât, prezența sa în aria
temperată nordică o situează în zona vânturilor de vest. Cu toate obstacolele montane situate spre vest,
circulația vestică este evidentă chiar și în troposfera medie și are frecvenâa principală și la sol, pentru
teritoriul României. Aportul de vapori generat de evaporația puternică de pe suprafața curentului Golfului,
generează pe majoritatea teritoriului României un climat temperat de tranziție (Ciulache, 1982, 1985,
Apostol, 2000, 2002, Sfîcă, 2009).
Toate aceste fenomene au ca rezultat mișcări generale dintre care cele mai importante este curentul
Gulf Stream, un fenomoen care influențează clima în zona Europei datorită faptului că rezulă variații ale
10
transportului termic și ca urmare variații ale temperaturii suprafeței oceanice. Astfel ca și rezultat,
temperaturile suprafeței apei determină modificări asupra evaporației, deci asupra vaporilor de apă din
atmosferă, nebulozitatea, precipitațiile și prin urmare, modificări climatice la nivel mondial. (Vardavas,
Taylor, 2007).
Fig. 5. Circulația Gulf stream (I.M. Vardavas, F.W. Taylor, 2007,
preluat după UK Met Office/Hadley Centre 2005)
Fig. 6. Indicele NAO în perioada 1864–2007 (http://www.eea.europa.eu/data-and- maps/figures/mean-
winter-december-march-nao-index-1864-2007)
Un alt fenomen generat de mișcările oceanice ce determină modificări semnificative asupra
climatului este reprezentat de Oscilația Nord Atlantică (North Atlantic Oscilation, NAO). “Oscilația Nord-
Atlantică reprezintă o oscilație pe direcția nord-sud în câmpul presiunii atmosferice între Depresiunea
Islandeză (65°N) și Anticiclonul Azorelor (40°N)” (Sfîcă, 2015). Ea are o puternică influență asupra climei
Europei dar și pentru regiuni din Asia. Această formațiune are la bază și se manifestă prin două faze. Faza sa
pozitivă este asociată cu un curent de vest, format între zona de presiune joasă din Islanda și zona de
presiune înaltă din Azore, care transportă formațiuni barice ciclonale și sistemele asociate spre Europa. De
menționat este faptul că diferența de presiune între sistemele barice principale fluctuează pe parcursul anului.
Variabilitatea NAO are o influență considerabilă asupra variabilității climei regionale în Europa, în special în
11
timpul iernii. Astfel suprafețe vaste din nordul Americii, a Atlanticului, Euro-Asia și din zona mediteraneană
prezintă modificări ale temperaturii aerului și la nivelul apei corelate cu variația NAO.
CAP. 3. ANALIZA ELEMENTELOR CLIMATICE
Acest capitol cuprinde analiza elementelor climatice și are o direcționare cu accentul spre cele care
au un impact mai puternic asupra climatului ca ;i, av\ndu-se ]n vedere titlulk lucr[rii ;i obiectivele sale, spre
fundamentarea problematicii privind potențialul climatic în Podișul Central Moldovenesc. În cele ce
urmează, am prezentat câteva aspecte generale asupra parametrilor climatici, dar și aspecte locale, o evoluție
a acestora în ultimii 50 de ani, dar și evidențierea situațiilor deosebite ce au avut loc pe arealul Podișului
Central Moldovenesc și zonelor proxime. Întrucât temperatura aerului este unul din parametrii principali în
determinarea zonelor climatice și implicit al repartiției covorului vegetal, influențează direct procesele și
activitățile mediului natural, fiind unul din elementele interdependente ale sectorului agricol. În urma
observațiilor asupra valorilor temperaturii aerului și procesarea lor, a rezultat evoluția regimului termic
pentru ultima jumătate de secol și distribuția valorilor temperaturii aerului.
Podișul prezintă un relief diferențiat cu altitudini contrastante, de la văile râurilor aferente până la
dealurile și culmile cuestelor prezente. Relieful reprezintă un factor major în variația spațială a elementelor
climatice, întrucât amplasarea geografică a podișului este pe o extindere mică a direcțiilor matematice, de
aceea voi analiza distribuția temperaturii la nivel anual, semestrial, anotimpual și lunar.
Pentru o expresivitate a descrierii parametrului temperatura aerului și realizarea unui studiu complet
al acestui parametru, am utilizat nu doar temperatura medie a aerului, ci și valorile medii ale temperaturii
minime, maxime precum și a temperaturii aerului la nivelul solului, pentru toți acești parametri utilizând
valorile medii zilnice.
3.1. Temperatura suprafeței solului
La nivelul solului se realizează cele mai importante procese climatice, de transformare a radiației
solare în energie calorică, care prin diverse schimburi termice, au un rol de generator termic pentru
troposferă. Prin procesele de absorbție și reflexie, solul transmite energia calorică spre straturi ale atmosferice
inferioare dar și spre cele ale suprafeței active, fie că este vorba de mediu solid sau acvatib. Drept urmare,
temperatura aerlui la nivelul suprafeței terestre este deosebit de importantă pentru fauna și vegetația ce se
dezvoltă pe suprafața terestră în stratul de sol și în apă, prin implicațiile asupra proceselor fizice și chimice
care au loc. În aria studiată, temperatura suprafeței terestre, poate atinge sub acțiunea radiației solare în
timpul zilelor caniculare, din anotimpul de vară, valori de peste 60°C, iar prin procese fizice de radiație și
convecție, căldura se disipă și se produce încălzirea păturii inferioare a aerului, iar în timpul nopții pe fondul
lipsei radiației, această pierdere de căldură se produce mult mai repede.
Temperatura suprafeței solului fiind în dependință cu radiația solară, prezintă un trend asemănător și
ciclul anual înregistrează valorile maxime și minime în raport direct cu radiația solară dar și cu temperatura
medie a aerului. Valorile temperaturilor medii anuale la nivelul surafeței active înregistrează la nivelul
podișului valori între 9,5 și 12,0°C, cu cca 2°C mai ridicate decât cele ale aerului. Valorile maxime sunt în
zona de sud-est a podișului, pe valea râului Prut și scad spre vest, la Plopana fiind măsurată o medie de
12
10,7°C și Roman 11,0°C. Valori mari se înregistrează de asemenea la Iași datorită condiților locale, care
produc diferențe considerabile, dacă analizăm temperatura la stația Bârnova careeste la o distanță redusă.
Tab. 12. Temperatura medie anuală a suprafeței terestre în Podișul Central Moldovenesc (1961-2016), (* 1961-
1999,2003-2016)
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Huși* -3.0 -1.7 3.3 12.0 20.3 24.6 26.2 25.0 18.0 10.2 3.4 -1.1 11.4
Vaslui -3.1 -1.6 3.7 12.0 19.8 24.4 25.8 24.5 17.8 10.3 3.2 -1.3 11.3
Plopana* -3.0 -1.8 3.1 11.0 18.4 22.9 24.6 23.6 17.4 10.1 2.9 -1.1 10.7
Bârnova -4.7 -3.0 1.1 10.1 17.1 21.5 23.8 22.7 16.2 8.7 2.6 -2.7 9.5
(sursa datelor, A.N.M.)
Valoarea minimă se înregistrează la stația Bârnova pe fondul condițiilor locale, stația fiind
înconjurată de pădure, amplitudinea anuală fiind de 28°C, comparativ cu stația Iași unde amplitudinea este de
30,4°C.
Variația lunară are o distribuție similară temperaturii medii a aerului, însă valorile iunie și august se
mențin la valori aropiate de maximul din luna iulie datorită proprietății fizice de a ceda
Fig. 8. Temperatura medie anuală a suprafeței solului în Podișul Central Moldovenesc (1961-2016)
căldura mai greu, de asemenea și amplitudinea prezintă valori mult mai ridicate față de temperatura aerului.
Din punct de vedere al distribuției teritoriale, temperatura suprafeței solului înregistrează valori mult
mai mici pe interfluviile și coastele mai înalte, iar în zonele adăpostite precum văile râurilor se înregistrează
temperaturi cu valori mai mari. Ca și repartiție generală, se observă temperaturi mai ridicate în zona de sud și
sud-est (fig. 9).
Valorile extreme a temperaturii suprafeței solului se înregistrează în luna ianuarie, respectiv iulie.
Minima din luna ianuarie înregistrează o valoare medie de -3,5°C, iar în luna iulie un maxim de 25,7°C. În
luna ianuarie, pe fondul advecțiilor de are rece și a radiației solare reduse, temperatura scade, dar și datorită
-7.0
-2.0
3.0
8.0
13.0
18.0
23.0
28.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
°C
Bacău Bârlad Bârnova Iași Roman
Vaslui Huși Leova Plopana
13
înghețului și a stratului de zăpadă și se menține mai scăzută decât cea a aerului. Un alt factor ce favorizează
temperaturile scăzute la nivelul suprafețe terestre este dat de inversiunile termice, care sunt frecvente în
anotimpul de iarnă.
Dacă amplitudinea la nivel anual este mare, pentru luna ianuarie rezintă valori de 2°C, cu valori
minime în regiunea de nord. La Bârnova, pe fondul altitudinii, inversiunilor termice și a pădurii care menține
timp mai îndelungat aceste inversiuni, se înregistrează minima cu o valoare de -4,7°C, urmată de Iași -3,8°C.
O importanță a inversiunilor este reprezentată de caractreristicile impuse valorilor termice ale lunii ianuarie
pe văile principale, ale râului Siret și Prut. Pe valea Siretului unde inversiunile sunt frecvente, temperatura la
stația Roman este de -3,7°C, Bacău -3,6°C, pe când pe valea Prutului și Depresiunea Huși temperaturile sunt
mai mari, de aproximativ -3,0°C, drept urmare putem afirma că factorii locali impun diferențele termice la
nivelul podișului.
Luna iulie înregistrează cele mai mari valori ale radiației solare, temperatura medie a suprafeței
solului măsoară valori maxime anuale, cu o medie a Podișului Central Moldovenesc de
Fig. 9. Distribuția temperaturii medii anuale la nivelul solului în Podișul Central Moldovenesc (1961-2016)
circa 25,7°C. În funcție de tipul suprafeței, altitudine, orientare, pantă și gradul de acoperire cu vegetație,
temperatura suprafeței solului înregistrează diferențe, acești factori fiind printre cei mai importanți în
distribuția temperaturii suprafeței terestre după radiația solară. Fiind o zonă destul de restrânsă ca și
suprafață, radiația solară nu prezintă diferențe majore pe arealul Podișului Central Moldovenesc, de aceea, pe
14
lângă factorii dinamici și radiativi, caracteristicile suprafeței active sunt cele influențează în special
temperatura suprafeței solului.
Valorile minime se înregistrează în zonele înalte, la Bârnova fiind minimul lunii iulie, cu o valoare
de 23,8°C, Plopana (24,6°C), Bacău (24,8°C). Repartiția la nivelul podișului prezintă o creștere a
temperaturii suprafeței solului de la nord spre sud, și de la vest spre est, astfel că la Huși media lunii iulie este
de 26,2°C, iar mai spre sud, la Bârlad de 26,8°C.
3. 2. Temperatura aerului
Ca factor direct în distribuția temperaturilor medii ale aerului este radiația solară și unghiul de
incidență a acesteia la nivelul suprafeței active, drept urmare este direct influențată de latitudinea la care se
află arealul respective, însă trebuie avute în vedere și caracteristicile fizico-geografice, uscat sau apă,
altitudine de asemenea și direcția circulației atmosferice.
3.2.1. Temperatura medie anuală
Cartarea s-a efectuat pe baza influenței altitudinii asupra temperaturii (fig. 10). După cum se poate
observa în figura 11, temperatura medie multianuală este distribuită la nivelul podișului în funcție de
altitudinea, expoziție, latitudine, gradul de adăpostire (depresiuni, văile râurilor), dar și de considerentele
localizării matematice, astfel că temperatura crește dinpre nord-vest spre est – sud-est, și scade din zonele de
vale spre zonele de coastă. Valorile înregistrate la stațiile aferente zonei sunt de 9,8°C la Leova, și la Huși,
apoi descresc spre vest- nord vest până la 9,4°C la stația Negrești și 9,0°C Roman.
Fig. 11. Distribuția temperaturii medii multianuale în Podișul Central Moldovenesc (1961 – 2016)
15
3.2.2. Temperatura medie semestrială
Mediile semestriale se calculează prin medierea temperaturilor lunare în intervalul aprilie -
septembrie pentru semestrul cald, respectiv octombrie-martie pentru semestrul rece.
Pentru evidențierea temperaturii semestriale este foarte important aspectul circulației maselor de aer,
factor determinant pentru acest parametru. Temperatura medie semestrială este dată de impactul maselor de
aer antrenate de centrii barici din zona țării noastre, diferența între cele două semestre fiind strâns legată de
caracterul ciclic al maselor de aer și centrilor barici. Pentru arealul de studiu, caracteristica semestrului rece
este dată de anticiclonul Euro-siberian și de prezența persistentă a maselor de aer de origine polar-
continentală, reci şi uscate, provenite din direcţiile nord, nord-est şi est, precum și masele de aer de origine
polar maritimă, reci şi umede, transportate de circulaţia nord-vestică, cu o frecvenţă mare în lunile decembrie
şi ianuarie. Anticiclonul Euro-siberian are influență și vara, mai redusă, dar care are impact negativ,
reprezentat de fenomene de secetă, vânturi uscate și fierbinți.
Temperatura medie în semestrul rece. La nivel anual temperatura a înregistrat valori medii
cuprinse între 1,5°C și 2,4°C, valori ce scad de la nord-vest spre sud-est. Valorile cresc de la stația Negrești
unde s-a înregistrat 2,0°C spre Vaslui (2,2°C) și Huși (2,1°C).
Fig. 14. Distribuția temperaturii medii a semestrului rece în podișul Central Moldovenesc (1961-2016)
Însă, în general, ca și distribuție a temperaturii la nivelul podișului, pe dealurile și versanții din vest
coincid cu cele mai scăzute temperaturi. Pentru semestrul rece se poate observa în figura 14, pe harta
repartiției temperaturii medii a aerului în semestrul rece, că valorile înregistrate au valori medii mici de până
la 0,3°C în zonele înalte ale podișului, și cu precădere spre zona de vest și nord-vest a regiunii, la nivelul
16
stațiilor aferente podișului, avem la stația Roman 1,3°C iar la Negrești 1,8°C. În zonele joase și de-a lungul
văilor râurilor temperaturile prezintă valori mai mari, cu un maxim de 2.7°C înregistrat în zona de est și sud-
est a regiunii pe valea Prutului.
Temperatura medie în semestrul cald. Comparativ cu semestrul rece, în semestrul cald se observă
o corelație foarte bună a temperaturii cu altitudinea, conform cu ecuația regresiei din graficul de mai jos (fig.
16). Aceasta se datorează în primul rând pe lipsa sau frecvența redusă a inversiunilor termice. De asemenea,
în timpul stabilității atmosferice, masele de aer cald ajung în depresiuni și văi unde stagnează determinând
temperaturi mai ridicate față de înprejurimi.
În semestrul cald temperaturile variază de la valori reduse în zonele înalte și zonele vestice sud-
vestice până la valori mai mari în zona estică a podișului (Huși) și în văile râurilor sub incidența atitudinilor
reduse, și sub influența amplasării altitudinale și a expoziției cu deschidere sudică sau sud-estică.
În figura următoare (fig. 17), sunt cartate temperaturile medii ale semestrului cald, ce prezintă o
distribuție dictată de etajele altitudinale, cu valori maxime în zonele joase de vale, cu o scădere rapidă cu
altitudinea, datorită gradiuenților termici verticali mari. Valorile cele mai scăzute s-au înregistrat în zona de
sud-sud-vest a podișului, valori mai mici de 10°C, înregistrate în ariile cele mai înalte.
În zona de sud-est și pe văile râurilor, datorită specificului arealului depresionar, se înregistrează cele
mai mari valori în semestrul cald, 17,6°C la Huși. Pe zonele înalte ale custelor și spre nordul și vestul
podișului, temperaturile scad treptat. Printre factorii ce pot influența temperatura aerului pentru arealul
Podișului Central Moldovenesc se enumeră: poziționarea geografică latitudinal și longitudinală, pe văi sau
culmi și altitudinea. La stația Huși, amplasată în zona extremă estică se înregistrează cele mai mari valori ale
temperaturii, valoarea medie multianuală fiind de 9,5°C.
Fig. 17. Distribuția temperaturii medii a semestrului cald în Podișul Central Moldovenesc (1961 - 2016)
17
3.2.4. Temperaturile medii lunare
Temperatura medie lunară a aerului în Podișul Central Moldovenesc prezintă un mers normal, cu o
minimă multianuală în luna ianuarie la stația Vaslui (-3,6°C) și o maximă în luna iulie la stația Huși (21°C).
Salturile termice se evidențiează între lunile martie-aprilie respectiv octombrie-noiembrie, în lunile când
ciclul vegetal își începe cursul, respectiv își încetează ciclul de vegetație, astfel un moment important din
punct de vedere termic, sub aspectul favorabilității dezvoltării agriculturii.
Fig. 27. Distribuția temperaturii medie a lunii ianuarie în Podișul Central Moldovenesc (1961 – 2016)
Temperaturile medii lunare la stațiile meteorologice din Podișul Central Moldovenesc și din aria
înconjurătoare sunt prezentate în fig. 26.
La nivel lunar se evidențiază două salturi termice, unul pozitiv în martie-aprilie respectiv negativ în
octombrie-noiembrie. Amplitudinea maximă se înregistrează între lunile martie-aprilie
Regimul anual al temperaturii medii lunare în Podișul Central Moldovenesc are aceeași evoluție
generală, cu o medie maximă lunară înregistrată în luna iulie (21,5°C), respective media minima înregistrată
în luna ianuarie (-3,0°C). Pentru lunile caracteristice, ianuarie și iulie s-au realizat și hărțile repartiției
temperaturii la nivelul podișului (Fig. 27 și 28). Lunile caracteristice se remarcă printr-un maxim de 21,7°C
la stația Huși și un minim de -3,7°C la stația Roman.
18
Fig.28. Distribuția temperaturii medie a lunii iulie în Podișul Central Moldovenesc (1961 – 2016)
Se poate observa o mai mica diferență între stații în luna ianuarie, de doar 1°C, datorită faptului ca
temperatura este mai uniformă la nivel spațial decât în semestrul cald, când în luna iulie sunt diferențe de
până la 1,5°C, datorită încălzirii puternice în timpul zilei și aici diferențele între stații pot avea mai multe
cauze, de la caracterul suprafeței active la gradul de fragmentare și pantele zonei.De asemenea, în distribuția
lunară a valorilor termice se poate observa prin aliniamentul stațiilor în grafic, influența altitudinii asupra
temperaturii. Astfel, în lunile de vară, se observă o scădere a valorilor o dată cu urcarea în altitudine, pe când
în semestrul rece, valorile sunt neuniforme, pe fondul condițiilor locale.
3.3. Presiunea atmosferică
Prin presiunea atmosferică se înțelege presiunea hidrostatică a atmosferei, care se manifestă în
aceeasi măsură în toate direcțiile. Cu alte cuvinte reprezintă greutatea atmosferei care apasă pe unitatea de
suprafață, fiind exprimată în hectopascali, echivalentul milibarilor ce corespund la 4/3 mm coloană de mercur
cu o bază de 1 cm2 (Clima României, 2008). Temperatura aerului este unul din parametrii climatici care are
un puternic impact asupra presiunii atmosferice, prin prisma proprietăților fizice ale aerului ce constituie
atmosfera, și determină variații invers proporționale cu ale temperaturii aerului. Un alt factor este reprezentat
de altitudine, care de asemenea este în raport invers proporțional, astfel datorită faptului că odată cu creșterea
altitudinii, densitatea aerului scade iar presiunea atmosferică, greutatea atmosferei pe suprafață scade.
19
Repartiția presiunii la nivelul țării noastre este în principal dictată de diferențele altitudinale.
Presiunea atmosferică înregistrează variaţii în timp reduse, însă pe fondul de date de la stațiile
meteorologice rezultă două maxime şi două minime la nivel anual. Extremele valorile au la bază în
principal variația temperaturii aerului dar și de circulația maselor de aer care produce schimbări bruște ale
presiunii aerului în funcție de proprietățile acestora.
Minimul presiunii atmosferice este înregistrat în lunile de vară, iunie-iulie, pe fondul încălzirii
puternice ale suprafeței active, iar un minim secundar în luna aprilie datorită saltului termic și accentuarea
roceselor de convecție. Astfel, minimul la nivelul Podișului Central Moldovenesc este măsurat la stația
Vaslui, 1000 mb în luna iulie, urmat de stațiile Iași, Podul Iloaiei și Huși unde media multianuală a
presiunii atmosferice înregistrează o valoare de 1002,5 mb în luna iunie.
Tab. 23. Presiunea medie lunară și anuală în Podișul Central Moldovenesc și în aria limitrofă (1961-2013).
Luna/Stația
Bârlad Bârnova Iași Negrești Roman Vaslui
01 1007.5 978.3 1002.9 989.9 997.0 992.9
02 1006.4 975.9 1001.7 986.4 995.9 991.9
03 1005.0 974.2 1000.2 987.2 994.3 990.8
04 1001.9 973.9 997.4 988.0 992.1 987.9
05 1002.4 974.8 998.0 985.5 992.6 988.4
06 1001.5 974.5 997.4 985.3 991.5 987.8
07 1001.5 974.4 997.4 985.8 992.4 988.0
08 1002.4 975.6 998.4 986.5 993.4 988.9
09 1005.1 978.3 1001.2 988.4 995.6 991.5
10 1007.6 979.8 1003.2 990.6 997.1 993.8
11 1006.7 978.9 1002.3 992.6 996.2 992.8
12 1006.7 978.1 1001.7 989.2 995.5 993.0
Media 1004.6 976.4 1000.1 988.0 994.5 990.6
Sursa datelor: ROCADA
3.4. Vântul
3.4.1. Direcția vântului
Conform bibliografiei, regiunea studiată, ca și întreaga Românie, se află în zona vânturilor de vest,
însă, sub influența reliefului major din această parte a Europei, mai cu seamă a Carpaților Orientali, ca și a
reliefului local, frecvența vântului pe direcții la nivelul Podișului Central Moldovenesc prezintă o dispunere
principală pe direcțiile nord și nord-vest (tab. 24).
Tab. 24. Frecvența medie a vântului pe direcții la stațiile din Podișul Central Moldovenesc (1961-2006)
N NE E SE S SV V NV Calm
Plopana* 9.9 1.0 1.3 11.4 11.3 5.1 5.7 21.0 33.2
Vaslui 17.1 4.4 7.8 17.6 3.5 1.0 1.8 20.9 25.8
Husi** 15.0 3.4 2.6 7.6 9.2 2.6 4.5 16.8 38.3
*(1961-1999), **(1961-1998).
20
Fig. 30. Frecvența medie anuală (%) pe direcții a vântului în Podișul Central Moldovenesc (1961-2006), (Huși, 1961-
1998; Plopana, 1961-1999).
Ca frecvență medie anuală, în Podișul Central Moldovenesc, pentru media tuturor stațiilor, se
înregistreză pentru direcția principală, nord-vest o pendere de 18,8%, urmată de direcția nordică cu 13,1% și
cea sud-estică 10,5%. Cele mai mici frecvețe aparțin direcțiilor nord-est și sud-vest cu 3,2% respectiv 4%.
Însă, în funcție de particularitățile fizico-geografice a fiecărei zone, frecvențele direcțiilor sunt foarte diferite
la nivelul întregului areal. În vecinătatea vestică, în Culoarul Siretului, la Roman, datorită canalizării și
prezenței la vest a piemontului subcarpatic, direcțiile vântului de vest înregistrează frecvențe reduse (2.1%) și
frecvențele maxime sunt ale direcțiilor nord și nord-vest cu valori apropiate și care împreună însumează 30%.
Pe fondul adăpostirii față de direcțiile vest și est, la Roman se înregistrează și cea mai mare pondere a
calmului atmosferic de 38,8%. De remarcat este și influența caracteristicilor locale în vecinătatea sudică, la
stația meteorologică Plopana, care este amplasată între două interfluvii pe direcția nord-vest - sud-est și unde
direcția predominantă este cea nord-vest cu 21% și direcția sud-est cu 11.4% din cazuri. De asemenea la Huși
și la Vaslui, cu toate că sunt în zona estică, departe de barajul orografic, direcțiile principale sunt dictate de
condițiile locale. La Vaslui, fiind amplasat pe valea râului Bârlad, vântul este canalizat pe direcțiile principale
0
10
20
30N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Calm 25.8%Vaslui
0
5
10
15
20
25N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Calm 33.2%Plopana
0
5
10
15
20
25N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Calm 38.3%Huși
0
10
20
30N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Calm 18.5%Iași
0
5
10
15
20
25N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Calm 38.8%Roman
21
ale văii și anume nord - nord-vest cu 20,9% și 17,1% N, respectiv sud-est cu 17,6%, aici înregistrându-se cea
mai mare pondere pe direcția sud-est.
Distribuția calmului atmosferic nu respectă tiparul altidudinal sau latitudinal, el fiind maxim în
Culoarul Siretului, stația Roman (38,8%) și în regiunea de la sud de Podișul central Moldovenesc, la Plopana
cu 33,2%, dar și în regiunea opusă, la Huși cu 38,3%. Pe axa nord-sud, la nord de aria studiată, la stația Iași
se înregistrează una din cele mai mici valori ale calmului atmosferic de 18,5% iar în partea sudică a ariei
studiate, stația Vaslui, valori mai apropiate de media pe întreaga arie, 25,8%. La nivel anual se poate observa
că direcția principală la nivelul Podișului Central Moldovenesc este nord-vest,. Valorile cele mai mici ale
frecvenței se înregistrează pe direcția est (Huși), iar la Vaslui direcția sud-vest, pe fondul canalizării vântului
pe văile râurilor principale.
3.4.2. Viteza vântului
Vitea vântului este influențată într-o foarte mare măsură de condițiile și particularitățile morfologice
și structurale ale zonei. La nivelul țării noastre, regimul vântului este determinat în primul rând de
particularitățile circulației generale a atmosferei, cât și de cele a suprafeței subiacente, de asemenea trebuie
luat în considerare si barajul orografic carpatic, ce determină o redirecționare a vântului, influențând direcția
și viteza deopotrivă (Clima României, 2008). Astfel, tendința generală care se manifestă la estul Carpaților
Orientali, de modificare a direcției predominante a circulației generale a atmosferei, din vest, în nord și nord-
vest la nivelul solului, se resfrânge și asupra vitezei vântului (Apostol, 2004).
Viteza vântului în arealul Podișului Central Moldovenesc are o distribuție foarte neuniformă, in
funcție de particularitățile fiecărei zone. De asemenea, de menționat faptul că datele utilizate provin de la
înălțimea standard de măsurare, iar o dată cu urcarea în altitudine, viteza vântului crește exponențial, o dată
ce obstacolele, fie de natură antropică sau fizico-geografică, se reduc.
De menționat faptul că vitezele calculate în tabelul de mai jos sunt vitezele medii anuale în care este
inclus și calmul atmosferic. La nivel anual, pentru Podișul Central Moldovenesc, viteza vântului înregistrează
valori maxime în luna ianuarie, când depășesc valoarea de 3m/s. La stația Plopana, datorită altitudinii la care
este amplasată, viteza înregistrează o valoare maximă de 3,0 m/s, de asemenea și la Iași unde stația este într-
un areal deschis circulației, ce duce la înregistrarea unei viteze medie anuală de 3,0 m/s.
Tab. 25. Viteza medie lunară și anuală la stațiile din Podișul Central Moldovenesc (1961-2016)
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Iași 3.4 3.7 3.6 3.6 3.0 2.7 2.6 2.4 2.5 2.7 3.1 3.1 3.0
Huși 2.8 3.1 3.1 3.2 2.8 2.5 2.4 2.1 2.0 2.1 2.4 2.6 2.6
Vaslui 3.0 3.1 3.2 3.3 2.9 2.6 2.4 2.2 2.2 2.4 2.7 2.8 2.7
Negrești 2.9 3.1 3.2 3.2 2.9 2.6 2.4 2.1 2.2 2.4 2.6 2.6 2.7
Plopana 2.9 3.5 3.7 3.6 3.3 3.0 2.8 2.4 2.8 2.5 2.8 2.7 3.0
Huși, 1961-1998; Plopana, 1961-1999; Sursa datelor: A.N.M.
Viteza vântului crește o dată cu altitudinea, însă sunt cazuri când pe fondul canalizării pe văi
și culoare, vântul capătă viteze mari chiar și la altitudini mai reduse. Vitezele cele mai scăzute la nivel anual
se înregistrează în lunile de vară, când, pe fondul stabilității accentuate, calmul atmosferic prezintă valori
22
maxime. În luna august, vitezele medii au fost în jur de 2 m/s, la Plopana (2,4 m/s) și sub 2,0 m/s la stațiile
Roman și Bacău (1,9 m/s).
3.5. Umezeala aerului
Cel mai important parametru al umezelii atmosferice este umezeala relativă a aerului. Aceasta este în
relație direct proportional cu umezeala absolută și în relație invers proportional cu temperature aerului,
element de determină capacitatea de reținere a vaporilor de apă, astfel umezeala relativă crește o dată cu
scăderea temperaturii.
Cantitatea de vapori de apă din aer este influențată ațât de particularitățile fizice ale maselor de aer în
mișcare, cât și de caracteristicile locale ale suprafeței active. Astfel, surafețele acvative și formațiunile
vegetale masive (pădurile), constituie surse importante de evaporație ce asigură o evapotranspirație continuă,
care au ca rezultat creșterea cantității de vapori în aer (Geografia României, vol I, 1983).
3.5.3. Umezeala relativă a aerului
Umezeala relativă a aerului la nivelul României este distribuită mai ales în funcție de temperatură,
care depinde direct și puternic de altitudine, deci cele mai mari valori se înregistrează la cele mai ridicate
altitudini. Deasemenea arii cu mari suprafețe acvatice, litoralul și Delta Dunării, bine aprovizionate cu vapori
de apă, au valori ale umezelii relative ridicate.
La nivelul Podișului Central Moldovenesc, umezeala relativă înregistrează valorile medii multianuale
maxime în zonele de nord și vest iar valorile minime în zona de sud, sud-est iar amplitudinile mici
evidențiază faptul că diferențierea se face pe fondul factorilor locali, întrucât la nivelul podișului se remarcă
influențele mai mari a maselor de aer continental. Valorile medii anuale și lunare ale umezelii relative la
stațiile meteorologice din Podișul central Moldovenesc sunt prezentate în tab. 28 și fig. 40.
Tab. 28. Mediile multianuale a umezelii relative în Podișul Central Moldovenesc (1961-2016)
Statia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Huși 82.3 81.4 76.2 68.3 66.7 67.8 67.6 66.8 71.9 77.0 82.6 83.7 74.4
Vaslui 84.8 82.1 75.9 69.1 68.1 69.6 70.1 70.4 73.8 77.9 82.9 85.8 75.9
Negrești 86.9 84.2 78.6 72.5 71.7 73.1 72.7 73.6 76.7 80.6 85.4 87.3 78.7
Plopana 85.7 83.4 79.9 74.3 74.1 75.3 75.6 76.1 77.9 80.8 84.5 86.4 79.5
Bârnova 85.7 83.7 72.5 66.1 71.2 73.0 71.6 71.5 74.5 81.8 83.1 84.9 76.6
Huși, 1961-1998; Plopana, 1961-1999; Bârnova, nov. 2003-2016) Sursa datelor: A.N.M.
La nivel multianual, umezeala relativă medie în Podișul Central Moldovenesc, pentru perioada 1961-2013 a
prezentat o evoluție asemănătoare la nivelul stațiilor avute în studiu, cu creșteri accentuate pentru două
decenii, începând cu anul 1961, până în anul 1980, staționare la un nivel ridicat timp de un deceniu (până în
anul 1990), apoi scădere timp de cca 3 decenii, până în prezent, când se înregistrează valori la fel de scăzute
ca și la începutul ciclului, în deceniul 1960-1970 (fig. 40
23
3.6. Nebulozitatea
Capacitatea atmosferei de reținere a apei sub formă de vapori este limitată de temperatură.
Condensarea sau sublimarea vaporilor de apă în atmosferă determină apariția norilor – sisteme coloidale
formate din picături fine și/sau de cristale de gheață aflate în susensie. Totalitatea norilor de pe bolta
cerească, sau în sens mai restrâns, gradul de acoperire al bolții cerești cu nori, definește nebulozitatea
atmosferică (Clima României, 2008).
Importanța nebulozității sub aspect climatic este dată de faptul că produce modificări importante
asupra altor elemente climatice (radiaţia solară, durata de strălucire a Soarelui, temperatura, precipitaţiile
atmosferice, umiditatea aerului) prin proprietățile fizico-chimice ale formațiunilor noroase. Radiația solară
directă și durata de strălucire a Soarelui sunt în cea mai mare măsură afectate de vaporii de apă ce constituie
nebulozitatea atmosferică, prin modificarea fluxului radiativ în funcție de tipul și extinderea formațiunilor
noroase.
3.7. Durata de strălucire a Soarelui
În Podișul Central Moldovenesc, distribuția duratei de strălucire a soarelui se poate observa în harta
distribuției acestui parametru, în care valorile măsurate cresc spre direcția sud sud-est, și un aspect important
de menționat este în legătură cu expoziția și panta, elemente care au un efect major în valoarea acestui
parametru.
Fig. 45. Distribuția duratei de strălucire a Soarelui în Podișul Central Moldovenesc
24
În luna decembrie, clasa predominantă a fost în medie, cea cu valori între 50 și 100 de ore, și
reprezintă peste 70% din numărul de cazuri. Clasa cu valori sub 50 a prezintat o frecvență medie de peste
20%, excepție fiind la stația meteorologică Vaslui, unde reprezintă în jur de 15% din totalul lunii decembrie.
Valorile încadrate între 100 și 150 de ore sunt întalnite destul de rar, la stația Huși fiind frecvența maximă a
acestei clase, cu 5,7%, iar la nord de aria studiată, la Iași valorile între 100 și 150 au înregistrat cea mai mică
frecvență, valorile medii maxime anuale ale duratei de strălucire a soarelui au fost la stația meteorologică
Huși, iar valorile medii minime anuale la stația meteorologică Iași.
Fig. 46. Frecvența duratei medii de strălucire a Soarelui pe clase de valori pentru luna decembrie (stânga) și
iulie(dreapta) în Podișul Central Moldovenesc (1961-2013)
Pentru luna decembrie, clasele predominante au fost cuprinse între valorile 0 și 150 ore, iar luna iulie
a avut clasele încadrate între valorile 200 și peste 350 (fig. 46).
Pentru luna iulie, frecvența maximă este cea a valorilor cuprinse între 250 și 300 ore și reprezintă
peste 50% din cazuri, iar frecvența minimă este pentru valorile mai mari de 350 ore și reprezintă sub 10% din
cazuri. Maximul clasei cu valori de peste 350 ore s-a înregistrat la stația Huși cu 7,5%, iar minimul la Iași.
Interesant la stația Iași este faptul că valorile cuprinse între 200-250 și 300-350 au aceeași frecvență de
producere de 20,8%.
Durata de strălcire a Soarelui în Podșul Central Moldovenesc prezintă un mers crescător din luna
decembrie când se înregistrează minimul până în luna iulie când atinge valori maxime, cu o distribuție a
valorilor minime în partea vestică și nord-vestică, ce cresc înspre sud și sud est.
3. 8. Precipitațiile atmosferice
Ca și distribuție la niveul podișului, cantitățile medii anuale, semestriale, anotimpuale și lunare de
precipitații prezintă o creștere în raport cu altitudinea dar se observă o scădere în zona de vest a regiunii, cu
adăpost mai eficient spre vest, prin apropierea de Carpații Orientali, fapt ce diminuează acțiunea unor pasaje
ale fronturilor ciclonilor mediteraneeni.
3.8.1. Regimul anual
Regimul anual al precipitațiilor atmosferice la nivelul Podișului Central Moldovenesc este prezentat
în cele ce urmează prin harta repartiției spațiale a acestora și graficul valorilor medii anuale pe stații
meteorologice și posturi pluviometrice.
Se observă în fig. 48, creșterea evidentă a cantităților medii anuale de precipitații, cu altitudinea, dar
și spre vest și mai ales spre nord. Coasta Iașilor, cu latitudinea de cca 350 m în plus față de valea Bahluiului
28.3 15.1 20.8 9.4 5.7
54.754.7 56.6
56.6 52.8
15.1 26.4 20.8 28.3 34.0
1.9 3.8 1.9 5.7 7.5
R O M A N N E G R E S T I I A S I V A S L U I H U S I
200-250 250-300 300-350 >350
20.8 22.6 26.4 15.1 22.6
75.5 73.6 71.7 81.1 71.7
3.8 3.8 1.9 3.8 5.7
R O M A N N E G R E S T I I A S I V A S L U I H U S I
0-50 50-100 100-150
25
și Bahluiețului, cu grad ridicat de masivitate și continuitate, constituie un obstacol notabil în calea maselor de
aer care au, în aria centrală a Moldovei, direcția predominantă nord-vest sau nord-nord-vest.
Fig. 48. Distribuția cantităților medii anuale de precipitații în Podișul Central Moldovenesc (1961 – 2016)
După cum se poate observa în harta din fig. 48, cantitățile medii anuale sunt moderate la contactul cu
Culoarul Siretului, unde deși versantul vestic este înalt și masiv, situarea sa în umbra Pietricicăi Bacăului o
face să resimtă efecte de adăpost spre vest și ușoare procese foehnale. Procesul se accentuează spre est, după
traversarea fiecărei culmi înalte, culmi care, în Podișul central Moldovenesc, au în majoritatea cazurilor
orientarea nord-sud.
3.8.2. Regimul semestrial
Semestrul cald. Regimul anual al precipitaţiilor medii lunare se caracterizează prin cantităţi mari la
sfârşitul primăverii și vara, maximul fiind plasat în luna iunie și un minim în lunile anotimpului rece, în luna
ianuarie la Huși, Vaslui, Plopana, Negrești și în luna februarie la Iași și Roman. Aceasta, cumulat, decide și
regimul mediu semestrial. Regimul precipitaţiilor și cantitățile mari din semestrul cald pot fi explicate pe
fondul centrilor barici ciclonali ce antrenează mase de aer umed dinspre Atlantic, dar în semestrul cald
precipitaţiile sunt în mare parte şi de natură convectivă, sub regim baric anticiclonal și ciclonal, pe fondul
unei umezeli ridicate a suprafeţei active și o creștere a valorii temperaturii, care pot determina precipitații
convective, care accentuează caracterul neuniform spațio-temporal al precipitațiilor. Evident, precipitațiile cu
geneză regională, datorită evapotranspirației de pe suprafața uscatului european (sol, vegetație, oglinzi de
26
apă, activități antropiuce) sunt cu mult mai mari decât se prezuma până în prezent. Aceste constatări au fost
efectuate în ultimele decenii, prin analiza izotopilor (Bottyán et al 2017).
Valorile maxime se produc în zonele înalte din sud-vestul si vestul arealului, la vest de aria studiată,
la Roman și Bacău, în vestul Podișului Central Moldovenesc, la Lipova și Băcești, dar mai ales pe culmile
nordice, unde, la Bârnova unde se înregistrează maximul de la nivelul podișului, o valoare excepțional de
mare pentru Podișul Moldovenesc și chiar pentru aria subcarpatică, 468,0 mm. Regimul precipitaţiilor și
cantitățile mari din semestrul cald poate fi explicate pe fondul centrilor barici ciclonali ce antrenează mase de
aer umede dinspre Atlantic, dar în semestrul cald precipitaţiile sunt în mare parte şi de natură convectivă, sub
regim baric ciclonal pe fondul unei umezeli ridicate a suprafeţei active și o creștere a valorii temperaturii care
pot determina precipitații convective, de aici și caracterul neuniform al precipitațiilor.
Fig. 50. Distribuția precipitațiilor medii a semestrului cald în Podișul Central Moldovenesc (1961 – 2016)
Cantitățile de precipitații mari căzute în semestrul cald este un aspect pozitiv din punct de vedere al
potențialului agro-climatic, necesarul de apă fiind în mare parte în perioada de vegetație. În semestrul cald se
înregistrează cantități medii aproape duble față de semestrul rece, și cu precădere în lunile anotimpului de
vară, din iunie până în luna august când procesele convective sunt maxime pe fondul încălzirii puternice a
suprafeței subiacente. La stația Bârnova ce dispune de un amplasament aparte, cantitățile semestrului cald
ating două treimi din cantitățile medii anuale pentru stații de la altitudini mai joase precum Priscani sau
Drânceni (fig. 50).
Semestrul rece. Precipitațiile la nivelul semestrului rece se produc într-o cantitate redusă, de circa
50% din valoarea celor din semestrul cald (tab. 36), iar mediile maxime lunare se produc începând cu luna
octombrie până în luna decembrie, ca apoi să scadă în lunile ianuarie și februarie, care sunt lunile cu cele mai
27
mici precipitații la nivel anual. Corelația cu altitudinea este bună, dar nu atinge coeficienții din semestrul
cald.
Distribuția spațială a cantităților medii de precipitații în semestrul rece este prezentată în fig. 52.
Ponderea cantităților medii semestriale de precipitații este destul de neuniformă la nivelul podișului, în
primul rând între cele două semestre, cel cald are o pondere mai mare în defavoarea celui rece la toate
stațiile, dar și spațial. Un alt aspect al neuniformității este dat de faptul că semestrul ocupă o pondere diferită
în funcție de zona geografică, astfel că din punct de vedere longitudinal, semestrul rece ocupă doar 27% din
suma medie a precipitațiilor la nivel anual la vest de aria studiată, în Culoarul Siretului, la Roman, iar la est
de aria studiată, pe malul stâng al Prutului, cantitatea medie a semestrului rece ocupă o pondere de 38% suma
medie a precipitațiilor la nivel anual (Leova).
Fig. 52. Distribuția precipitațiilor medii a semestrului rece în Podișul Central Moldovenesc (1961- 2016)
3.8.6. Cantitățile de precipitații ≥ 0,1 mm
Ca și cantitățile maxime de precipitații în 24 h, frecvența precipitațiilor care au cantități încadrate
între anumite praguri se înregistrează aleatoriu și cu o mare variabilitate. Aceste categorisiri au în principal
utilizare pentru domeniul agricol, în special frecvența cantităților de precipitații cu eficiență agricolă (cele
care depățesc 5, adică 5 l/mp). Cantitățile de precipitațiilor mai mari de 0,1 mm, prag ce marchează numărul
de zile cu precipitații sunt extrem de important din punct de vedere climatologic. Ele sunt prezentate în
tab.39. Numărul mediu de zile cu precipitații ce depășesc 0,1mm înregistrează un maxim în lunile cu
maximul pluviometric la nivel anual, în luna iunie, la vest și nord de aria studiată, în luna mai. Numărul
mediu cel mai mic în care se produc precipitații mai mari de 0,1mm sunt în lunile de toamnă, cu precădere
28
luna octombrie când la Bârlad și Huși sunt în medie un număr de 7 respectiv 6,9 zile, dar la vest de aria
studiată, chiar și în septembrie (tab. 39).
Au fost extrapolate valorile medii ale zilelor cu precipitații mai mari de 0,1mm, pentru o privire de
ansamblu al distribuției acestui parametru pe arealul Podișului central Moldovenesc (fig. 55). Astfel, la nivel
anual, frecvența maximă se înregistrează la Bârnova cu 137,7 de zile, la sud-vest de aria studiată, în Culoarul
Siretului, la Bacău, 135,1 zile, iar în zona de sud și sud-est sunt în jur de 120 zile, cu minime la Huși, de
115,6 zile și la Vaslui, de 120,5 zile.
Fig. 55. Distribuția zilelor cu cantități de precipitații ≥ 0,1 mm în Podișul Central Moldovenesc (1961-2007)
29
CAP. 4. ANALIZA FENOMENELOR ȘI PROCESELOR CLIMATICE
4.1. Fenomenele climatice în Podișul Central Moldovenesc
4.1.1. Fenomene climatice specifice semestrului rece
Dintre fenomenele ce se manifestă în semestrul rece, majoritatea prezintă riscuri climatice (în special în
anotimpul de iarnă), atât pentru sectorul socio-economic cât și pentru populație și sectorul agricol.
Fenomenele ce vor fi analizate sunt, în ordine, cele produse pe suprafața terestră, : bruma, poleiul; cele
produse în stratul inferior de aer, chiciura moale și tare; apoi precipitațiile specifice semestrului rece, burnița,
lapovița și ninsoarea.
Bruma. La nivel mediu anual, numărul de zile cu brumă în Podișul Central Moldovenesc, este
crescut, comparativ cu treritoriul României, unde se observă cele mai mari valori în ariiile joase și cele de
deal, în zone în care influența circulației vestice este mai redusă. Ariile foarte umede, cum este Culoarul
Siretului au valori foarte mici (Roman, 35,6 zile), ca și culmile împădurite (Bârnova, 44,3 zile), în arii cu
foehnizare valorile sunt moderate (Huși, 50,1 zile) și valorile medii cele mai ridicate pe văile largi (Iași, 69,8
zile, Vaslui, 68,5 zile, Negrești, 64,8 zile), zone depresionare unde inversiunile termice frecvente și intense
determină scăderea și menținerea temperaturilor reduse pe o perioadă mai lungă de timp, iar numărul mediu
anual al zilelor cu brumă depășește 65 zile (fig. 56).
Distribuția zilelor cu brumă la nivel anual are o mare preponderență în semestrul rece, aproximativ
94% (51 de zile, medie multianuală pentru întregul Podiș și aria limitrofă) iar în semestrul cald doar 6% (3
zile) din media la nivel anual care înregistrează un total de aproximativ 54 de zile. la 68,5, respectiv 64,8 (fig.
56). Acest lucru se poate observa și la regimul mediu lunar al fenomenului ce se manifestă și mai târziu în
aceste arii depresionare, unde, în luna mai la Vaslui și Negrești se înregistrează numărul maxim de zile cu
fenomenul de brumă, de circa 0,4 zile. Aici, frecvențele în luna aprilie sunt deosebit de mari, constituind un
pericol major pentru legumicultură, horticultură, pomicultură și viticultură (fig. 57). De două ori la fiecare 5
ani, este de aștepta o brumă târzie, cu efecte negative asupra culturilor, chiar și în luna mai.
Poleiul Fenomenul de polei apare ca urmare a înghețării picăturilor de apă în contactul cu suprafața
subiacentă supra răcită. În condiții de temperaturi apropiate de valoarea de 0°C precipitațiile sub formă
lichidă cad pe suprafața ce are temperaturi sub 0°C și îngheață la contactul cu aceasta. De aceea, stratul depus
ca și distribuție este uniform, în grosimi similare și ia forma suprafeței de contact. Temperatura optimă de
formare se încadrează între valorile de 0 și -3°C, la temperaturi mai joase precipitațiile își schimbă starea
lichidă.
Fenomenul are o frecvență moderată pe teritoriul României (de regulă 3-5 zile). În aria studiată
fenomenul are o relație directă cu temperatura, generată de către altitudine, valorile crescând de la 3,2 zile pe
an, la 11,8 zile la Plopana (valoare notabilă pentru o arie deluroasă), (fig. 59). La vest de aria studiată, în
Culoarul Siretului, ca și pe culmile împădurite, valorile medii anuale sunt moderate.
La nivelul Podișului Central Moldovenesc frecvența fenomenului de polei oscilează în jurul valorii
de 5 zile și anii cu cel mai mare număr mediu a fost 1984 cu valori apropiate de 14 zile și 1996 cu un număr
mediu de 12 zile.
30
Chiciura În Podișul Central Moldovenesc fenomenul de chiciură înregistrează o medie de 11,2 zile
anual și se manifestă cu o frecvență mai mare în zonele înalte, mai ales chiciura tare. Valorile medii anuale
cresc odată cu altitudinea, de la 7,9 zile la Negrești, la 15,9 zile la Plopana Valorile sunt asemănătoare celor
din regiunile deluroase ale României, chiar ușor mai crescute (fig. 62), (Clima. României, 2008).
La nivel anual, spre deosebire de brumă, chiciura se produce în aria studiată doar în semestrul rece,
prima lună de producere în Podișul Central Moldovenesc fiind noiembrie cu excepții în octombrie la Iași și
Bârnova cu o medie de 0,1 zile. Ultima lună de producere este luna martie în condiții anticiclonale cu o
puternică advecție de mase de aer foarte reci.
Burnița
Burnița este un fenomen ce se manifestă pe tot parcursul anului însă mai frecvent în semestrul rece.
În semestrul rece condițiile ideale de formare a burniței sunt reprezentate de o stabilitate atmosferică și pe
fondul formațiunilor noroase stratiforme, precipitațiile au un caracter uniform, cantități sunt reduse însă pe o
durată de timp extinsă.
În Podișul Central Moldovenesc, numărul mediu anual de zile cu burniță este de aproximativ 14 zile,
cu o repartiție spațială ce nu ține de altitudine sau latitudine, ci mai mult de condițiile de circulație și
specificul climatic regional, podișul fiind foarte diferențiat din punct de vedere fizico-geografic. Astfel, se
înregistrează un maxim de 19,9 zile la nord de aria studiată, la Iași la o altitudine de 102 m, pe când la vest de
aria studiată, în Culoarul Siretului, la Roman, unde altitudinea este mult mai mare (216 m) și înregistrează un
număr de doar 9,5 zile, iar la Bârnova unde altitudinea este de peste 350 m se înregistrează un număr de 17,2
zile.
Lapovița Numărul mediu anual de zile cu lapoviță în Podișul Central Moldovenesc se încadrează în
jurul valorii de 7,2 zile, frecvența mai mare fiind înregistrată în partea estică, sud-estică și sudică, cu
expunere spre circulația dinspre anticiclonul Euro-Asiatic. Valorile maxime se înregistrează la nord de aria
studiată, la stația meteorologică Iași, cu 10,3 zile, urmată de stația meteorologică Vaslui 8,5 zile și Bacău 8,3
zile. Se poate observa o axă de descreștere de la nord-nord-est spre sud sud-vest. Ca și în cazul burniței, Iașul
se detașează puternic. Nucleul termic determină în multe cazuri topirea mai frecventă a ninsorii și
transformarea sa în lapoviță, comparativ cu situația din aria studiată. Într-o zonă cu frecvente inversiuni
termice și temperaturi medii mai scăzute în semestrul rece, Culoarul Siretului, la Roman, situația este inversă,
topirile sunt rare, iar numărul mediu anual de zile cu lapoviâă este la jumătatea celui din Iași (fig. 67).
Valorile minime se înregistrează la stațiile din vestul arealului, la Negrești o medie de 5,9 zile și la
Roman 5,2 zile. La stația Bârnova, conform amplasării în nord-est frecvența lapoviței nu respectă distribuția
prezentată mai sus. Acest fapt se datorită amplasării la altitudine mai mare și lapovița de cele mai multe ori se
transformă în averse de ninsoare, numărul zilelor cu ninsoare fiind mai mare comparativ cu stațiile din
regiune, după cum se poate observa în cele ce urmează.
Ninsoarea Pentru media pe întregul Podișul Central Moldovenesc, numărul mediu de zile cu ninsoare
este de 36,8 zile, cu o frecvență maximă la nord de aria studiată, la stația meteorologică Iași (43,9 zile),
urmată de culmile înalte ale Coastei Iașului Bârnova (39,4 zile), văile din interiorul Podișului Central
Moldovenesc având valori medii între 31 zile și 38 zile cu ninsoare. După cum se poate observa, în afara
altitudinii, frecvența maximă se înregistrează pe o axă NE-SV, care coincide cu frecvența viscolului și
fenomenelor de iarnă asociate tipice pentru partea de est a României (fig. 69).
31
4.1.2. Fenomele climatice specifice semestrului cald
Orajele Numărul mediu anual de zile cu fenomene orajoase în Podișul Central Moldovenesc este în
jurul valorii de 31 zile, care se produc cu precădere în semestrul cald. Valorile medii anuale cele mai ridicate
se produc la nord de aria studiată, la Iași, unde fenomenele convective urbane ca și regimul electricității
atmosferice favorizează aceste fenomene, ca și la Vaslui, sau în arii înalte, ca la Plopana, dar cu valori medii
anuale mai scăzute în pădure (Bârnova). Numărul maxim de zile cu oraje se înregistrează la Iași (37,3 zile) și
Vaslui (35,6 zile) iar numărul minim la stațiile Huși și Bârnova de sub 25 de zile (fig. 71).
Grindina Fenomenul de grindină este poate cel mai tipic semestrului cald, în Podișul Central
Moldovenesc. La stațiile meteorologice, pentru perioada 1961-2016, s-a produs în toate cele 6 luni ale acestui
semestru (pentru unele stații a lipsit în lunile aprilie și/sau septembrie) și niciodată în lunile semestrului rece.
Lunar, cele mai mari valori medii s-au produs în luna iunie, 0,23 zile ca medie lunară în Podișul
central Moldovenesc, față de 0,22 zile în luna mai.
Valorile maxime înregistrate sunt în luna iunie cu o frecvență de aproximativ 0,3 zile, mai scăzute în
zonele marginale ale podișului, la Roman, Plopana și Huși (0,2 zile), și o minimă a lunii iunie la stația
Bârnova de doar 0,1 zile. Aceste valori mai mici în luna iunie sunt datorită faptului că maximul anual se
produce în luna mai pentru stațiile Roman (0,3 zile), Vaslui (0.4 zile), Bârnova și Iași (0,3 zile).
4.1.3. Fenomene climatice care se produc pe tot timpul anului
Ceața în Podișul Central Moldovenesc valoarea medie anuală a numărului de zile cu ceață se
încadrează în jurul valorii de 42 de zile, exepția fiind la stația Bârnova, cu 107,8 zile, în condiții de
altitudine crescută, pădure, turbulențe puternice. Valori precizate pentru Podișul Central Moldovenesc
corespund și cu cele din lucrarea Clima României, 2008, în care, pentru regiunea Podișului Central
Moldovenesc, valorile sunt între 30 și 40 de zile pentru zona de est nord-est, între 40-50 zile în zona de vest
și între 50-60 în zona de sud-vest. Clima României a utilizat date din anul 1961 până în anul 2000, iar în
studiul de față am utilizat date actualizate până în anul 2016, fapt care denotă că la nivel multianual,
fenomenul de ceață nu prezintă oscilații majore. Valori medii anuale atât de reduse se găsesc în România
doar în extremitatea estică, în condiții de ariditate crescută, pe o fâșie ce începe în nordul litoralului și
ocupă aria dintre Siret și Prut și arii foehnizate de la est de Carpații Orientali și sudul sud-estul și estul ariei
de la exteriorul Carpaților de la Curbură. În restul țării, astfel de arii cu o frecvență redusă a ceții sunt
nesemnificative, sunt prezente ca excepții, în arii disparate, reduse ca suprafață. Cele de mai sus pot fi o
pledoarie pentru a pune în evidență lipsa în mare parte a unui factor restrictiv pentru transporturi și mai
ales pentru cele aeriene. Iată încă un argument puternic pentru dezvoltarea activității aeroportuare la Iași.
Ploaia Numărul mediu anual al zilelor cu ploaie în Podișul Central Moldovenesc este de 70 de zile,
mai ridicat la nord-nord-vest de aria studiată, la Iași (104,4 zile), valoare datorată concentrației mari de
nuclee de condensare în atmosfera urbană și încălzirii stratului inferior de aer datorită încălzirii urbane.
Valori mari sunt și pe culmile Coastei Iașului, unde, la Bârnova s-a înregistrat media de 79,2 zile. Chiar
dacă la Iași se înregistrează un număr mai mare de zile cu ploaie decât la Bârnova, cantitatea totală de
precipitații este mai mare la Bârnova, la Iași fiind o frecvență mai mare a precipitațiilor sub formă de
aversă, combinate cu numeroase zile cu cantități reduse de precipitații. În general se observă, pentru
mediile anuale, o bună corelație cu altitudinea.
32
Cap. 5. REGIONAREA CLIMATICĂ ȘI TOPOCLIMATELE PODIȘULUI CENTRAL
MOLDOVENESC
Pentru determinarea topoclimatelor, autorii predecesori au utilizat diverse instrumente precum
metodele statistice, hărțile disponibile pentru arealele in studiu si cele proxime, date de la stațiile și posturile
meterologice, bibliografia și observații în teren. Printre cele mai utilizate, în special pentru omogenizarea și
extinderea șirului de date climatice, sunt metodele rapoartelor, diferențelor, corelațiilor generale sau
curbilinii, metoda corelațiilor și izoprocentelor (Harta Topoclimatica M/L35, 1984)
Distribuția altitudinală și latitudinală a parametrilor a fost reprezentată grafic, pentru unele din cele
mai importante elemente meteorologice, temperatura medie a aerului precum și praguri termice caracterizate
prin durata și sezonul producerii, precipitațiile atmosferice cu repartiția lor la nivel anual, semestrial și
anotimpual, nebulozitatea atmosferică, umezeala relativă a aerului și viteza vântului cu elementele sale
caracteristice. Prin distribuţia altitudinală și latitudinală a elemetelor meteorologice au ieșit în evidenţă atât
zonalitatea altitudinală cât şi influenţa longitudinii regiunii în studiu, ca factor al orientării lor faţă de
circulaţia generală a atmosferei și relieful major al continentului, precum și cel regional, din apropierea ariei
studiate. Prin diversitatea condiţiilor rezultate din individualitatea reliefului, în zonele cu energia de relief
mare, s-a avut în vedere necesitatea calculării mai multor curbe pentru acelaşi parametru, pentru a evidenţia
coborârea (sau urcarea) limitelor etajelor climatice, din care poate rezulta azonalitatea regiunii respective.
Dacă avem în vedere amplasamentul staţiilor meteorologice din punct de vedere altitudinal, putem
observa că majoritatea stațiilor au amplasament relativ la aceeași altitudine, cu diferențe ce nu depășesc 100-
150 m. Staţiile meteorologice și posturile pluviometrice sunt situate în majoritate la altitudini între 100 si 200
m, excepție Bârnova (395m).
5. 1. Indici termo-pluviometrici
Pentru a realiza o conexiune între temperaturile aerului și precipitațiile atmosferice studiate în
prezenta lucrare, în subcapitolul ce urmează se vor analiza o serie de indici climatici care utilizează valorile
ambilor parametri climatici, și care clasifică un anumit areal sub aspectul cantității de precipitații în raport cu
temperatura aerului, indicator specific pentru a se stabili ariditatea dar și încadrarea climatică a regiunii
studiate. Fiecare indice are anumite clase și fiecărei clase îi corespunde un anumit criteriu climatic ce descrie
zona din punct de vedere hidric.
Sunt analizați câțiva indici termici (Hellman), pluviometrici (Angot), sau termopluviometrici (Lang
și de Martonne).
Ultimii doi indici sunt asemănători din punct de vedere al caracteristicilor, evidențiază raportul dintre
cantitatea medie de precipitații și temperatura medie (lunar, sau anual), oferind indicații asupra mărimii
evapotranspirației, uscăciunii, secetei și condițiilor bioclimatice. Au fost utilizați pe ambii indici, pentru
comparație, având în vedere faptul că formulele de calcul sunt diferite și de asemenea clasele valorilor sunt
diferite.
33
5.2. Regionarea climatică și topoclimatele Podișului Central Moldovenesc
5.2.1. Regionarea climatică a Podișului Central Moldovenesc
În diferitele lucrări anterioare care au avut ca obiect regionarea climatică a teritoriului României, au
fost folosite criteriile de clasificare ale lui W. Köppen (E. Otetelișanu, 1928; N. Cernescu, 1934; C. Dissescu,
1952). În Monografia geografică a Republicii populare Române (1960), harta regionării climatice acordă
atenție și factorilor de circulație care determină limitele de variație ale principalelor elemente climatice (Atlas
– R. S. România, 1972-19798).
Clasificările cliumatic e ale României sunt destul de numeroase, fiind un dat pentru monografiile de
geografie fizică, în cea mai mare parte cursuri universitare. Un progres la-a constituit abordarea din
monografia geografică Geografia României, vol. I (1983), a căror principii, metodologie și rezultate au fost
preluate, cu unele modificări în lucrarea Atlas – R. S. România (1972-1979). Aceste două abordări rămân, în
pofida unor controverse, lucrările de bază în domenie, din România. În cele ce urmează, nu este în obiectivul
nostru o nouă clasificare, de aceea ne asociem parțial clasificărilor menționate din cele două lucrări, cu
amendamentul major, că în România climatul majoritar este cel temperat de tranziție, cu excepția unei arii de
cca 12-15%, situată în extremitatea sud-estică, cuprinzând Dobrogea, Bărăganul, estul Câmpiei Siretului
Inferior și Culoarul Prutului inferior, în aval de Depresiunea Huși (Ciulache, 1982, 1985, 2002; Apostol,
2000, 2004; Sfîcă, 2009). Încadrare climatică a Podișului Central Moldovenesc este prezentată în tab. 47.
Tab. 47. Încadrarea climatică a Podișului Central Moldovenesc
Zona
climatică
Tipul de
climat
Sectorul de provincie
climatică
Ținutul climatic (Etajul
climatic)
Temperată Temperat de
tranziție
Cu caracter de ariditate De dealuri și podișuri: joase
(200-300 m - 500 m)
Subținutul climatic Districtul climatic
Subcarpații și
Podișul Moldovei
De pădure
Zona climatică este determinată de modul de distribuire a radiației solare pe glob (principalul factor
genetic al climei), (Bogdan, în Geografia României vol. I, 1983).
Tipul de climatic este determonat de gradul de umezire (umezeală, precipitații), generat de circulația
generală a atmosferei, predominant vestică în aria temperată a Europei.
Anumite particularități regionale ale circulației generale a atmosferei generează sectoarele de
provincie climatică. Ținuturile climatice (etajele climatice) au fost individualizate în conformitate cu
zonalitatea altitudinală, cu treptele majore de relief. Subținuturile climatice au fost individualizate în funcție
de caracteristicie climatice generate de fiecare treaptă de relief, proprii unităților mari de relief. Districtele
climatice au fost diferențiate pe baza condițiilor climatice relativ omogene care generează dezvoltarea unui
anumit tip de vegetație spontană, în fiecare subținut (Bogdan, în Geografia României vol. I, 1983).
34
Cap. 6. POTENȚIALUL CLIMATIC ÎN PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC
6.1. Potențial energetic
6.1.1. Potențialul eolian
Energia eoliană reprezintă una din sursele alternative de energie, fiind una din cele mai ieftine, având
o sursă inepuizabilă și care a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri. În România energia eoliană a fost
utilizată în Podișul Moldovei (în principal în aria dintre Siret și Prut, cu cea mai mare densitate în Podișul
Bârladului), în Dobrogea și în Delta Dunării. Morile de vânt erau utilizate în principal în scopul de măcinare
a cerealelor, dar uneori și alimentare cu apă, irigări sau desecări.
Vespremeanu (2012) a stabilit prin articolul său cu privire la regimul vântului în România, că
arealele cu potenţialul eolian cel mai mare sunt pe crestele Carpaţilor (7-10 m/s) dar și pe văile și
versanții acestora şi pe litoralul Mării Negre (5-7 m/s). Amplasamentele montane necesită poziţii speciale,
întrucât deşi în unele arii se înregistrează energii mari, sunt foarte numeroase ariile în care se înregistrează
valori mici, datorită turbulențelor puternice pe crestele și versanții de la altitudine mare, sau în multe sectoare
de văi adăpostite sau depresiuni. Cel mai favorabil potențial este pe litoral, la distanţă de arcul carpatic, la est
de arii de câmpie, deasupra unor suprafeţe plane, cu scurgere laminară a aerului. De asemenea condiții bune
pentru exploatarea energiei eoliane sunt
Fig. 86. Regimul vitezei medii a vantului 1961 – 2003
(Alfred VESPREMEANU-STROE, Regimul vântului în România 2012)
35
În studiul favorabilității climatice pentru utilizarea energiei eoliene pe arealul Podișului Central
Moldovenesc, am analizat factorii genetici ai mișcării maselor de aer, iar pentru concretizarea studiului am
prelucrat și procesat valorile vitezei vântului la unele stații amplasate pe teritoriul și proximitatea arealului
studiat.
Staţiile meteorologice utilizate (Plopana, Vaslui şi Huşi) sunt reprezentative pentru Podişul Central
Moldovenesc, constituind un profil reprezentativ, V-E şi o scădere în altitudine de la vest la est, sens în care
creşte şi depărtarea faţă de Carpaţi şi are loc o apropiere de Cîmpia Pontică şi Marea Neagră. S-au utilizat
date pentru o perioadă de 30 de ani (1964 - 1994), privind frecvenţa şi viteza medie pe direcţii. Datele au fost
prelucrate atât prin medode clasice, cât şi prin metode statistice moderne, rezultatele cercetării fiind
prezentate mai jos.
Într-un spaţiu restrîns cum este Podişul Central Moldovenesc, factorii circulaţiei generale a
atmosferei sunt relativ aceeaşi. Regional, curbura nordică a Carpaţilor deviază circulaţia predominant vestică,
transformând-o pentru aria studiată în circulaţie nord-vestică şi nordică, adăpostul spre vest constituit de
Carpaţii Orientali reduce vitezele, iar apropierea de Marea Neagră şi Câmpia Nord Pontică, duce la creşterea
vitezelor odată cu deplasarea spre sud-est. Sistemul de văi şi culmi, care dirijează local circulaţia, ducând la
concentrări ale curenţilor, devieri şi canalizări, este orientat în majoritate conform direcţiei dominante a
vîntului, nord-sud,factor care favorizează creşterea vitezelor. Doar în partea vestică a Podişului Central
Moldovenesc, sistemul de culmi şi văi capătă orientări NV-SE sau chiar V-E, de asemenea orientări
favorabile pentru direcţii complementare nordului, direcţii care au frecvenţe mari şi pe care se înregistrează şi
viteze mari. Creşterea altitudinii duce la creşteri proporţionale, dar moderate ale vitezei vântului.
Caracterul verosimil al acestui studiu este confirmat de dovezile existente, morile de vant, scrierile
vechi, precum și din studiile recente, prin care se confirmă că potențialul eolian este cel mai favorabil în zona
de est a Romaniei (Câmpia și Podișul Moldovei, Dobrogea) implicit și pentru zona de studiu, Podișul Central
Moldovenesc.
O caracteristică importantă a vitezei vântului este viteza medie energetică, ce reprezintă însumarea
vitezelor vântului activ, care are valoarea >3m/s. Ca să poată fi corelată cu puterea turbinelor eoliene, viteza
energetică trebuie utilizată pe praguri de valori. Din lucrarile de specialitate pe aceasta tema, s-a desprins o
concluzie privind randamentul centralelor eoliene, si anume că productivitatea maximă depinde de frecvența
mare claselor mari de viteză a a vântului, relief și poziționarea amplasamentelor eoliene.
Date si metode utilizate
Datele climatice vechi, premergatoare anului 1960 sunt accesibile din anuarele climatice, din păcate
mediile provind doar din trei termne de observaţii, 7, 13 şi 19. Perioada anuarelor 1961-1972 conţine date
măsurate şi prelucrate în sistemul nou, cu 4 termene de observaţii. După 1972, pentru capitolul de faţă au fost
utilizate date din gridurilor ROCADA, date care se pot utiliza pentru un studiu climatic general, însă nu sunt
suficiente pentru eventualele proiecte de implementare a energiei eoliene.
Fondul de date folosit in acest capitol este reprezentat de serii a cate 11 ani pentru 3 statii (Plopana,
Vaslui, Husi) şi o serie de 8 ani pentru staţia meteorologică Negreşti. Perioada pentru care s-a efectuat studiul
este 1965-1975, respectiv 1965-1972, si a fost aleasa aceasta perioada datorita faptului că după 1960 stațiile
au suferit schimbări ale amplasamentului si a programului de observatie, si impunerea unor conditii
reprezentative, departe de obstacole. Perioada scurta de observație se datorează lipsei de date, și din
necesitatea studiului de a avea aceasi ani de referință pentru veridicitatea acestuia.
Studii de specialitate au fost făcute pentru Colinele Tutovei (Apăvăloae et al, 1985), Podisul
Moldovei (Patrichi, 1968) sau partea de est a României (Rusan, 2010), însa nici unul pentru Podișul Central
36
Moldovenesc. Autorii studiilor precedente au folosit metodele clasice, studii comparative, folosindu-se de
valorile vântului expuse atat prin grafice cât și prin cartarea acelor valori.
Pentru prelucrarea datelor am ales sa folosesc pe lângă metodele clasice de expunere a datelor grafic,
cu ajutorul instrumentelor Excel, şi metode statistice prin care am sintetizat o frecvenţă a vitezei vantului la
nivelul celor 4 statii meteorologice pentru care s-a dispus de date ale parametrului meteorologic. Pentru
descrierea distribuţiilor de frecvenţe ale variabilelor cantitative - vitezele vantului, am utilizat clasa statistică
prin care se înţelege o subdiviziune a domeniului de variaţie a variabilei (viteza vântului), avand caracteristic
limita inferioara respectiv limita superioara. Gruparea în clase de frecvenţe, este extrem de importantă
deoarece de aceasta depinde corectitudinea prelucrărilor ulterioare şi exactitatea rezultatelor obţinute.
Pentru obtinerea acestora am utilizat relatia Huntsberger, cu formula de calcul
(n)*.+ = k log33231 unde k = numărul de clase iar n = efectivul total de valori din şir
Pentru stabilirea limitelor de clasă, cele mai utilizate progresii sunt progresiile aritmetică, geometrică
şi pătratică. În cazul de faţă s-a utilizat progresia aritmetica. Odata aflat numărul de clase, s-a calculat
mărimea intervalului, cu ajutorul relatiei lui H. D. Sturges,
n
xxl
log332,31
minmax
+
−= .
Au rezultat 10 clase de frecvenţe, cu o mărime a intervalului de 0.66, intre valoarea minimă absolută
şi valoarea maximă absolută, diferenţele şi amplitudinile fiind constante.
În continuare s-a realizat studiul favorabilității dezvoltării energiei eoliene în zona celor patru stații
din Podișul Central Moldovenesc. În figura 89, sunt analizate clasele de frecvențe ale vitezei vântului pentru
determinarea favorabilității dezvoltării energiei eoliene, pe baza numărului de cazuri predominante în zona
stației Plopana. Pe parcursul perioadei studiate la stația Plopana viteza medie se menține constantă, nu se
înregistrează decât două oscilații majore în anii 1971 și 1973 (conform fig. 89). Variabilitatea scăzută și
valorile mari ale vitezei vântului sunt caracteristicile principale ale unui randament eolian ridicat, iar la
Plopana s-au înregistrat cele mai valori ale vitezei vântului precum și o o oscilație mică în decursul anilor. În
anul 1972 a fost numărul maxim de cazuri pentru clasa de valori 4.34 - 5 m/s, ceea ce reprezintă anul cu
potențialul cel mai ridicat, cu viteze medii ale vântului de pana la 5m/s. Frecvența cea mai ridicată s-a
înregistrat pentru clasa de valori cuprinse între 4.34 și 5 m/s, cu o medie multianuală de 5,2 cazuri, urmată de
clasa de valori 3.68-4.34. Conform acestor valori, și în ideea în care pe parcursul anilor, conform tendinței
polinomiale, clasele de valori principale se succed, la stația Plopana s-a înregistrat un potențial ridicat de
producere a energiei eoliene viteza mdie multianuală înregistrând o valoare de 4,9 m/s.
37
Fig. 89. Frecvența anuală a valorilor vitezei vântului la stația Plopana (1965-1975)
Pentru stația Negrești, viteza vântului a avut un caracter mai neuniform, însă cu un trend general
asemănător cu cel al stației Plopana, însă cu un număr mai mic de cazuri, deci o variabilitate mai accentuată,
ceea ce scade randamentul eolian (fig. 90).
Analizând clasele de valori ale vitezei vântului, observăm că se încadrează preponderent în clasele de
valori 3.68-4.34m/s și 4.34 - 5 m/s.
Chiar dacă prezintă aceleași clase principale de valori ca și la Plopana, favorabilitatea este mai
scăzută întrucât viteza vântului a prezentat o variabilitate mai ridicată (mai multe clase, dar cu valori mai
mici), variabilitatea vitezei vântului fiind un aspect negativ pentru producerea energiei eoliene.
Conform distribuției vitezei și variabilității vântului la nivel anual, stația meteorologică Negrești
prezintă un potențial energetic bun, inferior celui de la stația Plopana cu o media multianuală de 4,2 m/s.
În figura 91 s-au analizat clasele de frecvențe pentru stația meteorologică Vaslui, unde se pot observa
vitezele mult mai mici ale vântului comparativ cu cele două stații meteorologice studiate anterior. Cazurile
cele mai frecvente sunt cele cu viteza cuprinsă între valorile 2.36 – 3.02m/s și 3.02 - 3.68m/s.
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
nr.cazuri
7.64_8.3
6.98_7.64
6.32_6.98
5.66_6.32
5_5.66
4.34_5
3.68_4.34
3.02_3.68
2.36_3.02
1.7_2.36
38
Fig. 90. Frecvența anuală a valorilor vitezei vântului la stația Negrești (1965-1972)
Fig. 91. Frecvența anuală a valorilor vitezei vântului la stația Vaslui (1965-1975)
Frecvența maximă este cea a clasei de valori cuprinsă între 2.36 și 3.02m/s, cu o valoare a vitezei
medii multianuale de 3,3 m/s, o viteză care pentru centralele eoliene de uz larg nu este suficientă. Dat fiind
valorile mici ale vitezei vântului potențialul energetic eolian este slab, recomandat pentru această zonă este
utilizarea centralelor eoliene de mică putere, de maxim 500 W, care are viteza cut-in speed 2.2m/s, fiind
utilizate doar pentru uz casnic și în sistem on-grid,
La stația meteorologică Huși viteza vântului înregistrează o creștere către finalul decadei, o creștere
care este susținută atât de tendința liniară (Fig.2), cât și de tendința frecvenței claselor de valori. Clasele
principale sunt cu valorile cuprinse între 3,02-3,68m/s și 3,68-4,34m/s (fig. 92).
0 1 2 3 4 5 6
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972 7.64_8.3
6.98_7.64
6.32_6.98
5.66_6.32
5_5.66
4.34_5
3.68_4.34
3.02_3.68
2.36_3.02
1.7_2.36
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
19757.64_8.3
6.98_7.64
6.32_6.98
5.66_6.32
5_5.66
4.34_5
3.68_4.34
3.02_3.68
2.36_3.02
1.7_2.36
39
Fig. 92. Frecvența anuală a valorilor vitezei vântului la stația Huși (1965-1975)
În prima parte a decadei este predominantă clasa cu valori cuprinse între 3,02-3,68m/s, care are o
tendință de scădere, iar în a doua parte a decadei predomină clasa de valori 3,68-4,34 m/s, care prezintă o
tendință de creștere. Potențialul energetic la stația meteorologică Huși este mediu, dar în creștere datorită
vitezei vântului care are trend pozitiv și se poate valorifica datorită vitezei minime înregistrate de 3 m/s,
viteză necesară pentru declanșarea turbinei eoliene, viteza medie multianulă fiind de 3,8 m/s. Turbinele
eoliene care sunt conforme cu vitezele înregistrată la stația meteorologică Huși, sunt cele de maxim 5Kw,
care pot produce la o viteză de minim 3m/s aproximativ 2000Kwh/ an.
Rezultate
Conform studiului efectuat accentuăm că potențialul energetic eolian este mai dezvoltat cu cât
altitudinea este mai mare, astfel că la stația Plopana, care este la altitudinea cea mai mare din cele patru stații,
se înregistrează cele mai mari viteze ale vântului, o variabilitate ridicată, deci un potențial energetic bine
definit.
În zonele stațiilor meteorologice Negrești și Huși, potențialul energetic eolian este mai redus, însă
suficient pentru turbinele eoliene de până la 5kw. O turbină eoliană de 5 kw, are viteza de declanșare (cut-in
speed) 3m/s, și poate produce până la 2000 Kwh anual.
Pentru Vaslui, potențialul energetic eolian este foarte redus, vitezele vântului foarte reduse, în jur de
2.5 m/s, nu pot fi valorificate decât cu ajutorul turbinelor eoliene de uz casnic, de maxim 5kw, în sistem on-
grid, în paralel cu rețeaua electrică existentă deja.
La nivel lunar, la toate staţiile se observă, conform graficelor liniare, în intervalul iunie - septembrie,
perioada cu potențialul eolian cel mai redus, astfel că în unele arii, cum este cea de la Vaslui, în această
perioadă potențialul energetic eolian este la limită, iar investiția într-un sistem eolian nu prezintă încredere,
întrucât randamentul este foarte slab.
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
nr.cazuri
7.64_8.3
6.98_7.64
6.32_6.98
5.66_6.32
5_5.66
4.34_5
3.68_4.34
3.02_3.68
2.36_3.02
1.7_2.36
40
În zonele studiate din cadrul Podișului Central Moldovenesc, conform valorilor vitezei vântului,
datorită altitudinii, dar și datorită factorilor locali, potențialul eolian cel mai ridicat se înregistrează la stația
Plopana, urmată de Negrești, Huși, iar la stația Vaslui este cel mai slab potențial energetic eolian. În urma
analizei efectuate, la nivelul Podișului Central Moldovenesc putem afirma că exista un potențial al dezvoltării
energiei eoliene, și pe ideea autorilor predecesori care au realizat studii pentru energia eoliană, prin acest
studiu accentuăm faptul că există favorabilitate ridicată a dezvoltării energiei eoliene în zona de est a
Romaniei.
6.1.2. Potențialul solar
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, o locuință medie cu o suprafață în jurul a 70 mp consumă
în medie aproximativ 1500KW anual (125 KW/luna). Pentru autonomia totală a acestui necesar este necesară
instalarea unui sistem fotovoltaic cu putere instalata de cca 700W/h ceea ce înseamnă aproximativ 10 panouri
fotovoltaice cu randament mediu.
La nivelul Europei, cantitatea de radiație totală înregistrată, este de sub 1000 kwh/m2 în partea
nordică, între 1000 și 1400 kwh/m2 în partea centrală, iar valori de peste 1400 kwh/m2 sunt înregistrate în
partea sudică, maxima fiind înregistrată în sudul Spaniei și în zona bazinului mării Mediterane (fig. 95)
Fig. 95. Radiația totală medie la nivelul Europei (după https://solargis.com)
La nivelul țării noastre cantitatea maximă a radiației solare globale se înregistrează în zona de sud și
sud-est, în Câmpia Română și Dobrogea de Sud, cu cantități ce depășesc 1400 kwh/m2. (fig. 96).
Din evaluările existente în lucrările de specialitate sub aspectul radiației solare pentru zona de est a
României, reiese faptul că durata de strălucire a soarelui variază pe fondul extinderii latitudinale, a altitudinii
și expoziția pantelor, astfel pentru nivelul Podișului Moldovei, durata specifică de strălucire a soarelui este
în jurul valorii de 2000 ore, mai mari spre sud și sud-est (1995.3 la Iași, 2090.3 la Vaslui, 2144,9 ore la Huși
2069,3 ore la Adjud).
41
Prin comparație cu studiile realizate precedent pentru arealul Podișului Central Moldovenesc și cu
informațiile oferite de institutul de statistică, datele utilizate în realizarea acestui referat, sunt în mare măsură
comparabile, luând în considerare și faptul că perioada avută în vedere este una mai lungă.
Astfel, durata de strălucire a Soarelui la nivelul Podișului Central Moldovenesc se situează în jurul
valorii medii de 2066,3 ore (fig. 97), cu o valoare maximă înregistrată de 288,3 ore în luna iulie și minima în
luna soltițiului de iarnă cu o valoare medie de 62,1 ore.
O caracteristică a atmosferei, și anume opacitatea, are o mare influență în distibuția radiației solare, și
una din componentele opacității este reprezentată prin nebulozitate sau gradul de acoperire a cerului cu
formațiuni noroase.
Fig. 96. Radiația totală medie la nivelul României(după https://solargis.com )
Graficul de mai jos (fig. 98) reprezintă cantitatea estimată a producției fotovoltaice la nivelul
câtorva stații din Podișul Central Molovenesc, şi este realizat după criterii optime de calcul, preluat de pe
site-ul Comisiei Europene (Geographical Assessment of Solar Resource and Performance of Photovoltaic
Technology), ce utilizează un soft de calcul la nivel mondial, utilizând interpolarea datelor în funcție de
amplasarea alatitudinală și a unghiurilor orizontale și azimutale, corelate prin caracteristici ale terenului local
(relief) calculate din modelul digital de elevație.
Punctul măsurătorii este fix, amplasat cu un unghi al pantei de la orizontală de 35° și unghiul
azimutal de 0°, ce reprezintă o orientare sudică. (unghiul azimutal are valori cuprinse între -180 și 180, iar
pentru direcția Est are valoarea de -90°, iar pentru Sud 0°).
42
Fig. 98. Media lunară a producției de energie fotovoltaică pentru sistem cu unghi fix
în Podișul Central Moldovenesc (după http://re.jrc.ec.europa.eu/pvgis/)
Datele reprezentate în graficul de mai sus sunt prezentate punctual în funcție de amplasarea
geografică, ținând cont de coordonatele geografice și de unghiurile optime pentru producerea de energie
solară. Am utilizat date ale locațiilor reprezentative pentru arealul în studiu, care coincid cu stațiile
meteorologice de la care am utilizat date, pentru o verificare și comparație între datele Rocada și softul de
calcul utilizat de Comisia Europeană.
Conform datelor ilustrate în graficul de mai sus și confruntând cu analiza realizată de Institutul
National de Statistica ce susține că o gospodărie medie de 70 mp consumă în medie aproximativ 1500KW
anual (125 KW/luna), putem afirma faptul că la nivelul Podișului Central Moldovenesc, în special în
regiunea sud-estică, necesarul energetic poate fi asigurat o bună parte cu ajutorul energiei solare, dar în
paralel cu rețeaua de alimentare cu energie, existentă. După cum se poate observa în tabelul 58, regiunile de
sud-est prezintă cel mai ridicat potențial, la stațiile Vaslui și Huși înregistrând valori ce depășesc 1160 de
kwh.
Astfel, în regiune sud-estică a podișului, atât cât și la Vaslui și Huși, unde s-au înregistrat valorile
maxime, de asemenea și valorile măsurate la stațiile meteorologice au relevat valori asemănătoare, cu o
diferență minimă, se poate fi cauzată de perioade diferite de măsurare, ținând cont că la datele la stații au fost
doar până în anul 2007 la Vaslui și 1998 la Huși, fapt ce ar putea modifica mediile având în vedere creșterea
progresivă ce a avut loc un ultimii ani.
În urma analizelor efectuate, putem preciza faptul că Podișul Central Moldovenesc deține un
potențial solar ce poate fi valorificat cu echipamentele potrivite, zona de interes fiind cea sud-estică. De
precizat faptul că acest studiu nu are intenția de a fi un studiu preliminar pentru implementarea de mari ferme
solare, ce necesită studii de fezabilitate personalizate, ci un exercițiu de favorabilitate a zonei, care să aducă
argumente ferme, pentru sisteme pentru uz personal, scopul final fiind cel de a înlocui resursele epuizabile
sau cel puțin de a reduce consumul acestora, cu resursele naturale inepuizabile și nepoluante.
0
20
40
60
80
100
120
140
160
kwh
Pantă: 35°Azimut: 0°
Husi
Vaslui
Plopana
Roman
43
CONCLUZII
Podişul Central Moldovenesc, subunitate a Podişului Bârladului, care la rândul său este o subunitate
a Podişului Moldovei, se află, aşa cum o precizează şi denumirea sa, în centrul Podişului Moldovei. Are
caracteristici principale altitudinea mijlocie pentru o arie deluroasă, masivitate crescută, numeroase şi extinse
superafeţe structurale, sistem de dealuri şi văi în majoritatea orientate nord-sud, cu excepţia Coastei Iaşului şi
culmilor ce delimitează spre sud, bazinul superior al râului Bârlad, sisteme deluroase ce au orientarea vest-
est.
Latitudinea situează aria studiată în sudul zonei temperate, ceea ce asigură un aport radiativ
favorabil.
Situarea în aria central-sudică a Europei, la cca 2000 km de Oceanul Atlantic, în plin flux al
vânturilor de vest permite accesul spre aria studiată a unei cantităţi moderate de vapori de apă, care să asigure
o umezire optimă şi caracterul de climat temperat de tranziţie.
Relieful major montan al Europei de vest şi centrale, inclusiv Munţii Apuseni, constituie baraje
eficiente în faţa circulaţiei vestice, rol important în acest sens având Carpaţii Orientali. Astfel că mare parte a
maselor de aer umed care ajung în regiune au traseu pe la nord de Carpaţi, peste ei, sau prin cicloni
mediteraneeni, dinspre vest, sud-vest sau sud, ca şi prin cicloni retrograzi. Relieful local se impune mai ales
prin altitudine şi expoziţia versanţilor.
Temperatura medie multianuală este distribuită la nivelul podișului în funcție de altitudine, gradul de
adăpostire (depresiuni, văile râurilor), dar și de considerentele localizării matematice, astfel că temperatura
crește dinpre nord-vest spre est – sud-est, și scade din zonele de vale spre zonele de coastă. Valorile
înregistrate la stațiile din cadrul arealului sunt de 9,9°C în est, la Huși apoi descresc spre vest- nord vest până
la 9,1°C la stația Negrești. Regimul anual al temperaturii medii lunare a aerului în Podișul Central
Moldovenesc are aceeași evoluție generală, cu o medie maximă lunară înregistrată în luna iulie (21,0°C),
respective media minima înregistrată în luna ianuarie (-3,1°C).
Se poate observa la nivelul întregului areal o tendință generală de scădere a temperaturii după anii 1970,
scădere marcată de anul cel mai rece precizat mai sus (1985), ca apoi să urmeze o creștere până în anul 2007
când a fost vârful încălzirii, însă în anii ce urmează nu se poate vorbi de un viitor ciclu de scădere, întrucât
media glisantă pentru 10 ani denotă o tendință de încălzire, mai slabă la stația Huși și Vaslui.
Pentru semestrul rece valorile înregistrate au valori medii minime de până la 0,3°C ( în baza
interpolării climatice furnizate de worldclim.org) în zonele înalte ale podișului, și cu precădere spre zona de
vest și nord-vest a regiunii, iar la nivelul stațiilor aferente podișului, valori medii măsurate la stația Roman
1,3°C iar la Negrești 1,8°C. În zonele joase și de-a lungul văilor râurilor temperaturile prezintă valori mai
mari, cu un maxim de 2.7°C înregistrat în zona de est și sud-est a regiunii pe valea Prutului. Semestrul rece se
evidențiază cu o scădere bruscă de temperatură în jurul anului 1985 ca apoi să urmeze o creștere la fel de
bruscă în anul 1990, evenimente ce au determinat o amplitudine termică între cei doi ani de 6,1°C (Vaslui).
Pentru semestrul cald s-a manifestat un trend asemănător, cu tendințele generale identice, fără
oscilații mari, însă abaterile s-au manifestat diferit. La Vaslui s-au înregistrat 3 abateri minime successive de
1,4°C la o perioadă de 2 ani (1976,1978,1980) și cu o abatere poitivă maximă în anul 2007.
Abatererile termice confirmă încă o dată creșterea generală a temperaturii la nivelul arealului studiat,
și de asemenea evidenţiază și anul cel mai rece din ultima jumătate de secol, și anume anul 1985, când
abaterile negative au înregistrat valori de 1,7°C la Negrești, iar la Vaslui și Huși abaterile au fost mai mici, de
1,6 respectiv 1,4°C
44
La nivel anotimpual evoluția temperaturii cunoaște de asemenea o tendință de creștere în contextul
creșterii temperaturii medii anuale, însă excepția face faptul că, la stațiile Vaslui și Huși temperatura medie
scade în anotimpul de toamnă.
Viteza vântului, la nivel anual, înregistrează valori moderate, dar mai mari decât în celelalte arii
deluroase ale României. Vitezele maxime se înregistrează în zonele înalte din nordul şi vestul podişului, dar
tendinţa generală este de creştere a vitezei cu cât ne deplasăm spre sud-est. De asemenea, în Culoarul
Prutului, la stația Huși se înregistrează valori mari, cu o medie anuală ce depășește 3,5 m/s. Valorile minime
se înregistrează în aria mediană, în văi, cu un grad mai mare de adăpostire din calea circulațiilor vestice
(Vaslui). Din punct de vedere al direcțiilor principale, vitezele maxime înregistrate, sunt pentru direcțiile
nord – nord-vest dar și pentru direcția sud (Plopana) în anotimpurile de tranziție, iar valorile minime sunt
caracteristice direcțiilor est – nord-est și sud-vest pentru stația Vaslui.
La nivel multianual, tensiunea vaporilor de apă, în Podișul Central Moldovenesc, pentru perioada
1961-2013 a prezentat o evoluție asemănătoare la nivelul stațiilor avute în studiu, cu creșteri accentuate din
anul 1963 când s-a înregistrat o medie de 71.1 mb până în 1965. Până în anul 1991, când s-a înregistrat
maxiumul perioadei, trendul a fost unul sinuos cu creșteri și descreșteri ciclice la unul sau doi ani diferență,
iar apoi din utima decadă s-a înregistrat o scădere generală, cu un minim secundar de 71.1 mb în anul 2007,
și un maxim înregistrat în anul 2010, cu o medie de 80.3mb. Anii cu valorile cele mai scăzute au fost 1963 și
2007 unde minima la nivelul podișului s-a înregistrat la Iași (69.2 respectiv 69.4mb), iar anii cu valorile
maxime ale umezelii relative au fost 1980 și 1991 când s-au înregistrat valorile maxime la Vaslui (84.1
respectiv 84.7mb). Valorile tensiunii vaporilor de apă în Podișul Central Moldovenesc, înregistrează maxime
în luna iulie și minime în luna ianuarie, valoarea medie anuală cea mai mare fiind înregistrată la stația
Negrești cu 10,2 mb iar valoarea minima înregistrată la stațiile Vaslui și Huși cu valoarea de 9,9 mb.
Umezeala relativă a aerului, ca repartiție spațială, la nivelul Podișului Central Moldovenesc, prezintă
valori maxime în zona de vest și nord vest a podișului, și scade spre zona de est și sud-est. Umezeala
reprezintă un parametru foarte important pentru organismele vii, sub aspectul păstrării unei stări confortabile,
de aceea este necesară cunoașterea și analiza. Pentru umezeala relativă, de interes major din punct de vedere
al valorilor înregistrate, este analiza numărului de siye cu anumite pragurile critice, care influențează negativ
organismele vii. La nivelul podișului studiat, umezeala relativă înregistrează valorile medii multianuale
maxime în zonele de nord și vest iar valorile minime în zona de sud, sud-est, iar amplitudinile mici
evidențiază faptul că diferențierea se face pe fondul factorilor locali, întrucât la nivelul podișului se remarcă
influențele mai mari a maselor de aer continental.
Deficitul de saturație are un impact important în agricultură, și reprezintă unul din factorii principali
în analiza potențialului agroclimatic, astfel că mai ales în perioada de vegetație, valorile mari influențează
negativ evoluția culturilor.
Nebulozitatea este în strânsă legătură în special cu condițiile de formare a norilor stratiformi, iar
vara, ca urmare a umezelii relative scăzute, norii stratiformi au avut condiții reduse de formare, iar în iernile
cu umiditate ridicată și cu strat de zăpadă persistent și stabilitate atmosferică ridicată au dus la creșterea
nebulozității. Anul cu cea mai mare nebulozitate totală a fost anul 1991, la stațiile Negrești și Vaslui, iar anul
cu cea mai mică nebulozitate înregistrată a fost anul 1963 la toate stațiile.
Durata medie de strălucire a Soarelui la nivel anual, are o curbă pozitivă de creștere din luna
decembrie când se înregistrează minimul, până la maximul din luna iulie. La nivel anual, minimul se
înregistrează în luna decembrie, iar maximul din luna iulie se măsoară la stația Huși, cu valoare de 298,6 ore.
Durata de strălcire a Soarelui în Podișul Central Moldovenesc a avut o distribuție a valorilor minime în partea
vestică și nord-vestică, valorile crescând spre sud și sud est.
45
Regimul anual al precipitaţiilor medii lunare se caracterizează prin cantităţi mari la sfârşitul
primăverii şi în timpul verii, maximul fiind plasat în luna iunie, excepție find la Roman unde maxima se
înregistrează în luna iulie, și un minim în lunile anotimpului rece în luna ianuarie la Huși, Vaslui, Plopana,
Negrești și în luna februarie la Iași, Roman și Leova.
Regimul precipitaţiilor și cantitățile mari din semestrul cald sunt generate în special de centrii barici
ciclonali ce antrenează mase de aer umede dinspre Atlantic, dar în semestrul cald precipitaţiile sunt în mare
parte şi de natură convectivă, pe fondul unei umezeli ridicate a suprafeţei active, și o creștere a valorii
temperaturii care pot determina precipitații convective, de aici și caracterul neuniform al precipitațiilor.
Ponderea cantităţilor semestriale de precipitaţii este neuniformă la nivelul podișului, în primul rând între cele
două semestre, cel cald are o pondere mai mare decât cel rece, aprioape dublă la toate stațiile. Un alt aspect
al neuniformității este dat de faptul că semestrul ocupă o pondere diferită din cantitatea medie anuală de
precipitaţii, în funcție de zona geografică, astfel că de la vest spre est crește ponderea semestrului rece, care
ocupă doar 27% din suma precipitațiilor la nivel anual în Culoarul Siretului, la Roman, iar în estul podișului,
ponderea semestrului rece ajunge la 38%.
La nivel anotimpual, repartiția precipitațiilor prezintă un aspect interesant prin faptul că ponderea
anotimpului de primăvară este aproximativ la fel pentru toată suprafața podișului, cu un procent de 20-21 %.
Cantităţile de precipitaţii căzute în anotimpul iarnă ocupă ponderea cea mai mică, între 12% și 16%. În
anotimpul de vară s-a înregistrat ponderea cea mai ridicată, de 43% la Plopana. Din totalul cantităţii de
precipitații de pe parcursul unui an, cca 40% cad în anotimpul de vară, iar în ordine succesivă este anotimpul
de primăvară cu un procent de 26%, anotimpul de toamnă cu 21% de procente și în cele din urmă iarna.
Referitor la fenomenele climatice, au fost analizate cele mai importante, care prezintă aspecte de risc
climatic. Dintre cele specifice semestrului rece, s-au analizat bruma, poleiul, chiciura, burniţa, lapoviţa şi
ninsoarea. Dintre fenomenle cu posibilitate de producere pe tot parcursul anului, studiate în prezenta lucrare,
menționăm ceața, cu 80,2% din numărul anual de zile, produse în semestrul rece și 19,8% în semestrul cald și
ploaia, cu un procent de 52,7 în semestrul cald și 47,3% din numărul anual de zile, produse în semestrul rece.
Este foarte interesantă evoluția regimului anual al zilelor cu ploaie, numărul de zile înregistrate în semestrul
rece apropiindu-se de cel al semestrului cald , datorită efectului încălzirii globale.
Caracterul tipului climatic este bine definit prin indicii termo-pluviometrici, iar practic, prin tipul de
vegetaţie. În urma comparației între cei doi indici termo-pluviometrici, Lang şi de Martonne, am ajuns la
concluzia că amândoi duc la aceleași rezultate, chiar dacă denumirile calificativelor sunt puțin diferite, în
esență reprezintă același tip de climat, ambii indici au ca si calificativ Stepic, Semi-umed și Semi-arid, sunt
clase de mijloc ce indică un climat de silvostepă şi stepă cu ierburi înalte, iar Climatul umed îi corespunde
calificativului temperat cald. Indicele Angot a reliefat ponderea puternică a cantităţilor de precipitaţii din
partea doua a primăverii şi vare, iar indicele Hellman faptul că abaterile negative şi pozitive ale temperaturii
medii anuale ale aerului nu sunt foarte mari.
În concluzie, climatul Podişului Central Moldovenesc este temperat de tranziţie, la limita cu climatul
temperat continental. Afirmaţia este eficient susţinută şi de tipul predominant de peisaj, silvostepa.
Topoclimatic, peste unitatea fizico-geografică analizată se suprapune topoclimatul complex de ordinul II al
Podişului Central Moldovenesc, component al topoclimatului complex al Podişului Bârladului.
Referitor la potenţialul climatic, s-a analizat potenţialul energetic, solar şi eolian. Podişul central
Moldovensc prezintă condiţii favorabile pentru utilizarea ambelor tipuri de energie.
Scopul final al lucrării este de a completa și a continua studiile climatice şi topoclimatice precedente,
precum și de a oferi un suport cu aspect practic spre dezvoltarea energiilor regenerabile.
46
BIBLIOGRAFIE
APĂVĂLOAE, M., PÎRVULESCU, I., APOSTOL, L. (1984), Harta topoclimatică a României, scara 1:200.000, Foile:
Bârlad, L-35-XVI; Huși, L-35-XI, Stațiunea de cercetari ,,Stejarul” Piatra Neamț (MSS).
APĂVĂLOAE, M., APOSTOL, L., PÎRVULESCU, I. (1985) Potenţialul eolian din Colinele Tutovei, Lucr. Sem. geogr.
,,D. Cantemir”, nr. 5/1984, Universitatea ,,Al. I. Cuza”,
APĂVĂLOAE, M., APOSTOL, L., PÎRVULESCU, I., POPESCU, TH. (1985) Potenţialul energetic eolian în judeţul
Neamţ, S.C.G.G.G., ser. Geogr., Bucureşti, pg. 20-27, ISSN.
APĂVĂLOAE, M., APOSTOL, L., PÎRVULESCU I. (1994) Analiza statistică a repartițiilor de frecvență ale
temperaturii aerului în subcarpații Moldovei, Lucrările Sesiunii Științifice Anuale a Institutului de Geografie.
APĂVĂLOAE, M., APOSTOL, L. (1997), Caracteristici ale cantiăților de precipitații în 24 ore în Subcarpații
Moldovei și Culoarul Siretului, Lucr. Sem. Geogr. „Dimitrie Cantemir”, Iaşi, nr. 13-14 (1993-1994).
APOSTOL, L, APĂVĂLOAE, M. (1985), Consideraţii asupra cantităţilor de precipitaţii în Câmpia Fălciului şi în
Depresiunea Huşi, Lucr. Sem. Geogr. „Dimitrie Cantemir”, Iaşi, nr. 5 (1984), pp. 123-127, 3
APOSTOL, L. (1987) Consideraţii asupra raportului dintre cantităţile semestriale de precipitaţii în România, Lucr.
Sem. geogr. ,,D. Cantemir”, nr. 7/1986, Iaşi, pg. 53-64
APOSTOL, L. (1990,b), Anomalii ale temperaturii aerului pe teritoriul Moldovei, Lucrările seminarului geografic
„Dimitrie Cantemir”, nr.9, 1988, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași
APOSTOL, L. (1997), Trăsături specifice ale circulaţiei generale a atmosferei în Subcarpaţii Moldovei, An. Univ.
„Ştefan cel Mare”, Suceava, an. VI, ISSN 1221-6801
APOSTOL, L. (2000), Precipitaţiile atmosferice în Subcarpaţii Moldovei, Edit. Univ. Suceava.
APOSTOL, L. (2008), The Mediterranean cyclones – The role in ensurig water resources and their potential of climatic
risk, in the East of Romania, Present environment and sustainable development, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, vol. 2, pp. 143-163, 10 fig., rez. l. engl., ISSN 1843-5971.
APOSTOL, L. (2000), Precipitațiile atmosferice în Subcarpații Moldovei, Editura Universității Suceava.
APOSTOL, L. (2004) Clima Subcarpaților Moldovei, Editura Universității Suceava,. APOSTOL, L. (2008) - The
Mediterranean cyclones – The role in ensurig water resources and their potential of climatic risk, in the East
of Romania, ,,Present environment and sustainable development”, vol. 2, Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, ISSN
1843-5971
APOSTOL, L., APĂVĂLOAE, M. (1985), Consideraţii asupra cantităţilor de precipitaţii în Câmpia Fălciului şi în
Depresiunea Huşi, Lucr. Sem. geogr. ,,D. Cantemir”, nr. 5/ 1984, Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, pg. 123-127.
APOSTOL, L., SFÎCĂ, L. (2004), Consideraţii asupra ploilor torenţiale din perioada 1992-2002 în Culoarul Siretului,
Lucr. Sem. Geogr. ,,D. Cantemir” nr. 23-24, Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, pg. 173-180, ISSN 1222-989x
APOSTOL L., AMĂRIUCĂI, M. (2005) The exceptional torrential rain form the summer of 2004 year, in the context of
the 1991-2004 period, Romanian Journal of Climatology, Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, pg. 47-57, ISSN
1841-513X.
APOSTOL, L., SFÎCĂ, L. (2008), Characteristics of the fog phenomenon in the Siret Corridor and aspects of the
induced climatic risk, Anal. Şt. Univ. ,,Al. I. Cuza” ser. Nouă, Geogr., t. LIV, s. II, Iaşi. 117, CNCSIS C.
BDI: bgi-prodig.inist.fr
APOSTOL, L., MACHIDON, O. M. (2009), Consideraţii asupra fenomenului de grindină în bazinul hidrografic
Bârlad, Anal. şt. Univ. "Ştefan cel Mare" Suceava, secţ. Geografie, 18, pp. 61-72.
APOSTOL, L., MACHIDON, O. M. (2010), Regimul grindinei în bazinul hidrografic Bârlad, Aerul şi apa –
Componente ale mediului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, ISSN 2067-743X, pg. 112-118.
APOSTOL, L., MACHIDON, O. M. (2011a) Considerations on the hail phenomenon in Moldova, between Siret and
Prut rivers, Proceedings of the International Scientific Symposium Proceedings „Evolution of geographical
and demographical thinking in Moldova, Academy of Economic Studies of Moldova, Publisher ASEM, 2011,
ISBN 978-9975-75-590-0, Fondul ONU pentru populaţie, Chişinău, p. 68-77
47
APOSTOL, L., MACHIDON, O. M. (2011b), Considerations on the average number of days with different quantities of
precipitations in 24 hours in the Bârlad drainage basin, Present Environment and Sustainable Development,
vol. 5, nr. 1, Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, ISSN 1843-5971, pg. 207-214.
APOSTOL, L., MACHIDON O. M. (2011c), The hail phenomenon in the Bârlad drainage basin - some aspects
regarding genesis and diurnal frequency, Present Environment and Sustainable Development, vol. 5, nr. 2,
Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, ISSN 1843-5971, pg. 209-219.
APOSTOL, L., MACHIDON, O. M. (2011d), Considerations on the hail regime in Moldavia between the Siret and
Prut rivers, Air and Water - Components of the Environment, Univ. ,,Babeş-Bolyai”, Administraţia Bazinală
de Apă ,,Someş-Tisa, Cluj-Napoca, ISSN 2067-743X, pg. 45-52.
APOSTOL, L., SFÎCĂ, L. (2011), Influence of the Siret River Corridor on wind conditions, Prace i Studia
Geograficzne, T. 47, Wydział Geografii i Studiów Regionalnych, Uniwersytet Warszawski, ISSN 0208-4589,
p. 483-492.
APOSTOL, L., MACHIDON, O. M., SFÎCĂ, L., MACHIDON, DANA (2012), Impact of the blizzards and cold waves
of 24 January-18 February 2012 in Romania, Riscuri şi catastrofe, an XI, vol. 10, nr.1, Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, ISSN 1584-5273, pg. 119-134.
APOSTOL, L., BĂRCĂCIANU, FLORENTINA, ICHIM, P., SFÎCĂ, L. (2014), The thermal inversion phenomena on
ground level and free atmosphere in the first 3000 m above Moldova, Romania, Advances in Environmental
Sciences - AES Bioflux, 2015, Volume 7, Issue 2. http://www.aes.bioflux.com.ro, ISSN 2066-7620 (online
2065-7647), ISI by Zoological report – Journal list
APOSTOL, L., TIRON, M. (2014, Suitability of wind potential in some areas of Central Moldavian Plateau, Present
Environment and Sustainable Development, vol. 8, nr. 2, Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi – De Gruyter, Berlin,
ISSN 1843-5971, DOI 10.2478/pesd-2014-0039, pg. 243-254.
APOSTOL, L., TIRON, M. (2014), Consideration on wind speed and direction on Central Moldavian Plateau, The
Proceedings of the Communication, context, interdisciplinarity Congress, 3rd Edition, ISSN: 2069 – 3389,
Edited by: The Alpha Institute for Multicultural Studies Published by: "Petru Maior" University Press, Târgu-
Mureş, 2014, http://www.upm.ro/cci3/CCI-03/Psy/Psy% 2003% 2001.pdf, http://upm.ro/cci/?pag=geninf
APOSTOL, L., BĂRCĂCIANU, FLORENTINA, ICHIM, P., SFÎCĂ, L. (2014), The thermal inversion phenomena on
ground level and free atmosphere in the first 3000 m above Moldova, Romania, Advances in Environmental
Sciences - AES Bioflux, 2015, Volume 7, Issue 2. http://www.aes.bioflux.com.ro, ISSN 2066-7620 (online
2065-7647).
APOSTOL, L., TIRON, M. (2015), Diferențieri termice între Cluj şi Iaşi pe fondul barierei orografice, Simp. Internaţ.
,,Universul Ştiinţelor”, ediţia a V-a, Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi, Univ. de Stat din R. Moldova, Chişinău, Univ.
de Stud. Politice şi Economice Europene ,,C. Stere”, Chişinău, Asoc. Cultural-Ştiinţifică ,,Vasile Pogor, Iaşi,
Universul Științelor, Iași, vol V, Ed. PIM, Iași, ISSN 22858407.
APOSTOL, L., BĂRCĂCIANU, FLORENTINA, ILIE, N., ȘOITU, D., TIRON, M. (2015), Restructuring of Western
wind direction by the Carpathians Mountains in Moldova, The 15th Internațional Multidisciplinary Scientific
Conference - SGEM 2015, Energy and Clean Technologies, ISI Conference Proceedings, Albena, Bulgaria,
ISSN 1314-2704.
APOSTOL, L., TIRON, M. (2016), Potențialul eolian valorificabil în bazinul inferior al râului Prut, Conf. cu
participare internațională ,,Biodiversitatea în condițiile schimbării climatice”, Universitatea Academeiei de
Științe a Moldovei, 25 nov. Chișinău, ISBN 978-9975-108-02-7, p. 260-265.
APOSTOL, L., ȘOITU, D. (2016), Temperatura suprafeței solului în bazinul Prutului inferior, Lucr. Conf. Șt. cu
participare internațională ,,Probleme ecologice și geografice în contextual dezvoltării durabile a R. Moldova:
realizări și perspective, Academia de Științe a R. Moldova, Ministerul Mediului al R. Moldova, Ministerul
Educației al R. Moldova
APOSTOL, L., NEDEALCOV, MARIA, BOJARIU, ROXANA (2018), Considerații asupra uscăciunii, secetelor și
aridității între Carpații Orientali și Nistru, Lucr. Conf. națională ,,Mediul și dezvoltarea durabilă, Ediția a
IV-a, Facultatea de Geografie, Univ. din Tiraspol cu sediul în Chișinău.
48
BATTYÁN, E, CZUPPON, G., WELDINGER, T., HASZPRA, L., KÁRMÁN, CRISZTINA (2017), Moisture source
diagnostics and isotope characteristics for precipitation in east Hungary:implications for thgeir
relationshipp, Hydrological Sciences Journal, ISSN: 0262-6667,
http://dx.doi.org/10.1080/02626667.2017.1358450.
BĂCĂUANU, V. et al (1980), Podișul Moldovei - natură, om, economie, Editura științifică și enciclopedică, București
BĂRCĂCIANU, FLORENTINA, SÎRGHEA LILIANA, IORDACHE, I., APOSTOL, L., SFÎCĂ, L. (2015) - Recent
changes in air temperature trend in extra-Carpathian Moldavia, The 15th Internațional Multidisciplinary
Scientific Conference-SGEM 2015, Energy and Clean Technologies, ISI Conference Proceedings, Albena,
Bulgaria, ISSN 1314-2704 pg. 1001-1008.
BÂZÂC, GH. (1983), Influenâa reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, Edit. Academiei,
București.
BÂZÂC, GH. (1984), Unele caracteristici ale structurii vîntului, Stud. şi cercet. de meteor., IMH, Bucureşti.
BOGDAN, OCTAVIA (1978), Fenomene climatice de iarnă și de vară, Edit. Șt. și Encicloped., București.
BOGDAN, OCTAVIA (1980), Concepția și metodologia hărții topoclimatice a R. S. România, sc. 1: 200.000,
S.C.G.G.G., ser. Geogr., nr. 2, t. XXVIII, Edit. Academiei, București.
BOGDAN, OCTAVIA (1981), La regionalisation climatique ettopoclimatique de la Roumanie, R.R.G.G.G., ser.
Geogr., t. 24, Edit. Academiei, București.
BOGDAN, OCTAVIA (1983), Criterii de bază în definirea topoclimatelor, S.C.G.G.G., ser. Geogr., t. XXX, Edit.
Academiei, București.
BOGDAN, OCTAVIA, NICULESCU, ELENA, (1999), Riscurile climatice din România, Editura Academiei Române,
Bucureşti.
BOGDAN, OCTAVIA, MARINICĂ, I. (2007), Hazardele climatice din zona temperată. Geneză și vulnerabilitate cu
aplicare la România, Ediv. ,,L. Blaga”, Sibiu.
BORDEI-ION, ECATERINA (1983), Rolul lanțului alpino carpatic în evoluția ciclonilor mediteraneeni, Edit.
Academiei, București.
BORDEI-ION N. (1988), Fenomene meteo-climatice induse de configuraţia Carpaţilor în Câmpia Română, Edit.
Academiei, Bucureşti.
BRADU, TATIANA (2004), Clima Colinelor Tutovei, rez. tezei de dr. , Univ. ,,Al. I. Cuza” din Iași
BUDUI, V. (2007), Varietatea spațio-temporală a precipitațiilor atmosferice în partea vestică a Podișului Central
Moldovenesc, Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Secțiunea Geografie, anul XVI-2007.
BUDUI, V. (2008), Caracteristici ale temperaturii aerului în Podișul Central Moldovenesc dintre Siret și Șacovă,
Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Secțiunea Geografie
BUDUI, V., MACHIDON O.(2009), Numărul de zile cu temperaturi ale aerului caracteristice în Podișul Central
Moldovenesc dintre Siret și Șacovăț, Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, .Secțiunea Geografie.
BURCEA, S., BOJARIU, R. (2016), Hail climatology and trends in Romania (1961-2014), Monthly Weather Review,
Nov. 2016, American Meteorological Society, pg. 4289-4299, DOI: 10.1175/MWR-D-16-0126.1
CĂLINESCU, GH., CĂLINESCU, NICULINA, SOARE, ELENA (1997), Caracteristici și tendințe ale precipitațiilor
maxime căzute în diferite intervale de timp în Moldova, Lucr. sem. geogr. ,,D. Cantemir”, nr. 13 (1993-1994),
Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iași.
CERNESCU, N. (1934), Facteurs de climat et zones de sol en Roumanie, Stud. Tehn. și Ec., ser. C, Știința solului, nr. 2,
Inst. Geol. Rom., București.
CHEVAL, S. (coord), (2003), Indici și metode cantitative utilizate în climatologie, Edit. Univ. din Oradea.
CHIRIAC, V., CIREȘ, C., RĂDULESCU, S. (1966, Variația de lungă durată a precipitațiilor și temperaturii aerului
la Iași, Culegerea de lucrări a Institutului Meteorologic.
CIREȘ, C. (1999), Monografia stațiilor meteorologice din partea de est a Moldovei, Centrul Meteorologic Regional
Moldova, Iași.
CIULACHE, S. (1982), Harta climatică a lumii sc. 1:22.000.000, Edit. Did. și Pedag., București.
CIULACHE, S. (1985), Climatele pământului, Edit. Șt. și Encicloped., București.
CIULACHE, S. (2002), Meteorologie și climatologie, Edit. Universitară, București.
CIULACHE S., CISMARU C.(2000), Climatic Changes in Romania (Air Temperature), Analele Științifice ale Univ.i
”Al. I. Cuza”. Geografie.
49
CONDORACHI, D. (2006), Studiu Fizico-geografic al zonei deluroase cuprinse între văile Lohan și Horincea, Edit.
“Ştef” Iaşi.
COTARIU, R. (1983), Metoda de calcul a evoluției temperaturii medii decadice a solului, Studii și cercetări.
Meteorologie
COTARIU, R., GOGORICI, ELEONORA (1979), Adâncimea maximă de îngheț a solului, Studii și cercetări. Partea I.
Meteorologie
COTARIU, R., POPOVICI, C., GRUMĂZESCU, C. (1979), Metoda de prelucrare statistică a temperaturii medii
lunare a aerului și aplicații, Studii și cercetări. Partea I. Meteorologie
CRISTODOR, E., et al (1966), Regimul vîntului deasuprea teritoriului R. S. România, Cul. lucr. IMH/1964, Bucureşti.
DAVIDESCU, G. (1973), Particularităţile regimului pluviometric din zona oraşului Vaslui, An. Şt. Univ. „Al. I. Cuza”,
Iaşi, s. II c, t. XIX, pp. 155-157.
DAVIDESCU, G. (2003), Climatic periodicies and oscillations on the Moldavian Plateau, Anuar. Complex Muzeal
Bucovina, vol. XVI-XVII, pp. 7-26.
DINCĂ, ILEANA., PATRICHI, SILVIA., MIHA, IOZEFINA. ȚEPEȘ, ELENA (1973), Fluctuațiile de lungă durată
ale precipitațiilor atmosferice în Moldova, Culegere de lucr. a IMH (1970), București.
DISSESCU, C. (1952), Regiunile climatice ale R. P. Române, în Manualul inginerului agronom, vol. I, Edit. Tehnică,
București.
DONCIU, C., GOGORICI ELENA., JIANU, V., ROȘCA,V. (1966), Contribuție la studiul corelației dintre
temperatura suprafeței solului, temperatura aerului și temperatura în stratul arabil în zonele de șes din sudul
și vestul țării, Culegerea de lucrări a Institutului Meteorologic.
DRAGOTĂ, CARMEN (2006), Precipitațiile atmosferice excedentare în România și influența lor asupra mediului,
Edit. Academiei Române, București.
DUMITRESCU, AL., BÎRSAN, M. (2015), ROCADA: a grided daily climatic dataset over Romania (1961-2013) for
nine meteorological variables, Natural Hazards, vol. 77, April, Springer, ISSN 0921-30X,
DOI:10.1007/s11069-015-1757-z.
ERHAN, ELENA (1963), Observații microclimatice în zona orașului Iași. Regimul temperaturii aerului, Analele
Științifice ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. Geografie.
ERHAN, ELENA (1979), Clima și microclimatele din zona orașului Iași, Edit. Junimea, Iași.
ERHAN, ELENA (1983), Fenomenul de secetă în Podișul Moldovei, Anal. Șt. Univ. ,,Al. I. Cuza” din Iași, secț. II b,
(Geogr.-Geol.), t. XXIX.
ERHAN, ELENA (1986), Fenomenul de grindină în Podişul Moldovei, An. Şt. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. II b, Geol.-
Geogr., t. XXXII, pp. 77-80, 1 fig., 2 tab., ISSN 10379-7902.
ERHAN, ELENA (1988), Considerații asupra precipitațiilor atmosferice din partea de est a României, Lucrările
Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir” Nr.8, 1987.
ERHAN, ELENA (1992-1993), The Thermal Potential of the Moldavian Plain, Analele Științifice ale Universității ”Al.
I. Cuza”. Geografie.
ERHAN, ELENA; GHEORGHIU, E., PRECUPANU-LARION, DANIELA, APETREI, M. (1997), The spatial
distribution of the atmospherical precipitations on the territory of Moldavia, An. Şt. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
s. Geogr., t. XLII-XLIII, pp. 109-116, 1 fig., 8 tab., ISSN 1223-5334.
GUGIUMAN, I. (1959), Depresiunea Huşi. Studiu de geografie fizică şi economică, Edit. Şt., Bucureşti.
GUGIUMAN, I. (1970), Câteva observații privind durata de strălucire a Soarelui în partea de est a R. S. România,
Anal. Univ. ,,Al. I. Cuza” din Iași, secț. II c, t. XVI.
GUGIUMAN, I., PLEŞCA, GH., ERHAN, ELENA, STĂNESCU, I.(1960), Unităţi şi subunităţi climatice în partea de
est a R.P.R., An. Şt. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, s. II, supliment, t. VI, fasc. 4, pp. 413-442.
GUGIUMAN, I., DAVIDESCU, G. (1965), Variations de la temperature de l’air a Iași pendant la periode 1894-1963,
Analele Științifice ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. TOMUL XI
50
GUGIUMAN, I., PĂTRAȘ, EUGENIA (1968), Rolul dinamicii atmosferei și a factorilor geografici în determinarea
regimului temperasturii aerului în pasrtea de est a României, Anal. Univ. ,,Al. I. Cuza” din Iași, secț. II c, t.
IX, fasc. 4.
GUGIUMAN, I., BĂICAN, V.(1972), Contribuții la cunoașterea climei orașului Huși, Asuci,XX,Iași.
HIJMANS, R, CAMERON, S.E., PARRA, J.L., JONESCU, P.G., JARVISC, A., (2005), Very high resolution
interpolated climate surfaces for global land areas, Int. J. Climatol. 25, p. 1965–1978
HOBAI, RALUCA (2009), Analysis of air temperature tendency in the upper basin of Bârlad river, Carpathian Jurnal
of Earth and Environmental Sciences.
HOHAN, DANIEALA (2001), Diferențieri climatice în partea de sud-vest a Moldovei, teza dr., Univers. ,,Al. I. Cuza”
din Iași, rez.
ICHIM, P. (2014), Studiul inversiunilor termice în aria dintre râurile Prut și Siret, Analele Științifice ale Universității
”Al. I. Cuza”. Geografie
ICHIM, P., APOSTOL,L., SFÎCĂ, L., ISTRATE,V. (2014a), Frequency of Thermal Inversions Between Siret and Prut
Rivers in 2013, PESD, vol. 8, no. 2, 2014
ICHIM, P., APOSTOL, L., SFÎCĂ, L., KADHIM-ABID, ADRIANA, LUCIA, ISTRATE, V. (2014b), Frequency of
thermal inversions between Siret and Prut rivers in 2013, Present Environment and Sustainable
Development, vol. 8, nr. 2, Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi – De Gruyter, Berlin, ISSN 1843-5971, DOI
10.2478/pesd-2014-0040, pg. 243-254, CNCSIS B+, BDI
ICHIM, P., APOSTOL, L., SFÎCĂ, L., KADHIM-ABID, ADRIANA, LUCIA (2015), Air temperature anomalies
between the rivers Siret and Prut in Romania, Georeview, Lucr. Sem. Geogr. D. Cantemir, nr. 40, Univ. ,,Al.
I. Cuza” Iași.
ILIESCU, MARIA-COLETTE (1989), Manifestări electrice atmosferice pe teritoriul României, Edit. Academiei,
București.
ISTRATE, V., APOSTOL, L., SFÎCĂ, L., IORDACHE, I., BĂRCĂCIANU, FLORENTINA (2015), The status of
atmospheric instability indices associated with hail events troughout Moldova, Lucr. celei de a VII-a Conf.
,,Aerul şi apa - componente ale mediului”, Facultatea de Geografie, Univ. ,,Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 21-
22 mart., ISSN: 2067-743X, pg. 323-331, BDI
ISTRATE V., DOBRI, R. V., BĂRCĂCIANU, FLORENTINA, CIOBANU, R.A., APOSTOL, L. (2017), A ten years
hail climatology based on ESWD hail reports in Romania, 2007-2016, Geographia Technica, Vol 12, Issue
no. 2/2017, pp. 110-118, DOI: 10.21163/GT_2017.122.10, ISSN 1842-5135 (Printed version), ISSN 2065-
4421 (Online version), ISI indexed
JEANRENAUD, P.(1961), Contribuții la geologia Podișului Central Moldovenesc, Analele Științifice ale Universității
”Alexandru Ioan Cuza”. Geografie, TOMUL VII, FASC.2.
LARION, DANIEALA (2004), Clima municipiului Vaslui, Edit. Terra Nostra, Iaşi.
LARION, DANIEALA (2004), Unele particularități ale regimului pluviometric în Podișul Central Moldovenesc,
Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir” Nr.23-24/2004.
LARION, DANIELA (2004), Some practical aspects of the diurnal regime of wind velocity in the Moldavian Plateau,
Anal. Şt. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. Geogr., t. XLIX-L (2003-2004), Iaşi
LARION, DANIELA (2004), Climatic aridisation tendency in the Moldavian Plateau, An. Şt. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi,
s. Geogr., t. XLIX-L (2003- 2004), pp. 79-84, ISSN 1223-5334.
LARION, DANIELA (2005), Urban and periurban air humidity in the southern part of the Central Moldavian Plateau,
Romanian Journal of Climatology, vol. 1, Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iași, pp 185-191.
MACHIDON, O. M. (2009), Fenomenul de grindină în bazinul hidrografic Bârlad, rez. teză dr., Univ. „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi.
MACHIDON, O. M. (2011), Consideraţii asupra fenomenului de grindină în Moldova, între râurile Siret şi Prut,
Simpozionul şt. internaţional „Evoluţia gândirii geografice şi demografice în Republica Moldova”,
Academia de Studii Economice din R. Moldova, Fondul ONU pentru populaţie, Chişinău, ISBN 978-
997575-590-0, pp. 68-77.
51
MACHIDON, O., APOSTOL, L., MACHIDON, DANA, BURUIANĂ, D. (2012), Study of the evolution of the air
temperature in Moldavia region (Romania) over the last 76 years, Annals of DAAAM for 2012 &
Proceedings of the 23rd International DAAAM Symposium, Volume 23, No.1, ISSN 2304-1382, ISBN 978-
3-901509-91-9, CDROM version, Ed. B. Katalinic, Published by DAAAM International and Elsevier,
Vienna, Austria, pg. 688-692.
MIHAI, ELENA (1975), Depresiunea Brașov. Studiu climatic, Edit. Academiei, București.
MIHĂILĂ, D. (2006), Câmpia Moldovei. Studiu climatic, Editura Universităţii Suceava.
MINEA, I., STÂNGĂ, I. (2005), Les phenomens de secheresse dans le Plateau de la Moldavie, Anal. Univ. ,,Al. I.
Cuza”, Iași, ser. II c, t. XLI.
MINEA, I., STÂNGĂ, I., VASILINIUC, I.(2005), Consideraţii privind fenomenul de secetă în Podişul Moldovei,
Comunic. Geogr., vol. IX, Editura Universităţii Bucureşti, pp. 215-220, ISSN 1453-5483.
NEACȘA, O. (1979), Potențialul energetic solar si eolian al R.S.R, "Terra", nr.3/1979,MINEA I., STÂNGĂ I.C. (2004)
– Analiza variabilității spațialea unor indici de apreciere a secetelor, Revista Riscuri și catastrofe, UBB Cluj,
Vol III, 2004.
NEAMU, GH., BOGDAN, OCTAVIA, TEODOREANU, ELENA (1970), Harta topoclimatică a României. Principii și
metode, S.C.G.G.G.G., ser.Geogr.,t. XXVII, Edit. Academiei, București.
NECULA, M. F. (2010), Riscul climatic de oraje în Podişul Bârladului, dr. în geografie, teză susţinută în anul 2010 la
Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, rez..
NEDEALCOV MARIA et al (2013) - Atlasul „Resursele climatice ale Republicii Moldova” Editura ”Ştiinţa” în
colaborare cu editura “Strih”.
OBREJA. AL. (1972), Unele aspecte geomorfologice in relieful Podișul Central Moldovenesc, Analele Științifice ale
Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. Geografie, TOMUL XVIII
OPREA, C. (2005), Climatul radiativ pe teritoriul României. O abordare geografică a radiației solare, CD, ISBN 973-
0-3879-1, București.
OPREA, C., APOSTOL, L., TIRON, M., ȘOITU, D. (2016), Unele caracteristici ale radiației solare în Podișul
Bârladului, Materialele conferinței științifice naționale cu participare internațională, ,,Mediul și dezvoltarea
durabilă”, Ediția a III-a, Univ. de Stat din Tiraspol, Chișinău, R. Moldova, ISBN 978-9975-76-170-3, pg.
172-177.
OTETELIȘANU, E. (1928), Un fenomen analog musoniulor în Europa, Bul. lunar al obs. meteo., ser. II, vol. IX, nr. 8,
I.M:C., București.
OTETELIȘANU, E. (1928), Regiunile climatice ale României,Bul. lunar al obs. meteo., ser. II, vol. IX, nr. 8, I.M.C.,
București.
PATRICHE, C.V. (1999), Postdiction and Prediction of Climate Evolution within the Region of Vaslui Town, An. Şt.
Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. Geogr., t. XLIV-XLV, pp. 127-132, 2 fig., 1 tab., rez. l. fr., ISSN 1223-5334.
PATRICHE, C.V. (2000), Complex Statistical Analysis of the Latent Dimensions of Climate within Vaslui Town-
Romania, An. Şt. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. Geogr., t. XLVI, pp. 73-83, ISSN 1223-5334.
PATRICHE, C.V. (2002), Considerații privind relieful de cueste din Podișul Central Moldovenesc, Editura Academiei
Române,Seria IV, TOMUL XXV
PATRICHE, C. V. (2003-2004), Quantifying air temperature using regression and incoming radiation, Analele
Științifice ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. Geografie
PATRICHE, C.V. (2005), Podişul Central Moldovenesc dintre râurile Vaslui şi Stavnic, Editura "Terra Nostra", Iași.
PATRICHE, C.V. (2009), Metode statistice aplicate în climatologie, Editura Terra Nostra
PATRICHI, SILVIA (1968), Potențialul eolian în Moldova, culeg. de lucr. IM, București.
PAVEL, D (1974), Valorificarea energiilor eoliene, în: Hidrotehnica, vol. 19, nr. 5
PÎRVULESCU, I., APĂVĂLOAE, M., APOSTOL, L. (1988), Consideraţii asupra legendei hărtilor topoclimatice la
scara 1: 200.000, Lucr. Staţ. Cercet. ,,Stejarul”, Ser. Geol.-Geogr., nr. 9, Piatra Neamţ, pg. 159-166
PÎRVULESCU, I., APOSTOL, L. (1997), Despre conceptul de potenţial climatic, Anal. Univ. ,,Ştefan cel Mare”,
Suceava, an VI, secţ. geogr.-geol., pg. 69-76, ISSN 1221-6801
52
PRECUPANU-LARION, DANIELA (1996-1997), Air Temperature Regime in Vaslui and the Surrounding Area,
Analele Științifice ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. Geografie.
PRECUPANU-LARION, DANIELA, HARNAGEA NICOLETA (1999), Some characteristics of the precipitations
regime in Vaslui, Anal. Șt. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iași, s. Geogr., t. XLIV-XLV, pp.106-112.
RALIȚĂ, I. (2006), Criterii de reprezentativitatea platformelor stațiilor meteorologice pentru evaluarea schimbărilor
climatice, Atelierul de multiplicare al A.N.M., București.
RUSAN, N. (2010), Potențialul energetic eolian din partea de est a României
RUSU, C. (coord.) (2007), Impactul riscurilor hidro-climatice şi pedo-geomorfologice asupra mediului în bazinul
Bârladului. Edit.Univ.”Al.I.Cuza” Iaşi, 218 pg. (ISBN: 978-973-703-294-2).
RICK, I. (1937), Contribuţiuni la climatologia Moldovei (temperatura), Bul. Soc. Geogr., t. LVI, pp. 291-313.
RICK, I. (1939), Caracterizarea climei Ţinutului Prut. Anuar Liceul Naţional, Iaşi.
SFÎCĂ L. (2005), Regimul temperaturii solului din Culoarul Siretului, Romanian Journal of Climatology.
SFÎCĂ, L. (2007), Unne nouvelle aproche sur la circulation atmospherique dans la nord-est de la Roumania, Climat,
Tourism, Environment, Actes du XX-eme Internat. Colloque de l'Association Internationalle de Climatologie,
Carthage, Tunisie.
SFÎCĂ, L. (2015), Culoarul Siretului. Studiu climatic, Editura Universității Universității ”Alexandru Ioan Cuza”.
Geografie
SFÎCĂ, L., PATRICHE C.V. (2005), Analiza regimului precipitațiilor atmosferice în partea centrală a Moldovei,
Comunicări de Geografie, vol. IX, Editura Universității din București.
SFÎCĂ, L., ICHIM, P., APOSTOL, L., URSU, A. (2017), Three years of observations on global solar radiation at
Mădârjac weather station 270 m – Central Moldavian Plateau, Present Environment and Sustainable
Development, vol. 12, nr. 1, Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi – De Gruyter, Berlin, ISSN 1843-5971, DOI
10.1515.
SOROCEANU, N. (1989), Considerații asupra conceptelor și evaluării fenomenului de secetă, cu referire la Podișul
Moldovei, Stud. Și Cercet. de Meteorolog., nr. 3, IMH, București.
SOROCEANU, N., AMĂRIUCĂI, M.(1997), Considerații asupra tendinței de aridizare a climei în Podișul Moldovei,
Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir” Nr.17-18.
STĂNCESCU, I. (1983), Carpații, factori modificatori ai climei, Edit. Șt. și Encicloped., București.
STÂNGĂ, I., MINEA, I. (2004), La variabilité des indices concernant le phénomène de secheresse dans l’est de la
Roumanie, An. Şt. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, s. Geogr., t. XLIX-L (2003-2004), pp. 261-271, ISSN 1223-
5334.
ȘERBAN, EUGENIA, BEI, MARIANA; FLORICA (2011), Thermic characterization of the years and months of the
agricultural period 1992-2009, at Oradea, Natural Resources and Sustainable Development, vol. 1, Univ. din
Oradea
ȘOITU, D., APOSTOL, L., ICHIM, P. (2016), Inversiunile termice în bazinul Prutului inferior, Materialele conferinței
științifice naționale cu participare internațională, ,,Mediul și dezvoltarea durabilă”, Ediția a III-a, Univ. de
Stat din Tiraspol, Chișinău, R. Moldova, ISBN 978-9975-76-170-3, pg. 182-186.
TOPOR, N. (1963), Ani ploioși și secetoși în R.P.R., Inst. Meteorologic, București.
TOPOR, N. STOICA, C. (1965), Tipuri ce circulație și centri de acțiune atmosferică deasupra României, București,
România.
ȘOITU, D., APOSTOL, L., ICHIM, P. (2016), Inversiunile termice în bazinul Prutului inferior, Materialele conferinței
științifice naționale cu participare internațională, ,,Mediul și dezvoltarea durabilă”, Ediția a III-a, Univ. de
Stat din Tiraspol, Chișinău, R. Moldova, ISBN 978-9975-76-170-3, pg. 182-186.
THEEUWES ,N,E., (2017), A diagnostic equation for the daily maximum urban heat island effect for cities in
northwestern Europe, International Journal Of Climatology 37: 443–454
TROMP, S.W. (1980), Biometeorology – the impact of the weather and climate on humans and their environment,
Biometeorological Research Centre, Leiden, The Netherlands
53
ȚAPU, E., APOSTOL, L. (2018), Trajectories of hail cells of potential of generating hailstorms in Moldova in 2016-
2017, Present Environment and Sustainable Development, Vol. 12, no. 2, Present Environment and
Sustainable Development, vol. 12, nr. 1, Edit. Univ. ,,Al. I. Cuza”, Iaşi – De Gruyter, Berlin, ISSN 1843-
5971, DOI 10.2478/pesd-2018-0044.
ŢÎŞTEA, D., LORENTZ, R., BÂZÂC, GH. (1976), Zonarea vitezelor anuale ale vântului pe teritoriul României, St.
cerc. I/2, Meteorologie, IMH, Bucureşti.
ȚÎȘTEA, D., SÎRBU, V., (1984), Unele aspecte privind producerea ceții, funcție de temperatura și umezeala aerului,
Studii și Cercetări de Meteorologie, Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București.
ȚÎȘTEA D. et. al.(1989), Determinarea obiectivă a pragurilor ce delimitează cele trei grupe de valori: sub normă,
normale și peste normă pentru temperatura medie lunară și anuală, Studii și cercetări. Meteorologie.
UJVARI, I. (1972), Geografia apelor României, Edit. Șt., București.
VASENCIUC, FELICIA (2003), Riscuri climatice generate de precipitați în bazinul hidrografic al Siretului, I.N.M.H.,
București.
VASENCIUC, FELICIA (2005), Caracteristici ale evoluției regimului temperaturii aerului (1901-1999) și a înghețului
(1961-1995) în bazinul Siretului, Romanian Journal of Climatology
VARDAVAS, I.M. TAYLOR ,F.W. (2007), Radiation and climate, Oxford : Oxford University Press)
*** (1961), Clima României vol. 2, C.S.A., Institutul Meteorologic, Bucureşti
*** (1962), Clima României vol. 1,C.S.A., Institutul Meteorologic, Bucureşti
*** (1966), Atlasul Climatologic al R. S. România (1966), C.S.A., Institutul Meteorologic, Bucureşti.
*** (1972-1979), Atlas - R. S. România, Edit. Academiei, Bucure;ti.
*** (1983), Geografia României, vol. I, Ed. Academiei R.S.R., București
*** (1987), Geografia României (1987), vol. III, Ed. Academiei R.S.R., București
*** (1992), Geografia României, vol. IV, Ed. Academiei Române, București.
*** (2008), Clima României, Editura Academiei Române, Bucureşti.
*** (1892-1960), Buletine meteorologice, IM, Bucure;ti.
*** (1961-1972), Anuare meteorologice, IMH, Bucure;ti.
*** Date medii lunare și zilnice din cadrul rețelei naționale a Administrației Naționale de Meteorologie
http://amet.ro/documents/Studiu_Energii_Regenerabile_Timis.pdf - Suport la dezvoltarea unui concept durabil pentru
valorificarea energiilor regenerabile din judetul Timis
http://www.academia.edu/6129726/6_sinteza_indici
http://add-energy.ro/potentialul-eolian-al-romaniei/
http://geografie.uvt.ro/old_geogra_2014/pers/satmari/BIOGEOGRAFIE/05%20INDICI%20ECOMETRICI.pdf
http://solargis.com/download
http://www.gaisma.com
http://www.energie-solara.com.ro