CONSUMUL SUBSTANŢELOR PSIHOACTIVE CARE

CREEAZĂ DEPENDENŢA: COCAINA

Mihnea Pană

Master Biologie MedicalăAnul II

Cocaina (benzilmetilecgnoina, INN) este un alcaloid activ extras din frunzele plantei de coca (Erythroxylum coca). Această moleculă

acţionează asupra sistemului nervos afectând sinapsele adrenergice, reprezentând unul din drogurile recreaţionale cu

efecte foarte imprevizibile, foarte puternice şi foarte adictive, care nu depind de modul în care este utilizată (înghiţită, fumată,

injectată etc.).

Deşi afectează puternic ficatul, intestinele, inima şi plămânii, provocând chiar şi în doze mici reducerea apetitului şi afectarea

vederii, cel mai pregnant efect este întâlnit la nivelul SNC.

Cocaina acţionează asupra circuitului neuronal al plăcerii pentru a preveni reabsorbţia neurotransmiţătorului dopamină, după ce a

acesta a fost eliberat din neuronii dopaminergici. Cocaina îţi realizează acest efect legândule la moleculele recaptorilor de

dopamină.

Efectul legării cocainei la moleculele recaptorilor de dopamină constă înacumularea de dopamină în sinapsele circuitului nervos al plăcerii,

ceea ce va produce un puternic sentiment de plăcere şi euforie. Excesul de dopamină va determina ca neuronii cu receptori pentru

dopamină să îşi reducă numărul de receptori, în vederea autoreglării (down regulation).

Atunci când cocaina nu mai ajunge în mediul intern şi nivelul dopaminei revine la concetraţia normală mai scăzută, numărul

redus de receptori dopaminergici care mai sunt prezenţi pe neurilemă este insuficient pentru a produce o activare completă a

celulelor nervoase.

Această slabă activare nervoasă ce urmează consumului de cocaină va avea ca rezultat dorinţa puternică de a ingera din nou cocaină,

pentru a obţine din nou starea de plăcere şi de euforie intensă resimţită în timp ce cocaina îşi exercită efectele nervoase.

Cocaina se poate lega de asemenea de receptorii transmortorilor altor neurotransmiţători, de tipul serotoninei şi al noreprinefrinei (noradrenalinei), blocând repreluarea lor de către celule. Nu se

cunosc încă exact efectele acestui fenomen.

Cocaina afectează de asemenea în mod specific cortexul prefrontal şi amigdala, arii implicate în geneza memoriei şi a procesului de învăţare. Activitatea migdalei este corelată cu

aspectele emoţionale ale amintirilor.

Cercetătorii consideră că o reţea neuronală ce implică aceste arii specifice trebuie să analizeze şi să proceseze foarte rapid stimulii

din mediu pentru a activa memoria, ceea ce duce la modificări biochimice asociate ulterior cu dependenţa.

Cocaina afectează grav sistemul nervos, efectele sale pe termen lung incluzând risc crescut de accident vascular cerebral, convulsii, crize epileptice, la nivel de sistem cardiac poate

produce blocaj cardiac şi infarct miocardic, la nivel de sistem respirator poate duce la insuficienţă pulmonară, şi, în cele din

urmă, moarte.

Renunţarea la cocaină este foarte dificilă, persoana dependentă poate avea stări de creaţă, iritabilitate, paranoia. Cocaina este

deci unul dintre drogurile recreaţionale cu efecte extrem de puternice la nivel de sistem nervos, al căror impact afecteză grav

şi ireversibil funcţia nervoasă.

Bibliografie:

http%3A%2F%2Fwww.scritub.com%2Fmedicina%2FMEDICAMENTE-CARE-ACTIONEAZA-IN14243.php&ext=1416736704&hash=AcnJhLImgE5s8mN3JX76-FzEqlPx0XSPjqMaUp-1yLLUEQ

http%3A%2F%2Fwww.drugabuse.gov%2Fdrugs-abuse%2Fcocaine&ext=1416736706&hash=AcmFJKyOiAu3vrczD7yXQgvjV95lqZ_APRdcZYYF8jHE0g

http://www.drugabuse.gov/drugs-abuse/cocaine

http://serendip.brynmawr.edu/exchange/node/1739

http%3A%2F%2Fwww.ana.gov.ro%2Fnewsletter%2Fnewsletter2014_1.pdf&ext=1416736955&hash=Ack7u0ZVfY5NbEEz2dcTDRKFBsnAlW_4fB15j4rWnNlbtw