Comentariu: Gala Galaction — La Vulturi!1. La Vulturi!  este o nuvelă realistă, care are ca temă lupta pentru apărarea fiinţei

naţionale şi pentru afirmarea conştiinţei naţionale, fiindcă tratează evenimentele

momentului mişcării de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu, ca moment al Revoluţiei

burghezo-democrate, ca moment al luptei pentru câştigarea independenţei naţionale

şi sociale.

Ideea este că libertatea socială şi independenţa naţională se dobândesc şi se

păstrează cu multe jertfe şi suferinţe. în acest sens, nuvela tratează viaţa unui

personaj, simbol al poporului român — Dănilă, starostele ciobanilor din satul La

Vulturi, de pe Valea Iablanicioarei. Viaţa acestuia este brăzdată, ca şi viaţa

poporului român, de multe valuri de amărăciune. De trei ori şi-a făcut, în tinereţe,

un rost şi o stare, de trei ori totul a fost distrus de puhoiul străinilor, care au năvălit

în ţară. Soarta lui Dănilă este o imagine a destinului poporului român, jefuit fără

milă de tătari şi de turci, de unguri şi de austrieci, de greci, cazaci, poloni.

Agripina, fiica lui Dănilă, se căsătorise cu Păun Ozun, unul dintre vitejii, care s-au

alăturat lui Tudor Vladimirescu. El a plecat, împreună cu zece flăcăi înarmaţi şi

pregătiţi de Dănilă, ca să lupte împotriva jugului otoman şi a jafului fanariot, fiindcă

erau „toţi copii de munte, cu bunăştiinţă într-ale flintei”.

Tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din realitatea social-istorică. Păun Ozun

plecase la luptă îndemnat de Dănilă, ca să-1 ajute pe Tudor Vladimirescu. Dănilă a

aflat că TUdor Vladimirescu a pus stăpânire pe Bucureşti, că boierii i s-au supus, dar

n-a mai primit de mult nici o veste şi toţi erau îngrijoraţi. Viaţa se scurgea în sat

liniştită. Agripina făcea de mâncare la copii, când a auzit pocnete de pistoale şi

strigăte : „Fugiţi!Fugiţi! Vin turcii! ” Agripina îşi ia copiii, adică pe Vlad, Măriuca,

Păunaş, şi, cu un efort disperat, urcă muntele Scripetele pieptiş, până la stâna lui

Dănilă, spre a-şi pune copiii la adăpost.

Nuvela are un caracter realist, fiindcă Agripina şi Păun Ozun sunt eroi tipici în

împrejurări social-istorice tipice pentru neamul românesc de la începutul secolului

al XlX-lea. Scriitorul adoptă o atitudine critică faţă de expansiunea imperiilor turc,

rus şi austro-ungar, care doreau să-şi extindă puterea asupra principatelor române.

Arta prozatorului constă în felul în care el redă această realitate social-istorică, prin

gândurile şi sentimentele trăite de eroii săi.

2.  La Vulturi! este un nume simbolic al unei nuvele simbolice. Vulturii reprezintă

cele trei imperii — turc, rus şi austro-ungar — care sfâşiau poporul român, aşa cum

vulturii din nuvelă l-au sfâşiat pe Păunaş. In acest context simbolic, aşa cum satul a

fost atacat de turci, tot aşa ţara a fost jefuită sistematic de tâlharii organizaţi în

hoarde: turci, tătari, unguri, austrieci, greci, cazaci, poloni, ruşi, evrei, germani.

Aşa cum Agripina se ascunde pe poteca de munte şi-şi salvează copiii, tot aşa ţara

şi-a ascuns în munţi fiii, adică poporul român, şi 1-a ajutat să supravieţuiască. Aşa

cum Agripina face eforturi disperate pentru a supravieţui, tot aşa Ţara Românească

va face un efort disperat, pentru a scăpa de lipitorile fanariote, de tâlharii turci, de

grecii conduşi de Ipsilanti, de ruşi, de unguri sau de austrieci.

Moş Dănilă ia buciumul şi sună „Alergaţi, ciobani!”, coboară, împreună cu ceilalţi

păstori, în poiana unde fusese ascuns Păunaş, vede penele care arătau lupta dintre

vulturi şi, căzut în genunchi, se roagă lui Dumnezeu, nu pentru el, ci pentru întregul

popor român, fiindcă numai Dumnezeu putea să pună un sfârşit acestui continuu

martiraj al neamului românesc. Moş Dănilă este un personaj simbolic, un prototip al

omului carpato-dunărean, care a supravieţuit cu greu timp de două milenii, dând

dovadă de sacrificiu, de dragoste faţă de ţară. Românii au trebuit să ducă un război

permanent în toate părţile, pentru a-şi păstra fiinţa naţională, pentru a-şi afirma

conştiinţa naţională şi creştină ortodoxă împotriva ucenicilor satanei.

Nuvela aduce o imagine a satului şi a ţăranului român de la începutul secolului

trecut, silit mereu să refacă ceea ce au dărâmat năvălitorii.

Tema, eroii, conflictul şi subiectul sunt construite pe o continuă corespondenţă între

planuri, printr-o continuă sugerare a generalului prin particular, printr-o continuă

exprimare a adevărului istoric, prin viaţa unor eroi. Roirea continuă a vulturilor

deasupra satului sugerează permanenta ameninţare a vulturilor imperiali, care au

aşteptat tot timpul ca nişte păsări de pradă să sfâşie principatele române.

Curgerea apei Iablanicioarei sugerează scurgerea vieţii şi nu întâmplător ea curge

pe lângă casa lui Păun Ozun şi a lui Moş Dănilă.

Faptul că turcii, duşmanii ţării, au ajuns până aici în munţi, arată cât de adânc era

lovită ţara şi cât de adânc era jaful practicat asupra poporului român.

3.  La Vulturi! este o nuvelă cu caracter romantic, fiindcă tema, eroii, conflictul şi

subiectul au la bază sentimentul dragostei faţă de ţară.

Păun Ozun, soţul Agripinei, care pleacă, însoţit de o ceată de voinici, să-1 sprijine pe

Tudor Vladimirescu, este un erou romantic şi împrejurările social-istorice pot fi

considerate excepţionale. Chiar Dănilă, prin faptul că-şi reface de trei ori gospodăria

distrusă este un personaj excepţional prin tenacitatea, răbdarea, iscusinţa, bărbăţia,

cu care luptă pentru destinul său, dar şi pentru destinul naţional.

Numele satului La Vulturi este semnificativ pentru refugiul în natură, al celor ce

locuiesc aici, pentru vitejia şi curajul cu care luptă, ca să-şi agonisească existenţa.

Satul este el însuşi comparat de scriitor cu un cuib de vulturi.

Agripina este tipul femeii de la ţară. îşi iubeşte copiii, duce greul gospodăriei, are

simţul obligaţiilor şi îndatoririlor ce-i revin. Ştie să găsească cea mai bună soluţie la

venirea turcilor, pentru a-şi salva copiii. Ea este şi o eroină romantică, prin efortul

excepţional pe care-1 face şi trăieşte intens, cu tenacitate, întâmplarea dramatică a

năvălirii turcilor în ţară. Evocarea trecutului glorios într-o formă indirectă, dar şi

destinul tragic al poporului român transformă nuvela într-o meditaţie pe tema

destinului uman.

Există o profundă unitate între destinul tragic al lui Dănilă, al lui Tudor

Vladimirescu, al lui Păunaş şi al poporului român. Trăsăturile morale ale eroilor pun

în evidenţă trăsăturile morale ale poporului român: vitejia şi curajul — prin Păun

Ozun şi Tudor Vladimirescu, răbdarea şi tenacitatea — prin Dănilă, dragostea şi

devotamentul — prin Agripina. Nădejdea şi credinţa în Dumnezeu sunt bine

exprimate prin acea rugăciune din final: „—Pune un hotar, Stăpâne, nenorocirii

noastre! Ajungă Sfinţiei Tale atâta jertfă!”, rostită de Dănilă.

Cititorul trebuie parcă să-şi răspundă în final la cuvintele lui Lucian Blaga: „Oare

vitregia vieţii nu constituie tocmai piatra de încercare a adevăratelor caractere?” şi

sâ înveţe, de la eroii lui Gala Galaction, cum să se comporte în faţa destinului tragic

al poporului din care face parte.

4. Stilul lui Gala Galaction este poetic; metaforele împodobesc textul: „acest cuib de

vulturi”, „o cunună de securi”, „ochi de flacără”, „aripile negre ale pădurilor de

brad”, „fiorul nenorocirii”, „laptele meu e acum foc şi otravă”.

Unele metafore au o construcţie mai deosebită, vădind maturitatea artistică a

scriitorului: „Gânduri-gânduri — nori şi corbi — treceau prin cugetul lui Dănilă”,

„Gurile de secure ale Scripetelui muşcând din cerul albastru” Metaforele, ca şi

metonimiile, au de multe ori rolul de a surprinde trăirile interioare ale eroilor.

Astfel, când Agripina face efortul disperat de a urca muntele, ea trăieşte o serie de

senzaţii, exprimate prin metonimii de tipul substituţiei cauzei cu efectul: „Munţii se

învârtiră cu ea şi toată greutatea trupului i se răsturna în cap”, „Copacii din jur

zvâcneau şi începeau să se facă roşii”, „i-o plesni inima-n piept”, „gândurile i se

topeau în cap „, „bătăile inimii erau bolovani încinşi”, „în pieptul ei ardea toată

pădurea”, „Cu pumnii „îşi vâra ochii în cap”. Alte metonimii au rolul de a stabili o

relaţie între realitatea socială şi trăirile lui Dănilă: „Gospodăria iui şi tot satul cu ea

s-au zvârcolit în flăcări, dacă o ti să ne ceară pielea, o să le-o vindem cât vom putea

mai scump”.Năvălirea turcilor este redată tot prin mai multe metonimii: „prăpăstiile

rostogoliră un ropot de pistoale”, „coame de cai izbucniră într-o clipă şi în fiecare

coamă câte un cap de turc”. Textul are şi o serie de termeni specifici satului

muntean, care îi dau un anumit specific local: „sădite”, „zăplan”, „venetic”,

„ghenarie”, „smaciat” „pirostrii”, „chisnea”, „schimele” „ţăpure”. Epitetele au o

valoare sugestivă şi se împletesc cu asonante şi aliteraţii: „ploi putrede”, „dincolo de

odorul adormit”, „clocotul ceaunului”. Sunt utilizate şi simboluri. Astfel, Păunaş este

pentru Dănilă „berbecelul cel mai drag”, iar pentru autor, când un trandafir, când

un bujor frânt. Procedeele artistice, utilizate de Gala Galaction, au un rol profund

funcţional în text şi ele dovedesc, pe de o parte, maturitatea şi măiestria artistică a

scriitorului, iar, pe de altă parte, profunda sa aderenţă la realism.

La Vulturi - nuvela

Rezumat

            Nuvela "La Vulturi !" înfatiseaza o pagina zbuciumata din istoria poporului nostru, evenimentele dramatice prezentate petrecându-se pe fundalul Revolutiei de la 1821.

            Actiunea se petrece într-un catun de la poalele Culmilor Scripetelui, pe valea Iablanicioarei, într-un cuib de vulturi. Din cele foarte putine case de aici, cele mai impunatoare sunt casa lui Danila si a ginerelui sau, plecat la lupta alaturi de Tudor Vladimirescu. Batrânul Danila a facut de trei ori avere si de trei ori i-au spulberat-o turcii, iar acum s-a retras în munti, devenind starostele ciobanilor de aici. Sotia lui Ozun, Agripina, este îngrijorata neprimind vesti de la el, dar Danila o îmbarbateaza si se bucura la vederea lui Paunas, fiul Agripinei si viitorul tuturor.

            În ziua aceea senina, batrânul a urcat la stâna, iar satul este învaluit în tacere si nemiscare. Agripina vede ca în fiecare zi de casa si de copiii care se joaca în curte.

            Deodata pacea este tulburata si cade ca un trasnet vestea navalirii turcilor. Speriata, Agripina se repede si îl ia pe Paunas, tâsneste în gradina de unde îi ia si pe Vlad si Mariuca si începe sa urce spre stâna. Ea alege drumul cel mai anevoios, care pune probleme chiar si unui barbat în toata firea. Îsi continua drumul pe lânga pârâu crezând ca numai zgomotul acestuia poate acoperi plânsul copiilor. Agripina este epuizata fizic, dar continua sa urce simtindu-se urmarita de turci. Ajunge în sfârsit în poiana de sub stâna, unde îl ascunde pe Paunas într-o capita cu fân si pleaca împreuna cu ceilalti doi.

            Trezit din gândurile sale de scâncetul Mariucai, mos Danila îi vede pe cei doi nepoti si pe mama lor aproape desfigurata.

            Aflând de navalirea turcilor, îi strânge pe ciobani în graba, o lasa pe Agripina în gria lui Dragomir Ozun si porneste în cautarea copilului. La locul indicat de Mariuca gaseste numai scutecele acestuia, pline de sânge, Paunas fiind rapit si omorât de vulturi.

            Sfâsiat de durere pentru moartea copilului, Danila înalta cerului o ruga jalnica pentru un destin mai bun al neamului sau.