comertul international cu servicii
TRANSCRIPT
Universitatea “Valahia” din Targoviste
Specializarea Marketing
Anul III, grupa I
COMERTUL INTERNATIONAL CU SERVICII
Studenta: Codreanu Madalina Elena
- 2011 -
CUPRINS
Cap 1 CONSIDERATII TEORETICE CU PRIVIRE LA COMERTUL INTERNATIONAL
CU SERVICII………………………………………………………………………………..2
1.1. Introducere……………………………………………………………………2
1.2. Definirea serviciilor……………………………………………………………2
1.3. Politica comerciala – instrumente si masuri folosite pe plan internatinal..........3
1.4. Principalele trăsături ale serviciilor……………………………………………4
Cap 2 EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL CU SERVICII IN CONTEXT
EUROPEAN SI GLOBAL……………………………………………………………………6
2.1. Comertul cu servicii la nivel global……………………………………………….6
2.2. Comertul intraeuropean cu servicii………………………………………………..7
Cap 3 STUDIU PRIVIND COMERTUL INTERNATIONAL CU SERVICII IN
CONTEXTUL ECONOMIEI ROMANESTI……………………………………………….11
3.1. Analiza evolutiei sectorului tertiar in Romania.....................................................11
3.2. Dezavantaje competitive ale Romaniei in sfera serviciilor……………………...14
3.3. Nivelul modest al fluxurilor de servicii intermediate prin ISD………………….14
3.4. Perspective si oportunitati………………………………………………………15
CONCLUZII………………………………………………………………………………...18
Bibliografie…………………………………………………………………………………..19
2
CAPITOLUL 1
CONSIDERATII TEORETICE CU PRIVIRE LA COMERTUL INTERNATIONAL CU SERVICII
1.5. Introducere
Comerţul internaţional reprezintă totalitatea schimburilor de bunuri şi servicii dintre
două sau mai multe state, pe zone geografice. Nu se poate vorbi de o determinare strictă între
comerţul internaţional şi comerţul mondial. În general se foloseşte termenul de comerţ
internaţional si nu cel de comerţ mondial, termen ce există de mai mult timp. Când se are în
vedere comerţul unei ţari atunci se vorbeşte de comerţ exterior.
Comerţul exterior este parte integrantă a comerţului internaţional şi include exportul,
importul, reexportul şi tranzitul. Exportul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele
autorizate de a vinde bunuri şi servicii în alte ţări. Importul este reprezentat de activitatea
desfăşurată de persoanele autorizate pentru cumpărarea de bunuri şi servicii din diverse ţări
pentru ţara căreia îi aparţin importatorii.
Reexportul este activitatea desfăşurata de persoanele autorizate de a cumpăra mărfuri
din unele ţări şi a le revinde în altele. Când această activitate se practică raţional şi pe scară
largă, ea poate fi o sursă importantă de profit şi constituie un mijloc de dezvoltare a comerţului
internaţional.
Tranzitul reprezintă activitatea desfăşurată de persoanele autorizate pentru
transportarea mărfurilor străine pe teritoriul naţional, dar şi în activitatea de depozitare
temporară a acestor mărfuri în condiţii de securitate, fiind considerat un comerţ invizibil.
Pentru dezvoltarea comerţului exterior este importantă dezvoltarea de bunuri şi servicii şi, deci,
politica economică a unui stat prin care se urmăreşte liberalizarea şi sprijinirea tranzacţiilor
comerciale externe.
1.2 Definirea serviciilor
Serviciile au fost mult timp considerate ca activită ți ce fac parte din sfera neproductivă,
motiv pentru care au fost ignorate de către economiști. Lipsa unei abordări teoretice a
serviciilor a avut drept consecință lipsa unei teorii economice despre servicii. Dar dezvoltarea
foarte rapidă a serviciilor în ultimele decenii i-a determinat pe specialiștii din domeniu să
acorde o mai mare atenție studiului activității și definirii conceptului de servicii.1
1 Caius Lăzărescu- Economia serviciilor poștale , editura Eurostampa, 2008, Timisoara, p. 35
3
Definiția termenului de serviciu este remarcată de eterogenitatea de opinii emise de
economiștii din intreaga lume, care au incercat sa definească servciile. Majoritatea definițiior
pun in evidență caracterul nematerial al serviciilor, dar intr-o abordare reală, din care reiese că
serviciul, ca și bunul material, satisface o necesitate umană, producând efecte economice.2
Câteva definiții atribuite serviciilor, din literatura economică internațională:
- Activități care reprezintă o valoare economic fără a coresăpunde unei producții
de bunuri materilale
- Activități economice – transportul, activitățiile bancare, asigurările, turismul,
telecomunicațiile, publicitatea
- Serviciile reprezintă activități, beneficii sau utilități care sunt oferite pe piață.
In general economia serviciilor una din cele mai discutate teme de literatura de
specialitate ,abordeaza o problematica larga in centrul preocuparilor situnadu-se printre altele:
caracterul muncii prestate in acest domeniu de activitate, delimitarea, natura si continutul
activitatii respective.
In prezent si in prespectiva pe masura cresterii complexitatii muncii , volumul
serviciilor va creste in mare masura sporind corespunzator influentele lor asupra cresterii
productivitatii muncii si reducerii cheltuielilor de productie.
Un rol foarte important în comerțul internațional îl are politica comercială.
1.3. Politica comerciala – instrumente si masuri folosite pe plan internatinal
Economia politică, politica economică şi politica comercială sunt confundabile, din
punct de vedere etimologic, pentru neiniţiaţi, dar sunt foarte diferite din punctul de vedere al
conţinutului lor.
Politica economică, în ţările democratice, este orientată, în general, pentru:
menţinerea unui grad cât mai mare şi mai stabil de ocupare a forţei de muncă;
asigurarea unei creşteri a standardului de viaţă naţional;
evitarea inflaţiei şi ţinerea acesteia sub control;
urmărirea stabilităţii balanţei de plăţi;
urmărirea realizării unei cât mai corecte redistribuiri a venitului naţional real, prin
sistemul de taxare - subvenţionare;
2 Caius Lăzarescu- Economia serviciilor poștale, editura Eurostampa, 2008, Timisoara, p. 36
4
reducerea situaţiilor de monopol pe care diverşi agenţi economici le deţin într-o
economie.
Politica comercială a fiecărui stat trebuie să îndeplineasca trei funcţii principale:
1. promovarea relaţiilor economice externe, adică impulsionarea exporturilor;
2. protejarea economiei naţionale de concurenţa străină, ceea ce presupune
reglementări şi controlul asupra importurilor;
3. urmărirea pentru a realiza un echilibru dinamic în balanţa comercială şi balanţa
de plăţi, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.
În domeniul politicii comerciale, în general, se acţionează cu ajutorul a trei categorii
principale de instrumente şi masuri:
1. măsuri de natură tarifară (vamală);
2. măsuri de natură netarifară, inclusiv paratarifară;
3. măsuri de natură promoţională (de promovare şi stimulare).
1.4. Principalele trăsături ale serviciilor
Chiar dacă din ce în ce mai mulţi specialişti au ajuns să recunoască importanţa
serviciilor atât în cadrul economiilor naţionale cât şi la nivelul tranzacţiilor internaţionale, nu
există încă o definiţie unanim acceptată a serviciilor în literatura de specialitate. Totuşi, este
unanim recunoscut faptul că serviciile sunt net distincte de bunurile materiale, fiind motorul în
celelalte activităţi.
Datorită specificului serviciilor, definirea lor trebuie să ţină seama în mod obligatoriu de
o serie de caracteristici care duc la identificarea şi diferenţierea serviciilor de bunurile
materiale. Cele mai importante caracteristici care realizează această diferenţă sunt:
Intangibilitatea. Serviciile sunt intangibile – nu au formă materială fiind în majoritatea
cazurilor procese (deşi se fac eforturi de a le face mai tangibile3). Serviciile fiind
procese şi nu entităţi fizice pot fi mai uşor modificate decât produsele tangibile. (de
multe ori însă, tocmai din cauza acestei uşurinţe, modificările realizate fără a fi
fundamentate pot duce la afectarea calităţii serviciilor).
Eterogenitatea. Serviciile sunt rezultatele eterogene ale unei activităţi economice.
Calitatea serviciilor variază deseori deoarece, fiind create şi consumate la interfaţa
prestator de servicii – client, este foarte probabil ca acelaşi serviciu să varieze de fiecare
3 de exemplu, susţinerea unor servicii financiare prin intermediul unor carduri cât mai atractive.
5
dată, în funcţie de gradul de standardizare al serviciului şi de tehnologia aplicată la
interfaţa cu cumpărătorul.
Simultaneitate. Această caracteristică reflectă faptul că momentul producerii şi
respectiv, consumului serviciilor coincid. Aceasta are drept consecinţe:
- necesitatea participării directe a consumatorului la prestarea serviciului – gradul în care
beneficiarul serviciului este implicat poate varia de la o implicare interactivă, directă4
până la o participare pasivă, ca beneficiar al serviciului respectiv.
- inseparabilitatea prestatorului de serviciu – indiferent dacă prestatorul este o persoană
sau un bun material. Principala consecinţă constă în variabilitatea calităţii serviciului
funcţie de aptitudinile, nivelul de instruire, motivaţia, starea de spirit, etc. ale
prestatorului de servicii5
- Necesitatea unui sistem de comunicare adecvat între prestator şi beneficiar. De modul în
care cei doi parteneri beneficiar – prestator reuşesc să se facă reciproc înţeleşi depind
atât calitatea serviciului şi satisfacţia consumatorului.
Perisabilitatea. Cele mai multe6 dintre servicii există doar pe durata prestării lor,
neputând fi deci stocate şi, eventual, utilizate ulterior.7
CAPITOLUL 2
4 de exemplu, în cazul serviciilor informatice (navigare pe INTERNET), serviciilor medicale (prezentarea simptomelor de către bolnav în vederea stabilirii diagnosticului de către medic), servicii juridice etc.5 exemplele cele mai sugestive se găsesc în domeniul medical, învăţământ, divertisment etc.6 există însă şi excepţii: asigurări, unele servicii financiare, unele servicii computerizate (informaţii oferite de bănci de date de exemplu), mesajele de pe un robot telefonic etc.7 această caracteristică îşi găseşte cea mai bună exemplificare în serviciile de transport (nu se pot stoca locurile neocupate într-un tren, autobuz, avion etc), turism (camerele nefolosite ale unui hotel de exemplu nu pot fi ‘puse deoparte’ pentru o eventuală perioadă de vârf în activitatea sa), servicii de recreere, de divertisment etc.
6
EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL CU SERVICII IN CONTEXT
EUROPEAN SI GLOBAL
Schimburile comerciale internaţionale constituie cea mai veche şi importantă
componentă a relaţiilor economice dintre ţări. Deşi conexiunile între state sunt numeroase,
depăşind categoria economicului, fluxurile comerciale reprezintă cea mai însemnată conexiune
prin valoarea, amploarea geografică şi varietatea structurală a tranzacţiilor.
Deşi SUA domină economia mondială, în comerţul internaţional nu deţine supremaţia.
Parţial, datorită faptului că este independentă din punct de vedere comercial, cu o piaţă internă
imensă. Europa de Vest are mult mai puţine resurse interne şi este divizată în mai multe state
dar este centrul comerţului mondial. Între 1918-1945 comerţul vest-europeaan se desfăşura
între ţări şi coloniile lor. Cu timpul s-a intensificat comerţul între ţările dezvoltate în deosebi în
domeniul echipamentelor de utilaj greu ( utilizat pentru prelucrarea altor produse). Această
tendinţă a continuat după 1945 şi combinată cu independenţa crescândă a fostelor colonii
europene , a dus la crearea alianţelor comerciale- Comunitatea Economică Europeana (Uniunea
Europeană sau UE) sau a Asociaţiei de Liber Schimb( EFTA).
2.1. Comertul cu servicii la nivel global
In prezent asistam la nivel global, la trecerea la un nou tip de economie, bazat pe
preponderenta activitatilor tertiare in crearea avutiei natiunilor, pe o dezvoltare masiva a
tehnologiilor informationale, a sistemelor de comunicare, al inovatiilor.
Uniunea Europeana detinut un excedent de 948 milioane euro din comertul cu servicii
catre Africa de Sud. Excendentul de 948 milioane de euro a fost inregistrat de Uniunea
Europeana in 2006. Banii provin din comertul cu servicii catre Africa de Sud. Excedentul este
cu 35 milioane euro mai mic decat in 2005, exporturile urcand la 5,3 miliarde euro, iar
importurile la 4,36 miliarde euro, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Datele biroului european de statistica arata ca exporturile de servicii din 2006 ale
Uniunii Europene catre Africa de Sud au fost cu 200 milioane euro mai mari decat in 2005,
cand s-au situat la 5,1 miliarde euro, si cu aproape un miliard de euro mai ridicate decat in
2004, cand au fost de 4,35 miliarde euro. Si valoarea serviciilor importate de UE din Africa de
Sud a fost mai mare, in 2006, respectiv de 4,357 miliarde euro comparativ cu 4,1 miliarde euro
7
- in 2005 si aproape 4 miliarde euro, in 2004.
Investitiile straine directe ale Uniunii Europene in Africa de Sud au fost, in 2006, de
4,54 miliarde euro, cu aproape 3 miliarde euro mai putin decat in 2005, cand s-au ridicat la 7,39
miliarde euro, si cu 1,5 miliarde euro mai mici decat in 2004, cand au atins 6 miliarde euro.
In schimb, investitiile directe ale Africii de Sud in UE s-au marit, in 2006, pana la 788 milioane
euro, de la 417 milioane euro in 2005 si 158 milioane euro in 2004.
2.2. Comertul intraeuropean cu servicii
Comerţul intra-UE se ridica la 57% din comerţul internaţional cu servicii al UE în 2007.
Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume, deţinând 20% din volumul
total de importuri şi exporturi efectuate la nivel mondial. Liberul schimb între statele membre a
stat la baza creării Uniunii Europene, în urmă cu 50 de ani. Prin urmare, în prezent, Uniunea
conduce eforturile depuse în direcţia liberalizării comerţului mondial, în folosul reciproc al
naţiunilor bogate şi al celor sărace.
Piaţa internă rămâne unul dintre cele mai importante şi continue priorităţi ale Uniunii.
Serviciile sunt cele mai importante pe piaţa internă. Acestea reprezintă aproximativ 70% din
valoarea adaugată brută şi 69% din ocuparea forţei de muncă în UE-27. În ultimele două
decenii, importanţa lor pentru economia UE a crescut constant.
Pe baza datelor din graficele 1 şi 2 observăm că ponderea exporturilor intra-UE pentru
perioada 2004-2007 este în scădere.
Grafic 1. Exporturile de servicii intra-EU,extra-EU
Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu
8
Grafic 2. Importuri de servicii intra-EU, extra-EU
Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu
În 2007, statele membre ale UE au înregistrat exporturi de servicii în valoare de 1160
miliarde euro, din care exporturile către alte state membre s-au ridicat la 658,6 miliarde euro, în
timp ce exporturile către ţările din afara Uniunii Europene s-au ridicat la 501,4 miliarde euro.
Cu alte cuvinte, piaţa internă a reprezentat 56,8% din total exporturi. Graficul 1 arată că
exporturile intra-UE, ca o parte din exporturile totale ale tuturor statelor membre, au scăzut
continuu, de la 58,6% în 2004 la 56,8% în 2007, iar în ceea ce priveşte importurile raportate la
aceeaşi perioadă, acestea rămân constante.
Grafic 3. Ratele de creştere din UE în comerţul cu servicii, preţuri curente
Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu
9
Graficul 3 arată ratele de creştere anuală din totalul exporturilor de servicii din toate
statele membre, precum şi ratele de creştere a exporturilor către piaţa internă şi pentru ţările din
afara Uniunii. Totalul exporturilor statelor membre ale Uniunii Europene către ţări extra-UE a
crescut la o rată de 10,1%, 10,9% şi 11,4% în 2005, 2006 şi respectiv 2007.
În fiecare din aceşti ani creşterea exporturilor intra-UE a fost semnificativ mai mică
decât creşterea exporturilor extra-UE. Expansiunea comerţului de servicii în UE a fost astfel
parte dintr-un fenomen global, nu o consecinţă de integrare în UE.
În ceea ce priveşte raportul dintre exporturile de servicii intra-UE şi extra-UE , acesta
este de aproximativ 1,3 conform datelor din tabelul 1.
Tabelul 1. Raportul dintre exporturi din
interiorul UE şi exporturile extra-UE
Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache
Pentru bunuri acest raport este mult mai mare, la aproximativ 2,1. Acest lucru înseamnă
că, în cazul schimburilor de bunuri, Uniunea Europeană a promovat comerţul intra-UE faţă de
comerţul cu restul lumii.
Un alt mod de a privi acest lucru este de a vedea că serviciile reprezintă 28% din totalul
schimburilor comerciale externe ale UE ( restul de 72% fiind bunuri), în timp ce schimburile
comerciale interne ale UE sunt de 20% şi 80%. Aceste date sugerează astfel faptul că sectorul
serviciilor este mai puţin deschis la comerţul internaţional decât sectorul producţiei de bunuri.
10
Din tabelul 2 observăm că, în anul2007, serviciile cu o pondere relativ mai mare de
exporturi în interiorul UE au fost servicii de voiaj şi servicii de comunicare, reprezentând 71% ,
respectiv 69% din totalul de exporturi. Totuşi o imagine diferită este obţinută atunci când
comparăm exporturile fiecărui stat membru. Graficul 4 arată că dintre toate statele membre ale
UE, ponderea exporturilor intra-UE în totalul exporturilor de servicii este mai mare în Slovacia.
Mai mult decât atât ,România ,Malta, Austria,Portugalia, Polonia, au o pondere de peste 75%.
Grafic 4. Ponderea exporturilor intra-UE în statele membre, în anul 2007(%)
Dintre toate ţările UE, Germania şi Danemarca sunt cele mai mari state exportatoare de
servicii de transport. De asemenea Spania este destinaţia călătoriei majore în UE. Luxembourg
are cea mai mare parte intra-încasări UE(de 1,4 ori mai mare decât în UE ca un întreg), în timp
ce Suedia şi Regatul Unit câştiga relativ mai puţin decat alte ţări ale UE.
În sectorul serviciilor de construcţii există o mai mare variaţie între ţări, Germania
fiind lider exportator în această categorie de servicii.
În exporturile de servicii de asigurare, Irlanda şi Marea Britanie sunt cei mai importanţi
jucători din UE. De asemenea în categoria servicii redevenţe, Marea Britanie şi Olanda sunt
principalii exportatori. Ungaria, Franţa şi Finlanda, pe de altă parte, exportând relativ mai puţin
în cadrul UE decât fac celelalte state membre.Marea Britanie şi Germania sunt principalii
exportatori de alte servicii de afaceri, care alcătuiesc cea mai mare categorie de servicii în ceea
ce priveşte exporturile UE.
În cadrul exporturilor de servicii guvernamentale intra-UE, Germania este de asemenea
cel mai mare exportator. Italia şi Polonia au ponderea cea mai mică, cu 0,3 ori mai mare decât
ponderea UE.
11
CAPITOLUL 3
STUDIU PRIVIND COMERTUL INTERNATIONAL CU SERVICII IN CONTEXTUL
ECONOMIEI ROMANESTI
In tara noastra cresterea volumului serviciilor pentru populatie prestate cu plata sau din
fondurile sociale de consum raspunde unei dinamici obiective a noilor cerinte privind procesul
de reproductie a fortei de munca. Sfera serviciilor trebuie sa se adapteze flexibil progresului
care are loc in domeniul consumului in concordanta cu diferentierea necesitatilor in diferite
etape de dezvoltare a societatii.
3.1. Analiza evolutiei sectorului tertiar in Romania
O privire de ansamblu asupra diferitelor sectoare ale activitatii economice
contemporane ne conduce la constatarea ca serviciile de toate genurile reprezinta partea
esentiala a sistemelor de productie si de utilizare a produselor. Pentru orice produs
achizitionat, fie ca este vorba de un automobil, un computer sau de un covor, costurile
propriu-zise de productie sau de fabricatie sunt de cele mai multe ori inferioare pragului de
20-30% din pretul final al acestor produse, o pondere de 70-80% revenind costurilor aferente
punerii in functiune a sistemului complex de servicii ce intervin pana la consummator. Astfel,
serviciile devin indispensabile in procesul de realizare a produselor de baza. Premisa cresterii
sustinute a activitatilor de servicii, atat in interiorul sectorului traditional de servicii, cat si in
cadrul celorlalte sectoare economice se regaseste in insasi evolutia tehnologica, economica si
sociala contemporana. Dat fiind faptul ca traim in era computerelor si a telecomunicatiilor,
informatia ca atare a devenit element de sustinere a numeroase activitati de servicii.Economia
serviciilor este o realitate in tarile dezvoltate, caracterizandu-se prin aceea ca sectoare ale
serviciilor (precum sectorul serviciilor financiare, asigurarile, transporturile, telecomunicatiile,
serviciile de intretinere si reparatii etc.) se dezvolta in mod nelimitat, iar majoritatea
activitatilor desfasurate in cadrul agriculturii si a industriei prelucratoare sunt potentate de
activitati de serviciu. Dupa ce rolul serviciilor a fost, pentru o perioada lunga de timp, puternic
contestat, acestea fiind asociate in mod empiric, cu simple activitati neproductive si restranse
ca dimensiuni cantitative, in ultimele trei decenii acest mod de abordare s-a modificat
semnificativ, importanta sectorului de servicii incepand sa fie tot mai mult recunoscuta, acesta
substituindu-se din ce in ce mai mult industriei in calitate de motor al cresterii economice in
12
cadrul economiilor nationale.
Romania se confrunta in prezent cu realitatea expansiunii activitatilor de servicii atat
pe plan extern, cat si pe plan intern in cadrul procesului de cristalizare a unei structuri
macroeconomice .
Trebuie sa mentionam ca, insusi sistemul economic excesiv centralizat care a dominat
pana in anul 1990 in Romania, nu a permis promovarea dezvoltarii serviciilor. Inexistenta
proprietatii private, mediul neconcurential, puternicele pozitii de monopol detinute de
intreprinderile de stat, absenta spiritului antreprenorial, izolarea fata de pietele internationale
reprezinta doar cateva dintre cauzele subdezvoltarii sectorului tertiar, respectiv a ingradirii
posibilitatilor de dezvoltare a acestuia, bazandu-ne pe aceste considerente, putem aprecia ca
Romania a debutat in perioada de tranzitie cu un grav dezavantaj determinat de
subdezvoltarea sectorului sau de servicii si, implicit, de pozitia inferioara fata de celelalte tari
europene aflate in curs de tranzitie.
Datele statistice disponibile sunt deosebit de sugestive in acest sens, evidentiind nu
numai decalajul semnificativ existent intre structura macroeconomica a Romaniei si cea a
tarilor dezvoltate, ci si ramanerea in urma a tarii noastre in raport cu celelalte tari europene in
curs de dezvoltare. Pentru a explica aceasta stare de fapt, consideram ca urmatorii factori au
avut un rol semnificativ in producerea decalajului notabil existent in privinta nivelului de
dezvoltare dintre Romania si celelalte tari europene:
1. mentinerea pentru o perioada mult mai indelungata de timp a economiei centralizate si a
dictaturii politice, in Romania, comparativ cu celelalte economii europene in tranzitie;
2. manifestarea mult mai pregnanta a lipsei de spirit antreprenorial si de capacitati manageriale,
3. absenta incercarilor anterioare de implementare a reformei in economia nationala.
Comisia Nationala de Prognoza anticipeaza pentru perioada 2005-2008 o crestere
medie anuala a economiei de 6,2%, cea mai mare contributie urmand sa o aiba serviciile si
industria, conform celui mai recent raport de prognoza macroeconomica.
Pentru 2005, institutia anticipeaza o crestere economica de 6%, dupa cea de 8,3% din
anul trecut, urmand ca in 2006 PIB-ul sa avanseze cu un ritm previzionat la 6,1%.
Pentru 2007 si 2008, Comisia se asteapta la un impuls al economiei de 6,3%, respectiv
6,5%.
Sectorul serviciilor va avea o contributie de 2,7% la cresterea reala a PIB, similara cu
cea din 2006 ponderea sa se majoreze la 2,8%, iar in 2007 si 2008 sa se situeze. 13
In 2006 contributia serviciilor la formarea Produsului Intern Brut a fost de aproape
50%, iar pentru acest an, expertii calculeaza un aport suplimentar. O alta influenta nefasta
asupra avansului PIB este manifestata indirect de inflatie si de evolutia monedei nationale.
Tinta de inflatie a BNR pentru acest an a ramas la 4%, cu o marja inclusa de +/- un punct
procentual, insa rezultatele raportate de Institutul National de Statistica (INS) pentru inflatia
anualizata din septembrie, de 6,03%, sunt privite cu pesimism de analistii financiari.
Acestia exclud, pentru 2007, incadrarea in tinta de inflatie. Daca, pentru acest an,
analistii vorbesc de o crestere economica inferioara prognozelor, Executivul este destul de
optimist, avansul Produsului Intern Brut prevazut in bugetul pe 2008 fiind de 6,5%.
Pentru primul trimestru din 2008, forecastul expertilor Comisiei Europene vizeaza o
crestere de 0,3-0,8% in zona euro, ceea ce inseamna o usoara revigorare comparativ cu
evolutia estimata pentru semestrul doi al anului.
Serviciile vor reprezenta, in perioada urmatoare principalul generator de valoare
adaugata bruta la nivelul economiei nationale. Cu un ritm mediu anual de 6% in perioada
2007-2013, sectorul tertiar, reprezinta dupa constructii, cel mai dinamic sector de activitate.
Cu o pondere care se situeaza in jurul a 50% din produsul intern brut si cu un ritm de crestere
sustinut, sectorul serviciilor va avea, in perioada urmatoare, cea mai mare contributie la
cresterea reala a produsului intern brut, de circa 3 puncte procentuale. In evolutia viitoare a
sectorului tertiar accentul se va pune pe dezvoltarea serviciilor moderne, bazate pe cunoastere
- fiind domenii cu aport sporit de valoare adaugata bruta. De asemenea, un rol important il vor
avea serviciile financiar - bancare, turismul (prin valorificarea potentialului turistic de care
dispune tara noastra in multe zone), transportul (acesta beneficiind in perioada urmatoare, prin
fondurile post-aderare de refacerea infrastructurii), dar si serviciile colective, sociale si
personale etc.8
Starea de subdezvoltare a sectorului romanesc de servicii se reflecta printre altele in
subdimensionarea sa atat in raport cu nevoile populatiei, cat si cu cele ale celorlalte sectoare
ale economiei nationale; acesta constituind principala cauza a slabei capacitati generatoare de
servicii a economiei romanesti si, implicit, a pozitiei periferice a Romaniei in schimburile
8 Cristina Cristureanu-“Economia imaterialului:tranzactii internationale cu servicii”,Editura All Beck,Bucuresti,1999, p.133
14
internationale cu servicii.
Aceasta pozitie periferica a Romaniei in schimburile internationale cu servicii este o
consecinta directa a neincadrarii sale in tendintele manifestate in special in ultimul deceniu pe
plan international, vizand tertializarea economiilor nationale si internationalizarea serviciilor,
reflectate intr-o crestere dinamica a continutului in servicii a productiei contemporane si a
comertului international cu servicii.
3.2. Dezavantaje competitive ale Romaniei in sfera serviciilor
Este evident ca, in perspectiva, masurile curente ale Comisiei Europene initiate in plan
legislativ, dar si intr-un context mai larg (masurile complementare destinate sporirii
competitivitatii intreprinderilor europene) vor conduce la imbunatatirea cadrului de desfasu-
rare a acestor activitati si, implicit, la cresterea competitivitatii intreprinderilor furnizoare si
utilizatoare de servicii din spatiul UE.
Ori, chiar si fara sporurile previzibile de competitivitate generate de aceste masuri,
performantele curente ale industriilor de servicii din UE ridica sfidari majore la adresa
capacitatii Romaniei de a face fata presiunilor concurentiale in domeniu.
Dezavantajele competitive ale Romaniei in sfera serviciilor in raport cu UE, dar si cu
noile state membre si candidate, sunt numeroase si rezida inainte de toate in nivelul scazut de
dezvoltare a sectorului romanesc de servicii. O succinta analiza a realitatilor economice
romanesti prin prisma serviciilor pune in evidenta contraste izbitoare intre performantele
Romaniei si cele ale statelor membre – vechi si noi – prin prisma contributiei acestui sector la
crearea valorii adaugate brute, la ocuparea fortei de munca si, implicit, la fluxurile comerciale
si investitionale internationale.
3.3. Nivelul modest al fluxurilor de servicii intermediate prin ISD
Tranzactiile internationale cu servicii nu se rezuma doar la comertul transfrontalier cu
servicii, ci cuprind si fluxurile de servicii care iau nastere prin intermediul ISD. In acest din
urma caz, productia si distributia serviciilor se desfasoara pe plan local, prin intermediul
filialelor corporatiilor transnationale (CTN) implantate pe piata romaneasca sau al societatilor
cu capital mixt. Marimea acestor tranzactii nu poate fi insa apreciata, ele nefiind inregistrate
de statisticile de comert, iar Romania nu a adoptat inca noul sistem statistic elaborat in acest
scop pe plan international. Se poate insa deduce ca, din cauza nivelului scazut al ISD atrase de
economia romaneasca, internationalizarea productiei si a distributiei din sectorul romanesc de 15
servicii este inca foarte modesta. Cu un stoc de ISD estimat la numai 18,0 miliarde USD la
sfarsitul anului 2004, Romania se plaseaza sensibil in urma performantelor grupului de
principale state receptoare de ISD din Europa Centrala si de Est format din Polonia (cu un stoc
de 61,4 miliarde USD in acelasi an), Ungaria (60,3 miliarde USD) si Republica Ceha (56,4
miliarde USD), potrivit datelor comparabile furnizate de UNCTAD.
Nivelul scazut al volumului cumulat al fluxurilor de ISD receptate de economia
romaneasca constituie una din cauzele majore ale progresului lent pe calea expansiunii
sectorului de servicii dupa 1990. Exista o corelatie intre volumul de ISD atrase si ritmul
reformelor economice – si in special al privatizarii – in tarile in tranzitie. Acele tari din
Europa Centrala si de Est care au promovat reformele economice in ritmuri sustinute si au
privatizat masiv de la inceput, au reusit sa atraga un volum apreciabil de ISD, spre deosebire
de Romania unde reformele au fost lente, inconsecvente si inconsistente pana de curand. tarile
care au fost capabile sa atraga fluxuri substantiale de ISD – precum Ungaria, Polonia sau
Republica Ceha – au reusit sa incheie inca la mijlocul anilor '90 procesul de recuperare a
decalajului fata de UE in materie de servicii, facand implicit un pas semnificativ in directia
convergentei structurale,cu UE.
3.4. Perspective si oportunitati
Sub aspectul participarii la tranzactiile cu servicii, performantele Romaniei sunt net
inferioare nu numai in raport cu tarile membre ale UE, dar si cu noile state membre si
candidate, care vor constitui competitori redutabili pe o viitoare piata largita a serviciilor din
UE.
Cu toate acestea, Romania dispune de unele avantaje competitive pe care le-ar putea
valorifica in scopul impulsionarii schimburilor sale cu servicii – atat a celor transfrontaliere,
cat si a celor intermediate prin ISD. Nivelul (inca) relativ scazut al costului fortei de munca,
gradul ridicat de educatie si de pregatire profesionala a unor categorii de forta de munca,
afinitatile culturale (inclusiv de limba) cu spatiul european si, nu in ultimul rand, garantiile
asociate cu preluarea acquis-ului comunitar si cu perspectiva aderarii iminente la UE –
reprezinta tot atatea active care ar putea fi fructificate in vederea dezvoltarii exporturilor de
servicii catre piata UE.
Mai mult decat atat, numeroase din tendintele de pe scena economica internationala par
a favoriza Romania prin prisma avantajelor competitive in sfera serviciilor, in special datorita
competentelor sale educationale si profesionale. In virtutea cresterii capacitatii serviciilor de a
16
fi livrate pe plan international prin intermediul retelelor electronice (datorita digitalizarii si
standardizarii inlesnite prin aplicarea noilor TIC), numeroase categorii de servicii (sau
componente ale acestora), precum si numeroase functii de servicii utilizate de CTN pentru
coordonarea diferitelor verigi ale lantului valoric al productiei lor globale, pot fi fragmentate
si reamplasate acum in cele mai diferite locatii din lume. Romania ar putea sa profite din plin
de procesul curent de “relocalizare” a serviciilor, la care recurg in masura crescanda firmele
europene pentru a se mentine competitive (din considerente legate de reducerea costurilor,
extinderea accesului la competente profesionale si imbunatatirea calitatii serviciilor). In
contextul reorganizarii lantului valorii la nivel global, dar si al largirii pietei interne, o mare
gama de servicii devenita recent “comercializabila” poate fi obiectul exportului, incluzand fie
servicii cu valoare adaugata mai scazuta (intrari si prelucrari de date), fie mai ridicata
(proiecte de arhitectura, analize financiare, programare software, cercetare-dezvoltare).
Exportatorii romani, provenind cu precadere din randul IMM-urilor, ar putea exploata in mod
activ noile oportunitati oferite de tranzactionarea transfrontaliera pe cale electronica a unei
mari varietati de servicii de productie. Romania ar putea deveni o locatie atractiva pentru
furnizarea catre tarile membre ale UE a numeroase categorii de servicii asociate cu TIC
(servicii informatice si asociate cu computere, precum inputurile de date, procesarea de date,
programarea si dezvoltarea de software s.a.), dar si pentru furnizarea altor categorii de servicii
de productie care fac obiectul procesului curent de “relocalizare”, si care sunt destinate fie
sustinerii operatiunilor firmelor (servicii de contabilitate, de audit, gestionarea salariilor etc.),
fie inlesnirii interactiunii dintre firme si clientii acestora (centre de consultanta prin telefon,
dezvoltarea de software s.a.) si, nu in ultimul rand, pentru furnizarea de servicii de productie
mai sofisticate si cu continut ridicat in valoare adaugata (precum serviciile de proiectare,
anumite functii de cercetare-dezvoltare, servicii de consultanta juridica etc.).
Este insa la fel de adevarat ca potentialul de dezvoltare a exportului de servicii al tarii
noastre este grevat de constrangeri severe legate de nivelul precar al infrastructurii tehnologice
si informationale, care conditioneaza adoptarea si utilizarea la scara larga a comertului
electronic. Acestora li se adauga si alti factori restrictivi, localizati la nivelul firmelor
romanesti furnizoare de servicii, si care vizeaza mai ales lipsa capacitatilor adecvate de
marketing, capitalul reputational redus si, in general, absenta contactelor de afaceri de
anvergura globala inlesnite prin retelele electronice. Si, nu in ultimul rand, un factor inhibitor
il reprezinta insuficienta constientizare la nivel guvernamental a sprijinului pe care il pot oferi
17
exporturile de servicii pentru sustinerea performantei exporturilor de bunuri materiale.
18
CONCLUZII
Prin concluzie, datele privind comerţul internaţional cu servicii ale UE arată că, deşi
exporturile către ţările extra-UE(57% la 43% în 2007), cota de exporturi intra-UE a fost în
scădere în anii 2004-2007. Cota exporturilor intra-UE în sectorul serviciilor este mult mai mică
decât pentru comerţul cu bunuri. Acest lucru indică că integrarea în UE a fost mult mai
puternică pentru comerţul cu mărfuri decât pentru comerţul cu servicii. În mari ţări precum
Marea Britanie, Germania şi Franţa, ponderea în totalul schimburilor comerciale de servicii
reprezentat de piaţa internă a UE este sub media UE.
Am observat că ţările care au aderat la UE în 2004 au putut să crească exporturile lor de
servicii către UE, la o rată mai mare decât exporturile lor către ţări terţe.
In concluzie, demersurilor curente la nivelul UE care urmaresc integrarea serviciilor in
piata interna si consolidarea competitivitatii companiilor europene ridica in fata Romaniei
nevoia stringenta de a accelera procesul de ajustare structurala. Pentru a face fata concurentei
sporite pe piata interna a serviciilor si a beneficia de noile oportunitati in calitate de viitor
membru al UE, Romania va trebui sa-si consolideze in mod substantial capacitatile
generatoare de fluxuri de servicii, in conditiile in care dezavantajele sale competitive in sfera
serviciilor sunt numeroase, atat in raport cu UE, cat si cu noile state membre si candidate.
19
Bibliografie
Cristina Cristureanu-“Economia imaterialului:tranzactii internationale cu servicii”,
Editura All Beck, Bucuresti,1999
Ghibutiu Agnes – „Serviciile si dezvoltarea”, Ed Expert, Buc 2000
Caius Lăzarescu – „Economia serviciilor poștale”, editura Eurostampa, 2008,
Timisoara
“Tribuna economica”- nr.13/04.04.2006 -“Decanul presei economice”- Dr. Agnes
Ghibitiu
http://epp.eurostat.ec.europa.eu
http://facultate.regielive.ro
20