Pagina | 1

Încetarea Contractului Individual de Muncă

Concedierea

Concedierea salariaţilor, conform art.58, alin.1 din Codul Muncii, reprezintă o modalitate

a încetării contractului individual de muncă atunci când iniţiativa aparţine angajatorului şi poate

avea loc numai în cazurile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Este ilegală

concedierea în alte cazuri decât cele stabilite de lege, cât şi stabilirea prin înţelegerea părţilor ori

referirea la unul din cazurile prevăzute de lege fără ca acesta să corespundă situaţiei de fapt.

Iniţial s-a folosit termenul de concediere colectivă (pentru un grup de salariaţi), dar

actualul cod al muncii foloseşte acest termen şi pentru încetarea contractului individual de

muncă, din iniţiativa angajatorului pentru un singur salariat. De asemenea, codul muncii în

art.58, alin.2 face o clasificare a cazurilor de concediere în grupul cazurilor care ţin de persoana

salariatului şi altul pentru cazurile care nu ţin de persoana salariatului.

Decizia de concediere se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie

motivată în fapt şi în drept fiind necesar să cuprindă obligatoriu: motivele care determină

concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi (în cazul concedierii

colective), lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii

urmează să opteze pentru a ocupa un astfel de loc de muncă (în condiţiile art. 64), termenul şi

instanţa judecătorească la care poate fi atacată.

Obligaţia angajatorului de a dispune concedierea numai atunci când, în situaţia concretă,

se verifică unul din cazurile prevăzute de lege, constituie o importantă garanţie juridică a

realizării dreptului la muncă şi a libertăţii muncii, de natură să apere salariaţii împotriva unor

concedieri abuzive din partea angajatorului.

Pentru a proteja angajatul de eventualele abuzuri ale patronilior, Codul Muncii a stabilit

anumite situații în care angajatul nu poate fi concediat. Aceste cazuri sunt prevazute expres şi

limitativ, adică, numai în aceste cazuri angajatul nu poate fi concediat, în orice alte condiții, chiar

asemănătoare, angajatul poate fi concediat.

Există două tipuri de cazuri:

1. interdicții cu caracter permanent, sunt prevăzute de art.59 din Codul Muncii.

a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă

naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau

responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală

Concedierea pentru motivele relatate mai sus fie că motivul este expres menționat în

decizia de concediere, fie că nu este menționat dar se poate dovedi că este motivul real al

concedierii, se sancționează contravențional (potrivit OG 137/2000).

b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale

Pe durata grevei salariații își mențin toate drepturile ce le revin din contractul individual

de munca, în afară de drepturile salariale.

În situația în care salariații participă la grevă deși instanța judecătorească a dispus

încetarea acesteia ca ilegală sau suspendarea ei, angajatorul poate decide concedierea salariaților

greviști pe motive disciplinare.

De asemenea angajații nu pot fi concediați pentru activități sindicale, atât organele de

conducere ale sindicatelor cât și membrii acestora.

Pagina | 2

2. interdicții cu caracter temporar, sunt prevăzute de art.60 din Codul Muncii.

Pe toată durata în care un salariat se află într-una din situațiile indicate de lege,

angajatorul nu îl poate concedia, chiar dacă măsura concedierii ar fi întemeiată (practic este o

amânare a concedierii), singura excepție fiind reorganizarea judiciară sau falimentul

angajatorului:

a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform

legii.

În practică, această incapacitate se manifestă printr-un concediu medical, concedierea

salariatului în această perioadă fiind lovită de nulitate absolută. Această măsură a fost luată de

legiuitor deoarece salariatul ar fi nevoit să aloce o parte din timpul alocat concediului medical

pentru participarea la procedura cercetării prealabile sau pentru căutarea unui loc de muncă, iar

pe de altă parte măsura concedierii ar putea să dăuneze sănătății angajatului.

b) pe durata concediului pentru carantină

Carantina este izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivităţi care a fost în

contact cu un bolnav contagios sau care vine dintr-o regiune unde există de o epidemie. Așadar,

cât timp un angajat se află în concediu pentru carantină, nu poate fi concediat. Ca și în cazul

incapacității (a concediului medical), în timpul concediului pentru carantină salariatul nu poate

participa la efectuarea procedurii cercetării prealabile, nu-și poate căuta un alt loc de muncă sau

măsura concedierii îi poate dăuna sănătății.

c) pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat

cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere

Nu contează modul în care a luat la cunoștință angajatorul de fapul că femeia salariat este

gravidă (prin comunicare de către ea însăși, prin comunicare medicală, prin constatare directă,

etc.), important este să cunoască acest fapt înainte de emiterea deciziei de concediere. Două

posibile justificări ar fi - starea de graviditate este unul din criteriile avute în vedere la momentul

concedierii și al doilea, evitarea efectelor negative pe care concedierea le-ar putea avea asupra

sanatății copilului și a mamei.

d) pe durata concediului de maternitate

Concediul de maternitate este în fond un concediu medical, care se acordă în considerarea

stării de graviditate si a lăuziei femeii și urmează în mare parte regulile referitoare la concediile

medicale necesitând eliberarea certificatului medical. Prin urmare, datorită stării medicale

salariatul nu poate participa la efectuarea cercetării prealabil, nu-și poate căuta un alt loc de

muncă sau măsura concedierii îi poate dăuna sănătății.

e) pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul

copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani

f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau,

în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani

g) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia

situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri

disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat

Aceasă măsură este luată pentru a împiedica angajatorul să făcă presiuni asupra celor ce

dețin funcții într-un organism sindical

h) pe durata efectuării concediului de odihnă

Pagina | 3

Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului

Se face pentru motive care presupun fie conduita salariatului, fie pregătirea sau

aptitudinile acestuia.

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în

urmatoarele situaţii:

a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de

disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv

de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau

inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,

regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil,

ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. Este cea mai grea sancțiune

disciplinară, de aceea poate fi pusă în aplicare doar în cazurile expres prevăzute de lege (abatere

gravă sau abateri repetate).

Regulamentul intern trebuie să cuprindă dispoziții referitoare la abaterile disciplinare și

sancțiunile aplicabile.

Abaterea disciplinara gravă nu este definită în legislație, nici nu sunt enumerate cazurile

de abateri grave. Rămâne la latitudinea angajatorului să aprecieze dacă o abatere reprezintă

abatere gravă.

b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de

zile, in conditiile Codului de procedura penala;

c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata

inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca

atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;

d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este

incadrat.

În cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la lit. b)-d),

angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice

de la data constatarii cauzei concedierii.

Dacă concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate

emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247-252.

Etapele procedurii concedierii disciplinare sunt următoarele:

1. Referat de constatare

Este recomandat începerea procedurii concedierii prin întocmirea unui referat constatator,

realizat în momentul constatării abaterii salariatului. Referatul este necesar deoarece faptele care

urmează a fi analizate de comisie, trebuie reţinute întocmai aşa cum s-au întâmplat, cunoscut

fiind faptul că odată cu trecerea timpului se pot uita anumite evenimente.

Referatul este întocmit de regulă de seful ierarhic superior al salariatului, cel care are

atribuții de coordonare și control a activității salariatului în cauză (exemple: șeful de echipă, de

secție; șeful de birou, etc.)

Sesizarea abaterii poate fi făcută de orice salariat care a luat la cunoștință, obligatia

sesizării putând fi trecută în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau în regulamentul

de ordine interioară, astfel sesizarea devine o obligatie a salariaților.

Referatul se înregistrează la registratura unității.

Pagina | 4

2. Cercetarea disciplinară prealabilă

Se efectuează de o comisie constituită de angajator. Din comisie va face parte fără drept

de vot, în calitate de observator, şi un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărei membru este

salariatul cercetat.

În cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost

săvârşite, precum şi orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existenţa sau

inexistenţa vinovăţiei.

Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune stabilirea următoarelor aspecte:

a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;

b) gradul de vinovăţie a salariatului;

c) consecinţele abaterii disciplinare;

d) comportarea generală în serviciu a salariatului;

e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Cercetarea trebuie să se desfăşoare cât mai repede, astfel încât angajatorul să poată emite

decizia de concediere în termen de maxim 30 de zile calendaristice de la data la care a luat la

cunoştinţă de săvârşirea faptei.

3. Convocarea salariatului

Salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze

cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Pentru a-şi atinge scopul

convocarea trebuie să ajungă la cunoştinţa salariatului printr-una din următoarele modalităţi:

comunicarea ei prin condica de expediţie, sub luare de semnătură; atestarea primirii acesteia pe

un alt exemplar, sub luare de semnătură; scrisoare recomandată cu confirmare de primire

(salariatul a luat la cunoştinţă numai dacă semnează de primire, data la care a luat la cunostinta

este data de pe confirmarea de primire).

Dacă salariatul se prezintă la efectuarea cercetării prealabile deşi nu a fost convocat,

neregularitatea este acoperită, iar cercetarea disciplinară prealabilă poate avea loc, fiind

considerată efectuată conform prevederilor legale.

Dacă salariatul nu se prezintă, deşi a fost convocat cu respectarea prevederilor legale,

dovedindu-se efectuarea convocării, angajatorul are dreptul să dispună concedierea fără

efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Dacă salariatul nu se prezintă, dar invocă motive obiective care l-au impiedicat să se

prezinte, atunci comosia va stabili o altă dată la care să se efectueze cercetarea.

Exemple motive obiective:

- evenimentele familiale deosebite (deces, naştere), în general acele situaţii pentru care legea

acordă concedii pentru evenimente deosebite;

- caz fortuit: accident rutier pe drumul spre sediul unităţii;

- forţa majoră: cutremur, inundaţie, incendiu.

4. Ascultarea salariatului

Salariatul are dreptul să se apere în timpul efectuării cercetării prealabile, având dreptul

de a fi asistat de către un reprezentant al sindicatului, de asemenea poate aduce în apărarea sa

orice probă necesară dovedirii nevinovăţiei sale.

Pagina | 5

5. Evaluarea prealabilă

Etapă aplicabilă doar în cazul necorespunderii profesionale, înlocuieşte cercetarea

pealabilă.

În cazul în care salariatul urmează a fi concediat pentru necorespundere profesională, nu

se efectuează cercetare prealabilă, ci o evaluare prealabilă a salariatului.

Ca şi în cazul cercetării, evaluarea prealabilă pentru necorespundere profesională se face

de către o comisie numită de către angajator. Din comisie va face parte şi un reprezentant al

sindicatului, desemnat de acesta, al cărui membru este salariatul în cauză. Examinarea va avea ca

obiect activităţile prevăzute în fişa postului salariatului în cauză.

În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea

numai în măsura în care salariatul în cauză a făcut obiectul formării profesionale în respectiva

materie.

Necorespunderea profesională poate fi susţinută de comisie prin dovezi de îndeplinire

necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisă, orală, practică şi alte probe.

6. Decizia comisiei

Lucrările comisiei de disciplină se consemnează într-un registru de procese-verbale.

Comisia poate propune concedierea sau continuarea raporturilor de muncă.

În cazul evaluării prealabile, comisia decide dacă salariatul este sau nu este corespunzător

din punct de vedere profesional cu postul pe care îl ocupă.

7. Oferirea unui loc de munca vacant

În anumite cazuri de concediere, angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului un

loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională a salariatului, sau după caz, cu capacitatea sa

de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.

Aceste cazuri sunt: inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului şi necorespunderea

profesională.

Dacă în unitate sunt posturi vacante, compatibile cu pregătirea profesională a salariatului,

sau după caz, cu capacitatea sa de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii, atunci

angajatorul este obligat să-i ofere aceste posturi.

Salariatul are la dispoziţie 3 zile pentru a accepta locul de muncă oferit. Acceptarea

trebuie să se manifeste prin exprimarea expresă a consimţământului. Dacă salariatul nu-şi

manifestă consimţământul în termen de 3 zile, angajatorul poate dispune concedierea.

Dacă angajatorul nu dispune de posturi vacante, acesta are obligaţia de a solicita sprijinul

agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, în vederea redistribuirii salariatului.

Angajatorul nu are obligaţia de a-i găsi un post, ci doar de a solicita sprijinul agenţiei.

8. Dreptul la preaviz

Scopul preavizului îl constituie evitarea consecinţelor negative pe care i le-ar putea

produce încetarea intempestivă a contractului de muncă şi asigurarea unei perioade de timp în

care salariatul să-şi găsească un alt loc de muncă fără a fi lipsit de venituri salariale.

Preavizul este obligatoriu în următoarele cazuri de concediere:

a) inaptitudine fizică şi/sau psihică a salariatului;

b) nu corespunde profesional locului de muncă;

c) desfiinţarea locului de muncă.

Pagina | 6

Preavizul se acordă pentru minim 20 de zile lucrătoare, 30 de zile pentru persoanele cu

handicap. În acest timp angajatul are dreptul de a absenta 4 ore pe zi de la program, pentru a-şi

căuta un loc de muncă

9. Emiterea deciziei de concediere

Decizia de concediere trebuie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data la

care angajatorul a luat la cunoştinţă de săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu la mai mult de 6

luni de la data săvârşirii faptei.

Decizia de concediere se emite obligatoriu în formă scrisă şi trebuie să cuprindă:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de

muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării

disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a

fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Alte elemente care trebuie precizate în decizia de concediere:

- denumirea și sediul angajatorului, persoană juridică,ori după caz numele și prenumele

angajatorului persoană fizică

- numele, prenumele, funcția și semnătura persoanei competente să dispună concedierea în cazul

persoanei juridice;

- data, care se poate dovedi prin orice mijloc de probă.

- situația de fapt trebuie indicată în materialitatea ei, nu sub forma unor generalități sau afirmații

vagi, neverificabile.

- dacă se dovedește că cel concediat a luat cunoștință în concret și cert de faptele invocate pentru

concediere (ex. dintr-un proces verbal constatator, anexă la decizia în cauză) nemotivarea in fapt

a deciziei de concediere este acoperită.

10. Comunicarea deciziei de concediere

Decizia de concediere se comunică obligatoriu în formă scrisă. În cazul concedierii

pentru motive disciplinare comunicarea deceziie trebuie făcută în 5 zile calendaristice de la data

emiterii. În celelalte cazuri nu există un termen de comunicare, putând fi comunicată în termenul

general de prescripţie, adică 3 ani.

Decizia produce efecte de la data comunicării

Modalităţi de comunicare:

- prin condica de expediţii sub luare de semnătură;

- atestarea primirii deciziei pe un alt exemplar al acesteia sub luare de semnătură;

- prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

- prin modalităţile utilizate în cadrul procedurii de citare conform Codului de procedură civilă.

Pagina | 7

Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea

contractului de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare

a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

Concedierea pentru un motiv justificat poate fi, de exemplu, suspendarea unui loc de

muncă sau a sectorului unde este angajat lucrătorul.

În orice caz trebuie să existe un motiv concrect care presupune concedierea salariaţilor.

Angajatorul va trebui să demonstreze cu probe motivul concedierii şi imposibilitatea de a angaja

lucrătorul în alte sectoare ale activităţii.

În cazul concedierii pentru un motiv justificat, angajatorul este obligat de a acorda un

preaviz. Dacă angajatorul nu respectă termenul de preaviz şi dacă angajatul doreşte să lase

imediat locul de muncă acesta are dreptul la o compensaţie egală cu suma care ar fi trebiut să o

primească dacă ar fi lucrat în acea perioadă.

În cazul în care angajatul nu doreşte să lase imediat locul de muncă, raportul de muncă

are efect până la data expirării preavizului, indiferent dacă angajatorul este sau nu de acord.

Într-o economie de piaţă, angajatorul este liber şi poate să facă selecţia din timp, anterior

şi pe acastă bază, să desfiinţeze exact locul de muncă ocupat de salariatul pe care apreciază că

trebuie sa-l concedieze.

Condiţia impusă de Art.65 alin.2 este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să

aibă o cauză reală şi serioasă.

Desfiinţarea efectivă se verifică prin consultarea statului de funcţii sau a organigramei

unităţii. Desfiinţarea locului de muncă nu este efectivă dacă este urmată de reînfiinţarea, după

scurt timp, a aceluiaş loc de muncă. Nici schimbarea denumirii postului nu poate fi considerat

drept o desfiinţare efectivă a locului de muncă.

Pentru o cauză să fie reală și serioasă este necesar să fie întrunite următoarele condiții:

- caracterul obiectiv, adică să fie impusă de unul sau mai multe motive are nu au legătură cu

persoana salariatului

- să fie precisă, adică să nu disimuleze un alt teme

- să fie serioasă, motivele fără legătură cu persoana salariatului să aibă o anumită gravitate care

să impună reducerea locurilor de muncă.

Exemple:

- dificultăţi economice - singurul care poate aprecia dacă severitatea dificultăţilor economie

necesită concedierea unor salariaţi este angajatorul;

- transformări tehnologice - pot fi cazurile în care prin modernizarea utilajelor industriale este

nevoie de un număr redus de salariaţi;

- reorganizarea activităţii;

- decesul angajatorului persoană fizică - contractul individual de muncă poate fi desfăcut de

moștenitorii celui decedat care nu doresc să-i continue afacerea

- dizolvarea angajatorului persoană juridică - în acest caz desfacerea contractelor individuale de

muncă este obligatorie.

- mutarea unității în altă localitate - odată cu mutarea unității sau a subunității angajatorul

apreciază că este necesar să reducă unul sau mai multe locuri de muncă, procedează ca atare.

În cazul în care postul nu se desființează ci doar se mută în altă localitate, salariatul poate

opta pentru: a) să-și continue activitatea la noul loc de muncă; b) să obțină acordul angajatorului

pentru încetarea conractului (încetarea prin acordul părților) sau să demisioneze. Dacă postul nu

Pagina | 8

se desființează dar salariatul nu procedează printr-una din modalitățile de la a) sau b) nu poate fi

concediat disciplinar, deoarece angajatorul a schimbat unilateral un element esențial al

contractului, prin urmare singura soluție este concedierea pentru motive care nu țin de persoana

salariatului.

Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de compensaţii

stabilite prin contractul colectiv de muncă, fie cel naţional, la nivel de ramură sau la nivel de

unitate, sau prin contractul individual de muncă. De asemenea beneficiază de măsuri active de

combatere a şomajului.

Concedierea colectivă

Reglementarea concedierii colective constituie o necesitate în condiţiile economiei de

piaţă. Cadrul legal, de drept comun, este determinat de art 68-74 din Codul muncii şi O.U.G nr

98/1999 (aprobată prin Legea nr 312/2001) şi modificată prin O.U.G nr 49/2002 (aprobată prin

Legea nr 511/2002).

Constituie concedieri colective şi se achită datorită lor plăţi compensatorii, situaţiile în

care concedierea salariaţilor are loc cu îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative:

a) disponibilizarea se face în temeiul proceselor de restructurare, reorganizare, închiderea

operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare (art.1 alin.1 din O.U.G nr

98/1999);

b) numărul persoanelor disponibilizate este, conform art 68 din Codul muncii de :

- cel puţin 10 salariaţi dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai

mult de 20 şi mai puţin de 100 de angajaţi;

- cel puţin 10 % din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100

dar mai puţin de 300 de salariaţi;

- cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponiobilizează are încadraţi cel puţin 300 de

salariaţi.

Conform art 72 din codul muncii, angajatorul care a dispus concedieri colective nu poate

face noi angajări pe locurile dfe muncă ale salariaţiilor concediaţi pe o perioadă de 12 luni de la

data concedierii acestora. Daca angajatorul reia în această perioadă activităţile a căror încetare a

dus la concedieri colective, salariaţii concediaţi au dreptul de a fi angajaţi pe aceleaşi locuri de

muncă (ocupate anterior), fără examen/concurs ori perioadă de probă. Dacă cei în cauză nu

solicită reîncadrarea în muncă, angajatorul este liber să facă noi angajări pe locurile de muncă

vacante.

Etapele efectuării concedierii colective:

1. Angajatorul are obligaţia de a iniţia în timp util consultări cu sindicatul sau cu

reprezentanţii salariaţilor, referitoare la metodele şi mijloacele de evitare a concedierii colective

sau de reducere a numărului de salariaţi afectaţi şi de atenuare a consecinţelor prin recurgerea la

măsuri sociale care să vizeze, printre altele, sprijin pentru recalificare sau reconversia

profesională a salariaţilor concediaţi.

În perioada în care au loc consultări, pentru a permite sindicatului sau reprezentanţilor

salariaţilor să formuleze propuneri, în timp util, angajatorul are obligaţia de a notifica în scris,

informaţii relevante referitoare la:

- numarul total si categoriile de salariati;

- motivele care determina concedierea preconizata;

Pagina | 9

- numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere;

- criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea

ordinii de prioritate la concediere;

- masurile avute in vedere pentru limitarea numarului concedierilor;

- masurile pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce urmeaza sa fie acordate

salariatilor concediati, conform dispozitiilor legale si/sau contractului colectiv de munca

aplicabil;

- data la care vor avea loc concedierile;

- termenul inauntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot face propuneri

pentru evitarea ori diminuarea numarului salariatilor concediati.

Angajatul are obligatia sa comunice o copie a notificarii mai sus mentionate

Inspectoratului Teritorial de Munca si Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca la

aceeasi data la care a comunicat-o sindicatului sau, dupa caz, reprezentantilor salaritilor.

2. Într-un termen de 10 zile de la data primirii notificării, sindicatul sau după caz

reprezentanții salariaților pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori

diminuării numărului salariaților concediați. Măsurile și obiecțiile propuse de sindicat se supun

spre analiză și avizare consiliului de administrație sau adunării generale. Răspunsul trebuie dat în

scris și motivat în termen de 5 zile calendaristice de la primire.

3. Dacă în urma consultărilor cu sindicatul sau cu reprezentanţii salariaţilor, angajatorul

decide aplicarea măsurilor de concediere colectivă, acesta are obligţia de a notifica în scris

Inspectoratul Teritorial de Muncă şi Agenţia Teritorială de Ocupare a Forţei de Muncă, cu cel

puţin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. A doua

notificare trebuie să cuprindă toate informaţiile cu privire la concedierea colectivă, precum si

rezultatele consultărilor cu sindicatul, motivele concedierilor, numărul total al salariaţilor,

numărul salariaţilor afectaţi de concediere şi data de la care vor avea loc aceste concedieri.

4. Angajatorul va emite decizii individuale de concediere pentru fiecare salariat. Fiecare

decizie va cuprinde în mod obligatoriu următoarele:

- motivele care determina concedierea;

- durata preavizului;

- criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi;

- lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenele în care salariaţii urmează să

opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în situaţia în care există locuri vacante.

5. Salariaţii vor beneficia de un termen de preaviz de 20 zile lucrătoare.ÎIn perioada

preavizului, salariaţii au dreptul să absenteze 4 (patru) ore pe zi de la programul unităţii, pentru

a-şi căuta un loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze salariul şi celelalte drepturi.

La expirarea termenului de preaviz, raporturile de muncă dintre angajat si angajator

încetează.

Pagina | 10

Bibliografie:

1. I.T. Stefanescu - Tratat de dreptul muncii, vol. I si II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;

Modificarile Codului muncii, comentate. O.U.G. nr. 65/2005, Editura Lumina Lex, Bucuresti,

2005.

2. I.T. Stefanescu – Modificarile Codului muncii – comentate – OUG nr. 65/2005, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 2005.

3. Al. Athanasiu, L. Dima – Dreptul muncii. Curs universitar, Editura All Beck, Bucuresti, 2005.

4. A. Popescu, Dreptul international al muncii, Editura Holding Reporter, Bucuresti, 1999.

5. S. Beligradeanu, Legislatia muncii, comentata, vol. XLVII – L (1/2003 – 4/2003), Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 2003.

6. A. Ticlea, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura Rosetti, Bucures

7. Legea 53/2003 (Codul Muncii)

Pagina | 11

Cuprins

Concedierea.....................................................................................................................................1

Situații în care angajatul nu poate fi concediat....................................................................1

Interdicții cu caracter permanent..............................................................................1

Interdicții cu caracter temporar................................................................................2

Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului..........................................................3

Etapele procedurii concedierii disciplinare..........................................................................3

Referat de constatare................................................................................................3

Cercetarea disciplinară prealabilă............................................................................4

Convocarea salariatului............................................................................................4

Ascultarea salariatului..............................................................................................4

Evaluarea prealabilă.................................................................................................5

Decizia comisiei.......................................................................................................5

Oferirea unui loc de munca vacant...........................................................................5

Dreptul la preaviz.....................................................................................................5

Emiterea deciziei de concediere...............................................................................6

Comunicarea deciziei de concediere........................................................................6

Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.....................................................7

Concedierea colectivă......................................................................................................................8

Etapele efectuării concedierii colective...............................................................................8

Bibliografie....................................................................................................................................10

Cuprins...........................................................................................................................................11