Conceptul Despre Diavol in Evul Mediu

Oamenii din Evul Mediu duceau o viata mult mai diferita,decat ceea ce cunoastem noi in zilele noastre.Insa in multe privinte exista asemanari foarte mari,de exemplu:aveau familii,societatea era divizata in clase sociale si evoluau intr-o lume a sentimentelor,a emotiilor.

Pe de alta parte,raportul dintre aceste emotii duceau la formarea superstitiei,avand la baza sentimentul de teama,care manipula mintile oamenilor din acea perioada,facandu-le cunostinta cu o lume interzisa de care majoritatea se fereau sa vorbeasca.

Perioadele des repetate de foamete,marile epidemii,catastrofe naturale ,razboaiele dese,toate acestea au dus la amplificarea superstitiei oamenilor prin credinta in viziuni,halucinatii si vise,mentalitatea religioasa fiind foarte mult dominata de aceste lucruri.Insa,acest fapt era explicabil,deoarece pana in secolul al XII-lea,Biserica nu era definita complet,astfel ca viata religioasa a oamenilor de rand continua sa se alimenteze cu diferite credinte si practici pagane.

Altfel spus,mintea umana resimte o profunda atractie pentru ceea ce este rau si produce groaza.Astfel se explica succesul mediatic pe care-l au in toate culturile Demonii si Lumea lor[precum si romanele sau filmele horror].Marea “popularitate”de care se bucura Demonii este datorata si unor conceptii,de exemplu Dumnezeu si ingerii fiind buni prin natural lor,nu le pot face oamenilor niciodata vreun rau,chiar daca nu folosim rugaciuni speciale,in timp ce Demonii sunt periculosi,de aceea trebuie sa ii imbunezi prin rugaciuni si ritualuri,lucruri folosite in diferite forme de Satanism.Pe de alta parte,demonii sunt mai accesibili pentru samani si vrajitoare,fiind folositi pentru o multitudine de operatiuni magice,mai ales malefice.Toate acestea contribuind si la dezvoltarea demonologiei.

Conceptul de Diavol,in sensul de spirit sau forta supranaturala dedicat Raului,este extrem de vechi,probabil din vremea samanilor,de aceea este unul dintre modelele de baza ale gandirii umane,fiind esential pentru gandirea magica din toate timpurile.

Aceasta idee este conturata in sistemele magico-religioase,unde gasim termenul de “daevan”,preluat de Avesta iraniana[colectie de texte sacre] si de unele sisteme vedice[cartile sfinte ale brahmanilor].

Termenul nostru vine pe filiera greceasca,din cuvantul elen “daimon”,care la inceput desemna o entitate supranaturala interpusa intre zei si oameni,asa cum apare

de exemplu in “Illiada si Odiseea”,unde demonii influenteaza evenimentele dar si mentalul oamenilor.Cuvantul “demon”il mai intalnim si in scrierile lui Hesiod si mai ales in cele ale lui Platon.Demonii au avut un loc aparte si in lucrarile de magie elenistice,precum “Papirusurile magice grecesti”.Tot in aceasta perioada,au fost scrise si “Oracolele Caldeene”,in cadrul carora gasim o imbinare a elementelor gandirii magice grecesti cu cele ale popoarelor mesopotamiene.In aceste Oracole,care au avut o influenta mare asupra scolii neoplatonice,sunt mentionati atat demonii cat si tehnicile de invocare a lor,unii dintre ei fiind buni,echivalenti Ingerilor,iar altii malefici,echivalenti diavolilor.urmand ca mai tarziu termenul de “demon”sa fie atribuit numai celor rai.

In mitologia caldeeana sunt mentionate entitati supranaturale inaripate asemanatoare Demonilor ,care sunt numite “shedu”,influenta ei resimtindu-se si in traditiile ebraice.

Pe de alta parte,in Vechiul Testament,Demonii au un rol secundar,unii numiti “Shedhim”,care sunt in general idolii celorlalte religii,asemanati cu niste spirite raufacatoare.Altii,sunt numiti “Seirim”,sau demonii propriu-zisi,foarte malefici si puternici,mentionati chiar de Isaia ,cu infatisarea unor tapi,cu corpul acoperit de par,condusi de un superdemon numit Azazel.Aceasta descriere va fi preluata de iconografia crestina pentru a-I infatisa pe Demoni[Diavoli].

In Noul Testament,Demonii au o prezenta mai puternic conturata si sunt mult mai activi decat in cel Vechi,Biserica Crestina considerandu-i extrem de nocivi,interzicand cu desavarsire orice legatura cu lumea acestora,urmand ca cei care intrasera in contact cu ei sa fie foarte aspru pedepsiti in Europa de Vest,prin diferite forme de tortura.

In ciuda acestui fapt, “colaborarile”cu Demonii nu au incetat niciodata in randul vrajitoarelor si a unor magicieni de elita.Un exemplu concret ar fi celebra “Cartea cea Mare”,un tratat de magie portughez atribuit lui Ciprian Magul,din secolul al III-lea,devenit ulterior Sfantul Ciprian,datorita faptului ca a fost convertit la crestinism,devenit apoi un martir crestin.Insa trebuie mentionat faptul ca trecutul sau de magician este mult mai puternic evidentiat decat cel de mucenic,iar cartea sa a fost,este si va fi o lucrare importanta pentru magicieni si vrajitoare.

Chiar si unii papi medievali,precum Silvestru al II-lea,Honorius al III-lea,s-au preocupat indeaproape de acest domeniu interzis al magiei si demonologiei.Astfel ca,in perioada Renasterii,asistam la o adevarata explozie de carti scrise de carturarii epocii,care se ocupau sub diverse forme de studiul Demonilor,inspirandu-se din lucrarile neoplatonice ale lui Porfir,Proclus,care vor ajunge,si ele sa fie tiparite.De asemenea,aceasta gandire magica a carturarilor a fost sprijinita foarte mult de familia de Medici[marii mecena ai Florentei postmedievale],precum si din partea lui Marsilio

Ficino,Pico de la Mirandolla,Mihail Pselios,care au contribuit la deschiderea acestui univers al magiei si al Demonilor.

Trebuie subliniat faptul ca Lumea Ingerilor a fost cultivata din toate punctele de vedere de marile religii,spre deosebire de Lumea Demonilor unde s-a incercat excluderea ei ,contactele cu aceasta fiind strict interzise.In schimb,sistemele magice culte si cele populare s-au indepartat de Lumea Ingerilor si au imbratisat-o pe cea Demonica,motiv pentru care cele mai bogate informatii despre Demoni se gasesc in traditiile magice si in tratatele ce abordeaza aspecte ale magiei.O informatie importanta este legata de aspectul demonilor,acestia fiind reprezentati ca niste fapturi inaripate,cu aripi de lilieci si nu de pasari,deoarece sunt Ingeri decazuti care poarta simboluri si atribute infernale,improscand fum ,mirosuri urate,in special sulfuroase sau flacari nimicitoare scotand racnete inspaimantatoare.

Imaginea clasica a demonilor este aceea consacrata de iconografia crestina.Este vorba de o infatisare a unui animal biped cu corp uman,coada ,coarne,avand fata acoperita de o masca ritualica si corpul acoperit de par.Aceasta imagine se apropie foarte mult de cea a zeului Pan din mitologia greaca,care avea copite despicate,coarne si barba de tap.Este o zeitate misterioasa,cu radacini bine infipte in mitologia elena,fiind foarte temut de vechii greci care-l numeau Marele Pan.De asemenea acesta a fost implicat in magia greceasca,avand un rol important in credinta din acea perioada,de aceea nu este de mirare ca,mai tarziu,a devenit modelul Demonilor pentru lumea crestina.

In lumea medievala “marele Demon”a luat imaginea “Omului Verde”,care a fost preluata si de lumea vrajitoarelor,fiind asemanat cu o zeitate vegetala precrestina,legat de cultul pamantului,de vegetatie si de fertilitate.Surprinzatoare este acceptarea lui ca motiv in sculpturile marilor catedrale renascentiste,unde apare ca iesind dintr-o vegetatie bogata.

In toate relatarile despre Demoni este mentionat faptul ca dispun de un nume,care de cele mai multe ori este secret.Numele Demonilor,nu reprezinta doar o simpla eticheta de recunoastere,ci sunt cuvinte cu o anumita putere supranaturala sau magica,numele fiind si un fel de cod de deschidere al sistemului de contact cu Demonii care pot fi invocati cu conditia ca numele lor adevarat sa fie cunoscut.Bineinteles ca in diferite studii de magie sunt date nume de Demoni [de obicei de origine greceasca],unele din ele in cadrul unor formule ritualice de invocare a lor.

De altfel demonii se impart in doua categorii:Incubi[cei de sex masculin] si Sucubi[cei de sex feminin].Marele tratat dominican “Malleus Malificaruma”al lui Kramer si Spengler,sustinea categoric existenta acestor fapturi precum si a posibilitatii

lor de a procrea si recomanda condamnarea la moarte a vrajitoarelor de ambele sexe,pe motiv ca ar fi intretinut relatii sexuale cu astfel de demoni erotici.

Un bun exemplu al acestor demoni este reprezentat de Lilith,un supersucub prezentat sub forma unei femei de o frumusete remarcabila,exercitand o atractie periculoasa asupra barbatilor.Este un demon foarte inteligent,rau,distructiv si nu in ultimul rand nocturn,fiind denumita “naluca de noapte”.Chiar si in astrologie exista o planeta care ii poarta numele,ce corespunde Lunii negre,un simbol care aduce ghinionul in universul astrologic.Unele texte sustin ca Lilith nu a fost creata de Dumnezeu,ci a fost produsul haosului.fiind un demon care se aseamana foarte mult cu Lamia,o zeitate greceasca care a devenit Demon antropofag[carnivor],deoarece omora copii si ii manca,drept razbunare,dupa ce Hera ii ucisese urmasii.In legatura cu descrierea aspectului fizic,aceasta avea partea inferioara a corpului reprezentata uneori sub forma de sarpe,care se comporta cateodata ca un sucub,iar alteori ca un vampir.

In demonologia iudeocrestina sunt subliniate relatiile speciale ale lui Lilith cu Adam,in diferite mituri nerecunoscute de lumea crestina.In toate aceste mituri apare o legatura intre ei care a facut ca Lilith sa fie considerata drept o sotie a primului om.De exemplu in mitul din Alfabetul lui Sira,e vorba de prima nevasta a lui Adam,care a fost creata odata cu el,potrivit capitolului I din Geneza,dar cu care nu s-a putut intelege,fapt pentru care l-a parasit,pierzandu-se in lumea apelor,iar Adam a primit-o astfel pe cea de-a doua sotie a sa,Eva,zamislita din coasta lui.

In alte mituri Lilith este un Demon ce exista inainte de creatia lui Adam,care il seduce dupa izgonirea din Eden in cursul celor 130 de ani ,cat timp a stat despartit de Eva,si cu care are ,in unele versiuni,copii din care vor proveni unii oameni nevrednici,din cauza carora Potopul a devenit o necesitate.Mai tarziu,Lilith ar fi avut o legatura cu unul dintre urmasii lui Adam, Cain,cu care ar fi zamislit sute de demoni,iar datorita acestui fapt,se spune ca rivalitatea dintre Cain si Abel ar fi avut drept subiect de disputa chiar pe Lilith.De asemenea exista o versiune in care sarpele care a ispitit-o pe Eva,nu ar fi fost nimeni altcineva decat Lilith.

Una din cele mai extraordinare reprezentari ale lui Lilith,o gasim intr-o imagine sculptata in anul 1210,din Catedrala Notre Dame din Paris,care ii infatiseaza pe Adam si Eva langa Pomul cunoasterii si pe Lilith sub chipul unei femei frumoase care de la brau in jos se continua cu un trup de sarpe,ceea ce dovedeste ca mitul acestui Demon feminin a fost acceptat,intr-un final,si de ierarhia catolica medievala,si implicit de lumea bisericeasca.

Intr-o alta ordine de idei,exista si o lista orientativa de demoni dintre care amintim: Amon[demonologie crestina],Asag[mitologia sumeriana],Azazel[demonologia

iudaica],Ammut[mitologia egipteana]si nu in ultimul rand Baphomet[Demon al Templierilor]

Dintre acesti demoni,Baphomet se bucura de o notorietate deosebita,datorita popularizarii pe care i-a facut-o Eliphas Levi in secolul al XIX-lea.Acesta se referea la un pretins idol diabolic la care se inchinau cavalerii Ordinului Templierilor ai caror conducatori au fost condamnati pentru erezie si vrajitorie de catre Papa Clement al V-lea si de regele Filip cel Frumos al Frantei,la inceputul secolului al XIV-lea.

Dupa unele interpretari,ar fi reprezentat sub forma unui monstru pe portalul gotic al bisericii Saint Merri din Paris.Unii l-au considerat un Demon,altii o emanatie divina,iar altii pur si simplu Mahomed.Chiar si proveninenta numelui de Baphomet ,este o derivatie de la numele de Mahomed.Insa,incepand cu secolul al XIX-lea I s-a creat o iconografie fantezista sub forma unui Diavol androgin[hermafrodit],cu coarne,adesea incadrat intr-o stea cu cinci colturi cu varful in jos,Baphomet ajungand,astfel,sa faca parte din demonologia satanistilor zilelor noastre.

Satanismul este o forma a demonologiei care s-a dezvoltat in cursul secolului XX,care nu are nici o legatura cu formele de cult al Diavolului din Evul Mediu si mai ales din Renastere si Postrenastere.Forma sa culta a fost denumita “Satanism teistic”,fiind o reluare al vechiului model gnostic al Demiurgului,potrivit caruia Divinitatea este mult prea sacra si departe pentru a fi accesibila oamenilor,care,in schimb,pot apela mai degraba la Demiurg ,creatorul lor si cel care gestioneaza universul material.Acest Demiurg este numit si Satana,adversarul religiilor care promoveaza o forma de magie prin care omul poate interveni in mersul mecanismelor universale,adoptand pozitia a ceea ce s-a numit in ocultism “calea din stanga”,si nu cea din dreapta a religiilor canonice,acest satanism teistic manifestandu-se prin mai multe variante.Una dintre ele fiind “satanismul setian”in care Satana este considerata ca o personificare a zeului egiptean Seth.O alta varianta este reprezentata de “Luciferanism”in care,locul lui Satana este preluat de Lucifer,o forta spirituala mai pozitiva,mai aproape de conceptul de Demiurg,fiind orientat spre o forma de individualism cu convingerea ca omul poate cunoaste si stapani Universul prin propriile sale aptitudini.

Paralel cu acest Satanism elaborate,exista si orientari sataniste populare,care sunt niste produse morbide ale gandirii magice,cu conotatii de cele mai multe ori teribiliste,in cadrul carora apar si forme cu caracter infractional(profanari de morminte,ceremonii orgiastice,mutilari si chiar asasinate considerate ritualuri).