confectionarea halatului
DESCRIPTION
lucrare atestat prof croitorieTRANSCRIPT
Capitolul I
Introducere
Apariţia vestimentaţiei este legată de cele mai timpurii trepte de
dezvoltare ale societăţii omeneşti evoluţia îmbrăcămintei fiind
dependentă de viaţa economico-socială la nivel de cultură şi civilizaţie
atins de acesta. Creată la început pentru apărarea corpului de acţiunea
nefavorabilă a mediului climatic înconjurător sub influenţa diferitelor
condiţii istorice social-economice naţionale a evoluţiei idealurilor
estetice îmbrăcămintei, a suferit multiple transformări a atins o mare
varietate de tipuri şi forme devenind un obiect al artelor aplicate de tipuri
şi forme devenind un obiect al artelor aplicate. Îmbrăcămintea reflectă
fidel originalitatea culturii naţionale a diferitelor popoare, simţul lor
estetic, tradiţia, nivelul de trai, particularităţile mediului natural.
În ţara noastră evoluţia îmbrăcămintei a urmat aceleaşi legi
generale, dar a reflectat continuitatea poporului român înflorirea unei
culturi şi arte originale în condiţiile unor puternice influenţe atât
orientale cât şi apusene.
O particularitate o constituie structura şi caracteristicile portului
popular. Produsele actuale în care se îmbină în mod organic calităţile
funcţionale cu cele estetice, reprezintă forme directe de manifestare
estetică, mijloace de afirmare a personalităţii fiecărui purtător.
Pe lângă această îmbrăcăminte trebuie să îndeplinească o serie de
funcţii precum ar fi:
- funcţia de apărare;
- funcţia biologico-igienică;
1
- funcţia informaţională;
- funcţia unui produs de îmbrăcăminte depind de
destinaţia acestuia, funcţia principală influenţând în mod
hotărâtor forma produsului.
Produsele de îmbrăcăminte se împart în trei clase principale:
- clasa îmbrăcămintei uzuale;
- clasa îmbrăcămintei sport;
- clasa îmbrăcămintei de protecţie.
Industria de confecţii, alături de celelalte ramuri industriale
producătoare de bunuri de larg consum, trebuie să contribuie la
satisfacerea necesităţilor de consum ştiinţific fundamentale ale
oamenilor.
În realizarea acestor obiective o importanţă deosebită o are
activitatea de pregătire tehnică a fabricaţiei care cuprinde şi etapa de
proiectare constructivă a produselor pentru industria de serie.
Proiectarea îmbrăcămintei este o ştiinţă care se ocupă cu
proiectarea raţională şi a produselor pentru industria de serie. Pentru
aceasta se valorifică cuceririle ştiinţei şi tehnicii din domeniu, experienţa
de veacuri a practicii construcţiei îmbrăcămintei şi realizările din
discipline colaterale ca: antropologia aplicată, filozofia umană şi
confortul vestimentar, artele aplicate, materii prime, tehnologia
confecţiilor şi alte tehnologii textile.
2
CAPITOLUL II
Descrierea lucrării
2.1. Schiţa produsului
3
2.2. Prezentarea produsului
Halatul este un produs cu sprijin pe umeri, purtat de ambele sexe
şi are rolul de a proteja îmbrăcămintea interioară. Este folosit îndeosebi
în producţie la diferite munci, uzine, fabrici.
Modelul este simplu şi lejer, fiind prevăzut cu rever ţi guler, pe
linia din faţă încheiat cu nasturi.
Modelele bărbăteşti şi femeieşti sunt executate:
- la damă, pe linia din faţă la încheiere se face cu petrecerea
pe partea dreaptă, executarea penselor pentru sâni, cambrat pe talie;
- la bărbaţi, petrecerea se face pe partea stângă, executarea
şliţului la spate, executarea modelului drept.
2.3. Luarea măsurilor
La construirea tiparului pentru halat sunt necesare următoarele
măsuri:
- înălţimea corpului – se măsoară din creştetul capului
până la tocul încălţămintei;
Ic = 168 cm.
- lungimea taliei – reprezintă dimensiunea de la a 7-a
vertebră a gâtului până la punctul cel mai cambrat al
taliei;
Lt = 42 cm.
- lungimea produsului – după determinarea lungimii taliei,
se aşează degetul pe panglica centimetru în talie şi în
continuare se stabileşte lungimea totală a produsului în
funcţie de modă şi cerinţa clientului;
Lpr = 112 cm.
4
- lăţimea spatelui – reprezintă distanţa dintre încheieturile
braţelor cu umerii, măsurată peste spate, la aproximativ
1/3 din distanţa de la a 7-a vertebră a gâtului şi taliei;
ls = 18 cm.
- lăţimea bustului – reprezintă distanţa dintre încheieturile
braţelor, măsurată peste bust în zona cea mai
proeminentă;
lb = 21 cm.
- circumferinţa bustului CB (pe jumătate c) reprezintă
dimensiunea corpului în partea cea mai proeminentă a
bustului;
cb = 100 cm.
- înălţimea bustului se ia de la partea cea mai proeminentă
a bustului, trecem centimetrul pe după gât;
Ib = 27 cm.
- lungimea taliei în faţă se măsoară în acelaşi fel ca şi
înălţimea bustului;
Ltf = 44,5 cm
- cordon de lejeritate;
cd = 9 cm.
5
Construirea tiparului.
6
Capitolul III
Fişa tehnologică
3.1. Pregătirea materialului pentru croit
În cadrul fazei de pregătire a materialului pentru croit se execută
lucrări pregătitoare croirii care cuprind operaţii în funcţie de materialele
care se prelucrează.
Principalele operaţii sunt:
- decatarea ţesăturilor;
- călcarea materialelor textile;
- controlul şi sortarea;
- şablonarea;
- calculul loturilor.
Decatarea şi călcarea materialelor textile şi a ţesăturilor
Operaţiile de călcare şi decatare se aplică la începutul pregătirii
pentru croit având ca scop să asigure materialelor un aspect plăcut
privind netezirea, luciul, uniformitatea şi reducerea contracţiei.
Decatarea asigură stabilitatea dimensională a materialelor, iar prin
călcare se defineşte aspectul ţesăturii. Decatarea este operaţia prin care
se elimină luciul şi se reduce contracţia din ţesătură. Această operaţie se
efectuează prin umezirea ţesăturilor şi uscarea lor în scopul fixării la
dimensiunile normale.
Decatarea poate fi realizată manual cu maşina de călcat sau
mecanic cu ajutorul maşinilor de decatat. În producţia industrială
decatarea se realizează în cadrul ţesătoriilor sau poate fi efectuată în
inteprinderile de confecţii în cadrul operaţiei de pregătire a materialelor
7
pentru croit. Decatarea manuală constă în aburirea materialelor tip lână şi
apoi uscarea acestora prin călcare fără a fi tensionate. Operaţia se
desfăşoară pe o masă de călcat unde ţesătura sau tricotul se aşează lejer
şi apoi se calcă cu o pânză umezită şi bine stoarsă.
Reducerea contracţiei la ţesăturile tip bumbac se face prin punerea
acestora în apă timp de 6-8 ore, după care se pun la uscat şi se calcă pe
direcţia diagonală a firului de ţesătură.
Pentru decatare se folosesc mai multe tipuri de maşini în funcţie
de natura ţesăturilor:
1. Maşina de decatat cu bandă.
2. Maşina de decatat pe secţiuni.
1. Maşina de decatat cu bandă
1- motor electric
2-3 cilindru
4- bandă transportoare
5- cilindru de presare
6- coş de absorbţie
7- conducte prin care vine aerul
8- ventilator.
Motorul 1 transmite de la cilindrul 2 care antrenează banda
transportoare 4. Reluarea aburului prin stratul de ţesătură se face prin
8
conductele 7, surplusul de abur este absorbit de coşul 6, ventilatorul 8
trimite aer cald asupra materialului.
Astfel, după decatare ţesătura se depune pe masa 11.
2. Maşina de decatat pe secţiuni
Este o maşină modernă la care procesul decatării se desfăşoară pe
trei benzi transportoare care formează secţiunile maşinii. Această maşină
realizează operaţia de aburit, presat, fixat şi uscat.
1- ţesătură;
2- cărucior;
3- cilindru de alimentare;
4- 11- 12 – benzi transportoare;
5- 6- 7- 8 – role cilindrice;
9- presă mobilă;
10- masa de lucru (presă fixă);
13- masă de lucru prevăzută cu orificii pentru absorbţia aburului;
14- dispozitiv de pliat;
15- cărucior;
13- 16- 17 – conducte de refulare.
Procesul decatării cu această maşină se desfăşoară cu ajutorul a
trei benzi transportoare care deplasează materialul de pe căruciorul de
alimentare 2 până la debitare. Ţesătura 1 este aşezată în cărucior şi
introdusă printre barele conductoare şi peste cilindrul 3 după care este
preluată banda transportoare 4. Deasupra benzii 4 este montată o presă
9
mobilă 9, iar sub această bandă este presa fixă 10. Acesta execută
operaţia de aburit şi presat ţesătura.
În prima secţiune este transportată pe banda transportoare 11.
În secţiunea a doua se execută o nouă aburire şi o presare mai
uşoară. Trecerea în secţiunea a treia se realizează cu banda transportoare
12. În interiorul acestei benzi se găseşte o masă de lucru 13, care este
prevăzută cu orificiu pentru absorbirea aburului, uscarea ţesăturii şi
fixarea dimensională. Ţesătura este preluată de dispozitivul de pliere 14,
cu ajutorul căruia se depune în căruciorul 15.
În concluzie ţesătura face trei staţionări:
a. în prima secţiune ţesătura este absorbită şi presată cu
ajutorul celor două prese;
b. în secţiunea a două ţesătura este din nou aburită şi
foarte puţin presată;
c. în secţiunea a treia ţesătura staţionează pentru uscare
şi fixare.
Călcarea materialelor textile
Călcarea materialelor - este procesul umidotermic care se aplică
materialelor textile în scopul netezirii şi obţinerii unui aspect mai plăcut
al materialului. Procesul de călcare este în funcţie de natura materialelor
şi mijloacele folosite pentru călcat.
a). Călcarea materialelor din bumbac – cuprinde operaţiile de
netezire, egalizare a grosimii ţesăturii şi stabilirea luciului necesar. Prin
călcare ţesăturile din bumbac obţin luciul necesar datorită presiunii care
o exercită organele de presiune asupra ţesăturii.
b). Călcarea ţesăturilor de in – se realizează prin materialul numit
mangăl, iar operaţia de călcat se numeşte măngăluire. Realizarea acestei
10
operaţii constă în înfăşurarea ţesăturii pe un cilindru de lemn care apoi
este introdus între 2-3 cilindri metalici care îl presează.
c). Călcarea ţesăturilor de lână în amestec – se calcă în mod
asemănător cu cele din bumbac cu deosebirea că în timpul călcării
presiunea care se exercită asupra ţesăturii este mai mică.
Călcarea şi calandrarea tricoturilor
Călcarea tricoturilor semifasonate se calcă manual cu maşina de
călcat, iar cele tubulare sunt supuse operaţiei de calandrare.
Aceste două operaţii sunt necesare datorită modificărilor care
intervin în timpul procesului de tricotare. Atât călcarea cât şi calandrarea
se desfăşoară în condiţii impuse de compoziţia fibrelor de tricotat.
Călcarea tricoturilor semifasonate se execută cu maşina de călcat
manuală sau cu prese speciale. Umiditatea în cadrul acestui proces este
variabilă şi creşte în funcţie de creşterea procentului de fibre din lână.
Calandrarea tricoturilor se efectuează cu maşini de calandrat
prevăzute cu rame. Prin calandrare tricotul se fixează în poziţia şi forma
dorită şi se stabilizează la lăţimea necesară procesului de producţie.
Modificarea lăţimii tricotului prin calandrare faţă de lăţimea
stabilită prin tricotare nu asigură întotdeauna rezultate bune deoarece
prin spălare tricotul revine la dimensiunile iniţiale. Ca urmare a acestui
fenomen lăţimea de calandrare se consideră aproximativ egală cu lăţimea
de tricotare.
Relaxarea tricoturilor este procesul de odihnă a tricoturilor care se
aplică după călcare sau calandrare. Odihna se face în magazii speciale,
iar timpul de odihnă este de cel puţin 24 de ore. Condiţiile de
microclimat care trebuie asigurate în aceste majorări sunt: umiditatea 60-
65%, lipsa curenţilor de aer, lumină indirectă, temperatură nu prea
ridicată.
11
Controlul şi sortarea materialelor
Materialele destinate confecţiilor sunt verificate din punct de
vedere cantitativ şi calitativ. Controlul calitativ are ca scop cunoaşterea
caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor. Datorită faptului că
aceste caracteristici se verifică în cadrul proceselor de recepţie a
materialelor, la pregătirea ţesăturilor pentru croit verificăm ţesăturile
numai din punct de vedere dimensional şi al aspectului. Prin acest
control se urmăreşte evidenţierea defectelor existente în ţesătură şi care
nu sunt admise în obiectele de îmbrăcăminte. Acestea pot fi de diferie
provenienţe:
- defecte provenite din ţesut şi tricotat (găuri, fire
neuniforme în urzeală şi bătătură)
- defecte de finisare (vopsire neuniformă, pete de la
vopsire, calandrare neuniformă);
- defecte provenite din timpul asamblării şi transportului
(rupturi, rosături, găuri).
Defectele constatate în timpul controlului se marchează pentru a fi
observate în fazele următoare şi evitate pe cât posibil. Controlul
cantitativ are ca scop cunoaşterea dimensiunilor fiecărui balot, o atenţie
deosebită acordându-se baloţilor care au mărimi diferite. Aceste defecte
se marchează pentru fazele următoare. Controlul tricoturilor se face în
mod deosebit la cele semifasonate tot prin marcarea defectelor iar la cele
tubulare se face prin eliminarea porţiunilor cu defecte.
Sortarea materialelor se face numai la ţesături şi constă în
gruparea baloţilor în funcţie de lăţime. După stabilirea lăţimii necesare
baloţii se sortează şi se depozitează în rafturi speciale. Aceste rafturi sunt
din lemn şi sunt de diferite lăţimi în funcţie de lăţimea ţesăturilor care se
depozitează în raftul ţesăturii cu lăţimea cea mai mică.
12
Şablonarea materialelor
Este operaţia de conturare a şabloanelor pe suprafaţa materialului
de croit. Constă în aşezarea şabloanelor pe material şi trasarea conturului
şablonului.
Se folosesc diferite procedee:
- şablonare prin conturare cu cretă sau ceion;
- şablonare cu ajutorul trafaretelor;
- şablonare cu ajutorul calculatorului.
Indiferent de procedeul folosit pentru şablonare se ţine cont de
următoarele condiţii tehnice:
a) Aşezarea şablonului pe material se face pe direcţia firului de
urzeală din material.
b) Aşezarea şabloanelor pe material se face conform indicaţiilor
de pe şablon.
c) Aşezarea şabloanelor pe material se va face cu respectarea
desenului din material pentru toate părţile componente ale
produsului.
d) Aşezarea şabloanelor pe material se va face ţinându-se cont de
suprafaţa materialului să fie ocupată cât mai raţional.
Şablonarea prin conturare
Se face prin amplasarea şabloanelor pe material şi conturarea lor
cu cretă sau creioane speciale.
Şabloanele se pot aplica pe material dublu sau desfăcut, atunci
când aşezăm şabloanele pe material desfăcut eficienţa de folosire a
materialului este mai mare decât atunci când aşezăm materialul dublu.
Şablonările pot fi simple sau combinate:
- şablonări simple: cuprind toate şabloanele pentru un
produs şi se face pe materialul dublu sau desfăcu;
13
- şablonări combinate: se folosesc atunci când avem de
şablonat două sau mai multe şabloane de la produse.
În acest caz şablonarea se începe cu şabloanele mai mari mergând
în ordine descrescătoare până la cele mai mici.
Şablonare cu trafarete
Are un randament mult mai ridicat dar confecţionarea lor este mai
costisitoare.
Trafaretele sunt nişte dispozitive cu găuri care respectă conturul
şablonului şi prin care se trimite pe material praf de cretă sau talc unind
cu linii distanţa dintre semnele lăsate pe material obţinem conturul
şablonului.
Şablonarea pe calculator
Este o metodă modernă mai costisitoare şi necesită personal calificat.
Calculul loturilor
Reprezintă calcularea materialelor textile care se folosesc pentru
operaţia de şpănuit.
Calcularea se efectuează pentru fiecare bucată de material ce
urmează a se croi şi pentru fiecare şablon efectuat necesarul de material
în funcţie de lungimea şablonului şi de numărul foilor în şpan. Cu
ajutorul acestor operaţii putem determina numărul de foi dintr-un şpan,
ea se efectuează pe lăţimea materialului, pentru folosirea cât mai
raţională a acestuia.
Pentru efectuarea acestei operaţii trebuie să avem în vedere
următoarele:
- lungimea ţesăturii sau a tricotului;
- numărul starturilor care vor fi în şpan;
14
- dimensiunile de lungime şi lăţime ale balotului de
material;
- se efectuează pe lăţimea materialului pentru folosirea
mai raţională a acestuia.
Pentru uşurarea operaţiei de calcul al loturilor se folosesc tabele de
calculat care cuprind:
- numărul foilor în şpan ce pot rezulta dintr-o bucată;
- lungimea unei bucăţi de ţesătură;
- lungimea foilor în şpan în funcţie de numărul lor.
Calculul loturilor se face după formula:
L = C x F
L- necesarul de ţesătură pentru un şpan în metri.
C- lungimea şpanului în metri.
F- numărul foilor de ţesătură din şpan.
Loturile calculat se formează prin gruparea baloturilor separate
şpanului sau combinaţiei respective. Baloturile reprezentate pentru un
şpan trebuie să aibă aceeaşi lăţime.
3.2. Şpănuirea materialelor
Este operaţia prin care materialul se aşează în straturi suprapuse cu
lungimi şi lăţimi egale.
După felul de aşezare a straturilor şpănuirea poate fi:
- dublu lat
- desfăcut
- cu faţa într-un singur sens
- faţă-nfaţă.
Şpănuirea trebuie efectuată cu mare precizie în ceea ce priveşte
lungimea şi lăţimea pentru a corespunde cu dimensiunea şabloanelor.
15
Înălţimea şablonului nu trebuie să depăşească 15 cm., iar numărul
de starturi dintr-un şpan depind de grosimea materialului.
Această cerinţă trebuie îndeplinită deoarece la decuparea detaliilor
se pot produce dereglări ale straturilor de ţesătură care pot duce la
îngustarea detaliilor pentru croit.
Exemplu: în practică numărul de straturi dintr-un şpan variază
astfel:
- la ţesături subţiri 60-120 straturi
- la ţesătură de lână pentru paltoane 25-40 straturi.
Stabilirea numărului de straturi de material dintr-un şpan depinde
de aspectul lucios al materialului care poate îngreuna operaţia de croire
deoarece straturile suprapuse alunecă foarte uşor.
Şpănuirea materialului se poate face:
- manual;
- manual-mecanic;
- mecanizat cu ajutorul maşinilor de şpănuit.
Şpănuirea manuală
Este operaţia de aşezare manuală a straturilor pe mese simple
având dimensiunile determinate de caracteristicile ţesăturii.
Pentru executarea şpănuirii manuale sunt necesare următoarele
faze de lucru:
a) alimentarea mesei de lucru cu material pentru şpănuit;
b) derularea materialului la un capăt al mesei;
c) aşezarea foilor de material în straturi suprapuse şi egale
ca lungime şi lăţime;
d) tăierea foilor în şpan cu foarfeca sau cu dispozitiv de
tăiere a materialului;
e) aşezarea şablonului peste şpanul format ;
16
f) fixarea şpanului prin coasere cu ajutorul unui dispozitiv
pentru a nu se deplasa foile în timpul transportului.
1- masa de lucru;
2- sulul de material;
3- şpanul;
4- dispozitiv.
Şpănuirea manuală se execută pe masa de lucru 1, pe care se
aşează materialul de pe sulul 2, depunerea făcându-se în straturi de
aceeaşi lungime şi lăţime. Dispozitivul 4, are rol de a fixa un capăt al
şpanului în scopul asigurării stabilităţii lui. În procesul de formare al
şpanului trebuie asigurate următoarele condiţii:
- în cadrul aceluiaşi şpan se va folosi materiale de aceeaşi
lăţime;
- marginile şpanului vor fi în linie verticală;
- tăierea stratului şpanului se va face cu precizie pentru ca,
capetele şpanului să fie drepte;
- straturile de material se depun în şpan fără a fi tensionate
şi fără cute;
- materialele cu desene şi carouri se depun în şpan
conform indicaţiilor de pe şablon.
Pentru a asigura uşurarea procesului de muncă la operaţia de
şpănuit se folosesc următoarele dispozitive ajutătoare:
- derulatorul de baloturi;
- dispozitiv pentru fixat şi tăiat şpan;
17
- dispozitiv pentru tăiat şpanul.
1. Derulatorul de bolduri
Derulatorul de bolduri poate fi fix sau mobil.
Derulatorul fix
1- cadru fix de susţinere al sulului.
2- dispozitiv de susţinere
3- ax de susţinere
4- sul de material.
Derulator mobil
1- cărucior
2- suport
3- fus de susţinere al balotului
4- sul de material.
Derulatorul mobil este compus din căruciorul 1 pe care se
montează suportul 2. Acest suport este prevăzut cu o pereche de furci cu
ajutorul căruia se fixează baloţii pe suporţi. Aceste furci au rolul şi de
asigurare a echilibrului baloţilor de material în timpul transportului de la
un loc de muncă la altul.
18
Derulatorul mobil se foloseşte numai pentru materiale cu lăţimi
până la 1 metru.
2. Dispozitiv de fixat capătul şpanului.
1- suport
2- ax
3- braţe de susţinere
4- bară de tensionare
5- mâner de presiune
6- arc de presiune.
Acest dispozitiv este format din suportul 1, pe care se află montat
aul 2, şi braţele 3, care susţine bara 4. Această bară asigură presiunea de
la capătul şpanului. Braţele sunt acţionate pe mânerul5, cu care asigură
funcţionarea dispozitivului. Acest dispozitiv se montează la capătul pasiv
al şpanului.
3. Dispozitiv de tăiat foi în şpan
Dispozitivul de tăiat foi în şpan poate fi de două feluri:
- cu acţionare centrală
- cu acţionare laterală.
Dispozitivul cu acţionare centrală
19
1- suport
2- bară de susţinere
3- pedală de acţionare
4- 5- 6- tijă
7- bară metalică
8- bară de susţinere.
9- mâner de acţionare.
10- lamă de tăiere
Acest dispozitiv este format din suportul 1, bara de susţinere 2,
pedala 3, care acţionează mecanismul şi prin tijele 4, 5, 6, transmite
mişcarea la bara 7, pe care este montată lama de tăiere. Pentru
funcţionarea dispozitivului se aşează ţesătura pe masa de lucru astfel
încât aceasta să treacă pe bara metalică 7.
După aceasta se ia mânerul de acţionare 9, şi se introduce pe bara
metalică trecându-l pe toată lungimea barei executând astfel tăierea
materialului.
După tăiere se apasă pedala 3, care transmite pedala de ridicare a
barei metalice şi se fixează următorul capăt al ţesăturii formând astfel în
continuare şpanul.
Dispozitiv cu acţionare laterală
1. – cărucior;
2-3. – roţi;
4. – suport;
20
5. – role cilindrice;
6. – plăci;
7. – cilindru;
8. – braţ de acţionare;
9. – ţesătura;
10. – rolă cilindrică;
11. – masa de lucru pe care se pune şpanul;
12. – placă.
Şpănuirea manual-mecanică
Şpănuirea manual-mecanică este asemănătoare cu şpănuirea
manuală cu deosebirea că operaţiile de antrenare a ţesăturii, fixarea şi
tăierea acestora se efectuează mecanic. Şpănuirea manual-mecanică se
desfăşoară pe un agregat alcătuit din următoarele mecanisme:
a) mecanism pentru derulat ţesătura;
b) masa de lucru;
c) mecanism pentru fixat capetele şpanului;
d) mecanism pentru tăiat şpanul.
a) Mecanism pentru derularea ţesăturii.
1- cărucior,
2,3- roţi,
4,5- suport prevăzut cu role cilindrice,
6- plăci,
7- cilindru,
8- braţ de acţionare,
21
9- ţesătura,
10- rolă cilindrică,
11- masa pe care se depune şpanul,
12- placă.
Acest dispozitiv este format din căruciorul 1, care se sprijină pe roţile
2,3 depunerea materialului se face pe suportul 4, care este prevăzut cu
nişte role cilindrice 5, care ajută la derularea cu uşurinţă a materialului 6.
Placa 12 este de a limita spaţiul în care se desfăşoară ţesătura de pe sul.
Materialul derulat trece peste cilindrul 7 care are rol de a antrena ţesătura
în vederea depunerii pe masa de lucru şi formării şpanului. Punerea în
funcţiune a cilindrului 7, se face automat cu ajutorul braţului 8, care
acţionează atunci când ţesătura este trasă. În acest fel materialul se
depune pe masa de lucru 11, şi se formează astfel şpanul.
b) Masa de lucru.
Pe masa de lucru se formează şpanul. Pe aceste mese este montat
mecanismul de tăiat şpan 2, şi mecanismul de fixat capătul şpanului,
masa de lucru are lungimea între 5-12 cm. Şi lăţimea până la 2 m.
1- masa de lucru,
2- dispozitiv de tăiere,
3- dispozitiv de fixare a şpanului.
c) Mecanism de fixat capetele şpanului.
Acest dispozitiv creează fixarea şpanului cu ajutorul unor sisteme
mecanice.
d) Mecanism de tăiat şpanul
Acest mecanism are rol de a tăia şpanul de ţesătură care se depune
în şpan şi să-l fixeze pe masa de lucru. Maşina de tăiat este prevăzută cu
22
un cuţit disc cu ajutorul căruia se face tăierea. Agregatul de şpănuit
manual-mecanic este deservit de obicei de doi muncitori:
- unul care aşează ţesătura;
- celălalt să pună în funcţiune mecanismul de tăiat
ţesătura.
Acest agregat are o producţie superioară şpănuirii manuale
uşurează munca omului, reduce preţul de cost al produsului şi asigură
totodată calitatea superioară a operaţiei de şpănuit.
Şpănuirea mecanizată
Se execută pe maşini care au o productivitate ridicată şi realizează
o calitate superioară a producţiei şi asigură un preţ de cost mai redus în
comparaţie cu şpănirea manuală şi cea manual-mecanică. În industria
confecţiilor se folosesc maşini de şpănuit care sunt formate dintr-o parte
fixă pe care se depun spoturile de material şi o dintr-o parte mobilă care
este prevăzută cu toate mecanismele necesare efectuării operaţiei de
şpănuit.
Caracteristicile tehnice ale acestor maşini sunt:
- aparatele la care se efectuează operaţia de şpănuire
mecanizată sunt dotate cu dispozitiv pentru susţinerea bucăţilor de
ţesătură sub formă rulată sau pliată;
- depunerea ţesăturii pe masă se face cu viteza de deplasare
a părţii mobile a maşinii;
- sunt dotate cu mecanism pentru reglarea lungimii
straturilor şi se poate realiza astfel şpanul cu lungimi diferite;
- aceste aparate sunt dotate cu dispozitive cu ajutorul cărora
se poate lua uşor şpanul format realizând astfel secţionarea mai
uşoară a acestuia.
23
Aceste maşini sunt utilizate la şpănuirea ţesăturilor subţiri, groase
şi tricoturi.
3.3. Încadrarea şabloanelor
Operaţia de aşezare a şabloanelor pe material se uneşte încadrare.
Pentru a avea un consum cât mai mic de material trebuie să
realizăm o încadrare cât mai eficientă. Operaţiile de încadrare a
şabloanelor pe material pot fi făcute:
- pe material dublu-lat atunci când materialul este îndoit în
două şi şabloanele se amplasează numai pe jumătatea
lăţimii:
- pe material desfăcut, aici şabloanele se amplasează pe
întreaga lăţime.
Încadrările se pot clasifica în funcţie de combinaţia realizată:
- încadrări simple, când pe material se amplasează
şabloanele pe un singur produs;
- încadrări condiţionate, când pe material se amplasează
şabloane pentru două sau mai multe produse.
Pentru realizarea operaţiei de încadrare trebuie să respectăm
următoarele condiţii tehnice:
- să respectăm firul de ţesătură;
- să evităm suprapunerea şabloanelor;
- să respectăm sensul şablonului în funcţie de sensul
materialului.
Pentru confecţionarea pelerinei pentru femei am folosit încadrarea
pe material desfăcut.
3.4. Secţionarea şpanului
Pentru a putea fi transportate mai uşor la secţia de croit şpanul
rezultat se taie pe secţiuni din care se vor decupa detaliile produsului.
24
Şpanul se secţionează transversal, numărul secţiunilor fiind determinat
de lungimea şi de volumul său.
Pentru efectuarea operaţiei de secţionare trebuie respectate
următoarele condiţii tehnice:
- respectarea liniei de trasaj şi evitarea abaterilor de la
capătul stabilit prin şablonare;
- păstrarea poziţiei foilor în şpan şi evitarea înclinării
şpanului în timpul transportului;
- secţiunile rezultate din şpan trebuie să aibă mărimea
accesibilă transportului la maşina de decupat.
Pentru respectarea formei şpanului secţionat acesta se fixează prin
puncte de coasere sau se fixează cu ajutorul unor cleme.
Secţionarea şpanului se face cu:
1. Maşina de secţionat cu disc.
2. Maşina de tăiat cu cuţit vertical.
1. Maşina de secţionat cu disc
1. motor electric
2. şurub melcat
3. roată melcată
4. disc de tăiere
5. mâner de acţionare
6. dispozitiv de protecţie
7. talpă de susţinere.
25
Mişcarea cuţitului este primită de la motorul electric 1, şi
transmisă şurubului melcat 2 şi roţii melcate 3, care acţionează discul de
tăiere 4. Practic tăierea şpanului se face cu acest disc 4, care are pe
circumferinţa lui câteva proeminenţe cu ajutorul cărora se realizează mai
uşor tăierea şpanului. Pe mânerul 5 se găseşte un buton de pornire sau
oprire a cuţitului.
Apărătoarea de protecţie are rol de a preveni eventualele
accidente. Viteza de tăiere a şpanului este determinată de viteza cuţitului
disc şi de viteza de înaintare a maşinii în şpan. Discul de tăiere are
diametrul între 90-150 mm. În funcţie de grosimea materialului care se
secţionează.
2. Maşina de tăiat cu cuţit vertical
1. motor electric
2. disc
3. buton
4. bielă
5. suportul cuţitului
6. cuţit de tăiere
7. picior de susţinere
8. talpă
9. mâner
10. apărătoare.
Această maşină diferă de maşinile cu disc prin forma cuţitului şi
modul de funcţionare. Maşina este acţionată de la motorul electric 1 pe
care se găseşte discul 2 cu butonul de pornire 3 care articulează discul cu
26
biela 4. La capătul inferior biela este articulată cu suportul 5 care
antrenează în mişcarea lui liniară cuţitul de tăiere. Biela 4 transmite
suportul 5 şi are lungimea de 200 mm. şi este susţinut cu ajutorul unui
picioruş de susţinere 7 care este montat în talpa de susţinere 8. Pentru
deservirea ei maşina este prevăzută cu mânerul 9 care este de obicei din
lemn pentru prevenirea accidentelor maşina este prevăzută cu
apărătoarea de protecţie 10. Această maşină este mai des întâlnită în
industria confecţiilor deoarece tăierea se execută de o calitate superioară
faţă de celălalt tip de maşină.
3.5. Croirea propriu-zisă
Decuparea este operaţia în care detaliile conturate pe şpan se obţin
prin tăierea acestora din şpanul format. Decuparea detaliilor din şpan se
efectuează de către personal cu calificare corespunzătoare acestei
operaţii. La efectuarea operaţiei de decupare trebuie respectate
următoarele condiţii tehnice:
- tăierea şpanului se va face pe linia de trasaj pentru a nu
se modifica dimensiunile şi formele detaliilor;
- la tăiere se vor decupa, în primul rând, detaliile mari şi
apoi cele cu dimensiuni mici;
- şpanurile formate din materiale lucioase se vor fixa cu
cheie specială sau prin puncte de coasere;
- detaliile decupate din şpan se formează în pachete pe
mărimi de produse corespunzătoare şabloanelor utilizate.
Pentru decuparea detaliilor din şpan se utilizează maşini cu cuţit
bandă. Banda este organul lucrător ce realizează tăierea şpanului în
procesul decupării. În industria confecţiilor din ţara noastră se utilizează
maşini de tăiat cu bandă cu trei şi patru roţi conducătoare.
27
Maşina de tăiat cu bandă tip TM
Această maşină este construită în ţara noastră, fiind utilizată la
tăierea tuturor materialelor depuse în şpan la grosimea de 20 cm.
1. - masa de lucru
2. - şpan
3. - cuţit sub formă de bandă
4. 5. 6. - roţi conducătoare
7. - dispozitiv de ascuţire a cuţitului
8. - dispozitiv de tensionare
9. - conductă de obţinere a scamei şi prafului
10. - aspirator
11. - colector de praf şi scame
12. - motor electric
13. - cadru de susţinere
14. - picioare de susţinere
Maşina este prevăzută cu masa de lucru 1, confecţionată din panel
sau mase plastice pe care se depune şpanul 2 pentru decupat. Decuparea
materialului se realizează cu ajutorul cuţitului 3, confecţionat din oţel, de
forma unei benzi fără sfârşit. Cuţitul 3 este agregat în timpul decupării de
către roţile conductoare 4,5 şi 6 care sunt confecţionate din aluminiu şi
prevăzute în exterior cu bandaj de cauciuc pentru a mări aderenţa cu
banda cuţit. Pentru ascuţire maşina este prevăzută cu discuri abrazive
închise într-o carcasă specială 7, dotată cu vizor şi cu gură de aspiraţie a
28
prafului rezultat din ascuţire. Tensionarea benzii-cuţit se face cu un
dispozitiv 8, prevăzut cu o sanie şi un şurub conducător care
funcţionează cu un amortizor. Pentru a preveni accidentările maşina este
dotată cu dispozitiv de protecţie care protejează atât banda-cuţit, cât şi
ghidajul acesteia urmat din roţile conducătoare.
Curăţirea de scame se face cu aspiratorul de praf 10, acţionat de un
motor electric şi un desprăfuitor 11 cu sac din ţesătură specială alimentat
prin conducta 9. Acţionarea maşinii se face prin motorul electric 12 a
cărui putere este de 1 kw, având o turaţie de 1500 rot/min. Toate
dispozitivele maşinii sunt susţinute de cadrul 13 montat pe picioarele de
susţinere 14.
Masa de lucru este decupată în faţa maşinii în semicerc cu raza de
250 mm, în scopul asigurării posibilităţii de apropiere a muncitorului de
zona de lucru. Roţile de susţinere a benzii-cuţit sunt aşezate în triunghi
astfel încât roata motoare se află aşezată sub masa de lucru.
Decuparea se face prin depunerea şpanului pe masa de lucru şi
conducerea acestuia cu liniile de trasaj prin faţa benzii-cuţit.
Maşina de decupat cu patru roţi şi bandă
1. – braţ
2. – masa de lucru
3. 4. 5. 6. – roţi
7. – cuţit
8. 9. – apărători fixe
10. – dispozitivul de protecţie
29
11. – suport
12. – roată de acţionare
13. – dispozitivul de ascuţire
14. – dispozitivul de tensionare
15. – motor electric
16. – suport mobil
17. – ax
18. – manivelă
19. – roată motor
20. – roată de acţionare
Principiul de funcţionare al acestei maşini este asemănător cu
principiul de funcţionare de la maşina bandă cu trei roţi cu deosebirea
numărului de roţi şi a poziţiei acestora la maşină.
Pe braţul 1 este montată masa de lucru 2 şi roţile 3,4,5 şi 6 care
susţin şi conduc cuţitul 7 în procesul de tăiere a şpanului. Roţile
conducătoare de cuţit sunt prevăzute cu un bandaj din cauciuc care
asigură aderenţa între roată şi cuţit.
În scopul prevenirii accidentelor maşina este prevăzută cu
apucătoarele fixe 8 şi 9 care reprezintă dispozitivele de protecţie a
benzii. Partea din faţă a benzii este prevăzută cu dispozitivul de protecţie
10, montat pe suportul 11. Acest dispozitiv este prevăzut cu roata de
acţionare 12 prin care poate fi reglat la nivelul înălţimii şpanului de
decupat. La partea din spate a maşinii este montat dispozitivul 13 pentru
ascuţit banda-cuţit. Punerea în funcţionare a dispozitivului de ascuţit se
face printr-un cablu de ambreaj. Montarea acestui dispozitiv la partea din
spate a maşinii prezintă avantajul că producerea scânteilor, prin ascuţirea
benzii, nu permite aprinderea scamei rezultate la decupat.
De asemenea, praful rezultat din polizor nu ajunge la operator
evitându-s acţiunea nocivă asupra acestuia. Reglarea tensiunii cuţitului la
30
această maşină se face prin dispozitivul de tensionare 14, montat pe
braţul prevăzut cu un şurub melcat care printr-o roată manuală
deplasează pe verticală suportul roţii conducătoare de cuţit.
Acţionarea maşinii se face de către motorul electric 15 care este
montat pe suportul mobil 16, care poate fi acţionat prin axul 17 cu
ajutorul manivelei 18. Cureaua de transmisie primeşte mişcarea de la
roata motor 19 şi o transmite la roata 20 solidară pe acelaşi ax cu roata 3
conducătoare de cuţit.
Această maşina cu patru roţi prezintă avantajul că banda-cuţit fiind
montată pe patru roţi, nu este solicitată la eforturi prea mari de îndoire,
ca în cazul maşinilor cu trei roţi, reducându-se astfel frecvenţa ruperilor
benzi-cuţit.
Capacitatea de tăiere a maşinii este determinată de viteza cuţitului
şi de viteza de înaintare a şpanului în faţa benzii-cuţit, condus de către
operator. Viteza cuţitului, la rândul său este determinată de turaţia
motorului electric şi de raportul de transmisie a mişcării de la motor la
banda-cuţit.
3.6. Pregătirea pentru proba I
Indiferent de câte tăieturi ar avea produsul acesta se montează
numai prin însăilare cu multă precizie. De altfel toate cusăturile pentru
proba I se montează numai prin însăilare. După montare produsul se
calcă uşor, astfel ca îmbrăcat pe corp să ofere clientei o privire de
ansamblu, iar maistrul să-i asigure posibilitatea de apreciere a modului
cum se îmbracă. Proba I se efectuează pe corp avându-se în vedere
următoarele:
- se observă dacă balansul produsului este corect;
- se verifică dacă dimensiunile sunt perfecte pe corp;
- se apreciază dacă tăietura modelului răspunde
cerinţelor estetice.
31
În timpul efectuării probei pe corp toate corecturile se execută prin
intermediul acelor cu gămălie.
3.7. Pregătirea pentru proba II
Garniturile fiind verificate la prima probă ca formă şi poziţie
pentru proba II se execută la gata, trase la maşina de cusut cu tighele, de
efect realizate. În marginea feţei se montează pânza de întăritură şi şiret
pentru evitarea întinderii. În cazul când modelul are revere, se execută
operaţiile specifice acestui detaliu. Se montează, se coase şi se scade
marginea la rever. Se montează faţa reverelor astfel încât să se asigure
acestuia o formă mulată. Se coase la maşină, se taie rezerva şi se întoarce
pe faţă prin însăilare. Pentru această probă gulerul rămâne. Efectuarea
probei II pe corp este un moment de verificare tehnico-estetică. În timpul
efectuării probei II se poate aprecia produsul la mai mare nivel de fineţe
putând observa orice aspect care s-ar cere corectat. După efectuarea
probei II pe corp se rezolvă cu mare precizie eventualele corecturi,
deoarece după terminarea produsului asemenea corecturi sunt mai greu
de executat. Pentru finisarea produsului se montează definitiv gulerul , se
scade dosul de guler, se corectează forma după indicaţia modelului şi s
aplică faţă de guler, asigurându-se condiţia de mulare a gulerului. Se
finisează tivul, buzunarele. Se calcă produsul la gata cu cea mai mare
corectitudine. După terminarea produsului se verifică în final dacă totul
este corect rezolvat. În cazul când ţesătura este de o culoare mai deschisă
produsul se înveleşte în foiţă albă pentru a se păstra strălucirea şi
prospeţimea culorii.
3.8. Finisarea produsului
Procesul de finisare cuprinde operaţii de curăţat de aţe, semne de
cretă, călcat final şi cusut nasturi. Toate aceste operaţii sunt prevăzute a
nu se executa fragmentat conform procesului tehnologic. Călcatul final
este operaţia tratamentului umidotermic a îmbrăcămintei şi se realizează
32
cu fierul de călcat sau prese. Călcatul are rol de a da forma dată. Acestea
se pot adapta în funcţie de forma produsului, materialul folosit pentru
confecţionare şi pe proces tehnologic adaptat, operaţiile fiind de călcat,
presat, modelat sau aburit.
În cazul călcatului manual cu fierul de călcat electric se folosesc
perne mari şi mici de călcat şi o pânză intermediară.
Ordinea în are se aplică operaţia de călcat se începe cu presatul din
partea stângă şi se continuă pe linia de terminaţie până la cotul drept.
Reverele, gulerul şi piepţii se calcă pe perna de călcat.
Nasturii se cos cu un singur picioruş sau fără picioruş.
3.9. Unelte şi utilaje folosite la realizarea produsului
Unelte şi maşini pentru confecţii de îmbrăcăminte.
Unelte folosite în confecţii de îmbrăcăminte.
Unelte şi dispozitive simple folosite în cadrul procesului de
producţie, sunt următoarele:
- unelte pentru măsură şi desen;
- unelte pentru tăiat;
- unelte pentru cusut;
- unelte pentru călcat.
Unelte pentru măsură şi desen:
- panglica centimetru; se utilizează la luarea măsurilor şi
la construirea tiparelor. Acesta este realizată dintr-o
ţesătură de bumbac. Panglica centimetru are lungimea de
150 cm. şi lăţimea de 2 cm. fiind gradată pe ambele feţe.
La capăt este prevăzută cu două plăcuţe metalice
protectoare de circa 1 cm.
- echerul, rigla şi florarul; sunt instrumente confecţionate
din lemn sau material plastic şi sunt folosite la trasarea
liniilor drepte (echerul, rigla) sau curbe (florarul).
33
- creta de croitorie; este folosită la desenarea conturului
tiparelor pe ţesătură sau la diverse însemnări în timpul
efectuării probelor. Creta are forma pătrată sau
dreptunghiulară şi se fabrică dintr-un material care se
poate îndepărta uşor, de pe ţesătură. Se păstrează la loc
uscat, de preferat într-o ladă cu rumeguş sau talaş. Este
fabricată dintr-un material care poate fi uşor îndepărtat
de pe ţesătură.
Unelte pentru tăiat:
- foarfecele de croitorie; sunt formate din două părţi
prinse printr-un bolţ cu piuliţă. Fiecare parte este
compusă dintr-o ureche şi o lamă. În croitoria de
comandă se utilizează foarfece:
- pentru materiale subţiri;
- pentru ţesături mai groase;
- pentru ţesături groase;
- pentru broderie.
Unelte pentru cusut:
- acul de cusut; este un instrument format din:
- ureche,
- corp
- vârf.
Acele de cusut se fabrică din oţel inoxidabil şi se clasifică
în trei grupe:
- ace scurte;
- ace semilungi;
- ace lungi.
- degetarul; este un instrument cu rol de protejare a
degetului în cadrul procesului de coasere. Este efectuat
34
din metal şi are formă de trunchi de con care poate fi cu
fund sau fără fund.
Unelte pentru călcat
Operaţiile de călcat sunt executate cu ajutorul fierului de
călcat:
- fierul de călcat; este un aparat manual care este încălzit
electric a cărui talpă este prevăzută cu orificii de aburire.
Utilaje folosite în industria de confecţii textile
Având în vedere fazele procesului de producţie, în cadrul unei
întreprinderi de confecţii, utilajele se pot clasifica astfel:
- Utilaje pentru recepţia ţesăturilor:
Mese manuale de control;
Mese manual-mecanice de control;
Rampa de control.
- Utilaje pentru şpănuit şi croit:
Mese simple pentru şpănuit;
Maşinile de secţionat şpanul (cu cuţit
vertical sau disc)
Maşina de croit cu bandă;
Maşina de ştanţat (cu braţ oscilat, pod).
- Utilaje necesare procesului de confecţionare:
Maşini de cusut cusături rigide
o Simple
o Speciale
Maşini de cusut cusături elastice
o Simple
o Speciale
o De asamblat prin lipire
35
- Utilaje necesare în tratamentul umido-termic
Prese de termocurenţi
Prese de călcat
Presele de călcat se clasifică din mai multe puncte de vedere şi
anume:
- după destinaţie
piese universale
piese obişnuite
- după poziţia suprafeţelor de lucru
piese orizontale
piese verticale
- după forma suprafeţelor de lucru
piese plane
piese cu diverse forme
- după modul de acţionare
piese prin pedală
piese electromagnetice
piese pneumatice
- după forţa de presare
prese foarte uşoare
piese grele
- după sistemul de încălzire
prese electric direct
prese cu abur
prese cu gaze.
Maşina de cusut Triplok
Maşina de cusut Triplok este un utilaj de bază în întreprinderea de
confecţii. Cea mai utilizată maşină de cusut la noi în ţară este maşina
Triplok clasa 170000 construită la Tg. Mureş. Maşina aceasta face parte
36
din categoria maşinilor speciale care efectuează cusături de încheiat şi
surfilat.
Această maşină funcţionează în general cu două apucătoare.
Maşina simplă de cusut
Această maşină este folosită pentru executarea cusăturilor tighel
formată din două fire, unul la ac şi unul la suveică. Coaserea se face cu
două fire şi cuprinde patru faze:
Faza 1: Acul pătrunde prin straturile de material şi împreună cu
firul formează bucle pentru împletire.
Faza 2: Apucătorul prinde bucla formată de ac şi o înfăşoară în
jurul suveicii pentru împletirea cu firul acestuia.
Faza 3: Tragerea buclei de pe apucător de către debitorul de fir.
Faza 4: Debitorul firului tensionează firul de la ac şi se realizează
tragerea legăturii pe mijlocul grosimii materialului cusut.
3.10. Organizarea locului de muncă
Locul de muncă reprezintă spaţiul înzestrat cu mijloace de muncă
şi organizat pentru realizarea unei operaţii sau lucrări de către un
executant, în condiţii de muncă precizate. Organizarea raţională a locului
de muncă este determinată de elementele care participă la desfăşurarea
procesului de producţie pe locul respectiv de muncă şi anume:
- mijloace de muncă (unele, utilaje, dispozitive);
- obiectele muncii (materiale semifabricate, materii
prime).
Organizarea locului de muncă este considerată raţională atunci
când asigură executanţilor condiţii necesare pentru o muncă de înaltă
productivitate, cu cele mai reduse costuri, fără mişcări inutile sau
obositoare cu minim de cheltuieli.
37
Locurile de muncă trebuie înzestrate cu utilaje, dispozitive, la un
nivel tehnic care să permită eliberarea executanţilor de sarcina efectuării
directe a modificărilor tehnologice ale obiectului muncii. În acest caz
este necesar ca utilajele să aibă un nivel din ce în ce mai mare de
mecanizare şi automatizare.
Amplasarea utilajelor trebuie să asigure economisirea muncii şi
folosirea eficientă a suprafeţelor de producţie, comoditate în servirea
locurilor de muncă şi respectarea normelor de producţie şi tehnica
securităţii muncii.
Pentru a asigura continuitatea desfăşurării normale a producţiei la
locurile de muncă este necesar ca acestea să fie aprovizionate din timp,
cu materii prime şi materiale, în cantităţi şi calităţi corespunzătoare.
Aprovizionarea locului de muncă trebuie să se facă la începutul
executării sarcinilor de producţie. Este necesar ca locul de muncă să nu
se aglomereze cu materiale de prisos, care ar împiedica buna desfăşurare
a procesului de muncă.
Aprovizionarea locului de muncă cu obiectele muncii se poate
face şi pe măsura executării sarcinilor de producţie, însă în aşa fel încât
executantul să nu piardă timp cu aşteptarea acestora.
3.11. Norme de tehnică şi securitatea muncii
Accidentele de la locul de muncă pot fi de mai multe feluri:
- accidente mecanice:
înţeparea cu acul
accidente survenite de la cureaua de
transmisie.
- accidente electrice:
pot apărea priza curentare
ştecherul şi priza sunt defecte
38
neizolarea instalaţiei electrice.
Pentru a preveni aceste accidente trebuie să respectăm unele
norme de protecţie a muncii.
Înainte de începerea lucrului trebuie să verificăm dacă:
- masa maşinii este bine fixată;
- maşina este bine fixată în bolţuri;
- motorul electric este bine fixat;
- motorul electric este legat la pământ;
- maşina este fixată pe un cadru de cauciuc sau pe o plută.
În timpul lucrului trebuie să respectăm:
- curăţirea şi ungerea maşinii se vor ace numai după ce
maşina a fost oprită şi deconectată de la reţeaua de
curent;
- Pornirea maşinii se face numai după ce ne-am asigurat
că aceasta este dotată cu dispozitiv de apărare la ac şi
cureaua de transmisie;
- În timpul lucrului privirea va fi îndreptată numai asupra
maşinii şi a detaliilor pe care le asamblăm;
- părul va fi prins într-o basma şi se va folosi echipament
adecvat;
- cureaua de transmisie nu se va schimba în timpul
funcţionării maşinii;
- toate reparaţiile şi intervenţiile la maşină se va face
numai de către cadru specializat;
- dacă în timpul lucrului se aud zgomote suspecte se va
opri maşina şi se va chema cadrul specializat pentru
verificări.
39
Capitolul IV
Concluzii
4.1.Scopul lucrării
Halatul este un produs cu sprijin pe umeri, purtat de ambele sexe
şi are rolul de a proteja îmbrăcămintea interioară. Este folosit îndeosebi
în producţie la diferite munci, uzine, fabrici.
Modelul este simplu şi lejer, fiind prevăzut cu rever şi guler, pe
linia din faţă încheiat cu nasturi.
Modelele bărbăteşti şi femeieşti sunt executate:
- la damă, pe linia din faţă la încheiere se face cu petrecerea
pe partea dreaptă, executarea penselor pentru sâni, cambrat pe talie;
- la bărbaţi, petrecerea se face pe partea stângă, executarea
şliţului la spate, executarea modelului drept.
Ca materiale se întrebuinţează fibre poliamidice la ţesături ce sunt
supuse la uzuri mari, ca haine de protecţie.
Exemple de materiale:
- doc;
- tercot.
Au următoarele proprietăţi:
- rezistenţă mare la frecare şi rupere;
- rezistenţă mare la temperaturi;
- masa specifică mică;
- spălare uşoară şi uscare rapidă;
- rezistenţă la razele solare;
- neşifonabile.
40
4.2. Eficienţa economică
Halatul (pentru 1.000 de halate)
2 m stofă
Stofă 2 m x 1.000 bucăţi halate = 2000 m
P.U. 200.000 lei / m
Costul stofei 2000 m x 200.000 lei / m = 400.000.000
Nasturi = 10 buc.
P.U. nasturi = 5.000 lei / buc.
Costul nasturilor = 5.000 lei / buc x 10 buc. x 1.000 =
= 50.000.000 = 1428,5 E
COSTURI MATERIALE
Costul stofei = 400.000.000 lei
Costul aţei de cusut = 6.000.000 lei
Costul nasturilor = 50.000.000 lei
481.000.000 lei.
Alte cheltuieli 1% din totalul cheltuielilor materialelor.
1. Costul total al materialului:
481.000.000 lei.
2. Costul energiei electrice:
5 maşini x 1 kw / h x 6h x 2 schimburi x 260 zile lucrătoare
= 15.600
costul kw / lei = 15.600 x 4.000 = 62.400.000.
3. Costuri salariale:
4 muncitori x 4.000.000 x 12 luni x 1,5 = 280.000.000 lei
Calculul T.V.A. (taxa pe valoarea adăugată)
Pentru o pelerină P.U. = 1.000.000 lei
T.V.A. este de 18% din valoarea nou adăugată
= 2.000.000 – 1.000.000 = 1.000.000 lei
41
1.000.000 x 18 / 100 = 180.000 lei
valoarea nou adăugată de la T.V.A.
= 1.000.000 x 180.000 = 1.180.000 lei
Pentru a afla profitul pe un an
1.180.000 lei x 1000 buc. = 1.180.000.000 lei
Pentru a afla profitul pe un an scădem toate cheltuielile materiale
din suma învestită:
1.180.000.000 lei – 823.400.000 = 356.600.000
42