CONSTITUTIA DIN 1938

Odata cu venit la putere, regele Carol al II-lea va impune un nou guvern prezidat depatriarhul Miron Cristea, constituit în noaptea de 10/11 februarie 1938. Cu o zi înainte, avusese loc, la sediul „Asociatiei finantei si marii industrii” din Bucuresti, o întrunire la care se staruia asupra îndepartarii guvernului Goga-Cuza1.

Totodata, începând cu luna februarie a aceluiasi an,Carol îsi va instaura regimul autoritatii personale. Printre masurile imediate ale regelui, se poate nota proiectul unei noii Constitutii. Acestproiect a fost consultat si aprobat de Consiliul de Ministri în data de 20 februarie, apoi s-a decisca acest proiect sa fie supus votului cetatenilor. Votul era facut prin „declaratiunea verbala înaintea biroului de votare”, tinându-se liste separate pentru cei ce votau împotriva2.

Despre acest plebiscit din 24 februarie, Radu Rosetti relateaza urmatoarele lucruri: „24 febr. Fost la asa zisulplebiscit si votat nu. De fapt este o vasta farsa: functionarii sunt adusi pe caprarii cu listenominale, toti aceia care au nevoie de guvern – si cine nu are? – sunt amenintati într-un chip saualtul. Pentru a face presiuni asupra restului cetatenilor, sunt amenintati cu amenzi, etc., daca nuvin la vot. Când am spus nu si la mirarea functionarului am repetat acest nu, sala întreaga s-aîntors spre mine. Atât de nepregatiti au fost ca cineva sa spuna nu, încât nu gaseau lista pe carese înscriau cei ce votau nu […]. Mi s-a cerut a semna ceea ce am facut.3”Potrivit dateloroficiale, s-au înregistrat 4.297.581 voturi pentru si 5.843 contra (adica 0,13 %)4.

Constitutia a fost promulgata la 27 februarie 1938, în prezenta membrilor Guvernului. Este demn de mentionat discursul tinut de catre presedintele Consiliului de Ministri: „Astazi s-a distrus hidra cu 29 de capete electorale care ne-a învrajbit fara nici un folos pe toti spre paguba tuturor si a tarii. Astazi s-a rupt paienjenisul de pe ochii cetatenilor României întregite, ca sa vada de unde vine mântuirea: de la eroica hotarâre a Majestatii Tale si de la întelegerea rosturilor tarii si adevaratele ei interese. Astazi s-au mai distrus zarva, certurile, bataile electorale si chiar omorurile si în locul lor se va întrona linistea, munca, pacea si unirea, pecetluite pe fratestile îmbratisari ale poporului, ca în timpurile legendare5.

Noua Constitutie avea 100 de articole, purtând aceleasi titluri ca precedenta legea fundamentala (exceptie facând titlul II – Despre datoriile si drepturile

1 Istoria Românilor în date, p. 438.2 Istoria Românilor, vol. VIII, p. 3923 Istoria României în texte, coord. Bogdan Murgescu, Editura Corint, Bucuresti, 2001, p. 320.4 Istoria Românilor, vol. VIII, p. 392.5 Monitorul oficial, nr. 49 din 1 martie 1938 în www.constitutia.ro.

Românilor), pastrând multe articole din aceasta. În fapt, Constitutia consfintea regimul autoritar al lui Carol al II-lea si principiul monarhiei active. Prin art. 30, Regele era declarat „capul statului”, fiind unic organ de conducere, celelalte fiindu-i subordonate. Astfel se poate declara ca regele avea în competenta sa: initiativa legilor (art. 31 alin. 7), sanctionarea si promulgarea legilor (art. 31 alin. 4), dreptul de a face în orice privinta „decrete cu putere de lege” în timpul când adunarile legiuitoare erau dizolvate si în intervalul dintre sesiuni (art. 46 alin. al VII-lea), dreptul de a avea singur initiativa revizuirii Constitutiei, cu consultarea prealabila a Parlamentului (art. 97) si era declarata persoana inviolabila. De asemenea, putea dizolva ambele adunari deodata sau numai una din ele. Pe deasupra, se pastrausi prerogativele din fosta Constitutie6.

Principiul separarii puterilor în stat era formal pastrat. Deputatii erau alesi de cetatenii români care aveau vârsta de 30 de ani si care practicau una din urmatoarele meserii: agricultura si munca manuala; comertul si industria; ocupatii intelectuale. Senatorii erau de drept sau numiti de rege ori alesi prin vot universal. Guvernul, respectiv ministrii care îl alcatuiau, avea raspundere politica exclusiv în raport cu regele. Ministrii au devenit, astfel, simpli functionari numiti sau revocati dupa bunul de plac al regelui. De asemenea, acestia erau obligati sa raspunda la întrebarile puse de Adunarea Deputatilor sau Senat. Despre puterea judecatoreasca, se poate spune ca a fost vaduvita de principiul inamovibilitatii judecatorilor care puteau fi sanctionati prin decret – regal de seful statului7.

În legatura cu drepturile românilor, unele sunt restrictionate cum ar fi: libertatile de propaganda („nu este îngaduit nici unui Român a propovadui prin viu grai sau în scris schimbarea formei de guvernamânt a Statului […]8.propaganda politica sau interdictia preotilor de a folosi autoritatea spirituala în propaganda politica (art. 8), acestea din urma fiind clar îndreptate împotriva legionarilor. Pentru prima data, se oferea dreptul de vot femeilor. Dreptul de proprietate, de orice natura, precum si creantele asupra Statului sau particularilor erau declarate inviolabile si garantate ca atare. Astfel se redau o parte a resurselor bogatiilorsubsolului, nationalizate prin Constitutia din 1923. Datoriile cetatenilor erau urmatoarele, conform Constitutiei din 1938: supunere perpetua,credinta, unele servicii personale precum serviciul militar, etc, contributii pentru întretinerea serviciilor necesare colectivitatii9.

6 Florin Negoita, Istoria statului si dreptului românesc, Editura Universul Juridic,Bucuresti, 2013. p. 40.7Vasile sorin curpan,România la cumpana istoriei (Tratat de istorie, politica sidrept),Editura StudIS, Iasi, 2012, p. 183.8 Constitutia României din 1938 (Textul actului publicat în M.Of. nr.48/27 febr.1938), art. 7. Veziwww.constitutia,ro9 Enciclopedia României, vol. I, coord. Gheorghe Buzatu, Editura Tipo Moldova, Iasi,2010,p.200

BIBLIOGRAFIE:

Curpan, Vasile, Sorin, România la cumpana istoriei (Tratat de istorie, politica sidrept),Editura StudIS, Iasi, 2012. Enciclopedia României, vol. I, coord. Gheorghe Buzatu, Editura Tipo Moldova, Iasi,2010. Istoria Românilor, vol. VIII, România Întregita (1918-1940), Academia Româna, Sectiade Stiinte Istorice si Arheologie, coord. Ioan Scurtu, secretar Petre Otu, EdituraEnciclopedica, Bucuresti, 2003. Istoria Românilor în date, , editia a II-a revazuta si adaugita, coord. Dinu C. Giurescu,Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2007. Istoria României în texte, coord. Bogdan Murgescu, Editura Corint, Bucuresti, 2001.Negoita, Florin, Istoria statului si dreptului românesc, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013.