continut licenta
DESCRIPTION
daunatorii din culturile de sfecla pentru zaharTRANSCRIPT
INTRODUCERE
Sfecla pentru zahăr este, alături de cartof, o plantă tehnică cu o valoare deosebită, plantă care
din păcate, este cultivată pe suprafeţe din ce în ce mai reduse. Conform MADR şi INS, în anul 2007
erau cultivate 28,7 mii hectare cu sfeclă pentru zahăer, ca în anul 2011 să se cultiuve numai 18,8 mii
hectare. Importanţa ei economică este conferită de compoziţia sa chimică în glucide, reprezentând
principala plantă de climă temperată din care se extrage zahăr.
Producţia obţinută la sfecla pentru zahăr, colete şi rădăcini, este influenţată de factorii
pedoclimatici, tehnologia aplicată, frecvenţa şi intensitatea atacurilor bolilor şi dăunătorilor,
randamentul muncii etc.
Scopul acestei lucrări este fără îndoială cel de a contribui la producţia sfeclei pentru zahăr,
prin diminuarea pagubelor aduse de principalii dăunători ai acestei culturi. Luând în calcul faptul că
în Romănia, conform INS, în anul 2011, au fost cultivate 18,8 mii hectare, cu o producţie medie de
35.904 Kg/ha, obţinându-se o producţie totală de 675 mii tone din care au fost procesate aproximativ
100.000 tone de zahăr, rezultă că în 2011 am produs cu aproximativ 140.000 tone zahăr mai puţin
decăt consumul minim pe cap de locuitor.
Cercetarea ştiinţifică cu tema: răspândirea, descrierea, biologia, ecologia şi combaterea
principalilor dăunători din culturile de sfeclă pentru zahăr, a început în unitatea S.C. Cereal
Agromas S.R.L. în anul 2009 şi s-a încheiat la sfărşitul anului agricol 2011. În această perioadă am
realizat o bază de date cu tehnologia de cultivare aplicată pe anii menţionaţi, factorii pedoclimatici
din zona de cultivare, utilajele şi agregatele aferente utilizate la sfecla pentru zahăr, hibrizii folosiţi
şi catacteristicile acestora, neuitând şi de principalii dăunători ai plantei cultivate.
Toate aceste date au fost puse cap la cap cu ajutorul ghidului de finalizare a studiilor de
licenţă şi a informaţiilor teoretice acumulate din cărţile şi materialele menţionate la bibliografie..
Această lucrare de diplomă este structurată pe două părţi, acestea fiind: consideraţii generale
şi contribuţii proprii. Prima parte tratează noţiuni generale despre cultura de sfeclă pentru zahăr, date
8
referitoare la cercetările şi studiile făcute până în prezent asupra dăunătorilor culturii de sfeclă
pentru zahăr şi studiul factorilor pedoclimatici din perimetrul unităţii de practică. Partea a doua
înglobează date ce compun materialul şi metoda de cercetare, răspândirea, descrierea, biologia,
ecologia şi combatere a principalilor dăunători din cultura studiată.
9
CAPITOLUL 1. GENERALITĂŢI ALE SFECLEI PENTRU ZAHĂR
1.1. Importanţa economică
Sfecla pentru zahăr prezintă o importanţă deosebită în lume alături de trestia de zahăr,
porumbul zaharat, palmierul zaharat, arţarul zaharat, spinul cămilei şi arboreal roşcov, întrucât
servesc ca materii prime în industria zahărului.
Reziduurile industriale rezultate în urma extragerii zahărului prezintă de asemenea o
importanţă economică. Printre reziduuri menţionăm: melasa reziduală, tăieţeii şi nămolul de
defecaţie. Melasa reziduală conţine: 50% zahăr, 20% substanţe organice, 20% apă şi 10% cenuşă, ea
participând la extragerea în continuare a zahărului, la fabricarea alcoolului etilic, butanolului,
acetonei, acidului citric, drojdiei alimentare şi la producerea furajelor concentrate. Tăieţeii proaspeţi,
uscaţi sau mutaţi conţin: 15% substanţa uscată(1,3% proteină brută, 0,1% grăsime brută, 9,2%
substanţe extractive neazotate, 3% celuloză şi 0,7% cenuşă). Nămolul de defecaţie(0,2 – 0,7% acid
fosforic, 0,3 – 0,5 azot, 0,1 – 0,2 oxid de potasiu şi 60 – 80% carbonat de calciu) putând fi utilizat ca
şi amendament pentru solurile acide.
Frunzele şi coletele sfeclei pentru zahăr reprezintă 30 – 35% din recolta totală şi sunt
utilizate în alimentaţia taurinelor ca furaj verde, uscat sau murat întrucât au o valoare furajeră
apropiată de cea a porumbului pentru masă verde.
Pe lângă folosinţele menţionate deja, sfecla pentru zahăr mai serveşte drept materie primă în
obţinerea glicerinei, levulozei, acidului lactic, acidului glutamic, acidului citric, carburanţilor
speciali. De asemenea este folosită şi în realizarea dextranului şi lactoprenului(pentru material
plastic vulcanizabil), sau ca mediu de cultură pentru obţinerea penicilinei. Totodată ea mai are
întrebuinţare şi în fabricarea spirtului obţinându-se 9,8 – 10,9 litri de alcool absolut prin procesarea a
100 kilograme de rădăcini cu 17% conţinut în zahăr.
10
Sfecla pentru zahăr îşi are importanţă agricolă şi prin faptul că, atunci când este folosită o
tehnologie complexă de cultivare favorizează intensificarea proceselor biologice si combaterea
buruienilor. (Ştefan şi Constantinescu 2011, Starodub 2008, Robu 2011)
Dupa Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, din anul 2005 până în anul 2011,preţurile
pe un kilogram de sfeclă pentru zahăr pe piaţa internă a variat după după cu precizează Figura 1.1.,
înre 0,07 şi 0,17 RON.
Figura 1.1.Preţurile pentru sfecla de zahăr pe piaţa internă (Sursa: INS)
1.2. Sistematica şi soiurile
Sfecla face parte din familia Chenopodiaceae, genul Beta, care include 12 specii anuale şi
multianuale. Cea mai reprezentativă este specia Vulgaris, care include 4 subspecii:
1. B. V. Saccharifera – sfecla pentru zahăr, conţine până la 20% de zahăr;
2. B. V. Crassa – sfecla pentru nutreţ, conţine 5-10% de zahăr;
3. B. V. Cycla – sfecla frunzoasă, cultivată pentru frunze şi peţioluri. Această
specie are rizocarpul mic şi lemnos; conţine 9-14% de zahăr şi este considerată
cea mai veche specie cultivată.
4. B. V. Cruenta – sfecla de masă, care conţine 6-12% de zahăr. (Starodub 2008)
Soiurile se grupează după masa corpului sfeclei şi după conţinutul in zahăr astfel:
- tipul E(sfecla productivă) – are rădăcina mare, prezintă cerinţe mari faţă de umiditate şi are o
perioadă lungă de vegetaţie. Conţinutul în zahăr este de apriximativ 18%;
- tipul N(normal) – are rădăcini mai mici şi un conţinut în zahăr de apriximativ 18,5%;
- tipul Z(bogat în zahăr) – cuprinde soiuri cu rădăcini conice alungite şi un conţinut în zahăr de 20%,
inglobează soiuri precoce ce lăstăresc puternic în primul an şi se pretează pe solurile reci;
- tipul ZZ(foarte bogat în zahăr) – prezintă rădăcini conice alungite subţiti şi un conţinut în zahăr de
peste 20%.
11
Soiurile cultivate pot fi din punct de vedere genetic: diploide, triploide sau tetraploide, iar
fructele pot fi monogerme sau plurigerme.(Zaharia 2011, Robu 2011)
Soiurile de sămânţă de sfeclă pentru zahăr cultivate în România după “Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale” sunt: Flores, Rosita, Clementina, Leila, Heracles, Canaria,
Remus, Evelina, Diamant Imperial, Puma, Belinda, Corsica, Bianca.
1.3. Particularităţi biologice
Sfecla pentru zahăr este o plantă bienală (în primul an se formează corpul sfeclei, iar în anul
al doilea se formează tulpina floriferă, florile şi fructele).
Corpul sfecei – are o greutate medie de 500 de grame şi este format din epicotil(coletul),
hipocotil şi rădăcina propriu – zisă.
Frunzele – apar succesiv, numărul lor variând între 30 – 40 şi 80- 90.
Ramurile florifere – cresc între 80 – 200 centimetri şi se formează in al doilea an din
mugurii de pe colet prezentând o capacitate de ramificare mare.
Florile – sunt de tipul 5, hermafrodite, sesile, iar polenizarea se face anemofil şi entomofil.
Fructul – este un glomerul(polinuculă, pixidă), are masa a o mie de boabe de 20 – 30 de
grame pentru sămânţa plurigermă, respectiv 15 – 20 de grame pentru cea monogermă şi o masă
hectolitrică de 20 – 25 de grame.(Zaharia ,2011)
1.3.1. Cerinţe faţă de temperatură
De la semănat până la maturizarea tehnică, sfecla pentru zahăr necesită 2400 – 2600°C.
Temperatura minimă de germinare a seminţelor este de 3 – 4°C. Temperaturile mai mici de 4°C în
faza de răsărit şi faza de cotiledoane stânjenesc vegetaţia plantei şi determină apariţia lăstarilor
floriferi, iar temperaturile de – 2 – 4°C determină degerarea cotiledoanelor. Plantele cu 6 – 12
perechi de frunze suportă şi geruri de până la – 8°C. Germinarea are loc în 4 – 7 zile la temperatura
de 15 – 16°C şi în 9 zile, când temperatura este de 9 – 10°C. Încetinirea ritmului de creştere şi
acumularea zahărului se produc când temperatura scade la 5 - 6° C. Fenomenul de ,,invertire a
zahărului’’ şi scăderea randamentului de extracţie sunt determinate de alternanţa temperaturilor
scăzute cu cele ridicate, semnalată către sfârşitul campaniei de recoltare.
Este mai pretenţioasă faţă de temperatură în perioada mai – iulie, când se formează aparatul
ei foliaceu şi se îngroaşă rădăcina. La această fază, cea mai potrivită temperatură medie este cea de
18°C. La maturizare, când se depune şi o mare cantitate de zahăr – lunileaugust – septembrie cea
12
mai potrivită temperatură medie este cea de circa 16 – 16,5°C. Maturizarea sfeclei este în corelaţie
directă cu temperatura din luna iulie. Cu cât această lună este mai caldă, cu atât dezvoltarea sfeclei,
acumularea zahărului şi maturitatea tehnologică decurg mai rapid. Procesul de creştere şi acumulare
a zahărului continuă activ până la temperaturi medii de +6°C.
Dacă sfecla se recoltează la o temperatură sub zero, se înrăutăţeşte calitatea ei tehnologică.
Sfecla recoltată la o temperatură de -2°C influenţează negativ producerea zahărului: la dezgheţarea
rizocarpilor se produce invertirea zahărului, în urma căreia o parte din el trece în melasă.
( Ştefan şi Constantinescu 2011, Starodub 2008)
1.3.2. Cerinţe faţă de umiditate
Sfecla pentru zahăr necesită multă apă, pentru 1 kg de substanţă uscată sunt utilizaţi
400 – 450 litri de apă. Coeficientul de consum al apei este de 9 mm/t. La cultivarea unui rizocarp cu
masa de 500 g, în perioada de vegetaţie sunt necesari 40 – 45 l de apă. Pentru a recolta 50 t/ha sunt
necesari 5 000 m3 de apă provenită din irigaţii sau 500 mm de precipitaţii, din care 250 mm trebuie
să se acumuleze pe timp de iarnă, iar 250 mm să cadă în timpul vegetaţiei. Ideală ar fi proporţia
anuală de 600 mm de precipitaţii, repartizate în figura 1.2.
Figura 1.2.Distribuţia precipitaţilor
Dacă divizăm perioada de vegetaţie în 3 etape a câte 50 de zile fiecare, raportul de consum al
apei pe perioade va fi următorul: 1:9:3, motiv din care cantitatea depunerilor atmosferice din a doua
etapă – iulie – august – are o mare importanţă pentru sporirea recoltei. Apa influenţează negativ prin
deficit astfel: insuficienţa în perioada iunie - iulie - august determină scăderea producţiei; creşterea
conţinutului de azot dăunător, cu implicaţii negative asupra procesului de prelucrare. (Ştefan şi
Constantinescu 2011, Starodub 2008)
13
1.3.3. Cerinţele faţă de lumină
Sfecla pentru zahăr este o plantă de zi lungă ce valorifică eficient energia luminoasă prin
intermediul masei foliare bogate. Pentru întreaga perioadă de vegetaţie, suma totală a orelor de
iluminare este de 850, însă importanţă pentru acumularea zahărului prezintă intensitatea luminii şi
insolaţia din lunile august – septembrie. În cursul zilei se produce sinteza zahărului, însă migrarea
asimilatelor spre rădăcină se desfăşoară şi ziua şi noaptea, cu intensificări în condiţii de nebulozitate.
Această specie nu suportă umbrirea, prin urmare trebuie respectată desimea la unitatea de suprafaţă
şi combătute eficient buruienile.
1.3.4. Cerinţele faţă de sol
Sfecla pentru zahăr solicită soluri cu o bună stare de afânare deoarece: manifestă o
intensitate ridicată de respiraţie a rădăcinilor tuberizate; are un sistem radicular profund. În sol
neafânat, compactat, rădăcinile rămân mici, cu deformaţii pronunţate şi abateri de la forma
caracteristică. Din punct de vedere textural, cele mai indicate soluri sunt solurile luto – nisipoase,
permeabile pentru aer şi apă, bogate în substanţe nutritive, cu pânza de apă freatică la 2 – 4 m
adâncime. Cu cât regimul pluviometric este mai bogat şi temperatura mai scăzută, cu atât solul
trebuie să fie mai uşor, pentru a se zvânta, aera şi încălzi mai repede, fără să se compacteze. Foarte
bune sunt solurile cu expoziţie sudică, cernoziomurile, aluviunile luto – nisipoase.
Solurile podzolice argilo - lutoase sunt indicate pentru cultura sfeclei pentru zahăr, dacă
stratul arabil se adânceşte treptat, dacă se menţine în permanenţă bine afânat şi se fertilizează cu
gunoi de grajd. Reacţia solului este slab acidă spre uşor alcalină, cu pH-ul între 6,5 – 8. Nu sunt
indicate solurile puternic alcaline, ca urmare a blocării borului în complexul absorbant, cu implicaţii
asupra instalării bolii care produce putregaiul inimii sfeclei. Factorii care influenţează cantitatea şi
calitatea rădăcinilor sunt: temperatura aerului şi solului, cantitatea şi repartizarea precipitaţiilor,
lungimea zilei, intensitatea luminii, tipul de sol. Zonele ecologice s-au stabilit avându-se în vedere:
repartizarea precipitaţiilor pe faze de vegetaţie; temperatura medie a verii şi a primelor cinci luni de
vegetaţie; perioadele de secetă şi durata acestora; umiditatea relativă a aerului. (Ştefan şi
Constantinescu 2011)
1.4. Zonele de favorabilitate
Zona foarte favorabilă cuprinde suprafeţe extinse în Cîmpia din nordul Moldovei, Câmpia de
sud – est, în Câmpia din nord – vestul ţării, în zona centrală a Transilvaniei, dar şi în Câmpia din
14
sudul ţării, prin aplicarea unui regim corect de irigare; în apropirea fabricilor de prelucrare: Luduş,
Tg. Mureş, Bod, Paşcani, Roman, Timişoara, Arad, Oradea, Carei, Corabia, Calafat. Această zonă se
caracterizează prin: temperatura medie pe perioada de vegetaţie 18 – 21° C; precipitaţii 630 – 740
mm anual, bine repartizate; soluri cernoziomuri levigate, aluviuni solificate, soluri brune.
Zona favorabilă cu două subzone: favorabilă 1 şi 2 se întinde pe o suprafaţă de 130 – 150 mii
ha, în Câmpia Dunării şi a Dobrogei, în centrul şi sudul Moldovei. Aceasă zonă se caracterizează
prin: temperatura medie pe perioada de vegetaţie 21 – 23° C; precipitaţii 350 – 450 mm anual,
neuniform repartizate, instalându-se secetă în lunile august – septembrie; soluri luto – argiloase.
(Ştefan şi Constantinescu 2011)
1.5. Răspandirea, suprafeţele şi producţiile
Sfecla pentru zahăreste cultivată pe aproximativ 4,3 milioane de hectare, iar producţia medie
obtinută este de 53 tone la hectar. Printre cele mai mari ţări cultivatoare de sfeclă pentru zahăr
amintim: Franţa, Germania, SUA, Rusia, Polonia etc. În anul 2009, în România, se cultivau 22000
hectare cu o producţie medie de 38,6 tone la hectar. (Zaharia 2011)
Suprafeţele cultivate, producţiile medii şi totale anuale la sfecla pentru zahăr, în România,
sunt reprezentate în Tabel 1.1. şi exprimă concludent o variaţie în perioada 2007 – 2011.
Tabelul 1.5.1.
Date privind evoluţtia suprafeţelor si producţiei în România
Date privind evoluţtia suprafeţelor si producţiei în România
Specificare UM 2007 2008 2009 2010 2011*
Suprafaţa mii ha 28,7 20,4 21,3 21,7 18,8
Producţia medie Kg/ha 26065 34564 38296 380036 35904
Producţia totala mii t. 748,08 706,7 816,8 837,9 675,0
Sursa: 2007 - 2010 - Date INS - Anuarul Statistic al României 2011
* Date MADR, AGR 2B
15
1.6. Tehnologia de cultură
1.6.1. Rotaţia
Sfecla pentru zahăr trebuie să urmeze după culturile ce părăsdesc terenul devreme în felul
ăsta rămânând suficient timp pentru efectuarea lucrărilor solului, aşadar, printer cele mai indicate
premergătoare se numără cerealele de toamnă, leguminoasele anuale şi cartoful.
Rezulatatele cele mai bune se obţin în rotaţiile de 4 – 5 ani ca şi în: Figura 1.2. şi Figura 1.3.
- pentru sudul ţării: - prntru zonele mai umede:
Figura 1.3. Rotaţia culturilor
Sfecla pentru zahăr prezintă şi incompatibilităţi în rotaţie (reprezentate în Tabel 1.2.) faţă de
anumite plante, generate de o serie de cauze, care sunt strâns legate de boli, dăunători, substanţe
nutritive şi apă
Tabel 1.6.1.
Incompatibilitatea sfeclei pentru zahăr în rotaţie
Incompatibilităţi
CauzeCultura în cauză Premergătoare
nerecomandate
Sfecla pentru zahăr Cricifere şi Ovăz Nematozii
Floarea soarelui şi Cânepă Consumul ridicat de apă şi potasiu
Sorg şi Iarbă de Sudan Epuizarea soluluiu în apă
Sfeclă pentru zahăr Oboseala + Boli şi dăunători
Sfeclă pentru zahăr
PorumbFloarea soarelui
Cereale de
toamnă
Sfeclă pentru zahăr
Cartof
Grâu de
toamnă
Orzoaică +
Trifoi
Trifoi
16
comuni
Sfecla pentru zahăr este la rândul ei o bună premergătoare pentru: orzoaică, orz, grâu,
porumb şi alte culture fără boli şi dăunători comuni.(Zaharia 2011)
1.6.2. Fertilizarea
Sfecla pentru zahăr este o plantă mare consumatoare de elemente fertilizante (perioadă mare
de vegetaţie, înrădăcinare adâncă). Pentru 40 tone de rădăcini /ha, 36 tone /ha frunze şi colete,
consumul specific este de: 165 kg azot, 70 kg fosfor şi 250 kg potasiu. Aceasta se aplică în funcţie
de perioadele critice ale sfeclei care sunt: între una si trei perechi de frunze, la începutul îngroşării
rădăcinii şi perioada iulie – august(perioada acumulării de zahăr).În condiţiile pedoclimatice din
România, sfecla reacţionează foarte bine la administrarea asociată a îngrăşămintelor organice cu cele
verzi şi minerale.
Azotul(N) – este consumat mult în procesul de formare a fruzelor, iar cu cât planta înaintează
în vegetaţie creşte consumul de P şi K care favorizează acumularea de zahăr. Apogeul consumuli în
N este atins în perioada lunilor iulie – august cand, este absorbit circa 70% din necesar(la un Kg de
N absorbit se asigură un spor de 50 – 110 Kg rădăcini). Insuficienţa în azot determină diminuarea
suprafeţei foliare iar excesul stimulează creşterea vegetativă în defavoarea acumulării în zahăr şi
totodată determină creşterea procentului de N vătămător în sol.
Fosforul(P) – este absorbit pe toată perioada de vegetaţie(în special intervalul iulie – august)
şi are rol în creşterea plantei şi în acumularea de zahăr. Spre deosebire de azot care favorizeaza în
principal dezvoltarea plantei, fosforul participă în procent majoritar asupra acumulării de zahăr.
Excesul de P grăbeşte maturarea influienţând negative producţia.
Potasiul(K) – participă la asimilarea N şi P, la sinteza şi migrarea zaharului în rădăcină şi
conferă plantei rezistenţă la secetă şi boli. Carenţa în K determină uscarea prematură a frunzelor iar
excesul favorizează producţia de frunze în detrimentul rădăcinilor.
Microelementele – cele mai importante sunt borul, zincul şi cuprul. Carenţa de bor induce
îngălbenirea frunzelor din centrul rozetei, precum şi putrezirea inimii sfeclei. Această carenţă se
manifestă în special în perioade secetoase pe slouri aluvionare şi cernotiomuri. Poate fi combătută
prin administrarea de 13 – 25 kilograme de borax/ha.
Gunoiul de grajd – se aplică în cantitaţi de 30 – 40 t/ha sub arătura de toamnă pretându-se pe toate
tipurile de sol. Pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicată se diminuează cantitatea de N cu 2,5
Kg/ha, cea de P cu 1,5 Kg/ha şi cea de K cu 2,5 Kg/ha.
17
Îngrăşămintele se administrează în funcţie de nivelul de aprovizionare a solului în elemente
nutritive şi recolta scontată. În general se recomandă 120 – 160 Kg N la hectar, 70 – 150 Kg P la
hectar şi 60 – 110 Kg K la hectar. Îngrăşămintele organice şi cele cu fosfor, respectiv potasi sunt
aplicate sub brazda arăturii de toamnă, iar îngrăşămintele cu azot sunt aplicate eşalonat în două
etape(50% la pregătirea patului germinativ şi 50% în decursul perioadei de vegetaţie). (Robu 2011)
1.6.3. Lucrările solului
S-a constatat că rădăcinile sfeclei pentru zahăr se dezvoltă normal pe în solurile cu densitatea
aparentă de 1,00 – 1,45 g/cm3 şi o porozitate totală de 40 – 60%. După premergătoarele timpurii se
execută dezmiriştirea şi apoi arătura de vară la 28 – 30 cm cu plugul cu subsolier în agregat cu grapa
stelată. Pregătirea patului germinativ se face cu ajutorul combinatorului fără a depăşi 4 cm în
adâncime. Se inteerzice folosirea grapei cu discuri. Rezultatele cele mai bune au fost realizate când
solul are bulgări cu diametrul de 2,5 cm iar semănatul se face la 2 cm adâncime. (Zaharia 2012)
1.6.4. Sămânţa şi semănatul
Sămânţa trebuie să îndeplinească următorii indici calitativi: puritatea fizică de 99 %;
germinaţia minimă 75 %; să provină din loturi semincere certificate; să fie sănătoasă.
În vederea prevenirii atacului dăunătorilor : viermii sârmă, răţişoara, gărgăriţa şi puricele sfeclei,
sămânţa se tratează cu Cruiser 350 FS 10 – 20 l/t, Mospilan 70 WP 30 kg/t, iar pentru agenţii
patogeni care provoacă instalarea ciupercilor din genurile Phoma, Peronospora, Pythium, Fusarium,
Aspergillus, Mucor, se foloseşte Tiradin 75 6 kg/t, Dithane M-45 8,0 kg/t.
Sămânţa plurigermă ,,şlefuită’’ se drajează (acoperirea cu un liant care conţine insecto -
fungicide, biostimulatori) şi se calibrează în vederea semănării cu precizie, stabilindu-se distanţa
între glomerule pe rând, pe baza germinaţiei seminţelor.
Epoca de semănat – sfecla pentru zahăr se seamănă primăvara în prima urgenţă (până la 15
martie pentru sudul ţării şi 25 martie pentru zona de nord), când în sol la adâncimea de 3 – 4 cm,
temperatura este de 3 – 4 C°. Respectând epoca de semănat se obţine o răsărire uniformă şi o cultură
încheiată, stânjenind astfel dezvoltarea buruienilor.
Adâncimea de semănat – este de 2 – 3 cm pentru sămânţa monogermă (putere de străbatere
mai mică) şi de 3 – 4 cm la sămânţa plurigermă, iar cantitatea de sămânţă este de 5 – 8 kg/ha în
cazul seminţei monogerme şi de 8 – 12,5 kg/ha pentru soiurile plurigerme.
Distanţa de semănat – vaiază între rânduri astfel: 45 cm (în cazul recoltării mecanizate) sau
în benzi conform schemei 45 – 60 – 45 – 45 – 45 – 60 – 45(în cazul recoltării semimecanizate).
Prin respectarea normei şi distanţei de semănat se realizează o densitate la recoltare de 100 –
110 mii plante/ha (la neirigat) şi de 110 – 120 mii plante/ha (la irigat). Semănatul se execută
18
folosind semănătorile universale (SPC – 6 ; SPC – 8 ), prevăzute cu limitatoare de adâncime, cu
patine mici şi cu discuri cu 30 – 40 orificii, cu diametrul de 1,8 mm sau 2 mm (în funcţie de tipul
seminţei), cu marginile subţiate la 0,8 mm. (Ştefan şi Constantinescu 2011, Robu 2011)
1.6.5. Lucrările de întreţinere
Reprezintă complexul de acţiuni manuale, mecanice sau combinate aplicate unei culturii
pentru a-i conferi un plus de vigurozitate şi pentru a-i regla necesităţile vis-à-vis de factorii de
vegetaţie. Printre ele meţionăm:
Prăşitul – reprezintă prima lucrare de îngrijire ce constă în tăierea buruienilor(care se repetă
la anumite perioade în funcţie de gradul de înburuienare) aplicată sfeclei pentru zahăr întrucât
aceasta are o creştere slabă în primele faze de vegetaţie, aşadar ea se execută prima dată înainte de
răsărirea culturii luând drept reper urmele roţilor de trasat ale semănătorii, respectând o zonă de
protecţie de 5 – 7 cm de o parte şi de alta a rândului pentru a nu stânjeni plantele în curs de răsărire.
Următoarele praşile(în număr de 3 – 4) sunt efectuate la 10 – 14 zile distanţă una de alta, prima
dintre ele începând imediat ce se observă rândurile. Adâncimile de lucru vor varia de la 5 la 15 cm
în funcţie de faza de vegetaţie a plantei, iar viteza de lucru a agregatului va creşte până la 8
Km/h(ultima praşilă). La primele două praşile, cultivatorul va fi echipat cu discuri de protecţie
pentru rânduri şi cu cuţite săgeată. La următoarele praşile discurile cultivatorului vor fi eliminate iar
cuţitele săgeată vor fi înlocuite de cuţite laterale.
Răritul – acţiunea efectuată manual sau cu ajutorul săpăligii cu lamă îngustă atunci când
plantele au 2 – 4 frunze adevărate constând în creare de distanţe de 15 – 18 cm între plante pe
rând(prin tăiere sau smulgere). În principiu nu mai este necesar datorită tehnologiilor moderne de
semănat unde se folosesc seminţe omogene frajate şi semănători de precizie înaltă.
Combaterea chimică a buruienilor – este acţiunea de distrugere a buruienilor prin mijloace
chimice(erbicide specifice) care pot fi încorporate în sol la 6 – 7 cm adâncime cu combinatorul prin
două treceri sau care pot fi administrate în timpul vegetaţiei atunci când buruienile au 2 – 3 frunze.
Principalele erbicide folosite în România sunt: Dual Gold ppi, Betanal Expert postemergent, Safari
postemergent, Lontrel postemergent, Select Super postemergent etc. (Robu 2011)
Combaterea bolilor – cele mai frecvente find: cercosporioza (Cercospora beticola) –
pătarea frunzelor, făinarea (Erysiphe betae). Se recomandă respectarea metodelor preventive
referitoare la: rotaţie, efectuarea în condiţii optime a lucrărilor solului, lucrărilor de îngrijire,
tratamente la sămânţă. Pentru combaterea acestor boli se utilizează următoarele produse: Bravo 500
SC 1,5 - 2,0 l/ha, Score 250 EC 0,3 l/ha, Tango Super 1,0 l/ha, Alto combi 420 0,5 l/ha, Brestan 0,5
l/ha, Bavistin 50 0,3 l/ha, Topsin M 70 0,3 l/ha, Tilt 250 0,3 l/ha.
19
Combaterea dăunătorilor - dintre dăunătorii care produc pagube însemnate economic
amintim: gărgăriţa sfeclei (Bothynoderes punctiventris); răţişoara sfeclei (Tanymecus sp.); puricele
sfeclei (Chaectonema tibialis); viermii sârmă (Agriotes sp.); buha verzei (Mamestra brassicae).
Prevenirea atacului constă în respectarea igenei culturale, a asolamentului, iar combaterea chimică
se face cu unul din produsele: Vydate 10 G 15,0 kg/ha, Actellic 50 EC 0,1 %, Elocron 50 WP 1, 2
l/ha ; Calypso 480 SC 0,08 l/ha; Decis 2,5 EC, 0,7 l/ha, Faster 10 EC 0,03 %; Fastac 10 EC 0,1 l/ha ;
Karate Zeon 0,150 l/ha; Landex 5 EC 0,2 l/ha, Proteus OD 110 0,4 l/ha, Dursban 4 Z 1,5 l/ha,
Talstar 10 EC 0,1l/ha, Sumialfa 10 EC 0,3 l/ha. (Ştefan şi Constantinescu 2011)
Irigarea – reprezintă completarea deficitului hidric în sol. Se aplică 6 – 7 udări totalizând
4800 – 5600 m3 apă.
1.6.6. Recoltarea
Se face când frunzele se înpuţinează devenind verzi deschis(10 - 15 septembrie în sud şi 1 –
5 octombrie în nord). Recoltarea poate fi realizată in trei moduri:
Recoltarea manuală – se face utilizând furci specifice cu care se disloacă sfecla, după care
aceasta se adună în grămezi. Operaţiunea imediat următoare este cea de îndepărtare a coletelor cu
ajutorul secerilor. În final sfecla se aşează în grămezi pe pământ şi se acoperă cu coletele îndepărtate
pentru a evita dezhidratarea rădăcinilor. Sfecla va rămâne aşa până la momentul transportării.
Recultarea semimecanizată – dislocarea se face cu plugul fără cormană sau cu dislocatoare
speciale iar operaţiunile ce urmează au acelaşi tipar ca şi la recoltarea manuală.
Recoltarea mecanizată – se realizează cu ajutorul combinei de recoltat sfeclă autopropulsate
sau tractate care îndeprineşte dislocarea, decoletarea, transportul(în buncăr) şi descărcarea în
mijlocul de transport a sfeclei. Pentru realizarea recoltării mecanizate, solurile trebuie sa aibă o
textură de la mijlocie spre uşoară.(Robu 2011)
20
CAPITOLUL 2. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII AL
DĂUNĂTORILOR LA CULTURA DE SFECLĂ PENTRU ZAHĂR
Prezenţa dăunătorilor plantelor agricole este atestată din cele mai vechi timpuri de marile
civilizaţii precum Egiptul. Dăunătorii culturilor agricole, pomicole, legumicole etc. au fost şi sunt
cercetaţi in mod continuu datorită obiectivului principal în agricultuă, producţia. Pagubele produse
de dăunători în toate tipurile de culturi ce prezintă interes economic au un grad semnificativ.
La istoricul protecţiei plantelor contribuie următorii autori:
a. Cronicarul Grigore Ureche, în anul 1538, face cunoscute pentru prima dată în Moldova date
despre insecte dăunătoare.
b. Cronicarul Miron Costin, în anul 1640, în cronicile sale, menţionează invaziile de lăcuste din
Moldova.
c. în initervalul anilor 1860 - 1890 apar primele cercetari de entomologie propriu-zise. Acestea au
fost efectuate după ce se organizează învăţământul ştiinţific superior românesc la Iaşi (1860),
Bucureşti (1864) şi Cluj (1872). Aceste universităţi au fost nu numai centre didactice ci şi centre
de cercetare ştiinţifică. Tot în această perioadă se efectuează cercetari ştiinţifice in cadrul
laboratoarelor de zoologie din cadrul şcolilor superioare de agricultură.
d. Leon N., în anuii 1863-1931, se numără printre primii care au făcut studii de entomologie la
universitatea din Iaşi. El a facut cercetări asupra aparatului bucal la Culcidae, Simuliidae
studiind mai ales aparatul bucal la tantarul Anopheles.
e. Nicoleanu G., în anul 1900, publică o lucrare monografică asupra filoxerei intitulată “La lutte
contre le phylloxera”. Studiile şi lucrarea au aparut după dezastrul produs de aceastã insectă.
21
f. Knechtel W. şi Knechtel K., în anul 1909, în urma observaţiilor asupra insectelor dăunătoare,
publică primul manual de entomologie intitulat „Insectele dăunătoare din România şi mijloacele
de combatere a lor”.
g. Arnold Montadon scrie în anii 1850 – 1925, peste 100 de lucrări de sistematica a insectelor
Coleoptere si Hemiptere.
h. Borcea I., în perioada anilor 1879 – 1936, infiinţează primul laborator de entomologie pe langă
Catedra de Zoologie a Unievrsitaţii din Iaşi, unde studiază Afidele, Zoocecidiile etc.
i. Iacob N. şi colab., în anul 1978 ne fac cunoscut tratatul de zoologie agricolă iniţiat în cinci
volume. În primul volum, el conţine informaţii noi despre speciile dăunătoare din
încrengăturile: Nematoda (clasele Secernentea şi Adenophorea), Annelida (clasa Oligochaeta),
Mollusca (clasa Gastropoda), Arthropoda (clasele Crustacea, Myriapoda, şi Arachnida).
j. Boguleanu Gh, şi colab., în anul 1980, editează lucrarea “Entomologie Agricolă” care cuprinde
două părţi: În partea generală vorbesc despre caracterele generale ale insectelor şi ale altor
animale dăunătoare , biologia şi factorii ecologici care condiţionează dezvoltarea speciilor
dăunătoare; simptomatologia atacului şi măsurile generale folosite în combatere. Partea specială
tratează principalele specii de dăunători (în ordine sistematică), pe grupe de plante gazdă
(cereale, plante de nutrţ, leguminoase anuale, plante tehnice etc) şi la produsele vegetale
depozitate.
k. Perju T. şi colab., în anul 1983 au elaborat date cu referire studiile şi cercetările efectuate asupra
dăunătorilor. În partea generală a lucrării trateaza probleme de morfologie, anatomie şi
fiziologie, bilogie şi ecologie, sitematică, aspecte de prognotă şi avertizare a tratamentelor,
precum şi măsurile generale de prevenire a apariţiei şi de combatere a dăunătorilor detaliind
concepte moderne de combatere integrată. Partea specială tratează principalii dăunători animali
ai plantelor, grupaţi pe plante gazdă, respectiv pe culturi (cerale păioase, porumb, sfeclă, viţă de
vie, pomi fructiferi etc).
La sfecla pentru zahăr tratează: păduchele negru a sfeclei (Aphis fabae), gândacul negru
al sfeclei (Blitophaga undata), purecele de pământ alsfeclei (Chaetocnema tibialis), gândacul
ţestos al sfeclei (Cassida nebulosa), răţişoara sfeclei (Tanymecus palliatus), gărgăriţa cenuşie a
sfeclei (Bothynoderes punctiventris), Molia sfeclei(Scorbipalpa ocellatella), omida de stepă
(Loxostege stcticalis), musca cenuşie a sfeclei (Pegomyia betae) şi nematodul sfeclei
(Heterodera schachitii). Aceste date sunt compuse din răspândirea, descrierea, biologia,
ecologia, plantele atacate, modul de dăunare şi combaterea integrată a dăunătorilor.
22
l. Baicu T. şi Săvescu A., în anul 1986 elaborează lucrarea cu denumirea “Sisteme de combatere
integrată a bolilor şi dăunătorilor pe culturi.”.Combaterea integrată presupune o adaptare
permanentă a sistemului de lucrări de combatere la condiţiile ecologice ale zonei şi la condiţiile
concrete din fiecare solă. Din aceaste cauze, sistemele de combatere prezentate au uncaracter
orientativ, ele trebuind să fie corectate în funcţie de prognoză, avertizare, PED, corelate cu
densitatea entomofagilor, prezenţa sau lipsa produselor biologice sau apesticidelor selective etc.
Aceste elemente sunt expuse pe larg ăn cadrul fiecărei culturi, ceea ce permite o orintare uşoară
în alegerea celui mai bun mijloc de comlbatere.
În România au fost semnalate la culturile de sfeclă pentru zahăr aproximativ 60 de specii de
dăunători şi 14 specii de agenţi fitopatogeni, fiind descrişi peste 27 de agenti patogeni.
Principalele boli şi dăunători în funcţie de fazele de dezvlotare ale sfeclei şi lucrările de combatere
Figura 2.1. Schema de combatere a bolilor şi dăunătorilor la sfecla pentru zahăr (Baicu 1986)
1 – semănat; 2 – geminare; 3 – răsărire; 4 – cotiledoane; 5 – prima pereche de frunze; 6 – (4 frunze);
7 – (6 frunze); 8 – în incheierea rândurilor; 9 – maturitate.
Tsf – tratarea seminţelor cu fungicide, Ti – tratament insecticide; Tb - ; i – insecticid; Ps – picospori;
m. Perju T. şi colab., în anul 1988 editează o lucrare care cuprinde: caracterizarea
agroecosistemelor, complexele de entomofagi pe specii fitofage, entomofagii din clasele
23
Nematoda, Arachnida, speciile de insecte prădătoare din ordinile Dermaptera, Manthodea.
Heteroptera şi Coleoptera, precum şi măsurile de protecţie şi utilizare a entomofagilor din
agroecosisteme: prof. dr. Perju T.; speciile parazite din familiile Braconidae şi
Aphididae – Hymenoptera: conf. dr. doc. Lăcătuşu Matilda; speciile parazitoide din familia
Ichneumonidae – Hymenoptera: conf. dr. Pisică C.; speciile parazitoide şi prădătoare din
subfamiliile Chalcidoidea, Bethyloidea, Proctotrupoidea şi Scolioideae – Hymenoptera: dr.
Andriescu I.; speciile parazitoide şi prădătoare din ordinele Neuroptera, Mecoptera,
Thysanoptera, Raphydioptera, Diptera şi subfamilia Cynipoidea – Hymenoptera: lector. Dr.
Mustaţă Gh.
Entomofagii reprezintă sursa de combatere biologică fiind exprimata în Tabel 2.2.
Tabel 2.1.
Entomofagii culturii de sfeclă pentru zahăr (Perju 1983)
Număr criteri
u
Dăunătorul Ertomofagul Duşmani naturali Bibliografie
1Gărgăriţa sfeclei (bothynoderes punctiventris)
Pd
Carabus sp.
Camprag, 1973
Broscus sp.
Harpalus sp.
Amarus sp.
Pr Randonia cucullata R.D:
Caenocrepis bothynoderis
Ae
Metarhizzium anisopliae
Sorosporella urella
Beauveria bassiana Vasiliev şi colab., 1974Bacillus sp.
2 Păduchele negru (Aphis fabae) Pd
Occinella septempunctata Camprag, 1973
Adalia bipunctata
Pd
Syrphus sp.
Leucopis griseloa
Chrysopa perla
Pr Trichogramma evanescens
Aphelinus sp.
24
Lysiphlebus fabarum Lăcătuşu, 1975Trixys angelicae
Ae
Entomophthora aphidis
Camprag, 1973
Entomophthora fresneii
Erwinia lathyri
Cladosporium sp.
3Buha verzei (Mamestra
brassicae)
Pr
Trichogramma evanescens
Vaisliev şi colab., 1975
Apanteles glomeratus
Ernestina consobrina
Meteorus rubens
Lăcătuşu, 1975
Apateles congestus
A. difficilis
Microplitis mediana
Ae
Virusuri entomopatogeneVaisliev şi
colab., 1975Bacterii entomopatogene
Pd-prădător pr-parazit ae-entomopatogen
n. Roşca I. şi colab., în anul 2011, editează un “Tratat de entomologie generală şi specială”.
Apariţi alui a fost necesară datorită necesităţii de a uniformiza cunoştinţele existente şi predate,
studenţilor din diferite centre universitare de tradiţie după epuizarea, de-a lungul anilor, a unor
cărţi asemănătoare, şi a cererii mari a specialiştilor din agricultură, biologie, horticultură şi
silvicultură, studenţilor cu profil agricol sau biologic şi celor care doresc să se informeze despre
lumea insectelor şi rolul acestora în viaţa omului. În lucrarea de faţă, pe parcursul părţii
generale, se tratează probleme de mofologie, anatomie şi fiziologie, biologie, ecologie,
vătămare şi pagube, prognoză şi metode generale de combatere a insectelor, cu accent deosebit
pe preparatele chimice actuale avizate şi utilizate în practica agricolă curentă. In partea specială
sunt prezentaţi cei mai importanţi dăunători din culturile de cereale, leguminoase, plante
tehnice, legume, pomi fructiferi, viţă de vie, silvicultură etc.
25
CAPITOLUL 3. PREZENTAREA CADRULUI NATURAL
3.1. Încadrarea geografică
Comuna Răuseni este aşezată în partea de N-E a ţării fiind strabătută de paralela de 47 o34’
latitudine nordică şi meridianul de 27o11’ longitudine estică. Teritoriul comunei, din punct de vedere
administrativ, se află situat în partea de sud-est a judeţului Botoşani mărginindu-se cu:
• La nord-est: comuna Călăraşi • La nord-vest: comuna Hlipiceni
• La sud-est: comuna Andrieşeni (jud. Iaşi) • La sud-vest: comuna Şipote (jud. Iaşi)
26
Figura 3.1.Harta comunei Răuseni
Între aceste limite teritoriul comunei are o formă poligonală, neregulată şi cu o suprafaţă de
5099 ha. Centrul comunei, satul Răuseni, ocupă o poziţie favorabilă fiind situat la întâlnirea unor
vechi drumuri şi anume: DJ 282A – Botoşani – Suliţa – Răuseni – Călăraşi – Santa Mare, cu DJ 282
Todireni – Răuseni – Rediu – Şipote – Vlădeni – Iaşi şi calea ferată Iaşi-Dorohoi, construită în anul
1896, având astfel o bună legătură cu principalele oraşe.
3.2. Relieful
Teritoriul comunei Răuseni face parte din Câmpia Moldovei (subdiviziune a Podişului
Moldovei) fiind situată în partea centrală a acestuia, străbătut de râul Jijia pe direcţia NV-SE şi apoi
NS.
Limitele comunei sunt date la NE de Dealul Ciornohal (247 m altitudine), cea mai mare
altitudine din zonă, la Vest de Dealul Ursu şi Dealul Rupturii.
Situată în partea centrală a Câmpiei Moldovei, comuna Răuseni se prezintă sub forma unei
regiuni colinare, cu dealuri prelungite şi scunde, altitudinea maximă fiind de 208 m (Dealul
Comândăreşti) in parte de SE a satului Răuseni. Relieful s-a format în urma acţiunii reţelei
27
hidrografice (râul Jijia şi afluenţii săi) şi a proceselor deluviale dând naştere la forme caracteristice
de eroziune şi acumulare, altitudinile cele mai reduse se găsesc în albia majoră a râului Jijia (cca. 60
m). Energia maximă a reliefului depăşeşte cu puţin 100 m. Pe teritoriul comunei se întâlnesc două
subunităţi geomorfologice de bază: valea râului Jijia şi a afluenţilor acestuia şi dealurile (terasele) ce
însoţesc aceste văi.
Dealurile (interfluviale) cu orientare în general NV-SE prezintă în marea lor majoritate o
înclinare slabă de 3-5o fapt ce favorizează procesul de mecanizare a agriculturii. În fruntea
versanţilor apar râpe adânci (5-15 m) cu un grad superior de degradare a vegetaţiei şi solului
(versantul estic al Dealului Vultur, versantul vestic al Dealului Răuseni). Procesele de surpări,
alunecări, regolări, spălări au un rol deosebit în evoluţia reliefului şi în special al versanţilor cei cu
expunere nordică şi nord – vestică (coasta Pogorăşti, Vulturul Bătrîn, Mihăiasa, La odaie) cu funcţia
de creste au degradări mai intense. Larga dezvoltare a degradărilor de teren se datorează condiţiilor
naturale favorabile (alcătuirea petrografică dominată de faciesul argilo – marnos) cât şi utilizări
neraţionale a terenurilor în condiţiile agriculturii individuale (a parcelării existente) din trecut şi de
astăzi când majoritatea lucrărilor erau sau sunt executate perpendicular pe curbele de nivel.
Eroziunea torenţială (liniară) este seminodată pe teritoriul comunei, suprafeţe întinse de teren fiind
brăzdate de numeroase rigole, ogaşe şi ravene.
Astfel pe versanţii vestici ai Dealului Vulturul Tânăr, Vulturul Bătrân, Dealul Pogorăşti,
ogaşele şi ravenele au adâncimi de 15 – 50 m. În timpul averselor puternice de ploaie, materialul
provenit prin eroziunea areolară şi torenţială din bazinele de recepţie a torenţilor este transportat,
rostogolit şi depus la baza parcelei sub formă de bolovănişuri, conglomerate argilo – mărnoase în
conuri de dejecţie.
Alunecările de teren sau porniturile reprezintă un element important al peisajului local cu rol
negativ, fenomene semnalate mai ales în partea de vest a satului Răuseni, în partea vestică a satului
Stolniceni, alunecări care au afectat chiar şi vatra celor două sate.
3.3. Clima
Poziţia geografică din NE ţării creează comunei Răuseni, ca de altfel întregii regiuni din care
face parte (Câmpia Moldovei) condiţii de climat temperat continental cu influenţe de ariditate.
Concret, caracteristicile climatului continental excesiv în care se află teritoriul comunei Răuseni,
28
sunt date de înregistrările efectuate în cadrul secţiei meteorologice Răuseni (47o34’ latitudine şi
27o11’ longitudine E, alt. - 62 m) după cum urmează:
Temperatura medie anuală (1963 – 1977) a fost de 9,2oC cu variaţii între 7,8 oC şi 10,3 oC;
Temperatura maximă absolută +38,1 oC la 13.07.1989;
Temperatura minimă absolută a fost de -29,9 oC la 18.01.1999;
Vânturile dominante sunt cele de NV – 23% şi SE – 17,2%. Predominarea vânturilor din
direcţia NV, N, NE (40%) se reflectă şi în modul de orientare a locuinţelor populaţiei din satele
componente care au intrarea predominant spre S, SV.
Precipitaţiile atmosferice nu depăşesc în medie 520L/an, prezentând mari variaţii în cursul
anului de la an la an, cu tendinţa scăderii cantităţilor acestora în ultimii ani, mai ales sub formă de
zăpadă.
3.4. Hidrografia
Apele de suprafaţă şi subterane au un rol de bază în existenţa oricărei aşezări omeneşti, de
aceea este necesară cunoaşterea raporturilor dintre aceste elemente.
Sub formă de izvoare, ape curgătoare, întâlnim apa răspândită pe toată raza comunei şi s-ar
părea că omul o poate folosi din belşug şi fără prea multă străduinţă, realitate e însă alta. Clima,
sărurile solubile din sol, adâncimea mare a pânzei de apă freatică reduc simţitor rolul ei
antropogenetic.Regimul apelor freatice depinde în mare parte de condiţiile climatice ale anului
respectiv (precipitaţii atmosferice, temperatura aerului) mai ales apele suprafreatice din şesul Jijiei şi
terasele inferioare ale acestuia (ex.Vatra satului Răuseni).
Numeroasele izvoare ce sunt răspândite pe versanţii dealurilor sau la baza acestora şi a căror
prezenţă este dovedită de aşa numitele „ochiuri de apă”, fiind supuse influenţei climei, nu aduc mari
foloase omului deoarece în perioada când este nevoie de mai multă apă, ele îşi reduc debitul sau
chiar seacă. În timpul perioadelor mai secetoase pe coastele dealurilor unde este mai la suprafaţă
apar eflorescenţe saline, cu vegetaţie halofilă în dese rânduri, cum este cazul izvoarelor de pe coasta
“Mihăiasa” şi versantul estic al Dealului Răuseni. Fântânile cu apă dulce (bună) sunt foarte rare mai
29
ales în vatra satului Răuseni şi de aceea pentru a eterniza binele celui ce a construit aceste fântâni
poartă de obicei numele lui (ex. fântâna “La Sârghi”, “La Jugla”, ş.a.)
Apele de adâncime sunt cantonate în cea mai mare parte în depozitele permeabile ale
sarmaţianului inferior, în aluviunile de bază din şesul Jijiei şi depozitele din baza teraselor la
adâncimi cuprinse între 12 – 14 m în zona de interfluvii (satul Doina, Stolniceni).
Pe teritoriul comunei există două captări de apă: iazul Tiliuţă din Valea Doinei în suprafaţă
de 4 ha şi iazul Mihăiasa cu suprafaţa de 12 ha.
Principalul curs de apă este râul Jijia care străbate comuna pe direcţia NV-SE prin partea
estică a teritoriului pe o lungime de cca. 9 km în linie dreaptă, iar împreună cu meandrele (cotiturile)
măsoară 24 km. Alimentarea cu apă a Jijiei şi a pâraielor ce sunt afluienţi ai acestora (Mihăiasa,
Vultur) se face în proporţie de peste 86% din precipitaţii, de unde şi dependenţa accentuată a
scurgerii de factorul climatic, cu valori ridicate în martie – aprilie şi foarte scăzute iarna sau vara.
Ploile abundente, aversele torenţiale provoacă adesea creşteri bruşte de nivel, cu efecte negative,
înregistrate mai ales vara (primăvara) când se produc viituri (ex. anul 2006).
3.5. Solurile şi sursele solului şi subsolului
Situat în plin centrul Câmpiei Moldovei, teritoriul comunei Răuseni, din punct de vedere
pedologic se caracterizează prin prezenţa molisolurilor (cernoziomuri propriu-zise şi cernoziomuri
levigate), argilosolurile, soluri aluvionare gleizate şi lacovişti, sărături (soluri malomorfe).
Principalele resurse cu un potenţial determinant pentru dezvoltarea localităţilor o reprezintă
solul care datorită climei şi factorilor pedoclimatici favorizează dezvoltarea culturilor vegetale, cât şi
creşterea animalelor.
Comuna Răuseni nu deţine un fond silvic important, fapt pentru care populaţia întâmpină
greutăţi în ceea ce priveşte aprovizionarea cu lemn de foc, material de construcţie. Subsolul comunei
prezintă importanţă prin argila foarte bună care poate fi valorificată pentru fabricarea de cărămizi,
teracotă.
3.6. Vegetaţia şi fauna
30
Vegetaţia şi fauna s-au dezvoltat şi evoluat sub influenţa climatului stepic al silvostepei
caracterizat prin amplitudini termice mari, precipitaţii reduse. Silvostepa este formată din pâlcuri de
pădure, păşuni şi fâneţe naturale.
Pădurile ocupau în 1902 o suprafaţă de circa 90 ha şi acopereau o parte a Dealului Răuseni,
dealului Viilor, Dealului Topală situate în partea de V şi SV a comunei, păduri ce erau proprietăţi
particulare. Suprafeţele de pădure sunt reprezentate prin stejărete în amestec cu alte foioase: carpen,
ulm, frasin, arţar, tei, salcâm.
În prezent suprafaţa ocupată cu păduri este de 183 ha din care proprietat de stat – 140 ha, iar
proprietate privată – 43 ha. Pajiştile naturale (păşunile) ocupă o suprafaţă mai mare din care în şesul
Jijiei mai bine de jumătate. În lunca Jijiei şi a pâraielor afluente ale acestora sau ale Miletinului
apare vegetaţia de luncă constituită din sălcii, stuf şi alte specii ierboase.
Fauna specifică: rozătoarele, vulpea, căprioara, graurul, ciocârlia, huhurezul, gaia, uliul
porumbar.
3.7. Zone cu riscuri naturale
Zone inundabile se întâlnesc în albia majoră a râului Jijia, precum şi a celorlalte pâraie mai
ales primăvara la topirea zăpezilor şi în lunile anului bogate în precipitaţii. Ca urmare a viiturilor an
de an sunt inundate aproximativ 500 ha de teren agricol.
În comuna Răuseni se întâlnesc zone cu alunecări de teren în special pe versantul Vulturul
Bătrân şi Tânăr, Pogoroaia, Odaia şi Valea Stolniceni. Suprafaţa afectată de zonele de risc natural
din comuna Răuseni este de cca. 80 ha.
3.8. Mediul
Pe teritoriul administrativ al comunei Răuseni nu au fost depistate surse de poluare majore
ale solului, apelor şi aerului.
În principal poluarea teritoriului comunei Răuseni este determinată de zonele de riscuri
naturale de inundabilitate şi alunecărilor de teren, precum şi de depozitarea la întâmplare a gunoiului
31
menajer, situaţie ce trebuie rezolvată foarte urgent prin înfiinţarea de puncte de colectare a
gunoaielor şi a platformelor ecologice.
CAPITOLUL 4. ORGANIZAREA CERCETĂRII PRIVIND ATACURILE
PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI LA CULTURA DE SFECLĂ PENTRU ZAHĂR
4.1. Scopul şi obiectivele cercetării
Prin Ordinul MADR nr. 221/30.09.2010 privind aprobarea cotelor de producţie de zahăr din
sfecla de zahăr în anul comercial 2010-2011 pentru societăţile comerciale producătoare de zahăr
acreditate, în conformitate cu Regulamentele CE, România a primit o cotă de 104.688,8 tone zahăr,
cu aproximativ 5000 tone mai puţin decât cota negociată la aderare şi cu mai puţin de 1/5 din
32
consumul naţional anual de zahăr. Reducerea cotei s-a făcut la cererea UE, iar Fabrica de zahăr
Oradea a dat curs voluntar renunţării la cotă.
Situaţia privind schimburile intra şi extracomunitare de zahăr procesat din trestie sau sfecla
de zahăr şi zaharoză pură este detaliat de Table 4.1.1.
Tabel 4.1.1.
Preţurile şi cantităţilor de zahăr importate şi exportate
AnulIMPOR T EXPORT
tone mii € tone mii €
2004 565.719,993.736,1
2.902,9 1.348,0
2005540.402,5
112.381,8 6.596,4 3.323,5
2006 553.786,7 160.369,9 30.870,6 12.650,4
2007 396.845,5128.175,9
5.055,1 2.823,4
2008 532.770,6 183.600,5 17.758,9 11.095,7
2009 481.663,9 192.781,8 48.259,2 27.383,8
2010 465.653,1216.240,2
178.084,1 89.987,7
2011 514.990,1 52.670,348.114,0
29.437,4
Sursa date: Autoritatea Naţională a Vămilor; Institutul Naţional de Statistică.
Dacă ne reîndreptăm atenţia spre primul paragraf, putem trage concluzia că, fiind limitaţi în
dreptul de a produce, nu ne putem permite să eşuăm în cultivarea sfeclei pentru zahar deoarece
ciclul de vegetaţie(pentru obţinerea de rădăcini) durează un an, şi fiind în deficit, ne autolimităm sub
cota impusă de Uniunea Europeana.
Scopul acestei lucrări este fără îndoială cel de a contribui la producţia sfeclei pentru zahăr,
prin diminuarea pagubelor aduse de principalii dăunători ai acestei culturi. În Romănia, în anul
2011, au fost cultivate 18,8 mii hectare, cu o producţie medie de 35.904 Kg/ha, obţinându-se o
producţie totală de 675 mii tone din care au fost procesate aproximativ 100.000 tone de zahăr, cu
aproximativ 140.000 tone mai puţin decăt consumul minim de zahăr.
Aşadar, spre îndeplinirea scopului stabilit, trebuie neapărat să urmăm paşii numiţi şi
obiective. Deci obiectivele în cauză vor fi reprezentate de:
1. identificarea dăunătorilor principali din cultura de sfeclă pentru zahăr;
2. stabilirea modului de atac a dăunătorilor;
33
3. întocmirea schemei de combatere a dăunătorilor;
4. evidenţierea costurilor şi a profitului pentru tehnologia culturii de sfeclă pentru zahăr.
4.2. Dăunătorii culturii de sfeclă pentru zahăr
După Rogojan, dăunătorii sfeclei pentru zahăr, enumeraţi în Tabel 4.2.1, sunt în număr de 63
şi se împart în dăunători specifici şi dăunători polifagi.
Tabel 4.2.1
Lista cu dănunătorii sfeclei pentru zahăr
Număr
criteriuDenumire populară Denumire ştiinţifică Grupa Familia
1 Şarpele orb Blaniulus guttulatus Julida Blaniulidae
2Musca plantulelor Delia florilega Diptera Anthomyiidae
3 Musca seminţelor în germinare
Delia platuraDiptera Anthomyiidae
4Gândacul seminţelor de sfeclă
Antomaria linearisColeoptera Cryptophagidae
5 Gărgăriţa rădăcinilor de lucernă
Otiorrhynchus lingustici
Coleoptera Curculionidae
6 Răţişoara sfeclei Tanymecus palliatus Coleoptera Curculionidae
7 Coropişniţa Gryllotalpa gryllotalpa
Orthoptera Gryllotalpidae
8 Păduchele rădăcinilor de sfeclă
Smynthurodes betae Homoptera Aphididae
9 Gărgăriţa sfeclei Bothynodores punctiventris
Coleoptera Curculionidae
10 Gărgăriţa rădăcinilor de sfeclă
Cleonus fasciatus Coleoptera Curculionidae
11 Buha mătrăgunei Amathes C. Nigrum Lepidoptera Noctuidae
12 Molia sfeclei Scorbipalapa ocellatella
Lepidoptera Gelechiidae
13 Nematodul rădăcinilor Meloidogyne icognita
Tylenchida Heteroderidae
14 Nematodul sfeclei Heterodera schachtii Tylenchida Heteroderidae
15 Gărgăriţa neagră Psalidium maxillosum
Coleoptera -
34
16Puricele mare al sfeclei Chaetocnema tibialis
ColeopteraChrysomelidae
17Puricele mic al cânepii Chaetocnema
concinna ColeopteraChrysomelidae
18Puricele mic al sfeclei Chaetocnema
breviscula ColeopteraChrysomelidae
19Puricele inului Aphthona
euphorbiae ColeopteraChrysomelidae
20 Puricele arămiu al chenopodiaceelor
Psylliodes cupreata ColeopteraChrysomelidae
21 Cândacul pământiu mic Opatrum sabulosum Coleoptera Tenebrionidae
22Puricele dungat al cerealelor
Phyllotreta vittulaColeoptera
Chrysomelidae
23 Gândacul negru al sfeclei Blitophaga opaca Coleoptera Silphidae
24 Gândacul negru Blitophaga undata Coleoptera Silphidae
25 Gărgăriţa dungată a leguminoaselor
Sitona lineatus Coleoptera Curculionidae
26 Gărgăriţa dungată şi păroasă a mazării
Sitona erinitus Coleoptera Curculionidae
27Gândacul ţestos mare al sfeclei
Cassida nebulosaColeoptera
Chrysomelidae
28 Lăcusta marocană Docinostaurus maroccanus
Orthoptera Acrididae
29 Lăcusta italiană Calliptamus italicus Orthoptera Cantantopidae
30 Cosaşul de păşuni şi fâneţe Polysarcus denticaudus
Orthoptera Tettigoniidae
31 Cosaşul pestriţ Dectycus verrucivorus
Orthoptera Tettigoniidae
32 Puricele troscotului Gastrophysa polygoni
Coleoptera Chrysomelidae
33 Gândacul ţestos mic al sfeclei
Cassida nobilis Coleoptera Chrysomelidae
34 Omida sfeclei Loxostege sticticalis Lepidoptera Pyralidae
35 Molia cenuşie Cnephasia wahlbomiana
Lepidoptera Tortricidae
36 Buha semănăturilor Scotia segetum Lepidoptera Noctuidae
35
37 Buha sfeclei Scotia exclamationis Lepidoptera Noctuidae
38 Buha trifoiului Memestra trifolii Lepidoptera Noctuidae
39 Buha gama Autographa gamma Lepidoptera Noctuidae
40 Musca minieră a sfeclei Pegomyia hyoscyami Diptera Anthomyiidae
41 Păduchele negru al sfeclei Aphis fabae Homoptera Aphididae
42 Păduchele berde al piersicului
Myzodes persicae Homoptera Aphididae
43Păianjenul roşu comun Tetranychus urticae Trombidiforme
sTetranychidae
44 Furnica de păşune Tetramorium caesptum
Hymenoptera Formicidae
45 Furnica neagră Lasius niger Hymenoptera Formicidae
46 Forfecarul Lethrus apterus Coleoptera Scarabaeidae
47 Greierul de stepă Gryllus desertus Orthoptera Grylliadeae
48 Gărgăriţa minieră a sfeclei Lixus subtilis Coleoptera Curculionidae
49 Sfredelitorul porumbului Ostrinia nubialis Lepidoptera Crambidae
50 Buha lucernei Chloridea viriplaca Lepidoptera Noctuidae
51 Buha măcrişului Apatele rumicis Lepidoptera Noctuidae
Cei mai discutaţi dăunaători ai culturii de sfeclă pentru zahăr sunt prezentaţi, la modul
general în Tabel 4.2.2 şi sunt în număr de opt, din care 4 aparţin ordinului Coleoptera, 2 ordinului
Lepidoptera, 1 ordinului Homoptera şi 1 ordinului Tylenchida.
Tabel 4.2.2
Lista cu principalii dăunători ai sfeclei pentru zahăr
Lista cu principalii dăunători ai sfeclei pentru zahăr
Numar
Criteriu
Denumirea
populară
Denumirea
ştiinţificăDescoperitorul Ordinul Familia
1Păduchele negru al
sfecleiAphis fabae Scop. Homoptera Aphididae
2Puricele de pământ
al sfeclei
Chaetocnema
tibialisHl. Coleoptera Chrysomelidae
36
3Gărgăriţa cenuşie a
sfeclei
Bothynoderes
punctiventrisGerm. Coleoptera Curculionidae
4 Răţişoara sfecleiTanymecus
palliatusF. Coleoptera Curculionidae
5Gândacul ţestos al
sfeclei
Cassida
nebulosaL. Coleoptera Chrysomelidae
6 Molia sfecleiScorbipalpa
ocelatellaBoyd. Lepidoptera Gelechiidae
7 Nematodul sfecleiHeterodera
schachitiiSchmidt. Tylenchida Heterederidae
8 Omida de stepăLoxostege
sticticalisL. Lepidoptera Pyralidae
4.2.1.Răspândirea
Este în strânsă legătură cu ecologia şi evidenţiată zonele geografico – ecologice unde
dăunătorii de mai sus pot fi întâlniţi.
Aphis fabae (Doralis fabae sau Aphis papaveris) – prezintă o largă răspândire pe întreg globul, În
România este întâlnit în zona de stepă şi zona montană fiind dăunător mai ales culturilor de sfeclă şi
bob furajer.
Chaetocnema tibialis – poate fi găsit în Europa Centrală şi Meridională, precum şi în intervalul
Asia – Extremul Orient(Japonia), iar în ţara noastră, în Moldova şi Câmpia Dunării. Produce pagube
în anii cu primăveri secetoase ajungându-se chiar până la compromiterea culturii.
Bothynoderes punctiventris(Bothynodores uniformis) – este răspândită în Europa Centrală şi
Orientală, Peninsula Balcanică, precum şi în regiunile Asiei Mici. În România, gărgăriţa cenuşie a
sfeclei se găseşte în regiunile: Câmpia Română, Dobrogea, sudul Moldovei şi unele regiuni din
Banat (în zonele cu soluri cernoziomice uşoare şi alvionare). De obicei, gărgăriţa cenuşie a sfeclei se
găseşte în asociere cu răţişoara porumbului.
Tanymecus palliatus(Tanymecus graminicola sau Tanymecus revelieri) – se găseşte în centrul şi
estul Europei, iar în România poate fi întâlnită în Câmpia Română, sudul Moldovei şi Transilvania.
Adesea este în asociere cu răţişoara frunzelor(la floarea soarelui).
37
Cassida nebulosa(Cassida affinis sau Cassida maculata) – este prezentă în Europa şi America de
Nord, iar în ţara noastră poate fi întâlnită de la zona de stepă pâna la zona montană.
Scorbipalpa ocelatella (Phthorimeae ocelatella sau Gnorimoschema ocelatella) – prezintă o
răspândire amplă în Europa, nodrul Africii şi Asia Mică. în România apare în sud – est şi sud – vest.
Heterodera schachitii(Tylenchus schachtii) – este răspândit în multe ţări din Europa(Franţa,
Anglia, Finlanda, Olanda, U.R.S.S. etc), în Africa de Nord(Maroc, Tunisia etc). În România,
nematodul a fost semnalat în judeţul Braşov(Bod, Grid, Hălciu, Rotabv etc) şi Transilvania.
Loxostege sticticalis(Pyrausta sticticalis, Phlyctenodes stcticalis sau Eurycreon sticticalis) – are
origine eurosiberiană fiind răspândit în Europa Centrală şi Sudică. În ţara noastră apare sub formă de
invazii Moldova, Dobrogea şi Cămpia Română. (Boguleanu şi colaboratorii – 1980, Filipescu şi
colaboratorii – 1993, Tălmaciu – 2005, Perju – 1995 )
4.2.2. Descrierea (Boguleanu şi colab. – 1980, Filipescu şi colaboratorii – 1993, Tălmaciu –
2005, Perju – 1995 şi Perju – 1983)
Principalii dăunători ai sfeclei pentru zahăr meţionaţi în Tabel 4.2., sunt descrişi ăn functie
de stadiul de maturitate. Sunt ataşate fotografii concludent
Tabel 4.2.3.
Descrierea principalilor dăunători ai culturii de sfeclă pentru zahăr
Păduchele negru al sfeclei – Aphis fabae
Adultu
l
Femela apteră – are corp globules de culoare negru – mat
sau uşor lucitor. Baza şi vârful antenelor sunt negre(restul
articolelor fiind aproape albe). Femurele anterioare sunt au
culoarea brun – deschis, iar cele mediene si posterioare,
38
precum şi vârful tibiilor si tarsele sunt negre. Lungimea
corpului este de 1,6 – 2,2 mm.
Femela aripată – are corpul negru sau negru – verzui.
Antenele şi picioarele au aceeaşi culoare ca şi la formele
aptere. Articolul cu numarul trei antenal are 11 – 12 senzorii.
Lungimea corpului este de 1.5 – 2,5 mm.
Larva
Este asemănptoare insectei adulte, dar mai mică şi mai
deschisă la culoare
Puricele de pământ al sfeclei – Chaetocnema tibialis
Adultu
l
Are corpul de 1,5 – 2,0 mm lungime, negru – brun cu
reflexe metalice. Capul prezintă o carenă longitudinală între
zonele de inserţie ale antenelor. Fruntea are 8 – 10 puncte.
Antenele sunt formate dein 11 articole(cele de la bază
roşcate, iar cele de la vârf negricioase). Pronotul prezintă o
punctuaţie deasă cu luciu mătăsos. Picioarele sunt roşcate
exceptând femurele care sunt de culoare neagră. Picioarele
posterioare sunt specializate în sărit. Elitrele fin punctuate
prezintă striuri longitudinale şi interstriuri lucioase.
Pupa Are 1,5 – 2 mm lungime şi este de culoare albă
Larva
Este oligopodă, are corpul de culoare albă, cu capsulă
cefalică de culoare galben – închis şi are picioarele şi al
nouălea segment abdominal galben – brunii. Are 3 – 3,5 mm.
Oul Este de culoare albă, lucios şi are 0,17 – 0,47 mm.
Gărgăriţa cenuşie a sfeclei – Bothynoderes punctiventris
39
Adultu
l
Are corpul este oval – alungit, de culoare neagră şi este
acoperit cu solzi cenuşii trifizi la vârf. Rostrul este prevăyut
cu o carenă mediană longitudinală. Elitrele au posterior o
bandă transversaslă oblică, mediană, de culoare închisă şi
căte un tubercul albicios, spre partea posterioară. Partea
inferioară a segmentelor abdominale: 2, 3 şi 4 es prevăzută
cu pete negre – lucioase, de unde şi denumirea de
punctiventris. Lungimea corpului este de 12 – 16 mm.
Larva
Este apodă şi eucefală, apodă, de tip curculionid, de
culoare albă. Capul are culoarea galben – bruniu. Larva
matură masoară 12 – 14 mm.
Oul Este oval sau rotund şi are culoarea albă sau alb – gălbuie.
Răţişoara sfeclei – Tanymecus palliatus
Adultu
l
Prezintă un corp alungit de 8 – 12 mm lungime, de
culoare neagră dorsal şi cenuşie ventral, acoperit cu solzi şi
peri bruni – cenuşii ce dau insectei unaspect pudrat Rostrul
este scurt şi îngroşat de forma unui cioc de raţă, iar antenele
geniculate. Pronotul este mai lung decât lat. Elitrele sunt
îngustate posterior şi prevăzute cu striaţiuni lungitudinale
formate din solzi cenuşii şi bruni. Aripile posterioare sunt
atroifiate, aşa că, adultul nu poate zbura.
Larva
Este apodă, are culoare albă, capul galben – bruniu şi
măsoară 10 – 12 mm.
Gândacul ţestos al sfeclei – Cassida nebulosa
40
Adultu
l
Are corpul elliptic, convex dorsal şi plan ventral de
5,5 – 7,5 mm lungime. Pronotul şi elitrele sunt puternic lăţite
spre exterior, expansiunile depăşind cu 2 mm marginile
corpului(astfel capul şi picioarele sunt acoperite complet de
aceste expansiuni, insecta având aspect de ţestoasă).
Culoarea generală a părţii dorsale este cafenie – roşiatică ,
mai rar cafenie – verzuie , cu luciu auriu – metalic şi cu pete
neregulate negre. Pe elitre acestea sunt mai numeroase şi
aşezate sub forma unor rânduri longitudinale întrerupte.
Partea ventrală a corpului este de culoare neagră.
Pupa Este de tip liberă, oval – turtită, de culoare verde – deschis
şi are lungimea de 7,0 – 7,5 mm.
Larva
Este oligopodă, cu capul verde – palid, oval – alungit,
turtit dorsoventral, mai voluminos spre partea anterioară şi
subţiat şi uşor ridicat către partea posterioară. La maturitate
deplină, larvamasoară 7,3 mm. Capul este brun ascuns parţial
sub protorace.
Molia sfeclei – Scorbipalpa ocelatella
Adultu
l
Adulţii prezintă dimorphism sexual.
Femelele au 12 – 14 mm în anvergură, coloraţia generală
mai deschisă şi corpul voluminos.
Masculii au anvergura aripilor de 9 – 11 mm, prezintă o
coloraţi generală mai închisă şi corpul zvelt.
Aripile anterioare cenuşii – gălbuii, prezintă pete ocelare
mai deschise la culoare şi franji fini şi lungi, situaţi pe
marginea apicală. Aripilea anterioare cenuşii.
Larva
La maturitate masoară 10 – 12 mm. Capul este brun –
roşcat iar corpula re culoarea cenuşie – verzuie, pe partea
dorsală cu cinci benzi longitudinale roşcate.
Oul Alb sidefiu la depunere şi galben – brun la câteva zile.
Nematodul Sfeclei – Heterodera schachitii
41
Adultu
l
Adulţii prezintă dimorphism sexual.
Masculul este filiform cu corpul striat şi lung, masurând
0,8 – 1,4 mm.
Femela este piriformă cu corpul de forma unei lămâi de
culoare alb – gălbuie ce măsoară 0,7 – 0,9 mm. Prezintă un
stilet cu ajutorul căruia se fixează de rădăcini.
Larva
Este proporţional mai mică şi începe să-şi manifeste
dimorfismul din vârsta a treia. Are corpul alungit şi subţiat
posterior, măsurând 0,4 mm.
Omida de stepă - Loxostege sticticalis
Adultu
l
Fluturele are un corp fragil şi subţire. Coloritul este în
corelaţie cu generaţia(în prima generaţie fluturele este
brun – cenuşiu, iar în următoarele culoarea se va închide ).
Aripile anterioare sunt triunghiulare , de culoare
brună – verzuie sau brună – ruginie, cu reflexii aurii. Au o
dungă transversală pe marginea externă şi două pete în partea
mediană brun – închise(spaţiile dintre ele sunt galbene).
Aripile posterioare au culoare uniformă. Anvergura aripilor
variază între 18 – 26 mm. Masculii sunt mai mici.
Pupa Este galben – cafenie şi are o lungime de 10 – 11 mm.
Larva Alb – gălbuie la apariţie şi negru – verzuie la maturitate
deplină cu dungi dorsale, longitudinale de culoare gălbuie.
Oul Oval, de 0,8 – 1,0 mm lungime si 0,4 – 0,5 lăţime.
4.2.3. Biologia şi ecologia
Am ales spre a trata aceste două obiective împreună deoarece ele sunt în strânsă legătură,
fapt dovedit de autorii cărţilor ce conţin informaţiile în cauză care au ales acelaşi lucru.
Aphis fabae (Doralis fabae sau Aphis papaveris) – este o sepicie migratoare cu evoluîie
holociclică. Din ouăle depuse în toamnă pe tulpinili şi ramurile unor arbuşti ornamentali(Viburnum,
42
Evonymus, Philadelphus etc) apar în primăvară larvele fundatrix(matca), care se răspândesc pe
frunze şi pe lăstari; în urma înţepării şi sugerii sevei produc răsucirea frunzelor(pseudocecidii).
Ajungând într-o perioadă scurtă la maturitate, ele dau naştere pe cale partenogenetică vivipară la
3 – 4 generaţii de fundatrigene, aripate şi nearipate. De regulă formele aripate părăsesc
arbuştii(plante gazdă primare) şi migrează pe diferite plante ierboase gazdă secundare(bob, sfeclă,
mac, salată, floarea soarelui etc) , la care colonizează frunzele şi tulpinile. Spre toamnă, în coloniile
de virginogene apar femelele sexupare, care dau naştere tot pe cale partenogenetică vivipară la
formele sexuate(masculi şi femele). Acestea, după împerechere, depun ouăle de iarnă. În cursul unei
perioade de vegetaţie se dezvoltă 10 – 12 generaţii.(Boguleanu şi colab. 1980)
Chaetocnema tibialis – este o specie monovoltină. Iernează ca insectă adultă sub frunzele uscate de
sfeclă, în sol, sub ierburile din culturile de cereale, sub scoarţa arborilor, în livezile de pomi. Prin
luna aprilie insectele apar mai întai pe diferite chenopodiaceae spontaneae apoi se concentrează pe
culturile de sfeclă, hrănindu-se cu aparatul foliar al plantelor abia răsărite. Femelele depun ouăle la
baza plantelor, în sol. Larvele eclozate se hrănesc cu rădăcinile plantelor tinere sau mai dezvoltate.
La completa dezvoltare, în cămăruţe mici de sol, larvele se transformă în pupe şi apoi în insecte
adulte. În mod obişnuit insectele apar pe suprafaţa solului şi se hrănesc pe seama aparatului foliar al
plantelor spontane, până în luna august. După o scurtă perioadă de hrănire, adulţii din această
generaţie se retrag pentru hibernare.(Perju 1995)
Bothynoderes punctiventris(Bothynodores uniformis) – Iernează ca adult în sol la adâncimi de
până la 70 cm şi are o singură generaţie pe an. În primăvară, cand în sol sunt minim 8 0C, adulţii ies
din hibernare. Apar în masă căn în sol sunt 12 – 20 0C. La început adulţii se întâlnesc pe diferite
plante spontane, apoi migrează în culturile de sfeclă abia răsărite. Adulţii se hrănesc timp de 30 – 40
zile pentru maturarea organelor sexuale. Cănd temperaturile medii zilnice depăşesc 16 0C începe
împerecherea şi apoi ponta. Ouăle sunt depuse în sol la o adâncime de 1 – 3 cm , în apropierea
plantelor. O femelă depune între 200 – 300 ouă, iar ponta durează circa două luni. Incubaţia durează
16 – 20 zile. În primele vârste, larvele se hrănescu cu rădăcinile secundare de sfeclă sau a altor
plante chenopodiaceae, iar în ultimele vârste produc rozături în rădăcina principală. Dezvoltarea
larvară durează 6 – 10 săptămâni. La completa dezvoltare, la adâncimi de 20 – 50 cm, larvele se
transformă în pupe. Stadiul de pupă durează 16 – 18 zile. Noii adulţi apar de la sfârşitul lunii iulie
până în luna septembrie, rămânând în sol până în primăvara următorare.(Filipescu şi colab. 1993)
Tanymecus palliatus(Tanymecus graminicola sau Tanymecus revelieri) – prezintă o generaţie la
doi ani; în primul an iernează ca larvă, iar în al doilea ca adult, în sol la 20 -50 cm adâncime sub
43
resturile vegetale. Adulţii apar primăvara la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, întâlnindu-
se pe diferite plante spontane(pălămiă, susai, scaierţi etc), iar apoi trec pe plantele cultivate(sfeclă,
floarea soarelui, porumb etc). Adulţii sunt active în zilele călduroase, când atacă plantele, hrănindu-
se timp de 15 – 20 zile. Apoi adulţii se împerechează iar femelele depun ouăle pe grupe de 20 – 30
de bucăţi în sol, la o mică adâncime, mai ales în jurul plantelor. Ponta are loc în luna mai şi se
prelungeşte până la începutul lunii iulie. O femelă poate depune 250 – 300 ouă, după unii autori
până la 700. Dezvoltarea embrionară durează una, două săptămâni sau 18 – 25 de zile, în funcţie de
temperature solului şi structura acestuia. Apariţia maximă a larvelor are de obice loc către sfârşitul
primei jumătăţi a lunii iunie. Larvele se hrănesc cu rădăcinile a diferite plante spontane şi
cultivate(volbură, lucernă, sparcetă etc.) până în toamnă, când coboară la 30 – 100 cm adâncime şi
intră în diapauză hiemală. În primăvară, larvele ăşi continuă dezvoltarea până la sfârşitul lunii iunie,
când ajung mature. Dezvoltarea larvară durează 12 – 14 luni, timp în care ele năpârlesc de nouă ori.
Larvele mature se retrag în iulie sau august la o adâncime mai mare în sol, unde se transformă în
pupe, stadium ce durează 2 – 3 săptămâni. Aulţii care apar rămân în aceleaşi locuri până în
primăvara următoare.(Tălmaciu 2005)
Cassida nebulosa(Cassida affinis sau Cassida maculata) – iernează în stadiul de aldult sun
resturile vegetale, sub litiera tifişurilor sau la marginea pădurilor etc şi are o generaţie pe an sau
chiar două uneori. Adulţii hibernanţi apar la sfârşitul lunii aprilie şi se hrănesc cu frunzele unoe
chenopodiacee spontane şi cultivate. După 7 – 8 zile au loc copulaţia şi ponta. Ouăle sunt depuse pe
partea inferioară a frunzelor eceleiaşi plante, grupate câte 5 – 10, legate între ele cu ajutorul unui
lichid aglutinant. O femelă depune în total 1000 de ouă, până la 30 de ouă pe zi, aşa că ponta este
foarte eşalonată. Incubaţia durează10 – 12 zile, iar dezvoltarea larvelor 21 – 22 zile, pe aceleaşi
plante, dar pe măsură ce hrana se epuizează, la începutul lunii iunie, larvele migrează în culturile de
sfeclă. În ultima vârstă larvele nu se mai hrănesc, se fixează pe partea inferioară al limbului
frunzelor şi se impupează. După parcurgerea stadiului de pupă, care durează 6 – 14 zile, obişnuit în
iulie, apar noii adulţi. Aceştia se hrănesc activ cu flunzele de sfeclă timp de 16 – 17 zine după care
se retrag pentru iernare.(Filipescu şi colab. 1993, Tălmaciu 2005).
Scorbipalpa ocelatella (Phthorimeae ocelatella sau Gnorimoschema ocelatella) – trece peste iarnă
ca larvă sau pupă în resturile de sfeclă rămase de la decoletare în câmp, în butaşii însilozaţi, în
magazii etc. O mare parte din larve şi pupe sunt distruse prin măsuri agrotehnice şi de igienă
culturală, iar o altî parte datorită factorilor biotici (paraziţi, prădători etc) şi mai ales celor
abiotici(temperaturile scăzute din timpul iernii). Apariţia fluturaşilor din prima generaţie, începe în
primăvară, cand temperaturile medii zilnice sunt cuprinse în intervalul 11 – 13 0C. Calendaristic,
44
apariţia adulţilor are loc de regulă în mai sau în prima decadă a lunii iunie. Femelele depun ouăle pe
frunzele de sfeclă, la colet sau pe sol, în jurul plantelor. Prolificitatea unei femele variază in
intervalul 35 – 143 ouă. La această specie s-a observat pe lângă înmulţirea sexuată şi o reproducere
partenogenetică. Incubaţia durează între 4 şi 14 zile, în funţie de factorii climatici, iar evoluţia
larvară între 14 şi 31 zile. Larvele ajunse la maturitate îşi formează coconi între frunzele uscate de
sfeclă, în regiunea coletului sau în stratul superficial al solului, unde se transformă în pupe. Durata
acestui stadiu este de 10 – 11 zile. Dezvoltarea unei generaţi la temperaturi medii de 14,0 – 19,5 0C
a variat între 59 – 67 zile, iar la temperaturi medii de 24,4 – 24,7 0C între 29 şi 36 zile. În diferite
regiuni din ţara noastră(cu izoterma de 110C şi iyohietele de 400 – 500 mm), această insectă are
3 – 4 generaţii pe an, care de obicei se suprapun.(Boguleanu şi colab. 1980)
Heterodera schachitii(Tylenchus schachtii) – este o specie bivoltină. Prima generaţie se dezvoltă
din aprilie şi până în iunie, iar a doua din iulie până în sptembrie. Iernează în stadiul de ou în chist.
Durata unui ciclu biologic, de la eclozarea ouălor şi fixarea lor pe rădăcini şi până la transformarea
în adulţi, variază între 4 şi 8 săptămâni. O parte din adulţi vor rămâne inactivi, dar viabili până în
primăvara următoare şi chiar pânp la 8 – 9 ani. Temperatura şi unmiditatea solului joacă un rol
determinant în dezvoltarea nematodului; deasemenea uc rol important îl au în acest sens şi planta
gazdă, tipul de sol, pH-ul, asolamentul, epocila de recoltat, soiul şi altele.(Perju 1995)
Loxostege sticticalis(Pyrausta sticticalis, Phlyctenodes stcticalis sau Eurycreon sticticalis) – se pot
dezvolta între 2 şi 3 generaţii pe an. Insecta iernează ca larvă la ultima vârstă în sol, la 2 – 10 cm
adâncime, într-un cocon. Primăvara, în aprilie, are loc transformarea în prepupă şi apoi în pupă,
perioadă a cărei durată variază în funcţie de temperatură. Adulţii apar în primăvară când
tempertaturile sunt cuprinse între 15 - 16 0C. Pentru maturarea gonadelor insectele au nevoie de o
perioadă de hrănire consumănd nectarul din flori. Ouăle, de obicei câte 1 – 4, sunt depuse pe partea
inferioară a limbului foliar al unor plante cultivate(lucernă, sfeclă etc) sau spontane. O femelă
depune între 250 şi 600 de ouă, iar incubaţia durează 5 – 10 zile. Dezvoltarea larvară se eşalonează
pe 2 – 3 săptămâni după care are loc impuparea. Perioada de prepupă şi pupă durează 2 săptămâni.
În condiţii controlate, la temperatura de 25 0C(apreciată ca cea mai favorabilă specie) etapele din
ciclul biologic au următorii parametri: incubaţia 5 zile, stadiul de larvă 12 zile, stadiul de prepupă 10
zile iar cel de pupă 9 zileîntreg ciclul durând 35 zile. (Perju 1995)
4.2.4. Prevenirea şi combaterea
45
Acest subcapitol poate fi considerat cel mai important deoarece el este fundamentat pe
subcapitolele anterioare(4.2.1., 4.2.2. şi 4.2.3.), înglobănd cunoştinţe de specialitate despre
principalii dăunători. Ai culturii de sfeclă pentru zahăr.
Tabel 4.2.4.
Metode de prevenire şi combatere a principalilor dăunători ai sfeclei pentru zahăr
Metode de prevenire şi combatere a principalilor dăunători ai sfeclei pentru zahăr
Denumirea
populară a
dăunătorului
Denumirea măsurilor
de combatere sau
prevenire
Descrierea măsurii de prevenire sau combatere
Păd
uch
ele
neg
ru a
l sfe
clei
Agrotehnice Distrugerea buruienilor(în special din familia chenopodiaceae şi compositae), care sunt plante – gazdă intermediare în evoluţia acestui afid.
Chimice
Produse organofosforice
Ultracid 40 CE 0,05%Carbetox 37 CE 0,3%Sinoratox 35 CE 0,1%Sumithion 50 CE 0,1%Metasystox 50 CE 0,05%
Basudin 60 CE 0,15%Zolone 30 PU 0,2%
Produse carbonice Fernos 50 PU 0,05%
Produse pietroideDecis 25 CE 0,025%
Ambush 25 CE
Indicaţii Tratamentele trebuie aplicate la apariţia primelor colonii de afide, înainte de răsucirea frunzelor şi vor fi repetate , în caz de invazii mari, la 6 – 8 zile.
Pu
rice
le d
e p
ămân
t al
sfec
lei
Agrothnice
Distrugerea buruienilor din culturi prin lucrări de întreţinere. Cultivarea de benzi capcană în sfeclă, însămânţate cu 2 – 3 săptămâni mai târziu; pe aceste fâşii se concentrează cea mai mare parte din insecte, de aici distrugându-se apoi prin tratamente chimice.
Chimice
Tratarea seminţelor înainte de semănat, cu Promet 400 CS, în doză de 2,5 – 3,0 l/t de sămânţă.
Daltanet 40 CE 2,5 l/haKarate 2,5 CE 0,250 l/ha
Găr
gări
ţa c
enu
şie
a
sfec
lei
Agrothenice
Arătura adâncă, semănatul la timp, întreţinerea în condiţii bune a culturilor, administrarea corespunzătoare a îngrăşămintelor. Toate aceste măsuri contribuie la o dezvoltare normală a plantelor, ceea ce face ca acestea să reziste mai bine la atacul gărgăriţei.
Chimice Tratament la sămânţă Promet 400 CS 2,5 – 3 l/100 Kg seminţe
46
Seedtox 80 W1,2 Kg/100g
semiţe
Indicaţii
Se aplică tratamente în timpul perioadei de vegetaţie; primul tratament se efectuează la începutul răsăririi plantelor, iar al doilea (dacă este nevoie), la maximum de răsărire.
Răţ
işoa
ra s
fecl
ei
Agrothenice
Arătura adâncă, semănatul la timp, întreţinerea în condiţii bune a culturilor, administrarea corespunzătoare a îngrăşămintelor. Toate aceste măsuri contribuie la o dezvoltare normală a plantelor, ceea ce face ca acestea să reziste mai bine la atacul gărgăriţei.
Chimice Tratament la sămânţă
Promet 400 CS2,5 – 3 l/100 Kg seminţe
Seedtox 80 W1,2 Kg/100g
semiţe
Indicaţii
Se aplică tratamente în timpul perioadei de vegetaţie; primul tratament se efectuează la începutul răsăririi plantelor, iar al doilea (dacă este nevoie), la maximum de răsărire.
Gân
dac
ul
ţest
os a
l
sfec
lei Agrotehnice
Asolamentul şi rotaţia culturilor, semănatul de timpuriu şi în terenuri bine pregătite. Distrugerea buruienilor din familia chenopodiaceae, în luna mai, după depunerea ouălor.
Chimice Se utilizează produse de tip organofosforic, pietroid, carbonic etc.
Mol
ia s
fecl
ei Agrotehnice
Controlul riguros al culturilor infestate;
asolamentul şi rotaţia culturilor cu cereale; adunarea
resturilor vegetale din câmp; a resturilor de decoletare
şi distrugerea lor; arături adânci după recoltare;
distrugerea buruienilor.
Chimice 2 – 3 tratamente utilizând produse organofosforice,
organoclorurate, pietroide etc.
Nem
atod
ul S
fecl
ei
Agrotehnice Respectarea unui asolament de 6 – 8 ani, plantele din asolament fiind: cicoarea, porumbul, muştarul, lucerna, napii etc. Semănatul timpuriu; distrugerea totală a buruienilor (mai ales a chenopodiaeelor spontane); aplicarea de îngrăşăminte şi amendamente(nematodul preferând solurile acide); realizarea culturilor intercalate (sfecla 85% şi rapiţă 15%). Controlul riguros la transportul de butaşi seminceri şi măsuri de carantină fitosanitară.
47
Chimice Nematocide
Dazomet 90 PP 600 Kg/ha
Onetion36 – 1000
Kg/haO
mid
a d
e st
epă Agrotehnice
Cosirea lucernierelor puternic atacate; şanţuri de
baraj prăfuide cu insecticide(PEB + Lindam5 + 3) în
timpul migrării larvelor.
Chimice
Carbetox 37 CE 800 g s.a./ha /200 litri apă
Sinotarox 35 CE 1050 g s.a./ha/200 litri apă
Fastac 100 CE 15 g s.a./ha/300 litri apă
Schema tratamentelor
Sistemul de combatere integrată, traspus în Tabel 4.3. reprezintă cel mai eficient şi economic
mod de prevenire şi combatere a dăunătorilor în funcţie de fenofazele sfeclei pentru zahăr.
Tabel 4.3.
Combaterea integrată (Perju 1983)
Număr criteriu
Dăunătorii de combătut
Măsuri de prvenire şi combatere
Produsul:doza/ha
concentraţia(%)Tipul de aplicare
1
Aphis fabae -Rotaţia culturilor
- -
Biltophaga spp.Cassida nebulosaTanymecus paliatusBothynoderes punctiventris
Scorbipalpa ocellatellaPegomia betae
2
Toate speciile dăunătoare
-Ferilizarea solului -Îngrăşăminte fosfatice încorporate cu grapa 1/3din doza/ha-Îngrăşăminte azotoase ¼ din doza/ha
-Odată cu semănatul perând -La răsărire
3Toate speciile dăunătoare
-Epoca de semănat - cât maio de timpuriu (20.III – 5.IV )
4 Chaetocnema tibialis
-Tratarea seminţelor -Heptaclor 40 EC(4 – 6 l/ha)
-Inainte de semănat
48
Tanymecus palliatusBothynoderes punctiventrisScorbipalpa ocellatella
5
Tanymecus palliatus
-Tratament pe rând -Furadan 10 G (6 – 8 Kg/ha)-Sinoratox 5 G(12 – 15 Kg/ha)
-odată cu semănatul-se pot folosi şi alte insecticide în funcţie de planta premergătoare
Bothynoderes punctiventrisScorbipalpa ocellatella
6
Blitophaga spp. -Tatamente preventiveLindatox 3 PPSinoratox 35 CECarbetox 37 CE -
-la răsărireChaetocnema spp.Tanymecus palliatusBothynodores punctiventris
7
Toate speciile dăunătoare
-lucrări de întreţinere în timpul vegetaţiei-distrugerea buruienilor din familia chenop.
-
-executarea rărituluiPrin executare de praşile
8
Toate speciile dăunătoare, înafară de gărgăriţe şi molie
-combatere chimică:PEB 5 + Lindam 3PPCarbetox 37 CESinoratox 35 CEDipterex 80PS
25 – 35 Kg/ha2 – 3 l/ha1,5 – 2 l/ha0,8 – 1,0 l/ha
La apariţia dăunătorilor(aprilie – începutul lui mai)
9
Tanxmecus palliatus
-combatere chimică:PEB 5 + Lindam 3PPCarbetox 37 CESinoratox 35 CEDipterex 80PSBrilane 24 CEUltracid 40 EC
25 – 35 Kg/ha2 – 3 l/ha1,5 – 2 l/ha0,8 – 1,0 l/ha0,6 – 0,8 l/ha0,6 – 0.8 l/ha
-la apariţia plantelor(70%)Primul tratament contra larvelor G1
şi al doilea contra larvelor G2
Bothynoderes punctiventrisScorbipalpa ocellatellis
10Toate speciile dăunătoare
-recoltarea la timp-
-la epoca optimă
11Toate speciile dăunătoare
-arătura de toamnă -
-după recoltare
12
Toate speciile dăunătoare
-urmărirea evoluţiei dăunătorilor la planta premergătoare şi pe terenul destina culturii sfeclei
-
-în toamnă la alegerea terenului
13 Scorbipalpa -combatere chimică -în perioada de
49
ocellatella Phostoxin DeliciaGastoxin
7 – 10 tablete la m3 păstrare a butaşilor în siloz
4.4. Materialul de studiu şi metoda de experimentare
Materialul de studiu constă în totalitatea hibrizilor de sfeclă pentru zahăr cultivaţi ăn cadrul
unităţii S.C. Cereal Agromas S.R.L. în perioada anilor 2009, 2010 şi 2011. Aşadar, în cei trei ani, în
vederea realizării cercetării am avut în vedere cinci hibrizi de sfeclă pentru zahăr, repartizaţi
dupăcum urmează în următorul Tabel 4.4.
Tabel 4.4.
Hibrizii
Număr criteriu
ProducătorulAnul
cultivăriiNumele
hibriduluiToleranţa la boli Tipul
hibriduluidublă triplă1
Kws
2009
LeilaRizomania şi cercospora
- Zaharat
2Clementina -
Rizomania, rizoctomia şi cercospora
Normal zaharat
3
2010
SnezanaRizomania şi cercospora
-
4Leila
Rizomania şi cercospora
- Zaharat
5Jasmina
Rizomania şi cercospora
-Dublu zaharat
6
2011
AntineaRizomania şi cercospora
- Zaharat
7Clementina -
Rizomania şicercospora
Normal zaharat
8Leila
Rizomania şi cercospora
- Zaharat
50
Leila – hibrid triploid monogerm, de tip zaharat, cu dublă toleranţă la bolile: Rizomania şi
Cercospora beticola
Prezintă următoarele characteristici:
- potenţial genetic ridicat la producţii mari de zahăr alb la hectar;
- rezistenţă excelentă la Rizomania şi Cercospora beticola;
- rezistenţă genetică la atacul timpuriu al putregaiului rădăcinilor cauzat de ciupercile
Aphanomyces;
- toleranţă deosebită la condiţiile de secetă şi arşiţă;
- producţie mare de rădăcini de calitate tehnologică excelentă.
51
Clementina – hibrid triplu tolerant la boli, de tip normal zaharat, cu triplă rezistenţă la Rizomania,
Rhizoctonia şi Cercospora beticola. Recomandat în special pe terenurile problematice.
Prezintă următoarele characteristici:
- potenţial genetic excelent la producţii mari de zahăr alb la hectar;
- grad înalt de rezistenţă la cercosporioză şi la ciupercile care provoacă “putregaiul de vară
al rădăcinilor”;
- rădăcină conică fără ramificaţii cu pretabilitate excelentă la recoltare mecanizată;
- calităţi tehnologice excelente: conţinut ridicat de zahăr cu randament înalt de extracţie şi
puritate superioară.
52
Snezana – hibrid dublu tolerant la Rizomania şi Cercospora. Este de tipun NZ.
Prezintă următoarele characteristici:
- rezistenta ridicata la Rizomania si Cercospora beticola;
- recomandat pentru semanatul timpuriu;
- rasarire explosiva si dezvoltare viguroasa;
- aparat foliar de volum mediu cu port semierect al frunzelor;
- radacina conica fara ramificatii;
- pretabilitate excelenta la recoltare mecanizata;
- potential genetic ridicat la productii mari de radacini cu continut inalt de zahar.
Jasmina - hibrid diploid monogerm cu toleranţă dublă faţă de Rizomania şi Cercospora beticola.
Este de tip dublu zaharat, iar seminţele sunt procesate după tehnologia EPD.
Prezintă următoarele characteristici:
- potenţial genetic ridicat la producţii excelente de zahăr alb la hectar;
- recomandat pentru semănatul timpuriu - rezistenţă înaltă la lăstărire;
- răsărire accelerată cu dezvoltare omogen-viguroasă a plantulelor;
- acoperirea rapidă a intervalelor de rând şi a instalării tuberizării intensive;
- aparat foliar de volum mediu cu portul semierect al frunzelor;
- ezistenţă sporită la Rizomania, Cercospora beticola şi Erysiphe betae;
- rezistenţă medie la Ramularia beticola;
- rădăcină conică fără ramificaţii cu optimă pretabilitate la recoltare mecanică;
- puritate ridicată a sucului cu nivel scăzut al factorilor melasigeni.
53
Antinea – este un hibrid diploid monogerm cu toleranţă dublă la Rizomania şi
Cercospora beticola. Este de tip zaharat, iars seminţe sunt obţinute prin procesarea tehnologiei EPD.
Prezintă următoarele characteristici:
- potenţial genetic excelent la producţii înalte de zahăr alb la ha;
- răsărire accelerată cu dezvoltare viguroasă a plantulelor;
- aparat foliar de volum mediu cu port semierect de culoare verde;
- rezistenţă foarte bună la lăstărire - recomandat pentru semănat timpuriu;
- toleranţă foarte bună la stres pesticidic şi hidric;
- rezistenţă sporită la Rizomania şi Cercospora beticola;
- rezistenţă bună la Ramularia şi Erysiphe betae;
- pretabilitate optimă la recoltare mecanizată exprimată prin rădăcina conică cu puţină
aderenţă la sol, colet mic şi subţire;
- calităţi tehnologice deosebite, conţinut scăzut de α-amino N şi puritate superioară a
sucului normal.
54
4.5. Estimare daunelor şi pagubelor produse de dăunători
4.5.1. Controlul fitosanitar
Combaterea raţională a dăunătorilo nu poate fi concepută fără cunoaşterea exactă a speciilor,
a locului unde se căsesc, aria de răspândire. Cunoaşterea acestor elemente se poate realiza printr-un
control fitosanitar efectuat periodic.
Controlul fitosanitar urmăreşte:
- punerea în evidenţă a dăunătorilor comunisau de carantină pe un teritoriu;
- stabilirea densităţii numerice a dăunătorilor;
- determinarea gradului de dăunare, frecvenţei şi intensităţii pagubelor produse. (Tălmaciu
– 2003)
4.5.2. Daune şi pagube produse de dăunătorii plantelor de cultură
Dăunarea sau vătămarea este rezultatul agresiv al dăunătorului asupra plantei indiferent dacă
dauna apare în urma hrănirii sau în urma altor activităţi(construirea de adăposturi pentru hibernare,
depunerea ouălor etc). Dăunarea are un caracter fiziologic şi indică o distrugere în structura
organelor plantelor atacate.
În general, daunele produse la plante, depind atât de modul de hrănire al
dăunătorului(conformaţia aparatului bucal), cât şi de planta atacată. Astfel, insectele rozătoare(au
aparat bucal pentru rupt şi mestecat), produc dislocări ale ţesuturilor plantelor(a mugurilor, frunzelor
fructelor etc), iar insectele sugătoare(au aparat bucal pentru înţepat şi supt) provoacă decolorări şi
răsuciri ale frunzelor(pseudocecidii), deformări sub formă de hipertrofieri(gale şi cecidii), necrozări
etc. În urma atacului dăunătorilor se produc modificări profunde în metabolismul plantelor atacate,
atât în ceea ce priveşte funcţiile fiziologice(respiraţie, transpiraţie etc) cât şi procesul de fotosinteză,
determinând reducerea rezervelor de hrană(hidraţi de carbon). Din cauza atacului plantele se
dezvoltă slab, sunt debilitate, iar producţiile sunt mici şi slabe calitativ.
Atacul reprezintă acţiunea dăunătorului asupra plantelor exprimată prin daune sau pagube.
Dauna sau vătămarea este rezultatul atacului în urma căruia planta manifestă simptome de
suferinţă, care se caracterizează prin reducerea recoltei, fără ca aceasta să poată evolua în greutate.
Paguba sau pierderea este expresia cantitativă, economică a atacului.
După modul de acţionare a dăunătorilor asupra plantelor ei se împart în trei categorii:
- principali care atacă plantele şi produsele agricole depozitate(majoritatea insectelor);
- secundari care atacă plantele ce sunt debilitatedin diferite cauze(Scolytidae etc);
55
- vectori care alîturi de daunele produse direct, transmit unii agenţi patogeni(bacterii etc).
Unii dăunători, prezentaţi ]n Tabel 4.7.tacă doar oranele aeriene (larvele miniere, omizile
defoliatoare etc), iar alţii atacă organele subterane(viermii sârmă etc). O serie de insecte atacă toata
planta(Melolotha melolontha, Phylloxera vastatrix).
Tabel 4.5.1.
Forne de dăunare (Tălmaciu – 2003)
Forne de dăunare
Număr
criteriu
Partea atacată a
planteiForma de dăunare Dăunătorul
1Rădăcini şi alte
organe subterane
Rosături lapuieţi de pom Melolontha melolontha
Gale Ceutorrhynchus pleurostigma
Nodoziăţi şi tuberozităţi Phylloxera vastatrix
Galerii superficiale sau interne Agriotes lineatus
Retezări Gryllotalpa gryllotalpa
2 Tulpini şi ramuri
Galerii Ostrinia nubialis(larve)
Galerii cu orificii Anisandrus dispar
Deformări cancerigene Eriosoma lanigerum
Sfredeliri Cossus cossus
Pete colorate Quadraspidiotus perniciosus
3 MuguriRosături la exterior Sciaphobus squalidus
Deformări şi decolorări Psylla mali
4 Boboci florali Consumarea organelor interne Anthonomus pomorum
5 Flori Zdrenţuirea petalelor Epicometis hirta
6 Fructe
Orificii Ceutorrhynchus macula – alba
Deformarea fructelor Rhynchites bacchus
Galerii în fructe Cydia pomonella
7 Seminţe
Distrugerea endospermului Acanthoscelides obsotelus
Şistăvirea boabelor Haplothrips tritici
8
Frunza Roaderea limbului Leptinotarsa decemlineata
Scheletuirea frunzelor Pieris brassicae
Consumarea limbului pe Tanymecus dilaticollis
56
margini sub formă de trepte
Consumarea limbului pe
margini crenelat
Sitona lineatus
Ciuruirea frunzelor Phyllotreta nemorum
Răsuciri şi pseudocecidii Aphis fabae
Gale sau cecidii Tetraneura ulmi
Minarea parnchimului dintre
epiderme
Pegomya betae
Răsuciri în formă de ţigară Byctiscus betulae
Pete divers colorate Quadraspidiotus perniciosus
4.5.3. Estimarea densităţii numerice, a pagubelor si daunelor
Prin densitatea numerică (Dn) se întelege numărul de indivizi dintr-o specie oarecare raportat
la o unitate de suprafaţă, lungime, volum sau greutate. De obicei, desitatea numerică se calculează la
m2, prin raportarea numărului toatal al indivizilor unei specii, găsit în urma sondajelor făcute, la
numărul sondajelor.
Densitatea numerică a unei populaţii, precum şi gradul de dăunare al culturilor, se poate
estima cu ajutorul unor scări de estimare, scara de setimare fiind gradaţia (densităţii numerice, a
gradului de dăunare sau a pagubelor), pe intervale de clasă, în funcţie de limitele critice de dăunare.
Scările de estimare se împart în intervale de clase a căror limite au valori ale densităţii
numerice, a gradului de atac sau a pagubelor şi sunt specifice fiecărui dăunător. Valorile intervalelor
de clase sunt specifice fiecărei insecte şi depinde de gradul de dăunare şi de particularităţile culturii.
Densitatea numerică a dăunătorilor dă indicaţii asupra necesităţii aplicării măsurilor de
combatere. Atfel se iau măsuri de combatere atunci când densitatea numerică este mijlocie sau mare,
ceea ce corespunde cu un atac mediu sau puternic.
Densitatea numerică, gradul de dăunare şi pagubele produse de dăunători se exprimă în patru
intervale de clasă, cu următoarele semnificaţii exprimate în Tabel 4.8.
57
Tabel 4.5.2.
Intervalele de clasă (Tălmaciu – 2003)
Intervalele de clasă
Număr
criteri
u
Tipul de
atacDensitatea numerică Riscul
1 Lipseşte
Nu există
dăunători
Nu există risc
2 Slab MicăTolerabil dar se poate agrava însă nu se
intervine
3 Mijlociu
Mijlocie dar poate
deveni mare
Tolerabil – se intervine cu tratamente chimice
4 Puternic
Mare dar poate deveni
foarte mare
Foare mare – se intervine cu tratamente
chimice
Indicatorii indispensabili cu ajutorul cărora este estimată densitatea numerica sunt:
Gradul de dăunare: dauna se exprimă prin gradul de dăunare (Gd%), iar paguba prin pierderi
de recoltă la unitatea de suprafaţă (P%). Dăunare sau vătămarea se soldează prin diminuarea
recoltei, fără ca aceasta sa poata fi evaluată în greutate. Gradul de dăunare se calculează cu formula:
Gd% = ,
În care:
F%- frecvenţa atacului;
I%- intensitatea atacului.
58
Frecvenţa atacului (F%): reprezintă valoarea relativă a numărului de plante, sau organe,
atacate (n) faţă de numărul de plante sau organe analizate (N), deci:
F% = ,
În care:
n- numărului de plante sau organe atacate;
N- numărul de plante sau organe analizate.
Intensitatea atacului (I%): reprezintă procentul în care o plantă sau un organ este atacat sau
pierderea de recoltă înregistrată de o plantă sau o cultură pe o unitate de suprafaţă (m 2, ha).
Intensitatea atacului se poate calcula după formulele:
- expresia calitativă sau relativă a intensităţii atacului este dată de relaţia:
I% = ,
În care:
i-procentul de dăunare al plantelor sau al organelor atacate;
f- numărul de plante sau organe atacate cu o anumită intensitate;
n- numărul total al plantelor sau organelor atacate.
- expresia cantitativă a intensităţii atacului, se calculează după formula:
I% = ,
În care:
a- producţia la ha a plantei sau culturii neatacate;
b- producţia la ha a plantei sau culturii atacate.
Paguba (P%): reprezintă produsul dintre frecvenţa şi intensitatea atacului în expresia
cantitativă şi se calculează după formula:
P% =
Când o cultură este atacată de mai mulţi dăunători, paguba finală este rezultatul însumării
tuturor pagubelor pe diferiţi dăunători în cursul perioadei de vagetaţie, calculându-se după formula:
Pt% = P1 + P2 + P3 + ... + Pn, în care
Pt – paguba totală şi P1, P2, P3, ..., Pn – paguba produsă de fiecare dăunător
59
Tabel 4.5.3.
Intensitatea atacului în funcţie de procentul de atac (Tălmaciu 2003)
Intensitatea atacului în funcţie de procentul de atac
Număr criteriu
Procentul de atac al plantei
sau organului analizat
(%)
Nota intensităţii atacului
1 1 – 3 1
2 4 – 10 2
3 11 – 25 3
4 26 – 50 4
5 51 – 75 5
6 76 – 100 6
4.6. Prognoza şi avertizarea tratamentelor pentru combaterea
dăunatorilor
Prin prognoză, în protecţia plantelor, se înţelege determinarea anticipată a momentului
apariţiei probabile a unui dăunător, a înmulţirii şi densităţii numerice a acestuia într-un anumit areal.
Prin avertizare se înţelege stabilirea perioadelor optime de aplicare a tratamentelor de
prevenire şi combatere a dăunătorilo, în funţie de biologia cestora, în concordanţă cu fenologia
plantei gazdă şi condiţiile climatice locale. Pentru dăunători, criteriul de bază în elaborarea
avertizărilor este densitatea numerică, respectiv pragul economic de dăunare(PED).
Obiectivele urmărite prin prognoză sunt:
- preverirea la timp a apariţiei dăunătorilor pe un teritoriu dat prin aplicarea tratamentelor
chimice la momentul oportun, înainte de a fi produse pagube;
- rentabilitatea lucrărilor fitosanitare.
Pentru elaborarea prognozelor se folosesc mai multe metode, dintre care cele mai utilizate
vor fi relatate la subcapitolele (4.3.1., 4.3.2. şi 4.3.3.)
60
4.6.1. Prognoza apariţiei în masă a dăunătorilor
La elaborarea prognozelor este necesară cunoaşterea densităţii numerice a populaţiei
dăunătorilor. În funcţie de scara de estimare a densităţii numerice, teritoriul pentru care se prevede
apariţia în masă a unui dăunător se împarte ăn zone de densitate numerică sau zone de atac.
Există pentru speciile de dăunători de importanţă majoră anumite limite sau praguri
economice de dăunare (PED) de la care volumul pagubelor produse depăşeşte limita daunei
economice şi impune aplicarea de tratament.
Densitatea numerică a dăunătorilor se mai poate exprima şi prin scări de estimare divizate în
intervale de clasă diferite care sunt adoptate de unele tări, organizaţii internaţionale sau institute de
cercetări.
4.6.2. Întocmirea hărţilor de răspândire şi prognoză
Fiecare specie de insectă dăunătoare îşi are limitele bioecologice (care corespund intervalelor
de clasă), şi cunoscându-se aceste limite, se pot elabora hărţile de răspândire şi prognoză. În zonele
cu atacuri mijlocii şi puternice se va avertiza executarea tratamentelor.
Harta de răspândire – este harta unui teritoriu dat, realizată pe baza densităţii numerice sau a
gradului de atac, deci este o hartă a arealului de dăunrare.
Harta de prognoză – arata densitatea numerică modificată, în raport cu condiţiile climatice şi de
activitate a zoofagilor în timpul perioadei de vegetaţie.
Hărţile de răspândire reflectă prognoza probabilă care poate fi modificată de acţiunea
condiţiilor de mediu, în timp ce hărţile de prognoză reflectă prognoza reală. Factorii meteorologici
(ca factori de mediu) şi zoofagii (ca factori reglatori) influienţează densitatea numerică a speciilor
dăunătoare. În funcţie de modul de stabilirea a prognozei (luând în calcul factorii meteorologici şi
zoofagi), dăunătorii se clasifică în:
- dăunători a căror prognoză se face după ciclul biologic – Melolontha melolontha,
Bothynoderes punctiventris;
- dăunători a căror prognoză se face după echilibrul biologic – Eurygaster spp., Aelia spp.;
- dăunători a căror prognoză se stabileşte dupâ efectul comun al factorilor de mediu .
Fiecare specie are în ciclul său evolutiv anumite etape critice, cănd este mai sensibilă şi mai
uşor de distrus (mai ales ponta şi larvele la primele vârste). Este necesar de stiut fenofazele plantei
cultivate şi sensibilitatea acestora la atacul dăunătorilor. Astfel perioada critică pentru porumb şi
sfeclă la atacul gărgăriţelor (Tanymecus şi Bothynoderes) este în faza răsăririi plantelor.
61
4.6.3. Prognoza înmulţirii dăunătorilor
Gradul de înmulţire reprezintă numărul de generaţii pe care o specie heterotermă în poate
realiza în condiţii determinante ale mediului, grad ce se poate stabili prin termogramele înmulţirii.
Termograma înmulţiriieste o cartogramă care explică grafic răspândirea şi gradul de
înmulţire al unei specii prin efectul temperaturii efective.Termogramele se întocmesc plecând de la
temperaturile medii lunare absolute(tn) care, prin calcul, se reduce la echivalentul temperaturilor
medii constante corespunzătoare(t’n). Temperaturile constante din difetite localităţi unite între ele,
dacă au valori egale, se numesc bioizoterme(t’n).
Bioizotermele se calculează după relaţia:
t'n = t0 + ,
În care:
t'n- cuantumul de temperatură;
t0- pragul biologic inferior;
tn- temperatura medie lunară;
n- 12 (lunile dint-un an).
Termogramele înmulţirii reprezintă o hartă în care sunt înscrise izotermele (t’n) determinate
prin calcul în funţie de temperatura (tn) şi de pargul biologic (t0). Izotermele stabilite pe hartă pentru
un teritoriu dat, delimitează zonele în care populaţia unei specii este răspândită sau în care
răspândirea ei este posibilă, indicând în acelaşi timp şi numărul de generaţii anuale.
Termogramele înmulţirii prezintă o deosebită importanţă în aprecierea gradului de înmulţirea
a unei specii, în funcţie de condiţiile meteorologice locale şi sunt adesea folosite ca mijloace de
prognoză a înmulţirii şi de avertizare a termenelor de apariţie.
Elaborarea prognozelor neceită întocmirea în prealabil a hărţilor de răspândire şi apoi a
analizei condiţiilor pedoclimatice, ca factori de fluctuaţie şi a celor biocenotici ca factori de reglare.
Pe baza observaţiilor biofenologice şi a datelor climatice se poate face prognoza în timp a
apariţiei stadiilor mai periculoase ale dăunătorilor dintr-o anumită zonă.
4.6.4. Avertizarea aplicării tratamentelor
Prin avertizare se înţelege stabilirea termenelor de apariţie a unui dăunător pe un anumit
teritoriu, în vederea aplicării tratamentelor de combatere; cu alte cuvinte avertizarea este o prognoză
de scurtă durată.
Pe baza datelor de apariţie, a desităţii numerice a dăunătorilor şi condiţiile climatice,
specialiştii de la staţiile de prognoză şi avertizare emit buletinele de avertizare către unităţile
62
agricole asupra necesităţii şi termenelor optime de aplicare a tratamentelor chimice, indicându-se
pesticidele ce se vor folosi şi concentraţia acestora.
4.7. Măsuri şi metode de combatere
Protecţia culturilor împotriva dăunătorilor se poate realize numai prin aplicarea raţională a
unui complex de măsuri, care după caracterul lor se pot grupa în:
- măsuri preventinve (măsuri de carantinc fitosanitară, măsuri agrofitotehnice);
- măsuri curative (măsurile fizice, mecanice, chimice şi biologice).
4.7.1. Măsuri de carantină fitosanitară
Prin carantină fitosanitară se înţelege un complex de măsuri care se aplică pentru a
preântâmpina pătrunderea în ţară a unor dăunători periculoşi care nu au fost încă semnalaţi, pentru
limitarea arealului de răspândire a unor specii existente, sau pentru lichidarea unor focare izolate. Ea
poate fi internă sau externă.
- Carantina internă are ca scop împiedicarea răspândirii unor specii dăunătoare
periculoase (de carantină) în interiorul ţării în zonele în care nu au fost semnalate
prezenţa lor. Pe plan intern măsurile de carantină sunt asigurate de Inspectoratele
teritoriale de carantină, care organizează şi execută controlul fitosanitar al culturilor
pentru depistarea eventualilor dăunători de carantină, stabilesc aria de răspândire şi
măsurile de limitare a extinderii sau de lichidare a lor.
- Carantin externă se referă la controlul tuturor produselor vegetale importate, exportate
sau în transit, în vederea înpiedicării pătrunderii în ţară a dăunătorilor incluşi în lista de
carantină. Controalele se efecuează la nicel de vamă. Produsele trebuie să aibă un
certificat fitosnitar care să demonstreze starea de sănătate a acestora. Produsele
descopperite nesănătoase sunt returnate sau supuse unor tratamente.
4.7.2. Măsuri agrofitotehnice de combatere
Principalele măsuri agrotehnice sau culturale care au un rol important în prevenirea şi
combaterea dăunătorilor sunt:
- alegerea terenului şi asolamentul;
- lucrările solului şi aplicarea raţională a îngrăşămintelor şi amendamentelor;
- epoca de semănat, starea fitosanitară a seminţei;
- recoltarea în epoca optimă;
63
- cultivarea de hibrizi rezistenţi sau toleranţi la atacuirile dăunătorilor;
- desţelenitul, irigarea sau desecare terenului;
- etc.
4.7.3. Măsuri mecanice de prevenire şi combatere a dăunătorilo
În general, metodele mecanice au o aplicabilitate limitată, deoarece necesită un volum mare de muncă şi nu asigură o combatere eficientă în timp util, comparativ cu alte metode. Din grupa măsurilor mecanice mai importante sunt:
- adunarea insectelor cu diferite aparate;â
- şanţuri capcană şi inele cu clei;
- brâe capcană şi omizitul;
- momeli capcană pentru atragerea şi distrugerea dăunătorilo;
- etc.
4.7.4. Metode fizice de combatere a dăunătorilor
Această grupă cuprinde metode fizice de combatere a diverşilor dăunători;
- folosirea temperaturilor letale pentru combatere dăunătorilor din spaţiile de dpozitare;
- distrugerea resturilor vegetale prin ardere;
- capturarea insectelor cu fototropism pozitiv atrăgându-le folosinfd surse de luniă;
- folosirea pulberilor dezhidratante ăn depozite;
- utilizarea razelor X (pentru depistarea infestărilor) şi Y(pentru sterilizarea masculilor
prin metoda autocidiei).
4.7.5. Metoda chimică de combatere a dăunătorilo
Metoda chimică sau chimioterapia constă în combaterea dăunătorilor, agenţilor patogeni şi
buruienilor cu ajutorul poduselor fitofarmaceutice sau pesticide. Printre avantajele utilizării acestei
metode enumerăm:
- distrugerea unui dăunător sau focar de dăunători într-un timp sucrt;
- posibilitatea utilizării de mijoace moderne de aplicare a tratamentelor;
- reducerea numărului de tratamente prin combinarea pesticidelor compatibile. (Tălmaciu
2005)
64
4.8. Descrierea unităţii
Unitatea S.C. Cereal Agromas S.R.L. Răuseni, a fost infiinţată pe 14 februarie 2007, cu
sediul de bază în sat Răuseni, comuna Răuseni, judeţul Botoşani, având codul unic de înregistrare
RO 21087752, unitatea avand sub administrare 160 hectare arabile, din care x hectare aparţinând
administratorului si y hectare aendate. La momentul fontarii S.C. Cereal Agromas S.R.L. deţinea
urmatoarele maşini şi echipamente agricole:
- 2 tracoare U650 M de 65 cai putere fiecare;
- 1 grapă cu discuri GD 3,2;
- 2 pluguri P 325 M;
- 1 remorcă auto – basculabilă pentru transport cereale cu capacitatea de 8 tone;
- 1 remorcă auto – basculabilă pentru transport cereale cu capacitatea de 5 tone;
- 1 maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
- 1 cultivator purtat CSC 5 B;
- 1 cultivator de cultivaţie totală CCCT 4;
- 1 semănătoare pentru plante prăşitoare SPC 6;
- 1 semănătoare pentru cereale păioare SUP 29 M;
- 1 maşină de împrăştiat îngrăşăminte solide;
- 1 sapă rotativă.
Totodată ferma dispunea de un efectiv de muncă compus din 2 muncitori permanenţi si 2
muncitori sezonieri.
În anul 2009, unitatea agricolă S.C. Cereal Agromas S.R.L. cunoaşte o ascensiune
economică lucrând 300 de hectare arabile, ca în 2010 să cultive 330, iar in 2011 să cultive 355
hectare.
În următorii ani, 2010 – 2011, unitatea agricolă îşi măreşte efectivul de muncă ajungând să
aibă 8 angajaţi permanenţi şi achiziţionează cu investiţii proprii şi cu ajutorul fondurilor europene
prin intermediul firmei de utilaje agricole şi prestări servicii in agricultură noi create S.C. SSL
Agromar S.R.L. următoarele maşini şi utilaje agricole:
- 1 tractor John Deere 6330 de 105 cai putere;
65
- 1 tractor John Deere 7430 de 165 cai putere;
- 1 tractor John Deere 7200 R de 200 cai putere;
- 1 plug reversibil purtat Kuhn Master 102 cu 3 trupiţe;
- 1 plug reversibil purtat cu roată de transport Kuhn Multi – Master122 cu 5 trupiţe;
- 1 combinator Franqet Combigerm cu lăţime de lucru de 5 metri;
- 1 semănătoare pneumatică pe discuri pentru prăşitoare Kuhn Maxima 2 GT cu 8 secţii
pentru porumb si floarea – soarelui si 12 secţii pentru soia şi sfeclă pentru zahăr fiind
echipată cu bazin pentru îngrăşăminte solide cu o capacitate de 1350 litri;
- 1 cultivator CSC 9 cu echipament de fertilizare pe rând;
- 1 remorcă transport cereale de Pronar T 669 cu capacitate de 18 tone;
- 1 distribuitor de împrăştiat îngrăşăminte solide Kuhn Rauch Axis 40.1 cu capacitate de
3000 de litri si o lăţime de lucru de 36 metri;
- 1 Scarificator Laforge echipat cu 6 organe active şi o lăţime de lucru de 3 metri.
Din punct de vedere managerial unitatea agricolă are o structură ierarhică in care
administratorul ei este singurul în masură sa ia deciziile din cadrul unităţii. Punctul forte al unităţii
este reprezentat de factorul seriozitate, factor ce a ajutat într-un mod de necontestat la executarea
lucrărilor agricole la timpul optim, la impunerea unor indici de calitate ai lucrărilor cat mai
superiori, la păstrarea conduitei in cadrul unităţii, toate acestea reflectandu-se în rezltatele muncii
depuse.
Un alt avantaj este reprezentat de utilajele achiziţionate în ultima perioadă care măresc
eficienţa şi acurateţea în executarea lucrărilor diminuând astfel costurile de producţie şi permiţând
deasemeni mărirea suprafeţei lucrate şi totodată sporirea producţiei.
66
CAPITOLUL 5. DATE ŞI REZULTATE ALE CERCETĂRII FĂCUTE ÎN
UNITATEA S.C. CEREAL AGROMAS S.R.L.
5.1. Tehnologia aplicată
Cultura sfeclei pentru zahăr în cadrul unităţii S.C. Cereal Agromas S.R.L. a fost observată şi
analizată în decursul a trei ani agricoli, mai exact în intervalul 2009 – 2011. Aşadar, voi începe prin
a menţiona tehnologia de cultivare aplicată pe fiecare an în parte.
Anul 2009
În acest an a fost cultivată suprafaţa de 80 de hectare cu hibrizii Leila şi Clementina
achiziţionaţi de la firma KWS. Verigile tehnologice au decurs după cum urmează:
1. În toamnă a fost executată o arătură cu tractorul U650 M şi plugul P 325 M la adâncimea de 30
centimetri;
67
2. Tot în toamnă s-a efectuat procesul de nivelare cu tractorul U650 M şi grapa cu discuri GD 3,2;
3. Pe data de 1 aprilie au fost distribuite 400 kilograme se îngrăşământ complex 15:15:15 utilizând
tractorul U650 M în agregat cu maşina de împrăştiat îngrăşăminte solide;
4. In aceeaşi zi s-a efectuat lucrarea de erbicidat ppi cu Dual Gold în doză de 1,5 litri la hectar
folosind tractorul U650 M şi maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
5. În zia de 3 aprilie s-a pregătit patul germinativ pe adâncimea de 4 centimetri, lucrarea fiind
executată de tractorul U650 şi cultivator purtat CSC 5 B;
6. În ziua următoare au fost semănaţi hibrizii Leila şi Clementina la adâncimea de 4 centimetri, 45
cm între rânduri, cu o densitate de 125.000 boabe la hectar. Semănatul a fost realizac cu
tractorul universal U650 şi semănătoare pentru plante prăşitoare SPC 6;
7. Următoarea lucrare a fost cea de erbicidat postemergent cu Betanal Expert în doză de 1,2 litri la
hectar cu ajutorul tractorului U650 M şi maşinii de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
8. În faza de rozetă a buruienilor s-a aplicat o erbicidare cu Lontrel în doză de 0,2 litri la hectar cu
tractorul U650 M şi maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
9. La intervalul de zece zile s-a mai efectuat o erbicidare cu Betanal Expert în doză de 1,2 litri la
hectar utilizând tractorul U650 M şi maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
10. După două săptămâni s-a erbicidat din nou cu Betanal Expert (1,2 litri la hectar) şi Safari (0,03
Kilograme la hectar) folosind tractorul U650 M, maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600
pentru Betanal Expert şi maşina de împrăştiat îngrăşăminte solide pentru Safari;
11. Pe data de 4 iunie s-au administrat 200 kilograme de azotat de amoniu cu cu maşina de
împrăştiat îngrăşăminte solide;
12. În ziua de 30 uilie au fost executate două fertilizări foliare cu Border în doză de 2 litri la hectar;
13. În 20 iulie s-a erbicidat cu Select Super (1 litru la hectar) folosind tractorul U650 M, maşină de
pulverizat soluţii lichide MIL 600;
14. În data de 12 octombrie s-a desfăşurat recoltarea cu combina autopropulsantă Holmer cu header
de 6 rânduri.
Anul 2010
În acest an a fost cultivată suprafaţa de 35 hectare cu hibrizii Leila , Jasmina şi Snezana
achiziţionaţi de la firma KWS. Verigile tehnologice au decurs după cum urmează:
1. În toamnă a fost executată o arătură cu tractorul John Deere 7430 şi plugul P 325 M la
adâncimea de 32 centimetri;
68
2. Tot în toamnă s-a efectuat procesul de nivelare cu tractorul U650 M şi grapa cu discuri GD 3,2;
3. Pe data de 1 aprilie au fost distribuite 400 kilograme se îngrăşământ complex 15:15:15 utilizând
tractorul U650 M în agregat cu maşina de împrăştiat îngrăşăminte solide;
4. In aceeaşi zi s-a efectuat lucrarea de erbicidat ppi cu Dual Gold în doză de 1,5 litri la hectar
folosind tractorul U650 M şi maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
5. În zia de 3 aprilie s-a pregătit patul germinativ pe adâncimea de 4 centimetri, lucrarea fiind
executată de tractorul U650 şi cultivator purtat CSC 5 B;
6. În ziua următoare au fost semănaţi hibrizii Leila şi Clementina la adâncimea de 4 centimetri, 45
cm între rânduri, cu o densitate de 125.000 boabe la hectar. Semănatul a fost realizac cu
tractorul universal U650 şi semănătoare pentru plante prăşitoare SPC 6;
7. Următoarea lucrare a fost cea de erbicidat postemergent cu Betanal Expert în doză de 1,2 litri la
hectar cu ajutorul tractorului U650 M şi maşinii de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
8. În faza de rozetă a buruienilor s-a aplicat o erbicidare cu Lontrel în doză de 0,2 litri la hectar cu
tractorul U650 M şi maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
9. La intervalul de zece zile s-a mai efectuat o erbicidare cu Betanal Expert în doză de 1,2 litri la
hectar utilizând tractorul U650 M şi maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
10. După două săptămâni s-a erbicidat din nou cu Betanal Expert (1,2 litri la hectar) şi Safari (0,03
Kilograme la hectar) folosind tractorul U650 M, maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600
pentru Betanal Expert şi maşina de împrăştiat îngrăşăminte solide pentru Safari;
11. Pe data de 4 iunie s-au administrat 200 kilograme de azotat de amoniu cu cu maşina de
împrăştiat îngrăşăminte solide;
12. În ziua de 30 uilie au fost executate două fertilizări foliare cu Border în doză de 2 litri la hectar;
13. În 20 iulie s-a erbicidat cu Select Super (1 litru la hectar) folosind tractorul U650 M, maşină de
pulverizat soluţii lichide MIL 600;
14. În data de 12 octombrie s-a desfăşurat recoltarea cu combina autopropulsantă Holmer cu header
de 6 rânduri.
Anul 2011
În acest an a fost cultivată suprafaţa de 28 hectare cu hibrizii Leila , Clementina şi Actinea
achiziţionaţi de la firma KWS. Verigile tehnologice au decurs după cum urmează:
1. În toamnă a fost executată o arătură cu tractorul John Deere 7430 şi plugul reversibil purtat
Kuhn Master 102 cu 3 trupiţe la adâncimea de 31 centimetri;
69
2. Tot în toamnă s-a efectuat procesul de nivelare cu tractorul John Deere 7430 şi combinatorul
Franqet Combigerm;
3. In aceeaşi zi s-a efectuat lucrarea de erbicidat ppi cu Dual Gold în doză de 1,5 litri la hectar
folosind tractorul John Deere 7430 şi maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
4. În zia de 5 aprilie s-a pregătit patul germinativ pe adâncimea de 4 centimetri, lucrarea fiind
executată de tractorul John Deere 7430 şi combinatorul Franqet Combigerm;
5. În ziua următoare au fost semănaţi hibrizii Leila şi Clementina la adâncimea de 4 centimetri, 45
cm între rânduri, cu o densitate de 125.000 boabe la hectar. Semănatul a fost realizac cu
tractorul John Deere 7430, semănătoarea Kuhn Maxima 2 GT şi distribuitor de împrăştiat
îngrăşăminte solide Kuhn Rauch Axis 40.1 cu care s-a şi administrat 300 Kg complec 15:15:15;
6. Următoarea lucrare a fost cea de erbicidat postemergent cu Betanal Expert în doză de 1,2 litri la
hectar cu ajutorul tractorului John Deere 7430 şi maşinii de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
7. În faza de rozetă a buruienilor s-a aplicat o erbicidare cu Lontrel în doză de 0,2 litri la hectar cu
tractorul U650 M şi maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
8. La intervalul de zece zile s-a mai efectuat o erbicidare cu Betanal Expert în doză de 1,2 litri la
hectar utilizând tractorul John Deere 7430 şi cultivatorul CSC 9 cu echipament de fertilizare pe
rând;;
9. După două săptămâni s-a erbicidat din nou cu Betanal Expert (1,2 litri la hectar) şi Safari (0,03
Kilograme la hectar) folosind John Deere 7430, maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600
pentru Betanal Expert şi maşina de împrăştiat îngrăşăminte solide pentru Safari;
10. Pe data de 4 iunie s-au administrat 200 kilograme de azotat de amoniu cu cu maşina de
împrăştiat îngrăşăminte solide;
11. În ziua de 30 uilie au fost executate două fertilizări foliare cu Border în doză de 2 litri la hectar;
12. În 20 iulie s-a erbicidat cu Select Super (1 litru la hectar) folosind tractorul John Deere 7430,
maşină de pulverizat soluţii lichide MIL 600;
13. În data de 12 octombrie s-a desfăşurat recoltarea cu combina autopropulsantă Holmer cu header
de 6 rânduri.
Tabelul 5.1.
Precipitaţiile 2009 – 2011
Precipitaţiile de pe teritoriul unităţi S.C. Cereal Agromas S.R.L. din perioada în care a fost efectuat studiul de cercetare
(l / m2)
Luna/Anul 2009 2010 2011
70
Ianuarie 41 94 15
Februarie 29 40 17
Martie 46 16 12
Aprilie 5 36 35
Mai 57 102 9
Iunie 53 106 124
Iulie 78 79 64
Augus 11 40 16
Septembrie 8 58 11
Octombrie 59 67 28
Noiembrie 15 56 0
Decembrie 40 39 13
Figura 5.1.Graficul precipitaţiilor în perioada 2009-2011
5.2. Averizările emise de staţia de prognoză şi avertizare DOROHOI
Pe parcusul perioadei de cercetare asupra principalilor dăunători la sfecla pentru zahăr, staţia
de prognoză şi avertizare Mileanca, Botoşani a emis 7 avertizări pentru cultura de sfeclă pentru
zahăr repartizate în tabelul 5.1.
Tabelul 5.2.
71
Avertizările 2009 - 2011N
umăr
cri
teri
u
Cul
tura
pen
tru
care
a f
ost e
mis
ă av
erti
zare
aP
erio
ada
în c
are
a f
ost e
mis
ă av
erti
zare
a
Dău
năto
rii
şi/s
auB
olil
e
Con
diţi
i de
exec
utar
e a
trat
amen
tulu
i
Tra
tam
ente
le
suge
rate
Per
ioad
a op
tim
ă de
trat
amen
t
Alt
e re
com
andă
ri
1 Sfeclă 23.04.2009
Gărgăriţa
Pricele
Răţisoara
PEDG
0,5 a/m2
PEDR
3 a/m2
Proteus OD 110(0,4 l/ha)
Regent 200(0,1 l/ha)
-la depăşirea PED la
răsărirea culturii
latemperaturi
diurne de peste 22
0C
Respectaţi legislaţia privind protecţia albinelor.
2 Sfeclă 30.04.2009Puricele
sfeclei
Densităţi
criticeFastac 10 CE
(0,1 l/ha)
-faza de răsărire în2 – 3 zile
Se vor controla permanent culturile în curs de răsărire şi se va interveni cu tratament.
3
Sfeclă
Porumb
Floarea
soarelui
16.05.2010 GărgăriţaDensităţi
critice
Calypso 40 SC(0,09 l/ha)
Mospilan 20 SG(0,1 Kg/ha)
-la depistare în 2 – 3
zile
Tratamentul se va executa în vetre cu atac pe sole unde nu s-a folosit sămânţătratată în acest scop.
4 Sfeclă 23.07.2010 Cecosporioza
Prevenire
a
infecţiilor
Tngo Super(1,0 l/ha)
Rias 300 EC(0,3 l/ha)
24 – 27iulie
Se va asigura o bună îmbaiere a plantelor.
5Culturle
agricole21.10.2010
Rozătoare
mici
PEDM
4 – 5
colonii/ha
Thionex 30 EC(3 litri la 300 litri apă pe
hectar)
La depăşirea
PED
Thionex 30 ECSe va aplica terestru de persoane autorizate.
6 Sfeclă 29.04.2011Puricele
sfeclei
Densităţi
critice
Fastac 10 CE(0,1 l/ha)
Karate 2,5 CE(0,3 l/ha)
Faza de răsărire în 2 – 3 zile
Se vor controla permanent culturile în curs de răsărire şi se va interveni cu tratament.
7 Sfeclă 30.07.2011 cercosporioza
Prevenire
a
infecţiilor
Rias 300 EC(0,3 l/ha)
Tngo Super(1,0 l/ha)
4 – 7 august
Se va asigura o bună îmbăiere a plantelor.
5.2. Producţii şi pierderi
72
Producţiile la sfecla pentru zahăr în cei trei ani de cercetare (2009, 2010 şi 2011) vor
fi prezentate în tabelul 5.3.
Tabelul 5.3.
Producţia totală din 2009 – 2011
AnulTotal Media
2009 2010 2011
34 46 37 117 39
5.3. Costuri şi profit
Costurile de producţie includ o serie vastă de cheltuieli pe care am grupat-o după criteriul
lucrări sau acţiuni. Costul va reprezenta media din cei trei ani de prachtică a cheltuielilor pe acelaşi
tip de lucrare.
Tabelul 5.4.
Costurile pentru tehnologia aplicată la sfecla pentru zahăr
Costurile pentru tehnologia aplicată la sfecla pentru zahăr
73
Număr
criteri
u
Veriga tehnologică
Valoarea
Ron/ha*(X)Număr
lucrari sau doză
1 Arat 180
2 Discuit (1 lucrare) 75*X
3 Pregătire patului germinativ 75
4 Semănat 55
5 Prăşit mecanic (1 lucrare) 28*X
6 Fertilizare foliară 95
7 Fretilizare (NPK) – 100Kg 243*X
8 Fertilizare (azotat de amoniu) – 100 Kg 200*X
9 Erbicidat 1150
10 Tratamente (boli şi dăunători) 360
11 Recoltat 980
Total Y
Y – reprezintă costul total în funcţie de X;
X – reprezintă numărul de lucrări de acelaşi fel sau numărul de doze de îngrăşăminte
Tabelul 5.5.
74
Costurile pentru tehnologia aplicată la sfecla pentru zahăr în anul
2009
Număr
criteri
u
Veriga tehnologică
Valoarea
Ron/ha * Număr
lucrari sau doză
1 Arat 180
2 Discuit (1 lucrare) 75*2
3 Pregătire patului germinativ 75
4 Semănat 55
0 5 Prăşit mecanic (1 lucrare) 28*3
6 Fertilizare foliară 95
7 Fretilizare (NPK) – 100Kg 243*4
8 Fertilizare (azotat de amoniu) – 100 Kg 200*2
9 Erbicidat 1150
10 Tratamente (boli şi dăunători) 360
11 Recoltat 980
Total 4473
Tabelul 5.6.
75
Costurile pentru tehnologia aplicată la sfecla pentru zahăr în anul
2010
Număr
criteri
u
Veriga tehnologică
Valoarea
Ron/ha * Număr
lucrari sau doză
1 Arat 180
2 Discuit (1 lucrare) 75*1
3 Pregătire patului germinativ 75
4 Semănat 55
5 Prăşit mecanic (1 lucrare) 28*2
6 Fertilizare foliară 95
7 Fretilizare (NPK) – 100Kg 243*4
8 Fertilizare (azotat de amoniu) – 100 Kg 200*2
9 Erbicidat 1150
10 Tratamente (boli şi dăunători) 360
11 Recoltat 980
Total 4370
Tabelul 5.7.
76
Costurile pentru tehnologia aplicată la sfecla pentru zahăr în anul
2011
Număr
criteriuVeriga tehnologică
Valoarea
Ron/ha * Număr
lucrari sau doză
1 Arat 180
2 Discuit (1 lucrare) 75*2
3 Pregătire patului germinativ 75
4 Semănat 55
5 Prăşit mecanic (1 lucrare) 28*1
6 Fertilizare foliară 95
7 Fretilizare (NPK) – 100Kg 243*3
8 Fertilizare (azotat de amoniu) – 100 Kg 200*2
9 Erbicidat 1150
10 Tratamente (boli şi dăunători) 360
11 Recoltat 980
Total 4417
Profitul anului 2009
77
Suprafaţa cultivată a fost de 80 ha.
Preţul de vânzare a fost 32 €/t, echivalentul a 139,20 RON;
Producţia anului 2009 a fost de 34 tone;
Costul producţiei pe anum 2009 a fost de 4473 RON;
Subvenţia pe hectar cultivat 600 €, echivalentul a 2610 RON;
Venituri pentru un hectar cultivat cu sfeclă este 7342,8 RON;
Profitul Brut obţinut la un hectar de sfeclă este 2869,8 RON;
Profitul pe întreaga suprafaţă cultivată cu sfeclă este 229.584 RON
Profitul anului 2010
Suprafaţa cultivată a fost de 35 ha.
Preţul de vânzare a fost 32 €/t, echivalentul a 139,20 RON;
Producţia anului 2010 a fost de 46 tone;
Costul producţiei pe anul 2010 a fost de 4370 RON;
Subvenţia pe hectar cultivat 620 €, echivalentul a 2697 RON;
Venituri pentru un hectar cultivat cu sfeclă este 9100,2 RON;
Profitul Brut obţinut la un hectar de sfeclă este 4730,2 RON;
Profitul pe întreaga suprafaţă cultivată cu sfeclă este 165.557 RON
Profitul anului 2011
Suprafaţa cultivată a fost de 28 ha.
Preţul de vânzare a fost 32 €/t, echivalentul a 139,20 RON;
Producţia anului 2011 a fost de 37 tone;
Costul producţiei pe anum 2011 a fost de 4417 RON;
Subvenţia pe hectar cultivat 620 €, echivalentul a 2697 RON;
Venituri pentru un hectar cultivat cu sfeclă este 7847,4 RON;
Profitul Brut obţinut la un hectar de sfeclă este 3430,4 RON;
Profitul pe întreaga suprafaţă cultivată cu sfeclă este 96.051,2 RON
78
CONCLUZII
1. În prezenta lucrare s-a realizat un studiu asupra principalilor dăunători ai culturii de sfeclă
pentru zahăr, avănd în vedere noţiuni teoretice şi practice in ceea ce priveşte modul de
răspăndire, descrierea, biologia şi ecologia lor, precum şi tehnica abordată în combaterea
acestora.
2. Pe parcursul efectuării studiului, s-a urmărit deasemenea punerea în evidenţă a metodei şi
mijlocului de combatere, luând în considerare şi tipul de atac pe care dăunătorii îl practică; s-a
constatat că este atacată în special suprafaţa foliară a sfeclei, cei mai sugestivi fiind răţişoara şi
gărgăriţa sfeclei, dar există şi o parte din totalitatea dăunăltorilor care atacă partea subterană a
sfeclei, reprezentanţi fiind cărăbuşul de mai, coropişniţa şi nematodul sfeclei.
3. Ca material de studiu, au fost luaţi în calcul 5 hibrizi de sfeclă pentru zahăr, cu tolranţă pentru
Rizomania şi Cercospora beticola, dintre care se evidenţiază hibridul Clementina, care prezintă
triplă toleranţă la bolile Rizomania, Rizoctomia şi Cercospora beticola.
4. Totodată s-a observat ca unii dăunători ai culturii de sfeclă pentru zahăr, se găsesc în asociere
cu specii înrudite sfecifice altor culturi. Dintre aceştia au putut fi identificaţi doi dăunători,
gărgăriţa cenuşie a sfeclei şi răţişoara sfeclei, care se găsesc în corelaţie cu un dăunător întâlnit
la cultura de porumb, şi anume răţişoara porumbului, respectiv cu unul din cultura de floarea-
soarelui, răţişoara frunzelor.
5. Toţi dăunătorii sfeclei pentru zahăr analizaţi în această lucrare, prezintă sensibilitate mai
crescută la mijloacele agrotehnice şi chimice de combatere, comparativ cu cele biologice. La
S.C. Cereal Agromas S.R.L. combaterea se realizează prin folosirea ciclului de rotaţie a
culturilor, distrugerea plantelor gazdă auxiliare cu ajutorul erbicidării şi praşilelor mecanice.
Ca metodă preventivă, unitatea de practică respectivă foloseşte seminţe drajate pentru
înfiinţarea culturilor de sfeclă pentru zahăr.
6. Având în vedere faptul că, pragul economic de dăunare, nu a fost atins niciodată în cei trei ani
de studiu, strategia de apărare unităţii înpotriva dăunătorilor a fost cea de combatere
79
preventivă, deci nu au fost aplicate tratamente chimice foliare pe parcursul întregii perioade de
vegetaţie.
7. În unrma acestei cercetări, s-a demonstrat că tratamentele preventive, la nivel de sămânţă, sunt
prioritare faţă de cele de combatere, înregistrănd o eficienţă mult mai ridicată, atât tehnică, cât
şi economică, în lipsa unei invazii.
80
BIBLIOGRAFIE
1. Baicu T. şi Săvescu A., 1978. Combaterea intergată în protecţia plantelor. Editura Ceres,
Bucureşti..
2. Baicu T. şi Săvescu A., 1986. Sisteme de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor pe
culturi. Editura Ceres, Bucureşti.
3. Boguleanu Ghe. şi colab., 1980. Entomologie agricolă. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
4. Filipescu C. şi colab., 1991. Entomologie. Lucrări practice. Prtea generală.
5. Filipescu C. şi colab., 1993. Entomologie agricolă. Editura Universitară Agronomică “Ion
Ionescu de la Brad”, Iaşi.
6. Iacob N. şi colab., 1978. Tratat de zoologie agricolă. Vol. I. ACADEMIA REPUBLICII
SOCIALISTE ROMÂNIA, Bucureşti.
7. Rogojanu V., 1979. Determinator pentru recunoaşterea dăunătorilor plantelor cultivate.
Editura Ceres, Bucureşti.
8. Perju T. şi colab., 1983. Entomologie agricolă. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
9. Perju T. şi colab., 1988. Entomofagiişi utilizarea lor în protecţia integrată a ecosistemelor
agricole. Editura Ceres, Bucureşti.
10. Perju T., 1995. Entomologie agricolă, componentă a protecţiei integrate a agroecosistemelor.
11. Robu T., 2011. Suport de curs. Fitotehnie.
12. Roşca I. şi colab., 2011. Tratat de entomologie generală şi specială. Editura ALPHA MDN,
Bucureşti.
13. Starodub V., 2008. Tehnologii în fitotehnie. Editura USAM, Chişinău.
14. Ştefan M. şi Constantinescu Emilia., 2011. Fitotehnie III – IV. Manual universitar pentru
învăţpmânt la distanţă. Craiova.
15. Tălmaciuc M., 2003. Protecţia plantelor entomologice. Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi
16. Tălmaciu M., 2005. Entomologie Agricolă. Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.
17. Zaharia M., 2011. Tehnologia culturilor de camp. Eitura “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.
81
18. Dan, “Istoria cercetărilor entomologice în România”,
http://cerculentomologilor.blogspot.ro/2011/05/istoria-cercetarilor-entomologice-in.html,
[accesat la 18.06.2012].
19. Gazeta de agricultură, http://www.gazetadeagricultura.info/plante-tehnice/1794-hibrizii-kws-de-
sfecla-de-zahar.html, [accesat la 12.06.2011].
20. KWS SEMINTE SRL, http://www.kws.ro/ca/fr/dftd/, [accesat la 12.06.2011].
21. MADR, http://www.madr.ro/pages/page.php?self=01&sub=0104&var=010402&art=0407,
[accesat la 2.06.2011].
22. MADR, http://www.zahar.ro/anonymous/download.ashx/SFECLA%20DE%20ZAHAR
%20material%20MADR.pdf, [accesat la 2.06.2011].
23. SC Bayer SRL, http://www.bayercropscience.ro/daunatori.php?action=categorie&cat=1,
[accesat la 12.06.2011].
82