George Cobuc

Doina

Copilo, tu eti gataDe-a pururea s plngi!i cnd eti trist, Doino,Tu inima ne-o frngi.Dar nu tiu cum, e bineCnd plngi, c-n urma taNoi plngem toi, i-amarulMai dulce ni-e aa.i toate plng cu tinei toate te-neleg,C-n versul tu cel jalnicVorbete-un neam ntreg.

Pe fete-n faptul seriiLe-ntmpini la izvor,Tu singur stpnPe sufletele lor.Le-nvei ce e iubireai rzi cu ochi irei,Deodat-apoi te-ntunecii cntece le-nvei:S cnte ziua-n lunci seara cnd se-ntorc,Cnd triste-n pragul tinziiStau singure i torc.

Cnd merg flci la oasteCu lacrimi tu-i petrecii stai cu ei, i-e milS-i lai pustii, s pleci.Cntnd le-aduci aminteDe-o fat din vecini,De mame i de-ogorulUmplut acum de spini.i cnd i-omoar doruli-n jurul tu se strng,Pui fluierul la guri cni, iar dnii plng.

E plin de oameni cmpul,Tu, Doino,-n rnd cu ei.Monegi i oameni tinerii tinere femeiAdun fnu-n stogurii snop din spice fac -Din scutece copilulCnd plnge-n shidacTe duci i-l joci pe braei-l culci apoi pe sn,i-i cni s-adoarm-n umbraCpielor de fn.

Din vi tu vezi amurgulSpre culmi naintnd,Pe coaste-auzi praiePrin noapte zgomotnd,i-asculi ce spune codrulCnd plnge ziua-ncetAh, toate, Doino, toateTe fac s fii poet.i, singur cu turma,Privind pierdut-n zriSpui munilor durereaPrin jalnice cntri.

Pe deal romnul arSlbit de-amar i frnt.Abia-i apas fieruln umedul pmnt.Tu-l vezi srman, i tremuriS-l mngi n nevoi.i mergi cu el alturiCntnd pe lng boi.Iar bieii boi se uitCu mil la stpn -Pricep i ei durereaSrmanului romn.

Eu te-am vzut odatFrumoas ca un sfnt,n jur stteau btrniiCu frunile-n pmnt.Cntai, ca-n vis, de-o lumeTrit-ntr-alte vremi,De oameni dragi, din groapPe nume vrnd s-i chemi.i-ncet, din vreme-n vreme,Btrnii-n jur clipeaui mnecile haineiLa ochi i le puneau.

Dar iat! Cu ochi tulburiTu stai ntre voinici,Te vd cum juri i blestemii pumnii i-i rdici!Pribegi de bir i clac,Copii fr noroc,Tu-i strngi n codru noapteaSub brazi pe lng foc.i cni cu glas slbatec,i-n jur ei cnt-n corCntri ntunecateCa sufletele lor.

Cnd tii haiduci n codruTe prinzi cu ei frtat,Li-ari poteci ascunse,Pe stnci le-aterni tu pat.Cnd pun picioru-n scar,ii roibul lor de fru;Grbit, cnd prind ei puca,Scoi plumbii de la bru:Iar cnd ochesc, cu hohotTu rzi, cci plumbii moiS-au dus n piept de-a dreptulSpurcatului ciocoi.

Ai ti suntem! StriniiTe-ar pierde de-ar putea;Dar cnd te-am pierde, Doino,Ai cui am rmnea?S nu ne lai, iubito,De dragul tu trim:Sraci suntem cu toii,Sraci, dar te iubim!Rmi, c ne eti doamni lege-i al tu glas,nva-ne s plngemC-att ne-a mai rmas!