cost petru - rezumat
TRANSCRIPT
CUPRINS:
Capitolul 1 - Calitatea in constructii si standarde de calitate
1. Evolutia sistemelor calitatii
1.1. Definirea calitatii
1.2. Evolutia sistemelor calitatii
1.2.1. Evolutia conceptului de calitate
1.2.2. Clasificarea si evolutia sistemelor calitatii; categorii de sisteme ale
calitatii; abordari ale managementului calitatii; managementul calitatii in
constructii
2. Controlul calitatii contructiilor
2.1. Organismele de control ale statului, ale autoritatilor publice locale, ale
asociatilor profesionale
2.2. Actele de control. Cuantificarea calitatii controlului in constructii
2.3. Inspectoratul de stat in constructii: trecut, prezent si viitor
3. Legislatia privind calitatea contructiilor
3.1. Legislatia nationala raportata la calitatea constructiilor
3.2. Standarde europene si specificatii tehnice
3.2.1. Standarde pentru o piata unica
3.2.2. Organizatii internationale pentru standardizare si prescriptii tehnice
3.2.3. Organizatii nationale in unele state, membre ale uniunii europene
3.2.4 realizarea calitatii constructiilor in unele tari europene.
Capitolul 2 - Cauzele care pot conduce la degradarea construcţiilor şi tipurile de
avarii la elementele din beton
2.1. Aspecte generale
2.2. Probleme de durabilitate
2.2.1. Influenţa permeabilităţii asupra durabilităţii betonului
2.2.2. Influenţa gelivităţii asupra durabilităţii betonului
2.2.3. Influenţa carbonatării asupra durabilităţii betonului
2.2.4. Influenţa coroziunii chimice asupra durabilităţii betonului
2.2.5. Influenţa acţiunii corozive a acizilor asupra durabilităţii betonului
2.2.6. Influenţa reacţiilor alcali-agregate asupra durabilităţii betonului
2.2.7. Aprecierea durabilităţii betonului
2.3. Cauze care conduc la apariţia deteriorărilor
2.4. Factori de degradare şi avarii specifice
2.4.1. Generalităţi
2.4.2. Solicitări mecanice şi avarii specifice
2.4.3. Factori fizici şi avarii specifice
2.4.4. Factori chimico-biologici şi avarii specifice
2.4.5. Executarea necorespunzătoare a lucrărilor şi avarii specifice
Capitolul 3 - Aspecte privind comportarea cladirilor multietajate
avand diferite tipuri de sisteme structurale la tasari inegale, cedari
de reazeme si diferente de temperatura
3.1. Comportarea structurilor de cladiri la diferente de temperatura
3.1.1. Aspecte privind organizarea studiului
3.1.2. Aspecte privind raspunsurile structurale obtinute
3.2. Comportarea structurilor de cladiri la tasari inegale sau cedari de reazeme
3.2.1. Aspecte privind organizarea studiului
3.2.2. Aspecte privind raspunsurile structurale obtinute
Capitolul 4 - Aspecte privind modul in care avariile nesolutionate influenteaza
comportarea structurilor cladirilor multietajate la actiuni gravitationale si seismice
4.1. Comportarea structurilor in cadre de b.a. Ale cladirilor multietajate la degradari de
rigiditate
4.1.1. Aspecte privind organizarea studiului
4.1.2. Aspecte privind raspunsurile structurale obtinute
4.2. Comportarea structurilor duale de b.a. Ale cladirilor multietajate la degradari de
rigiditate
4.2.1. Aspecte privind organizarea studiului
4.2.2. Aspecte privind raspunsurile structurale obtinute
4.3. Comportarea structurilor duale de b.a. Ale cladirilor multietajate la practicarea
unor goluri de trecere in cazul refunctionalizarilor
4.3.1. Aspecte privind organizarea studiului
4.3.2. Cladire cu 5 niveluri
4.3.3. Cladire cu 10 niveluri
4.3.4. Aspecte privind raspunsurile structurale obtinute
4.4. Analiza privind comportarea planseelor cladirilor multietajate la practicarea unor
goluri in cadrul refunctionalizarii spatiilor existente
Capitolul 5 - Monitorizarea și investigarea construcțiilor
5.1 Noţiuni introductive
5.2 Etapele echipării cu aparatură pentru monitorizarea construcţiilor
5.3 Conţinutul proiectului de monitorizare a construcţiei
5.4 Stabilirea metodologiei de prelucrare şi interpretare a datelor
5.5. Metode de investigare și monitorizare a construcțiilor
5.5.1 Metode bazate pe analiza dinamică
5.5.2 Metode nedistructive
5.5.3 Metode semidistructive
5.5.4 Metode fizico-chimice
5.5.5 Metode electrice
5.5.6 Metode geodezice
5.6 Metode şi aparatură de experimentare pentru studiul stării de eforturi şi deformaţii
la elementele şi structurile din beton
5.6.1 Generalităţi
5.6.2 Măsurarea deformaţiilor specifice de exterior
5.6.3 Măsurarea deformaţiilor specifice în interiorul elementelor şi
structurilor din beton armat
5.6.4 Măsurarea deformaţiilor specifice ale armăturii
5.6.5 Măsurarea deplasărilor
5.6.6 Măsurarea forţelor
5.6.7 Măsurarea alunecărilor armăturii
5.6.8 Detectarea şi urmărirea fisurilor
5.6.9 Metode de studiu privind comportarea globală a structurilor
din beton armat
5.6.10 Metode semidistructive
5.7 Experimentările structurilor din beton armat la acţiuni dinamice şi de tip seismic
5.8. Metodologie pentru încercarea unor subansambluri structurale prin metoda
deplasărilor impuse
Capitolul 6 - Imbunatatirea calitatii constructiilor prin conceperea, elaborarea si
implementarea unui nou model de sistem de management al calitatii
6.1. Aspecte generale privind sistemele de management al calitatii
6.1.1. Reguli privind sistemele calitatii
6.1.2. Planificarea calitatii
6.1.3. Controlul calitatii
6.1.4. Imbunatarirea calitatii
6.2. Realizarea unui sistem de managementul calitatii (SMC)
6.2.1. Standardele iso 9000 – baza pentru realizarea sistemelor de
managementul calitatii
6.2.2. Etapele preliminare realizarii proiectului de smc
6.2.3. Etapele de initiere a proiectului de smc
6.2.4. Etapele de concepere a proiectului smc
6.2.5. Etapele de analiza a situatiei existente in organizatie
6.2.6. Etapele de elaborare a documentatiei smc
6.2.7. Etapele de implementare a smc
6.3 managementul calitatii totale (MCT) si principiile de baza ale calitatii totale
6.4 managementul activitatii organismului de control in constructii
6.4.1 cuantificarea calitatii controlului la realizarea constructiilor
6.4.2 aspecte privind organizarea si exercitarea controlului in Europa
6.4.3 propunere de dezvoltare a calitatii globale in constructii
Capitolul 7 - Concluzii si contributii personale
CAPITOLUL 1
CALITATEA ÎN CONSTRUCŢII ŞI STANDARDE DE CALITATE
1. SISTEME DE CALITATE. EVOLUTIE. DEFINITII.
1.1. DEFINIREA CALITĂŢII
Calitatea a evoluat, devenind din accesoriu al produselor un element organic
şi definitoriu al acestora.
Calitatea nu înseamnă „cel mai bun”, ci înseamnă „cel mai potrivit faţă de
necesităţile clientului şi faţă de costuri”.
Acesta e sensul modern al calităţii : specificaţiile produsului trebuie să
coresoundă cerinţelor şi aşteptărilor clienţilor. Calitatea nu trebie să fie nici mai mult,
nici mai puţin decât aşteptările explicite sau implicite ale clientului (fig. 1.1).
Conform SR EN ISO 9000 : 2006, calitatea este măsura în care un
ansamblu de caracteristici intrinseci (proprii şi permanente) îndeplineşte un set
de cerinţe.
La nivel mondial, s-a mers pe linia unicităţii calităţii, care este pusă în relaţie
directă cu costul şi cu termenul de livrare sau de prestare (fig. 1.2).
Fig. 1.1 Trei ipostaze ale calităţii produselor şi serviciilor, conform diagramei Euler
Legendă :
I - calitate cerută şi aşteptată de client (“necesităţi”/”cerinţe”)
II - calitate proiectată (“specificaţii”)
III - calitate realizată (conformitatea produsului şi serviciului cu calitatea
proiectată)
A - non - calitate
B - supracalitate
C - calitate aleatorie
e - discrepaţa dintre aşteptări şi realitate
d1, d2 - diferenţe
1 - necesităţi /cerinţe nesatisfăcute (inovaţii posibile)
2 - supracalitate pretinsă
3 - risipă/pierderi (reprezintă calitate realizată dar necerută de client şi
neprevăzută în specificaţii
Fig. 1.2 Triunghiul excelenţei calităţii unui produs sau serviciu
Privitor la noţiunea de client, în construcţii aceasta are atât înţeles individual,
cât şi colectiv. În primul caz este vorba despre investitor sau beneficiar (persoană
fizică sau juridică), iar în al doilea despre întreaga societate.
1.2. EVOLUTIA CONCEPTULUI DE CALITATE
Noţiunea de calitate s-a conturat pe parcursul istoriei omenirii, din
preocuparea oamenilor pentru a realiza şi a utiliza unelte, hrană, adăposturi,
îmbrăcăminte şi altele, cât mai bune şi cât mai eficiente.
Există, urme şi documente din antichitate de la sumerieni, chinezi, egipteni,
greci, romani ş.ă., informaţii privind preocupările conducătorilor şi filozofilor
referitoare la calitate în domeniile armelor, construcţiilor, corăbiilor, vaselor şi
instrumentelor casnice ş.a.
Spre sfârşitul secolului XVII – lea şi începutul secolului al XVIII – lea are loc o
primă creştere notabilă a interesului privind calitatea. Acest salt a fost determinat de
trecerea de la producerea artizanală, la o producţie manufacturieră în ateliere în care
se executau produse de serie mică sau unicate.
1.2.1 Clasificarea sistemelor calităţii
Conceptul de calitate, a evoluat în strânsă dependenţă cu nivelul general de
dezvoltare economico – socială a societăţii din ţara respectivă şi, în mod special, cu
nivelul de dezvoltare al producţiei industriale.
Analizând evoluţia sistemelor calităţii din punct de vedere al modului de
abordare şi gestionare a calităţii se poate face următoarea clasificare:
- Sistem al calităţii prin inspecţia finală
- Sistem al calităţii prin controlul calităţii
- Sistem al calităţii prin asigurarea calităţii;
- Sistem al calităţii totale.
În schema din fig. 1.4 sunt redate cele patru categorii de sisteme ale calităţii,
precum şi modul în care acestea au evoluat în timp în funcţie de evoluţia pieţei.
Un dintre problemele fundamentale ale tuturor sistemelor calităţii reprezentate,
prin perspectiva dezvoltării economico-sociale a lumii, aşa cum reiese din fig. 1.5,
este aceea a controlului calităţii.
Fig. 1.3 Reprezentarea “spiralei calităţii”
Noţiunea de „ controlul calităţii ” reprezintă totalitatea metodelor,
mijloacelor şi activităţilor cu caracter operaţional utilizate în vederea realizării
cerinţelor referitoare la calitate.
Exista cinci mari categorii de control al calităţii :
- controlul executantului direct;
- controlul şefului de formaţie sau al maistrului;
- controlul independent specializat (controlul tehnic de calitate – CTC);
- controlul statistic complex;
- controlul total al calităţii.
Fig. 1.4 Reprezentare grafică a categoriilor de sisteme ale calităţii
Fig. 1.5 Dezvoltarea în timp a metodelor de control al calităţii
Calitatea are trei dimensiuni principale, aşa cum rezultă (fig. 1.6):
- dimensiunea tehnică;
- dimensiunea economică;
- dimensiunea socială şi ecologică.
Fig. 1.6 Reprezentarea grafică a celor trei dimensiuni ale calităţii
OA – dimensiunea tehnică; OB – dimensiunea economică; OC – dimensiunea
socială şi economică.
1.2.2. Aspecte ale managementului calitatii
Managementul Calităţii Totale (TQM) reprezintă „ un mod de management
focalizat pe problematica calităţii, care se bazează pe participarea tuturor membrilor
organizaţiei şi care are drept scop realizarea succesului pe termen lung, prin
satisfacerea clientului concomitent cu obţinerea de avantaje şi satisfacţii, atât pentru
toţi membrii organizaţiei, cât şi pentru societatea civilă în ansamblul acesteia ”.
1.2.3. Managementul calitatii in constructii
În funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, conducerea şi asigurarea
calităţii se aplică prin :
a). Sistemul de management al calităţii, conceput şi documentat pe baza
standardelor ISO 9000: pentru construcţii cu categoria de importanţă A
(excepţională), B (deosebită), C (normală) finanţate de stat;
b). Planul calităţii, întocmit şi aplicat pentru lucrări cu categoria de importanţă
normală (C);
c). Atribuţiile responsabilului tehnic cu execuţia atestat, la construcţii de
importanţă redusă (D);
2. CONTROLUL CALITĂŢII CONSTRUCŢIILOR
2.1. ORGANISMELE DE CONTROL
2.1.1 Rolul statului in activitatea de control
Rolul statului se realizează printr-o multitudine de procese :
- legiferare şi reglementare;
- atestare şi autorizare;
- control (iclusiv avizarea şi aprobarea);
- protecţie socială.
2.1.2 Rolul autorităţilor publice locale
Implicarea directă a autorităţilor se manifestă în cadrul :
- Procesului de recepţie a lucrărilor de construcţii;
- Procesului de autorizare a lucrărilor de construcţii.
Implicarea indirectă se manifestă prin rolul în implementarea locală a politicilor
şi programelor de dezvoltare durabilă, în reglementarea urbanistică, etc.
2.1.3 Rolul asociaţiilor profesionale din construcţii
Asociaţiile profesionale din construcţii grupează specialiştii din domeniu,
pentru a le reprezenta interesele în relaţia cu statul şi cu celelete grupări profesionale
din ţară sau străinătate. Asociatiile profesionale se implică în activităţi de:
reglementare (participă la elaborarea normelor), control (autocontrol) şi garantare a
calităţii, iniţiativă legislativă în domeniu; partener social în dialogul cu autorităţile
statului, reprezentare externă (schimb de experienţă,recunoaştere a competenţei şî
diplomelor).
2.1.4 Rolul organismului de control privat
Există cerere de control peste nivelul furnizat de stat şi există cerere de
garantare materială efectivă, pe care statul nu le oferă prin controlul său de calitate
în construcţii. Organismul de control privat trebuie sa isi asume:
- controlul privind nivelul la care sunt satisfăcute de către produsul
„construcţie” cerinţele esenţiale de performanţă, nivel cerut prin contract şi
superior celui reglementat;
- controlul privind nivelurile de performanţă la care sunt satisfăcute oricare
exigenţe de performanţă ale construcţiei şi care au fost prevăzute prin
contract;
- garantarea materială a calităţii produsului „ construcţie ” în faţa
investitorului.
2.2. ACTELE DE CONTROL. APRECIEREA CANTITATIVA A CALITĂŢII CONTROLULUI ÎN
CONSTRUCŢII
Controlul calităţii poate fi efectuat de către: stat; factorii implicaţi în toate
etapele din cadrul ciclului de existenţă al construcţiilor; organismul de control privat
(de consultaţă).
Controlul statului se exercită de inspectoratul de Stat în Construcţii;
Organismul de control privat poate acţiona doar în baza contractului încheiat
cu beneficiarul controlului de calitate, în concordanţă cu prevederile clauzelor.
2.3. INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII, TRECUT, PREZENT, VIITOR
Se menţionează, ca un element pozitiv, faptul că Inspecţia de Stat în
Construcţii a creat începând cu anul 1986, un sistem de autorizare a laboratoarelor
de încercări în construcţii, care a constituit o primă fază în ordonarea activităţii în
acest domeniu.
În 1995 a fost adoptată Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, lege
modernă care introduce concepţia europeană în domeniul calităţii, prevede
obligativitatea adoptării unui system propriu de asigurare a calităţii de către toţi
factorii implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor.
Acţiunile de control au cuprins o sferă din ce în ce mai largă de activităţi în
proiectare, execuţie, exploatare, autorităţi publice locale, laboratoare de
încercări, producători şi furnizori de materiale de construcţii, etc.
În anul 2001, Inspectoratul de Stat în Construcţii devine instituţie publică cu
personalitate juridică, din 2003 funcţionează în subordinea Autorităţii
Naţionale de Control, iar din 2004 în subordinea Primului Ministru.
Începând din 2010 funcţionează în subordinea Ministerului Dezvoltării
Regionale şi Turismului.
INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII asigură: controlul statului
privind respectarea reglementărilor în domeniul calităţii în construcţii, controlul
statului privind respectarea disciplinei în urbanism şi în amenajarea teritoriului.
Prin HG 622/2004, Inspectoratul de Stat în Construcţii este nominalizat ca
organul responsabil cu supravegherea pieţei de construcţii, componentă a
infrastructurii ce trebuie să asigure respectarea cerinţelor comunitare privind
libera circulaţie a mărfurilor.
Inspectoratul de Stat în Construcţii va urmări creşterea eficienţei activităţilor
desfăşurate privind prevenirea oricăror abateri de la prevederile reglemantate cu
efect negativ asupra calităţii construcţiilor, realizarea punerii în siguraţă a fondului
construit, implicându-se în continuare si în susţinerea cu fonduri a acţiunilor de
consolidare a monumentelor, îmbunătăţirea conţinutului normelor tehnice.
3. LEGISLAŢIA PRIVIND CALITATEA CONSTRUCŢIILOR
3.1. LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ RAPORTATĂ LA CALITATEA CONSTRUCŢIILOR
Sistemul naţional de asigurare a calităţii în construcţii se fundamentează pe
doi piloni: Directiva Europeană 89/106/CEE şi familia standardelor de calitate ISO
9000. Sistemul conceput în intervalul 1990 – 1992, formalizat prima oară prin O.G.
nr. 2/1994 şi apoi prin Legea nr. 10/1995, este clădit pe:
- Pachetul celor 6 cerinţe esenţiale ale construcţiilor, preluat din Directiva
UE;
- Sistemul calităţii în construcţii, avand 11 componente;
- Respunderile şi responsabilităţile ce revin factorilor implicaţi în
construcţii;
- Sancţionarea nerespectării legii;
- Atribuirea şi împărţirea competenţelor de control între numeroşi factori,
printre care şi organul specializat al statului, Inspectoratul de Stat în
Construcţii ISC.
Se cunoaşte că legislaţia românească este concepută şi construită după
modelul francez.
Dacă Legea Spinetta apără interesele consumatorului, Legea nr. 10/1995 se
doreşte obiectivă şi neutră, reglementând şi apărând în mod egal interesele
participanţilor la procesul de construire.
* *
*
In Anexa 1 se prezinta extrase din principalele legi referitoare la calitatea
constructiilor.
3.2. STANDARDE EUROPENE ŞI SPECIFICAŢII TEHNICE
Standarde pentru o Piaţă UNICĂ
Piaţa Unică Europeană devine realitate numai atunci când fabricanţii
lucrează cu standarde tehnice comune, pe care cei ce fac reglementările le acceptă
în legislaţie ca declaraţii privind cerinţele tehnice iar autorităţile publice le folosesc în
specificaţii. Noua Abordare a Pieţei Unice Europene este deci bazată pe următoarele
principii :
- atunci când legislaţia europeană se referă la specificaţii tehnice, de obicei asta
înseamnă standarde europene armonizate;
- în general, standardele europene armonizate vor fi scrise în termini de
performanţă şi nu prescriptivi;
- funcţie de scop, standardele pot specifica diferite nivele de performanţă;
- cei responsabili pentru reglementări naţionale pot selecta nivele sau clase de
performanţă din standardele europene armonizate, legate de condiţiile locale
şi cerinţele de reglementare existente.
Un marcaj CE, aplicat de către fabricant pe un produs, va demonstra celor
responsabili pentru punerea în aplicare a reglementărilor naţionale, că una sau mai
multe din cerinţele esenţiale sunt satisfăcute în modul specificat şi că produsul poate
fi pus pe piaţă.
Faptul că un produs poartă marcajul CE înseamnă că, dacă e folosit corect,
satisface reglementările.
De obicei standardele europene vor avea două părţi :
o parte armonizată, referitoare la una sau mai multe cerinţe esenţiale deci la
cerinţele de sănătate şi siguranţă ale reglementărilor naţionale, costul
elaborării fiind suportat de către Comisie;
o parte neamortizată, ce acoperă cerinţele nereglementate, de obicei
comerciale, al căror cost de elaborare revine industriei europene, direct sau
prin contribuţii la organismele naţionale de standardizare.
3.2.2. ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE pentru standardizare şi prescripţii
tehnice
In Anexa 2 sunt prezentate câteva organizaţii internaţionale.
CAPITOLUL 2 CAUZELE CARE POT CONDUCE LA DEGRADAREA CONSTRUCŢIILOR ŞI
TIPURILE DE AVARII LA ELEMENTELE DIN BETON
2.1. ASPECTE GENERALE
Termenul de durabilitate este definit ca fiind capacitatea unui material de a-şi păstra
proprietăţile fizico-chimice şi mecanice în timp, la acţiunea distructivă şi agresivă a mediului
exterior, care provoacă degradări şi uneori distrugeri ale elementelor de construcţii.
Betonul se poate defini ca "un material compozit obţinut din amestecuri artificiale,
bine omogenizate, care după întărire are un aspect de conglomerat, cu rezistenţe mecanice şi
fizico-chimice".
Studiul durabilităţii betonului implică o analiză a conglomeratului, dar şi a
componenţilor săi, separat. De aceea, în cazul betonului, se iau în considerare atât cauzele
externe, din mediul de expunere, dar şi cauzele interne, din interiorul masei compozite.
2.2. PROBLEME DE DURABILITATE
Se vor prezenta succint anumite posibile cauze cu influenţe negative asupra
durabilităţii betonului:
2.2.1. Influenţa permeabilităţii asupra durabilităţii betonului Analizând enumerarea acestor cauze, se remarcă faptul că majoritatea evoluează în
funcţie de o caracteristică a betonului întărit - permeabilitatea. Deci, pentru problema
durabilităţii betonului, permeabilitatea devine poate cea mai importantă condiţie.
Pentru construcţiile din beton care trăiesc în medii de expunere nocive, obţinerea unor
betoane cu grad scăzut de permeabilitate este esenţială. De asemenea, în cazul betoanelor
utilizate la lucrări de reparaţii sau consolidări, compactitatea este un factor important, fiind
legată de calitatea aderenţei betonului vechi la betonul nou.
Din acest motiv, utilizarea unor compoziţii a căror lucrabilitate este obţinută prin
metode moderne utilizând aditivii (aditivi superplastifianţi, aditivi antrenori de aer, aditivi
impermeabilizatori, aditivi dispersanţi) şi nu prin sporirea cantităţii de apă, este o cerinţă
obligatorie, mai ales în tehnologiile de consolidare (fig.2.2.1).
Efectul super-plastifianţilor asupra lucrabilităţii betonului (fig.2.2.1):
- Îmbunătăţirea lucrabilităţii prin creşterea valorii tasării, la raport egal de A/C;
- Îmbunătăţirea lucrabilităţii şi reducerea raportului A/C;
- reducerea raportului A/C, la tasare egală.
fig.2.2.1
2.2.2. Influenţa gelivităţii asupra durabilităţii betonului
Gradul de gelivitate (rezistenţa la îngheţ-dezgheţ), se defineşte prin numărul de cicluri
de îngheţ-dezgheţ succesive, pe care epruvetele de beton le poate suporta:
- fără ca reducerea rezistenţei la compresiune să fie mai mare de 25% sau
- modulul de elasticitate să nu fie redus cu mai mult de 15%, comparativ cu
epruvetele martor.
Astfel, betoanele întărite se clasifică după criteriul gelivităţii în trei clase: G50; G100;
G150.
fig.2.2.2
Factorii cei mai importanţi în îmbunătăţirea comportării betonului la îngheţ-dezgheţ
sunt:
- tratarea betonului după punerea în lucrare, prin menţinerea umidităţii;
- menţinerea raportului A/C în limitele admise (fig.2.2.2; fig.2.2.3; fig.2.2.4),
- existenţa în masa betonului a unui volum corespunzător de aer antrenat (aditivi
antrenori de aer), etc.
2.2.3. Influenţa carbonatări asupra durabilităţii betonului
Fig. 2.2.3.
Fig. 2.2.4.
Viteza fenomenului de carbonatare este accelerată de prezenţa adaosurilor active din
ciment şi micşorată de creşterea dozajului de ciment (fig.2.2.5.).
fig.2.2.5.
La dozaje de ciment de circa 280-300 kg/m
3, viteza fenomenului de carbonatare este
redusă în primele 12 luni şi tinde să se micşoreze datorită fenomenului de mărire a
impermeabilităţii (fig.2.2.5. şi fig.2.2.6.).
fig.2.2.6
De asemenea, viteza de carbonatare creşte odată cu creşterea raportului A/C, care duce
la creşterea porozităţii generale (fig.2.2.7).
fig.2.2.7
2.2.4. Influenţa coroziunii chimice asupra durabilităţii betonului
2.2.4.1. Generalităţi
Uneori, în timpul vieţii construcţiilor, factorii agresivi din mediu îşi pot modifica
intensitatea şi viteza; alteori se poate modifica chiar şi natura agresivităţilor, proiectarea
iniţială a construcţiei nemaifiind conform cu noua realitate.
2.2.4.2. Tipuri principale de coroziuni
În cele ce urmează voi analiza numai trei tipuri de coroziuni chimice:
Coroziunea sulfatică
Coroziunea magneziană
Coroziunea carbonică
2.2.5. Influenţa acţiunii corozive a acizilor asupra durabilităţii betonului
Acţiunea corozivă a acizilor are loc în medii cu pH < 6,5. Acizii se găsesc în general
în ape (naturale, reziduale, industriale). Dintre cei mai des întâlniţi se pot aminti: clorhidric,
sulfuric, sulfuros, azotic, fluorhidric, acetic, Iactic, formic, humic, produse din fermentaţii,
etc.
În zonele carbonifere poate acţiona chiar CO2 liber şi apele minerale. Pericolul apare
atunci când masa de beton are în volumul său o suficientă reţea de microfisuri, care va
permite infiltrarea acestor acizi până la armătură. Corodarea armăturii va conduce şi la
dislocări în straturile de acoperire cu beton.
2.2.6. Influenţa reacţiilor alcali-agregate asupra durabilităţii betonului
Agregatele care conţin bioxid de siliciu activ, reacţionează cu alcaliile din ciment.
Produşii de reacţie sunt geluri care au proprietatea de a se umfla considerabil în prezenţa
umidităţii. Deci deteriorarea betonului se realizează prin expansiune.
În concluzie, specialiştii au grupat sintetic, unii din factorii care influenţează pozitiv şi
negativ rezistenţele betoanelor la acţiuni chimice agresive, conform tabelului 2.2.2.
Tabel 2.2.2
Factori cu influenţa nefavorabilă
(accentuează deteriorarea)
Factori cu influenţa favorabilă (măresc
rezistenţa la acţiuni chimice şi contribuie la
reducerea deteriorărilor)
Temperaturi ridicate Reducerea la maximum posibil a raportului
A/C
Viteze mari ale fluidelor conţinând Alegerea corectă a tipului de ciment
Tabel 2.2.2
Factori cu influenţa nefavorabilă
(accentuează deteriorarea)
Factori cu influenţa favorabilă (măresc
rezistenţa la acţiuni chimice şi contribuie la
reducerea deteriorărilor)
substanţe agresive
Compactarea necorespunzătoare a
betonului Absorbţia redusă de apă
Tratarea necorespunzătoare a
betonului Gradul de impermeabilitate cât mai ridicat
Alternanţa umezirii cu uscarea Protecţia adecvată a betonului în funcţie de
tipul şi intensitatea agresivităţii Coroziunea oţelului pentru armare
2.3. CAUZE CARE CONDUC LA APARIŢIA DETERIORĂRILOR
2.3.1. Cauze datorate calităţii necorespunzătoare a proiectării
- datele iniţiale incomplete sau inexacte asupra caracteristicilor geologice şi
geotehnice ale terenului de fundare (sondaje geotehnice insuficiente sau lipsa lor);
- necunoaşterea, cunoaşterea incorectă sau cunoaşterea insuficientă a condiţiilor de
exploatare;
- stabilirea incorectă sau parţială a solicitărilor fizico-mecanice;
- combinaţii de solicitări incorecte sau insuficiente;
- stabilirea incorectă a schemelor statice de calcul, a evaluării încărcărilor şi
modului de acţiune şi distribuire a lor;
- calcule greşite, incorecte sau incomplete;
- utilizarea unor sisteme constructive noi şi a unor materiale recente, insuficient
experimentate şi studiate;
- modificarea unor aspecte în proiectul de execuţie / consolidare, în timpul
executării lucrărilor;
- nerespectarea prescripţiilor tehnice prevăzute în actele normative specifice;
- slaba corelare dintre proiectele de specialitate ale proiectului de execuţie;
- neverificarea calităţii lucrărilor executate de către proiectant, etc.
2.3.2. Cauze datorate calităţii necorespunzătoare a executării lucrărilor
- utilizarea unor materiale necorespunzătoare din punct de vedere al tipului şi al
calităţii;
- utilizarea unei tehnologii neconforme cu ceea ce impune proiectul de execuţie;
- nerespectarea parţială sau integrală a proiectului de execuţie;
- aplicarea incorectă a tehnologiilor;
- nerespectarea tuturor instrucţiunilor şi recomandărilor tehnice, începând cu
alegerea materialelor, prepararea, transportul, manipularea, punerea în lucrare şi
tratarea ulterioară a materialelor;
- lipsa competenţei în timpul execuţiei sau lipsa sistemului de verificare a calităţii
lucrărilor executate;
- lucrări realizate defectuos ce devin ascunse, neverificate înainte de execuţie;
- deficienţe mari la recepţionarea lucrărilor, etc. 2.3.3. Cauze datorate condiţiilor de exploatare necorespunzătoare
- modificarea destinaţiei construcţiilor (ceea ce conduce la modificarea solicitărilor
fizice, chimice, mecanice);
- modificarea condiţiilor de exploatare;
- exploatarea neraţională a instalaţiilor şi maşinilor generatoare de vibraţii sau
şocuri;
- întreţinerea necorespunzătoare a construcţiilor;
- neglijarea măsurilor de observare şi control;
- ne-repararea la timp a eventualelor degradări;
- neeliminarea cauzelor ce pot provoca degradări, etc.
2.3.4. Cauze datorate efectelor extraordinare externe
- catastrofe naturale (seisme, inundaţii, incendii, furtuni foarte puternice,
bombardamente, etc.);
- calamităţi locale (explozii);
- modificări ale terenului de fundare (tasări importante, alunecări de teren);
- acţiunea puternică a unor agresivităţi chimice (datorate unor cauze excepţionale)
şi a unor agresivităţi biologice;
- influenţa factorilor climatici;
- cauze datorate modificărilor fizico-chimico-mecanice sau funcţionale, din cauza
îmbătrânirii materialelor, etc.
2.4. FACTORI DE DEGRADARE ŞI AVARII SPECIFICE
2.4.1. Generalităţi
Principalele forme de degradare a elementelor din beton armat se regăsesc într-unul
din aspectele:
- fisurare,
- strivire,
- dislocare-dezagregare,
- segregare.
- zone de beton degradate, goluri, cu sau fără obiecte nedorite înglobate.
Trebuie remarcat de la început că fiecare dintre aceste simptome îmbracă forme
multiple şi grade diferite de evoluţie, fiecare caz în parte fiind efectiv particular. Forma de
degradare poate fi întâlnită ca fiind reprezentată numai printr-un singur simptom sau o
combinaţie de mai multe. De aceea, tipurile de avarii prezentate, nu sunt obligatoriu rezultatul
unei singure cauze (de exemplu o cauză fizică), ci pot fi constituite dintr-un ansamblu de
cauze (de exemplu fizică + chimică + mecanică).
2.4.2. Solicitări mecanice şi avarii specifice
fig.2.4.1.
Fisură cu deschidere mică (<= 0,5 mm), perete din beton
fig.2.4.2.
Fisură cu deschidere medie (0,5–2 mm), placă balcon
fig.2.4.3.
Fisură cu deschidere mare (>2 mm), stâlp din beton armat
fig.2.4.5.
Defecte de execuţie. Planşeu peste o grindă segregată din beton armat
2.4.3. Factori fizici şi avarii specifice
2.4.3.1. Avarii produse de variaţiile de temperatură atmosferică şi diferenţelor
de temperatură de pe feţele elementelor de beton
Temperaturile exterioare atmosferice au efecte asupra elementelor de construcţie, în
funcţie de intensitatea cu care acţionează (zona geografică), perioada în care acţionează şi
natura materialelor din care sunt executate construcţiile.
Câteva exemple în acest sens pot fi amintite:
elementele de tip dală, suferă dilatări sau contracţii în funcţie de anotimp.
Deformaţiile fiind împiedicate din frecările cu solul sau din blocaje la capete, apar
fisuri în element;
zidurile la parter, au tendinţa de a-şi modifica sezonier lungimea. Dacă sprijină, de
exemplu pe grinzi de subsol, acestea au tendinţa de dilatare mai redusă datorită
poziţiei lor sub nivelul terenului (temperatură constantă). Deformaţiile fiind diferite
apar fisuri în zona de legătură (fig.2.4.20.);
se pot întâlni deteriorări din variaţii de temperatură, în mod frecvent, în toate
cazurile de contact cu acoperişul;
un alt caz generator de avarii provine din diferenţele de temperaturi pe feţele
opuse ale elementelor.
Cel mai elocvent este exemplul planşeelor-terasă. Iarna, intradosul plăcii este încălzit
de mediul interior al clădirii, iar extradosul poate fi supus la temperaturi scăzute din condiţii
atmosferice sau invers pe perioada verii.
2.4.4.1. Avarii produse de coroziunea armăturilor
Definiţia coroziunii poate fi dată ţinând seama de schimbarea prin care trece metalul,
de la condiţia sa elementară la cea combinată complexă. Coroziunea metalelor se realizează
prin formarea oxidului în contact cu aerul sau a ruginii (oxidului hidros) în contact cu apa sau
atmosfera umedă.
De menţionat este faptul că procesul de coroziune a oţelului este însoţit, în general de
o mărire a volumului acestuia (volumul oxidului, provenit din coroziune este de circa 2 ori
mai mare decât cel al metalului din care provine) fapt care conduce la exercitarea unor
presiuni asupra betonului adiacent armăturii şi respectiv la apariţia unor eforturi de întindere
în masa acestuia. Atunci când aceasta depăşeşte valoarea rezistenţei la întindere a betonului se
declanşează procesele de fisurare a betonului din stratul de acoperire, fenomen care
favorizează accelerarea procesului de coroziune. În cele mai multe din cazuri, stratul de
acoperire a betonului poate fi îndepărtat, armătura ajungând sa fie lipsită de protecţie
(fig.2.4.21, fig.2.4.22).
Din fericire, conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor
proceselor care tind să-i reducă la starea naturală. Paradoxal, reacţia iniţială a metalului cu
mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă protectoare de produşi de
coroziune foarte subţire. Aceasta protejează suprafaţa metalului de mediu şi dă posibilitatea
miezului metalului să rămână perfect stabil, atâta timp cât pelicula protectoare nu este
compromisă. Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei pelicule protectoare (fig.2.4.23.
şi fig.2.4.24.).
fig.2.4.21
Din fericire, conversia acestor metale este oprită tocmai de începuturile stadiilor
proceselor care tind să-i reducă la starea naturală. Paradoxal, reacţia iniţială a metalului
cu mediul înconjurător produce în cele mai multe cazuri o peliculă protectoare de produşi
de coroziune foarte subţire. Aceasta protejează suprafaţa metalului de mediu şi dă
posibilitatea miezului metalului să rămână perfect stabil, atâta timp cât pelicula
protectoare nu este compromisă. Coroziunea rezultă tocmai din penetrarea acestei
pelicule protectoare (fig.2.4.23. şi fig.2.4.24.).
fig.2.4.22
Dacă metalul este expus unui mediu coroziv cum ar fi apa marină, pelicula lui
protectoare poate fi distrusă prin dizolvarea oxidului sau prin penetrarea zonelor lui slabe.
Atunci metalul începe să se transforme şi ajunge în stadiul lui natural care este un produs de
coroziune sfărâmicios sau sub forma unei săruri care se dizolvă.
fig.2.4.23 fig.2.4.24
Dizolvarea peliculei de produşi de coroziune prin degradarea uniformă a metalului
reprezintă fenomenul de coroziune continuă. Prin contrast, un atac care are loc datorită cedării
stratului protector a unor armături sau structuri metalice, are ca rezultat o formă de coroziune
denumită coroziune discontinuă (în puncte). Acest tip de coroziune poate penetra suprafeţele
elementelor metalice indiferent de grosimea acestora. Coroziunea în puncte apare nu numai
datorită degradării suprafeţei protectoare ci şi datorită formării unor cruste cu produşi de
coroziune care sunt substanţe chimice cu concentraţii mari care pot contribui la dezvoltarea
acestor puncte.
2.4.5. Executarea necorespunzătoare a lucrărilor şi avarii specifice
2.4.5.1. Avarii datorate fenomenului de segregare a betonului
Fenomenul de segregare superficial sau în masa betonului, apare atunci când acesta
este în stare proaspătă. Segregarea este definită ca separarea constituenţilor unui amestec
compozit, astfel încât distribuţia acestora în masa betonului nu mai este uniformă.
Ea poate fi întâlnită sub două aspecte:
- segregare determinată de tendinţa granulelor mari de a se separa;
- separarea pastei de ciment cu apa din amestec.
Cauzele principale care favorizează segregarea sunt:
- compoziţie necorespunzătoare;
- transportul betonului care poate duce la apariţia segregărilor interioare şi
exterioare;
- căderea betonului de la înălţimi mari, descărcări în faţa unui obstacol, frecări
mari;
- compactarea necorespunzătoare (utilizarea unei tehnologii necorespunzătoare sau
aplicare necorespunzătoare a acesteia);
- depăşirea timpului maxim de amestecare .
În urma acestor fenomene, betonul poate suferi următoarele degradări ce conduc la
scăderea rezistenţelor mecanice, a rezistenţelor la îngheţ-dezgheţ, mărirea permeabilităţii,
reducerea conlucrării armăturii cu betonul şi reducerea durabilităţii:
o porozitate accentuată;
o cuiburi de agregate necimentate;
o armături neprotejate;
o goluri şi caverne.
CAPITOLUL 3 ASPECTE PRIVIND COMPORTAREA CLADIRILOR MULTIETAJATE
AVAND DIFERITE TIPURI DE SISTEME STRUCTURALE, LA TASARI INEGALE, CEDARI DE REAZEME SI DIFERENTE DE TEMPERATURA
3.1. COMPORTAREA STRUCTURILOR DE CLADIRI LA DIFERENTE DE TEMPERATURA 3.1.1. ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA STUDIULUI In Romania, alaturi de calculele specifice gravitationale si seismice, apar interesante si calcule la diferente de temperatura – in general intre zi si noapte. Diferentele de temperatura pot sa fie cuprinse intre 5 si 30°C. Pentru cuantificarea acestor aspecte s-a realizat un studiu parametric pentru cladiri avand doua tipuri de structuri: Cladiri cu structura din cadre de b.a.; Cladiri cu structura DUALA din b.a. Regimul de inaltime ales a fost cu 2, 4, 6, 8 si 10 niveluri, dar calculele se pot extinde in mod similar la o mai mare varietate. Diferentele de temperatura propuse
au fost t= 5; 10; 15; 20; 25 si 30°C. Structurile au fost conformate si dimensionate pentru preluarea actiunilor gravitationale si seismice specifice unui amplasament cu ag=0.24g si Tc=1.60 sec dar similar se poate extinde la fiecare dintre zonele seismice existente.
Structura in cadre din b.a Structura DUALA din b.a.
Structura in cadre din b.a. – 2 niv Structura DUALA din b.a. – 2 niv
Structura in cadre din b.a. – 4 niv Structura DUALA din b.a. – 4 niv
Structura in cadre din b.a. – 6 niv Structura DUALA din b.a. – 6 niv
Structura in cadre din b.a. – 8 niv Structura DUALA din b.a. – 8 niv
Structura in cadre din b.a. – 10 niv Structura DUALA din b.a. – 10 niv
3.1.2. ASPECTE PRIVIND RASPUNSURILE STRUCTURALE OBTINUTE In urma calculelor realizate s-au obtinut urmatoarele raspunsuri:
• Fortele axiale din grinzi practic nu depind de numarul de niveluri ale cladirii ci
numai de diferenta de temperatura si de coeficientul de dilatare termica al
materialului din care sunt alcatuite;
• Pentru grinzile corect conformate si dimensionate in concordanta cu calculele
gravitationale si seismice efectuate in prealabil, se constata ca:
• Pentru betoane avand rezistenta la intindere de 8-10 daN/cmp
armatura din grinzi rezultata din dimensionarile gravitationale/seismice
este capabila sa suporte intinderi provenite din diferente de
temperatura de pana in 5°C, indiferent de regimul de inaltime ales;
• Pentru betoane avand rezistenta la intindere de 12 daN/cmp armatura
din grinzi rezultata din dimensionarile gravitationale/seismice este
capabila sa suporte intinderi provenite din diferente de temperatura de
pana in 10°C, indiferent de regimul de inaltime ales;
• Pentru celelalte diferente de temperatura pe fiecare tip de beton rezulta
ca armatura din grinzi este insuficienta. De aceea se poate declara ca
sunt necesare calcule suplimentare pentru determinarea armaturilor
necesare in grinzi, care in afara de actiunile gravitationale/seismice sa
poata conferi sufucienta capacitate de rezistenta la intinderile rezultate
din diferente de temperatura.
• In aceste conditii, momentele capabile la capetele grinzilor cresc in
mod corespunzator si de aceea, in concordanta cu mecanismul de
disipare a energiei seismice, optim, in scopul mentinerii elementelor
verticale (stalpi/pereti) in domeniul elastic trebuiesc inevitabil sporite si
armaturile din acestia.
• Atat la grinzi cat si in elementele verticale, in functie de armaturile
longitudinale suplimentate, datorita cresterii fortelor taietoare asociate
se pune de asemenea problema cantitatii de armatura transversala
(etrieri).
3.2. COMPORTAREA STRUCTURILOR DE CLADIRI LA TASARI INEGALE SAU CEDARI DE REAZEME 3.2.1. ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA STUDIULUI Datorita terenului pe care o cladire este amplasata, in functie de diverse aspecte, in timp pot sa apara tasari inegale la fundatiile cladirii. De asemenease poate pune aceiasi problema in cazul cedarii unor reazeme, datorita exploziilor externe sau interne care pot sa apara. Pentru cuantificarea acestor aspecte s-a realizat un studiu parametric pentru cladiri avand doua tipuri de structuri: Cladiri cu structura din cadre de b.a.; Cladiri cu structura DUALA din b.a. Regimul de inaltime ales a fost cu 2, 4, 6, 8 si 10 niveluri, dar calculele se pot
extinde in mod similar la o mai mare varietate. Plaja de tasari aleasa a fost u= 0; 2.5; 5; 10 si 15 mm. S-a mers chiar pana la tasari de 40 mm pentru studiul placilor de plansee. Structurile au fost conformate si dimensionate pentru preluarea actiunilor gravitationale si seismice specifice unui amplasament cu ag=0.24g si Tc=1.60 sec dar similar se poate extinde la fiecare dintre zonele seismice existente.
Structura in cadre din b.a Structura DUALA din b.a.
Structura in cadre din b.a. – 2 niv Structura DUALA din b.a. – 2 niv
Structura in cadre din b.a. – 4 niv Structura DUALA din b.a. – 4 niv
Structura in cadre din b.a. – 6 niv Structura DUALA din b.a. – 6 niv
Structura in cadre din b.a. – 8 niv Structura DUALA din b.a. – 8 niv
Structura in cadre din b.a. – 10 niv Structura DUALA din b.a. – 10 niv
3.2.2. ASPECTE PRIVIND RASPUNSURILE STRUCTURALE OBTINUTE In urma calculelor realizate s-au obtinut urmatoarele raspunsuri:
• La structurile in cadre din b.a., in functie de tasarea diferentiata propusa,
cresterile momentelor incovoietoare pe grinzi, conform figurilor precedente,
pot sa fie cuprinse intre 100 si 750%.
• La structurile in DUALE din b.a., in functie de tasarea diferentiata propusa,
cresterile momentelor incovoietoare pe grinzi, conform figurilor precedente,
pot sa fie cuprinse intre 150 si 500%.
• La structurile in cadre se constata ca efectul tasarii este relativ local, in prima
deschidere/travee stanga/dreapta, pe cand la structurile DUALE, tasarea
unuia dintre pereti poate conduce la efecte semnificative pe aproape intreaga
structura.
• Efectele produse de tasarile inegale sau de cedarile de reazeme se
concretizeaza progresiv in: Deformatii in rigle/placi; Depasiri ale capacitatilor
de rezistenta ale grinzilor/riglelor respectiv ale placilor de planseu; Ruperi ale
grinzilor/riglelor si placilor care pot conduce la colaps partial sau/si progresiv.
• Reparatiile si consolidarile la elementele deteriorate sunt relativ greu de
executat, cu cat tasarile diferentiate sunt mai profunde.
CAPITOLUL 4 ASPECTE PRIVIND MODUL IN CARE AVARIILE NESOLUTIONATE INFLUENTEAZA COMPORTAREA STRUCTURILOR CLADIRILOR
MULTIETAJATE LA ACTIUNI GRAVITATIONALE SI SEISMICE 4.1. COMPORTAREA STRUCTURILOR IN CADRE DE B.A. ALE CLADIRILOR MULTIETAJATE LA DEGRADARI DE RIGIDITATE 4.1.1. ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA STUDIULUI In scopul determinarii raspunsurilor sistemelor structurale cu cadre din b.a. avand avarii nesolutionate, pentru cladiri multietajate, la actiuni seismice, s-au realizat modele de calcul structural pentru 2,4,6,8 si 10 niveluri. S-a considerat ca avariile si fisurile dezvoltate si nerezolvate ca degradari de rigiditate fata de rigiditatea initiala a elementelor structurale din b.a. Plaja de degradari de rigiditate considerata a fost: 0.2E, 0.3E, 0.4E, 0.5E, 0.6E, 0.7E, 0.8E, 0.9E (respectiv : 0.2G, 0.3G, 0.4G, 0.5G, 0.6G, 0.7G, 0.8G, 0.9G) fata de structura initiala pentru care s-a considerat valoarea E (respectiv G). Calculele s-au efectuat pentru o zona seismica cu acceleratia orizontala de proiectare ag=0.24g si perioada de colt Tc=1.6 sec. Aceste calcule pot sa fie extinse pentru toate zonele seismice din tara, dar au fost orientate catre Bucuresti.
Structura in cadre din b.a Structura DUALA din b.a.
Structura in cadre din b.a. – 2 niv Structura DUALA din b.a. – 2 niv
Structura in cadre din b.a. – 4 niv Structura DUALA din b.a. – 4 niv
Structura in cadre din b.a. – 6 niv Structura DUALA din b.a. – 6 niv
Structura in cadre din b.a. – 8 niv Structura DUALA din b.a. – 8 niv
Structura in cadre din b.a. – 10 niv Structura DUALA din b.a. – 10 niv
4.1.2. ASPECTE PRIVIND RASPUNSURILE STRUCTURALE OBTINUTE Asadar la structurile in cadre din b.a. se constata ca drifturile efective, indiferent de driftul admisibil in SLS (5‰ sau 8‰) pentru cladirile cu numarul de niveluri sub 4 (inclusiv) se incadreaza in limite la o degradare de rigiditate mai mica de 0.3E (si/sau G) inclusiv.
La cladirile cu 6-10 niveluri, drifturile efective se incadreaza in limite pentru o degradare de rigiditate mai mica sau egala cu 0.7E (si/sau G).
4.2. COMPORTAREA STRUCTURILOR DUALE DE B.A. ALE CLADIRILOR MULTIETAJATE LA DEGRADARI DE RIGIDITATE 4.2.1. ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA STUDIULUI In scopul determinarii raspunsurilor sistemelor structurale DUALE din b.a. avand avarii nesolutionate, pentru cladiri multietajate, la actiuni seismice, s-au realizat modele de calcul structural pentru 2,4,6,8 si 10 niveluri. S-a considerat ca avariile si fisurile dezvoltate si nerezolvate ca degradari de rigiditate fata de rigiditatea initiala a elementelor structurale din b.a. Plaja de degradari de rigiditate considerata a fost: 0.2E, 0.3E, 0.4E, 0.5E, 0.6E, 0.7E, 0.8E, 0.9E (respectiv : 0.2G, 0.3G, 0.4G, 0.5G, 0.6G, 0.7G, 0.8G, 0.9G) fata de structura initiala pentru care s-a considerat valoarea E (respectiv G). Calculele s-au efectuat pentru o zona seismica cu acceleratia orizontala de proiectare ag=0.24g si perioada de colt Tc=1.6 sec. Aceste calcule pot sa fie extinse pentru toate zonele seismice din tara, dar au fost orientate catre Bucuresti. 4.2.2. ASPECTE PRIVIND RASPUNSURILE STRUCTURALE OBTINUTE La structurile Duale din b.a. se constata ca drifturile efective, indiferent de driftul admisibil in SLS (5‰ sau 8‰) pentru cladirile cu numarul de niveluri sub 6 (inclusiv) se incadreaza in limite la o degradare de rigiditate mai mica de 0.3E (si/sau G) inclusiv.
La cladirile cu 8-10 niveluri, drifturile efective se incadreaza in limite pentru o degradare de rigiditate mai mica sau egala cu 0.7E (si/sau G).
4.3. COMPORTAREA STRUCTURILOR DUALE DE B.A. ALE CLADIRILOR MULTIETAJATE LA PRACTICAREA UNOR GOLURI DE TRECERE IN CAZUL REFUNCTIONALIZARILOR 4.3.1. ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA STUDIULUI In cazul refunctionalizarii cladirilor multietajate s-a considerat ca in timp apar ca fiind necesare practicarea unor goluri de trecere prin unii dintre peretii structurali existenti ai structurilor DUALE din b.a. In studiu s-au considerat cladiri cu 5 respectiv 10 niveluri cu practicarea de goluri la oricare dintre niveluri. Golurile au fost practicate: central, lateral (nesimetric) si lateral (simetric). In cele ce urmeaza sunt prezentate numai raspunsurile structurale obtinute pentru goluri practicate la baza (acolo unde toate eforturile sectionale de tip forte axiale, forte taietoare si momente incovoietoare sunt cele mai mari). 4.3.2. CLADIRE CU 5 NIVELURI
4.3.3. CLADIRE CU 10 NIVELURI
4.3.4. ASPECTE PRIVIND RASPUNSURILE STRUCTURALE OBTINUTE Pentru studiile de caz realizate in cazul refunctionalizarii cladirilor multietajate, cu structura DUALA, cu practicare de goluri de trecere in diferite pozitii, la diverse niveluri, s-a constatat ca daca se iau masuri de consolidare a zonelor de gol, prin „bordare”in varianta de b.a., influentele produse de acestea asupra comportarii de
ansamblu dar si de elemente structurale sunt sub 2%, atat din punct de vedere al modurilor fundamentale de vibratie cat si la drifturi respectiv eforturi sectionale. Desigur este vorba de un numar minimal de goluri (2-3) pe fiecare directie principala a cladirii. Distanta fata de capetele peretilor structurali in care aceste goluri se practica trebuie sa depaseasca circa 12-15% din lungimea totala a peretelui. 4.4. ANALIZA PRIVIND COMPORTAREA PLANSEELOR CLADIRILOR MULTIETAJATE LA PRACTICAREA UNOR GOLURI IN CADRUL REFUNCTIONALIZARII SPATIILOR EXISTENTE În studiul realizat, s-au considerat 3 structuri in cadre de beton armat dupa cum umeaza: P+1, P+3 si P+5; pe ambele directii avand 4 deschideri de 6 m fiecare si o inaltime de nivel de 3 m. Fiecare structura in parte a fost analizate pentru 3 zone seismice diferite: ag=0.16g; ag=0.24g si ag=0.32g. Stalpii au fost considerati in urma predimensionarii fiecarei structuri in parte cu urmatoarele dimensiuni: pentru P+1 - 35x35 cm; pentru P+3 - 50x50 cm iar pentru P+6 - 60x60 cm. Grinzile si placa au aceleasi dimensiuni pentru toate structurile datorita faptului
ca au aceleasi deschideri/suprafete: grinzile - 30x60 cm iar placile – 15 cm.
Placile de plansee au fost modelate de tip SHELL si discretizate in elemente
finite cu dimensiunile de 50x50 cm.
Golurile practicate sunt de minim 100x100 cm si sunt pozitionate dupa cum
sunt prezentate in Anexa 3.
Raspunsurile structurale obtinute sunt prezentate in Anexa 3.
• In cazul practicarii de goluri in placile de plansee, in urma tuturor analizelor
efectuate pe studiile de caz alese, s-au constatat următoarele aspecte:
Pentru modurile de vibratie, in functie de golul practicat, forma,
marimea si pozitia lui in structura apar doua situatii posibile:
Modurile proprii – ca forma si valori proprii, nu sunt
influentate de aceste goluri;
Primele doua moduri de vibratie se cupleaza, deplasarea de
translatie producandu-se practic pe diagonala si nu separat
pe fiecare dintre cele doua directii principale
Nu s-a gasit insa un tipar pentru tipul de gol si pozitia lui in structura pentru
care se produce cuplarea dintre primele doua moduri de vibratie.
Nu este influentata deplasarea maxima a structurii;
Valoarea maxima a driftului creste fata de structura fara gol cu maxim
0.1% ;
Forta taietoare de nivel scade cu maxim 0.1% ;
Se observa ca dupa practicarea golurilor nu cresc momentele
incovoietoare.
Se recomanda realizarea unui gol mai mare cu circa 20-25 cm de
fiecare parte, cu pastrarea armaturilor si crearea unui fel de bordaj,
pentru asigurarea ancorajului barelor.
CAPITOLUL 5 MONITORIZAREA ȘI INVESTIGAREA CONSTRUCȚIILOR
5.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Monitorizarea siguranței structurale a construcțiilor - respectiv analiza stării
construcției și supravegherea evoluției sale - este una din preocupările esențiale ale
specialiștilor în construcții care răspund de exploatarea construcțiilor.
Monitorizarea construcţiilor se desfăşoară pe toată durata lor de viaţă
începând cu execuţia şi continuând cu etapa de exploatare. Monitorizarea în scopul
determinării siguranţei, durabilităţii şi menţinerii lor în timp este una din componentele
principale ale calităţii construcţiilor.
Din punctul de vedere al exploatării și întreținerii, monitorizarea unei
construcţii permite determinarea rezervei de rezistenţă, observarea din timp a
tendinţelor de degradare, posibilitatea de a lua măsuri de stopare a lor sau de
executare a lucrărilor de remediere într-o fază incipientă la un preţ mai scăzut..
Stabilirea de metodologii în domeniul diagnosticarii şi monitorizării stării
construcţiilor civile sunt necesare în vederea îndeplinirii următoarelor scopuri
principale:
verificarea comportamentului unor obiective, structuri sau materiale de
construcţii, în vederea stabilirii concepţiei celor viitoare,
asigurarea îndeplinirii, de către obiectivul în exploatare, a condiţiilor de
calitate, în special a siguranţei şi fiabilităţii,
realizarea unor bănci de date, programe de calcul, sisteme expert, care
să servească scopurilor precedente.
Monitorizarea constă în observarea şi înregistrarea unor aspecte,
fenomene şi parametrii care pot semnala modificări ale capacităţii construcţiei de a
îndeplini cerinţele de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate prin proiect.
Situaţiile în care este necesară monitorizarea sunt:
intenţia beneficiarului de a schimba destinaţia întregii construcţii sau a
unor încăperi, cu implicaţii asupra încărcărilor utile,
necesitatea funcţională de a se desfiinţa unii pereţi interiori, pentru care
trebuie să se determine dacă sunt portanţi sau de rigidizare,
intenţia de supraetajare sau refunctionalizare
detectarea în cursul exploatării clădirii a unor vicii la structura de
rezistenţă, fie iniţiale, datorate unor defecte de execuţie, fie apărute în
timp, din cauza unor factori, cum ar fi: tasări inegale ale terenului de
fundaţie, acţiuni corozive, dinamice sau din alte cauze,
constatări ale beneficiarului sau ale Inspectoratului de Stat în Construcții
că structura este neconformă cu reglementările tehnice în vigoare, sau
clădirile învecinate influențează construcţia în cauză,
clădiri, care în urma unor accidente sau a unor calamităţi naturale au
suferit degradări şi necesită o verificare a siguranţei în noua situaţie creată
de aceasta,
verificarea impactului construcţiei asupra mediului înconjurător,
Introducerea unei metodologii riguroase în monitorizarea siguranţei
construcţiilor, în special a celor care prezintă risc ridicat de avariere și degradare, se
impune din următoarele considerente:
aplicarea criteriilor naţionale de calitate la activitatea de monitorizare a
construcţiilor,
asigurarea unei monitorizări eficiente şi complete, bazată pe criterii
obiective şi ştiinţifice,
aplicarea metodelor de diagnosticare şi supraveghere optime,
introducerea tehnicilor perfecţionate,
asigurarea unei proiectări care, pe lângă criteriile de siguranţă structurală,
să ţină seama de necesităţile de expertizare, diagnosticare şi
monitorizare a comportării structurii (inclusiv în cazul în care proiectul se
referă la remediere),
asigurarea fondurilor necesare monitorizării construcţiei, atât ca investiţii
(aparatură, amenajări, echipament pentru transmitere de date), cât şi ca
exploatare în timp a sistemului de monitorizare,
posibilitatea obţinerii de date iniţiale privind construcţia (care, în
majoritatea cazurilor lipsesc) şi de date statistice privind comportarea în
diferite situaţii.
S-au făcut clasificări în funcţie de felul parametrilor de măsurat, de felul aparatelor
de măsurat, de locul de amplasare a aparatelor în timpul cercetării. S-a apreciat, că
cea mai corectă clasificare se poate face după, poziţia aparatelor în raport cu construcţia.
Astfel, metodele de măsurare se împart în două categorii şi anume:
Metode fizice, în care aparatele de măsurat sunt amplasate pe construcţie
sau în interiorul acesteia, şi la care aparatele se mişcă odată cu construcţia.
Prin aceste metode se măsoară mărimile relative ale deformaţiilor şi
deplasărilor. Metodele fizice se folosesc în cercetările experimentale de
laborator, dar şi la monitorizarea construcţiilor. Prin aceste metode se măsoară
deplasări şi deformaţii liniare şi unghiulare, deformaţii specifice şi deformaţii
dinamice etc.
Metode geometrice, care raportează poziţia anumitor puncte fixate pe
construcţie, la puncte fixe situate în afara construcţiei, amplasate pe terenuri
stabile, nedeformabile şi în afara zonei de influenţă a construcţiei studiate. Prin
aceste metode se măsoară mărimile absolute ale deformaţiilor şi deplasărilor
construcţiilor. Din această categorie, fac parte metodele geodezice şi
fotogrammetrice.
5.2 ETAPELE ECHIPĂRII CU APARATURĂ PENTRU MONITORIZAREA
CONSTRUCŢIILOR
Echiparea cu aparatură a unei construcţii în vederea monitorizării siguranţei
structurale este eficientă în condițiile respectării următoarelor etape:
1. Evaluarea gradului de risc al construcţiei
2. Încadrarea construcţiei în categoria de urmărire a comportării
3. Urmărirea curentă este obligatorie pentru toate construcţiile, dimensiunile acţiunii
fiind determinate de gradul de risc evaluat.
4. Inspecţia extinsă se instituie asupra unei construcţii, funcţie de valoarea evaluată
a factorilor de risc, se face asupra domeniilor şi parametrilor afectaţi de valori
mari de risc. Pentru o diagnosticare cât mai completă a stării construcţiei din
punct de vedere al siguranţei structurale se execută, în cadrul inspecţiei extinse şi
încercări preliminare.
5. Urmărirea specială se aplică atunci când factorul global de risc sau unul din
factorii de risc pe domenii ating valori mari. Scopul final al acestor acţiuni este pe
lângă asigurarea siguranţei structurale a construcţiei, şi elaborarea unui model de
comportare al construcţiei.
6. Elaborarea proiectului privind sistemul de monitorizare
5.3.CONŢINUTUL PROIECTULUI DE MONITORIZARE A CONSTRUCŢIEI
Proiectul de monitorizare a construcției va cuprinde:
- stabilirea amplasării şi numărului de zone de măsurare (secţiuni) pentru
întreaga construcţie şi a amplasării şi numărului de puncte de măsura
pentru fiecare zonă (secţiune),
- stabilirea numărului de aparate şi dispozitive de măsură şi control pentru
fiecare punct,
Pentru zonele de interes deosebit, se va prevederea un număr sporit de
aparate cu principii de măsură diferite, pentru validarea reciprocă a datelor de la
măsurări şi pentru asigurarea fiabilităţii sistemului pe ansamblu. De asemenea, se
vor stabili şi aparatele pentru obţinerea de date privind parametrii complementari,
necesari prelucrării şi interpretării.
- stabilirea tipului şi metodelor de monitorizare pentru fiecare parametru şi
fiecare punct de măsură,
- observaţii vizuale referitoare la construcţia propriu-zisă şi la zona aferentă.
Se indică punctele şi zonele supuse observaţiilor vizuale, fenomenele
urmărite şi situaţiile ce trebuie semnalate,
5.4 STABILIREA METODOLOGIEI DE PRELUCRARE ŞI INTERPRETARE A
DATELOR
Prelucrarea şi interpretarea datelor de la măsurări şi investigaţii are implicaţii
în diagnosticarea stării construcţiei din punct de vedere structural.
Este necesară existenţa unei bănci de date, care să conţină:
- datele iniţiale ale construcţiei şi ale parametrilor importanţi pentru siguranţa
structurală;
- datele de exploatare incluzând istoria construcţiei (istoria degradărilor,
reparaţiilor) şi rezultatelor observaţiilor, încercărilor, expertizelor;
- limitele impuse prin calcul (în cazul construcţiilor noi), sau calculate
statistic, pentru parametrii construcţiei supuşi monitorizării (în cazul
construcţiilor în exploatare).
Stabilirea corectă a valorilor de referinţă ale parametrilor în vederea luării
deciziilor reprezintă o etapă importantă şi complexă.
5.5. METODE DE INVESTIGARE ȘI MONITORIZARE A CONSTRUCȚIILOR
Investigarea și monitorizarea construcţiilor utilizează următoarele metode de
verificate:
- metode bazate pe analiza dinamică,
- metode nedistructive,
- metode semidistructive,
- metode fizico-chimice,
- metode electrice şi mecanice,
- metode geodezice,
5.6 METODE ŞI APARATURĂ DE EXPERIMENTARE PENTRU STUDIUL STĂRII
DE EFORTURI ŞI DEFORMAŢII LA ELEMENTELE ŞI STRUCTURILE DIN BETON
5.6.1 Generalităţi
Metodele de calcul utilizate în scopul concepţiei şi proiectării structurilor de
rezistenţă din beton, au căpătat un caracter complex, necesitând verificarea lor prin
experimentări efectuate cu metode şi tehnici de experimentare cu un nivel
corespunzător de complexitate.
Faptul că Bertero şi Popov au iniţiat metoda de experimentare a elementelor
şi subansamblelor din beton armat „cu deplasări impuse”, implicându-se în stabilirea
procedurilor de încercare, demonstrează importanţa şi contribuţia majoră pe care
tehnicile de experimentare le au în dezvoltarea continuă a teoriei betonului armat şi
structurile din beton armat la solicitări seismice.
O privire de ansamblu asupra domeniului măsurătorilor mărimilor mecanice,
constă în:
aparatura mecanică este restrânsă ca arie şi domeniile de aplicare,
sistemele de măsurare pe cale electronică au o dezvoltare de mari
proporţii,
cea mai largă utilizare o au încă traductorii electrorezistivi, care se
utilizează atât direct, cât şi în confecţionarea captorilor pentru măsurarea
diverselor mărimi.
5.6.2 Măsurarea deformaţiilor specifice de exterior
Acest tip de măsurari este cel mai folosit, din următoarele considerente:
• există o mare varietate de traductoare susceptibile de a fi utilizate şi
anume: traductoare mecanice, optice, tensometrice rezistive, inductive,
traductoare cu coardă vibrantă etc.,
• montarea traductoarelor pe suprafaţa exterioară a elementelor din beton
este uşoară, cu posibilitatea verificării şi corectării,
• preţul mai redus al unor tipuri de traductoare (mărci tensometrice) şi
posibililatea de recuperare a altora (mecanice, inductive, coardă
vibrantă),
• preţul mai redus al unui punct de măsură face posibilă prevederea mai
multor puncte de măsură, obţinerea de informaţii şi prelucrarea statistică,
• lipsa oricărei perturbări a câmpului de eforturi şi deformaţii prin aplicarea
la exterior a traductoarelor.
5.6.3 Măsurarea deformaţiilor specifice în interiorul elementelor şi
structurilor din beton armat
Varietatea tipurilor de structuri, cât şi a solicitărilor la care sunt supuse, au
determinat aparitia tipurilor specializate de traductoare, cu caracteristici şi domenii
de utilizare diferite.
5.6.4 Măsurarea deformaţiilor specifice ale armăturii
Armătura înglobată în beton pune probleme datorită necesităţii ataşării unor
dispozitive de armătură, care perturbă conlucrarea cu betonul şi comportarea reală,
precum şi umidităţii betonului şi variaţiilor de temperatură din beton în perioada de
priză.
Traductoare electrice rezistive lipite pe armătură;
Traductoare cu coardă vibrantă fixate pe armătură
Traductoare cu magneto-stricţiune
5.6.5 Măsurarea deplasărilor
Mijloacele de măsură au o mare varietate, funcţie de mărimea, caracterul
deplasării şi precizia cerută, mergând de la simpli reperi până la aparate complexe cu laser.
La structurile din beton armat interesează deplasările lineare (ca rezultat al unei
translatări sau al unei deformaţii), deplasările unghiulare (în special înclinări ale structurilor)
precum şi tasările fundaţiilor.
5.6.6 Măsurarea forţelor
Se măsoară, fie forţele aplicate unui element structural din beton armat, fie
forţele din armătură. Cele mai răspândite doze de forţă se bazează pe măsurarea
indirectă şi sunt realizate sub forma unui element elastic metalic, pe care sunt montate
traductoare electrice rezistive, sau cu coardă vibrantă.
5.6.7 Măsurarea lunecărilor armăturii
Măsurarea lunecării barei în zona de ancorare sa putut realiza, numai la capetele
elementelor, utilizând dispozitive de măsurare pentru deplasări -microcomparatoare şi
traductoare inductive.
5.6.8 Detectarea şi urmărirea fisurilor
Fisurarea elementelor structurale şi nestructurale ale unei construcţii putând avea
consecinţe grave şi furnizând informaţii privind starea construcţiei.
5.6.9 Metode de studiu privind comportarea globală a structurilor
din beton armat
Simultan cu metodele de urmărire a eforturilor şi deformaţiilor, în care evoluţia
acestora este studiată prin valorile lor în puncte considerate importante, a apărut
necesitatea unei abordări globale, continuă in spaţiu, asupra stării de eforturi şi deformaţii a
structurilor din beton.
Măsurările globale au ca scop evidenţierea stărilor complexe de deformaţii din punct de
vedere calitativ şi cantitativ, în principal prin metode nedistructive.
5.6.10 Metode semidistructive
Metodele de determinare a calităţii betonului prin teste în vecinătatea suprafeţei sale
sunt:
• metoda fracturării interne,
• metoda rezistenţei la penetraţie,
• metoda de smulgere internă,
• metoda de smulgere de suprafaţă,
• metoda de rupere prin încovoiere.
5.7 EXPERIMENTĂRILE STRUCTURILOR DIN BETON ARMAT LA ACŢIUNI
DINAMICE ŞI DE TIP SEISMIC
Studiile experimentale la acţiuni dinamice şi de tip seismic, la sarcini statice, ciclice
alternante sau monoton crescătoare până la un anumit efort, după care se aplică o
acţiune dinamică, au ca obiect:
Elemente din structurile de rezistenţă: stâlpi, grinzi, planşee şi elemente de
acoperiş, pereţi structurali verticali, noduri.
Îmbinări şi subansamble: îmbinări plane sau spaţiale, orizontale sau verticale
între: pereţi-planşee, grindă-stâlp, dală groasă-stâlp etc; subansamble - plane
sau spaţiale: pereţi-planşee, grindă-stâlp, placă - grindă-stâlp, dală groasă-
stâlp etc.
Elementele caracterizate ale răspunsului seismic global conţin:
variaţia caracteristicilor dinamice (perioade, forme şi amortizări) pe stadii de lucru,
până la cedarea structurii,
modificarea elementelor matricii laterale de rigiditate pe stadii de lucru până la
cedare, inclusiv probleme de simetrizare ale acestora,
obţinerea curbelor histeretice (M - , F - şi altele) în secţiunile caracteristice,
precum şi pe ansamblul structural,
obţinerea distribuţiei acceleraţiilor pe înălţimea şi în planul orizontal al clădirilor, a
deplasărilor laterale relative şi de ansamblu, precum şi a variaţiei eforturilor
dinamice la suprafaţa şi în secţiunile caracteristice,
reliefarea curburilor medii în secţiunile importante ale elementelor verticale şi
orizontale, precum şi a deformaţiilor specifice în armături,
evidenţierea rotirilor relative dintre pereţi şi planşee, punerea în evidenţă a dinamicii
planşeelor, inclusiv a deformabilităţilor în plan orizontal şi precizarea rolului
elementelor orizontale în distribuţia forţelor seismice la elementele structurale
verticale,
obţinerea de date privind conlucrarea elementelor structurale cu rigidităţi diferite,
precum şi a celor structurale cu cele nestructurale,
evidenţierea rolului infrastructurii în stabilitatea şi rezistenţa structurii la acţiuni
seismice,
ansamblul problematic privind conlucrarea teren-structură,
evoluţia procesului de fisurare pe stadii de lucru,
evidenţierea mecanismelor de disipare a energiei seismice şi de cedare structurală.
5.8. METODOLOGIE PENTRU ÎNCERCAREA UNOR SUBANSAMBLURI
STRUCTURALE PRIN METODA DEPLASĂRILOR IMPUSE
Având în vedere soluţiile specifice adoptate în proiectare a rezultat necesară
experimentarea lor, pentru a se valida metoda de calcul propusă, precum şi pentru a se
analiza tipul de îmbinare care prezintă avantaje. La asemenea tipuri de încercări, în
cadrul cărora se experimentează un număr mare de elemente (subansamble), este
important a se putea furniza, într-un timp scurt, rezultate complete privind parametrii de
comportare.
Pentru cazul îmbinărilor de rezistenţă la clădirile cu pereţi structurali prefabricaţi, este
necesar a se cunoaşte, cât de intens se acumulează degradările în îmbinări (reducerea
forţelor capabile), o dată cu creşterea numărului de cicluri. De asemenea, este necesar să
se cunoască ductilitatea disponibilă pentru fiecare nivel de încărcare şi număr de cicluri,
precum şi procesul de degradare a rigidităţii, funcţie de creşterea numărului de cicluri de
solicitări alternante.
CAPITOLUL 6 IMBUNATATIREA CALITATII CONSTRUCTIILOR
PRIN CONCEPEREA, ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA
UNUI NOU MODEL DE SISTEM
DE MANAGEMENT AL CALITATII
6.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMELE DE MANAGEMENT AL
CALITATII
6.1.1. Reguli privind sistemele calitatii
Sintetizarea elementelor de baza ale unuin sistem de management al calitatii-
principii, percepte, reguli, recomandari-constituie fundamentul introducerii, cu succes,
a cestuia in cadrul unei organizatii. Deoarece reprezintachintesenta experientei
acumulatede-a lungul ultimelor decenii, in domeniul sistemelor calitatii, se vor
prezenta in continuare unele seturi de principuii si reguli aplicabile in cadrul
organizatiei. In prezent, cele mai agreate elemente de fundamentare ale unui sistem
de management al calitatii sunt cele opt principii recomandate de standardul ISC
9000:2000 si anume:
● Orientarea catre client;
● Comportamentulş de lider (denumit in limba engleza ’’ leadership’’);
● Implicarea personalui;
● Abordarea bazata pe conceptul de proces;
● Abordarea managementului ca sistem;
● Imbunatatirea continua;
● Abordarea bazata pe fapte in luarea deciziilor;
● Relatii reciproc avatajoase cu furnizorii.
Aceste opt principii de management al calitatii stau la baza tuturor
standardelor din seria
ISO 9000.
6.1.2. Planificarea calitatii
● Planificarea calitatii este un proces necesar deoarece s-a constatat, in mod
sistematic, ca producatorii au o inertie mare la adaptarea caracteristicilor produselor
si serviciilor realizate cu dorintele clientilor. Aceasta inertie este provocata de patru
cauze cunoscute:
perceptia intarziata a producatorilor la nacesitatile si dorintele clientilor;
inertie producatorilor pentru conceperea produselor cu noile caracteristici;
capacitatea scazuta a producatorilor penntru modificarea sistemelor fizice de
realizare a produeslor noi;
inertia existenta in promovarea si desfacerea produselor noi.
Planificarea calitatii coonsta in elaborarea de documentatii care cuprind in md
obligatoriu:
practici si proceduri de realizare a calitatii;
resursele necesare si resursele disponibile;
succeiunea activitatilor referitoare la calitate pentru fiecare produs, proces,
serviciu sau activitate in parte;
elementele de control si inspectie a calitatii.
Este necesar ca managerul general sa sigure conditiile prin care organizatia
sa iba capacitatea sa realizeze, in totalitate activitatile sale.
Organizarea se refera la:
o asigurarea resurselor umane;
o asigurarea resurselor materiale si financiare;
o asigurarea infrastructurii;
o asigurarea unui mediu de lucru favorabil realizarii calitatii planificate.
6.1.3. Controlul calitatii
● Controlul calitatii este destinat sa asigure stabilitate, performante reale in
concordanta cu cele planificate si posibiltatea de acationa in cazul aparitiei abaterilor
de la obiectivele planificate.
Controlul calitatii cuprinde ansambul tehnicilor si activitatilor, ca caracter
operational, folosite pentru a demonstra faptul ca cerintele privind calitatea sau fost
indeplinite (vezi fig. 6.1)
Controlul calitatii il ajuta pe producator sa demonstreze ca produsele sale sunt
realizate in conformitate cu specificatiile tehnice si satisfac cerintele clientului.
Activitatile cele mai importante ale controlulul calitatii sunt:
o evaluarea calitatii;
o monitorizarea calitatii;
o controlul propriu-zis al calitatii;
o validarea calitatii.
Fig. 6.1- Schema privind corectarea procesului in urma controlului.
In raport cu procesul de realizare a produselor se pot diferentia urmatoarele
tipuri de control:
a) control in afara procesului (Fig. 6.2)
b) control in timpul desfasurarii procesului (Fig. 6.3, 6.4 si 6.5)
- control inaintea procesului;
- control in timpul procesului;
- control dupa proces;
- control final.
c) controlul integrat (Fig. 6.6)
Fig. 6.2. Schema controlului in afara procesului.
Fig. 6.3.Schema controlului inaintea procesului
Fig. 6.4. Schema controlului in timpul procesului
Fig. 6.5 Schema controlului dupa proces
Fig. 6.6. Schema controlului integrat in procesul de realizare a produsului
6.1.4. Imbunatarirea calitatii
Ca instrumente pentru atingerea acestui obiectiv permanent se utilizeaza:
politica pentru calitate;
obiectivele calitatii;
rezultatele auditurilor interne;
rezultatele auditurilor externe;
analiza datelor din procese si a informatiilor;
actiunile preventive;
actiunile corectice;
analizele efectuate de management.
6.2. REALIZAREA UNUI SISTEM DE MANAGEMENTUL CALITATII (SMC)
6.2.1. Standardele ISO 9000 – baza pentru realizarea Sistemelor de
Managementul Calitatii
Standardele din familia ISO 9000 ca si alte standarde internationale ISO
(International Standardization Organization) au corespondenta si sunt identice cu
standardele Uniunii Europene EN ISO 9000 (EN – European Norme) precum si cu
standardele romanesti SR EN ISO 9000 (SR – Standard Roman).
Din familia ISO 9000, referitoare la sistemele de management al calitatii, fac
parte urmatoarele standarde:
ISO 9000:2000 – Sisteme de management al calitatii – Principii fundamentale si
vocabulary;
ISO 9001:2000 – Sisteme de management al calitatii – Cerinte;
ISO 9004:2000 - Sisteme de management al calitatii – Ghid pentru imbunatatirea
calitatii;
ISO 0005:1995 – Managementul calitatii. Ghid pentru elaborarea planurilor
calitatii;
ISO 0006:2003 – Managementul calitatii. Linii directoare pentru calitatea in
managementul proiectului;
ISO 0007:2003 – Managementul calitatii. Linii directoare pentru managementul
configuratiei;
ISO 10012;2003 – Sisteme de managementul masurarii. Cerinte pentru procesele
de masurare si echipamentele de masurare;
ISO/TR 10013:2001 – Linii directoare pentru documentatia sitemului de
managementul calitatii;
ISO/TR 10014:1998 – Linii directoare pentru conducerea calitatii economice;
ISO 10015:1999 – Managementul calitatii. Linii directoare pentru instruire;
ISO 10017:2003 – Ghid al tehnicilor statistice pentru ISO 9001:2000;
ISO 19011:2002 – Ghid pentru auditarea sistemelor calitatii si de mediu.
Implementarea, monitorizarea si dezvoltarea unui Sistem de Managementul
Calitatii presupune parcurgerea unor etape principale: fig. 6.7.
6.2.2. Etapele preliminare realizarii proiectului de SMC
ETAPELE DE REALIZARE A UNUI SISTEM DE MANAGEMENTUL CALITATII
1 Etapele
preliminare
1.1 Analiza factorilor externi si interni organizatiei
1.2 Constientizarea managerilor si a angajatilor asupra avantajelor
producerii SMC
1.3 Studiu preliminar privind realizarea SMC
1.4 Hotararea organizatiei de introducere a SMC
2
Etapele de initiere
a proiectului de
SMC
2.1 Startul proiectului SMC
2.2 Pregatirea workshop-ului de initiere a proiectului de SMC
2.3 Desfasurarea si finalizarea workshop-ului de initiere a proiectului de
SMC
3
Etapele de
concepere a
proiectului de
SMC
3.1 Localizarea proiectului SMC
3.2 Stabilirea obiectivelor proiectului
3.3 Elaborarea Temei de proiectare a SMC
3.4 Analiza factorilor de influentare a realizarii proiectului de SMC
3.5 Organizarea proiectului si stabilirea responsabilitatilor
3.6 Planificarea realizarii proiectului
4
Etapele de
analiza a situatiei
existente
4.1 Analiza structurii organizatorice existente
4.2 Analiza sistemelor materiale existente
4.3 Analiza sistemelor informationale existente
4.4 Analiza politicii si a obiectivelor organizatiei
5
Etapele de
stabilire a
configuratiei SMC
5.1 Structura organizatorica propusa
5.2 Stabilirea retelei de procese
5.3 Descrierea proceselor
5.4 Stabilirea retelei informationale
5.5 Stabilirea politicii si obiectivelor
5.6 Pregatirea elaborarii documentatiei SMC
6
Etapele de
elaborare a
documentatiei
SMC
6.1 Elaborarea structurii si a componentei documentatiei
6.2 Elaborarea Manualului calitatii
6.3 Elaborarea procedurilor de sistem
6.4 Elaborarea procedurilor operationale si a instructiunilor de lucru
6.5 Asigurarea conformitatii cu standardul SR EN ISO 9001:2001
6.6 Conducerea proiectului in etapa de elaborare a documentatiei
7
Etapele de
implementare a
SMC
7.1 Concucerea proiectului in etapa de implementare
7.2 Informarea si instruirea personalului
7.3 Implementarea propriu-zisa a SMC
7.4 Verificarea prin audit intern si Management-Review
8 Etapele privind
certificarea SMC
8.1 Efectuarea auditurilor interne
8.2 Solicitarea certificarii
8.3 Auditul extern de certificare
8.4 Certificarea SMC
8.5 Reinnoirea certificarii
9 Imbunatatirea continua
a SMC Monitorizare pemanenta
Fig. 6.7. Etapele de realizare a unui Sistem de Management al Calitatii (SMC)
6.2.3. Etapele de initiere a proiectului de SMC
Inca din momentul luarii deciziilor de a se introduce un sistem de
managementul calitatii intr.o organizatie oarecare trebuie sa se aiba in vedere trei
aspecte importante:
a) necesitatea respectarii recomandarilor standarelor din familia ISO 9000;
b) abordarea realizarii sistemului de management al calitatii ca fiind punctual
de plecare in introducerea Sistemului de Management Total al Calitatii
(TQM) in aceea organizatie;
c) abordarea proiectului de introducere a SMC ca fiind compus din mai multe
proiecte individoale si bine definite.
Comform SR EN ISO 9001: 2001, un SMC contine multe elemente ale unui
sistem de managemental calitatii totale (TQM) si poate fi considerat o etapa de
inceput pentru TQM.
Initierea unui proiect de SMC este rezultatul mai multor proiecte individoale
demarcate unul in baza celuilalt (proiect Asigurarea Calitatii-AC), proiect de Controlul
Calitatii ( CC), proiect de Evaluarea Resurselor.
6.2.4. Etapele de concepere a proiectului SMC
Dupa parcurgerea etapelor preliminare si de initiere ale proiectului propriu-zis
se trece la conceperea proiectului SMC. Aceasta presupune parcurgerea mai multor
etape succesive, fiecare dintre acestea avand cateva obiective principale:
- Etapa de localizare a proiectului SMC
- Stabilirea obiectivelor proiectului de SMC
- Elaborarea Temei de proiectare
- Etapa de analiza factorilor de influentare a realizarii SMC
- Etapa de organizarea proiectului SMC si stabilire a responsabilitatilor
- Etapa de planificare a proiectului SMC cu cele patru aspecte:
planificarea sarcinilor;
palnificarea termenelor;
planificarea resurselor;
planificarea costurilor.
6.2.5. Etapele de analiza a situatiei existente in organizatie
Analiza situatiei existente in cadrul organizatiei reprezinta inceputul realizarii
sistemului de SMC.
Analiza situatiei existente in organizatie cuprinde:
● analiza structurii organizatorii existente;
● analiza sistemelor materiale existente;
● analiza sistemelor informationale existente;
● analiza politcii si a obiectivelor organizatiei;
6.8. Factori de influenta asupra proiectului de SMC
(conf. SR EN ISO: 2001)
PL
AN
IFIC
AR
EA
SM
C
Planificarea proiectului
Organizare
Start
Organizarea proiectului
Selectarea si organizarea echipei de lucru
Elaborarea planificarii
Workshop de initiere
Analiza situatiei existente
Politica calitatii
Analiza cerintelor referitoare la calitate
Pregatirea workshop-urilor
Analiza sistemelor existente
Politica impusa
Obiectivele optimizate
Workshop-uri cu sarcini si teme
Configurarea proceselor
Prezentarea conceptiei SMC
Planificarea elaborarii documentatiei pentru
sistem
Structura documentatiei
Manualul calitatii
Proceduri de sistem
Proceduri operationale
Instructiuni de lucru
Fise de inregistrare
Planificarea instruirilor personalului
Instruire conducere
Instruire colaboratori
Pregatire auditori interni
Implementarea sistemului
Compartiment 1
….
Compartiment n
Masuri de imbunatatire
Audituri interne
Elaborare chestionare cu intrebari
Elaborare plan de audit
Auditare pe compartimente
Eventuale post-audituri
Management Review
Pregatire
Review
Evaluare
Conducerea proiectului Raport workshop de initiere
Proiect pentru cresterea
exportului
Clienti,
beneficiari
Organizatii
concurente
PROIECT SMC
Proiect pentru
SMC al
organizatiei
coordonatoare
Subcontractanti
Angajati
implicati
Consiliul de
administratie
Proiect pentru
instalarea si
utilizarea retelei
de calculatoare
Proiect pentru
control
Rezultatul analizei sistemului
Emiterea politicii impuse
Proiectarea documentatiei pentru SMC
Rezultate audit
Raport de certificare
Procedura de certificare
Solicitare certificare
Discutii preliminare cu auditorii
Predare documentatie pentru SMC
Pre-audit
Audit de certificare
Fig 6.9 Planificarea sarcinilor pentru realizarea proiectului SMC in conformitate cu
standardul SR EN ISO 9001: 2001
CONSILIUL DE ADMINISTRATIE
COMITETUL DE CONDUCERE EXECUTIVA
DIRECTOR GENERAL
Manager
calitate
Audit intern
Director ECONOMIC Director TEHNIC
Compartiment
economic
financiar
Compartiment
marketing
Compartiment
resurse
umane,
instruire
Compartiment
cercetare
dezvoltare
Compartiment
productie
Vanzari Laborator 1
Laborator 2
…..
Laborator n
Sectia 1
Sectia 2
….
Sectia n
CONTROL, EVALUARE, MONITORIZARE
Fig 6.10 Exemplu de organigrama pentru o organizare cu procese de productie
6.2.6. Etapele de elaborare a documentatiei SMC
Proiectul propriu-zis al Sistemului de Management al Calitatii (SMC) este
reprezentat prin documentatia finala de proiectare a SMC elaborata de echipa de
proiectare si predate beneficiarului in scopul implementarii SMC.
Principalele etape ale elaborarii documentatiei SMC sunt urmatoarele:
- elaborarea structurii si componentei documentatiei;
- elaborarea Manualului Calitatii;
- elaborarea Procedurilor de sistem;
- elaborarea Procedurilor operationale;
- elaborarea Instructiunilor de lucru;
- conducerea proiectului in etapa de elaborarea a documentatiei.
6.2.7. Etapele de implementare a SMC
Principalele etape ale implementarii proiectului SMC sunt:
- etapa de conducere a proiectului in faza de implpementare a SMC;
- etapa de informare si intruire a personalului;
- etapa de implementare propriu-zisa a SMC;
- etapa de verifica prin audit intern si Management Review.
Unde se distribuie Cuprins Zona de actiune
MANUALUL CALITATII
Beneficiarilor, furnizorilor,
compartimentelor din
organizatie
Primcipii de baza
Structura organizatorica
Politica
Corelari in cadrul
organizatiei
Responsabilitati si
competente
Referiri la procedurile de
sistem si operationale
Intreaga
organizatie
PROCEDURI DE SISTEM
In cadrul organizatiei la toate
compartimentele
responsabile
Descrierea proceselor
Responsabilitati
Proceduri care cuprind
sistemul in ansamblu
Procesele de audit
Actiunile preventive si
corective
Compartimente
responsabile
PROCEDURI
OPERATIONALE
INSTRUCTIUNI DE LUCRU
LISTE DE VERIFICARE
FISE DE INREGISTRARE
In cadrul organizatiei in toate
locurile unde se utilizeaza
Descrierea proceselor
specifice
Responsabilitati
Proceduri pe domenii
Specificatii detaliate
Metode de masurare
Reglementari specifice
Alte documente
Compartimente
responsabile
Fig 6.11 Structura documentatiei de SMC
6.3 MANAGEMENTUL CALITATII TOTALE (MCT) SI PRINCIPIILE DE
BAZA ALE CALITATII TOTALE
Managementul Calitatii Totale, concept cunoscut sub denumirea prescurtata
de TQM, care este abrevierea din limba engleza a expresiei Total Quality
Management cuprinde, pe langa Sistemul de Management al Calitatii construit dupa
standardul SR EN ISO 9001: 2001, intreaga activitate a unei organizatii orientate
spre realizarea calitatii, incepand cu activitatile furnizorilor si finalizand cu procesul
clientului.
Semnificatiile celor trei cuvinte care compun conceptul TQM sunt urmatoarele:
- Total inseamna vast, curpinzator in intreaga organizatie;
- Quality inseamna calitate pe termen lung, criteriul decisive pentru siccesul
organizatiei;
- Managementul inseamna planificarea calitatii, controlul si organizarea
tuturor elementelor relevante (resursele umane, metodele, materialele,
masinile, mediul).
TQM este un model, care cuprinde structuri strategii, metode si intrumente
cunoscute functionand intru-un ansamblu de reguli luand in considerare toate
activitatile si toti actorii implicate in realizarea calitatii. Rezultatul cel mai valoros al
TQM este calitatea totala, care poate insemna produse si procese cu 0 defecte.
Aplicarea conceptului calitatii totale are la baza urmatoarele motivatii:
● Motivatia comerciala
● Motivatia tehnica si tehnologica
● Motivatia economica
● Motivatia organizationala
● Motivatia sociala
● Motivatia culturala
Adaptabilitate
CALITATEA TOTALA
Performanta
Punctualitate Competitivitate
Credibilitate
Fig 6.12 Valentele calitatii totale
Principalele etape care trebuiesc parcurse la implementarea sistemului MCT
in cadrul unei organizatii sunt urmatoarele:
a) Formarea unui grup de initiative pentru implementarea MCT
b) Diagnosticarea Sistemului calitatii
c) Completarea SMC cu noi elemente necesare pentru MCT
d) Demararea activitatilor de introducere a MCT
e) Motivarea si instruirea personaluluimotivarea personalului.
f) Conceperea si proiectarea completarilor SMC pentru MCT;
g) Implementarea MCT;
h) Exprimarea intentiei de a participa la un premiu al calitatii.
6.4 MANAGEMENTUL ACTIVITATII ORGANISMULUI DE CONTROL IN
CONSTRUCTII
Activitatea organismului de control (fie al statului, fie privat de consultanta) se
conduce cu mijloacele managementului, iar calitatea activitatii de control se asigura
cu ajutorul managementului calitatii. Organismul de control trebuie condus intr-un
sistem de management al calitatii.
Calitatea activitatii organismului de control, se asigura prin aplicarea
principiilor fundamentale ale sistemelor de management al calitatii deja mentionate.
6.4.1 Cuantificarea calitatii controlului la realizarea constructiilor
● Documentele de control
● Indicatorul calitatii globale a controlului
6.4.2 Aspecte privind organizarea si exercitarea controlului in europa
● Modificari actuale in Franta
Prin decretul nr. 2004-374, atat prefectiilor cat si directiilor din teritoriu ale
ministerelor le-au fost largite competentele, primind-o si pe cea de control.
Respectivul control se refera doar la cladirile de locuit sociale sau “low-cost”,
realizate cu ajutoare din partea autoritatilor.
Obiectul controlului este verificarea folosirii de la stat, conform cu scopul si
destinatiile prestabilite, precum si respectarea prevederilor legale si tehnice in
activitatea de construire ori de administrare a constructiilor sociale sau “low-cost”.
● Elemente actuale de control in Marea Britanie
Pentru aprecierea calitatii constructiilor in Marea Britanie, sunt de indeplinit
urmatoarele:
- constructorul trebuie sa aiba un sistem corespunzator de inspectie;
- constructia trebuie sa fie supusa la cel putin 2 teste pe parcursul executiei.
Pe perioada executiei constructiei se fac verificari si testari atat de catre
antrepenor, cat si de catre specialisti autorizati de Britsh Institute of Non-
destructive Testing.
Constructorul verifica:
- continuarea termoizolatiei pe toata anvelopa cladirii;
- respectarea detaliilor de proiect;
- imbinarea corespunzatoare a elementelor termoizolante.
6.4.3 Propunere de dezvoltare a calitatii globale in constructii
Calitatea tehnica globala a constructiilor se impune a fi reconsiderata, in
functie de evolutiile din intreaga lume. Sunt in discutie cel putin doua pachete de
exigenta de performanta:
- exigente de performanta specifice constructiilor cu functiuni deosebite:
o calitatea acusticii (specifica salilor de spectacole, salilor polivalente,
amfiteatrelor in aer liber);
o protectia hidrofuga (specifica bazinelor de inot, statiilor de epurare,
castelelor de apa, etc.);
o protectia radioactiva (specifica centralelor nucleare, unor
laboratoare de cercetare, etc.);
o protectie electromagnetica (specifica pentru statiile de emisie-
receptie dar si pentru cladirile civile si industriale, in care aparatura
electromagnetica s-a inmultit),etc.
- exigente specifice dezvoltarii durabile:
o reciclabilitatea si recuperabilitatea materialelor si produselor;
o conservarea resurselor vitale (apa,terenul, etc.);
o durabilitatea;
o durata si ciclul de viata al materialelor, produselor si a constructiei;
o eficienta energetica si echilibrul energetic pe perioada unui an;
o integrare de dotari si echipamente specifice;
o utilizarea resurselor de energie curate si regenerabile;
o functinarea relational-spatiala;
o disponibilitatea constructiei, etc.
In conditiile economice si de mediu actuale, cele 6 cerinte esentiale de calitate
existente nu mai sunt suficiente pentru a cuprinde si a descrie satisfacator calitatea
tehnica a unei constructii. Se propune deci sa se ia in discutie o noua cerinta
esentiala de performanta, respectiv “cerinta esentiala suplimentara si a dezvoltarii
durabile” (fig. 6.13).
ESD CERINTA ESENTIALA
Suplimentara si a dezvoltarii durabile Palierul CEP
eo1 eo2 eoi eon-1 eon Palierul EP
(CEP – cerinta esentiala de performanta; EP – exigente de performanta)
Fig. 13. Cerinta esentiala de performanta, suplimentara si a dezvoltarii
durabile - Structura exigentiala
Aceste exigente de performanta permit continuarea inca unei cerinte esentiale
de performanta pentru calitatea constructiilor, respective “cerinta esentiala a calitatii
subiective” (fig. 6.14).
ES CERINTA ESENTIALA
A calitatii subiective Palierul CEP
es1 es2 esi esn-1 esn Palierul EP
(CEP – cerinte esentiale de performanta : EP – exigente de performanta)
Fig. 6.14. Cerinta esentiala de performanta a calitatii subiective. Structura
exigentiala
Aceasta observatie subliniaza inca o data caracterul deosebit de complex al
calitatii constructiilor.
Qe – CALITATEA EXTINSA A CONSTRUCTIEI
Palierul
CALITATII
EXTINSE
ESD
SUPLIMENTAR E1 E2 E6
ES
SUPLIMENTAR
Palierul CEP
DEZVOLTATE
eo1 eo2 … eon e11 e12 … e1n e21 e22 … e2n e61 e62 … e6n es1 es2 … esn Palierul EP
DEZVOLTATE
Fig. 6.15. Structura exigentiala extinsa a calitatii constructiilor
CAPITOLUL 7 CONCLUZII SI CONTRIBUTII PERSONALE
• In primul rand s-a realizat o documentare bibliografica cuprinzand circa 180 de
lucrari nationale si internationale cuprinzand materiale notiuni legate de tema
tezei de doctorat;
• Lucrarea cuprinde capitole de sinteza asupra materialelor parcurse, cu privire
la:
• Calitatea in constructii si standarde de calitate;
• Cauzele care pot conduce la degradarea construcţiilor şi tipurile
de avarii la elementele din beton;
• Imbunatatirea calitatii constructiilor prin conceperea,
elaborarea si implementarea unui nou model de
sistem de management al calitatii;
• Monitorizarea și investigarea construcțiilor.
• „Controlul calitatii” reprezinta totalitatea metodelor, mijloacelor si activitatilor cu
caracter operational utilizate in vederea realizarii cerintelor referitoare la
calitate.
• Controlul calitatii constructiilor se poate realiza in paralel de catre autoritatile
statului si de catre organisme de control private.
• In activitatea sa, statul poate avea rolul:
• De legiferare si de reglementare;
• De autorizare;
• De control.
• Organismul de control privat are rolul de a asigura:
• Controlul privind nivelul la care sunt satisfacute de catre
„constructie: cerintele esentiale de performanta, nivel cerut prin
contract si superior celui reglementat;
• Control privind nivelurile de performanta la care sunt satisfacute
oricare exigente de performanta ale constructiei si care au fost
prevazute prin contract;
• Garantarea materiala a calitatii „constructiei” in fata investitorului.
• Controlul statului foloseste ca referinta reglementarile tehnice iar controlul
privat (de consultanta) se raporteaza la tema de proiectare (in cazul verificarii
calitatii unui proiect) si la specificatiile tehnice care prevad niveluri de
performanta superioare celor din reglementarile tehnice (in cazul verificarii
calitatii executiei);
• Daca statul exercita un control asigurator (de tip minimal) in folosul intregii
societati, fara sa existe un contract incheiat cu beneficiarul controlului,
organismul privat de control ofera ccea ce nu ofera statul – un control al
calitatii individualizat si amanuntit, efectuat pe obiectivul beneficiarului, precum
si garantii materiale pentru prestatia sa si pentru calitatea „constructiei”.
• Sistemul national de asigurare a calitatii in constructii din Romania se
fundamenteaza pe doi piloni: Directiva europeana 89/106/CEE si familia
standardelor de calitate ISO 9000. Sistemul a fost conceput in intervalul 1990-
1992 si s-a bazat pe OG nr. 2/1994 si apoi pe Legea 10/1995.
• Organismele de atestare a conformitatii (asigurarea calitatii) in Comunitatea
Europeana, sunt de trei feluri: organisme de certificare, organisme de
inspectie si laboratoare de incercari, toate fiind desemnate de statele membre.
Functiile acestor organisme se refera la:
• Organismul de certificare – definit ca un organism impartial,
guvernamental sau nu, care poseda competenta necesara si
responsabilitatea de a realiza certificari de conformitate
(calitate);
• Organismul de inspectie – definit ca organism impartial avand
organizarea, personalul, competenta si integritatea de a executa
evaluarea, recomandarea pentru acceptare si auditul ulterior al
operatiunilor fabricantului, de control al calitatii;
• Laboratorul de testare – definit ca laborator care masoara,
examineaza, incearca, calibreaza sau determina in alt mod
caracteristicile de performanta ale materialelor si produselor.
• Incepand cu anii 90, Comunitatea europeana a inceput sa elaboreze
eurocoduri puse la dispozitia tarilor membre, anticipandu-se ca fiecare tara
membra va emite un Document National de Aplicare, dand indicatii in privinta
aplicarii pe plan national si un grafic pentru sprijinirea standardelor nationale
de referinta.
• Controlul calitatii – reprezinta un proces managerial al managementului
calitatii care este detinat sa asigure stabilitate, performante reale in
concordanta cu cele planificate si posibilitatea de a actiona in cazul aparitiei
abaterilor de la obiectivele planificate.
• Controlul calitatii cuprinde ansamblul tehnicilor si activitatilor, cu caracter
operational, folosite pentru a demonstra faptul ca cerintele privind calitatea au
fost indeplinite.
• Activitatile cele mai importante ale controlului calitatii sunt:
• Evaluarea calitatii;
• Monitorizarea calitatii;
• Controlul propriu zis al calitatii;
• Validarea calitatii.
• Manualul calitatii reflecta modul de organizare a sistemului calitatii organizatiei
si cuprinde Politica calitatii si obligatiile responsabililor de procese privind
realizarea calitatii.
• Manualul calitatii include domeniul sistemului de management al calitatii,
inclusiv justificarile necesare pentru excluderile efectuate fata de exigentele
standardului de referinta SR EN ISO 9001:2001.
• Managementul Calitatii Totale, concept cunoscut sub denumirea prescurtata
de TQM (Total Quality Management) cuprinde pe langa Sistemul de
Management al Calitatii (SMC) construit dupa standardul SR EN ISO
9001:2001, intreaga activitate a unei organizatii orientata spre realizarea
calitatii, incepand cu activitatile furnizorilor si finalizand cu procesul clientului.
• Pe langa cele sase cerinte esentiale de calitate deja instituite si reglementate
in Romania si UE, trebuie adaugate si alte doua cerinte esentiale de
performanta si calitate si anume:
• Cerinta esentiala de performanta suplimentara si a dezvoltarii
durabile (ESD);
• Cerinta esentiala de performanta a calitatii subiective (ES).
• Cerintele esentiale consacrate E1 … E6 si cea suplimentara ESD se preteaza
pentru a fi cuantificate prin metode ingineresti; cerinta esentiala ES poate fi
abordata numai prin metode sociologice si statistice.
• S-au realizat cercetari numerice cuprinzand peste 400 de modele de calcul
structural (corespunzatoare programului de calcul 3D – ETABS) privind:
• Efectele diferentelor de temperatura asupra structurilor din b.a. pentru
cladiri multietajate;
• Efectele tasarilor inegale si a cedarilor de reazeme asupra structurilor
din b.a. pentru cladiri multietajate;
• Efectele in degradari de rigiditate ale avariilor si degradarilor
nerezolvate asupra structurilor din b.a. pentru cladiri multietajate;
• Efectele produse de realizarea unor goluri de trecere atat in peretii
structurali din b.a. ai structurilor DUALE precum si prin plansee, pentru
cladiri multietajate la care apar probleme legate de refunctionalizare.
• In cazul diferentelor de temperatura au fost concluzionate urmatoarele
aspecte:
• Fortele axiale din grinzi practic nu depind de numarul de niveluri ale
cladirii ci numai de diferenta de temperatura si de coeficientul de
expansiune termica al materialului din care sunt alcatuite;
• Pentru grinzile corect conformate si dimensionate in concordanta cu
calculele gravitationale si seismice efectuate in prealabil, se constata
ca:
• Pentru betoane avand rezistenta la intindere de 8-10 daN/cmp
armatura din grinzi rezultata din dimensionarile
gravitationale/seismice este capabila sa suporte intinderi
provenite din diferente de temperatura de pana in 5°C, indiferent
de regimul de inaltime ales;
• Pentru betoane avand rezistenta la intindere de 12 daN/cmp
armatura din grinzi rezultata din dimensionarile
gravitationale/seismice este capabila sa suporte intinderi
provenite din diferente de temperatura de pana in 10°C,
indiferent de regimul de inaltime ales;
• Pentru celelalte diferente de temperatura pe fiecare tip de beton
rezulta ca armatura din grinzi este insuficienta. De aceea se
poate declara ca sunt necesare calcule suplimentare pentru
determinarea armaturilor necesare in grinzi, care in afara de
actiunile gravitationale/seismice sa poata conferi sufucienta
capacitate de rezistenta la intinderile rezultate din diferente de
temperatura.
• In aceste conditii, momentele capabile la capetele grinzilor cresc
in mod corespunzator si de aceea, in concordanta cu
mecanismul de disipare a energiei seismice, optim, in scopul
mentinerii elementelor verticale (stalpi/pereti) in domeniul elastic
trebuiesc inevitabil sporite si armaturile din acestia.
• Atat la grinzi cat si in elementele verticale, in functie de
armaturile longitudinale suplimentate, datorita cresterii fortelor
taietoare asociate se pune de asemenea problema cantitatii de
armatura transversala (etrieri).
• In urma calculelor la tasari inegale si cedari de reazeme au rezultat
urmatoarele concluzii cu caracter general:
• La structurile in cadre din b.a., in functie de tasarea diferentiata
propusa, cresterile momentelor incovoietoare pe grinzi, conform
figurilor precedente, pot sa fie cuprinse intre 100 si 750%.
• La structurile in DUALE din b.a., in functie de tasarea diferentiata
propusa, cresterile momentelor incovoietoare pe grinzi, conform
figurilor precedente, pot sa fie cuprinse intre 150 si 500%.
• La structurile in cadre se constata ca efectul tasarii este relativ local, in
prima deschidere/travee stanga/dreapta, pe cand la structurile DUALE,
tasarea unuia dintre pereti poate conduce la efecte semnificative pe
aproape intreaga structura.
• Efectele produse de tasarile inegale sau de cedarile de reazeme se
concretizeaza progresiv in:
• Deformatii in rigle/placi
• Depasiri ale capacitatilor de rezistenta ale grinzilor/riglelor
respectiv ale placilor de planseu
• Ruperi ale grinzilor/riglelor si placilor care pot conduce la colaps
partial sau/si progresiv
• Reparatiile si consolidarile la elementele deteriorate sunt relativ greu de
executat, cu cat tasarile diferentiate sunt mai profunde.
• In urma calculelor efectuate pentru degradari si avarii nerezolvate se
constata urmatoarele:
• La structurile in cadre din b.a. se constata ca drifturile efective,
indiferent de driftul admisibil in SLS (5‰ sau 8‰) pentru cladirile cu
numarul de niveluri sub 4 (inclusiv) se incadreaza in limite la o
degradare de rigiditate mai mica de 0.3E (si/sau G) inclusiv.
• La cladirile cu 6-10 niveluri, drifturile efective se incadreaza in limite
pentru o degradare de rigiditate mai mica sau egala cu 0.7E (si/sau G).
• La structurile Duale din b.a. se constata ca drifturile efective, indiferent
de driftul admisibil in SLS (5‰ sau 8‰) pentru cladirile cu numarul de
niveluri sub 6 (inclusiv) se incadreaza in limite la o degradare de
rigiditate mai mica de 0.3E (si/sau G) inclusiv.
• La cladirile cu 8-10 niveluri, drifturile efective se incadreaza in limite
pentru o degradare de rigiditate mai mica sau egala cu 0.7E (si/sau G).
• Pentru studiile de caz realizate in cazul refunctionalizarii cladirilor
multietajate, cu structura DUALA, cu practicare de goluri de
trecere in diferite pozitii, la diverse niveluri, s-a constatat ca in
cazul in care se iau masuri de consolidare a zonelor de gol, prin
„bordare”in varianta de b.a., influentele produse de acestea
asupra comportarii de ansamblu dar si de elemente structurale
sunt sub 2%, atat din punct de vedere al modurilor fundamentale
de vibratie cat si la drifturi respectiv eforturi sectionale.
• Pentru studiile de caz realizate in scopul refunctionalizarii cladirilor
multietajate, cu structura DUALA, prin practicarea de goluri de trecere in
diferite pozitii, la diverse niveluri, s-a constatat ca daca se iau masuri de
consolidare a zonelor de gol, prin „bordare”in varianta de b.a., influentele
produse de acestea asupra comportarii de ansamblu dar si de elemente
structurale sunt sub 2%, atat din punct de vedere al modurilor fundamentale
de vibratie cat si la drifturi respectiv eforturi sectionale. Desigur este vorba de
un numar minimal de goluri (2-3) pe fiecare directie principala a cladirii.
Distanta fata de capetele peretilor structurali in care aceste goluri se practica
trebuie sa depaseasca circa 12-15% din lungimea totala a peretelui.
• In cazul practicarii de goluri in placile de plansee, in urma tuturor
analizelor efectuate pe studiile de caz alese, s-au constatat următoarele
aspecte:
Pentru modurile de vibratie, in functie de golul practicat, forma,
marimea si pozitia lui in structura apar doua situatii posibile:
Modurile proprii – ca forma si valori proprii, nu sunt
influentate de aceste goluri;
Primele doua moduri de vibratie se cupleaza, deplasarea
de translatie producandu-se practic pe diagonala si nu
separat pe fiecare dintre cele doua directii principale.
Nu s-a gasit insa un tipar pentru tipul de gol si pozitia lui in structura pentru
care se produce cuplarea dintre primele doua moduri de vibratie.
Nu este influentata deplasarea maxima a structurii;
Valoarea maxima a driftului creste fata de structura fara gol cu
maxim 0.1% ;
Forta taietoare de nivel scade cu maxim 0.1% ;
Se observa ca dupa practicarea golurilor nu cresc momentele
incovoietoare.
Se recomanda realizarea unui gol mai mare cu circa 20-25 cm de
fiecare parte, cu pastrarea armaturilor si crearea unui fel de bordaj,
pentru asigurarea ancorajului barelor.
Pe viitor imi propun realizarea unor studii de caz pentru a determina numarul
maxim de goluri, pozitia lor optima in raport cu sistemul general de axe al cladirii,
pentru diverse grupe tipologice de cladiri (in functie de perioada istorica in care au
fost proiectate si realizate precum si de normele avute in vedere la acea data) astfel
incat influenta asupra sigurantei structurilor existente sa fie minimala.
BIBLIOGRAFIE PENTRU CAPITOLELE DE MANAGEMENT SI CALITATE:
01. Antonescu, V., Constantinescu, D., - Managementul Calitatii Totale, DID.ICM
Bucuresti, 1993
02. Badea, C. N., s.a. – Managementul proiectelor, Glosar, Editura Economica,
Bucuresti, 2002
03. Bonnomme, A., - Guide pour l’etablissement des projets de batiments, Ed. Eyrolles,
Paris, 1987
04. Candea – Muntean, V., - Aparitia si cristalizarea conceptului exigentelor de calitate
ale constructiilor. Revista AICPS 4/2008
05. Candea – Muntean, V., - Asigurarea calitatii constructiilor in contextul dezvoltarii
durabile cu mijloacele managementului calitatii, Revista AICPS 1/2009
06. Candea – Muntean, V., - Indicatorul tehnic global de calitate in constructii, Al II-lea
simpozion national – Creatii Universitare, 2008, dedicat prof. A. Radu, UT „G.
Asachi” Iasi
07. Draganescu, N., - De la calitatea controlata la calitatea totala, Editura Alternative,
Bucuresti, 1996
08. Dragulanescu, N., - Managementul calitatii, Editura Niculescu, Bucuresti, 2000
09. Hann, R.E.I., - Reabilitarea constructiilor, Revista Calitate si Disciplina in Constructii,
nr. 1, 2 si 3/1993
10. Howard, R., - CAD Curved Surfaces and Building Quality, published in june 2006
(http//icon.org/2006/31/)
11. Ionescu, S. C., - Excelenta industriala, Editura Economica, Bucuresti, 1997
12. Ionescu, S. C., - Managementul serviciilor, Editura INID, Bucuresti, 2000
13. Ishikawa, K., - Introduction to Quality Control, 3A Corporation, Tokyo, 1990
14. Juran, J., M., - Quality Control Handbook, McGraw-Hill, New York, 1998
15. Juran, J., M., Joseph, Godfrey A. Blanton – Manualul calitatii, Juran, Traducere dupa
editia a V-a, McGraw-Hill, New York, SRAC, Bucuresti, 2004
16. Lauapre, B., - La qualite SVP, Les Edition d’Organization, Paris, 1992
17. Lupasteanu, R., - Calitatea investitiilor, Editura Expertilor tehnici, Iasi, 2006
18. Niculita, L., - Note de curs, Managementul calitatii, UTCB, Bucuresti, 2003
19. Niculita, L., - Managementul si ingineria calitatii, Editura Academiei Romane, 2005
20. Polizu, G., - Legea calitatii in constructii din nou in atentia specialistilor, Revista
Constructiilor 21/2006
21. Popescu-Bogdanesti, C., - Sistemul informational al firmei in mediul concurential,
Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1999
22. Schlickman, J., - Quality Management System Design, Artech House, Boston -
London, 2003
23. Taylor, F.W., - The principles of scientific management, Harper Row, New York, 1971
24. Velicu, C., - Receptionarea lucrarilor de constructii. Editura Expertilor tehnici, Iasi,
2006
25. *** Legea 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, Monitorul Oficial
712/2001
26. *** Revista Tribuna Calitatii
27. *** Sisteme de management al calitatii – cerinte, SR EN ISO 9001:2001
28. *** Sisteme de management al calitatii – principii fundamentale si vocabular, SR EN
ISO 9000:2006
29. *** Sisteme de management al calitatii – Linii directoare pentru imbunatatirea
performantelor, SR EN ISO 9004:2006
30. *** Sisteme de management al calitatii, Asociatia austriaca pentru asigurarea calitatii
(ÖVQ), Bucuresti, 2002
31. *** The Use of Hazard Analysis Critical Control Point (HACCP) – Principles in Food
Control, Report FAO, Vancouver, Canada, 1994
32. *** Code for Sustainable Homes. A Step-Change in Sustainable Home Building
Practce, Communities and Local Government Publications, Whaterby West
Yorkshire, 2006
33. *** Cod de practica pentru executarea lucrarilor din beton si beton armat, indicativ
NE012-99 aprobat cu Ordinul MLPAT 59/N/1999, Buletinul Constructiilor 8-9/1999
34. *** CSTB – ELODIE, Manuel d’utilisation, V2, CSTB Grenoble, mai, 2008
35. *** Directive Europeene sur les produits de construction & documents interpretatifs,
Textes approuves par le Comite Permanent du 30.11.1993, Cahier 2704, Edite par le
CSTB, Paris, 1993
36. *** Legea 10/1995 – privind calitatea in constructii, Monitorul Oficial 397/2003 partea I
37. *** Legea 123/2007 – pentru modificarea legii 10/1995 privind calitatea in constructii,
Monitorul Oficial 307/2007 partea I
38. *** Legea 350/2001 – privind amenajarea teritoriului si urbanismul, cu modificarile si
completarile ulterioare, Monitorul Oficial 373/2001 partea I
39. *** Legea 50/1991 – privind autoritatea executarii lucrarilor de constructii, cu
modificarile si completarile ulterioare, Monitorul Oficial 933/2004 partea I
40. *** Legea 422/2001 – privind protejarea monumentelor istorice, Monitorul Oficial
407/2001 partea I
41. *** Legea 608/2001 – privind evaluarea conformitatii produselor, cu modificarile si
completarile ulterioare, Monitorul Oficial 313/2001 partea I
42. *** Legea 114/1996 – legea locuintei, cu modificarile si completarile ulterioare,
Monitorul Oficial 254/1996 partea I
43. *** Les documents interpretatifs de la Directive Europeene sur les produits de
construction. Presentation et commentaries, Cahier 2705, Edite par le CSTB, Paris,
1994
44. *** Loi mr. 78-12 du 4 janvier 1978 relative a la responsabilite et a l’anssurance dans
le domaine de la construction, JORF du 5 janvier 1978
45. *** Normativul cadru privind detalierea cerintelor stabilite prin Legea 10/1995 indicativ
NC 001-99, aprobat cu Ordinul MLPAT 222/N/2000, Buletinul Constructiilor 1/2001
46. *** Regulamentul privind controlul de stat al calitatii in constructii, aprobat cu HG
272/1994, Monitorul Oficial 193/1994 partea I
47. *** Regulamentul de organizare si functionare al Inspectoratului de Stat in Constructii
– ISC, aprobat prin decizia Primului Ministru 164/2008, Monitorul Oficial 615/2008
partea I
48. *** Regulamentul de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora,
aprobat cu HG 273/1994, Monitorul Oficial 193/1994 partea I
49. *** Regulamantul privind autorizarea laboratoarelor de analize si incercari in
activitatea de constructii, aprobat cu HG 808/2005, Monitorul Oficial 735/2005 partea
I
50. *** - Regulamentul de verificare si expertizare tehnica de calitate a proiectelor, a
executiei lucrarilor si constructiilor, aprobat cu HG 925/1995, Monitorul Oficial
286/1995 partea I
PENTRU CAPITOLELE DE INGINERIE CIVILA:
51. Abrams D.P.: “Strength and behaviour of unreinforced masonry elements”.
Proceedings of the Tenth World Conference on Earthquake Engineering, Madrid,
Spain, 1992.
52. Abrams D.P.: “Response of unreinforced masonry buildings”. Journal of Earthquake
Engineering, Vol. 1, No. 1, 1997.
53. Abrams D.P.: “Nonlinear seismic behaviour of masonry elements and building
systems”. Lecture notes for the seminar on the seismic assessment of monuments,
Pavia, 2000.
54. Abrams D.P.: “Performance-based rehabilitation of unreinforced masonry buildings”.
Lecture notes for the seminar on the seismic assessment of monuments, Pavia,
2000.
55. Anthoine A., Magonette G., Magenes G.: “Shear-compression testing and analysis of
brick masonry walls”. Proceedings of the Tenth European Conference on Earthquake
Engineering, Vienna, Austria, 1994.
56. Anagnostopoulos, S.A. (1988), "Pounding of buildings in series during earthquakes"
ASCE Journal of Structural Engineering and Structural Dynamics, Vol. 16, pp. 443-
456.
57. Anagnostopoulos, S.A., Spiliopoulos, K.V. (1992), "An investigation of earthquake
induced pounding between adjacent buildings", Earthquake Engineering and
Structural dynamics, Vol. 21, pp. 289-302.
58. Ambraseys N.N., Simpson K.A., Bommer J.J.: “Prediction of horizontal response
spectra in Europe “. Earthquake Engineering and Structural Dynamics, Vol. 25, pp.
371-400, 1996.
59. Applied Technology Council “Earthquake damage evaluation data for California”.
ATC-13, Redwood City, California, 1985.
60. Applied Technology Council “Evaluating the seismic resistance of existing buildings”.
ATC-14, Redwood City, California, 1987.
61. Applied Technology Council “Seismic evaluation and retrofit of concrete buildings”.
ATC-40, Redwood City, California, 1996.
62. Bay F.: “Ground Motion Scaling in Switzerland: An Implication to Probabilistic Seismic
Hazard Assessment”. Swiss Seismological Service, ETH Zürich, Dissertation, in
preparation.
63. Benedetti D., Benzoni G., Parisi M.A.: “Seismic vulnerability and risk evaluation for
old urban nuclei”. Earthquake Engineering and Structural Dynamics, Vol. 16, pp. 183-
201, 1988.
64. Borzi B., Calvi G.M., Elnashai A.S., Faccioli E., Bommer J.J.: “Inelastic spectra for
displacement-based seismic design”. Soil Dynamics and Earthquake Engineering,
Vol. 21, pp. 47-61, 2001.
65. Bachmann H., Dazio A.: “A Deformation-Based Seismic Design Procedure for
Structural Wall Buildings”. Proceedings of the International Workshop on Seismic
Desing Methodologies for the Next Generation of Codes, Bled/Slovenia, 24-27 June
1997, A.A. Balkema, Rotterdam, 1997.
66. Becker A., Davenport C., Giardini D.: “Palaeoseismicity studies on end-Pleistocene
and Holocene lake deposits around Basel”. Submitted to Geophysical Journal
International, 2001.
67. Beskos, D. E., Anagnostopoulos, S. A. (1997), "Computer Analysis and Design of
Earthquake Resistant Structures, a Handbook", Computational Mechanics
Publications, Southampton.
68. Brencich A., Gambarotta L., Lagomarsino S.: “A macroelement approach to the three-
dimensional seismic analysis of masonry buidlings”. Proceedings of the Eleventh
European Conference on Earthquake Engineering, Paris, France, 1998.
69. Benedetti D., Pezzoli P.: “Shaking table tests on masonry buildings – Results and
comments”. ISMES, Seriate Bergamo Italy, 1996.
70. Bruneau M.: “Seismic evaluation of unreinforced masonry buildings – a state-of-the-
art report”. Canadian Journal of Civil Engineering, Vol. 21, pp. 512-539, 1994.
71. Bruneau M.: “State-of-the-art report on seismic performance of unreinforced masonry
buildings”. Journal of Structural Engineering, Vol. 120, No. 1, 1994.
72. Calvi G.M.: “A displacement-based approach for vulnerability evaluation of classes of
buildings”. Journal of Earthquake Engineering, Vol. 3, No. 3, 1999.
73. Chopra A.K, Goel R.K: “Capacity-demand-diagram methods based on inelastic
desing spectrum”. Earthquake Spectra, Vol. 15, No. 4, 1999.
74. Chopra A.K.: “Dynamics of Structures - Theory and Applications to Earthquake
Engineering”. Prentice-Hall, Upper Saddle River, New Jersey 1995.
75. Chau, K.T., Wei, X.X. (2001), "Pounding of structures modelled as non-linear impacts
of two oscillators" Earthquake Engineering and Structural dynamics, Vol. 30, pp. 633-
651.
76. Calvi G. M., Kingsley G. R., Magenes G.: “Testing of masonry structures for seismic
assessment”. Earthquake Spectra, Vol. 12, No. 1, 1996.
77. Coburn A., Spence R.: “Earthquake Protection”. John Wiley & Sons, Chichester,
1992.
78. Cardona O.D., Yamín L.E.: “Seismic Microzonation and Estimation of Earthquake
Loss Scenarios: Integrated Risk Mitgation Project of Bogotá, Colombia”. Earthquake
Spectra, Vol. 13, No. 4, 1997.
79. Darie M., D.Stoica - Probabilistic approach for physic-mechanical wood
characteristics used in construction domain. – 1994 -International Symposium Iasi,
Romania
80. Darie M., M.Voiculescu, D.Stoica, L.Pana - Concerning the Seismic Design of Timber
Structures - 2002
81. Deichmann N., Baer M., Braunmiller J., Ballarin Dolfin D., Bay F., Delouis B., Fäh D.,
Giardini D., Kastrup U., Kind F., Kradolfer U., Künzle W., Röthlisberger S., Schler T.,
Salichon J., Sellami S., Spühler E., Wiemer S.: “Earthquakes in Switzerland and
surrounding regions during 1999. Eclogae Geol. Helv., Vol. 93, pp. 395-406, 2000.
82. D’Ayala D., Spence R., Oliveira C., Pomonis A.: “Earthquake loss estimation for
Europe’s historic town centres”. Earthquake Spectra, Vol. 13, No. 4, 1997.
83. Eurocode 8: “Design provisions for earthquake resistance of structures”. ENV 1998-1-
3, CEN Comité Européen de Normalisation, Brüssel, 1995.
84. Elgwady M.A., Lestuzzi P., Badoux M.: “Seismic upgrading of URM walls using
composite fibres laminates”. Proceedings of the Twentieth European Regional
Earthquake Engineering Seminar, Sion, Switzerland, 2001.
85. European Macroseismic Scale 1998, Centre Européen de Géodynamique et de
Séismologie, Luxembourg, 1998.
86. Fajfar P.: “Capacity spectrum method based on inelastic demand spectra”. IKPIR
Report EE - 3/98, Institute of Structural Engineering, Earthquake Engineering and
construction IT, University of Ljubljana, 1998.
87. “Rapid Visual Screening of Buildings for Potential Seismic Hazards: A Handbook”.
FEMA 154, Washington, 1988.
88. “Rapid Visual Screening of Buildings for Potential Seismic Hazards: Supporting
Documentation”. FEMA 155, Washington, 1988.
89. NEHRP “Guidelines for the Seismic Rehabilitation of Buildings”. FEMA 178,
Washington, 1992.
90. NEHRP “Handbook for the Seismic Evaluation of Existing Buidings”. FEMA 273,
Washington, 1997.
91. NEHRP “Handbook for the Seismic Evaluation of Existing Buidings – A Prestandard”.
FEMA 310, Washington, 1998.
92. Fajfar P., Gašperšic P.: “ The N2 method for the seismic damage analysis of RC
buildings”. Earthquake Engineering and Structural Dynamics, Vol. 25, pp. 31-46,
1996.
93. Fäh D., Kind F., Lang K., Giardini D.: “Earthquake scenarios for the city of Basel”. Soil
Dynamics and Earthquake Engineering, Vol. 21, pp. 405- 413, 2001.
94. Faccioli E., Pessina V., Calvi G.M., Borzi B.: “A study on damage scenarios for
residential buildings in Catania city”. Journal of Seismology, Vol.3, No. 3, 1999.
95. GOSCA (2001), Denoël, V., "Calcul sismique des ouvrages d'art" Travail de fin
d'études de l'Université de Liège.
96. HAZUS 99, National Institute of Building Science (NIBS): “Earthquake Loss
Estimation Methodology, HAZUS®99 Technical Manual”. Report prepared for the
Federal Emergency Management Agancy, Washington D.C., 1999.
97. Hwang H.H.M., Lin H., Huo J.-R.: “ Seismic performance evaluation of fire stations in
Shelby county, Tennessee”. Earthquake Spectra, Vol. 13, No. 4, 1997.
98. Jankowski ,R. (2004), "Non-linear viscoelastic model of structural pounding" 13th
World conference on Earthquake Engineering, Paper No. 3082.
99. Kölz E., BürgeM.: “Priorities in Earthquake Upgrading of Existing Structures”.
Structural Engineering International, Vol. 11, No. 3, 2001.
100. Keintzel E.: “Seismic design shear forces in RC cantilever shear wall
structures”. European Earthquake Engineering, Vol. 4, No. 3, 1990.
101. Kind F.: ”Development of microzonation methods: Application to Basel,
Switzerland”. Swiss Seismological Service, ETH Zürich, Dissertation, in preparation.
102. King S.A., Kiremidjian A.S., Basöz N., Law K., Vucetic M., Doroudian M.,
Oloson R.A., Eidinger J.M., Goettel K.A., Horner G.: “Methodologies for Evaluating
the Socio-Economic Consequences of Large Earthquakes”. Earthquake Spectra, Vol.
13, No. 4, 1997.
103. Kircher C.A., Nassar A.A., Kustu O., Homes W.T.: “Development of building
damage functions for earthquake loss estimation”. Earthquake Spectra, Vol. 13, No.
4, 1997.
104. Kirstin Lang - Seismic vulnerability of existing buildings – PhD Dissertation
ETH No. 14446 -2002
105. Kowalsky M.J., Priestley M.J.N., Macrae G.A.: “Displacement-based design of
RC bridge columns in seismic regions”. Earthquake Engineering and Structural
Dynamics, Vol 24, pp. 1623-1643, 1995.
106. Macchi G.: “Non destructive techniques for the safeguard of the leaning tower
of Pisa”. Lecture notes for the seminar on the seismic assessment of monuments,
Pavia, 2000.
107. Magenes G.: “A method for pushover analysis in seismic assessment of
masonry buildings”. Proceedings of the Twelfth World Conference on Earthquake
Engineering, Auckland, New Zealand, 2000.
108. Maison, B.F., Kasai, K. (1992), "Dynamics of pounding when two buildings
collide" Earthquake Engineering and Structural dynamics, Vol. 21, pp. 771-786.
109. Miranda E., Bertero V.V.: “Evaluation of strength reduction factors for
earthquake resistant design”. Earthquake Spectra, Vol. 10, No. 2, 1994.
110. Magenes G., Calvi G. M.: “In-plane seismic response of brick masonry walls”.
Earthquake Engineering and Structural Dynamics, Vol. 26, pp.1091-1112, 1997.
111. McCormack T.C., Rad F.N.: “An Earthquake Loss Estimation Methodology for
Buildings based on ATC-13 and ATC-21”. Earthquake Spectra, Vol. 13, No. 4, 1997.
112. Magenes G., Kingsley G. R., Calvi G. M.: “Static testing of a full-scale, two-
story masonry building: test procedure and measured experimental response”.
Università degli Studi di Pavia, 1995.
113. Mander J.B., Priestley M.J.N., Park R.: “Theoretical stress-strain model for
confined concrete”. ASCE Journal of Structural Engineering, Vol. 114, No. 8, 1988.
114. Page A.W.: “Unreinforced masony structures - an Autralian overview”.
Bulleting of the New Zealand Society for Earthquake Engineering, Vol.29, No. 4,
1996.
115. Park R.: “A Static Force-Based Procedure for the Seismic Assessment of
Existing Reinforced Concrete Moment Resisting Frames”. Bulleting of the New
Zealand Society for Earthquake Engineering, Vol. 30, No. 3, 1997.
116. Panagiotis Tragakis, Mihai Voiculescu, Daniel Stoica, Stanislaw Majewski -
Some General Considerations about the Behavior and Retrofitting Solutions for the
Existing Buildings with Gravitational Frame Structures - “Thirty Years from the
Romania Earthquake of March 4, 1977” – Bucharest – 1-3 March 2007
117. Panagiotis Tragakis, Mihai Voiculescu, Daniel Stoica, Stanislaw Majewski -
Some General Considerations about the Behavior and Retrofitting Solutions for the
Existing Buildings with Masonry Structures - “Computational Civil Engineering 2007”,
International Symposium – Iasi – May 2007
118. Pantelides, C.P., Ma, X. (1998), "Linear and Non-linear pounding of structural
systems" Computers and Structures Vol. 66 (1) pp. 79-92.
119. Papadrakakis, M., Mouzakis, H., Plevris, N., Bitzarakis, S. (1991), "A
Lagrange multiplier solution method for pounding of buildings during earthquakes"
Earthquake Engineering and Structural dynamics, Vol. 20, pp. 981-998.
120. Plumier, A., Warnotte, V., Van Alboom, W (2005), "A case study of flexible
reconnection over expansion joints in a buildings" 9th World Seminar on Seismic
Isolation, Energy Dissipation and Active Vibration Control of Structures.
121. Plumier A., C. Doneux, V. Caporaletti, F. Ferrario, Stoica. D – Guide Tehnique
Parasismique Belge Pour Maisons Individuelles – L’Universite de Liege – Belgium
122. Plumier A., V. Warnote, Stoica. D – A simple method in order to take into
consideration the additional eccentricity for general torsion – University of Liege
Review – June 2003
123. Plumier A., Stoica. D – About connection forces between slabs and structural
walls during the horizontal and vertical seismic action - University of Liege Review –
October 2003
124. PriestleyM.J.N., Calvi G.M.: “Towards a capacity-design assessment
procedure for reinforced concrete frames”. Earthquake Spectra, Vol. 7, No. 3, 1991.
125. Pujades L.G., Canas J.A., Mena U., Espinoza F., Alfaro A., Caselles J.:
“Seismic risk evaluation in Barcelona, Spain”. Proceedings of the Twelfth World
Conference on Earthquake Engineering, Auckland, New Zealand, 2000.
126. Priestley M.J.N., Kowalsky M.J.: “Aspect of drift and ductility capacity of
rectangular cantilever structural walls”. Bulleting of the New Zealand National Society
for Earthquake Engineering, Vol. 31, No. 2, 1998.
127. Paulay T., Priestly M.J.N.: “Seismic design of reinforced concrete and
masonry buildings”. John Wiley & Sons, New York, 1992.
128. Priestley M.J.N.: “ Displacement-Based Seismic Assessment of Existing
Reinforced Concrete Buildings”. Pacific Conference on Earthquake Engineering,
Australia, 20-22 November 1995.
129. PriestleyM.J.N.: “Seismic assessment of face-loaded walls and cantilever
monuments”. Lecture notes for the seminar on the seismic assessment of
monuments, Pavia, 2000.
130. Porro B., Schraft A.: “Investigation of Insured Earthquake Damage”. Natural
Hazard, Vol 2, pp. 173-184, 1989.
131. Priestley M.J.N., Seible F., Calvi G.M.: “Seismic Design and Retrofit of
Bridges”. John Wiley & Sons, New York, 1996.
132. Priestley M.J.N., Verma R., Xiao Y.: “Seismic Shear Strength of Reinforced
Concrete Columns”. ASCE Journal of Structural Engineering, Vol. 120, No. 8, 1994.
133. Pretorian A., Stoica. D - Basic concepts in the R/C retrofitting solutions of P13
(first Romanian aseismic design code) existing buildings. Braila ten levels block of
flats case study - 1992 – AICPS Review (Romanian)
134. Pretorian A., Stoica. D - P13 existing buildings nonlinear dynamic behaviour.
M1f8 and soft and weak level repeatable “name-code” layouts. – 1993 - AICPS
Review (Romanian)
135. Pretorian A., Stoica. D - Dynamic Non-linear Analysis Methodologies in the
R/C P13 existing buildings. – 1993 - AICPS Review (Romanian)
136. Pretorian A., Stoica. D, E. Titaru - Technical and economical aspects
regarding the put in safe against earthquakes of the existing buildings retrofitting
solution. 1998 – First Romanian Eartquake Engineering Conference (Romanian)
137. Pretorian A., Stoica. D, R. Palosan - Pyramidal Edifice – International
Symposium 15-16 Oct. 1993 – Cluj Napoca-Romania)
138. Pretorian A., Stoica. D, D. Tapusi - General considerations regarding the
seismic design of a five levels residential building including in a constructed area -
November, 2001- International Conference at Technical Military Academy -
Bucharest
139. Pretorian A., Stoica. D, D. Tapusi - Safety assessment and retrofit of RC
buildings designed for gravity loads - Jika International Seminary - Bucharest 2000
140. Pretorian A., Stoica. D, D. Tapusi -Technical aspects regarding the
investigation and safety of a single multistory P13 R/C building. - November, 2001-
International Conference at Technical Military Academy - Bucharest
141. Pretorian A. , V.Coraci, D.Stoica, D.Tapusi - Structural Investigations and
Safety Assessment for a P13 R/C Building -2002
142. Pretorian Alexandrina, Ion Vlad, Rodica Vierescu, Daniel Stoica, Ruxandra
Erbasu, Mirela-Nausica Vlad - Aspects Regarding the Strengthening Solution applied
to the University Hospital “CF WITING” - “Thirty Years from the Romania Earthquake
of March 4, 1977” – Bucharest – 1-3 March 2007
143. Restrepo J.I., Cowan H.A.: “ The Eje Cafetero Earthquake, Colombia of
144. January 25 1999”. Bulletin of the New Zealand Society for Earthquake
Engineering, Vol. 33, No. 1, 2000.
145. Rosenblueth, M., Meli, R. (1986), "The 1985 earthquakes: causes and effects
in Mexico City", Concrete International 8, American concrete institute, pp. 23-24.
146. SAP2000 (2006), "Three dimensional static and dynamic finite element
analysis and design of structures, Version 10.0" Computers & Structures, inc,
Structural and Earthquake Engineering Software, Berkeley, California, USA.
147. Stoica. D, P. Tragakis, R.Sofronie, Plumier A., S. Majewski - Masonry
Structures Retrofitting with Polymeric Grids - FRPRCS-8 University of Patras,
Greece, July 16-18, 2007
148. Sarà G., Barbetti G., Boni A., Marilli F., Nudo R., Viti S.: “Umbria-Marches
earthquake of 26 September 1997: Damage scenarios and vulnerability sources in
the not-aseismic masonry buildings”. Proceedings of the Twelfth World Conference
on Earthquake Engineering, Auckland, New Zealand, 2000.
149. Spence R., D’Ayala D.: “Damage Assessment and Analysis of the 1997
Umbria-Marche Earthquakes”. Structural Engineering International, Vol. 9, No. 3,
1999.
150. Soong, T. T., and Dargush, G. F. (1997), "Passive Energy Dissipation
Systems in Structural Engineering", Wiley, Chichester.
151. Sofronie, R., Bergamo G., Stoica, D., Toanchina, M. - Civil structures of
reinforced masonry without rc-structural members. - Proceedings of the National
Convention on Structural Failures and Reliability of Civil Structures. University of
Architecture, Venice 6-7 December 2001, pp.347-358.
152. Stoica. D - Technical aspects regarding the seismic response and safety of
gravity designed existing buildings. - Kisinew - Moldavia - International Conference
2000
153. Stoica. D -Technical aspects regarding the seismic response and safety of
P13 existing buildings. - Kisinew - Moldavia - International Conference 2000
154. Sofronie R., Stoica. D - Degradation of Romanian cultural heritage in
surrounding environment - ITAM-ARCCHIP Ariadne 6 - Workshop - “Degradation of
cultural heritage in surrounding environment - Prague 2001
155. Stoica. D, D. Voiculescu, Voiculescu M. - Considerations on the seismic
response of steel structures with centred braces. - AICR review - August 2001
(Romanian)
156. Stoica. D, D. Voiculescu, Voiculescu M. – The behaviour of masonry
structures in seismic regions - AICR review – February 2002 (Romanian)
157. Sofronie, R., Bergamo G., Stoica, D., Toanchina, M. - Buildings of composed
masonry with cored or solid bricks? - Proceedings of the XXX IAHS Congress on
Housing. 9-13 September 2002, University of Coimbra – Portugal.
158. Sofronie, R., Franchioni, G., Bergamo G., Stoica, D., Toanchina, M -Masonry
irregular buildings reinforced with polymer grids - Proceedings of the 3rd European
Workshop on Seismic Behaviour of Irregular and Complex Structures. 17-18
September 2002, Florence, Italy.
159. Stoica. D, v. Warnotte, s. Majewski, Voiculescu M. - State of the art in the
pounding mitigation techniques - “Computational Civil Engineering 2007”,
International Symposium – Iasi – May 2007
160. Stoica D., R.Sofronie – Reinforced Masonry with Polymer Grids – 2002 China
TCDC International Training Course on Seismology and Earthquake Engineering 14
August- 26 September, Dali&Kunming, Yunnan Province, China 2002
161. Stoica. D, Plumier A. – Seismic behavior of non-engineered masonry
structures / First part – Synthesis on numerical modelling of masonry walls behaviour
/ First draft – March 2003 – University of Liege – Belgium
162. Stoica. D, Plumier A. –– Seismic behavior of non-engineered masonry
structures / Second part – The optimization of simple numerical methods able to
simulate the behaviour of masonry structures / First draft – May 2003 – University of
Liege – Belgium
163. Stoica. D, Plumier A. – Seismic behavior of non-engineered masonry
structures / Third part - Towards the comparisons of different masonry analysis
models and methods / First draft – August 2003 – University of Liege – Belgium
164. Stoica. D, Plumier A. – Seismic behavior of non-engineered masonry
structures - Fourth Part - Development of Design Tools for Masonry Structures / First
draft November 2003 – University of Liege – Belgium
165. Stoica. D – Analyses for P13 buildings structural rehabilitation – Antreprenorul
– 4/2004
166. Stoica. D, Pretorian A. – Aspects concerning the safety assessment and
retrofit of single project multi-storey P13 - RC building – Antreprenorul – 4/2004
167. Stoica. D – Towards the Keintzel method in stair-case computation –
Antreprenorul – 5/2004
168. Stoica. D, V. Warnotte, S. Majewski - State of the Art in Modelling of Seismic
and Mining Subsidence Pounding between Adjacent Structures - “Thirty Years from
the Romania Earthquake of March 4, 1977” – Bucharest – 1-3 March 2007
169. Stoica D., P. Tragakis – The north wing structural rehabilitation – Romanian
monastery Prodromu, from the Holy Mountain Athos – International Symposium
UTCB Bucharest – April 2005
170. UBC (1992) "Uniform building codes" International conference of building
officials Whittier CA.
171. Valles, R.E., and Reinhorn, A.M. (1997), "Evaluation, Prevention And
Mitigation Of Pounding Effects In Buildings Structures", National Center of
Earthquake Engineering Research Technical Report.
172. Vidic T., Fajfar P., Fischinger M.: “Consistent inelastic design spectra:
Strength and displacement”. Earthquake Engineering and Structural Dynamics, Vol.
23, pp. 507-521, 1994.
173. Veletsos A.S., Newmark N.M.: “Effect of inelastic behaviour on the response
of simple systems to earthquake motions”. Proceedings of the Second World
Conference on Earthquake Engineering, Vol. 2, pp. 895-912, Tokyo, Japan, 1960.
174. Veletsos A.S., Newmark N.M., Chelapati C.V.: “Deformation spectra for elastic
and elastoplastic systems subjected to gound shock and earthquake motions”.
Proceedings of the Third World Conference on Earthquake Engineering, Vol. 2, pp.
663-680, Wellington, New Zealand, 1965.
175. Voiculescu M., M.Darie, D.Stoica, D.Voiculescu - Basic problems related to
Computation Analysis of R/C flat Plate Systems - 2002
176. Voiculescu M., Pretorian A., Darie M., C. Pavel, Stoica. D – Nonlinear
Dynamic Analysis for “OD” Repetitive Block of Flats Design Project – March, 4th,
2004 – Symposium
177. Warnotte V. Structural problems due to earthquake action at joints between
building structures - D.E.A. Graduation Work
178. Wolf, J. P., Skrikerud, P. E. (1980), "Mutual pounding of adjacent structures
during earthquakes" Nuclear Engineering and Design, Vol. 57, pp. 253-275.
179. Whitman R.V., Reed J.W., Hong S.-T.: “Earthquake damage probability
matrices”. Proceedings of the fifth World Conference on Earthquake Engineering, pp.
2531, Rome, 1974.
180. Wurstisen C.: “Basler Chronik”. Reprint of the editions of Basel 1580, Editions
Slatkine, Genève, 1978.