Cristofor Columb

Cristofor Columb

Cristofor Columb. Portret postmortem deSebastiano del Piombo, 1519[1]

Născut(ă) înainte de 31 octombrie 1451Genova, Republica Genova[2]

Deces 20 mai 1506 (la cca. 54 de ani)Valladolid, Regatul Castiliei (în prezent Spania)

Alte nume Italiană: Cristoforo ColomboCatalană: Cristòfor ColomSpaniolă: Cristóbal ColónPortugheză: Cristóvão ColomboLatină: Christophorus ColumbusGenoveză: Christoffa Corombo

Ocupație Explorator

Religie Romano-catolic

Soție Filipa Moniz Perestrelo

Partener(ă) Beatriz Enríquez de Arana

Copii DiegoFernando

Rude Frați:Giovanni PellegrinoGiacomo (numit și Diego)[3]

BartholomewSoră:Bianchinetta Columbus

Semnătură

modifică 

Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. între august și

octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest,

pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un

nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche.

Cristofor Columb - Portret

Cuprins

  [ascunde] 

1   Originea și tinerețea lui Cristofor Columb

2   Prima călătorie

3   A doua călătorie

4   A treia și a patra călătorie

5   Sfârșitul vieții lui Cristofor Columb

6   Înmormântarea lui Cristofor Columb

7   Testamentul lui Columb

8   Cinstirea lui Cristofor Columb în filatelie și numismatică

9   Cristofor Columb în literatură și cinema

10   Note

11   Surse bibliografice

o 11.1   Mărturii

o 11.2   Articole

o 11.3   Altele

12   Legături externe

13   Vezi și

Originea și tinerețea lui Cristofor Columb[modificare | modificare sursă]

Cristofor Columb s-a născut la Genova, în Italia, în anul 1451.[2] Tatăl său a fost țesător și se

presupune că fiul său Cristofor a intrat în acest comerț de mic copil. Teoria cea mai citată de

către istorici susține că numele Cristóbal Colón ar fi traducerea în castiliană a

numelui italian Cristoforo Colombo, acesta fiind fiul luiDomenico Colombo, țesător, și al Susanei

Fontanarossa. Potrivit acestei teorii, nu era un copil educat și de aceea s-a inițiat în lumea

navigării de la o vârstă foarte fragedă. Informațiile despre începutul carierei sale de navigator

sunt însă nesigure.

Între anii 1474 și 1475, a efectuat prima sa călătorie spre insula Chios,

posesiune genoveză situată în Marea Egee. În 1476, Columb a navigat cu un convoi spreAnglia.

În timp ce se afla în dreptul coastei Portugaliei convoiul a fost atacat de pirați și nava pe care se

afla Columb s-a scufundat, însă acesta a înotat până la țărm și a găsit adăpost la Lisabona.

Stabilindu-se acolo, unde fratele său Bartolomeu era cartograf, Cristofor s-a căsătorit în 1479 cu

fiica guvernatorului insulei Porto Santo. Unicul copil al lui Cristofor Columb din această

căsătorie, Diego, s-a născut în 1480.

Bazându-se pe informațiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale și studiind cărțile și hărțile din

vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia că Pământul este cu 25% mai mic decât se credea

până atunci. Pornind de la această premiză, Columb credea că se poate ajunge în Asia mai

repede, navigând spre vest. În anul 1484, și-a prezentat ideile lui João al II-lea,

regele Portugaliei, cerând finanțare pentru o călătorie spre vestul Oceanului Atlantic. Propunerea

sa a fost respinsă de către o comisie regală maritimă.

Puțin timp după aceasta, Columb s-a mutat în Spania unde planurile sale au câștigat suportul

unor persoane foarte influente, aranjându-se astfel o audiență în 1486la Isabela I,

regina Castiliei.

Harta fraţilor Columb, cca 1490

Tot în acest timp, a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit apoi amanta sa și mama celui

de-al doilea fiu, Ferdinand Columb.

În Spania, ca și în Portugalia, comisia regală i-a respins planul. Cristofor Columb a continuat însă

să caute ajutor și, în sfârșit, în aprilie 1492 insistența sa a fost recompensată:Ferdinand al V-lea,

regele Castiliei, și regina Isabela au fost de acord să sponsorizeze expediția.

Contractul semnat menționa că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor

descoperite și în plus i se acorda o zecime din toate metalele prețioase descoperite sub jurisdicția

sa.

Prima călătorie[modificare | modificare sursă]

3 august 1492 – 15 martie 1493

Prima expediție pleacă din portul Palos de la Frontera cu navele Santa Maria - de aproximativ

30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina - două caravele mici de aproximativ 15

m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martín Alonso Pinzón și fratele

său Vicente Yañez Pinzón și cu 90 de oameni. Este ales pentru traversarea oceanului drumul

alizeelor.

Prima întâlnire a lui Cristofor Columb cu locuitorii Lumii Noi, 12 octombrie 1492.

La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana - un marinar de pe Pinta zărește

pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt descoperite insulele:Santa Maria

Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio[4]-Española[5]. Pe 15 martie 1493 Columb revine

triumfător în Spania. Columb a explorat la fel și coasta de nord-est aCubei (a acostat pe 28

octombrie), și coasta nordică a Hispaniolei, din 5 decembrie. Aici a eșuat Santa Maria, în

dimineața de Crăciun 1492, echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. El a fost primit de

localnicul cacique Guacanagari, care i-a permis lui Columb să își lase câțiva din oamenii săi în

acel sat când va pleca. Columb a lăsat 39 de oameni și a întemeiat așezarea La Navidad, care

astăzi este o localitate din Haiti. Înainte de a se întoarce în Spania, Columb a răpit între zece și

douăzeci și cinci de indieni[6], pe care i-a luat cu el. Doar șapte sau opt din ei au ajuns vii

în Spania, ei făcând o impresie deosebită la Sevilia.

A doua călătorie[modificare | modificare sursă]

Corabie a lui Cristofor Columb pe o mărcă poştală din Republica Moldova

Columb imediat a plănuit o a doua expediție cu 17 vase și aproximativ 1500 de oameni, care au

plecat din Spania în septembrie 1493. Debarcările au fost făcute pe

insulele:Dominica, Guadalupe și Antigua.

Pe data de 27 noiembrie vasele au ancorat la Navidad unde toți oamenii au fost uciși, iar fortul a

fost distrus. Columb a abandonat ruinele, și aproape de Capul Isabella(Republica Dominicană), a

stabilit o colonie care a devenit prima așezare europeană în Lumea Nouă.

Părăsind colonia pentru o călătorie de explorare în primăvara anului 1494, Columb a cercetat

coastele Cubei pe care el a considerat-o că nu este o insulă ci o parte acontinentului asiatic.

Când Columb s-a întors în colonia Isabela (29 septembrie 1494) a constatat că între coloniști se

iscaseră serioase disensiuni, iar o parte dintre ei erau deja în drum spre Spaniapentru a-și

expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care se confrunta Columb era ostilitatea

băștinașilor a căror inițială prietenie a dispărut datorită brutalității europenilor.

Columb a reușit să-i învingă pe băștinași în bătălia din martie 1495 și a deportat un număr mare

dintre ei în Spania pentru a fi vânduți ca sclavi. Regina Isabela s-a opus și supraviețuitorii au fost

returnați. O comisie regală de investigații a ajuns la Isabella în octombrie 1495. Pentru că acest

grup critica insistent politica sa, Columb a stabilit o nouă capitală în Santo Domingo și a plecat

spre Spania lăsându-l pe Bartolomeu la comandă. A raportat direct regelui Ferdinand și reginei

Isabela care au înlăturat orice critică la adresa lui Columb. Suveranii au promis că vor trimite o

nouă flotă, dar pentru că le-a scăzut entuziasmul din cauza neproductivității coloniilor, a durat

aproape doi ani până când opt vase au fost trimise.

A treia și a patra călătorie[modificare | modificare sursă]

Corăbii ale lui Cristofor Columb pe mărci poştale din Republica Moldova

Columb a ridicat ancora în a treia sa călătorie pe data de 30 mai 1498. Prima debarcare a avut

loc pe insula Trinidad (Sfânta Treime). Atunci a descoperit insula care se numește

acum Venezuela. După ce a navigat de-a lungul coastei a intrat în Golful Paria. La gurile

râului Orinoco a coborât puțin pe uscat. În jurnalul său de bord a scris că a găsit o „Lume Nouă”

necunoscută încă europenilor. Columb a ridicat ancora din nou, întâlnind și alte insule noi printre

care și insula Margarita după care și-a îndreptat cursul spre insula Hispaniola.

Ajungând în Santo Domingo (31 august), Columb a găsit o parte din colonie revoltându-se

împotriva fratelui său. A anihilat rebelii și și-a intensificat eforturile, însă inutil după cum s-a

dovedit a fi, să convertească băștinașii americani la creștinism. De asemenea a extins

operațiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii săi din Spania au convins regalitatea

că insula Española ar trebui să aibă un nou guvernator. În mai 1499, coroana l-a îndepărtat pe

Columb și l-a numit pe Francisco de Bobadilla, care a ajuns pe data de23 august 1500 pe insulă,

și i-a arestat pe Columb și pe fratele său Bartolomeu. I-a încătușat și i-a trimis în Spania. Columb

a insistat să rămână cu cătușele până când regina avea să i le scoată. Monarhii i-au iertat pe cei

doi frați și i-au răsplătit, dar au refuzat să le dea comanda coloniilor. Bobadilla a fost înlocuit ca

guvernator după puțin timp de cătreNicolas de Ovando.

Debarcarea lui Columb în Lumea Nouă

Deși Columb a primit sprijinul regal pentru o a patra călătorie în căutarea unei rute vestice către

India, la dispoziția sa au fost puse doar patru caravele în stare proastă de funcționare și i-a fost

interzis să se oprească în insula Española. Expediția a pornit din Cadiz în mai 1502. La sfârșitul

celor 21 de zile de cursă rapidă peste ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparații.

Columb a coborât ancora aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzis să intre în port, deși se

apropia un uragan foarte puternic. După ce a terminat reparațiile la nava sa, Columb s-a

îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul coastelor Americii

Centrale timp de șase luni căutând o trecere spre vest. În ianuarie 1503 a debarcat în Panama și

a stabilit o așezare, dar revoltele din cadrul echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe

Columb să renunțe la această idee.

Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite au eșuat

aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Hispaniolacerând ajutor, în

timp ce forța băștinașii să le dea de mâncare oamenilor. Ajutorul a ajuns aproape după un an,

fiind întârziat deliberat de către Ovando. Puținul echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat pe data

de 28 iunie 1504 spre Santo Domingo, apoi a pornit spre Spania, atingând Saluncar de

Barrameda pe 9 noiembrie. De atunci Columb nu a mai navigat niciodată.

Sfârșitul vieții lui Cristofor Columb[modificare | modificare sursă]

Cenotaful lui Cristofor Columb înCatedrala din Sevilla

Imaginea lui Cristofor Columb pe o marcă poştală din Republica Moldova

Ultimele luni ale vieții sale au fost marcate de boală și de încercări nereușite de a-și recupera

privilegiile de la regele Ferdinand, deși pe atunci Cristofor era destul de bogat. A murit pe data

de 20 mai 1506 în localitatea Valladolid.

Înmormântarea lui Cristofor Columb[modificare | modificare sursă]

Rămășițele sale au fost mai târziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Santo Domingo, mutate

la Havana (Cuba), și în cele din urmă (în 1899) au fost returnate la Sevilla. (Unii istorici cred că

rămășițele aduse din Santo Domingo nu erau ale sale, deci osemintele sale pot fi încă acolo[7]).

Oriunde se odihnește Cristofor Columb acum, cercetările moderne au diminuat considerabil

reputația eroică pe care a câștigat-o însecolul al XIX-lea, deși calitățile sale de navigator sunt

celebrate și acum.

În Catedrala din Sevilla se găsește cenotaful dedicat memoriei lui Cristofor Columb, realizat în

anul 1902. Cei 4 purtători ai cenotafului reprezintă fostele regate spaniole Castilia, León, Aragón

și Navarra.

Testamentul lui Columb[modificare | modificare sursă]

La 19 mai 1506, cu o zi înainte de moartea sa, în Valladolid, Columb își redacteză testamentul în

prezența lui Pedro de Inoxedo, scriitorul Regilor Catolici[8].

Cinstirea lui Cristofor Columb în filatelie și numismatică[modificare | modificare sursă]

Poșta Republicii Moldova a emis o serie de timbre în onoarea lui Cristofor Columb, în anul

1992.

În anul 2006, pentru cinstirea lui Cristofor Columb, la 500 de ani de la moartea sa, în Spania

a fost emisă o monedă comemorativă de argint, cu valoare nominală de 12 euro. Pe aversul

monedei, în partea stângă, se află gravată efigia lui Cristofor Columb, în dreapta sa sunt

gravați anii 1506 și 2006. Sub efigie este gravat numele marelui navigator: Cristóbal Colón[9].

Cristofor Columb în literatură și cinema[modificare | modificare sursă]

Paul Claudel a publicat în 1930 o dramă lirică în două părți, întitulată Le Livre de Christophe

Colomb[10];[11].

Ridley Scott a realizat filmul 1492 care a ieșit pe ecrane în toamna lui 1992, la a 500-a

aniversare a plecării lui Columb în cea dintâi călătorie (spre Lumea Nouă).

Note[modificare | modificare sursă]