cuprins - scoaladanbarbiliangalati.ro
TRANSCRIPT
2
Ce ne reprezintă? p. 3
Implicare, dăruire, succes
29 octombrie 2018– Ziua de acțiune a voluntarilor CCDG
Aventura micilor "Sanitari pricepuți"
p. 4
p. 4
p. 8
Evenimente
Centenarul Unirii—100 de trepte către România de azi
România Mare—100 de ani de vis împlinit
p. 10
p. 10
p. 15
Tinere talente
Călătorie în lumea cărților
Anotimpuri
Frânturi de gânduri
p. 19
p. 19
p. 21
p. 24
Pagina psihologului p. 28
Jocuri p. 30
Pagina artei p. 31
CUPRINS C
UP
RIN
S
3
Ce
ne
rep
rezi
ntă
Dan Barbilian— poezie şi simţire
" Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână. "
(Ion Barbu, Riga Crypto şi Lapona Enigel)
http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/barbu.php
“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor! (...)
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
(Mihai Eminescu, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie)
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/doresc.php
Centenarul Unirii în Şcoala Gimnazială “Dan Barbilian”, Galați
4
Centrul Carpato-Danubian de
Geoecologie (CCDG) a avut inițiativa
organizării în cadrul Proiectului Național Ziua
Verde a Eco-Școlilor din România,
pe 29 octombrie 2018, la ora 12.00, a
evenimentului numit Ziua de Acțiune a
Voluntarilor CCDG, la care au putut participa
toate școlile cu disponibilitatea necesară. Școlile
au fost solicitate să planteze puieți de arbori,
pomi fructiferi, arbuști sau tufe ornamentale,
după posibilități și preferințe.
Atrasă de propunere și conștientă de
importanța multiplă a acțiunii, atât pentru mediu
(,,Omul va supraviețui doar dacă pădurea va
supraviețui și ea), cât și pentru sinele nostru
(conform zicalei care ne spune că nu este om
împlinit acela care nu a zidit o casă,nu a crescut
un copil și nu a plantat un copac) sau pentru
impactul pedagogic asupra elevilor, am decis
să participăm și noi, cei din Școala Dan
Barbilian, la această acțiune. Am comunicat
intenția elevilor,și spre bucuria mea, unii dintre
ei au răspuns cu entuziasm cererii mele.
Așa că, în ziua și la ora stabilită, 20 de
elevi de la clasele a VIII-a A și a VIII-a C,
dotați cu un copăcel, un hârleț, un bidon cu apă
și cu entuziasm, s-au întâlnit cu profesorul
coordonator și au purces la lucru. Pământul
foarte tare și plin de pietre a mai slăbit acest
entuziasm, dar perseverența, hotărârea și
ajutorul binevenit a două mame și al
mecanicului școlii, au avut ultimul cuvânt.
După o oră și jumătate, acțiunea s-a
apropiat de final, iar rezultatul a fost
îmbucurător: șapte salcâmi, trei arțari, un plop,
2 nuci, 2 meri, un cais, un vișin, un prun și doi
arbuști ornamentali. Sperăm să prindă toți viață
și să ne putem bucura de ei, mulți ani.
Am imortalizat evenimentul făcând
câteva fotografii, dar mai importante sunt
sentimentele trăite: entuziasmul dat de
convingerea binelui făcut, dorința de a lăsa un
semn al trecerii noastre prin viață, ecoul
convingerilor noastre în sufletele elevilor.
Mulțumesc tuturor elevilor și adulților
implicați în această activitate și sper că vom
putea repeta, cândva, această frumoasă
acțiune.
Eu, personal, am fost încercată de
ceva emoții și griji, dar mai ales de un
sentiment de bucurie și de mulțumire, pe care,
la clasă, nu l-am mai încercat de mult timp. În
ceea ce privește elevii, le-am solicitat să ne
împărtășească și nouă impresiile lor, din care
vă prezentăm și vouă câteva, în rândurile de
mai jos, însoțite de câteva fotografii din timpul
activității noastre.
Prof.coordonator Zaharia Zoica
29 octombrie 2018- ZIUA DE ACȚIUNE A
VOLUNTARILOR CCDG
Imp
lica
re,
dă
ruir
e, s
ucc
es
5
Primești viață dacă dai viață
Cel mai frumos sentiment este atunci
când faci până și natura fericită.
Consider că această experiență
petrecută cu doamna profesoară și ceilalți
colegi este de neuitat. Să vezi cum câțiva copii,
cu hârlețe mai înalte decât ei, se străduiesc să
scormonească o gaură în pământ, să pună un
puiet plin de muguri și să nască, în timp, un
copac măreț. Să observi, cu cât anii trec și noi
ne dezvoltăm tot mai mult ca oameni, cum
puietul nostru ajunge un pom plin de fructe și
flori frumos parfumate și colorate,care vor
învia grădina.
Toți am lucrat din greu. Fiind ajutați și
de persoane mature,munca a fost terminată
repede. La sfârșit, am fost extaziați de treaba
încheiată cu succes și am făcut poze amuzante
cu puii noștri. Doamna profesoară a fost la fel
de bucuroasă ca și noi fiindcă am putut
înțelege ce înseamnă lucrul în echipă și să faci
ceva amuzant chiar și din plantarea unei vieți.
Munteanu Irina Daniela, clasa a VIII-a C
Natura este colțul de rai de pe Pământ,
care trebuie ocrotit mereu
Activitățile de protejare a naturii sunt
și vor fi mereu, binevenite pentru cei cărora
le pasă cu adevărat.
Dintotdeauna mi-am dorit să particip
la o asemenea activitate, mai ales la
plantarea de copaci. Consider că este o
inițiativă bună de a-i face pe copii și chiar și
pe adulți să înțeleagă cât de important este
să plantăm fiecare un copac, sau cât de
important este să strângi mizeria lăsată în
urma ta.
Când am fost anunțată că se va
organiza o acțiune de plantare a copacilor, la
mine în școală,a m fost cât se poate de
fericită pentru că vroiam și vreau să fac
mereu, cât pot pentru a ține în viață mediul
înconjurător. Chiar dacă eu și colegii mei
eram obosiți, nu putem nega că atunci, după
ce am lucrat în echipă, ajutându-ne reciproc,
nu am zâmbit văzându-ne copăceii plantați
peste tot, în grădină.
Multă lume nu participă la asemenea
activități pentru că ei consideră că este o
pierdere de timp;dar nu este deloc așa. Să
plantezi un copac sau să cureți după tine, nu
ține doar de o anumită regulă, ci de
conștiință și de bunul-simț. Copacul, cât de
mic ar fi, ne oferă oxigen și ne ajută să
trăim, de aceea ar trebui să le fim
recunoscători, plantând și protejând cât mai
mulți copaci.
Sper ca în viitor să se mai organizeze
astfel de activități și să pot veni să-mi vizitez
primul, dar nu și ultimul, copăcel plantat.
Simion Maria Alexandra, clasa a VIII-a C
29 octombrie 2018- ZIUA DE ACȚIUNE A
VOLUNTARILOR CCDG
Imp
lica
re,
dă
ruir
e, s
ucc
es
6
Un gest
Trăim într-o societate în care uităm să
prețuim ceea ce strămoșii noștri ne-au lăsat în
urmă. Astfel, am început să distrugem, fără să ne
gândim la consecințe, pădurile, ,,aurul verde” ce
adăpostește atâta viață și mistere, dar dacă vom
continua, lucrurile se vor schimba....
De aceea, m-am alăturat unui proiect la
care participă mai multe școli și care constă în
plantarea puieților de copaci în zone publice. Iată
-ne, un grup de copii din clase diferite, uniți cu
același scop: acela de a face o diferență în lume,
de a lua inițiativa și de a acționa.
Munca asiduă pe care am depus-o în
plantarea copacilor a fost răsplătită din plin de
sentimentele de împlinire și bucurie ce
străluceau pe fețele noastre. Ne zâmbea inima
când ne gândeam la următoarea generație de
copii ce urma să se bucure de umbra primitoare a
copacilor, care astăzi este doar un vis distant.
În fiecare zi, când trec pe lângă grădina
școlii, nu mă pot abține să nu privesc la tinerii
pomi, ce urmează să se înalțe odată cu elevii
școlii. Chiar dacă nu voi mai fi aici să le
urmăresc creșterea, îmi voi aminti cu drag de ei.
Nu îmi puteam imagina că un gest atât de mic
poate produce atâta bucurie!
Stoicu Laura,clasa a VIII-a C
Legătura cu natura
Am fost foarte încântată în momentul
în care am auzit despre această activitate,
deoarece am realizat că pot să ajut natura
printr-o mică faptă.
Ne-am întâlnit într-o dimineață
senină și plină de voie bună, fiecare cu un
copăcel și un hârleț alături. Toți eram
pregătiți să muncim.
Răbdarea mea se micșora cu fiecare
lopată plină cu nisip. A fost atât de greu să
sap, chiar dacă am mai avut ajutorul a două
persoane. Pământul era foarte uscat și avea
multe pietre. Și totuși, am dus-o până la
capăt. Un pui de arțar de doi metri și-a înfipt
rădăcinile în pământ și s-a hrănit cu apă
răcoritoare. Am fost atât de fericită când am
văzut cât de mândru stătea în fața mea, iar
toată viața și energia lui au sădit un loc
veșnic în sufletul meu.
Am făcut toți poze, am glumit și ne-
am entuziasmat, noi, elevii, împreună cu
doamna profesoară, care s-a arătat mulțumită
de munca noastră. Toți puieții aveau locul
lor, dar mi se părea că al meu îi domină pe
ceilalți. Știu că într-o zi va fi un arbore
măreț, iar eu abia aștept să am grijă de el și
să îl văd crescând.
Faptul că prin el, o parte din mine va
rămâne mereu în această școală, mă asigură
că niciodată nu voi uita să-i mai
fac câte o vizită. Gesturile mici
ca acesta te pot lega de un loc,
stabilindu-ți o legătură și cu
natura.
Strînbei Ștefania,clasa a VIII-a
C
29 octombrie 2018- ZIUA DE ACȚIUNE A
VOLUNTARILOR CCDG
Imp
lica
re,
dă
ruir
e, s
ucc
es
7
29 octombrie 2018- ZIUA DE ACȚIUNE A
VOLUNTARILOR CCDG
Gândurile mele
Se spune că în locul fiecărui copac tăiat trebuie plantat altul. Dar câți dintre cei
care produc defrișări masive se gândesc măcar la răul pe care îl lasă în urmă?
Verdele pădurilor semnifică viață, tocmai pentru că sunt principala sursă de
oxigen. De aceea, fiecare om ar trebui să contribuie cu un gest oricât de mic la protejarea
mediului înconjurător.
În acest scop, am participat cu plăcere la o activitate extrașcolară care a constat în
plantare a unor pomi. Am săpat gropi, am înfipt rădăcinile și am udat copăceii, sperând că
vor crește și vor face un bine atât naturii, cât și generațiilor următoare de școlari.
Mi s-a umplut sufletul de bucurie la gândul că, peste ani mă voi intoarce la școala
în care mi-am petrecut opt ani din viață și voi găsi un arbore înalt și puternic, rodul muncii
mele și al dragostei cu care l-am sădit.
Pădurile sunt plămânii Pământului, căci ele purifică aerul și dăruiesc o putere
proaspătă omenirii, deci protejează-le!
Lupu Denisa Cristina, clasa a VIII-a C
Imp
lica
re,
dă
ruir
e, s
ucc
es
8
Aventura micilor "Sanitari pricepuți"
În fiecare an, Societatea Națională de Crucea Roșie Română din Galați organizează concursul “Sanitarii pricepuți”. În acest an școlar 2017-2018, ca profesor coordonator, am
participat la această acțiune a Crucii Roșii, cu echipajul Școlii “Dan Barbilian” Galați. Am alcătuit o echipă cu eleve din clasa a VII-a C, foarte inteligente, conștiincioase și luptătoare, care au muncit
extraordinar de mult. La propunerea mea, de a participa la concurs,
elevele au avut o reacție plină de entuziasm, s-au mobilizat foarte repede, au învățat și au colaborat foarte
bine cu doamna asistentă Mioara Capitanopol și cu mine, de aceea ne-au făcut să le indrăgim foarte mult.
Concursul ne-a oferit,
mie ca profesor, cât și doamnei asistente,
șansa de a le cunoaște mai bine, de a forma
o echipă unită, bazată pe înțelegere și comunicare și de a le transmite cunoștințele noastre despre metodele de acordare a primului ajutor în situații de urgență.
În urma efortului susținut și a muncii în echipă, elevele au obținut și rezultate pe măsură. Au trăit bucuria de a lua
locul I la etapa locală a concursului, clasându-se astfel la etapa județeană, unde au obținut locul al III-lea.
Elevele, Bețivoiu Alexandra, Lăcătuș Miruna, Lupu Denisa, Munteanu Irina,
Stoicu Laura, Trandafir Bianca, au făcut mândră școala prin rezultate lor din timpul concursului.
Dorim să mulțumim conducerii și celorlalte cadre didactice ale școlii deoarece ne-au suținut cu materialele utilizate la concurs și au fost alături de noi la orice pas. Sperăm să fie
mândri de echipa noastră și să ne ajute în continuare să menținem tradiția participării la concursul “Sanitarii pricepuți” și anii următori!
Profesor coordonator,
Marola Roxana - Teodora
Imp
lica
re,
dă
ruir
e, s
ucc
es
9
Experiența noastră la "Sanitarii pricepuți"
Pentru noi, concursul “Sanitarii pricepuţi” este o experienţă de neuitat. Cu
ajutorul voluntarilor de la Crucea Roşie, prin intermediul concursului se transmit valori importante şi pe care fiecare dintre noi
trebuie să le aibă: umanitate, imparţialitate, respect, solidaritate, unitate şi multe altele.
De asemenea, tot ceea ce am învăţat ne va fi folositor de acum înainte. Am învăţat să
acordăm primul ajutor în mod corect, fără a ne pune în pericol pe noi înşine, să fim atente la detalii, să întrecem şocul şi panica de
moment şi să reacţionăm rapid, căci în multe dintre situaţiile experimentate e vorba doar de
secunde: ele fac diferenţa dintre viaţă şi moarte.
În plus, am avut ocazia să cunoaştem oameni la fel de pasionaţi şi implicaţi ca noi, atât la etapa locală, cât şi la cea judeţeană.
Am experimentat bucuria de a ieşi pe locul întâi, dar am fost mândre şi de rezultatul de la
a doua etapă, unde ne-am clasat pe locul al treilea, deoarece ştim cât de mult am muncit pentru a ajunge aici,
într-o lume neexplorată de noi până acum. Aşa cum am mai spus, cu adevărat importante
sunt cunoştinţele pe care le-am acumulat, nu rezultatul concursului propriu-zis.
Imp
lica
re,
dă
ruir
e, s
ucc
es
Concursul ne-a oferit şansa de a ne cunoaşte mai bine între noi, de a fi o
echipă unită, bazată pe înţelegere şi comunicare. Ne-a oferit şansa de a ne
relaxa într-un weekend petrecut la malul mării, o amintire la fel de plăcută ca toate celelalte, alături de care formează ceea ce
numim noi experienţa “Sanitarii Pricepuţi”.
În sfârşit, am vrea să le mulţumim celor care ne-au deschis porţile spre
această lume, care ne-au încurajat şi ne-au învăţat cu răbdare tot ceea ce ştim: doamna profesoară Roxana Marola şi
doamna asistentă a şcolii, Mioara Capitanopol.
Vă mulţumim şi sperăm că rezultatele noastre reprezintă îndeajuns rodul efortului pe care l-am depus
împreună! Ne-am bucura nespus dacă am reuşi să repetăm această experienţă şi în
următorul an şcolar!
(Echipa:
Bețivoiu Alexandra, Lăcătuș Miruna, Lupu Denisa, Munteanu Irina,
Stoicu Laura, Trandafir Bianca)
10
România mea frumoasă Ţara cu miros de-acasă
Bucuroşi te sărbătorim Şi uniţi toţi te iubim.
Pavel Alexia Mihaela, cls. a II-a B
Centenarul Unirii—100 de trepte către România de azi
Flavius, românaş voios Harnic şi curajos
Mândru-i şi sărbătoreşte Centenar ce ne uneşte.
Pascal Flavius Ştefan, cls. a II-a B
Ev
enim
ente
Buganu Robert Andrei, cls.a IV-a B
România să trăiască Ţara mea să-nflorească
Unirea să dăinuască Bucuria să sporească.
Iftimie Radu, cls. a II-a B
Unirea noi sărbătorim Cu bucurie ne-ntâlnim
Centenarul cel vestit Iată că a şi sosit !
Chaudhry Sara, cls. a II-a B
Astăzi cu drag sărbătorim Iar noi, românii, ne veselim
Cu toţii ne unim în ţară E ziua României iară.
Crăciun Alexandra, cls. a II-a B
România e frumoasă România e acasă
România-i ţara mea România-i mândria mea.
Irimia Tania Maria, cls. a II-a B
11
Centenarul Unirii—100 de trepte către România de azi E
ven
imen
te
România sărbătoreşte
În această zi prea minunată Centenarul ne uneşte.
Daraban Matteo, cls. a II-a B
Eu sunt un român frumos
Harnic foc şi curajos Şi pe-a mea ţară o iubesc
Zi de zi o preţuiesc.
Unirea o aniversăm Neamul nostru se porneşte In luna Decembrie
România sărbătoreşte Eroii îi slăveşte.
Popa Patrick, cls. a II-a B
Sunt român şi bine-mi pare Am o ţară ca o floare
România mea iubită De toţi este îndrăgită.
Cum se numeşte ţara mea Acolo unde eu mă joc, învăţ
Cresc şi trăiesc româneşte... Ai ghicit spune îndată
E ........................ mea prea minunată. Şimu Andreea, cls. a II-a B
12
Centenarul Unirii—100 de trepte către România de azi E
ven
imen
te
Astăzi noi sărbătorim Şi apoi ne veselim
Toţi românii sunt uniţi Bucuroşi şi fericiţi.
Uimitoare Ne uneşte
Iubirea ei ne-o dăruieşte R e prima literă, ai ghicit
E ROMÂNIA, fii fericit. Vătafu Iulia, cls. a II-a B
Românaşul tău eu sunt Şi vreau imediat să-ţi spun România, te iubesc,
Doar aici vreau să trăiesc. Borş Victor Dumitru, cls. a II-a B
Destinul ne uneşte România sărbătoreşte
Cu ai ei eroi ne mândrim Şi pe înaintaşi îi cinstim.
Drumea Cristina, cls. a II-a B
Ea e cea mai dragă ţară Şi e chiar cea mai frumoasă
Mulţi români trăiesc în ea Şi se numeşte ...................................
Iliescu Daria, cls. a II-a B
Lazăr Raluca, cls. a III-a A
13
Centenarul Unirii—100 de trepte către România de azi E
ven
imen
te
Nici pe noi nu ne-a oprit frigul de a ne
bucura de Marea Unire așa cum, cu o sută de ani în urmă, în plină iarnă și în buchete de
chiote și veselie, oameni din toate colțurile țării se îndreptau spre locul Unirii. Noi ne-am unit în curtea școlii și tot în chiote de bucurie
am înălțat mesaje României noastre dragi.
Unirea sărbătorim Noi ştim să o ocrotim
Iubirea noi îi simţim Româneşte noi trăim Eroii ni-i slăvim.
România mare azi se uneşte
Centenarul sărbătoreşte Voioşi de mâini ne prindem
Şi hora noi o întindem. Prisacaru Dragoş Gabriel, cls. a II-a B
14
Centenarul în punct românesc
De Centenarul Marii Uniri, eu și clasa mea am hotărât să derulăm un proiect prin
care să învățăm să lucrăm în punct românesc. A fost o adevarată provocare pentru noi
deoarece niciodată nu mai făcusem asemenea lucru. Ne-am pus pe treabă, pentru ca
lucrările să fie gata chiar în preajma zilei în care s-au sărbătorit 100 de ani de la întregirea
României. Toți copiii s-au străduit pentru a ieși ceva frumos. Într-un final, munca noastră
a dat roade, lucrările au fost terminate. Cu toții am fost fericiți și mândri când ne-am văzut
proiectul finalizat și lucrările noastre expuse alături de celelalte, făcute de colegii noștri
din școală.
Pentru toate astea îi
mulțumim doamnei diriginte,
profesor Neamțu Violeta, care ne-a
învățat cum să lucrăm în punct
românesc. Dumneaei ne-a făcut să
ne dăm seama cu adevărat că ar
trebui să ne mândrim cu țara,
poporul și tradițiile noastre. Sper că
și ea doamna dirigintă mândră de
noi.
Pavel Irina, clasa a VI-a B
Centenarul Unirii—100 de trepte către România de azi E
ven
imen
te
Jujău Denisa, clasa a III-a A
Mușat Elena, clasa a III-a A
15
Scrisoare către România
Compuneri premiate în cadrul proiectului
„România mare—100 de ani de vis împlinit“
„Dulce Românie,
Cu toate că nu ai încetat niciodată să ne
oferi tot ce ai mai bun, azi vreau să îți mai cer ceva. Îți cer să ne ierți.
Să ne ierți că te exploatăm și te poluăm zilnic, în loc să te îngrijim. Să ne ierți că suntem
egoiști și nu ne gândim că tu trebuie să mai fii mamă a multor generații de acum încolo. Să ne ierți că te învinuim pentru slaba dezvoltare
economică și socială pe care o avem în comparație cu alte țări, când de vină suntem
doar noi, oamenii. Tu ești bogată și ai o frumusețe naturală aparte, dar stă în puterea noastră să investim în modernizarea ta.
Așadar, iartă-ne că încercăm să te schimbăm pe tine, dragă Românie, când nici
măcar nu ne-am gândit să ne schimbăm pe noi înșine. Iartă-ne că ne plângem de ceea nu avem,
în loc să apreciem ceea ce ne oferi sau să luptăm pentru a schimba ceva. (...)
România Mare—100 de ani de vis împlinit E
ven
imen
te
„Dragă Patrie,
Sunt mândră, mândră că focul inimii mele a fost cândva scânteia ce s-a aprins pe
câmpul de luptă pentru tine, România! Sunt mândră că port în mine suflarea
celor care au luptat până la ultima bătaie a inimii, pentru tine, România!
Sunt mândră că tradițiile și obiceiurile din vechime încă dăinuie, ducând mai departe dragostea pentru tine,
România! Sunt mândră că frumusețile tale n-au fost ascunse ochilor mei și că picioarele
mele au călcat pe plaiurile tale fermecate. În fața mea, când se înălțau vârfurile semețe ale munților, oglindindu-și măreția în lacurile argintii, când talazurile mării se spulberau în liniștea
serii și când vechile mănăstiri ne primeau cu căldură... atunci simțeam cu adevărat că trăiesc! Sunt mândră că fac parte dintr-un popor în care dorul se cântă în doine și simțirea în
balade...
Sunt mândră că sunt româncă! Cu dragoste,
a ta fiică, Laura Stoicu Stoicu Laura, clasa a VIII-a C
Și, în final, iartă-ne că renunțăm și plecăm departe de tine pentru a trăi
într-o societate mai bună, în care oamenii știu să-și prețuiască țara și să
lucreze în conformitate cu nevoile ei pentru a-și atinge idealurile.
Nu uita, însă, că tot la tine ne
întoarcem, „patrie-mamă”, după ce ne trăim viețile de muritori. Dar cred că știi
deja asta. De 100 de ani de când ai fost întregită, și mulți alții înainte, vezi cum
oamenii vin și pleacă, în timp ce tu rămâi la fel de statornică și nemuritoare. Poate că lucrurile se vor schimba. Poate
că ne vom trezi înainte de a fi prea târziu și te vom ajuta să prosperi. Poate...
Până atunci, cu toate că probabil nu merităm, te rog să nu ne răsplătești cu aceeași monedă. Te rog să reziști în
continuare ca să putem rezista și noi pentru că, fără tine, nu am aveea nimic,
chiar dacă nu ne dăm seama. Rămâi cu bine,
a ta cetățeană, Denisa Lupu” Lupu Denisa, clasa a VIII-a C
16
România Mare—100 de ani de vis împlinit E
ven
imen
te
Țară iubită
Dragă țară, mama mea,
Cu tine mă mândresc,
Pe tine te prețuiesc,
Sunt apărătoarea ta.
Și cu patos urmăresc,
Cu sufletul împlinit
O tradiție și o cultură
De neînlocuit.
1918, ne-am unit toți la un loc
Mână de mână, frate cu frate,
Nicio graniță nu ne desparte.
Deci, iată, Țară, te iubim,
Te prețuim și te slăvim,
La mulți ani încă o dată,
Rămâi la fel de minunată!
Munteanu Irina Daniela,
Clasa a VIII-a C
România
România. Ce pot spune mai mult pentru a reda mai bine frumusețea acestui cuvânt?
Din vârful falnicilor munți până la valurile fermecate ale mării, frumusețea țării este de
neegalat. Pădurile întinse de foioase și de conifere ce te farmecă de la prima vedere dansează
mereu cu vântul, cântând doine melancolice. Câmpiile bogate se joacă mângâiate de razele
soarelui. Marea calmă sau învolburată cântă cântece marinărești vechi ce au rămas întipărite
printre valurile sale înspumate, iar Delta tânără îmbrățișează ape, pești, păsări, cu grijă și
răbdare.
Când mă gândesc la frumusețile acestei țări și la faptul că sunt româncă mă-nfior, dar
mă și gândesc... oare nu ar trebui să fac și eu ceva? Ceva ce ar putea schimba modul în care
oamenii din ziua de azi văd lucrurile din jur.
Țara noastră este frumoasă și bogată, dar dacă vom continua să poluăm și să defrișăm
nu va mai fi așa. Poate că eu sunt doar un copil, dar asta nu înseamnă că știu mai puține
lucruri. Toți spun că noi, copiii, nu ar trebui să ne amestecăm în asemenea treburi, dar eu nu
pot sta nepăsătoare când știu că viitorul țării suntem noi și că ar trebui să fim interesați de
asemenea lucruri. Chiar și atunci când mi se spune că nu am cum să înțeleg, eu dezbat în
minte subiectul și, chiar dacă nu reușesc, merg și-mi întreb părinții, iar ei îmi explică, cu
zâmbetul pe buze, tot ce vreau să știu despre țara mea.
Sunt și voi fi mereu mândră că sunt româncă, pentru frumusețile țării, pentru limba
noastră - „o comoară“, pentru istoria tumultoasă și pentru simplul fapt că am rezistat unor
timpuri grele, am înfruntat dușmanii și războaie și încă suntem aici.
Simion Maria Alexandra, clasa a VIII-a C
Abdula Elis, clasa a VIII-a C
17
România Mare—100 de ani de vis împlinit E
ven
imen
te
Dragă Românie,
Mărturisesc că sunt mândră că m-am născut și am crescut pe bogatele tale plaiuri. Inima-mi
crește când îți descopră comorile, tresar când îți aud poveștile. Ești frumoasă, ești supraviețuitoare, ești
măreața luptătoare prinsă într-o bătălie fără de sfârșit. Pământurile tale adăpostesc flacăra timpului
veșnic vie, aprinsă iar și iar de călătorii timpului. Vântul mișcă frunzele copacilor bătrâni care au văzut și au auzit multe, portaluri nesfârșite. Munții,
alături de dealuri, podișuri și câmpii, sunt în slujba ta, risipind mânia atacatorilor. Rețeaua bogată de
ape te spală, curgând prin ea sângele și curajul bravilor noștri strămoși. În cele din urmă, cerul te
acoperă zi și noapte, iar oamenii îl privesc urmându-
și visurile.
Ești speranță, ești culoare, ești virtute, ești
comoară, iar noi, copiii tăi, ra trebui să te prețuim așa cum se cuvine. Venim și plecăm, ne naștem și murim, însă ce rămâne în urma noastră contează cu
adevărat. Buni sau răi, tu ne ierți și aștepți, cu lacrimi în ochi și noua speranță creionată de o nouă
generație, să te facem mândră. Te rog, nu înceta să crezi în noi, iar soarele va răsări luminând
întunericul.
Cu drag, Amalia
Rîclea Amalia, Clasa a VII-a C
Trăiască România Mare
În anul centenar de la Unire E sărbătoare-n suflet și-n gândire
Și ne simțim cu toții mai bogați Uniți în jurul Munților Carpați.
Căci după atât de multe lupte grele Ca să-mplinim un vis desprins din
stele, Am răzbătut de-a lungul anilor Trăiască-n veci al nostru Tricolor!
Din suflet eu aș vrea să-ți mulțumesc Și să promit c-atunci când am să
cresc O să încerc cu drag să schimb ceva
Să fie bine pentru tine, țara mea! Chiar dacă știu că uneori greșim , Fiindcă uităm să te mai prețuim
Eu sincer îmi voi cere acum iertare, Te iubesc, România mea Mare!
Prețioasă Românie,
În fiecare dimineață, soarele răsare pentru a lumina toate bogățiile tale. În fiecare seară,
luna se înalță și aduce o nouă lume, unde stelele se așază în vârful fiecărui munte, uimindu-se de incredibile priveliști.
Pe suprafața ta colorată și brăzdată de firișoare albastre, ne aflăm noi, cei care îți suntem recunoscători pentru tot ce ne oferi. Cei care și-au dorit să te întregească. În munți și pe dealuri
răsună ecoul celor care s-au luptat pentru tine. Aceia care te părăsesc o fac pentru că nu te-au descoperit, astfel încât nu sunt în măsură să aprecieze ceea ce ai. Atâtea persoane străine sunt dornice să te vadă, iar unii din noi au acei ochi nevăzători cu
care pot simți doar cifrele. Eu te prefer pe tine. Îmi oferi toate formele de relief, toate anotimpurile și chiar îmi place să am tot ce natura îmi poate dărui. Simt că nu aș putea aparține
altei țări și că nici o altă țară nu mi-ar putea fi locuință. Tu ne-ai acceptat pe toți, chiar dacă de multe ori îți facem rău.
Avem obligația de a respecta tot ce ține de tine și de a transmite tradițiile tale. Te-am primit frumoasă, iar noi trebuie să te ajutăm să te dezvolți cât mai mult. Vreau să te fac mândră prin acțiunile mele și, în același timp, să fiu eu mulțumită că te ajut. Vreau să las în urma mea o
Românie prosperă. Pe meleagurile tale doresc să mă dezvolt și să muncesc, deoarece esența a tot ce-i românesc nu piere.
Cu iubire, Ștefania
Strînbei Ștefania, clasa a VIII-a C
18
România Mare—100 de ani de vis împlinit E
ven
imen
te
Astăzi, sfinte omagii aducem
Cinste, onoare, căzuților eroi
Căci viața-n libertate-o ducem
...Dar pacea a costat război.
Astăzi, după o sută de ani venim
Vitejilor al căror sânge ăl purtăm
Să le mulțumim, să ne amintim
De-al nostru trecut să nu ne depărtăm.
Dulce Unire, în vorbă și în gând
Ale românilor inimi și emoții
S-a împlinit în ’18 când
La Alba-Iulia s-au adunat cu toții.
Au strigat și s-au luptat
Pentru un popor unit
Astăzi, iarăși am uitat.
Nu știu ce am devenit.
Doar în zi de sărbătoare?
Ne-am pierdut cumva în forma
Minciunilor strălucitoare?
Unde e revolta, unde e reforma?
Ne vorbim patria de rău, plecăm
Și ce lăsăm în urmă?
Nu vrem să ne schimbăm,
Ridicăm un grad de sârmă.
Vrem doar alții să o facă,
Noi să stăm, să așteptăm...
Dar speranța nu e moartă,
Trebuie doar să ne-ndreptăm.
O singură voce nu poate lupta
Împotriva unui întreg ecou,
Dar ne poate deștepta.
Deșteaptă-te române, din nou!
Suntem la fel de puternici pe cât suntem
de uniți, la fel de slabi pe cât suntem de
divizați!
ECOU
19
CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CĂRŢILOR T
iner
e ta
len
te
Cartea vine la tine
Este esențial să fim conștienți și să admitem că dependența de tehnologie devine un fenomen greu de controlat și de combătut, prin urmare interacțiunea umană este esențială. Și dacă tehnicile noi oferă mișcare, dinamică, culoare, voce, în schimb râsetele sau
încurajările prietenilor, privirile admirative ale acestora sunt de neînlocuit în timp ce le propui un titlu de carte într-o expoziție pe holul școlii, organizatorii fiind elevii ce
frecventează cursul opțional Lectura ca abilitate de viață .
Activitatea a avut la bază prezentări de carte realizate de patru grupe concurente. Ideea a pornit din dorința noastră de a–i determina și pe ceilați să citească. Astfel, echipa care, în
urma prezentării a obținut cele mai multe voturi, devine echipa căștigătoare. Pregătirile pentru această activitate s-au desfășurat cu mare efervescență. Grupele au apelat la diverse tehnici de
convingere pentru a se face ascultați și pentru a-i determina pe ceilalți să voteze titlul propus. Prezentarea a avut un mare succes căci a incitat curiozitatea multor cititori, atingându-ne astfel scopul propus de a periclita ignoranța și de a ne păzi de incultură .
Prof. Crihană Oana
20
Invitație la lectură
A fost odată un tată cu un fiu de unsprezece ani care nu voia să citească deloc. Tată său i-a spus că, dacă nu citește, o să vină spiritul cărților care era foarte sever. Lui îi era frică de spirit, așa că s-a dus singur la o librărie unde aveau diverse lucruri: pixuri, penare, dar, mai ales, aveau o carte fermecată. Când o citeai, povestea te răpea. În cele din urmă băiatul ieși din poveste. Astfel descoperi cât de frumos este să citești.
Macovei Vlad, clasa a VI-a B
CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CĂRŢILOR T
iner
e ta
len
te
Cărțile au suflet
Cărțile au suflet? Nu aș fi crezut niciodată! Cum este posibil ca ceva făcut din hârtie și cerneală să aibă suflet?! Ei, bine, cărțile sunt făcute din hârtie, hârtie care la început a fost un copac, un suflet, nu degeaba hârtia e făcută din copaci.
La început copacul a fost un puiet, la fel și cartea, a fost o idee, nu se știa sigur dacă va crește. Pe măsură ce crește copacul, noi idei se aștern în capul persoanei care s-ar putea să scrie o carte. Când copacul a crescut cartea este gata în mintea și schițele persoanei. Dar copacul a fost tăiat, din acesta se fac sute de coli de hârtie pe care persoana își scrie cartea... scrie tot ce a conceput vreme îndelungată și așa un copac a creat un autor.
Deci, da, cărțile au suflet, au fost create de un suflet, au fost făcute cu suflet și... cartea în sine a fost făcută dintr-un suflet. Dacă te gândești cărțile sunt 50% suflet...
Delia Barbu, clasa a VIII-a A
Povestea cărții mele
Știai că în fiecare carte este câte un spiriduș, el scrie cartea și în fiecare zi, dacă vede că nu-ți place ce a scris, schimbă mereu povestea pentru a te face să citești. Asta mi s-a întâmplat și mie, numai că spiridușul meu a ieșit la pensie, de atunci a venit un alt spiriduș care mi-a schimbat romanul polițist într-un roman în care scria numai ce făcea el de dimineață până seara.
Odată, când dormea, l-am apucat de un picior și l-am întrebat de ce îmi strică cartea. El mi-a răspuns că piticul din cartea mea era fratele lui care era cel mai bun scriitor, dar acum că a ieșit la pensie, el își putea pune planul în aplicare, acela de a distruge toate cărțile interesante și de a le face așa de plictisitoare încât copiii să nu mai citească niciodată. El se smuci și reuși să fugă, dar eram convinsă că, dacă îl voi lăsa, nu va fi deloc bine. Așa că m-am dus în țara spiridușilor, unde știam că trebuie să îl găsesc pe spiridușul vrăjitor. Acesta locuia într-o peșteră păzită de trei lei fioroși care puteau zări un om de la un kilometru și puteau să îl omoare doar cu o lovitură de labă; așa că m-am dus să găsesc cei mai puternici spiriduși ca ajutor. Ei mi-au făcut o sabie mare și am plecat să înfruntăm leii.
Când am ajuns acolo am început să lovim cu sabia încolo și încoace și până la urmă i-am învins pe toți trei. Intrând în peșteră am văzut o casă, am intrat și în ea era spiridușul care tocmai prepara o licoare magică, i-am spus că am venit ca să ne ajute și am plecat imediat împreună cu spiridușul vrăjitor să salvăm toate cărțile din lume.
Am cutreierat mult și bine străzile orașului până când vrăjitorul făcu o vrajă ca să aflăm unde este spiridușul cel rău și, din nefericire, astfel am descoperit că spiridușul cel rău era chiar în cartea surorii mele mai mici, Am deschis cartea surorii mele. Fiind descoperit, spiridușul cel rău l-a provocat pe spiridușul vrăjitor la o luptă cu magie. Pentru câteva minute vrăjile provocau explozii de lumină, dar în final vrăjitorul cel bun a câștigat lupta, iar spiridușul cel rău de furie a explodat în mulți stropi de smoală. Din păcate aveam o nouă misiune acum, aceea de a o curăța orașul de smoală.
Și uite așa în acea noapte am salvat toate cărțile din lume. Diana Bodolan,clasa a VI-a B
Lumea minunată a cărților
Cartea este un cântec. Fiecare vers este un cuvânt, fiecare strofă este un capitol, fiecare carte este o melodie sclipitoare care îți deschid porțile minții. Ne face ca gândul să danseze. Deschide-ți biblioteca și lasă acele cântece să îți încânte imaginația. Refrenul este acel punct culminant care îți fac inima să tresare. Să îți facă imaginația să zburde și să fie plină de adrenalină. Așa că hai, copile, deschide cartea și cântă. Câte lumi poți atinge cu o singură melodie. Câte poți învăța dintr-o carte. Poți atinge soarele, luna și stelele. Nimic nu este imposibil în lumea imaginației.
Pavel Irina, clasa a VI-a B
21
Liniștea
Frumusețea verii mă face să merg la țară. Acolo natura mă fascinează și o descopăr în toată splendoarea ei.
Ador zilele călduroase când pot să stau la umbra unui plop înalt din curtea bunicii și să privesc
grădina. Este o liniște desăvârșită, niciun zgomot, nicio adiere de vânt. Norii albi ca spuma laptelui
abia se zăresc pe bolta albastră a cerului. Un melc își croiește drum printre florile viu
colorate din grădină, speriind albinuțele, musculițele
și harnicile furnicuțe. Fluturii viu colorați zboară de colo-colo atrași de mireasma îmbătătoare a florilor.
Adierea slabă a vântului creează un decor lin florilor. Petalele lor se clatină ușor și îmi dau o stare
de bine. Miresmele lor dulci mă îmbie și culorile îmi
inundă ochii.
Savioli Flavio, clasa a VII-a C
Anotimpuri T
iner
e ta
len
te
Peisaj de toamnă
elegantă
Toamna cu mantia ei
arămie s-a așezat peste orașul
nostru. Soarele încă ne mai încălzește cu razele lui, însă ne
avertizează că în curând vom rămâne fără căldură. Vântul bate din ce în ce mai tare și mai răcoros. Frunzele abia
așteaptă ca vântul să dea tonul muzicii foșnăitoare și dansului lor prin văzduh. Sunt atât de nerăbdătoare să se
alăture suratelor lor care au format un covor multicolor impresionant, încât se îmbrățișează în aer și cad cu
repeziciune. Câteva vrăbiuțe se joacă printre grămezile de frunze aurii. Plouă din copaci, frunzele îngălbenite își iau la revedere de la cel care le-a găzduit toată
primăvara și toată toamna. Copacul părăsit se uită recunoscător la cele care i-au înfrumusețat coroana. Ce
frumoasă este toamna! Chiroșcă Lavinia, clasa a VII-a A
Apus de soare
După sfârșitul unei zile lungi, o zi în care unii au râs, alții au plâns soarele se duce
în jos să ne anunțe că e timpul să ne viziteze luna. Culorile fantastice ale cerului prind viață, uneori au mai mult pigment, alteori mai puțin. Miracolele naturii se desfășoară în
fața noastră a oamenilor. Este fantatic cum minunatul soare care ne dă căldură apune puțin câte puțin și din nou vine noaptea. Aceste lucruri se întâmplă în fiecare zi, dar unele
persoane nu acordă nici măcar puțină atenție acestui lucru minunat. Sunt pur și simplu niște culori, nu? Ce le face atât de speciale? Până la urmă peste tot vedem culori... însă ceea ce face apusul soarelui special este că acestea sunt naturale nu făcute de om, ci privite de el.
Prisecaru Jojo, clasa a VII-a A
Toamna
A venit dorita toamnă, O capricioasă doamnă, Copacii în galben s-au vopsit,
Unii chiar au ruginit.
Arămiu e covorul colorat De la frunze adunat,
Acum foșnetul frunzelor, Atunci cântecul păsărilor.
Teodor Maria, clasa a VII-a C
Toamna bogată
În pomi, frunzele se-ngălbenesc Iar în panere multe fructe se găsesc:
Mere aromate, zemoase, multicolore,
Pere mălăiețe și pline de dulceață, Struguri copți de toate soiurile
Gutui, nuci și prune,
Și ce să mai vorbim despre legume.
Răzvan Ciorîță, clasa I A
Dumitrescu Alessia, cls. A IV-a A
Dumitrescu Alessia,
cls.a IV-a A
22
Anotimpuri T
iner
e ta
len
te
O lumină vie
Într-o noapte târzie de toamnă o luminiță palidă strălucea la fereastra mea. Un
licurici mic și firav, cu o lumină slabă, care totuși sporea încet-încet radiind bucurie. Această luminiță aparent firavă putea lumina o întreagă încăpere, fiind nevoie doar de
iubire și de alinare. Fereastra mea era acum luminată, plină de splendoare și eleganță. Un licurici este semnul pur pe care toți îl vor, dar nu mulți îl primesc. Focul lui
Dumnezeu aduce lumină la ferestrele caselor oamenilor buni și credincioși. Făclie, steluță, scânteie sau pricolici, oricum ar fi poreclită, această vietate este asemenea unui fluture nocturn. Fluturle nopții, imocență întruchipată, are deci o lumină sfântă.
Ce norocoși sunt oamenii cere pot privi această minune!
Păun Medeea, clasa a VII-a C
Invitație la joc
Am putea să fim niște note
muzicale și am cânta un cântec vesel până la epuizare. Am dansa în timpul
ăsta și notele muzicale s-ar distra mai tare. Cheia sol ar fi dirijorul, pătrimea –
solistul, doimea – dansatoarele, iar optimile ar cânta la instrumente. Am invita și portativul să ne fie spectator. Și
gata! Melodia notelor muzicale e gata de lansare. Am face turnee prin toată lumea,
am călători cu limuzina! Și când jocul o să se termine vom fi plini de fericire, pentru că știm că și mâine ne vom putea
porni imaginația! Și cine știe în ce călătorie o să pornim, pe ce barcă o să
navigăm și câte și mai câte putem să facem.
Pavel Irina, clasa a VI-a B
Joc poetic
Sunt un fluture venit din amintire
Și-am adus cu mine soare Să-ți alung o supărare; Am venit să fac doar bine
Și să-ți spun să vii cu mine.
Sunt un fluture venit din amintire Cu a mea dulce strălucire Provoc în jur mereu uimire;
Paletă de culori pe aripi cresc, Florile îmi plac, ele mă găzduiesc.
Sunt un fluture venit din amintire
Născut dintr-un trecut de mistere.
Elevii clasei a VIII-a A
Toamna
Frunzele ruginii pe jos sunt Iar toamna aduce al ei rece vânt,
Struguri și gutui, Culese de oameni buni.
Covorul multicolor stă lângă copaci Împletindu-se cu petale de maci.
Oamenii rosul îl adună Când veselia răsună.
Ștefan Grosu,
Clasa I A
Dumitrescu Alessia, cls. A IV-a A
23
Anotimpuri T
iner
e ta
len
te
Nea Ion Într-o zi caldă de primăvară, la ora prânzului, după ce nea Ion a
terminat de mâncat, s-a apucat să văruiască casa. Era şi Grivei acolo. Nea Ion a
legat căţelul de piciorul scării, ca să nu alerge pe acolo şi să-i dărâme scara
sau cutia cu var. În timp ce omul văruia de zor, a apărut şi Tom, motanul. Grivei a sărit imediat să
fugărească motanul, după obicei. Din păcate, a fugit cu tot cu scară...
Nea Ion a căzut de pe scară, căci de ce ţi-e frică nu scapi!
Robert Beţivoiu, clasa a III-a B
Pădurea de bomboane Era o zi frumoasă de vară. Cerul nu avea
nici măcar un nor. Eram într-o pădure făcută din bomboane cu colegii mei: Matias, Răzvan şi
Mihai. Am început să călătorim prin pădurea de bomboane mâncând de ici, de colo, câte
bomboane doream. Desigur că eu şi răzvan am mâncat cele mai puţine bomboane, iar Matias şi
Mihai au mâncat foarte multe! Apoi am început să găsim animale: trei
veveriţe făcute din prăjitură, cinci pisici făcute din acadele, zece iepuri făcuţi din eugenie. Nu ne-am mirat prea mult – doar eram în pădurea de
bomboane. După un timp, ne-am dat seama că se
întunecă şi că mâine avem şi şcoală şi n-am vrea să fim obosiţi în ore. Eu şi colegii mei ne-am întors fericiţi acasă.
Mihai Preda, clasa a III-a B
Ema şi pisica albastră Era o zi caldă de primăvară, iar mirosul florilor era peste tot în aer. Ema se afla într-o
poiană foarte frumoasă. La un moment dat, ea a văzut o pisică albastră cu pete galbene care zbura şi în loc să
miaune, vorbea. Fetiţa se frecă la ochi, crezînd că i se pare, dar era adevărat! Ea a urmărit pisica un timp, până când aceasta dispăru. Ema a căutat-o peste tot, până a
găsit-o.
- Bună! Cine eşti? întrebă pisica. - Eu sunt Ema. Dar tu??
- Sunt Marion. Vrei o pereche de aripi? - Desigur, dar de unde le ai?
- Din "Ţara minunilor şi a curcubeelor". Acolo este foarte frumos şi de acolo poţi lua un singur lucru. - Aş vrea să merg şi eu acolo!
- Dacă vrei, putem merge chiar acum. Nu e departe. Au călătorit un timp scurt şi au ajuns acolo unde voiau. Acolo au văzut multe lucruri
interesante: vată pe băţ cu aripi, morcovi roz, chiar şi pe Moş Crăciun de culoare verde. Ema văzu o zână cam bătrână care căra o sacoşă foarte grea. Fetiţa a ajutat-o, iar zâna i-a mulţumit şi i-a dat o carte pe care dacă o citea înţelegea trecutul şi vedea viitorul.
Marion, cred că m-am decis! Spuse Ema. Voi lua această carte. Bine. Acum, că ai ales ceea ce vrei să iei, să plecăm!
S-au întors în aceeaşi poiană de unde plecaseră. După ce pisica albastră cu pete galbene a plecat, Ema se gândea"Este bine să-i ajuţi pe cei din jur...".
Ana Daniela Serea, clasa a III-a B
Dumitrescu Alessia,
cls.a IV-a A
24
Frânturi de gânduri T
iner
e ta
len
te
Poveste modernă
Într-o zi Făt-Frumos și-a cumpărat un telefon mobil și s-a gândit să îl sune pe zmeu. Nu îi
știa numărul așa că a căutat în cartea de telefoane până l-a găsit.
- Zmeule, ne vedem azi în pădure pentru o bătălie cinstită?
- Mă scuzi, dar cu cine vorbesc? întrebă zmeul.
- Sunt Făt-Frumos, deci spune, accepți?
- Și să mai fac atâta drum până în pădure?
- Păi, dar cum altfel? întrebă Făt-Frumos.
- Printr-o „aplicație”, spuse zmeul plictisit.
- Ce „aplicație”?
- Of, caută pe internet „Bătălii Gratis” și apasă unde scrie „descarcă”.
- Ce mai e și aia „internet”?
- Grea mai e tehnologia, măi, Făt-Frumos, mă gândeam că tu o să înveți din prima zi cum se
folosește și eu din a mia încercare, dar a fost exact invers, zise zmeul râzând.
- Dar știu foarte bine că îl folosesc!
- Păi și de ce făceai pe neștiutorul?! strigă nervos zmeul.
- Ca să te enervez, râdea Făt-Frumos.
- Ne vedem la ora patru în pădure, să vezi tu ce înseamnă luptă!
Călin Miruna, clasa a VI-a B
Pisicile de oraş
Era o zi friguroasă de iarnă şi afară ningea liniştit. Tot pământul era acoperit de zăpada
albă şi pufoasă. Pisicile Flafi şi Angelina au plecat cu mama lor la mall.
Când au ajuns acolo, au rămas mute de uimire: la restaurant se simţea mirosul laptelui cu
orez. La raionul cu jucării se auzeau sunetele instrumentelor muzicale. Cele mici au început:
- Mami, mami, eu vreau o chitară! Poţi să-mi cumperi una? spuse Flafi.
- Bine, ţi-o cumpăr, răspunse mama.
- Eu vreau o vioară! Îmi poţi cumpăra vioara? zise Angelina.
- Bine, îţi cumpăr şi ţie o vioară.
După aceea, pisicile au plecat la rafturile cu îmbrăcăminte şi fiecare şi-a luat câte o
jachetă roz cu paiete.
Pisicile s-au întors acasă obosite, dar fericite.
Răzvan Barcan, clasa a III-a B
Haralambie David, cls. I B Păduraru Andreea Sabrina, cls. I B
25
Frânturi de gânduri T
iner
e ta
len
te
Visul
Așa cum se întâmplă de obicei și în seara aceasta m-am dus la culcare destul de târziu. După
o zi obositoare la școală și teme nenumărate acasă, am adormit într-o clipită. Îngerii m-au plimbat pe aripile lor într-o grădină minunată, de altfel cred că cea mai frumoasă grădină din
câte am văzut. Parfumul și culorile felurite ale florilor mă atrâgeau și nu știam cum să ajung mai repede în mijlocul lor. Dar am uitat să vă spun! Eu, copilul zburdalnic și neastâmpărat, eram un
fluture mare și viu colorat! În preajma mea erau alți fluturi, albine, gâze și câte și mai câte vietăți. Pentru că aveam aripile mari, pictate în picățele negre și dungi portocalii, mă simțeam invidiat de ceilalți. O albină harnică cum îi stă în fire culegea de zor nectarul zburând din floare
în floare. Am încercat să o ajut, dar ce să vezi? Aripile mele, de altfel foarte frumoase, păreau de plumb. O singură mișcare și m-am prăbușit sub frunzele unei gingașe flori. Albina cea harnică s
-a oprit din zbor mirată: - Amice, ce-i cu tine? Ai nevoie de ajutor? - Te rog, fii bună! Învață-mă să zbor!
- Uită-te la mine, nu e greu deloc! Hai, curaj! Ridică-te acum! Am desfăcut aripile, apoi le-am strâns și am început să plutesc. Era un
zbor lin, plăcut și puteam să mă înalț până la cer. Da, chiar puteam să zbor! Eram liber, fără școală și fără teme.
Tocmai savuram dulceața unei flori când m-am trezit cu mama lângă patul meu: - Hai, curaj! Ridică-te acum din pat! Întârzii la școală!
Pintilie Eduard Andrei, clasa a VII-a C
Omul și sensul vieții
Om fiind, am momente în care nu-mi găsesc liniștea, sensul meu pe acest pământ.
Zilele trecute stăteam și mă gândeam, încercând să găsesc un drum spre menirea mea. Încerc să-mi limpezesc gândurile și sufletul. Creez o hartă în inima mea spre liniște, spre credință. Mă simt precum stelele, singure, fără un scop anume în viață. Mă uit pribeag în oglindă, jertfindu-
mi aspectul exterior pentru a ajunge în adâncul meu, spre suflet. Văd în mine o persoană ca toate celelalte, dar, în interior, simt singurătatea, neliniștea. Mă simt tulburată de golul din mine.
Sincer, nu știu ce anume caut, ce îmi lipsește, ce piesă de puzzle nu e la locul ei. Mă uit la stele poate că ele mă pot ajuta, dar observ ceva. Cum eu caut în adâncul meu numai Atotputernicul știe ce, așa și bijutieriile nopții se rătăcesc în abis parcă fără nicio motivație. Gândurile-mi sunt
atinse de buzele reci ca gheața ale stelelor. Parcă-mi șoptesc ceva. Trebuie să continui să cred, să nu-mi pierd credința niciodată. În mine ceva trăiește, dar acel ceva firesc se ascunde, nu vrea
sau nu poate sau este imposibil să iasă la suprafață. Acest sentiment mă răscolește. Nu cred că mă voi liniști până ce nu voi afla ce este și de ce nu-l pot vedea, de ce nu mi se arată.
Încerc să pătrund cu mintea în fiecare colțișor din mine, din inimă. Îl simt un loc sacru ce ar trebui să rămână așa pentru totdeauna, ce va continua să existe atât timp cât voi continua să cred în existența sa. Altfel mă tem că, dacă va dispărea, voi simți un gol și mai mare, gol ce
niciodată nu cred că va mai putea fi acoperit, iar liniștea mea interioară va continua să mă macine tot restul vieții.
Deci cred că totuși am reușit să clarific ceva. Pentru tot restul acestei prime mele vieți, voi continua să cred că ceva pur, atotputernic, sacru va exista întotdeauna. Chiar dacă nu e nicio
certitudine că această divinitate trăiește în sufletul meu, prin credință voi menține un echilibru între această ființă spirituală și felul în care aceasta îmi va aduce liniștea, mă voi regăsi în mine.
Căpățînă Maria, clasa a VIII-a A
Dumitrescu Alessia, cls. A IV-a A
26
FORMAREA CARACTERULUI P
ag
ina
psi
ho
log
ulu
i
RECUNOŞTINŢA
„A le arăta altora prin cuvintele şi faptele mele
cât au fost de binefăcători pentru viaţa mea.”
Re-cu-noş-tin-ţă (s.) 1: disponibilitatea de a aduce
mulţumiri pentru binefacerile primite. 2: o atitudine sau o
dovadă de apreciere.
Cuvântul recunoştinţă provine din latinescul recognoscere
care înseamnă recunoaştere şi gratitudine. Cuvântul gratitudine este sinonim cu recunoştinţa şi provine din latinescul gratus, care înseamnă „liber, pregătit, binevoitor, prompt, săritor”. Cel
ce este recunoscător are un sentiment puternic al îndatoririi faţă de cei care i-au făcut un bine în viaţă. O persoană
recunoscătoare este oricând disponibilă, pregătită, dornică, promptă şi săritoare în a-şi demonstra preţuirea faţă de cei
cărora le datorează recunoştinţă.
CINCI IDEI PENTRU FĂURIREA
RECUNOŞTINŢEI
1. Evaluează-ţi avantajele
Este uşor să te concentrezi asupra a ceea ce este negativ în viaţa ta, dar acest
mod de a privi nu face altceva decât să exagereze dificultăţile. Învăţând să distingi
avantajele din fiecare experienţă vei fi capabil să-ţi dezvolţi o perspectivă recunoscătoare chiar şi atunci când
experienţele sau relaţiile cu ceilalţi te dezamăgesc. Priveşte dincolo de situaţia
imediată în care te afli şi identifică avantajele pe care le-ai dobândit din orice
experienţă.
2. Simplifică-ţi aşteptările
Aşteptările mari în performanţele altei persoane vor împiedica exprimarea recunoştinţei deoarece acea persoană trebuie
să se ridice la un anumit standard înainte de a primi recunoaşterea eforturilor sale.
Această atitudine devalorizează relaţiile şi îi poate împiedica pe ceilalţi să-şi dezvolte
întregul potenţial.
Când ai îndatorirea de a numi pe
cineva responsabil, nu deveni indiferent. Ajustează-ţi aşteptările astfel încât să poţi
recunoaşte eforturile acelei persoane, chiar dacă rezultatele nu sunt ceea ce ai sperat să
fie. Hotărăşte-te să fii recunoscător pentru ceea ce ai acum astfel încât, pe această bază,
să poţi clădi pentru viitor.
3. Identifică-i pe binefăcătorii tăi
După ce ţi-ai evaluat avantajele şi ţi-ai ajustat aşteptările, vei începe să vezi căile
pozitive prin care ceilalţi te influenţează şi vei începe să apreciezi modul în care experienţele
te pregătesc pentru reuşite viitoare. Răspunde cu recunoştinţă sinceră oricărei persoane care
îţi aduce un avantaj în viaţă.
4. Fă-ţi timp ca să mulţumeşti
Gestul de a uita să spui „mulţumesc”
arată gradul recunoştinţei tale. Să găseşti cuvintele potrivite şi să-ţi faci timp pentru a-
ţi exprima recunoştinţa este adesea dificil, dar acest proces este vital pentru a construi
relaţii solide. Ia iniţiativa de a-ţi manifesta
recunoştinţa sinceră.
5. Exprimă-ţi mulţumirea
Cu cât înţelegi mai bine felul în care ceilalţi aduc binefaceri în viaţa ta, cu atât
mai mult îţi dai seama de imposibilitatea de a-i răsplăti adecvat. Recunoştinţa este o
obişnuinţă care lucrează ea însăşi în felul nostru de a fi şi de a acţiona zi de zi.
Investeşte timp şi energie ca să le arăţi celorlalţi aprecierea ta şi nu uita să îţi
exprimi cât mai des mulţumirea.
Dumitrescu Alessia, cls. A IV-a A
27
FORMAREA CARACTERULUI P
ag
ina
psi
ho
log
ulu
i
CONTRABALANSEAZĂ-ŢI RECUNOŞTINŢA
Adoptă o perspectivă iertătoare
A ierta înseamnă „a-mi şterge din minte greşelile celor ce mi-au făcut un rău şi a nu
păstra ranchiună”. Câtă vreme păstrezi un resentiment, acesta poate prelua controlul asupra
vieţii tale, umbrindu-ţi motivele de a te arăta recunoscător. Iartă-i pe cei ce ţi-au făcut rău,
astfel încât să-ţi poţi exprima recunoştinţa totală pentru avantajele de care beneficiezi, chiar
în mijlocul unor împrejurări neprielnice.
Exprimă-ţi recunoştinţa sinceră
Sinceritatea este „dorinţa de a face ceea ce este
bine din motive transparente”. În clipa în care o
aparentă exprimare a recunoştinţei este
determinată de vreun motiv ascuns, ea se
transformă în manipulare. Această recunoştinţă
nesinceră este la fel de jignitoare ca şi
nerecunoştinţa. Disciplinează-te pe tine însuţi
împotriva oricărei motivaţii egoiste de a-ţi
manifesta recunoştinţa.
Sporeşte-ţi recunoştinţa cu ajutorul justiţiei
Justiţia înseamnă „a-ţi asuma responsabilitatea personală de a susţine ceea ce este
curat, drept şi adevărat”. O persoană înzestrată cu această tărie a caracterului va apăra
curajos drepturile celorlalţi de a-şi îndeplini responsabilităţile şi îşi va exprima recunoştinţa
pentru aceia care demonstrează că se simt angajaţi faţă de ceea ce este drept. Un puternic
simţ al justiţiei îi permite unui om recunoscător să identifice avantajele şi să le răspundă cu
gratitudine, chiar şi atunci când acestea par ascunse sub masca unor experienţe neplăcute.
Prof. psihopedagog Violeta Morozan
Şcoala Gimnazială „Dan Barbilian” Galaţi
Petrea Cosmin Eugen, VII C
28
CLUBUL MICILOR GEOGRAFI J
OC
UR
I
Dragi elevi ambițioși și curioși, dacă vă plac jocurile
geografice, avem câteva propuneri care sperăm să vă ajute în
consolidarea materiei însușite. Succes în rezolvarea lor!
CLASA a V-a
În legătură cu grila de mai jos se cere:
a) descoperiți termenii geografici notați în cadrul ei.
b) pentru fiecare dintre acești termeni prezentați o trăsătură caracteristică.
W P G A L A X I I Z
A B C S T E A H I I
C O M E T A K M S I
A P A P L A N E T E
S O A R E X Q I T I
C A U N I V E R S K
M E T E O R I T G H
O I X S A T E L I T
B O R G H E J R T I
Clasa a VI-a
Pe verticala AB veți descoperi termenul demografic care ne arată evoluția populației într-un anumit interval de timp. 1. Ne arată cât de deasă este populația pe un anumit teritoriu. 2. Mortalitatea înregistrată în rândul copiilor mai mici de un an. 3. Mărimea demografică ce exprimă numărul mediu de nou-născuți vii la 1000 de locuitori.
4. Opusul noțiunii descoperite la punctul 3. 5. Deplasările populației de pe un teritoriu pe altul. 6. Se semnalează atunci când mortalitatea depășește numeric natalitatea. 7. Continent în care ritmul de creștere a populației este foarte mare. 8. Continentul cu cel mai mare număr de locuitori.
A
1
2
3
4
5
6
7
8
B
CLASA a VII-a Pe verticala AB veți afla numele unității geografice care unește cele două Americi.
A
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
B
1. Cea mai înaltă cascadă a lumii. 2. Fluviul gigant al Terrei. 3. Podiș situat la poalele estice ale Munților Stâncoși,renumit pentru solurile fertile și turmele de bizoni. 4. Peninsula în care se află stațiunea turistică Miami. 5. Mare lac glaciar din nordul Canadei. 6. Peninsulă situată în sud-vestul Americii de Nord. 7. Cel mai mare podiș al Americii de Sud. 8. Fluviul care a creat cel mai impresionant și cunoscut canion din lume. 9. Deșertul cel mai aspru din S.U.A. 10. Cea mai vizitată cascadă din America de Nord,situată între lacurile Erie și Ontario. 11. Unul din popoarele precolumbiene. 12. Vulcanul cu cea mai surprinzătoare apariție și rapidă creștere. 13. Lanț muntos situat în partea estică a Americii de Nord. 14. Cea mai mare insula de pe glob. 15. ,,Polul uscăciunii"de pe glob.
Autor: prof. Zaharia Zoica
29
CENTENARUL ...în imagini P
ag
ina
art
ei
Expoziție cu lucrări ale elevilor claselor V-VIII realizate cu ocazia sărbătoririi
Centenarului Marii Uniri
Efimov Elena, VI A - Moştenirea neamului românesc
Duca Jasmine, V A - Hora Marii Uniri
Macovei Vlad, VI B - Hora Unirilor
Canditu Raluca VIII C, Henry Coandă - Aripi româneşti
Dumitrache Irina V A, Mausoleul Mărăşeşti
Chirilă Sofia V A, Regele Ferdinand Simion Luiza VIII A, Brâncuşi şi tinerii artişti
30
CENTENARUL ...în imagini P
ag
ina
art
ei
Profesor coordonator, Popa Valentin
Strânbei Ştefania VIII C, Capodopere brâncuşiene
Urdă Andrei VI B, Mândru de ţara mea
Dabija Daria Alexandra VII C, Artă şi folclor
Urdă Andrei VI B, Dumitru Prunariu –
Primul cosmonaut român
Romanescu Cătălina VII C , Comori ale
Antohe Edi V C, Turişti în Delta Dunării
Stamate Daria V B , Transfăgărăşanul
31
This would be a good place to insert a short paragraph about your organiza-
tion. It might include the purpose of the organization, its mission, founding
date, and a brief history. You could also include a brief list of the types of
products, services, or programs your organization offers, the geographic
area covered (for example, western U.S. or European markets), and a profile
of the types of customers or members served.
It would also be useful to include a contact name for readers who want more
information about the organization.
Primary Business Address
Address Line 2
Address Line 3
Address Line 4
ization.
You can also use this space to remind
readers to mark their calendars for a
regular event, such as a breakfast meet-
ing for vendors every third Tuesday of
the month, or a biannual charity auction.
If space is available, this is a good place
to insert a clip art image or some other
graphic.
This story can fit 175-225 words.
If your newsletter is folded and mailed,
this story will appear on the back. So, it’s
a good idea to make it easy to read at a
glance.
A question and answer session is a good
way to quickly capture the attention of
readers. You can either compile ques-
tions that you’ve received since the last
edition or you can summarize some ge-
neric questions that are frequently asked
about your organization.
A listing of names and titles of managers
in your organization is a good way to give
your newsletter a personal touch. If your
organization is small, you may want to
list the names of all employees.
If you have any prices of standard prod-
ucts or services, you can include a listing
of those here. You may want to refer your
readers to any other forms of communi-
cation that you’ve created for your organ-
Phone: 555-555-5555
Fax: 555-555-5555
E-mail: [email protected]
We’re on the Web!
example.com
Caption describing picture or graphic.
Organizatio
Pag. 31
Mulțumim elevilor care au participat cu
articole în această revistă!
Vă așteptăm cu sugestii și
materiale în numărul
următor!
COLECTIVUL DE REDACȚIE:
Prof. înv. primar Buruiană Lenuța
Prof. înv. primar Epure Florentina Cristina
Prof. informatician Boboc Corina
Prof. Popa Valentin
Prof.înv.primar Golban Daniela
Prof. Ciobanu Gabriela
COLABORATORI:
Director
prof. Neacșu Simona Mara
Profesor psiholog
Morozan Violeta Gina
ISSN 2068 - 2115