cuprins...suport de curs 7 comun, solid, coerent, clar, pentru a asigura șanse reale de promovare...
TRANSCRIPT
CUPRINS
1. Introducere……………………………………………………………………………………………………….pag.1
2. Evaluarea………………………………………………………………………………………………………….pag.5
3. Monitorizarea……………………………………………………………………………………………………pag.6
4. Legislațiecuprivirelaparticipareapublicăînprocesuldeluareadeciziilor
publiceînRomânia...............................................................................................pag.10
5. Instrumentealeparticipăriicetățenești………………………………………......................pag.13
6. Interviul,sesiuneadebrainstormingșitehnicagrupuluinominal……………………..pag19
7. Focusgrup-urileșisondajeledeopinie…………………………………………………………….pag.28
8. Anexe–textelegislative…………………………………………………………………………………..pag.31
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
1
1. Introducere
Politicile publice reprezintă totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia
publică centrală de specialitate în scopul soluţionării problemelor de politici publice
identificate. O anumită soluţie poate fi implementată prin intermediul unuia sau mai multor
acte normative (de exemplu strategii, planuri de acţiune, propuneri de politici publice). Iar
Problema de politică publică reprezintă o condiţie sau situaţie care generează nevoi ori
insatisfacţii, pentru a căror corecţie este necesară acţiunea guvernamentală [1].
Conținutul, structura, forma de prezentare a documentelor care propun politici publice
la nivel național sunt reglementate prin Hotărârea de Guvern nr. 870/2006 privind aprobarea
Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a politicilor
publice la nivelul administrației publice centrale [2]. Hotărârea de Guvern nr. 870/2006
defineşte politicile publice drept “totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia publică
centrală de specialitate, în scopul soluţionării problemelor de politici publice identificate şi
pentru asigurarea dezvoltărilor necesare într-un anumit domeniu”.
Principalii paşi realizaţi în implementarea unui mod de formulare a politicilor publice
în România au fost:
- Elaborarea şi punerea în aplicare a unor proceduri de formulare, implementare şi
evaluare a politicilor publice elaborate la nivel central (Hotărârea de Guvern nr. 775/2005 [3]);
- Coordonarea interministerială – 10 consilii permanente pe domenii sectoriale şi
Consiliul de Planificare Strategică (Hotărârea de Guvern nr. 750/2005 [4]);
- Strategia pentru „Îmbunătăţirea sistemului de elaborare, planificare şi coordonare a
politicilor publice la nivelul administraţiei publice centrale” (Hotărârea de Guvern nr.
870/2006 [2]);
- Schimbarea structurii notei de fundamentare şi reformarea acesteia în sensul
practicilor europene pentru o mai bună reglementare (Hotărârea de Guvern nr. 1361/2006
privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative
supuse aprobării Guvernului [5]);
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
2
- Introducerea reglementărilor cu privire la planificarea strategică în administraţia
publică centrală.
La nivel instituţional, principalele autorităţi implicate în procesul de formulare a
politicilor publice sunt:
- Parlamentul, care reprezintă forumul legislativ;
- Consiliul Legislativ, care este o structură specifică a Parlamentului care îndosariază
proiecte legislative pentru a sistematiza, unifica şi coordona întreaga legislaţie şi care
actualizează oficial legislaţia română;
- Cabinetul Primului-ministru;
- Secretariatul General al Guvernului (SGG) – structură din cadrul Guvernului, care
are responsabilitatea de a asigura dezvoltarea operaţiilor tehnice implicate în procesul de
guvernare şi de a rezolva problemele organizaţionale, juridice, economice şi tehnice ale
activităţii guvernamentale. SGG are autoritate în ceea ce priveşte observarea procedurilor
legate de prepararea, elaborarea, îndosarierea şi prezentarea proiectelor legislative înaintate
guvernului, precum şi a procedurilor de acceptare a acestor proiecte prin structura sa
specializată, Direcţia de Politici Publice. Funcţionarea acestor instituţii/structuri este
determinată de acte normative specifice care conţin, de asemenea, menţiuni privind procesul
de formulare a politicilor în România;
- Unităţile de politici publice (UPP) de la nivelul ministerelor – structuri fără
personalitate juridică constituite la nivelul ministerelor şi al altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale care iniţiază proiecte de acte normative, prin ordin al
conducătorului instituţiei;
- Consiliile interministeriale permanente – ce asigură coerenţa fundamentării şi
implementării politicilor guvernamentale din domeniul respectiv.
Începând cu data de 1 februarie 2008 documentele de politici publice au un nou statut,
în sensul că vor parcurge aceleași procedură de anunțare, de consultare și de avizare ca și
proiectele de acte normative. Conform articolului 9 din Hotărârea de Guvern nr. 1226 din 2007
[6] - în vigoare de la 01 februarie 2008 până la 13 mai 2009, fiind abrogat și înlocuit prin
Hotărârea de Guvern nr. 561/2009 [7] -, proiectele de acte normative cu impact asupra
domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
3
legislaţiei în vigoare se elaborează pe baza unor documente de politici publice aprobate de
Parlament sau Guvern.
Conform Hotărârii de Guvern nr. 1226/2007 [6], Hotărârii de Guvern nr. 870/2006 [2]
și Hotărârii de Guvern nr. 775/2005 [3], etapele elaborării politicilor publice sunt următoarele:
1. Etapa de anunţare a documentelor de politici publice, cu următoarele subetape:
însuşirea documentelor de politici publice de către ministru, transmiterea către SGG a
proiectului de document de politici publice; înscrierea acestora pe agenda reuniunii
pregătitoare a şedinţei de Guvern;
2. Etapa de consultare, care presupune consultarea instituţiilor publice înainte de
avizarea şi aprobarea documentului de politici publice;
3. Etapa de avizare;
4. Etapa de adoptare a documentelor de politici publice în cadrul şedinţei de Guvern;
5. Implementarea politicilor publice;
6. Monitorizarea implementării politicii publice;
7. Evaluarea politicii publice.
Pentru etapa de consultare este prevăzută legislația care sprijină organizațiile
neguvernamentale și toți factorii interesați să se implice activ în procesul de luare a deciziilor
publice. Legea 544/2001 privind Liberul acces la informațiile de interes public [8], de exemplu,
pune accentul pe transparența instituțiilor publice, pe acces, informație și pe interes și este
un instrument prin care cetățenii se pot informa, pot solicita și primi informații de interes
public. Legea 52/2003 privind transparența decizională conferă însă acces direct la procesele
decizionale din interiorul instituției sau entității care utilizează fonduri publice [9], pune în
practică măsuri cu impact public ori prestează servicii de utilitate publică. Această lege impune
utilizarea la nivelul instituției publice a unei proceduri prin care părțile interesate au
posibilitatea de a interveni chiar la elaborarea actului normative suspus deciziei de aprobare.
Din punctul de vedere al beneficiarului final al acțiunilor guvernamentale în domeniul
politicilor publice – cetățeanul – ceea ce este relevant este modul în care promisiunile făcute
de guvern și de decidenții politici sunt respectate și transpuse în măsuri menite să aducă o
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
4
îmbunătățire a condițiilor de viață, de muncă, de locuire a acestuia. De aceea este important
de urmărit dacă deciziile guvernului de a cheltui banii contribuabililor din taxe și impozite într-
un anumit fel, vor duce la o schimbare dorită și așteptată, acest fiind scopul final al politicilor
publice.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
5
2. Evaluarea
În suportul de curs „Analiza politicilor publice și evaluarea programelor în administrația
publică” este prezentat și explicat termenul de evaluare ca fiind procesul prin care se măsoară
performanța unui program și se identifică posibile soluții la problemele existente. Prin
evaluare facem analiza rezultatelor unui program și putem vedea care este raportul dintre
rezultate și costuri. Prin acest demers guvernul poate să răspundă cetățenilor, să aloce mai
eficient resursele și să asigure un management mai bun programelor sale. Orice moment în
care facem o evaluare este important pentru că ne ajută să avem un management mai bun și
să punem în practică mai bine procesul de luare a deciziilor. Spus pe scurt, ceea ce ne
interesează din evaluarea proiectelor, a programelor și a politicilor publice este să aflăm care
au fost intențiile (scopurile), cât s-a investit/cheltuit (resursele alocate și folosite), dacă s-au
atins obiectivele și la ce rezultate s-a ajuns.
La nivelul Comisiei Europene sunt folosite cinci criterii relevante în evaluare: relevanță,
eficiență, eficacitate, sustenabilitate și impact (conform www.evalsed.info), care ne duc către
următoarea definiție a evaluării: procesul prin care, cu ajutorul unor metode și instrumente
specific, putem măsura gradul în care proiectele au obiective și rezultate relevante, resursele
sunt consummate economic pentru a atinge rezultate propuse, proiectul are șanse de a
continua și după ce se încheie finanțarea, activitățile sunt relevante și servesc grupului țintă,
iar impactul este resimțit pe termen lung.
Michael Quinn Patton definește evaluarea ca fiind “colectarea sistematică de
informații despre activitățile, caracteristicile și rezultatele programelor pentru a fi utilizate de
către anumite persoane cu scopul de a reduce nesiguranțele, pentru a spori eficacitatea și a
lua deciziile oportune în legătură cu programele respective”. (Patton, 1997, pag.23)
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
6
3. Monitorizarea
Monitorizarea este procesul prin care se cuantifică, pe toată durata de implementare
a unui program sau a unui proiect, evoluția în atingerea obiectivelor, consumarea resurselor,
atingerea grupului țintă, schimbările generate de implementarea programului sau a
proiectului. Ceea ce rezultă în urma monitorizării și este extrem de relevant este raportul inpu-
output, venituri-cheltuieli, activități planificate-activități realizate, grup țintă propus-grup
țintă atins, cu înregistrarea eventualelor discordanțe apărute. Evaluarea explică de ce există
aceste dicordanțe (dacă există). Din acest considerent, monitorizarea este mai degrabă
descriptivă, iar evaluarea este explicativă. Între evaluare și monitorizare este o legătură foarte
strânsă, evaluarea nu ar putea să se realizeze dacă nu ar exista un sistem coerent de
minitorizare (un set de indicatori și un plan de monitorizare, dar și resurse umane, de timp,
etc.). Trebuie să menționăm că este deosebit de importantă calitatea resurselor de date care
se folosesc la evaluare, iar aceasta depinde de indicatorii stabiliți ca fiind relevanți și de
frecvența colectării informațiilor pentru a măsura și a evalua. Ceea ce se poate remarca este
faptul că indicatorii au o mare încărcătură politică: cine stabilește criteriile după care se
măsoară performanța, cum se calculează, cine formulează și adresează întrebările, care este
perioada selectată pentru evaluare, cine decide sensul și înțelesul acceptate pentru termeni
ca “eficiență” și “eficacitate” sau care este operaționalizarea lor.
În ceea ce privește implementarea politicilor publice, monitorizarea este atât o
componentă a activității de advocacy, cât și o etapă în procesul de politici publice. Când
discutăm de advocacy ne referim de fapt la interesul și capacitatea organizațiilor din
societatea civilă de a se relaționa cu autoritățile statului, de a se implica pentru a urmări binele
public. Nu toate organizațiile își asumă însă un astfel de rol și nu toate sunt organizații de tip
watchdog. Avem în vedere trei etape ale procesului de advocacy: colectarea de
date/informații (o activitate cvasi-permanentă care ajută la identificarea unei probleme,
formularea de obiective, analiza factorilor interesați, găsirea și explorarea unor soluții
alternative), comunicarea internă (anumite procese de negociere cu ceilalți membri ai coaliției
care susține efortul de advocacy, cu scopul de a ajunge la o soluție acceptată, la un mesaj
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
7
comun, solid, coerent, clar, pentru a asigura șanse reale de promovare pe agenda publică
pentru problema respectivă), persuasiunea externă ( întâlnirea efectivă cu factorii de decizie).
Monitorizarea și evaluarea politicii publice se referă la setul de procese prin care
rezultatele politicii publice sunt monitorizate atât de către indivizi care provin din structurile
de stat, cât și cei care provin din societatea civilă. Pentru fiecare etapă avem un sistem de
acțiune specifică, actori și relații, mize și structuri sociale. Activitatea de monitorizare are un
caracter permanent pe perioada de implementare a unei politici publice, întrucât este
important să se colecteze, să se prelucreze și să se interpreteze date atât în timpul
implementării unei politici publice, cât și după finalizarea acestei etape, pentru a identifica la
timp posibile erori, neconcordanțe sau efecte neprevăzute și pentru a se putea face o
reevaluare a politicii publice implementate. Prin monitorizarea constantă aflăm dacă se pun
în aplicare activitățile așa cum au fost planificate, dacă sunt devieri și de ce, dar și dacă acestea
au dus la soluționarea problemei pentru care a fost formulată acea politică și dacă cei care
trebuia să beneficieze de aceasta au beneficiat cu adevărat.
Dată fiind legătura strânsă dintre monitorizare și evaluare merită să amintim că
obiectivul monitorizării nu este acela de a face evaluări și aprecieri, ci mai degrabă acela de a
stabili premisele pentru activitatea de evaluare a politicii publice. Dacă nu am colecta
informații în procesul de monitorizare, atunci nici evaluatorul nu ar avea datele necesare
pentru a-și desfășura activitatea. De obicei, monitorizarea se face în funcție de un interesul
urmărit: interesul celor care conduc, interesul celor care finanțează sau cel al altor părți
implicate.
Monitorizarea are patru funcții importante în cadrul procesului amplu al politicilor
publice: concordanță (prin care determinăm dacă acțiunile celor care aplică acea politică
publică sunt în conformitate cu standardele și cu procedurile din reglementările existente),
auditare (pentru a determina dacă resursele și serviciile care au fost proiectate pentru un
anumit grup țintă au ajuns cu adevărat la acesta), contabilizare (pentru a identifica și a măsura
schimbările economice și sociale care rezultă care urmare a implmentării politicii publice),
explicație (prin care se oferă informații menite să arate diferențele dintre efectele unor politici
publice).
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
8
Procesul de monitorizare are ca obiectiv să stabilească dacă și în ce mod funcționează
o politică publică, dacă se impune vreun fel de intervenție față de planificarea inițială și unde
trebuie intervenit. Se disting următoarele domenii ale funcționării unei politici publice:
1. Utilizarea bunurilor sau a serviciilor furnizate – ne interesează cu precădere
felul în care grupul țintă vizat participă la acea politică publică, dar și diferențele dintre
membrii unor grupuri diferite și felul în care beneficiază de acel bun sau serviciu, rezistența la
aplicarea acelei politici publice, etc;
2. Monitorizarea funcțiilor organizaționale ale unei politici - modul de organizare
a implementării acelei politici publice, pentru a îndeplini sarcinile esențiale, cu atenție
deosebită acordată eventualelor probleme în procesul de implementare, care ar putea să
împiedice grupul țintă vizat să beneficieze de acea politică publică;
3. Monitorizarea rezultatelor aplicării politicilor publice – care se referă la
măsurarea și la raportarea indicatprilor relevanți. Se face distincție între tipurile de indicatori
măsurați și se aleg cei care conțin informație relevantă, semnificativă și cu referire la efectele
implementării acelei politici;
La nivel internațional, în teoria și practica evaluării politicilor publice, se face o
clasificare a indicatorilor în: indicatori de rezultate imediate (output indicators), prin care se
măsoară rezultatele fizice, indicatori de rezultat ( result indicators), prin care se măsoară
beneficiul real al rezultatelor imediate asupra grupului țintă, indicatori de impact (impact
indicators), prin care se măsoară rezultatele în timp. Indicatorii pot fi calitativi și cantititavi,
dar există și anumite dimensiuni mai greu de încadrat, cum ar fi cele legate de echitate și de
dreptate. Trebuie menționați și indicatorii de performanță, prin care se măsoară progresul pe
calea atingerii obiectivelor și care identifică aspecte coplexe ale problemei și contribuie la un
mai bun management al resurselor.
În unele cazuri, politicile publice sunt supuse monitorizării și evaluării de către
organisme independente (cum ar fi, organizații neguvernamentale, asociații profesionale, ,
think-thank-uri, etc), care, în funcție de interesul lor, încearcă să atragă atenția asupra unor
aspecte cu privire la acele politici publice. Există câteva mecanisme prin care se poate stimula
responsabilizarea aleșilor publici, a demnitarilor și a funcționarilor publici pentru a se pune în
slujba cetățeanului, a binelui public: codurile de conduită, legislația, monitorizarea și
evaluarea, consolidarea implementării legislației, auditul și controlul intern și extern. Dacă
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
9
aceste instrumente sunt utilizate în mod integrat, ele stimulează procesul de reformă,
contribuie la creșterea transparenței politicilor publice, a gradului de responsabilizare a
instituțiilor implicate și dau încredere organizațiilor neguvernamentale să se implice activ în
procesul de luare a deciziilor publice.
Organizațiile neguvernamentale au un rol vital în influențarea adoptării politicilor
publice, dar, în egală măsură, ele au nevoie de o strategie de relaționare cu autoritățile publice
în etapa în care se întâmplă monitorizarea și evaluarea și pot face acest lucru prin advocacy.
Eficiența unui demers de advocacy nu se măsoară strict prin modificarea legislativă propriu-
zisă, ci prin impactul ei real asupra vieții beneficiarilor.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
10
4. Legislație cu privire la participarea publică în procesul de luare a deciziilor publice
în România
În România există legislaţie special dedicată consultării publice, care încurajează
participarea societăţii civile la procesul luării deciziei. Mai jos găsiţi o selecţie a principalelor
acte normative în această arie:
1. Legea nr 52/2003, legea transparenţei decizionale - prevede că şedinţele, dezbaterile
administraţiei publice centrale şi locale precum și inițiativele acestora (proiectele de
hotărâri etc) trebuie făcute publice (textul legii se găsește în Anexe – texte legislative)
Legea nr. 52/2003, legea transparenţei decizionale, se aplică autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi altor instituţii publice
care utilizează resurse financiare publice – primării, consilii locale şi judeţene, ministere,
Consiliului Suprem al Magistraturii. Legea prevede în esenţă că şedinţele şi dezbaterile
autorităţilor de mai sus sunt publice, minutele acestor întâlniri trebuie consemnate şi făcute
publice. Proiectele de hotărâri trebuie făcute cunoscute publicului cu 30 de zile înainte de
adoptarea deciziei, anunţul de intenţie trebuie publicat pe site-ul instituţiei şi afişat la sediul
acesteia, dat mass mediei şi tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea
acestor informaţii. Minimum 10 zile trebuie dedicate primirii de sugestii. La cererea unei
asociaţii legal constituite, autoritatea iniţiatoare este obligată să organizeze o dezbatere
publică a proiectului de hotărâre. Este creat astfel un cadru care permite informarea publică
cu privire la inițiativă și pune bazele unei implicări în procesul de luare a deciziei.
Într-un studiu, Centrul de Resurse pentru Participare Publică a evidențiat o serie de
puncte slabe ale acestei legi printre care amintim: guvernul şi prefecturile nu sunt
nominalizate expres printre instituţiile cărora li se aplică legea; ambiguități de formulare care
care fac dificil de verificat dacă prevederile sunt respectate – ex.: anunţul care trebuie publicat
cu 30 de zile înainte de adoptarea hotărârii nu are inclus obligatoriu în text data publicării;
posibilitatea abuzului din partea autorităților prin formulări vagi precum acceptarea prezenţei
în sala de şedinţe a cetăţenilor „în limita locurilor disponibile”; Trebuie menționat faptul că
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
11
prevederile acestei legi nu se aplică procesului de elaborare a actelor normative și ședințelor
în care sunt prezentate informații privind: „apărarea națională, siguranța națională și ordinea
publică, interesele strategice economice și politice ale țării, precum și deliberările
autorităților, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii.
2. Legea nr. 544/2001, cunoscută sub numele de legea liberului acces la informaţii de
interes public este o altă lege relevantă pentru încurajarea participării publice a
cetăţenilor (textul legii se găsește în Anexe – texte legislative)
Conform prevederilor sale, orice autoritate sau instituţie publică, precum şi orice regie
autonomă, are obligaţia de a pune la dispoziţia cetăţenilor, în baza unei solicitări, informaţii
referitoare la propria activitate cu condiția ca acestea să nu se refere la categorii precum:
siguranţa naţională, date personale, anchete judiciare etc. Informaţiile trebuie furnizate în
termen de 10 zile. În cazul solicitării unor informaţii mai complexe, termenul poate fi prelungit
la 30 de zile, cu anunţarea solicitantului în prealabil. Dacă solicitarea nu a fost adresată
instituţiei potrivite, responsabilul pentru aplicarea legii are obligaţia de a spune solicitantului
care este autoritatea potrivită. Unele informaţii, considerate esențiale sunt făcute publice din
oficiu de catre instituțiile publice. Acestea au obligativitatea de a le posta pe site și a le afișa
la sediul instituției. Dintre aceste informații care ar trebui să fie accesibile din oficiu,
menționăm: structura organizatorică, datele de contact, bugetul, sursele financiare,
programele şi strategiile proprii.
3. Hotărârea de Guvern 561/2009 - stabiește procedurile pentru luarea deciziei la
nivelul guvernului și consacră respectarea criteriului transparenţei în elaborarea proiectelor
de acte normative și documente de politici publice
Această HG pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul
Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici
publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea
adoptării/aprobării, stipulează că în elaborarea proiectelor de acte normative autoritățile
publice au obligația să respecte legea nr 52/2003 și să supună proiectele de acte normative cu
caracter economico-social analizei comisiilor de dialog social. Criteriul transparenței
prevalează și aici, fiind stipulată obligativitatea organelor publice de publicare a documentelor
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
12
de politici publice aprobate de guvern. De asemenea, actul normativ stabilește și procedurile
detaliate privind procesul de avizare interministerială a proiectelor de acte normative și
documentelor de politici publice. Acest aspect este de interes pentru organizațiile
neguvernamentale pentru că pot urmări modul în care diferite autorități publice se
poziționează în procesul de consultare interministerială și pot sesiza neconcordanțe
procedurale sau lipsa unei fundamentări/ analize adecvate.
5. Hotărârea 1361/2006 - stabilește structura pentru expunerea de motive/ nota de
fundamentare care trebuie să detalieze impactul dar și mecanismul de consultare
publică
Hotărârea de Guvern nr 1361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare
şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului stabilește modul în
care se elaborează aceste documente. Astfel, nota de fundamentare sau expunerea de motive
vor conține informații privind evaluarea impactului proiectului asupra domeniilor social,
economic şi de mediu, asupra bugetului general consolidat. Aceste instrumente de motivare
trebuie să însoțească toate proiectele de lege, proiectele de ordonanţă şi de ordonanţă de
urgenţă, cât şi proiectele de hotărâre a Guvernului. În ceea ce privește consultarea societății
civile, Secțiunea 6. Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ;
6.1 Informații privind procesul de consultare cu organizații neguvernamentale, institute de
cercetare și alte organisme implicate trebuie să menționeze explicit ce organizații au fost
consultate, cum a decurs procesul de consultare, ce propuneri și recomandări au fost făcute
și care a fost impactul consultării asupra formei finale a proiectului. În practică însă, situația
este diferită.
6. Hotărârea de Guvern 775/2005
Aceasta se adresează în special intituțiilor publice, acesta poate fi un instrument
util și organizațiilor neguvernamentale care, înțelegând cadrul legal de elaborare a politicilor
publice pot solicita instituțiilor statului procese de fundamentare a deciziilor mai bine
realizate. Mai mult, considerăm că folosind această unitate de legislație, ONG-urile pot sprijini
Unitățile de Politici Publice din cadrul ministerelor pentru a îmbunătăți elaborarea de politici
publice și din domeniul lor pentru ca decizia politică să aibă la bază evidențe reale și nu doar
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
13
impresii nefundamentate. Toate acestea pot converge spre o mai bună planificare strategică
și bugetară și o guvernare centrală și locală mai eficiente.
5.Instrumente ale participării cetățenești
În această secțiune abordăm modul în care administraţia locală poate culege informaţii
de la cetăţeni despre un proiect anume și se explică câteva concepte despre "factorii
interesaţi" - acei cetăţeni ale căror opinii şi idei care ar putea să afecteze rezultatele unui
anume proiect.
Atunci când vorbim despre reprezentanţii administraţiei, ne referim adesea la
colectarea de informaţii de la factorii interesaţi. Aceştia pot influenţa rezultatul proiectului -
îndreptându-l câtre succes sau eşec - astfel încât este important pentru reprezentanţii
administraţiei să înţeleagă cine sunt persoanele interesate şi care este motivaţia lor. Analiza
factorilor interesaţi abordată mai târziu în acest capitol, reprezintă un plan de selecţie şi
evaluare pentru determinarea intereselor care vor fi afectate într-un anume proiect şi mai ales
modalitatea în care sunt determinate. Odată ce persoanele interesate sunt identificate,
trebuie să se ţină cont de interesele lor în fiecare etapă a proiectului. Dar cine este un factor
interesat?
Termenul "factor interesat" sau "persoană interesată" (“stakeholder”) este dificil de
tradus în limba română, deşi câteodată se traduce prin "grup de interes". Câteva explicaţii ale
originii cuvântului în limba engleză ar putea fi folositoare. "Rămăşag" este un cuvânt mai vechi
pentru "pariu". De aceea, de exemplu, într-un joc de poker, fiecare jucător poate să-şi păstreze
cărţile şi să parieze pe ele sau să renunţe la cărţi şi să iasă din joc.
Un jucător care pariază este "o persoană interesată" (stakeholder) -- banii lui sunt pe
masă şi el, bineînţeles, că este interesat de rezultatul jocului. Un jucător care a renunţat la joc
poate să fie interesat de rezultatul jocului, dar nu la fel ca acela care continuă să joace. În
domeniul participării cetăţeneşti, un factor interesat (stakeholder) este acea persoană căreia
îi pasă de rezultatul unei decizii particulare a administraţiei, deoarece acea decizie va afecta
direct interesele lui personale.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
14
Un exemplu: factorii interesaţi de un proiect de investiţii pentru extinderea liniei de
gaze naturale într-o nouă zonă a oraşului pot fi:
Reprezentanţii aleşi ai administraţiei care au promis că, dacă ar fi fost aleşi, ei ar fi fost
de acord ca investiţia să fie făcută .
Managerii care trebuie să schiţeze proiectul şi să-l integreze în planul existent.
Directorul economic care trebuie să supravegheze acordurile financiare.
Băncile sau acele instituţii care ar putea să acorde împrumut, sau ar putea finanţa
proiectul.
Cetăţenii care pot beneficia în mod direct de proiect (aceia care vor putea acum să
folosească gazele pentru a găti ).
Cetăţenii care NU vor beneficia de acest proiect ( aceia care nu îşi vor permite să
plătească pentru gaze ori aceia care nu locuiesc în zona propusă pentru extinderea
reţelei de gaze).
Departamentele administraţiei sau agenţii economici care vor furniza materiale pentru
proiect.
Managerii care-i vor supraveghea pe aceia care vor munci.
Identificarea factorilor interesaţi
Un factor interesat poate să fie o persoană (cetăţean), instituţie (aici incluzând
diferitele departamente ale administraţiei), grupuri specifice sau categorii de persoane (ca de
exemplu tineri, bătrâni, bogaţi, săraci) un cartier sau chiar întreaga comunitate.
Pentru identificarea factorilor interesaţi, managerii de proiect ar trebui să adreseze
următoarele întrebări:
Cine va beneficia de această activitate?
Cine ar putea să fie afectat negativ de această activitate?
Cine ar putea întârzia sau împiedica activitatea?
Cine ar putea avea calităţi, bani sau alte resurse care ar putea să susţină activitatea?
Cine este responsabil pentru a lua o decizie pentru această activitate?
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
15
Persoanele sunt interesate de acest proiect dintr-o multitudine de motive şi ei au şi
niveluri de influenţă diferite. O persoană interesată poate să fie ecologist cu un puternic
imbold de a sprijini activitatea datorită impactului său pozitiv asupra mediului. Sau, dacă
proiectul este un drum care traversează o zonă deschisă, o persoană care locuieşte opus de
drumul respectiv, pe motiv de impact negativ asupra mediului, este o persoană interesată.
Managerii trebuie să ştie care sunt persoanele sau grupurile interesate în orice fel de proiect
ori activitate şi care sunt interesele lor particulare.
Factorii interesaţi se pot opune proiectului/inițiativei. În acest caz, managerii
proiectului ar putea să facă câteva compromisuri cu factorii interesaţi în măsura în care îşi
doresc să le să câştige sprijinul şi să permită continuarea proiectului. De exemplu, într-un oraş
din vestul Ucrainei aproape de graniţa cu România, o bancă a planificat renovarea clădirii din
zona istorică, din centrul a oraşului. Reconstruirea planificată ar putea să întrerupă accesul
public către zidurile vechi ale oraşului. Un grup numit "Oraşul nostru" a fost un grup de interes
nerecunoscut care avea un interes în conservarea şi ocrotirea aspectului istoric al centrului
oraşului. "Oraşul nostru" a fost capabil să mobilizeze o opoziţie puternică împotriva planurilor
băncii. Banca a trebuit să facă compromisuri şi să-şi schimbe planurile. În final, toate părţile
au fost mulţumite. Accesul la structura istorică a fost păstrat, banca a fost reconstruită cu
acceptul unei mari părţi a comunităţi în ceea ce priveşte design-ul băncii. În acest exemplu,
banca şi-a asumat costuri adiţionale, care ar fi putut fi evitate dacă în procesul iniţial de
planificare al băncii erau incluse şi interesele factorilor interesaţi în ocrotirea aspectului istoric
al centrului oraşului.
Când avem de-a face cu persoane interesate care sunt potrivnice unui proiect,
managerii proiectului trebuie să înţeleagă baza acestor sentimente negative, câţi oameni
împărtăşesc acele sentimente, şi cât sunt de motivaţi. Câteodată, astfel de persoane
interesate sunt negativiste pentru că nu deţin informaţii. Aceştia pot să devină susţinători ai
proiectului dacă managerii proiectului îi integrează în proces, arată respect pentru punctele
lor de vedere, informându-i şi implicându-i în rezolvarea problemei.
Pentru multe dintre activităţile angajate de către o administraţie, în special acelea care
implică servicii, un factor interesat important este un cumpărător sau un client - aceia care
plătesc pentru serviciile furnizate. În economia de piaţă, sau în democraţie, ca aceasta din
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
16
România, cumpărătorul este cel important factor interesat care deţine puterea câştigului său
ori a voturilor pentru aceia care furnizează servicii. Cumpărătorii pot fi în final în sprijinul
administraţiei sau împotriva ei.
Analiza factorilor interesaţi
Analiza factorilor interesaţi reprezintă un plan de colectare şi evaluare pentru
determinarea acelora ale căror interese vor fi afectate de un proiect special şi mai ales cum
se va întâmpla acest lucru. Odată ce sunt identificate persoanele interesate, trebuie să se ţină
cont de interesele lor în fiecare etapă a proiectului.
Este important ca administraţiile pulice să fie conştiente de acei factori interesaţi într-
o anumită situaţie, să evalueze influenţa pe care aceştia o pot avea, să determine preocupările
factorilor importanţi şi să dezvolte strategii pentru o bună colaborare cu aceştia. Analiza
persoanelor interesate ar trebui să fie primul pas înaintea căutării informaţiilor ori
diseminarea lor cu privire la un anume proiect. Nu numai ca un prim pas: trebuie să fie un
proces care se realizează continuu, deoarece factorii interesaţi pentru aceste activităţi pot şi
chiar realizează schimbări în timp în funcţie de etapele în care se găseşte proiectul.
Matricea de mai jos este una care se poate folosi pentru analiza factorilor interesaţi.
Este un instrument uşor care poate fi folosit: (a) lista persoanelor interesate; (b) identificarea
rolurilor lor în activităţile analizate; (c) evaluarea impactului activităţii asupra factorilor
interesaţi, (d) evaluarea influenţei factorului interesat în activitate. Ponderile relative pentru
evaluări în (c) şi (d) pot fi determinate prin procesul de luare a deciziei a grupului, ca de
exemplu prin abordări diverse privind tehnicile de grup nominale, explicate mai jos. Un grup
simplu care votează pentru un demers pe criteriul selectării ar reprezenta cea mai uşoară
abordare.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
17
MATRICEA PENTRU ANALIZA FACTORILOR INTERESAŢI
Grupurile factorilor de
interes
Rolul lor în proiect
implementare
organizare
luarea deciziei
consum
control
sprijin
opoziţie
Influenţa proiectului
asupra intereselor
grupurilor de interes
N = neştiut
1 = fără importanţă
2 = o oarecare
importanţă
3 = importanţă
moderată
4 = foarte important
5 = critic
Influenţa grupurilor de interes
asupra proiectului
N = neştiută
1 = fără importanţă
2 = o oarecare importanţă
3 = importanţă moderată
4 = foarte important
5 = critic
Stadiul de
contractare al
împrumutului
Stadiul de
implementare
al proiectului
Comitetul executiv al
primăriei
Organizare şi control 4 5 4
Consiliul local luarea deciziei 4 5 4
Cetăţenii Consum/Plată 4 3 3-4
Regia de “Apă” Implementare 5 5 5
Regia de “Drumuri” Implementare 3 2 4
Asociaţiile de proprietari Consum 4 2-3 2-3
Depart. de sănătate
publică
Sprijin 3 3 3
ONG Sprijin 1 3 1
ONG-urile ecologiste Sprijin (?) 2 2 3
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
18
Din acestă matrice se pot trage următoarele concluzii:
Consilierii locali sunt cei care iau deciziile: acest rol important trebuie recunoscut de la
început. Ei trebuie informaţi de tot ceea ce se planifică. Managerii proiectului trebuie
să se întâlnească periodic cu comitetul de specialitate al consiliului local.
Cetăţenii au un interes puternic în realizarea acestui plan. Atât timp cât ei vor plăti
pentru aceasta o taxă, au tot dreptul să fie informaţi. Focus grupurile pot fi folosite
pentru a afla ce doresc cetăţenii să ştie despre proiect şi care sunt cele mai eficiente
metode de informare a acestora.
Regia de “Drumuri” are un interes important în etapa de implementare a proiectului,
deoarece proiectul poate cere refacerea drumurilor, repararea lor. O sesiune de
brainstorming poate să fie o bună metodă de anticipare a efectelor proiectului asupra
drumurilor şi transportului şi poate să dezvolte idei pentru minimizarea problemelor.
Departamentul de sănătate publică ar putea mai degrabă să sprijine proiectul.
Interviurile cu specialiştii mediului medical al comunităţii ar putea fi o modalitate
pentru colectarea opiniilor lor. Dacă liderii departamentului de sănătate publică vor
afirma că proiectul este important pentru îmbunătăţirea şi păstrarea sănătăţii publice,
aceasta ar putea să aducă sprijinul public.
Rolul ONG-urilor ecologiste este incert. Sprijinul lor pentru acest proiect poate să fie
de ajutor. Liderii pot să fie intervievaţi pentru a constata dacă ei percep efectele
pozitive sau negative asupra mediului un impact pozitiv sau negativ asupra mediului.
Odată ce au fost identificaţi factorii interesaţi într-un proiect special cât şi interesele
lor ca în matricea de mai sus, ei pot fi invitaţi să participe la interviuri, sesiuni de brainstorming,
focus grupuri şi sondaje de opinie astfel încât ideile şi opiniile lor actuale să fie integrate în
procesul de planificare. Chiar dacă aceştia se opun unei activităţi specifice, ei pot fi câştigaţi
dacă sunt implicaţi în procesul decizional ori de schiţare a proiectului şi dacă au posibilitatea
să-şi exprime preocupările despre proiect, ca de exemplu printr-o sesiune de brainstorming
cu managerii proiectului. Implicarea lor poate să dea un sens apartenenţei la proces, care de
cele mai multe ori conduce la sprijin public, sau cel puţin la neutralitate.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
19
6.Instrumente ale participării cetățenești. Colectarea de informații prin interviuri,
sesiuni de brainstorming și prin tehnica grupului nominal
În această secțiune se analizează instrumentele folosite pentru colectarea informaţiilor
de la grupurile de cetăţeni şi de la grupurile de interes în legătură cu punctele lor de vedere,
opinii, perspective şi idei. Aceste instrumente sunt discutate în funcţie de complexitatea lor,
de la particular la general.
Aşa cum există multe forme de participare cetăţenească, la fel există și multe
instrumente care ar putea fi folosite pentru culegerea de informaţii. În orice situaţie dată,
reprezentanţii administraţiei confruntaţi cu colectarea de informaţii ar trebui să folosească un
sens comun şi să considere posibilităţile practice. O gândire creativă despre ceea ce merge
mai bine într-o situaţie particulară este întotdeauna recomandat! Interviurile, sesiunea de
brainstorming şi tehnicile grupurilor nominale pot fi folosite de către reprezentanţii
administraţiei numiţi şi aleşi, de către comitetele consultative, grupurile operative, grupurile
de interes şi de către ONG-uri pentru a descoperi perspectivele cetăţenilor şi opiniile lor care
să fie folosite ulterior în procesul guvernării. Aceste instrumente sunt ieftine şi uşor de folosit.
Nu este cerută nici o abilitate tehnică specială iar costurile sunt minime. Ele pot fi realizate cu
personalul existent sau cu cetăţeni voluntari şi relativ destul de repede.
Interviurile
Există avantaje clare care fac din interviuri un mod simplu şi rapid pentru de a afla
opiniile unor grupuri de interes diferite pentru orice situaţie dată, program sau politică.
Câteva avantaje ale interviurilor sunt acelea că ele:
Se pot realiza imediat utilizându-se resursele de personal existente.
Pot fi realizate personal sau la telefon, depindând de numărul de interviuri care trebuie
realizate şi de timpul disponibil.
Sunt flexibile şi nu sunt limitate la un set de întrebări date, astfel încât cel care
intervievează să fie capabil să exploateze motivaţia şi cauzele care au contribuit la
formarea punctului de vedere şi a opiniei grupurilor de interes.
Permit celui care intervievează să analizeze forţa punctelor de vedere ale grupurilor de
interes (întotdeauna informaţii valoroase).
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
20
Necesită puţină pregătire sau instruire specială în afară de o bună înţelegere a
programului şi a contextului, dar şi o abilitate pentru a conduce un interviu într-un mod
eficient şi efectiv.
Câteva dezavantaje pe care le aduc interviurile:
Poate să consume din timpul personalului , în special interviurile care se realizează faţă
în faţă.
Nu sunt capabile să producă rezultate cantitative, aşa cum este posibil, de exemplu, în
cazul sondajelor de opinie.
Pot determina diferite rezultate pentru diferite persoane care intervievează datorită
stilului personal, abilitatea de re-colectare a detaliilor şi interacţiunii dintre indivizi.
Produce rezultate la fel de adevărate şi corecte aşa cum acestea apar în rapoartele
celor care realizează interviurile.
Oricum, ca un echilibru, nu există un substitut pentru interviuri ca modalitate de a
formula rapid o părere despre cum reacţionează persoanele şi grupurile de interes diferite vis-
à-vis de un program, politică sau iniţiativă particulară. Dacă sunt necesare informaţii mai
precise, pentru a se realiza acest lucru, sunt disponibile alte instrumente, deşi interviurile
reprezintă întotdeauna o metodă bună pentru a începe, chiar şi atunci când acest lucru se
realizează doar ca o bază limitată.
Instrucțiuni pentru realizarea de interviuri:
Asiguraţi-vă că administraţiile locale pe care le sponsorizaţi au foarte clar definit
scopul pentru care se realizează interviurilor şi că cei care intervievează au înţeles
foarte bine acest scop.
În timp ce pregătiţi interviul, explicaşi scopul şi durata acestuia (ca durată nu trebuie
să fie mai puţin de 30 de minute şi nici mai mult de 60 de minute).
Explicaţi de asemenea, utilizarea finală a informaţiilor şi categoria de oameni care au
fost intervievaţi.
În timpul interviului, arătaţi de la început respect pentru timpul celui care va fi
intervievat. Unul dintre beneficiile procesului este acela că cel intervievat se va simţi
aproape flatat să îi fie solicitate punctele proprii de vedere, în special dacă i se arată
respect.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
21
Cel care realizează interviul ar trebui să fie capabil să creeze aceluia pe cale îl
intervievează o stare de relaxare şi de confort pe toată durata procesului -- să nu fie
intimidat, iar simţul umorului este de asemenea recomandat.
Utilizaţi o tehnică a întrebărilor deschise pentru a-i face pe cei intervievaţi să-şi
exprime punctele lor de vedere. Aceasta înseamnă să nu folosiţi întrebări ale căror
răspunsuri să fie Da / Nu, un simplu număr de clasificare sau nume.
Evitaţi întrebările care au un răspuns sugerat. Cu alte cuvinte nu "manipulaţi"
intervievatul.
Cel care intervievează ar trebui să realizeze un raport sumar al interviurilor cât de
repede este posibil după sesiunea de intervievare şi ar trebui să realizeze acest raport
pe baza notiţelor luate în timpul interviului ori pe baza înregistrărilor făcute
(permisiunea de a înregistra interviul trebuie cerută fiecărui intervievat în parte înainte
ca ea să fie făcută) Este de preferat să re-scrieţi interviul înainte de trece la următorul,
pentru că materialul este recent şi clar, iar raportul este exact.
Urmaţi indiciile persoanelor care intervievează în legătură cu alte grupuri, acestea ar
trebui intervievate la rândul lor.
Adresaţi-vă atâtor grupuri de interes atât cât vă permit timpul şi resursele de care
dispuneţi.
Fii receptivi şi respectaţi dorinţele persoanelor pentru confidenţialitatea răspunsurilor
lor. Nu folosiţi nume dacă aceasta este dorinţa aceluia intervievat. Dacă rezultatele
sunt făcute public, asiguraţi-vă că veţi păstra anonimatul celui intervievat.
Tehnica interviului este o tehnică de unu-la-unu cu un scop specific. Dacă obiectivul
este acela de a câştiga punctele de vedere ale unui grup asupra unei probleme, atunci o
metodă comună este aceea a sesiunii de brainstorming.
Sesiunea de brainstorming
Termenul “brainstorming” sună ca un argou, dar este o tehnică serioasă pentru
solicitarea punctelor de vedere multiple ale unui grup mai larg despre o problemă specifică
sau despre un aspect. Ca şi metoda interviurilor, sesiunea de brainstorming este o metodă
care se poate realiza relativ repede, fără costuri prea mari şi care nu necesită abilităţi
specializate. Esenţa sesiunii de brainstorming este concentrată şi stimulează grupurile să
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
22
genereze idei şi să rezolve problemele abordate. Necesită o atmosferă de libertate totală a
exprimării ideilor fără ca cineva din grup să fie judecat sau să judece pe ceilalţi pentru părerile
exprimate. Pentru încurajarea procesului creativ, regula este aceea că toate ideile au aceeaşi
valoare. Ideile sunt notate pe flipchart de către un lider de grup, moderator sau instructor.
Procesul continuă până când nu mai există nici o altă idee despre un subiect anume sau despre
o eventuală problemă viitoare.
Odată ce ideile colectate au fost înregistrate, persoana care a exprimat fiecare idee
este rugată să o argumenteze. Opiniile prezentate sunt argumentate până când orcine din
grup înţelege toate ideile înregistrate. Apoi, grupul decide care dintre idei are cel mai mare
merit. Aceasta poate fi realizată prin procesul de eliminare sau prin alte câteva forme de
decizie ale grupului (votul este o formă) şi prin folosirea grupurilor mai mici de lucru dacă
grupurile sunt prea mari.
Se axează pe aspecte sau probleme specifice, ca de exemplu:
Cum ar putea administraţia să găsească resurse pentru reabilitarea spaţiilor de joacă?
Cum ar trebui administraţia să acţioneze pentru menţinerea vechilor agenţi economici
şi pentru atragerea unor noi investiţii?
Ce măsuri ar trebui să ia administraţia pentru a reduce poluarea ?
Sesiunea de brainstorming are nevoie de un lider de grup. Rolul liderului este acela de
a (a) stabili şi de a explica clar aspectele care vor fi abordate în cadrul sesiunii; (b) explica de
ce grupul este implicat în acest exerciţiu de rezolvare a problemei, (c) facilita procesul, şi (d)
impune regulile care fac ca sesiunea să fie o tehnică valoroasă nu doar o altă discuţie cu
caracter informal. (Vezi tabelul cu regulile unei sesiuni de brainstorming)
Reguli pentru tehnica sesiunii de brainstorming
Pe parcursul sesiunii de brainstorming, toate părerile exprimate au valori egale. Nici o
părere nu este criticată în nici un fel, ideile chiar şi ideile contrare sunt acceptate.
Este bine să construieşti sau să continui o idee care a fost începută de către altcineva
înainte.
Toate ideile sunt notate aşa cum au fost ele formulate.
Întrebări sau alte clarificări nu sunt permise decât după ce formularea ideilor a fost
completă.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
23
Formularea ideilor continuă până în momentul în care nu mai apar alte idei, după care
părerile sunt clarificate.
Numai acela care avansează ideea are dreptul să o clarifice, dar acest lucru continuă până
când toată lumea din grup a înţeles ideea. Oricine are dreptul să adreseze întrebări de-a
lungul acestei etape.
Liderul grupului poate angaja orice alt proces de identificare a celor mai promiţătoare idei
şi a le aduce spre argumentare grupului.
Asiguraţi-vă întotdeauna că grupul înţelege rezultatele finale şi cum vor fi folosite.
Sesiunea de brainstorming este un instrument puternic folosit pentru a obţine ce este
mai bun cu talentul disponibil, pentru a ajuta în asigurarea că cea mai creativă soluţie nu este
trecută cu vederea şi pentru implicarea grupurilor de interes în procesul de luare a deciziilor.
Şi mai mult, marea majoritate a grupurilor se simt bine atunci când se ţine cont de părerea lor.
Sfaturi pentru ca o sesiune de brainstorming să decurgă bine:
Iată câteva idei practice pentru rezolvarea problemelor care apar de obicei într-o
sesiune de brainstorming:
Oamenii au probleme în a începe, sau unii membrii ai grupului domină procesul.
Există o tehnică denumită "metoda rotării". Un creion sau un obiect este dat din mână
în mână între membrii grupului într-o ordine prestabilită. Când obiectul ajunge la unul
dintre membrii, acesta o singură idee. Obiectul este pasat de la o persoană la alta până
nu mai sunt idei de prezentat. Oricine poate să nu mai spună nimic şi să paseze obiectul
următorului.
Ideile vin prea repede pentru a mai putea fi notate.
Este necesar un asistent care ar putea să ajute la notarea ideilor. Un asistent intervine
pentru a fi evitate pauzele, care ar putea sugera o critică la adresa unei idei. Având un
asistent, acesta va permite liderului de grup să se concentreze asupra grupului şi a
procesului în sine.
Grupul are probleme în evaluarea ideilor.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
24
Folosiţi tehnica simplă a votului. O astfel de tehnică face ca persoanele să meargă la
flipchart şi să dea note la cinci idei notate, într-o ordine pe care acesta o acceptă. O
altă tehnică este de a da fiecărei persoane cinci beţişoare pe care să le folosească
alegând şi distribuindu-le câte unul, sau mai multe, în dreptul acelei idei pe care o
consideră ca fiind cea mai bună, înainte ca cele cinci beţişoare ale fiecărei persoane
din grup să fie folosite. Daţi note sau beţişoare, iar cele cinci idei aflate în top vor deveni
alegerea acestui grup. Comentaţi aceste idei şi încercaţi să aduceţi grupul la un
consens.
Grupul este prea numeros şi fracţionat pentru o derulare fără efort a procesului.
Împărţiţi grupul în grupuri mai mici pentru evaluarea procesului. Fie ca fiecare grup
mai mic să realizeze propria evaluare (ca mai sus) şi să prezinte cele cinci idei alese
grupului mai mare. Discutaţi aceste idei pentru a le clarifica în cadrul larg, sintetizaţi
ideile astfel încât să se evite repetările şi suprapunerile. Folosiţi tehnica votului pentru
a determina priorităţile grupului. Dacă este necesar, reveniţi cu aceste idei în cadrul
grupului mai mic pentru o finală clasare fie prin consens general fie prin vot. Discutaţi
ideile clasate în cadru larg şi încercaţi să realizaţi consensul.
Grupul nu poate ajunge la consens asupra rezultatelor finale.
Nu este nici o problemă. Grupul a ajuns la o decizie legitimă printr-un proces serios şi
democratic şi acest lucru ar trebui să i se facă cunoscut. Ar trebui să i se mulţumească
grupului pentru munca bună pe care o desfăşoară şi pentru utilitatea rezultatului
oferit. Oricum, motivul unei lipse a consensului ar trebui consemnat de către sponsorul
sesiunii pentru că ar putea exista probleme care necesită o rezolvare în viitor pentru
ca acestea să nu se mai repete.
Se poate ca grupul participant să fie persoanele cheie ale programului ori ale
problemei, şi ca o etapă următoare, administraţia să folosească acelaşi grup pentru realizarea
unui plan de acţiune. Dar în acelaşi timp, grupul va fi relativ bine informat asupra problemelor
şi demersurilor făcute. Or, se poate ca rezultatul sesiunii de brainstorming să fie un transferat
la un comitet special care să fie însărcinat cu continuarea iniţiativei.
Tehnica Grupului Nominal (TGN)
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
25
TGN este un proces mult mai complex, solicită mai multă planificare şi muncă
individuală, iar rezultatele produse în general reflectă mai mult consens decât cele ale unei
sesiuni de brainstorming. Oricum, sesiunea de brainstorming rămâne cea mai repede, uşoară
şi mai puţin costisitoare modalitate a administraţiei pentru rezolvarea problemelor prin
implicarea în cadrul acestui proces a grupurilor de interes.
Atât sesiunea de brainstorming cât şi TGN sunt tehnici de grup care generează şi
prioritizează un număr mare de idei. Principala diferenţă dintre cele două este că TGN solicită
persoanelor să-şi genereze ideile într-un mod individual iniţial, mai degrabă decât într-un
proces interactiv de grup, de aceea se promovează termenul de nominal. TGN este de
asemenea un instrument care ar putea fi folosit în cadrul unor grupuri largi, din moment ce
este o tehnică care angajează orice număr de grupuri mai mici de la 6 la 9 participanţi.
Constrângerea majoră în ceea ce priveşte mărimea, este că un membru ori doi ai personalului
trebuie să lucreze cu fiecare dintre grupurile mai mici şi astfel ar fi foarte bine dacă grupurile
ar putea fi reunite într-un spaţiu mai mare ca un buget sau într-o sală. Timpul ar fi o altă
constrângere, pentru că aceia care planifică procesul trebuie să stabilească timpul limită al
fiecărei etape a procesului care se înscrie într-un timp total pe care grupul şi-l doreşte sau
poate să pună la dispoziţie pentru întreaga sesiune.
TGN poate fi folosit în multe şi diferite arii. De exemplu, această tehnică a fost folosită
de către administraţiile din Polonia, împreună cu analiza SWOT (vezi Capitolul de dezvoltare
economică), pentru a genera idei pentru planurile strategice de dezvoltare economică.
TEHNICA GRUPULUI NOMINAL FOLOSITĂ PENTRU REVIZUIREA BUGETULUI
Administraţia din Virginia Beach, (Virginia, SUA) îşi revizuieşte bugetul împreună cu cetăţenii
prin "discuţiile cu comunitatea". Fiecare membru al consiliului local invită câte 10 cetăţeni să
participe la întâlnirile de revizuire a bugetului. Dacă nu se realizează 100 de acceptări, o
invitaţie generală este publicată în presă, până când 100 de cetăţeni vor participa la şedinţă.
Reprezentanţii administraţiei şi membrii consiliului participă la aceste şedinţe. Un modoreator
facilitează şedinţa, grupurile mici şi tehnicile grupului nominal sunt folosite pentru a permite
discuţiile. Rezultatele sunt notate într-un raport care este folosit atât de către administraţie
cât şi de membrii aleşi ai consiliului în realizarea deciziei finale asupra bugetului. Administraţia
din Virginia Beach foloseşte mai degrabă această tehnică decât un comitet consultativ
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
26
permanent pentru buget. Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina de site
www.virginiabeach.va.us.
TGN presupune:
1. Organizare şi introducere. Grupul plenar este împărţit în grupuri mai mici cu cinci până
la nouă persoane aşezate la mese diferite. La fiecare masă este un reprezentant al
administraţiei sau doi, un flipchart, sau coli de hârtie, câteva fişiere sau foi de hârtie şi
creioane. Au loc introducerile.
2. Întrebările. Una sau două întrebări (pregătite foarte atent înainte) sunt prezentate în
plenara grupului şi puse la dispoziţia grupului pe masă. Întrebarea(rile) ar trebui să fie
specifice şi nu generale şi realizate astfel încât să genereze idei concrete. Iată câteva
exemple: (a) Ce măsuri ar trebuie luate pentru a putea să facem cartierele să arate mai
plăcut? (b) Ce resurse pot fi folosite pentru a se realiza aceast lucru?
3. Ideile. Participanţii (individual sau în perechi) au 10-15 minute pentru a răspunde la
întrebări şi pentru a le nota pe hârtie. Liderul grupului mic solicită membrilor grupului
idei noi şi le notează pe ale fiecăruia în parte pe flipchart sau pe hârtie (un asistent iar
putea veni în ajutor cu notarea ideilor) până când nu mai apar alte idei noi. Participanţii
nu ar trebui limitaţi la primele idei pe care le-au notat iniţial, ci ar trebui ca să fie lasăţi
să se exprime liber în continuare, acest lucru fiind stimulativ pentru discuţiile purtate.
4. Discuţia şi înţelegerea. Grupul discută fiecare aspect pentru a realiza înţelesul deplin
al ideii şi pentru a se asigura că ceea ce s-a consemnat formulat cât mai clar posibil.
Oricine poate lua parte la proces, deşi liderul poate realiza acest lucru singur.
5. Selectarea şi clasarea ideilor. Fiecare participant al unui grup mai mic ca mărime este
rugat să selecteze şi să claseze un număr specific de idei, câte o idee pe un carton
separat. Apoi sunt clasate ideile, notate pe cartoane de la cea clasată cu cinci puncte
până la cea cu un singur punct. Fiecare carton ar trebui să conţină o idee şi un număr.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
27
6. Punctarea. Cartoanele sunt colectate şi amestecate iar punctele sunt adunate pentru
a se determina punctajul pentru toate ideile care au fost exprimate. Fiecare membru
al grupului poate monitoriza procesul. Cinci sau mai multe idei exprimate la fiecare
întrebare (liderul grupului ar trebui să găsească o soluţie de departajare) sunt clar
identificate astfel încât grupul să poată să vorbească despre meritele lor relative.
7. Realizarea consensului. Grupul discută fiecare dintre ideile exprimate. Aceasta poate
conduce la o revizuire a clasificării dacă grupul nu mai este de acord cu clasificarea
făcută iniţial datorită noilor informaţii şi noi viziuni apărute ca urmare a discuţiilor.
Acestă constituie produsul final care este raportat în plenul sesiunii.
8. Consensul într-un grup mai mare. Dacă timpul permite, poate avea loc o discuţie în
plen cu o nouă rundă de selecţii şi clasificări pe marginea celor mai importante idei ale
întregului grup. Dacă acest lucru este realizat, câteva sintetizări ale ideilor cel mai bine
clasate, care sunt similare, vor trebui reduse ca număr şi evitate repetările. Pasul 8
poate fi amânat pentru o sesiune următoare, într-o altă întâlnire a grupului dacă timpul
este scurt. Altfel, această sarcină poate fi lăsată în grija unui grup mai mic, ca o sarcină
importantă sau unui comitet constituit tocmai pentru această problemă specifică.
Astfel, sesiunea de brainstorming şi TGN vor aduce răspunsuri la întrebării legate de
rezolvarea problemelor sau un program de dezvoltare. Oricum, dacă este necesară testarea
atitudinilor sau reacţiilor publicului larg, ori a grupurilor de persoane interesate, şi dacă există
dorinţa de a face o succintă investigaţie pentru afla noi informaţii, focus grupurile sunt cea
mai bună alegere. Focus grupurile şi sondajele de opinie sunt prezentate în capitolul următor.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
28
7. Instrumente ale participării cetățenești. Colectarea de informații prin focus
grupuri și sondaje de opinie
Focus grupurile şi sondajele de opinie sunt instrumente care permit culegerea de
informaţii. Acestea sunt prezentate într-un capitol separat deoarece ele sunt diferite
modalităţi importante folosite faţă de celelalte instrumente (interviuri, sesiunea de
brainstorming şi tehnica grupurilor nominale) care au fost prezentate în capitolele anterioare.
Principalele diferenţe pe care le prezintă focus grupurile şi sondajele de opinie sunt:
Sunt instrumente de colectarea a opiniei publice care, atunci când sunt aplicate
corespunzător, produc rezultate care se pot baza pe un grad real de confidenţă pentru
a reflecta atitudinile şi opiniile unei populaţii ţintă ori a unui grup de interes.
Necesită participarea unor profesionişti instruiţi.
Necesită mai mult timp de planificare şi implementare.
Implică mai mult personal şi resurse materiale.
Există câteva diferenţe importante între focus grupuri şi sondajele de opinie. Focus
grupurile sunt relativ mai uşor de realizat şi mai ieftin. Focus grupurile vă permit să întrebaţi
despre ceva şi să înţelegeţi procesul de analiză al participanţilor – ce motive se ascund în
spatelor opiniilor exprimate şi atitudinilor manifestate. Dealtfel, în cele mai multe sondaje de
opinie se primesc răspunsuri de Da şi Nu şi nu se poate proba adevărata gândire care se
găseşte în spatele acestor răspunsuri.
Focus grup-urile
Focus grupurile sunt întâlniri interactive facilitate cu grupuri mici de cetăţeni.
Moderatorul lor conduce participanţii la discuţii printr-un set de întrebări despre un subiect
particular. Sectorul de afaceri particulare a inventat această idee a focus grupurilor –
discuţiilor în grup – în anii 1950, ca o modalitate nouă pentru a afla atitudinile şi reacţiile
clienţilor lor pentru o linie specifică de produse, inovaţii sau campanii publicitare. Focus
grupurile s-au dovedit a fi o modalitate foarte bună pentru a obţinere informaţi despre opinia
publică. De atunci, focus grupurile au devenit larg răspândite în sectorul public, al educaţiei,
de cercetare şi în campaniile politice.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
29
Cetăţenii sunt invitaţi să ia parte la astfel de discuţii în grup, şi numai cei invitaţi pot
participa, pentru ca focus grupurile nu sunt întâlniri deschise. Iniţial, sunt 7 – 12 participanţi
care provin dintr-o anumită categorie socială sau un grup de interes (ex. profesori, pensionari,
membrii ai unor asociaţii particulare de proprietari, studenţi, tinere mame, etc). Participanţii
sunt rugaţi să ia parte la o discuţie care se structurează pe un set de întrebări - “chestionar”.
Moderatorul focus grupului, sau un asistent, face realizează o transcriere sau un rezumat scris
al întrebărilor. Focus grupul este repetat de câteva ori, folosindu-se acelaşi set de întrebări,
până când acesta nu mai generează alte noi răspunsuri. În acel moment, sponsorii focus
grupului pot să fie satisfăcuţi de faptul că au informaţii complete despre atitudinile şi opiniile
participanţilor referitoare la subiectele dezbătute în cadrul discuţiilor de grup.
Când se utilizează focus grupurile
Focus grupurile reprezintă o modalitate relativ simplă, repede şi ieftină de a avea un
feedback din partea cetăţenilor. Ele pot fi folosite într-o varietate de situaţii, ca de exemplu:
Planificarea strategică – pentru a câştiga înţelegerea aspectelor şi a problemelor sau
pentru a testarea propunerile sau a soluţiilor.
Necesită o evaluare – pentru a afla nevoile unui grup specific.
Testarea – noile servicii ale administraţiei, programe, manifestări, sloganuri, preţuri,
rate şi taxe, proceduri de facturare, etc.
Pregătirea serviciilor /satisfacerea clientului - pot fi folosite înainte, în timpul şi după
pregătirea sau prestarea serviciilor.
Aprofundarea sondajelor – se foloseşte pentru testarea chestionarului unui sondaj
Un mod rapid şi eficient de obţinere a feedback-ului – a managerilor, liderilor,
politicienilor, etc.
Focus grupurile pot avea multiple utilităţi în cadrul unei activităţi specifice. De
exemplu, în contextul planificării investiţiilor, focus grupurile pot fi folosite pentru:
A ajuta la conceperea unui chestionarului prin care să se determine priorităţile
cetăţenilor, fie la nivel general fie în cadrul unui grup specific de interes;
A ajuta la determinarea priorităţile în cadrul unui sector specific sau pentru a testa
priorităţile propuse de către administraţia locală;
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
30
A testa adoptările de dinaintea elaborării unui proiect propus (Sunt grupurile
interesate de acord cu adoptările luate? De ce sunt sau nu de acord?)
A determina atitudinile care ar putea afecta succesul sau eşecul unui proiect (Vor
separa cetăţenii deşeurile astfel încât o nouă facilitate de eliminare a noilor deşeurilor
ar putea fi folosită efectiv?)
Cheia pentru o serie de focus grupuri de succes este realizarea unui chestionar bine
gândit. Aceasta trebuie realizat foarte atent. Ar trebui cuprinse 7 –10 întrebări deschise, să
înceapă cu întrebări generale şi să conducă la întrebări cât mai specifice. Întrebările deschise
sunt acelea la care răspunsurile nu sunt cele de genul Da sau Nu. Sponsorii focus grupurilor ar
trebui să lucreze cu cineva care înţelege cu adevărat condiţia focus grupurilor, de preferat un
moderator ales pentru o astfel de discuţii.
Deseori ultima întrebare este şi cea mai importantă. Dar formatul focus grupului
înseamnă că informaţii importante pot a fi răspunsul oricărei întrebări. Un format flexibil şi
neoficial permite moderatorului să descopere motive, credinţe şi valori care subliniază
atitudinile participanţilor. Adesea, apar arii de preocupare neaşteptate care sunt deosebit de
importante pentru succesul proiectului. Acesta este unul dintre cele mai interesante şi cele
mai folositoare aspecte ale acestui instrument.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
31
ANEXE – texte legislative
LEGE nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interespublic, definite astfel prin
prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si
autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele
internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.
Art. 2
In sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate ori institutie publica ce
utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice, orice regie autonoma, companie
nationala, precum si orice societate comerciala aflata sub autoritatea unei autoritati
publicecentrale ori locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ-
teritoriala este actionar unic ori majoritar;
b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau
rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori
de forma sau de modul de exprimare a informatiei;
c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind
o persoana fizica identificata sau identificabila.
CAPITOLUL II: Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public
SECTIUNEA 1: Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public
Art. 3
Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile
de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru
relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
32
Art. 4
(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile
si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si
relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu .
(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc,
pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a
autoritatii sau institutiei publice respective.
Art. 5
(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele
informatii de interespublic:
a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei
publice;
b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare,
programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;
c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale
functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea,
sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;
f) programele si strategiile proprii;
g) lista cuprinzand documentele de interes public;
h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care
persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile
de interes public solicitate.
(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual
un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1) .
(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de
activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:
a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al
Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
33
de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate
acestui scop.
(5) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa puna la dispozitia persoanelor interesate
contractele de privatizare incheiate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, prin
consultarea la sediul acestora. Prevederile de mai sus nu se aplica in cazul contractelor de
privatizare care se incadreaza in sfera de aplicare a dispozitiilor art. 12 alin. (1) .
Art. 6
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in
conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.
(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora,
informatiile de interespublic solicitate in scris sau verbal.
(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:
a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;
b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea
informatiei de interespublic;
c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita
primirea raspunsului.
Art. 7
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea
informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la
inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor
documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea
si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in
maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de
10 zile.
(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5
zile de la primirea petitiilor.
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite
conditiile tehnice necesare, si in format electronic.
Art. 8
(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
34
informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc
accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.
(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata
sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in
termenele prevazute la art. 7.
(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim
stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si
care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe
saptamana, dupa programul de functionare.
(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se
desfasoara separat.
(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa
vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.
Art. 9
(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele
detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de
solicitant, in conditiile legii.
(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele
aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua
petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8.
Art. 10
Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de
raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora,
daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in
afara informatiilor de interes public.
Art. 11
(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au
acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii
personale, in conditiile legii.
(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza
in conditiile art. 9.
Art. 111
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
35
Orice autoritate contractanta, astfel cum este definita prin lege, are obligatia sa puna la
dispozitia persoanei fizice sau juridice interesate, in conditiile prevazute la art. 7, contractele
de achizitii publice.
Art. 12
(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 111,
urmatoarele informatii:
a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte
din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;
b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele
economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate,
potrivit legii;
c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce
atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului
concurentei loiale, potrivit legii;
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se
pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata,
integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de
desfasurare;
f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere
asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in
proces;
g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.
(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand
categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel
de informatii, precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea
informatiilor.
Art. 13
Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau
o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie
informatii de interes public.
Art. 14
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
36
(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii
de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii
publice.
(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice
decat in temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are
acces la acele informatii potrivit art. 2.
SECTIUNEA 2: Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la
informatiile de interes public
Art. 15
(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de
mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea
acces la orice informatie de interes public.
Art. 16
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile
de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de
cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.
Art. 17
(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna,
conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.
(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la
orice informatii de interes public.
Art. 18
(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si
reprezentantilor mijloacelor de informare in masa .
(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.
(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui
ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii
publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in
limitele legii.
(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu
afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
37
Art. 19
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de
informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate
de acestea.
(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de
informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.
(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa
desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei
la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar
de deontologia profesionala.
Art. 20
Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de
autoritatile sau de institutiile publice.
CAPITOLUL III: Sanctiuni
Art. 21
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice
pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea
disciplinara a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul
autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la
cunostinta de catre persoana lezata.
(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se
transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine
atat informatiile de interespublic solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare
luate impotriva celui vinovat.
Art. 22
(1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in
prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a
tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul
autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data
expirarii termenului prevazut la art. 7.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
38
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile
de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.
(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.
(5) Atat plangerea, cat si recursul se judeca in instanta, in procedura de urgenta, si sunt
scutite de taxa de timbru.
CAPITOLUL IV: Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 23
(1) Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
(2) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului Informatiilor Publice,
normele metodologice de aplicare a acesteia.
Art. 24
(1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul
Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Ministerul
Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca
informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor
baze de date informatizate accesibile publicului la nivel national.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si institutiilor publice
cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate.
Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, republicată, 2013
Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 749 din 3 decembrie 2013
Republicata in temeiul art. II din Legea nr. 281/2013 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 679 din 5 noiembrie 2013, dandu-se textelor o noua
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
39
numerotare. Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica a
fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70 din 3 ianuarie 2003, iar
ulterior a fost completata prin Legea nr. 242/2010 pentru completarea Legii nr. 52/2003
privind transparenta decizionala in administratia publica, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2010.
Capitolul I - Dispozitii generale
Art. 1
(1) Prezenta lege stabileste regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea
transparentei decizionale in cadrul autoritatilor administratiei publice centrale si locale,
alese sau numite, precum si al altor institutii publice care utilizeaza resurse financiare
publice, in raporturile stabilite intre ele si cetatenii si asociatiile legal constituite ale
acestora.
(2) Legea are drept scop:
a) sa sporeasca gradul de responsabilitate a administratiei publice fata de cetatean, ca
beneficiar al deciziei administrative;
b) sa implice participarea activa a cetatenilor in procesul de luare a deciziilor administrative
si in procesul de elaborare a actelor normative;
c) sa sporeasca gradul de transparenta la nivelul intregii administratii publice.
Art. 2
Principiile care stau la baza prezentei legi sunt urmatoarele:
a) informarea in prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public
care urmeaza sa fie dezbatute de autoritatile administratiei publice centrale si locale,
precum si asupra proiectelor de acte normative;
b) consultarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite, la initiativa autoritatilor publice,
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
40
in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
c) participarea activa a cetatenilor la luarea deciziilor administrative si in procesul de
elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea urmatoarelor reguli:
1. sedintele si dezbaterile autoritatilor si institutiilor publice care fac obiectul prezentei legi
sunt publice, in conditiile legii;
2. dezbaterile vor fi consemnate si facute publice;
3. minutele acestor sedinte vor fi inregistrate, arhivate si facute publice, in conditiile legii.
Art. 3
In intelesul prezentei legi, termenii de mai jos se definesc astfel:
a) act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publica, cu aplicabilitate generala;
b) luarea deciziei - procesul deliberativ desfasurat de autoritatile publice;
c) elaborarea de acte normative - procedura de redactare a aunui proiect de act normativ
anterior supunerii spre adoptare;
d) recomandare - orice punct de vedere, sugestie, propunere sau opinie, exprimata verbal
sau in scris, primita de catre autoritatile publice de la orice persoana interesata in procesul
de luare a deciziilor si in procesul de elaborare a actelor normative;
e) obligatgia de transparenta - obligatia autoritatilor administratiei publice de a informa si
de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea
deciziilor administrative si la minutele sedintelor publice;
f) asociatie legal constituita - orice organziatie civica, sindicala, patronala sau orice alt grup
asociativ de reprezentare civica;
g) minuta - documentul scris in care se consemneaza in rezumat puncte de vedere
exprimate de participanti la o sedinta publica sau la o dezbatere publica;
h) oridine de precadere - ordinea care determina prioritatea participarii la sedintele publice
in raport cu interesul manifestat fata de subiectul sedintei;
i) sedinta publica - sedinta desfasurata in cadrul autoritatilor administratiei publice si la care
are acces orice persoana intersata;
j) documente de politici publice - instrumentele de decizie prin intermediul carora sunt
identificate posibilele solutii pentru rezolvarea problemelor de politici publice, astfel cum
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
41
acestea sunt definite si structurate in Hotararea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea
Strategiei pentru imbunatatirea sistemului de elaborare, coordonare si planificare a
politicilor publice la nivelul administratiei publice centrale si in Hotararea Guvernului nr.
775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare
si evaluare a politicilor publice la nivel central, cu modificarile ulterioare;
k) dezbatere publica - intalnirea publica organizata conform art. 7.
Art. 4
Autoritatile administratiei publice obligate sa respecte dispozitiile prezentei legi sunt:
a) autoritatile administratiei publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale
administratiei publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice
descentralizate ale acestora, precum si autoritatile administrative autonome;
b) autoritatile administratiei publice locale: consiliile judetene, consiliile locale, primarii,
institutiile si serviciile publice de interes local sau judetean.
Art. 5
Dispozitiile prezentei legi se aplica si documentelor de politici publice elaborate de
autoritatile administratiei publice centrale, asa cum sunt acestea prevazute la art. 4 lit. a).
Art. 6
Prevederile prezentei legi nu se aplica procesului de elaborare a actelor normative si
sedintelor in care sunt prezentate informatii privind:
a) apararea nationala, siguranta nationala si ordinea publica, interesele strategice economice
si politice ale tarii, precum si deliberarile autoritatilor, daca fac parte din categoria
informatiilor clasificate, potrivit legii;
b) valorile, termenele de realizare si datele tehnico-economice ale activitatilor comerciale
sau financiare, daca publicarea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale,
potrivit legii;
c) datele personale, potrivit legii.
Capitolul II - Proceduri privind participarea cetatenilor si a asociatiilor legal constituite la
procesul de elaborare a actelor normative si la procesul de luare a deciziilor
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
42
Sectiunea 1 - Dispozitii privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative
Art. 7
(1) In cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea
administratiei publice are obligatia sa publice un anunt referitor la aceasta actiune in site-ul
propriu, sa-l afiseze la sediul propriu, intr-un spatiu accesibil publicului, si sa-l transmita catre
mass-media centrala sau lcoala, dupa caz. autoritatea administratiei publice va transmite
proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea
acestor informatii.
(2) Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunostinta
publicului, in conditiile alin. (1), cu cel putin 30 de zile lucratoare inainte de supunerea spre
avizare de catre autoritatile publice. anuntul va cuprinde: data afisarii, o nota de
fundamentre, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptarii
actului normativ propus, un studiu de impact si/sau de fezabilitate, dupa caz, textul complet
al proiectului actului respectiv, precum si termenul-limita, locul si modalitatea in care cei
interesati pot trimite in scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind
actul normativ.
(3) Anuntul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanta asupra mediului
de afaceri se transmite de catre initiator asociatiilor de afaceri si altor asociatii legal
constituite, pe domenii specifice de activitate, in termenul prevazut la alin. (2).
(4) La publicarea anuntului, autoritatea administratiei publice va stabili o perioada de cel
putin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevazute la alin. (2), pentru
a primi in scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus
dezbaterii publice.
(5) Propunerile, sugestiile sau opiniile cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii
publice se vor consemna intr-un registru, mentionandu-se data primirii, persoana si datele
de contact de la care s-a primit propunerea, opinia sau recomandarea.
(6) Persoanele sau organizatiile interesate care transmit in scris propuneri, sugestii sau opinii
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
43
cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice vor specifica articolul sau
articolele din proiectul de act normativ la care se refera, mentionand data trimiterii si datele
de contact ale expeditorului.
(7) Conducatorul autoritatii publice va desemna o persoana din cadrul institutiei,
responsabila pentru relatia cu societatea civila, care sa primeasca propunerile, sugestiile sau
opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus.
(8) Proiectul de act normativ se transmite spre analiza si avizare autoritatilor publice
interesate numai dupa definitivare, pe baza observatiilor si propunerilor formulate potrivit
alin. (4).
(9) Autoritatea publica in cauza este obligata sa decida organizarea unei intalniri inc are sa se
dezbata public proiectul de act normativ, daca acest lucru a fost cerut in scris de catre o
asociatie legal constituita sau de catre o alta autoritate publica.
(10) Dezbaterile publice se vor desfasura dupa urmatoarele reguli:
a) autoritatea publica responsabila, prin persoana desemnata conform alin. (7), va organiza
intalnirea, va publica pe site-ul propriu si va afisa la sediul propriu, alaturi de documentele
mentionate la alin. (2), si modalitatea de colectare a recomandarilor, modalitatea de
inscriere si luare a cuvantului, timpul alocat luarii cuvantului si orice alte detalii de
desfasurare a dezbaterii publice prin care se asigura dreptul la libera exprimare al oricarui
cetatean interesat;
b) dezbaterea publica se va incheia in momentul in care toti solicitantii inscrisi la cuvant si-au
exprimat recomandarile cu referire concreta doar la proiectul de act normativ in discutie;
c) la dezbaterea publica vor participa obligatoriu initiatorul si/sau initiatorii proiectului de act
normativ din cadrul institutiei sau autoritatii publice locale, expertii si/sau specialistii care au
participat la elaborarea notei de fundamentare, a expunerii de motive, a referatului de
aprobare privind necesitatea adoptarii actului normativ propus, a studiului de impact si/sau
de fezabilitate, dupa caz, si a proiectului de act normativ;
d) in termen de 10 zile calendaristice de la incheierea dezbaterii publice se asigura accesul
public, pe site-ul si la sediul autoritatii publice responsabile, la urmatoarele documente:
minuta dezbaterii publice, recomandarile scrise colectate, versiunile imbunatatite ale
proiectului de act normativ in diverse etape ale elaborarii, rapoartele de avizare, precum si
versiunea finala adoptata a actului normativ.
(11) Toate documentele prevazute la alin. (2) si alin. (10) lit. a) si d) vor fi pastrate pe site-ul
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
44
autoritatii publice responsabile intr-o sectiune dedicata transparentei decizionale. Toate
actualizarile in site vor mentiona obligatoriu data afisarii.
(12) In toate cazurile in care se organizeaza dezbateri publice, acestea trebuie sa se
desfasoare in cel mult 10 zile calendaristice de la publicarea datei si locului unde urmeaza sa
fie organizate. Autoritatea publica in cauza trebuie sa analizeze toate recomandarile
referitoare la proiectul de act normativ in discutie.
(13) In cazul reglementarii unei situatii care, din cauza circumstantelor sale exceptionale,
impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse
interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptarii in procedura de urgenta
prevazuta de reglementarile in vigoare.
Sectiunea 2 - Dispozitii privind participarea la procesul de luare a deciziilor
Art. 8
(1) Participarea persoanelor interesate la lucrarile sedintelor publice se va face in
urmatoarele conditii:
a) anuntul privind sedinta publica se afiseaza la sediul autoritatii publice, inserat in site-ul
propriu si se transmite catre mass-media, cu cel putin 3 zile inainte de desfasurare;
b) acest anunt trebuie adus la cunostinta cetatenilor si a asociatiilor legal constituite care au
prezentat sugestii si propuneri in scris, cu valoare de recomandare, referitaore la unul dintre
domeniile de interes public care urmeaza sa fie abordat in sedinta publica;
c) anunta va contine data, ora si locul de desfaurare a sedintei publice, precum si ordinea de
zi.
(2) Difuzarea anuntului si invitarea speciala a unor persoane la sedinta publica sunt in sarcina
responsabilului desemnat pentru relatia cu societatea civila.
(3) Participarea persoanelor interesate la sedintele publice se va face in limita locurilor
disponibile in sala de sedinte, in ordinea de precadere data de interesul asociatiilor legal
constituite in raport cu subiectul sedintei publice, stabilita de persoana care prezideaza
sedinta publica.
(4) Ordinea de precadere nu poate limita accesul mass-mediei la sedintele publice.
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
45
Art. 9
Persoana care perzideaza sedinta publica ofera invitatilor si persoanelor care participa din
proprie initiativa posibilitatea de a se exprima cu privire la problemele aflate pe ordinea de
zi.
Art. 10
(1) Adoptarea deciziilor administrative tine de competenta exclusiva a autoritatilor publice.
(2) Punctele de vedere exprimate in cadrul sedintelor publice de persoanele mentionate la
art. 9 au valoare de recomandare.
Art. 11
Minuta sedintei publice, incluzand si votul fiecarui membru, cu exceptia cazurilor in care s-a
hotarat vot secret, va fi afisata la sediul autoritatii publice in cauza si publicata pe site-ul
propriu.
Art. 12
(1) Autoritatile publice prevazute la art. 4 sunt obligate sa elaboreze si sa arhiveze minutele
sedintelor publice. Atunci cand se considera necesar, sedintele publice pot fi inregistrate.
(2) Inregistrarile sedintelor publice, cu exceptia celor prevazute la art. 7, vor fi facute publice,
la cerere, in conditiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public,
cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Autoritatile administratiei publice prevazute la art. 4 sunt obligate sa justifice in scris
nepreluarea recomandarilor formulate si inaintate in scris de cetateni si asociatiile legal
constituite ale acestora.
Art. 13
(1) Autoritatile publice prevazute la art. 4 sunt obligate sa intocmeasca si sa faca public un
raport anual privind transparenta decizionala, care va cuprinde cel putin urmatoarele
elemente:
a) numarul total al recomandarilor primite;
b) numarul total al recomandarilor incluse in proiectele de acte normative si in continutul
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
46
deciziilor luate;
c) numarul participantilor la sedintele publice;
d) numarul dezbaterilor publice organizate pe marginea proiectelor de acte normative;
e) situatia cazurilor in care autoritatea publica a fost actionata in justitie pentru
nerespectarea prevederilor prezentei legi;
f) evaluarea proprie a parteneriatului cu cetatenii si asociatiile legal constituite ale acestora;
g) numarul sedintelor care nu au fost publice si motivatia restrictionarii accesului.
(2) Raportul anual privind transparenta decizionala va fi facut public in site-ul propriu, prin
afisare la sediul propriu intr-un spatiu accesibil publicului sau prin prezentare in sedinta
publica.
Capitolul III - Sanctiuni
Art. 14
(1) Orice persoana care se considera vatamata in drepturile sale, prevazute de prezenta lege,
poate face plangere potrivit dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu
modificarile si completarile ulterioare.
(2) Plangerea si recursul se judeca in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.
Art. 15
Constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza, potrivit prevederilor Legii nr. 163/1999
privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
sau, dupa caz, potrivit legislatiei muncii, fapta functionarului care, din motive contrare legii,
nu permite accesul persoanelor la sedintele publice sau impiedica implicarea persoanelor
interesate in procesul de elaborare a actelor normtive de interes public, in conditiile
prezentei legi.
Art. 16
Persoanele care asista la sedintele publice, invitate sau din proprie initiativa, trebuie sa
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
47
respecte regulamentul de organizare si functionare a autoritatii publice. in cazul in care
presedintele de sedinta constata ca o persoana a incalcat regulamentul, va dispune
avertizarea si, in ultima instanta, evacuarea acesteia.
Capitolul IV - Dispozitii finale
Art. 17
(1) Prezenta lege intra in vigoare in termen de 60 de zile de la data publicarii in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) La data intrarii in vigoare a prezentei legi orice dispozitii contrare se abroga.
Art. 18
In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, autoritatile publice si
celelalte persoane juridice prevazute la art. 4 sunt obligate sa isi modifice regulamentul de
organizare si functionare in conformitate cu prevederile prezentei legi.
Surse Bibliografice
1. ***, (20019). Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), site
oficial. http://www.mdrap.ro/politici-publice, ultima accesare 18.01.2019
2. ***, (2006). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 870 din 28 iunie 2006 privind
aprobarea Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare
a politicilor publice la nivelul administrației publice centrale, Monitorul Oficial nr. 637 din 24
iulie 2006
3. ***, (2005). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 775 din 14 iulie 2005 pentru
aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare şi evaluare a
politicilor publice la nivel central, Monitorul Oficial nr. 685 din 29 iulie 2005
4. ***, (2005). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 750 din 14 iulie 2005 privind
constituirea consiliilor interministeriale permanente, Monitorul Oficial nr. 676 din 28 iulie
2005
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
48
5. ***, (2006). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 1361 din 27 septembrie 2006
privind conținutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative
supuse aprobării Guvernului, Monitorul Oficial nr. 843 din 12 octombrie 2006
6. ***, (2007). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 1226 din 10 octombrie 2007
pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru
elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor
de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, Monitorul
Oficial nr. 716 din 23 octombrie 2007
7. ***, (2009). Guvernul României, Hotărârea de Guvern nr. 561 din 10 mai 2009 pentru
aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,
avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte
normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, Monitorul Oficial nr.
319 din 14 mai 2009
8. ***, (2001). Parlamentul României, Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul
acces la informațiile de interes public, Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001
***, (2003). Parlamentul României, Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparența
decizională în administrația publica, Monitorul Oficial nr. 70 din 3 februarie 2003
9.***, (2009). Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului, Manual de
monitorizare si evaluare a politicilor publice, material publicat în cadrul proiectului
“Dezvoltarea procesului de formulare a politicilor publice la nivelul administrației publice
centrale”
10. ***Analiza politicilor publice și evaluarea programelor în administrația publică. Suport
de curs, Program Postuniversitar în Managementul Administrației Publice
11. *** Well-being reconsidered: Empowering Grassroots Organizations (Cross-country
Experiences from the Grassroots Europe for Local Wellbeing Initiative), Open Society
Foundation, 2012
12. ***Monitorizarea implementării politicilor publice – Ghid practic pentru organizațiile
neguvernamentale. Programul de consolidare a societății civile din România. Autori: Andreea
Firăstrăeru, Ion Georgescu și Codru Vrabie. World Learning (Seria Organizații Non-profit),
Editura Anima, București, 2007
Monitorizarea politicilor publice și participarea cetățenească. Suport de curs
49
13. ***Advocacy și influențarea politicilor publice. Un ghid pentru organizațiile
neguvernamentale. Programul de consolidare a societății civile din România. Autoare: Nicole
Rață. World Learning (Seria Organizații Non-profit), Editura Anima, București, 2007
14.*** Participarea societății civile la procesul decisional. Ghid. http://www.crpe.ro/wp-
content/uploads/2013/05/ghid-de-consultare-ONG.pdf
15. *** Centrul de Resurse pentru Participare Publică – Există participare publică în
România? Participarea publică între legislație și eficiență, 2007
16. ***Miroiu, A. Rădoi, Mireille, Zulean, M. – Politici publice, editura Politeia – SNSPA,
București, 2002, pag. 149