curs 11 abdomen
DESCRIPTION
cursTRANSCRIPT
ABDOMENUL
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “VICTOR BABEŞ” TIMIŞOARA
FACULTATE DE MEDICINĂ
CATEDRA I
DISCIPLINA DE ANATOMIE ŞI EMBRIOLOGIE
ANUL I, SEMESTRUL II
CURS NR. 11
ABDOMENUL
EMBRIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV
ABDOMENUL
DEZVOLTAREA MORFOLOGICA A TUBULUI DIGESTIV
Tubul digestiv ia nastere din epiteliul endodermului
embrionar. La embrionul tanar, epiteliul endodermic se prezinta sub
forma unui sant a carui concavitate este orientata ventral si care se intinde
de la membrana faringiana pana la membrana cloacala.
La inceput santul intestinului comunica larg cu vezicula
ombilicala dar incetul cu incetul marginile santului se apropie si astfel
santul se inchide si se transforma in tub intestinal .
Tubul digestiv astfel format prezinta initial trei portiuni :
- portiunea anterioara sau cefalica sau intestinul anterior
(Proenteron) din care se dezvolta faringele , esofagul, stomacul si
duodenul proximal
- portiunea mijlocie sau intestinul mijlociu (Mesenteron) din
care se formeaza intestinul subtire si o parte a intestinului gros. Aceasta
portiune comunica cu vezicula ombilicala prin canalul vitelin sau omfalo-
mezenteric care se stramteaza progresiv
-portiunea posterioara sau intestinul terminal (Metenteron) din
care rezulta cealalta parte a intestinului gros si rectul.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
La inceput, tubul digestiv este rectiliniu, legat de peretele
posterior al corpului embrionului printr-o lama de tesut mezenchimal
numita mezenter dorsal.
Mai exista si un mezenter ventral situat la nivelul esofagului,
stomacului si a portiunii craniale a duodenului.
Mezenterul ventral al esofagului leaga esofagul de cavitatea
pericardica, iar in mezenterul ventral al stomacului se interpune o masa
mezenchimala voluminoasa numita sept transvers.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Impartirea tubului digestiv in diferitele sale parti componente
incepe cu aparitia stomacului la embrionul uman de 5 mm (25 de zile).
1. Esofagul deriva din intestinul anterior sau cefalic .
La inceput esofagul este scurt , dar apoi se alungeste
datorita formarii inimii , ca urmare a extensiei capului si ca o
consecinta a dezvoltarii toracelui si a migrarii inimii, in sens caudal.
Situat intre diverticulii toracici (santurile pleuro-peritoncale),
esofagul este legat de peretele posterior al capului embrionar printr-o
lama mezenchimala si de sinusul venos prin mezocardul posterior ,
reprezentat de mezenterul ventral. Lumenul esofagului este acoperit de
un dop epitelial care mai tarziu se va permeabiliza.
Musculatura esofaglului isi are originea in mezenchimul
periesofagian.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Etape diferite de dezvoltare ale diverticulului respirator şi esofagului
A. la sfârşitul săptămânii IIIB şi C. în timpul săptămânii IV
2. Stomacul se prezinta ca o dilatatie fusiforma la sfarsitul celei
de-a patra saptamani a embrionului uman. La inceput stomacul este
orientat in plan sagital, dar printr-o rotatie de 90 grade isi schimba pozitia
si se dispune frontal, in asa fel incat fata stanga devine anterioara , iar
cea dreapta se plaseaza posterior. Apoi urmeaza o a doua rotatie prin
care extremitatea superioara a stomacului se deplaseaza usor spre
stanga, iar extremitatea inferioara spre dreapta. In acest fel marginea
posterioara a stomacului, care s-a rotit spre stanga si apoi usor in jos
devina curbura mare iar marginea anterioara care s-a deplasat spre
dreapta si apoi usor in sus , devine curbura mica.
Aceste modificari de pozitie ale stomacului sunt asociate cu
schimbari majore in orientarea formatiunilor peritoneale legate de
stomac, schimbari ce vor fi studiate in cadrul evolutiei peritoneului.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Secţiune transversă prin embrionul in săptămâna IV, cu spaţiile
intercelulare din mezogastrul dorsal
ABDOMENUL
ABDOMENUL
3. Duodenul descrie o mica ansa, ca un arc de cerc cu o raza mica de
curbura . La inceput duodenul este orientat in plan sagital, ca si stomacul, dar printr-o
rotatie de 90 grade spre dreapta isi schimba pozitia si se dispune frontal, aplicandu-se
pe peretele posterior.
Duodenul da nastere mugurelui hepatic si mugurilor pancreatici, din care se
dezolvta ficatul si pancreasul .
ABDOMENUL
ABDOMENUL
4. Ansa intestinala – corespunde intestinului mijlociu si este
situata in continuarea ansei duodenale. Lunga si cu convexitatea orientata
anterior , ansa intestinala este legata de peretele posterior prin mezenter, in
axul caruia se gaseste artera mezenterica superioara. Varful ansei intestinale
este in legatura cu vezicula ombilicala prin canalul vitelin sau omfalo-
mezenteric. Dupa atrofia veziculei ombilicale canalul vitelin devine
diverticulul lui Merckel.
5. Intestinul terminal da nastere colonului descendent, colonului
sigmoidian (ilio-pelvin) si rectului.
Colonul sigmoidian se continua cu rectul care este situat pe linia
mediana. Portiunea superioara a rectului, numit rectul pelvin, este de origine
intestinala, iar portiunea inferioara, ce poarta denumirea de rect perineal,
este de origine cloacala.
ABDOMENUL
6. Cloaca reprezinta confluenta intestinului terminal cu caile urinare si
genitale .
Cloaca este obturata de o membrana didermica formata de
coalescenta ectodermului cu endodermul, numita membrana cloacala.
La embrionul uman membrana cloacala este situata in pozitie centrala
, deaspura tuberculului coccigian. Ventral cloaca se continua cu un canal dilatat,
numit alantoida. Intre intestinul terminal, situat dorsal si alantoida, asezata
ventral, patrunde o lama mezodermica, care contine un diverticul al celomului.
Aceasta lama poarta denumirea de pintene alantoidian sau pintene perineal.
Pintenele alantoidian coboara in directie ventrala pana ajunge sa se sprijine pe
membrana cloacala, care in acest fel este impartita intr-o membrana anala si o
membrana urogenitala. Intre cele doua membrane se dezvolta perineul .
Cloaca impartita de pintenele perineal prezinta o portiune posterioara
sau rectul si o portiunee anterioara sau sinusul urogenital.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Relaţia între intestinul terminal şi cloacă la sfârşitul săptămânii 5
Dezvoltarea morfologica a ficatului.
Ficatul are origine endodermica. El ia nastere pe fata anterioara a
duodenului sau patrunde in mezenterul ventral al stomacului. Mezenterul
ventral este ocupat de o masa mezenchimala voluminoasa ce poarta
denumirea de sept transvers, in care patrunde si se dezvolta mugurele
hepatic.
Septul transvers, reprezentat de o voluminoasa masa
mezenchimala dezvoltata in mezogastrul anterior, este dispus oblic in sens
dorsoventral. El se prezinta ca un sept care se termina dorsal printr-o
margine libera. In grosimea marginii libere septul transvers gazduieste
sinusul venos, terminarea venelor viteline si ombilicale si terminarea
canalelor lui Cuvier.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Septul transvers intervine primul in septarea cavitatii celomice si
este in acest fel mugurele portiunii anterioare a diafragmului, care constituie
planseul inimii si plafonul cavitatii peritoneale. Diafragmul primar este un sept
incomplet, care dorsal, de o parte si de alta a intestinului anterior, este
marginit de santurile pleuroperitoneale (diverticulii toracali ai celomului lui
His). Diafragmul primar reprezinta portiunea craniala din septul transvers, sub
care se dezvolta ficatul.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Mugurele hepatic, care isi are originea in endodermul fetei
anterioare a duodenului prolifereaza in septul transvers la embrionul de 4
mm .
Mugurele hepatic are doua portiuni distincte, una cefalica si alta
caudala :
Portiunea cefalica a mugurelui hepatic este numita pars
hepatica.
Ficatul embrionar este bogat vascularizat atat de venele
omfalomezenterice si mai ales de vena ombilicala stanga care aduce
sangele de la placenta.
ABDOMENUL
Dezvoltarea morfologica a pancreasului .
Pancreasul ia nastere din doi muguri, dorsal si ventral, proveniti din
epiteliul endodermului duodenal .
Mugurele dorsal, care apare primul, se dezvolta in mezenterul
dorsal al duodenului , opus mugurelui hepatic.
Mugurele ventral, care apare ceva mai tarziu la embrionul uman de
6 mm, poate fi dublu si se prezinta ca o ramura colaterala situata la originea
mugurelui hepatic.
La embrionul de 12 mm, cei doi muguri pancreatici fuzioneaza .
Din pancreasul dorsal deriva portiunea superioara a capului, corpului,
corpul si coada pancreasului adult si canalul excretor numit canalul lui
Santorini. Pancreasul ventral da nastere portiunii inferioare a capului
pancreasului adult si canalului excretor ce poarta denumirea de canalul lui
Wirsung. La om canalul lui Wirsung devine canalul principal , iar canalul lui
Santorini devin canalul accesor .
ABDOMENUL
Cele doua canale in legatura unul cu celalat se deschid separat in
duoden : canalul lui Wirsung se varsa impreuna cu canalul coledoc de la
ficat, iar canalul lui Santorini se deschide singur, deasupra orificiului de
deschidere al canalului lui Wirsung .
La om enzima proteolitica a pancreasului este secretata in cea
de a cincea luna a vietii fetale .
ABDOMENUL
ABDOMENUL
TOPOGRAFIA CAVITATII ABDOMINALE
Abdomenul reprezinta
portiunea trunchiului
interpusa intre torace si
pelvis.
In interior, el contine:
-cavititatea abdominala in
care se afla cea mai mare
parte a tubului digestive;
-aparatul urinar la ambele
sexe;
-aparatul genital la femeie;
-vase sanguine;
-noduri limfatice;
-nervi.
ABDOMENUL
Limite:
-superior: o linie orizontala situata la jumatatea distantei dintre ombilic si
portiunea inferioara a corpului sternului
-inferior: o linei orizontala care uneste cele doua spine iliace
anterosuperioare
-la dreapta: o linie verticala care imparte clavicula dreapta in doua jumatati
( linie medioclaviculara)
-la stanga: o linie verticala medioclaviculara stanga
Din punct de vedere anatomo-clinic se disting, pe fata anterioara a
abdomenului noua regiuni, delimitate cu ajutorul celor patru linii (cele
doua linii vertical si doua orizontale).
ABDOMENUL
Cele noua regiuni sunt:
- epigastru: pe linia mediana. In aceasta regiune se proiecteaza lobul
stang al ficatului, o parte a stomacului, duodenul si pancreasul;
- regiunea ombilicala: pe linia mediana. In aceasta regiune si proiecteaza
ansele intestinului subtire si colonul transvers
- hipogastrul: pe linia mediana. In aceasta regiune se proiecteaza ansele
ileale, colonul sigmoidian si vezica urinara.
- hipocondrul: drept (dextra-corespunde lobului drept al ficatului si cailor
biliare) unghiului hepatic al colonului, glandei suprarenale drepte,
portiunii superioare a rinichiului drept si stang, a cozii pancreasului, a
portiunii superioare a rinichiului stang si a glandei suprarenale stangi
- regiunea laterala: pe ambele parti in regiunea laterala dreapta si stanga
ABDOMENUL
ABDOMENUL
- fosa iliaca sau regiunea inghinala: pe ambele parti. Fosa iliaca
dreapta in care se proiecteaza cecul si apendicele vermicular si fosa iliaca
stanga in care se proiecteaza prima portiune a colonului sigmoidian.
Extremitatea superioara a cavitatii abdominale este inchisa spre
cavitatea toracica de catre muschiul diaphragm, in timp ce in portiunea
inferioara, se continua cu cavitatea pelviana.
Aceasta impartire anatomo clinica nu corespunde insa impartirii
topografice a peretilor abdominali. Prin peretii anterolaterali ai
abdomenului se pot palpa sau percuta organele din cavitatea peritoneala
Din punct de vedere topografic, abdomenului i se descriu :
A. peretii care formeaza regiunile parietale
B. cavitatea abdominala cu tot continutul sau
ABDOMENUL
Regiunile parietale
1.Regiunea diafragmatica
Este peretele superior al abdomenului; formata dintr-un singur
plan, cel al muschiului diaphragm. Aceasta regiune separa cavitatea
abdominala de cavitatea toracica, astfel incat reprezinta totodata si
peretele inferior al cavitatii toracice.
Limite
Bolta diafragmei nu este uniforma prezentand o depresiune
centrala si doua convexitati: cea dreapta si cea stanga.
Diafragma are o portiune centrala aponevrotica sau
tendinoasa, numita central tendinos si o portiune periferica musculara,
care la randul ei are 3 portiuni: sternala, costala si vertebrala sau
lombara. Componenta sternala isi are originea pe fata posterioara a
procesului xifoidian. Cea costala ia nastere de pe fata mediala si
marginile superioare ale ultimelor sase coaste;
ABDOMENUL
Cea vertebrala provine de pe vertebrele lombare prin doi stalpi; stalpul
drept care se insera pe corpul primelor trei vertebre lombare si de pe
discurile intervertebrale dintre acestea si stalpul stang care ia nastere de
pe primele doua vertebre lombare si de pe discurile invecinate.
Marginile tedinoase ale celor doi stalpi se intalnesc pe linia
mediana si determina formarea ligamentului arcuat median.
Componenta lombara mai prezinta ligamentul arcuat median sau
arcada psoasulului si ligametnul arcuat sau arcada patratului lombelor
sau ligamentul centurat al diafragmei.
Centrul tendinos este reprezentat de o lama fibroasa in forma de
trifoi care prezinta o foliola anterioara, o foliola stanga si o foliola
dreapta.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Intre componentele portiunii musculare a diafragmei se observa o
serie de puncte slabe.
Aceste intervaluri numite hiaturi sunt:
- hiatul lombocostal
- hiatul sternocostal
- hiatul esofagian
- hiatul aortic
-orificiul venei cave
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
2. Regiunea sterno-costo-pubiana
Reprezinta regiunea mediana a peretelui anterior al abdomenului si
corespunde muschilor drepti si tecilor lor.
Limite:
-superior: procesul xifoid si arcurile costale
- inferior: marginea superioara a oaselor pubiene, cuprinsa intre cei
doi tuberculi pubieni
- lateral: de o parte si de cealalta, marginile laterale ale muschilor
drepti abdominali
- in profunzime: se intinde pana la peritoneul parietal inclusiv.
Forma regiunii este cea a unui dreptunghi cu axul mare vertical.
ABDOMENUL
Stratigrafie
1. Pielea - fina, subtire, mobila. Este prevazuta la ambele sexe, in
regiunea inferioara cu par.
2. Planul subcutanat- se continua cu cel al regiunilor invacinate fiind
in cantitate diferita, in functie de sex si starea de nutritie a individului.
3. Planul aponevrotic superficial este reprezentat de lamele
anterioare ale tecilor muschilor drepti ai abdomenului. Teaca anterioara este
completa pe toata lungimea, pe cand cea posterioara lipseste in treimea
inferioara. Teaca anterioara este formata preponderent din fibre ale
muschiului oblic extern.
Din punct de vedere structural, Devlin descrie o structura
trilaminara a tecii anterioare:
a. stratul superficial;
b. stratul mijlociu;
c. stratul profund.
4. Planul muscular este reprezentatnde muschii drepti ai
abdomenului a caror origine se face la nivelul coastelor V-VII prin trei
digitatii si pe procesul xifoid
ABDOMENUL
ABDOMENUL
5. Planul aponevrotic profund este format de lamele posterioare
ale tecilor muschilor drepti.
6. Fascia transversalis acopera fetele posterioare ale tecilor
7. Planul preperitoneal are la acel nivel doua componente
A. tesutul celular preperitoneal ce face parte din fascia extraperitoneala.
El se intinde lateral spre vasele epigastrice inferioare si posterior de ambele
parti ale vezicii urinare astfel incat pe sectiuni orizontale ia forma unui molar
B. fascia ombilico-prevezicala este o condensare a tesutului celulo-fibros
al spatiului fibros al spatiului pelvisubperitoneal in jurul arterelor ombilicale.
La nivelul ombilicului, fascia ombico-prevezicala se termina printr-un tract
fibros rezultat din formarea arterei ombilicale comune
8. Planul peritoneal este reprezentat de peritoneul parietal
anterior.
3.Regiunea costo-iliaca
Este o regiune pereche, situata lateral, avand o forma neregulat
patrulatera si ocupa cea mai mare parte a peretilor abdomenului.
Limite:
-superior: arcul costal si marginile inferioare ale coastei a 12-a
- inferior: orizontala ce uneste cele doua spine iliace antero-superioare
-anterior: marginea laterala a muschiului drept abdominal
-posterior: marginea laterala a muschilor proprii a coloanei vertebrale.
-D. p. v. clinic si topografic regiunea se imparte in doua:
ABDOMENUL
ABDOMENUL
3.1.Regiunea antero-laterala sau regiunea costo-iliaca anterioara
Stratigrafie:
1) pielea
2)planul subcutanat: contine tesut celular adipos.Contine ramuri
provenite din arterele intercostale, din circumflexa iliaca superficiala (ram
din femurala). Venele formeaza o retea in ochiuri neregulate, reteaua
venoasa superficiala a peretelui toraco-abdominal. Acestea sunt afluenti ai
venelor axilare. Exista comunicari cu venele profunde: de ex: cu vena porta
prin vena para- ombilicala. Reteaua superfiaciala reprezinta un important
teritoriu de anastomoza cavo-cav si porto-cav. In caz de obstructie a venei
porte sau cave inferioare, venele devin turgescente (se dilata) si vizibile
prin tegumente.
3)planul fascial superficial: este reprezentat de fascia ce acopera
muschii oblici externi
4)planul profund: constituit din mai multe straturi:
- stratul musculo-aponevrotic: format din muschii lati ai
abdomenului. Acest plan este format din mai multe planuri:
a) Primul plan muscular reprezentat de muschiul oblic extern. Are
originea prin opt digitatii carnoase, pe fetele exterioare si marginale
inferioare ale coastelor V-XII. Acestea se intrepatrund cu digitatiile de
origine ale dintatului anterior si ale dorsalului mare. Modul lor de aranjare
creaza o linei dintata, care merge inferior si posterior si este vizibila la
subiectii musculosi (linia Gerdy).
ABDOMENUL
Partea posterioara si superioara este predominant musculara; ea
se insera pe portiunea anterioara a crestei iliace si pe spina iliaca antero-
superioara. Partea anterioara, unde se face tranzitia spre aponevroza,
este verticala si coboara spre spina iliaca antero-superioara. Portiunea
inferioara este aponevrotica si este parte constituenta a canalului
inghinal.
b) Al doilea plan muscular este reprezentat de muschiul oblic intern, aflat
sub oblicul extern si formand stratul intermediar al structurii musculare
parietale abdominale.
Oblicul intern isi are originea din facia toraco-lombara, de pe 2/3
ale crestei iliace, din jumatatea externa a ligamentului inghinal.
ABDOMENUL
c) Al treilea plan muscular cel mai profund este reprezentat de
muschiul transvers abdominal. Posterior, muschiul transvers abdominal
are originea pe ultimele sase coaste, fascia dorso-lombara si facia ilio-
psoica. Originea toracica este de pe fata interna a ultimelor patru sau
cinci coaste, prin digitatii care se intrepatrund cu cele de origine ale
diafragmului.
Fibrele musculare au directie transversala si se indreapta
predominant spre linia mediana, unde se termina printr-o aponevroza,
care se insera la nivelul liniei albe.
Marginea ventrala a componentei musculare se continua printr-o
linie de tranzitie cu componenta aponevrotica, care se insera pe linia
alba. Aceasta este cunoscuta drept linia semilunara a lui Spiegel.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Herniile spiengeliene apar in zona triunghiulara, delimitata lateral
de linia semilunara, superior de partea laterala a liniei arcuate si inferior si
medial de vasele epigastrice inferioare.
- stratul fascial profund este reprezentat de catre fascia
transversalis
- stratul tesutului celular extraperitoneal (fascia extrapiritoneala)
slab reprezentat
- stratul peritoneului parietal - stratul cel mai profund
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
3.2. Regiunea postero-laterala a peretelui abdominal
Este regiunea costo-iliaca posterioara; dupa Nomina
Anatomica este denumita regiunea lombara.
Stratigrafie:
1. pielea- mobila, supla;
2. planul subcutanat -este rerezentat de tesut conjunctiv lax.
Arterele sunt reprezentate de ramuri ale arterelor lombare. Venele sunt
tributare arterelor si se anastomeaza cu reteaua superficiala a peretelui
toraco abdominal. Limfaticele sunt tributare nodurilor axilare pectorale.
Nervii provin din ramurile ultimilor nervi intercostali si din iliohipogastric.
3. planul fascial este reprezentat de fasciile muschilor oblic
extern si dorsal mare;
4. planul profund este format din mai multe straturi:
a. stratul musculo-fascial superficial este reprezentat de
portiunea laterala a fasciei toracolombare, de pe care pornesc fascicule
ale muschiului dorsal mare a carui margine laterala vine in raport cu
muschiul oblic extern, participand la delimitarea trigonului lombar sau
triunghiul lombar al lui Petit, formand latura sa mediala.
b. stratul musculo-apronevrotic mijlociu este format din foita
posterioara a muschiului oblic intern si din fasciculele sale, impreuna cu
fasciculele muschiului dintat inferior si posterior. Fasciculele muschiului
dintat posterior-inferior participa la delimitarea tetragonului lombar,
reprezentandu-i latura sa superomediala; spatiul care reprezinta un punct
slab al peretelui abdominal, acolo unde se pot produce herniile lombare.
ABDOMENUL
c. stratul aponevrotic este reprezentat de aponevroza posterioara
a muschiului transvers al abdomenului
d. stratul muscular al patratului lombar este un muschi de forma
patrulatera situat in regiunea lombara, de-o parte si de alta a coloanei
vertebrale. Fibrele sale se insera pe varful proceselor costiforme ale
vertebrelor lombare pe fata laterala a corpului vertebrei toracice, pe
ligamentul arcuat lateral si pe doua treimi mediale ale marginii inferioare
a coastei a XII-a.
e. stratul facial profund format din fascia patratului lombar.
ABDOMENUL
5. Planul premuscular este format din fascia transversalis si stratul
retroperitoneal, strat care este format din tesut celolo-adipos cel mai bine
dezvoltat in jurul rinichiului si unde formeaza grasimea perirenala.
6. Peritoneul parietal este ultimul strat al regiunii si este inlocuit la
nivelul colonului ascendent si la nivelul colonului descendent de fascia de
coalescenta retrocolica al lui Toldt.
4. Regiunea Inghinala
Este o regiune pereche, situata in portiunea infero-mediala a
peretelui abdominal anterior (in regiunea inghino-abdominala); deasupra
regiunii anterioare a coapsei si sub regiunea costo-iliaca anterioara.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Limite
1.superior: orizontala ce uneste cele 2 spine iliace
anterosuperioare;
2.infero-lateral: plica inghinala;
3.medial: marginea laterala a muschiului drept abdominal.
Stratigrafie
1. Pielea – este elastica si mobila, iar portiunea infero-mediala
este prevazuta cu peri;
2. Planul subcutant - este bine reprezentat de catre tesutul
celuloadipos. Aici se gasesc: vasele epigastrice, limfaticele superficiale
(tributare nodurilor inghinale supero-laterale): ramuri nervoase din
iliohipogastric si ilioinghinal ;
3. Fascia superficiala este reprezentata de fascia de invelis a
muschiului oblic extern ;
4. Planul profund este reprezentat de :
a)stratul musculo-aponevrotic care este format din 3 straturi
suprapuse. Primul strat, cel mai superficial, este format din aponevroza
anterioara a muschiului oblic extern care la nivelul marginii inferioare a
regiunii reprezinta o condensare de fibre ce se intind de la spina iliaca
antero-superioara al tubercului pubian - condensare ce formeaza
ligamentul inghinal sau ligamentul lui Poupart. Medial de vasele femurale,
ligamentul inghinal se reflecta, formand ligamentul lacunar (Gimbernat),
care fuzuioneaza cu fascia muschiului pectineu, inainte de fixarea
acesteia pe ligamentul lui Cooper. Ligamentul Gimbernat nu este o
structura specializata a ligamentului inghinal, ci reprezinta doar cele mai
joase fibre ale aponevrozei oblicului extren. Structura poate fi vizualizata
in doua planuri : un plan orizontal derivat din ligamentul inghinal (cu
insertie pe ramul pubian superior) si un plan vertical (derivat de fascia
lata cu insertie pe linia pectineala).
ABDOMENUL
In portiunea laterala, muschiul oblic intern prezinta o organizare
segmentara. Conform datelor obtinute prin disectii amanuntite s-a
demonstrat ca , in regiunea inghinala , oblicul intern are originea in fascie
care are doua componente : una anterioara –subtire si una posterioara-
mai groasa. Stratul fascial profund contine ramurile nervoase si vasele.
Este strans fuzionata cu fascia anterioara a muschiului transvers
abdominal, muschiul care are cele mai inferioare fascicule pornite de pe
1/3 laterala a ligamentului inghinal.
Muschiul oblic intern - fibrele sale inferioare, cu originea la
nivelul ligamentului inghinal dau nastere muschiului cremaster.
ABDOMENUL
b) fascia transversalis are o dispozitie aparte; ea formeaza
peretele posterior al ligamentului inghinal si este intarita de 4 formatiuni,
respectiv lateral de ligamentul interfoveolar al lui Hesselach; medial, in
sens anteroposterior de ligamentul reflex a lui Colles, falx inghinalis (sau
tendomul conjunet a lui Morthon si Thomas) si ligamentul lui Henle.
Printre aceste straturi ale planului profund trece, la barbat funicul
sermatic, iar la femeie-ligamentul rotund al uterului, formandu-se astfel
canalul inghinal.
Canalului inghinal i se descriu doua orificii si patru pereti.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
- orificiul (inelul) inginal superficial sau orificiul subcutant, este
reprezentat de o spartura in aponevroza oblicului extrem, la nivelul lui
aflandu-se 3 stalpi rezultati din condensari ale fibrelor muschiului oblic
extern : stalpul lateral, medial si posterior;
- oricifiul (inelul) inghinal profund reprezinta o zona de tranzitie
intre fascia transversalis si fascia spermatica interna ce permite pasajul
canalului deferent si al vaselor spermatice.
- peretele anterior este format din : piele, tesut celulal subcutant si
muschiul oblic extern cu fascia sa de invelis, mai precis, aponevroza
oblicului extern ;
- peretele posterior il formeaza fascia transversalis, intarita de cele
patru formatiuni deja amintite (ligamentul interfoveolar (al lui
Hesselbach); Ligamentul reflex al lui Colles; Ligamentul lui Henle;
ligamentul lui Cooper).
- peretele superior este format lateral de marginile inferioare ale
muschiului oblic intern si transvers, iar medial de tendonul conjunct
rezultat din fuzionarea acestor margini.
- peretele inferior este reprezentat de jgheabul ligamentului inghinal in
care se afla funiculul spermatic la barbat si ligamentul rotund al uterului
la femei.
c) stratul preperitoneal contine vasele epigastrice inferioare.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
d) peritoneul parietal este ultimul strat al regiunii. Pe linia
mediana se afla uraca, apoi cordoane fibroase ale arterei ombilicale ce vor
determnia pilica ombilicala mediala si lateral artera epigastrica inferioara,
care formeaza plica ombilicala laterala. Rezulta astfel cele trei plici
peritoneale ombilicale intre care delimiteaza depresiuni ale peritoneului
denumite: foseta inghinala mediala, foseta inghinala laterala, foseta
supravezicala .
5. Regiunea lombo-iliaca
Este o regiune pereche, situata de o parte si de cealalta a coloanei
vertebrale lombare, la nivelul peretelui posterior.
Limite
1. superior : ligamentul arcuat medial care separa aceasta regiune de regiunea
diafragmatica ;
2. inferior: marginea anterioara a coxalului;
3. medial: fata laterala a coloanei vertebrale lombare;
4. lateral: marginea laterala a muschiului psoas mare (M. psoas major) Stratigrafie
1. Planul muscular – cuprinde muschii: iliopsoas si psoas mic. Muschiul
iliopsoas este alcatuit din doua portiuni: muschiul iliac si muschiul psoas mare,
izolat in pelvis, dar cu insertie comuna la nivelul extremitatii superioare a
femurului. Muschiul iliopsoas - format la limita inferioara a regiunii, trece prin
lacuna musculara pentru a ajunge mai apoi in regiunea anterioara a coapsei.
Muschiul psoas mic este un muschi subtire asezat pe fata anterioara a muschiului
psoas.
ABDOMENUL
Muschiul pasoas este inervat de trei – cinci ramuri ce provin din
plexul lombar. Iliohipogastricul si ilioinghinalul apar la marginea laterala a
muschiului psoas patrunzand in stratul retroperitoneal al regiunii costo
iliace posterioare. Nervul cutanat femural lateral paraseste psoasul,
incruciseaza fata anterioara a muschiului iliac si ajunge la coapsa. Nervul
obturator trece de marginea mediala a psoasului si ajunge in pelvis.
2. Planul fascial este reprezentat de fascia iliaca, care adera la
tendonul terminal al muschiului psoas mic.
3. Planul retroperitoneal este reprezentat de tesut celular care in
partea inferioara a regiunii nu se continua la nivelul coapsei din cauza
aderentei fasciei iliace la ligamentul inghinal.
4. Peritoneul parietal reprezinta ultimul strat al regiunii.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
B. Cavitatea abdominala
Cavitatea abdomionala (Cavitas abdominis) este o cavitate
viscerala, de forma ovoidala, depasind la extremitati limitele superficiale
ale abdomenului .
Cavitatea abdominala este tapetata de peritoneul parietal, ce
reprezinta planul profund al regiunilor parietale si isi are originea comuna
cu pleura si pericardul, din celulele mezoteliale ale somatopleurei si
splanhnopleurei embrionare. Cele trei seroase se separa intre ele in cea
de-a 6 –a saptamana a vietii embrionare. Intre peritoneul parietal si
planurile musculare ale peretilor se afla spatiul extraperitoneul - ocupat de
fascia extraperitoneala.
ABDOMENUL
PERITONEUL captuseste peretii cavitatii abdomino-pelvine si
inveleste total organele (intrapertoneale) si partial (organele
extraperitoneale). I se descriu doua lame : una viscerala si una parietala ;
Intre cele doua lame se delimiteaza cavitatea peritoneala, o cavitate
virtuala, ce poate deveni reala in cazuri patologice (peritonita, ascita,
abcese, hemoragii, etc.). In mod normal in cavitatea peritoneala se afla o
larna fina de lichid peritoneal ce faciliteaza alunecarea viscerelor intre ele.
Organele invelite in totalitatea peritoneul visceral se numesc
organe intraperitoneale si sunt suspendate de peretele abdominal prin
formatiuni peritoneale .
Organele extraperitoneale sunt aplicate pe peretele abdominal
fiind acoperite doar partial de peritoneu.Oraganele extraperitoneale se
impart la randu lor in primare (rinchii si glandele suprarenale ) si
secundare (pancreasul, duodenul, colonul ascendent si descendent ).
La deschiderea cavitatii abdominale se observa de la dreapta la
stanga in portiunea superioara : ficatul, stomacul si splina; in portiunea
inferioara: omentul mare (marele epiploon care descinde de la nivelul
colonului transvers la care adera). Datorita acestui fapt, colonul si
mezocolonul transvers separa cavitatea peritoneala in doua etaje :
supramezocolic si inframezocolic.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Cavitatea peritoneala
ABDOMENUL
Prin torsionarea din perioada perinatala anumite organe
intraperitoneale ajung sa fie impinse pana la peretele abdominal si astfel
peritoneul visceral sa adere la cel parietal, alipindu-se printr-un fenomen
sau proces de coalescenta.
In urma acestui proces iau nastere fasciile de coalescenta care
leaga organul extraperitoneal secundar de peretele abdominal: la duoden
fascia lui Treitz, la pancreas fascia retropancreatica a lui Treitz si fascia
prepancreatica a lui Fredet, la colonul ascendent si descendent – fascia lui
Toldt.
Intestinul perzinta portiuni fixe si mobile:
a) portiuni fixe: duodenul, colonul ascendent si descendent;
b) portiuni mobile: jejun-ileon (mezenterul), colon transvers (mezoul
colonului transvers), colon sigmoidian (mezoul colonului sigmoidian).
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Formatiuni peritoneale:
1) plicile peritoneale sunt determinate de trecerea pe sub
peritoneu a unor vase, nervi sau ducte (canale) care ridica peritoneul
denivelandu-l si determinand aceste plici (plica ombilicala mediana, plica
ombilicala medial, plica ombilicala laterala).
2) fosetele peritoneale sunt mici depresiuni ale peritoneului
(fosetele duodenale si fosetele cecale).
Atat plicile cat si fosetele (mai ales) pot fi determinate si de
procese de coalescenta incomplete sau exagerate.
3) Ligamentele peritoneale leaga organele cavitatii abdominale
intre ele (ligamentul gastro-hepatic, lig. gastro-colic, lig. gastro-lienal,
lig.pancreatico- sau frenico-lienal) sau le leaga de peretele abdominal (lig.
falciform al ficatului in care este inclus si lig. rotund al ficatului, lig.
coronar si lig. triunghiulare ale ficatului, lig. freno-gastric).
4) Mezourile suspenda portiunile mobile ale intestinului printr-o margine
(radacina) aderand la peretele abdominal si prin cealalta margine ajungand la
portiunea intestinala pe care o si inveleste. Gradul de mobilitate al portiunii
respective a intestinului este direct proportional cu lungimea acestui pliu
peritoneal ce poarta numele de mezou. Acesta este traversat de vasele si nervii
destinati organului spre care se indreapta.
La jejun-ileon se afla mezenterul, iar la colon mezocolonul transvers si
mezocolonul sigmoidian.
1. Etajul supramezocolic contine trei orgame mari, fiecare situat in cate o
loja proprie.
De la dreapta spre stanga, acesta sunt : loja hepatica (ce contine ficatul si
caile extrahepatice); loja gastrica ( ce contine stomacul ) si loja splenica (ce
contine splina). Inapoia stomacului se afla bursa omentala care comunica cu
marea cavitate peritoneala prin hiatul lui Winslow.
ABDOMENUL
ABDOMENUL
Ca si marea cavitate peritoneala si BURSA OMENTALA este o
cavitate virtuala. Bursei omentale i se descrie o portiune principala si trei
prelungiri. Portiunea principala sau bursa omentala propriu-zisa prezinta
patru pereti:
a) peretele superior este reprezentat de reflexia peritoneului ce trece
de pe fata anterioara a peretelui abdominal posterior pe fata
posterioara a stomacului ;
b) peretele inferior este format din mezocolonul transvers, colonul
transvers si foitele constitutive ale omentului mare
c) peretele anterior este format de peritoneul ce inveleste fata
posterioara a stomacului si ligamentul gastro- colic ;
d) peretele posterior este format de peritoneul parietal ce captuseste
fata anterioara a peretelui abdominal posterior trecand peste pancreas,
rinichi si glanda suprarenala stanga.
Cele trei prelungiri sunt reprezentate de :
1. Prelungirea dreapta vestibuluil bursei omentale - comunica spre
dreapta cu etajul supramezocolic prin orificiul omental. Are forma de prisma
patrulatera si i se descriu patru pereti si doua orificii. Peretele anterior este
reprezentat de peritoneul perietal ce tapeaza fata anterioara a peretelui
abdominal posterior, intre vena cava inferioara (lateral- dreapta) si plicile
gastro- pancreatice (lateral-stanga), la nivelul regiunii celiace a lui Luschka.
Peretele superior este reprezentat de lobul caudat al ficatului ( lobul lui
Spiegel). Peretele inferior este reprezentat de catre curbura mica a
stomacului. Cele doua orificii sunt reprezentate de un orificiu drept (hiatul
lui Winslow prin care bursa omentala comunica cu marea cavitate
peritoneala) si un orificiu stang (care realizeaza legatura dintre bursa
omentala propriu-zisa si vestibulul bursei omentale).
ABDOMENUL
ABDOMENUL
2. Prelungirea stanga a bursei omentale – recesul splenic este
cuprins ligamentul gastrosplenic (anterior) si ligamentul splenicorenal
(posterior).
3. Prelungirea superioara sau recesul superior se intinde
superior pana la ligamentul coronar al ficatului, situandu-se intre vena cava
inferioara si stomac.
Uneori , recesului superior , (rar) i se adauga in partea sa stanga un
reces superior accesor mic si inconstant, ce urca pana la ligamentul
frenogastric.
Caile de acces in bursa omentala sunt:
1.hiatul lui Winslow (singura care naturala);
2.omentul mic si ligamentul gastro-hepatic se intinde intre fata viscerala a
ficatului si portiunea retrohilara a santului sagital stang;
3.ligamentul gastro-lienal continua spre stanga ligamentul gastro-colic. Intre
cele doua foite se afla vasele gastro-omentale stangi si vasele gastrice scurte;
4.ligamentul pancreatico-lienal ;
5.ligamentul gastro-colic, (cea mai frecventa cale de acces), se intinde intre
portiunea orizontala a marii curburi a stomacului si colonul transvers. Contine
vasele gastro-omentale ;
6.mezocolonul transvers leaga colonul transvers de peretele posterior al
abdomenului. Aici se gasesc vasele colice medii si colice stangi, precum si
anastomozarea dintre e ele – ( arcada arteriala Haller – Riolan) ;
7.decalarea foitelor constitutive ale omentului mare (cea mai rara cale
utilizata).
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
ABDOMENUL
2. Etajul submezocolic se continua inferior cu excavatia pelvina.
Stramtoarea superioara a pelvisului separa cavitatea
peritoneala abdominala de cea pelvina. El contine cadrul colic ce
inconjoara ansele jejun ileonului, formatiuni mascate de omentul mare.
Cadrul colic incepe printr-o formatiune in forma de fund de sac ce are
anexat apendicele ; urmeaza colonul ascendent, transvers, descendent,
sigmoidian si care se contiunua cu rectul. Etajul submezocolic, apare
astfel compartimentat intre patru spatii : intre colonul ascendent si
descendent – pe de o parte – si peritoneul parietal al peretilor postero-
laterali pe de alta parte – se gasesc santurile paracolice drept si stang ;
intre cele doua segmente ale colonului – pe de o parte – si radacina
mezenterului – pe de alta parte se delimiteaza spatiiile mezenterico-colice
(drept si stang).
In spatiul retroperitoneal al cavitatii abdominale sunt situate :
duodenul si pancreasul, segmentele ascendent si descendent ale
colonului, rinichii si ureterele, glandele suprarenale, vasele sanguine mari
noduri limfatice si nervi. Aceste organe sunt separate de spatiul
retroperitoneal prin fascii de coalescenta.
Atat viscerele extraperitoneale, cat si cele intraperitoneale
reprezinta fiecare cate o regiune topografica aparte .
ABDOMENUL