curs 6 procese pedogenetice
TRANSCRIPT
PROCESELE PEDOGENETICE
Trecând de stadiile iniŃiale de formare, evoluŃia ulterioară a solurilor este
guvernată de o serie de procese pedogenetice proprii (bioacumularea, eluvierea şi
iluvierea unor constituenŃi etc.), manifestate diferenŃiat, în funcŃie de condiŃiile de mediu
(climă, relief, rocă, vegetaŃie, apă freatică şi stagnantă). Procesele pedogenetice pot fi
clasificate astfel: de transformare, de translocare, de haploidizare, de aport şi transport.
Procese pedogenetice de transformare → transformă pe loc (in situ) atât
componentul mineral cât şi pe cel organic. Aici sunt incluse alterarea, bioacumularea,
gleizarea şi pseudogleizarea.
Alterarea → apar două aspecte, primul legat de fazele iniŃiale ale solificării
(formarea scoarŃei de alterare), iar secundul legat de manifestarea directă în profilul de
sol (generează orizonturi specifice). În prima situaŃie, alterarea se desfăşoara pe două
direcŃii, dezagregarea şi alterarea. În cea de-a doua situaŃie, procesele de alterare impun
apariŃia orizontului B cambic (de alterare) caracterizat prin uşoara îmbogăŃire în argilă şi
prin culoarea gălbuie. Alterarea din arealele cu roci vulcanice (cu minerale fără
organizare cristalină – allofane) impune aspecte specifice orizontului B cambic.
Bioacumularea → proces esenŃial, manifestat la toate solurile → acumularea în
sol şi la suprafaŃa sa, de substanŃe organice, mai ales sub formă de humus. Procesul
depinde în primul rând de cantitatea şi calitatea resturilor vegetale lăsate anual de catre
plante şi de activitatea animalelor şi a microorganismelor din sol. În condiŃiile Ńării
noastre, regimul termic şi aerohidric al solului, determină două direcŃii de evoluŃie a
procesului de bioacumulare specifice: humificare şi turbificare. În regiunile cu umiditate
redusă (în special în stepă-silvostepă) humificarea este dominantă, ducând la intensa
acumulare a humusului în sol. În regiunile reci, mai ales în areale cu exces de umiditate,
transformarea resturilor organice este foarte lentă, ele acumulându-se în sol sub formă de
turbă (resturi vegetale aflate în diferite stadii de descompunere). Când rezultă materie
organică bine humificată şi intim amestecată cu partea minerală a solului, se formează un
orizont de tip A. Când materia organică este slab humificată (resturile vegetale se găsesc
în diferite stadii de descompunere), se formează orizontul organic nehidromorf O şi cel
turbos, T.
Gleizarea şi stagno(pseudo)gleizarea → procese pedogenetice similare,
manifestate doar în condiŃiile existenŃei excesului de umiditate în sol. Acesta poate fi
freatic, dat de o pânză freatică aflată la o adâncime sub 2 m (apar procese de gleizare care
afectează mai ales, partea inferioară a profilului de sol) sau pluvial. În ultima situaŃie este
afectată mai ales partea superioară a profilului de sol, prin acumularea şi stagnarea apei
din precipitaŃii, în zonele cu relief plan sau depresionare, cu precipitaŃii ridicate şi în
condiŃiile existenŃei unui orizont de sol impermeabil. Excesul de umiditate pluvial se mai
poate manifesta la poalele şi în partea inferioară a versanŃilor din regiunea colinară şi de
podiş. Procesele datorate excesului de umiditate pluvial sunt denumite procese de
stagnogleizare sau pseudogleizare (pseudo = fals, în sensul de gleizare falsă, arătând că
excesul de umiditate nu îşi are originea în pânza freatică). EsenŃa gleizării şi a
stagno(pseudo)gleizării este dată de activele reacŃii de oxido-reducere, care imprimă
orizonturilor de sol caractere morfologice specifice. În general, elementele chimice care
suferă intense oxidări şi reduceri sunt fierul şi manganul. Astfel, se formează orizonturile
gleice (G) şi stagno(pseudo)gleice (W) cu aspect marmorat.
Procese pedogenetice de translocare → determină diferenŃierea profilului de
sol, prin deplasarea pe verticală, în interiorul solului a unor componenŃi.
Eluvierea → deplasarea prin intermediul apei, pe verticală, a constituenŃilor
(sărurile, argila, oxizii şi silicea) în profilul de sol. În functie de modul realizării acestei
deplasări, eluvierea poate fi fizico-chimica (levigare) şi mecanică (migrare).
Manifestarea proceselor de eluviere duce la apariŃia unui orizont eluvial E sărăcit în
constituenŃi. Levigarea - deplasarea sărurilor în solutie; sărurile, diferit solubile sunt
levigate spre baza profilului de sol; cele greu solubile (mai ales carbonatul de calciu) se
menŃine în profilul solurilor din stepă şi silvostepă. Migrarea - deplasarea descendentă în
suspensie (sub forma unor particule foarte fine), fără schimbarea compoziŃiei chimice a
substanŃelor coloidale (argilă, oxizi, humus, silice). CondiŃia esenŃială a migrării este
îndepărtarea prealabilă a sărurilor, care prin efectul lor coagulant, împiedică dispersarea
coloizilor şi trecerea acestora în suspensie. Migrarea este specifică regiunilor mai umede.
Iluvierea → acumularea în partea intermediară/inferioară a constituenŃilor eluviaŃi
din partea superioară a profilului de sol, în orizonturile B argiloiluvial (îmbogăŃit în
argilă), B spodic (îmbogăŃit în sescvioxizi şi/sau humus) sau C carbonatoiluvial
(îmbogăŃit în carbonat de calciu).
Cantitatea efectivă de apă care participă la procesele pedogenetice de eluviere-iluviere
În orice tip de climat, cantitatea efectivă de apă (din cantitatea totală de apă care
cade din precipitaŃii la suprafaŃa solului) care participă la procesele pedogenetice de
eluviere-iluviere (apa care se infiltrează în sol) depinde de caracteristicile topografice (în
primul rând de declivitate), dar şi de unele caracteristici existente în sol (textură,
structură, distribuŃia rădăcinilor plantelor).
Salinizarea → îmbogăŃirea solului în săruri solubile (mai ales cloruri şi sulfaŃi).
Apare în condiŃiile unei pânze freatice mineralizate, aflată la mică adâncime şi a unui
drenaj defectuos al solului, sau ale unui material parental salifer. Sărurile urcă prin
capilaritate, îmbogăŃindu-i orizonturile superioare şi ducând la apariŃia orizontului salic.
Daca procesul este cauzat de irigaŃii f ăcute necorespunzător (prin ridicarea nivelului apei
din pânza freatică salinizată sau,
folosind ape cu un grad ridicat de
mineralizare) → salinizare
secundară şi este considerat un
proces de degradare a solului.
Alcalizarea→ îmbogăŃirea
complexului coloidal al solului, în
sodiu adsorbit. CondiŃiile sunt
asemănătoare salinizării, diferenŃa
constă în pătrunderea în cantitate
mare a ionilor de natriu (alcaliu)
în complexul coloidal al solului şi
formarea orizontului natric.
Alcalizarea (ca şi salinizarea) se
asociază frecvent gleizării.
Procese pedogenetice de haploidizare → determină uniformizarea profilului de
sol.
Procesele vertice → apar în soluri sau orizonturi de sol bogate (peste 30%) în
argila gonflantă (smectit) şi imprimă acestora caractere morfologice specifice. În
perioadele uscate prin contractarea argilei se formează crăpături largi care fragmentează
masa solului în agregate mari, cu muchii şi colŃuri ascuŃite (figura nr. 15). În perioadele
mai umede prin gonflarea argilei, agregatele de sol se presează unele asupra celorlalte,
alunecă, se întorc sau se răstoarnă, lustruindu-şi suprefeŃele şi ducând la apariŃia feŃelor
de alunecare oblice. Presiunile din masa solului şi deplasarea agregatelor de sol duc la
formarea la suprafaŃa solului a unor mici denivelări (microforme de relief) denumite, la
noi în Ńară, coşcove. Pe adâncimea de manifestare a acestor procese, se separă orizontul
vertic (y), asociat orizonturilor A, B sau C.
Procesele vermice → animalele din sol, prin galeriile săpate determină deplasarea
materialelor în sol, amestecarea orizonturilor, diminuarea clarităŃii limitelor şi estomparea
diferenŃierilor dintre orizonturile de sol. Procesele vermice (din limba latina, vermus =
vierme) sunt frecvente în orizonturile superioare ale solurilor din stepă şi silvostepă.
Activitatea faunei imprimă solului caractere aparte (coprolite, cervotocine, culcuşuri de
larve) ducând la apariŃia caracterului vermic.
Procese criogenice → se manifestă prin gelivaŃie repetată (specifică regiunilor
muntoase înalte) şi apar atunci când solurile au stratul superior dezgheŃat şi saturat cu
apă, iar stratul inferior îngheŃat. ForŃele mecanice care acŃionează, duc la apariŃia unor
caractere specifice de genul movilelor, cercurilor cu pietre, poligoanelor (figura nr. 16).
Yukon – soluri poligonale
Procese de aport şi transport → încetinesc pedogeneza şi menŃin solurile în stadii
incipiente de evoluŃie.
Sedimentarea → implică depunerea la suprafaŃa solului a unui material preluat
apoi în solificare. Procesul caracterizează luncile (aluvionare), baza versanŃilor
(coluvionare), regiunile nisipoase (depunerea nisipului). Aportul permanent de material
întrerupe solificarea, solurile menŃinându-se într-un stadiu incipient de evoluŃie (solurile
din lunci sau din regiuni cu nisipuri).
În unele situaŃii, sub acŃiunea proceselor de sedimentare (aluvionare, acoperire cu
loess, nisip sau alte materiale), legătura solului cu mediul subaerian încetează, acest sol
fiind îngropat (Conea Ana et. al., 1977). Solurile îngropate (figura nr. 17) îşi păstrează în
bună măsură caracterele avute în momentul acoperirii. Sunt frecvente în lunci, în regiuni
de dune, terase, câmpii acoperite cu loess etc. (Lupaşcu et. al., 1998), iar vârsta lor poate
fi holocenă, pleistocenă sau pot fi mai vechi.
În cazul unor soluri dezvoltate în lungul unor contacte (între versanŃi şi terase,
vatră depresionară etc.), prin procese de acumulare de material humifer rezultat din
arealele supuse denudării şi adus prin şiroire, orizontul superior A se poate îngroşa foarte
mult (fără a fi însă îngropat). Atunci când grosimea orizontului A are cel puŃin 75 cm se
poate vorbi despre
caracterul cumulic
(S.R.C.S., 1980) al solului
respectiv.
Sol îngropat (Nicoleşti, în arealul de trecere dintre
câmpia piemontana a Râmnicului şi cea de subsidenŃă a Siretului
Inferior).
Denudarea → ca proces de îndepărtare (în primul rând prin apă, dar şi prin vânt) a
materialului de sol din partea superioară a profilului, duce la întinerirea permanentă a solurilor
(preponderent în regiunile deluroase şi muntoase), păstrându-le într-un stadiu incipient de
evolutie (regosolurile, litosolurile şi parŃial solurile brune eu-mezobazice). Atunci când
acest echilibru între denudare şi formarea de material de sol este rupt prin intervenŃia
necugetată a omului, eroziunea îmbracă forme agresive – eroziunea accelerată (Tufescu,
1966) –, ducând chiar la îndepărtarea în totalitate a solului. Manifestarea eroziunii
accelerate (în suprafaŃă şi în adâncime) duce practic la degradarea învelişului de sol
Deplasările de teren (procesele gravitaŃionale) → din punct de vedere
geomorfologic procesele gravitaŃionale pot fi bruşte sau lente. Din categoria celor bruşte
fac parte: prăbuşirile, numite şi năruiri (când au loc pe versanŃi formaŃi din depozite
neconsolidate) sau surpări (în cazul versanŃilor subminaŃi prin excavaŃiuni realizate de
către valuri sau de către ape curgătoare); alunecările de teren; curgerile de pe versanŃi
(torenŃii noroioşi, curgerile de noroi, de nisip, de cenuşă vulcanică şi de lavă). În
categoria proceselor lente intră: deplasările uscate din câmpurile de pietre din deşerturile
calde; deplasările în depozite prin îngheŃ-dezgheŃ; creepul (reptaŃia); coraziunea
(deraziunea); tasarea; sufoziunea.
Toate procesele amintite produc modificări în mersul „normal” al pedogenezei,
ducând chiar la deranjarea orizonturilor sau doar la o temporizare a proceselor de
solificare. Astfel, spre exemplu, alunecările de teren duc la modificări complexe ale
profilelor de sol. Ele deranjează dispunerea normală a orizonturilor de sol, poziŃia
acestora dobândind o anumită înclinare sau o anumită curbură sau, orizonturile de sol pot
fi chiar răsturnate. În cazul curgerilor noroioase, pe canalul de scurgere a materialului
desprins, profilul de sol este total distrus.
Pe relieful vălurit, rezultat în urma alunecărilor, se impun precumpănitor două
situaŃii legate de caracteristicile profilelor morfologice ale solurilor: - în sectoarele
convexe solurile au profil foarte scurt, uneori apărând „la zi” chiar roca; - în sectoarele
concave solurile au profile mult mai groase, dar prezintă o mare neuniformitate în ceea ce
priveşte dispunerea orizonturilor, în plus, aceste profile de sol prezintă un intens
hidromorfism.