curs a ecomomica

5/17/2018 CURS a Ecomomica - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/curs-a-ecomomica 1/112

1

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe

rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa

sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl

zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa


zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv

bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa


zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa

Departamentul de ÎnvăŃământ laDistanŃă şi Formare Continuă

Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Coordonator de disciplină:Conf. univ. dr. Gabriel CUCUI



2

2010-2011

Suport de curs – învăŃământ la distanŃă

UVT

INFORMATICĂ ECONOMICĂ



3

SEMNIFICAłIA PICTOGRAMELOR

= INFORMAłII DE REFERINłĂ/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNEI UNITĂłI

DE ÎNVĂłARE

= INFORMAłII SUPLIMENTARE PUTEłI GĂSI PEPLATFORMA ID



4

CUPRINS - Studiu individual (S.I.)

Modul I. ConsideraŃii generale privind informaŃia / pag. 6

Obiective / pag. 6UI 1. GeneralităŃi privind informaŃia / pag. 7

UI 2. Sisteme de informaŃii / pag. 13

2.1. DefiniŃia sistemelor de informaŃii / pag. 13

2.2. Rolul şi funcŃiile sistemelor de informaŃii / pag. 14

2.3. Structura sistemelor de informaŃii / pag. 17

Bibliografie / pag. 20

Modul II. Informatica în structura întreprinderii / pag. 21

Obiective / pag. 21

UI 3. Informatica. NoŃiune şi obiective / pag. 22

UI 4. Locul sistemului informatic în cadrul sistemului economic / pag. 26

UI 5. Sectorul informatic din întreprindere / pag. 29

5.1. Sisteme de informaŃii informatizate /pag. 30

5.2. Procesul de informatizare / pag. 32

5.3. Informatica centralizată / pag. 35

5.4. Serviciile informatice externe şi asistenŃa de specialitate / pag. 395.5. Auditul informatic / pag. 40


Modul III. Structuri Hardware / pag. 42

Obiective / pag. 42

UI 6. GeneralităŃi privind sistemele de calcul / pag. 43

6.1. Descrierea sistemelor de calcul / pag. 43

6.2. Istoricul dispozitivelor de calculat / pag. 48UI 7. Microprocesorul / pag. 51

7.1. Componentele constructive / pag. 51

7.2. Elemente de performanŃă / pag. 53

UI 8. Memoria internă / pag. 57

UI 9. Dispozitive de memorie externă / pag. 61

9.1. Floppy disk-ul / pag. 62

9.2. Hard disk-ul / pag. 62

9.3. Discurile optice / pag. 639.4. Banda magnetică / pag. 65



5

UI 10. Echipamente periferice / pag. 66

10.1. Echipamente periferice fundamentale / pag. 67

10.2. Echipamente periferice opŃionale / pag. 71


Modul IV. Structuri Software /pag. 76 Obiective / pag. 76

UI 11. NoŃiuni despre sisteme de operare / pag.77

UI 12. Sistemul de operare Windows / pag. 80

12.1. Lansarea şi terminarea unei sesiuni de lucru în Windows XP /pag. 80

12.2. Ecranul Windows XP / pag. 81

12.3. Elemente de bază ale sistemului de operare Windows XP / pag. 81

12.4. Gestiunea fişierelor în Windows / pag. 86

12.5. Personalizarea sistemului Windows / pag. 88

UI 13. AplicaŃii Software / pag. 91

13.1. Programe utilitare / pag. 92

13.2. AplicaŃii dedicate / pag. 98


Modul V. ReŃele informatice / pag. 102

Obiective / pag. 102

UI 14. ReŃele de calculatoare / pag. 103

14.1. Componentele unei reŃele de calculatoare / pag. 103

14.2. Tipologia reŃelelor de calculatoare / pag. 106

UI 15. Arhitecturi de reŃele / pag. 108

15.1. Modelul ISO7 / pag. 108

15.2. Modelul TCP/IP / pag. 108

15.3. Internet – reŃea de reŃele / pag. 109




6

MODUL ICONSIDERAłII GENERALE PRIVIND

INFORMAłIA

1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaŃionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă

Cuprins

UI 1. GeneralităŃi privind informaŃia

= 2 ore

UI 2. Sisteme de informaŃii

= 2 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinŃe în ceea ce privescnoŃiunile de informaŃie şi sisteme de informaŃii.

Obiective operaŃionale: Însuşirea noŃiunii de informaŃie, asurselor de informaŃie, a modului de măsurare a informaŃiei. De asemenea,definirea, rolul, funcŃiile şi structura sistemelor de informaŃii.



7

UNITATEA DE ÎNVĂłARE 1 GENERALITĂłI PRIVIND INFORMAłIA

InformaŃia este o resursă deosebit de importantă în dezvoltarea

personalităŃii fiecărui individ, dar şi în evoluŃia vieŃii sale sociale. DiverseleactivităŃi umane pot fi clasificate în simple şi complexe având la bază în special

volumul de informaŃii necesare în desfăşurarea lor.

Societatea este de asemenea dependentă de informaŃie în ceea ce priveşte

definirea timpului său şi posibilităŃile sale de progres pe termen scurt şi lung.

Prin intermediul informaŃiilor se asigură transferul cunoştinŃelor de la o

generaŃie la alta şi se asigură accesul la cele mai avansate realizări umane. Astfel,

generaŃia următoare nu mai este nevoită să redescopere sau să reinventeze ceea cea fost descoperit sau inventat, ci să poată face uz de ele în vederea a noi realizări.

Conceptul de informaŃie reprezintă o noŃiune de maximă generalitate

(ştire, mesaj, semnal, etc) despre forme de manifestare a realităŃii care ne

înconjoară (evenimente, fapte, stări, obiecte, etc).

Din punct de vedere conceptual, informaŃia este definită ca „o reflectare

în planul gândirii umane, a legăturilor de cauzalitate privind aspectele din

realitatea care ne înconjoară”.

În sens cibernetic, informaŃia este „factorul calitativ ce determină poziŃia

unui sistem sau de transmitere a unui sistem către un altul”.

În cazul teoriei informaŃiei se precizează că informaŃia este o cantitate

măsurabilă. Cu alte cuvinte, informaŃia „măsoară probabilitatea unui mesaj în

funcŃia de gradul de probabilitate al fiecărui semnal component al mesajului”.

În sens informatic, informaŃia este un „element de cunoştinŃe ce poate fi

codat pentru a fi conservat, tratat sau comunicat” în sistemul anglo-saxon,

informaŃia este denumită în informatică „data” (exemplu: un nume, un număr, un

aliniat dintr-un text redactat, o imagine numerică, un program informatic, un

binar, conŃinutul unui pachet de date aflat în tranzit într-o reŃea). Uneori se

constată o diferenŃă între informaŃie şi date. Astfel, datele pot să aibă ulterior o

semnificaŃie de informaŃie. Ele devin informaŃie doar dacă „informează un

mecanism care le interpretează”.

În informatică datele sunt obŃinute prin codare şi reprezintă un concept

sintactic în timp ce informaŃia reprezintă un concept semantic. Se poate spune că

avem de-a face cu două aspecte ale aceluiaşi obiect.

DefiniŃii aleinformaŃiei



8

Teoria informaŃiei are ca obiect definitivarea şi studierea cantităŃilor de

informaŃii, codajul acestor informaŃii, şi capacitatea lor. Născută la sfârşitul anilor

40, această teorie a debutat cu lucrări în statistică de Sir Roland Ayneler Fisher

statistician şi biolog britanic un succesor al lui Darwin. Teoria se dezvoltă prin

apariŃia în 1948 a teoriei informaŃiei „A Mathematical Theory of Comunication” având co-autori pe Waren Weaver şi Claud Elwood Shannon americani de

origine, primul matematician al doilea inginer în electronică specialist în

calculatoare binare.

Transmiterea informaŃiei de la sursă către beneficiar poartă denumirea

de comunicare şi se face printr-un mesaj care poate avea orice formă. Mesajul

transmis trebuie însă să prezinte interes pentru beneficiar pentru a reprezenta o

informaŃie pentru acesta.În pregătirea desfăşurării oricărei activităŃi se include etapa de culegere a

informaŃiei. Această etapă presupune un proces de analiză a diverselor surse de

informaŃii şi de selectare a informaŃiilor necesare. Categoriile de informaŃii în

general sunt: informaŃii indispensabile, informaŃii utile, informaŃii facultative şi

informaŃii lipsă.

Sursele de informaŃii se pot clasifica după mai multe criterii, după cum

urmează:

După provenienŃa informaŃiei:

- surse proprii;

- surse externe.

După recunoaşterea sursei:

- surse oficiale;

- surse neoficiale.

După numărul de surse pentru aceeaşi informaŃie:

- surse unice;

- surse multiple.

După forma de comunicare:

- surse cu transmitere orală;

- surse cu transmitere scrisă.

După credibilitatea sursei:

- surse cu grad mare credibilitate;

- surse grad mediu credibilitate;

- surse cu grad mic credibilitate.

Sursele deinformaŃii



9

După costul de acces la informaŃie:

- surse publice, gratuite;

- surse cu cost simbolic;

- surse cu cost semnificativ.

După conŃinutul mesajului transmis:- surse informative;

- surse publicitare;

- surse cu conŃinut divers.

Criteriile de clasificare ale surselor de informaŃii au rolul de a orienta

culegătorul de informaŃii în vederea obŃinerii, a cât mai multe din informaŃiile

necesare, într-un timp cât mai scurt posibil. Dincolo de aceste criterii menŃionate

mai sus, tot în vederea eficienŃei culegerii informaŃiei, fiecare culegător deinformaŃie, fie poate să îşi definească propriile subtipuri de surse, fie poate să

ignore anumite criterii, dar cu un grad de risc asumat.

Sursele de informaŃii pot fi cu transmitere orală sau scrisă conform cărui

criteriu? (vezi pag. 8-9)

După provenienŃa informaŃiei, cum se clasifică sursele? (vezi pag. 8-9)

Procesul de culegere a informaŃiilor trebuie încheiat cu memorarea

acestora în vederea prelucrării lor şi obŃinerii de rezultate sub formă de noi

informaŃii.

Memorarea informaŃiei în cazul activităŃilor complexe nu se poate lăsa în

seama memoriei unei persoane sau a unui grup de persoane, din mai multe

considerente, dintre care:

- memoria umană este susceptibilă de a uita sau de a comite erori;

- memoria umană nu prezintă credibilitate;

- informaŃiile astfel memorate care nu prezintă interes pentru evoluŃia

individului pot fi uşor uitate;

- incapacitatea memoriei umane de a prelucra un volum mare de informaŃii

memorate într-un timp scurt şi fără erori;



10

- incapacitatea memoriei umane de a reŃine un volum mare de informaŃii

exacte pe termen lung.

Înlăturarea acestor inconveniente se face prin memorarea informaŃiei pe un

suport de memorie caracteristic calculatoarelor electronice şi implicit prin

utilizarea calculatoarelor pentru prelucrarea informaŃiilor.Riscurile memorării electronice a informaŃiei şi metode de prevenire a lor.

- erori de introducere a informaŃiei spre a fi memorate de către calculator,

apărute ca urmare a faptului că această operaŃiune este manuală; prevenire:

verificarea informaŃiei de către o altă persoană decât cea care a introdus;

- posibilitatea deteriorării fizice a sportului de memorare a informaŃiei;

prevenire: copii de siguranŃă efectuate pe alte suporturi de stocare, fie de acelaşi

tip, fie de alt tip;- posibilitatea copierii rapide a unor informaŃii confidenŃiale de către

persoane neautorizate; prevenire: restricŃionarea riguroasă a căilor de acces la

astfel de informaŃii.

InformaŃia memorată de către calculatoarele electronice se poate

clasifica după cum urmează:

După forma de reprezentare

- informaŃie analogică;

- informaŃie digitală.

După natura informaŃiei

- texte;

- baze de date;

- imagini;

- secvenŃe audio şi video;

- documente (natură mixtă).

Sortarea informaŃiei pe suporturile de memorare ale calculatoarelor nu

este impusă de calculator ci este la libera alegere a utilizatorilor. Totuşi, pentru a

fi regăsită mai uşor, utilizatorii trebuie să-şi sorteze informaŃia după anumite

criterii proprii. Un exemplu în acest sens ar fi criteriul de aparteneŃă a informaŃiei,

în care deosebim informaŃia personală şi informaŃia caracteristică.

Deosebirile între acestea sunt date de regulile pe care informaŃia trebuie să

le respecte. Astfel:

Tipuri deinformaŃie



11

- informaŃia personală în cazul persoanelor fizice nu are reguli general

valabile, fiecare persoană constituindu-şi propriile reguli de formă, păstrare,

utilizare, etc.;

- informaŃia personală în cazul persoanelor juridice trebuie să respecte

regulile precizate în statut;- informaŃia caracteristică poartă denumirea domeniului din care face parte

şi are reguli bine stabilite, unele dintre acestea chiar prin acte normative.

InformaŃia caracteristică domeniului economico-social are de respectat mai

multe reguli, din care:

- prezentarea în scris;

- păstrarea sa în timp cu posibilitatea de a fi accesată rapid;

- reglementarea riguroasă a raportărilor şi situaŃiilor;- diversitatea locurilor şi momentelor de solicitare şi/sau obŃinere;

- transmiterea prin sisteme de comunicaŃii la distanŃă.

Unitatea de măsură a informaŃiei memorate pe un suport caracteristic

calculatoarelor se numeşte bit , denumirea provenind de la „binary digit”.

Bitul reprezintă nedeterminarea înlăturată prin aflarea valorii unei

caracteristici care are una din două stări posibile: 0 sau 1.

Având doar două stări posibile, informaŃia reprezentată de un bit devine

semnificativă doar în cadrul unui grup de biŃi. Grupul ales ca standard se numeşte

Byte sau octet şi este alcătuit din 8 biŃi.

În cadrul unui grup de biŃi, numărul de stări posibile se dublează pentru

fiecare bit în parte. Astfel, un byte poate avea 28=256 stări posibile.

Multipli uzuali pentru bit şi pentru byte se aseamănă ca denumire cu

multipli unităŃilor fizice de măsură. Deosebirea constă în faptul că aceşti multipli

nu au valoarea ca o puterea a lui 10, ci ca cea mai apropiată putere a lui 2 (baza

binară). Denumirile şi valorile multiplilor uzuali sunt prezentate în tabelul

următor:

Valoarea multiplilor pentru bit şi byte

Valoare pentru unităŃilefizice de măsură

Denumiremultiplu

Valoare pentru bit şi byte

103=1000 KILO 210=1024106 MEGA 220

109 GIGA 230

10

12

TERRA 2

40

Prescurtările multiplilor sunt: Kb, Mb, Gb, Tb (pentru bit), respectiv KB,

MB, GB, TB (pentru Byte). Nu există submultipli pentru bit şi Byte.

Unitatea demăsură a

informaŃiei



12

Din ce este alcătuit un byte? (vezi pag. 11)

CâŃi biŃi (b) au 5 KilobiŃi (Kb)? (calculează folosind tabel pag. 11)

CâŃi biŃi (b) are un MegaByte (MB)? (calculează folosind tabel pag. 11)

Există submultipli pentru bit sau Byte? (vezi pag. 11)

ComparaŃi cantitativ 128 KiloBytes (KB) cu 1 Megabit (Mb) folosind

informaŃiile din pagina 11.

InformaŃia se mai măsoară şi la nivel calitativ. Aprecierea calitativă a

informaŃiei se face de către fiecare beneficiar sau potenŃial beneficiar. Aşadar,

calitatea informaŃiei este o caracteristică subiectivă care nu se măsoară prinexactitate, formă de prezentare, etc., ci prin valoarea pe care o prezintă pentru

beneficiar. În acest sens, putem spune că aceeaşi informaŃie preluată din aceeaşi

sursă în acelaşi moment are adesea valoare de uz diferită pentru beneficiari

diferiŃi.

Valoarea informaŃiei memorate pe un suport de memorare caracteristic

calculatoarelor nu trebuie confundată şi nici amestecată cu valoarea comercială a

suportului respectiv. Această diferenŃă se observă de cele mai multe ori în cazul pierderii sau deteriorării fizice a suportului de memorare. Astfel, suportul de

memorare este un bun fungibil (se poate înlocui prin achiziŃionarea altui suport

similar sau prin înlocuirea sa în termenul de garanŃie), pe când informaŃia

memorată poate să nu mai fie recuperată dacă acel suport reprezenta o sursă unică.



13

UNITATEA DE ÎNVĂłARE 2

SISTEME DE INFORMAłII

Conceptul de sistem este abordat pentru prima dată în literatura de

specialitate în cadrul teoriei sistemice a organizaŃiilor.

Cuvântul „sistem” vine de la cuvântul grec „sustema” ce înseamnă „un

ansamblu” sau mai clar „un ansamblu coerent”.

DicŃionarul Larousse este una din lucrările semnificative în care găsim mai

multe definiŃii referitoare la conceptul de sistem. Între aceste definiŃii două au la

bază teoria sistemică:

- prima definiŃie prezintă sistemul drept o combinare de elemente astfel

reunit încât să formeze un „ansamblu coerent” sau „bottom-up”;

- a doua definiŃie prezintă sistemul ca rezultat al utilizării unui ansamblu

de metode şi procedee, denumit şi „top-down”.

2.1. DefiniŃia sistemelor de informaŃii

NoŃiunea de sistem de informaŃii datează din anii şaizeci în înŃelesul a

ceea ce în engleză se cheamă „Management Information System” (MIS).

În acel timp, s-a pornit de la aplicaŃii ale informaticii la gestiune şi

utilizarea lor în cadrul întreprinderii. Astfel de aplicaŃii sunt încă utilizate şi astăzi

fie în interiorul întreprinderilor fie în relaŃiile cu exteriorul. Toate aceste aplicaŃii

se implementau în baza unor proceduri descrise şi reguli formale. De aici, primele

semnale de funcŃionare birocratică a întreprinderilor. Între primele aplicaŃii

informatice menŃionăm comenzile la furnizori; clienŃii şi facturările; plata

salariilor; contabilitate financiară; calculaŃia costurilor. Aceste prime aplicaŃii au

căpătat structura unor sisteme administrative coerente, formalizate deja pentru o

perioadă mai lungă. Formale şi funcŃionale toate aceste aplicaŃii devenite sisteme,

erau şi sunt în continuare însoŃite de o documentaŃie bine sistematizată şi

accesibilă tuturor utilizatorilor. În foarte scurt timp ele au devenit obligatorii şi

exhaustive. În general, sistemele de informaŃii nou impuse pe o piaŃă destul de

largă implică în utilizarea lor multe structuri şi servicii din întreprinderile ce le-au

adoptat de acum pe fluxul informaŃional deja recunoscut. Memorizarea

informaŃiilor pune la dispoziŃia oricărui utilizator oriunde şi oricând informaŃii de

care are nevoie.

Toate cele prezentate mai sus sunt caracteristici ce formează o primădefiniŃie a conceptului de sistem de informaŃii.

NoŃiunea sistem

de informaŃii



14

Sistemele de informaŃii tratează informaŃii cunoscute sub formă de date.

Datele se înscriu în formulare imprimate sau suporŃi magnetici fără ambiguitate

pentru utilizator sau pentru programele informatice.

Sistemele de informaŃii sunt în mare măsură legate de mijloacele de punere

în valoare pentru care funcŃionează respectiv:- structura bazelor de date, procedurile de lucru, suporturile de date,

documentaŃiile;

- programele informatice, calculatoarele, reŃelele informatice, posturile de

lucru, imprimantele;

- personalul de specialitate, modul de exploatare al calculatoarelor şi

destinatarii informaŃiilor.

Orice sistem de informaŃii are o strânsă legătură cu tehnologia informatică.Utilizarea noilor tehnologii determină apariŃia expresiei „Information

Technology” (IT) în zona de limbă engleză şi „Nouvelles Technologies de

l’Information et de la Comunication” (NTIC) pentru utilizatorii de limbă

franceză.

Dezvoltarea tehnică şi tehnologică au condus la începutul anilor optzeci la

introducerea microcalculatoarelor în întreprinderi, devenind posibilă tratarea

individuală a informaŃiilor într-o primă etapă, după care acestea se puteau utiliza

în reŃea, altfel spus abordarea era colectivă. De aici, înglobarea într-o manieră

suplă a unor subsisteme în expresia generală numită sisteme de informaŃii.

Mileniul al treilea face ca dimensiunile sistemelor de informaŃii să crească

enorm devenind închise şi inabordabile în mod real. De aceea, realităŃile au

condus la separarea sistemului informatic şi reconsiderarea lui ca un subsistem

interconectabil în cadrul sistemului de informaŃii global al întreprinderii.

2.2. Rolul şi funcŃiile sistemelor de informaŃii

Sistemele de informaŃii servesc ca suport de informaŃii în cadrul

întreprinderilor. În afaceri, încrederea partenerilor este mai mare atunci când se

utilizează documente scrise şi cu atât mai mare atunci când se utilizează suporŃi

informatici sau informaŃii oferite de calculator. Volumul acestor informaŃii se află

permanent în creştere iar tratamentul informatic permite o mai bună gestiune a

informaŃiilor. În prezent se poate spune că nici o gestiune nu se poate conduce fără

informaŃii.

Dacă ne referim la disciplinele de gestiune toate utilizează informaŃii.

Contabilitatea de exemplu, înregistrează informaŃii asupra fluxurilor financiare.



15

De altfel, contabilitatea este un sistem de informaŃii ce a acumulat informaŃii de

secole fiind un caz particular de sistem de informaŃii aproape incomparabil cu

altele. Dreptul afacerilor ne oferă informaŃii privind contractele. Marketingul

înregistrează informaŃii referitoare la produse, lucrări, servicii şi clienŃi. Gestiunea

producŃiei înregistrează producŃia şi oferă informaŃii privind stocurile, maşinile şiutilajele. Gestiunea resurselor umane prezintă informaŃii privind cheltuielile de

personal şi alte obligaŃii asociate. Gestiunea comercială organizează fluxurile de

livrări în baza comenzilor şi contractelor reflectând informaŃii cu privire la ceea ce

a fost realizat şi ce urmează să se realizeze.

În sens larg - rolul sistemelor de informaŃii se identifică rolului entităŃii.

În sens restrâns - rolul sistemelor de informaŃii priveşte:

• coordonare în vederea realizării funcŃiilor entităŃii;

• structurarea formală a informaŃiei;

• determinarea nivelului de intervenŃie în cadrul sistemului.

Referitor la rolul sistemului de informaŃii în coordonarea realizării

funcŃiilor entităŃii, sensul restrâns priveşte de fapt coordonarea formală

întotdeauna codată pe suport informatic a unităŃilor de structură neinformatice.

Structurarea formală a informaŃiei este utilizată de regulă pentru:

• diminuarea dificultăŃii de comunicare prin mărirea spaŃiului întrestructurile transmiŃătoare şi receptoare de informaŃii;

• a face faŃă dificultăŃilor de comunicare prin mărirea timpului de

acŃiune între momentul de înregistrare a informaŃiilor şi momentul

de utilizare a lor;

• compensarea incapacităŃii de comunicare folosind în principal

conversia sintactică;

• asigurarea unui traseu optim informaŃiilor pentru a le face utile dacăse poate chiar în momentul solicitării lor.

În ceea ce priveşte nivelul de intervenŃie în cadrul sistemului acesta

poate fi:

• de prim rang , caz în care intervenŃiile se fac la nivelul fiecărui

subsistem acordând atenŃia cuvenită fiecărei structuri componente;

• de nivel scăzut , caz în care intervenŃiile se fac asupra elementelor

componente din interiorul fiecărui subsistem, indiferent de nivelul

acestora în cadrul entităŃii.

Rolul sistemelor

de informaŃii



16

Rolul părŃii automatizate a sistemului de informaŃii poate fi de fond sau

de formă.

Pe fond, rolul părŃii automatizate a sistemului de informaŃii nu diferă cu

nimic faŃă de rolul sistemului de informaŃii de bază. Astfel spus, rolul părŃii

automatizate este de a contribui la coordonarea componentelor sistemuluiidentificat cu entitatea. O singură restricŃie apare: dimensiunea câmpului de

coordonarea este mai mic pentru partea automatizată aceasta acŃionând de altfel,

ca un subsistem.

Pe formă, rolul părŃii automatizate a sistemului de informaŃii, iniŃial este de

a creşte eficacitatea sistemului de informaŃii, iar în continuare de a da posibilitatea

fluxului de informaŃii de a se face cunoscut, vizibil, utilizabil, desigur doar cu

ajutorul părŃii automatizate a sistemului. Rolul sistemelor de informaŃii se manifestă de regulă în interesul şi

exerciŃiul puterii . Nu se poate face abstracŃie de acest aspect. În orice entitate

deŃinerea informaŃiilor este strâns legată de deŃinerea puterii. Întotdeauna în

exerciŃiul puterii este foarte important ca să existe şi un control al informaŃiilor.

Este la fel de important ca informaŃiile să fie bine protejate şi transmise în timp

util şi la loc precis. Calitatea informaŃiilor determină decizii adecvate. Cel ce nu

poate transmite dispoziŃiile nu poate stăpânii sistemul de informaŃii. În sinteză,

înainte de orice, gestiunea puterii depinde de gestiunea sistemului de informaŃii,

respectiv excelenta gestiune a sistemului de informaŃii serveşte pentru deŃinerea

puterii.

FuncŃiile sistemelor de informaŃii pot fi descrise astfel1:

- cunoaşterea realităŃilor obiective din mediul înconjurător şi lumea reală

a evenimentelor fără a parcurge o etapă de observare;

- coordonarea acŃiunilor prin utilizarea procedurilor specifice sistemului;

- stoparea unor acŃiuni care nu se justifică;

- autorizarea unor acŃiuni ce se justifică;

- realizarea unor acŃiuni fără intervenŃia umană;

- consilierea factorilor de decizie;

- comunicarea informaŃiilor atât la nivelul grupului ce lucrează în reŃea în

acelaşi timp sau în momente diferite, cât şi persoanelor cu putere de decizie;

- arhivarea şi stocarea informaŃiilor sub formă de baze de date sau alte

forme utile celor interesaŃi;

1 Jean Lous Peaucelle, Systèmes d´Information, pag. 8

FuncŃiile

sistemelor deinformaŃii



17

- analiza trecutului pe baza informaŃiilor memorizate şi stocate;

- proiecŃia unor acŃiuni viitoare folosind informaŃiile prezente, memorate

şi stocate;

- simularea unor posibile acŃiuni de viitor cu scopul descoperirii unor

obstacole ce ar conduce la nerealizarea acŃiunilor şi atingerea obiectivelor.Lista funcŃiilor sistemelor de informaŃii prezentate mai sus ar putea fi

mărită. Considerăm că am sintetizat cele mai reprezentative funcŃii ale sistemelor

de informaŃii, precizând totodată ca anumite aspecte fac să se opună realizării

întocmai a acestor funcŃii. Aceste aspecte opozante pot fi de natură internă sau de

natură externă, pot fi orientate spre trecut sau spre viitor, pot fi rigide sau suple ca

efect, se pot baza pe tehnologii clasice sau cu inteligenŃă artificială.

În toate cazurile se pune accent pe informaŃie folosind informatica dreptmijloc de tratare a informaŃiei.

Care sunt funcŃiile sistemelor de informaŃii? (vezi pag. 16-17)

2.3. Structura sistemelor de informaŃii

Între lucrările de specialitate recent apărute, considerăm pe cea a lui

Patrick Hubert relevantă în ceea ce priveşte tratamentul sistemelor de informaŃii

de gestiune motiv pentru care prezentăm mai jos structura sistemelor de informaŃii

după acest concept2.

2.3.1. Descompunerea sistemelor de informaŃii

Descompunerea sistemelor de informaŃii se face după următoarele criterii:

- după gradul de automatizare, sistemele de informaŃii pot fi descompuse

astfel:

• componente automatizate;

• componente neautomatizate.

- după modul de desfăşurare a activităŃilor , sistemele de informaŃii pot fi

descompuse astfel:

2 Patrick Hubert, Systèmes d´Information de gestion, pag. 66 - 69

Descompunerea

sistemelor deinformaŃii



18

• sisteme de informaŃii pentru bănci şi societăŃi financiare asimilate;

• sisteme de informaŃii pentru entităŃi realizatoare de producŃie,

servicii şi lucrări;

• sisteme de informaŃii pentru entităŃi specializate în audit, evaluări,

expertize financiar contabile, validări de situaŃii financiar contabileşi alte activităŃi similare.

Încadrarea într-o categorie sau alte a sistemelor de informaŃii după acest

criteriu se poate face doar după o foarte bună cunoaştere a funcŃiilor entităŃii şi a

tuturor activităŃilor asociate fiecărei funcŃii ale respectivei entităŃi.

- după specificul activităŃilor , sistemele de informaŃii pot fi:

• sisteme sau părŃi de sisteme operante;

• sisteme sau părŃi de sisteme de pilotaj.ÎmpărŃirea sistemelor de informaŃii în operante sau de pilotaj se face doar

dacă există un interes pentru prelucrarea automatizată a informaŃiilor şi bineînŃeles

după tehnologia informatică utilizată.

- după natura activităŃilor şi repartizarea lor , sistemele de informaŃii pot

fi:

• pentru direcŃia economică;

• pentru direcŃia contabilă;• pentru direcŃia financiară;

• pentru direcŃia tehnică;

• pentru direcŃia comercială;

• pentru direcŃia juridică;

• pentru direcŃia de investiŃii.

Toate aceste structuri utilizează propriul lor subsistem de informaŃii, de

regulă autonom. Reunirea tuturor subsistemelor de informaŃii dintr-o entitateformează propriul sistem de informaŃii al entităŃii, ce are un comportament istoric.

Cum se pot descompune sistemele de informaŃii după natura activităŃilor şi

repartizarea lor? (vezi pag. 18)



19

2.3.2. Descompunerea părŃii automatizate a sistemelor de informaŃii

Descompunerea părŃii automatizate a sistemelor de informaŃii se realizează

după următoarele criterii:

- după natura activităŃilor şi repartizarea lor , partea automatizată a

sistemului de informaŃii (SI) poate fi:• pentru contabilitatea financiară, respectiv achiziŃii, comenzi,

facturi, vânzări, etc.;

• pentru contabilitatea de gestiune şi calculaŃia costurilor;

• pentru controlul de gestiune;

• pentru gestiunea producŃiei.

- după modul de desfăşurare a activităŃilor , partea automatizată a

sistemului de informaŃii poate fi:• modulată pe domenii;

• integrată la nivelul întregului sistem de informaŃii.

- după specificul activităŃilor , partea automatizată a sistemului de

informaŃii se prezintă astfel:

• sisteme operante informatizate, denumite pe scurt sisteme operante,

ce utilizează informaŃii de masă;

• sisteme de susŃinere a deciziei informatizate, denumite pe scurtsisteme de susŃinere a deciziei, precum sistemele de pilotaj,

sistemele expert sau altele combinate, ce utilizează informaŃii de

sinteză.

- după preocupările tehnologice, partea automatizată a sistemului de

informaŃii se poate descompune astfel:

• mijloace de preluare şi restituire cunoscute sub numele de interfaŃă

om-maşină. Între acestea enumerăm următoarele: recunoaşterea vocală de către maşină a vocii umane;

emiterea unei voci de sinteză de către maşină în atenŃia

omului;

scanarea unor imagini de către maşină şi transferarea pe

suport de hârtie.

• interfaŃa între maşină şi mediul înconjurător utilizată în mediul

industrial, de regulă sub forma unor senzori de recunoaştere,acŃionare sau stopare a unor activităŃi;

• mijloace pentru securitatea funcŃionării utilajelor şi instalaŃiilor;

Descompunerea

părŃiiautomatizate asistemelor de

informaŃii



20

• mijloace pentru tratarea informaŃiei respectiv colectarea,

consultarea şi chiar prelucrarea unor informaŃii în scopul susŃinerii

deciziei;

• mijloace de comunicaŃii şi telecomunicaŃii;

• platformele tehnice reprezintă descompuneri ale părŃii automatizatea unui sistem de informaŃii după criteriul preocupărilor tehnologice

necesare pentru a face să funcŃioneze mai multe utilaje simultan cu

comenzi de la acelaşi loc de muncă, reŃele şi servere comune;

• arhitecturile tehnice sunt necesare pentru a face să coabiteze

platformele tehnice în cadrul părŃii automatizate a unui sistem de

informaŃii.

Partea automatizată a sistemelor de informaŃii poate fi modulată sau integrată

conform cărui criteriu? (vezi pag. 19-20)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Gabriel Cucui, Informatică Economică, Editura Bibliotheca, 2009,

pag. 15-34

2. Patrick Hubert, Systèmes d´Information de gestion, Gualino Lextenso

éditions, Paris, 2008, pag. 66 - 693. Jean Lous Peaucelle, Systèmes d´Information, Edition Economica,

Paris, 1999, pag. 8



21

MODUL IIINFORMATICA ÎN STRUCTURA

ÎNTREPRINDERII


Cuprins

UI 3. Informatica. NoŃiune şi obiective

= 1,5 ore

UI 4. Locul sistemului informatic în cadrul sistemuluieconomic

= 1,5 ore

UI 5. Sectorul informatic din întreprindere

= 2 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinŃe despre noŃiunilede informatică şi sistem informatic precum şi despre posibilităŃilor de

exploatare a informaticii în cadrul unei întreprinderi. Obiective operaŃionale: Însuşirea noŃiunii de informatică, a

obiectivelor sale de dezvoltare, urmată de structura sistemelor informatic,informaŃional şi economic. Conturarea unor noŃiuni generale despre sistemede informaŃii automatizate, procesul de informatizare, informaticacentralizată, serviciile informatice externe şi auditul informatic.



22

UNITATEA DE ÎNVĂłARE 3 INFORMATICA. NOłIUNE ŞI OBIECTIVE

Privită din punct de vedere elementar, informatica reprezintă un domeniu

complex apărut ca rezultantă a integrării unor elemente ştiinŃifice (din matematică,

logică etc.) şi a unor elemente tehnice (din electronică în special).

Prima definiŃie acceptată a noŃiunii de informatică a aparŃinut Academiei

Franceze în 1966. După aceasta, informatica era considerată ştiinŃa prelucrării

raŃionale, îndeosebi prin maşini automate, a informaŃiei.

Această definiŃie poate fi luată şi ca argument pentru a proba că

etimologia cuvântului informatică provine de la două cuvinte din limba

franceză: information (=informaŃie) şi automatique (=automat), care totodată au

generat şi termenul informatique (=informatică).

Privită ca domeniu distinct de activitate, informatica este ştiinŃa care se

ocupă cu studiul şi elaborarea unor concepte teoretice, tehnici şi proceduri

referitoare la culegerea, stocarea, transmisia şi prelucrarea informaŃiilor cu

ajutorul sistemelor automate de calcul.

Se constată astfel caracterul pluridisciplinar al informaticii şi de asemenea

scopul acesteia:

- elaborarea de metode noi studiind procesele de comunicaŃie în

colectivităŃile ştiinŃifice şi economice;

- urmăreşte dezvoltarea unor metode şi tehnici pentru organizarea,

memorarea şi distribuirea mai eficientă a informaŃiei.

Domeniul economico-social este un domeniu foarte complex din punctual

de vedere al volumului de informaŃii existente şi al dinamicii acestora.

Totodată, activităŃile economice sunt cu atât mai eficiente cu cât

informaŃiile se obŃin mai rapid şi cu cât ele se prelucrează mai precis.Rapiditatea şi precizia în prelucrare nu sunt caracteristici umane atunci

când se lucrează cu un volum mare de informaŃii. Pentru aceste caracteristici au fost

create sistemele automate de calcul, care au evoluat în sisteme de prelucrare

automată a datelor.

Conform accepŃiunii curente, informatica este considerată ansamblul

activităŃilor legate de proiectarea, realizarea şi exploatarea sistemelor de

prelucrare automată a datelor, în scopul creşterii eficienŃei activităŃilorumane.

DefiniŃii aleinformaticii



23

Ce este informatica, privită ca domeniu distinct? (vezi pag. 22)

ActivităŃile economice, ca parte din întregul activităŃilor umane, vor fiinfluenŃate direct de acestea în ceea ce priveşte eficienŃa lor.

Obiectivele de dezvoltare ale informaticii, indiferent de domeniul în care

este aplicată, sunt orientate în trei mari direcŃii:

- HARDWARE

- SOFTWARE

- NETWARE

Pentru fiecare direcŃie de orientare în dezvoltare există numeroaseobiective complexe, ceea ce confirmă încă o dată, dacă mai era cazul, caracterul

complex al domeniului informaticii.

Obiectivele orientate HARDWARE se referă generic la construcŃia

calculatoarelor electronice şi la conectarea echipamentelor periferice pentru

obŃinerea sistemelor automate de calcul necesare desfăşurării activităŃii.

Dezvoltarea acestora, ca mijloace ale informaticii, presupune următoarele:

- alegerea celor mai performante componente electronice din structuracalculatoarelor folosind criteriile de eficienŃă, ale căror variabile sunt: cerinŃele

exploatării, calitatea şi costul componentelor (obiectiv al conducerii);

- construcŃia calculatoarelor electronice şi ajustarea structurii de

componente pe criterii de compatibilitate (obiectiv al furnizorilor );

- alegerea tot pe criterii de eficienŃă a echipamentelor periferice necesare

pentru îndeplinirea operaŃiunilor de intrare şi ieşire ale calculatoarelor (obiectiv al

conducerii);

- conectarea echipamentelor periferice la calculatoare şi instalarea acestora

făcând apel la software (obiectiv al inginerilor de sistem);

- întreŃinerea întregului sistem în ceea ce priveşte defecŃiunile sau uzura

fizică a unor componente (raportate de inginerii de sistem), prin reparaŃie,

înlocuire în perioada de garanŃie (obiective ale furnizorilor ) sau reînnoire (obiectiv

al conducerii);

- previzionarea înainte de noi achiziŃii a cerinŃelor de exploatare pe termen

cel puŃin mediu, pentru a reduce costurile cu înlocuirea componentelor sistemului

(obiectiv al inginerilor de sistem şi al conducerii).

Obiectivele dedezvoltare aleinformaticii

Hardware



24

Obiectivele orientate SOFTWARE presupun stabilirea principiilor tehnice

de funcŃionare a sistemelor automate de calcul şi a metodelor de utilizare şi

programare a calculatoarelor. În ce priveşte dezvoltarea acestora, orice activitate

are în vedere următoarele:

- alegerea şi instalarea celui mai potrivit sistem de operare, inclusivversiunea acestuia, ca suport pentru aplicaŃiile necesare în desfăşurarea activităŃii;

- alegerea şi instalarea aplicaŃiilor pentru desfăşurarea activităŃii de

prelucrare a informaŃiilor sub sistemul de operare instalat;

- efectuarea alegerilor de mai sus pe criterii de eficienŃă care au ca

variabile cerinŃele de exploatare şi costul licenŃelor pentru produsele software;

- update, care înseamnă atât pentru sisteme de operare cât şi pentru

aplicaŃii, actualizarea sau aducerea la zi în vederea:• corectării unor erori descoperite ulterior;

• îmbunătăŃirii interfeŃei cu utilizatorul;

• introducerii unui plus de proceduri de prelucrare;

• adăugării de noi informaŃii ca urmare a cercetării umane;

• modificării micilor detalii caracteristice fiecărui sistem de operare

sau fiecărei aplicaŃii.

- instalarea programelor pilot (drivere) pentru comunicarea în bunecondiŃii cu echipamentele periferice;

- întreŃinerea prin corectarea erorilor comise de utilizatorii cu mai puŃină

experienŃă;

- întreŃinerea prin copii de siguranŃă a informaŃiilor memorate;

- întreŃinerea prin update la intervale cât mai scurte atunci când este gratuit

sau la intervale bazate pe criterii de eficienŃă în rest;

- administrarea resurselor software prin definirea drepturilor de acces la

aplicaŃiile instalate şi la informaŃiile memorate;

- înlocuirea unor informaŃii cu altele mai performante atunci când acestea

ar spori eficienŃa activităŃii;

- consultarea legislaŃiei privitoare la drepturile de autor înainte de orice

instalare de produse software.

Toate aceste obiective de dezvoltare orientate software sunt în sarcina

specialiştilor în domeniu. Deşi sunt realizate integral de către aceştia, ideile de

dezvoltare îşi au originea în doleanŃele operatorilor obişnuiŃi, fie că fac sau nu

parte din sistemul decizional al activităŃii.

Software



25

Obiectivele orientate NETWARE au apărut ulterior, într-o anumită fază

de dezvoltare a informaticii, ca urmare a apariŃiei unei noi cerinŃe în majoritatea

activităŃilor şi anume transmisia informaŃiilor între calculatoare.

Sursa orientării NETWARE o reprezintă foste obiective orientate

HARDWARE sau SOFTWARE care se refereau la transmisia de informaŃii şicare sau separat datorită interesului sporit în acest sens. Dezvoltarea orientată

NETWARE presupune:

- alegerea celor mai potrivite echipamente hardware necesare exclusiv

transmisie de informaŃii între calculatoare;

- construcŃia reŃelei locale de calculatoare şi întreŃinerea infrastructurii

acesteia;

- alegerea şi instalarea celor mai potrivite programe utilitare cu care se vor efectua transmisiile de informaŃii;

- configurarea acestor echipamente conectate şi a programelor în vederea

transmisiei eficiente a informaŃiilor;

- stabilirea şi gestionarea drepturilor de acces la informaŃiile din reŃea;

- crearea de posibilităŃi de comunicare cu alte reŃele în vederea transmisiei

de informaŃii la mare distanŃă, dar în limita drepturilor de acces;

- aplicarea obiectivelor referitoare la întreŃinerea orientată hardware şi

software exclusiv pentru componentele caracteristice transmisiei de informaŃii.

NETWARE este o orientare spre servicii de transmisie a informaŃiilor.

Astfel, costurile de transmisie sunt determinate după caz. În reŃeaua proprie,

costurile sunt independente de transmisiile de informaŃii. Pentru transmisie între

reŃele se apelează de obicei la furnizori de astfel de servicii ( provideri ). Tariful

perceput poate fi:

• pe cantitatea de informaŃii transmise (per Megabit) la o viteză

nelimitată;

• pe calitatea (viteza) transmisiei, adică pe limita cantitativă de

informaŃii ce pot fi transmise în unitatea de timp (KilobiŃi/secundă

sau Kbps) indiferent de cantitatea globală de informaŃii care se

transmit.

La ce fac referinŃă obiectivele orientate Netware? (vezi pag. 25)

Netware



26


LOCUL SISTEMULUI INFORMATIC ÎN CADRUL

SISTEMULUI ECONOMIC

În primul capitol al acestui manual precizam că noŃiunea de sistem are la bază cuvântul grec „sustema” ce înseamnă „un ansamblu” sau mai clar „un

ansamblu coerent”.

EvoluŃia ulterioară a tehnologiei informaŃiei face să regăsim recent în

literatura de specialitate definit conceptul de sistem ca un ansamblu de elemente

dependente între ele, formând un tot organizat care pune ordine în gândirea

teoretică sau activitatea practică dintr-un domeniu sau altul.

Calculatorul împreună cu echipamentele sale suport pentru operaŃiile saleformează un sistem de calcul.

TendinŃa generală în ceea ce priveşte informaŃia care urmează a fi

prelucrată este aceea de stocare a acesteia sub formă de baze de date.

Din acest considerent, sistemul de calcul împreună cu programele

informatice şi operatorii umani formează un sistem mai complex denumit sistem

de prelucrare automată a datelor.

Datele sunt reprezentări simbolice ale evenimentelor şi faptelor din lumea

reală (externă calculatorului). Reprezentarea externă a datelor Ńine de natura

evenimentelor şi faptelor şi este sub formă de text, valoare numerică, dată

calendaristică, validare logică, imagini, secvenŃe audio sau video, etc.

Reprezentarea internă este sub o singură formă general valabilă, indiferent

de natura datelor, şi anume în format binar (codificare numerică în baza 2).

Programele informatice sunt secvenŃe de instrucŃiuni scrise într-un limbaj

de programare cu scopul utilizării lor în prelucrarea datelor. Caracteristicile

principale ale programelor sunt: reutilizarea şi îmbunătăŃirea (update). Ele sunt

reprezentate extern foarte apropiat de limbajul uman (de obicei limba engleză).

Pentru protejarea autorilor, programele nu sunt furnizate utilizatorilor sub această

reprezentare externă originală, ci sub o reprezentare externă codificată. Dincolo

de toate acestea, programele sunt stocate pe aceleaşi suporturi de memorare ca şi

datele, motiv pentru care reprezentarea lor internă este tot în formar binar.

Operatorii umani reprezintă partea neautomată a sistemului de prelucrare

automată a datelor şi totodată managerul activităŃii acestuia. Dacă pentru partea

automată există costuri referitoare la achiziŃie de componente şi licenŃe, pentru

Sistem de calcul



27

operatorii umani costurile se regăsesc în pregătirea continuă pentru operare

corespunzătoare şi remunerarea activităŃii acestora. Există două categorii de

operatori umani şi anume: utilizatori comuni şi specialişti. Specialiştii se pot

grupa pe domenii de activitate: programatori, analişti de sistem, instructori de

operare, ingineri de sistem, administratori de reŃea.Sistemul informatic reprezintă ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi

tehnicilor prin care se asigură prelucrarea automată a datelor.

Resursele sistemului informatic se grupează în următoarele categorii:

- cadrul organizatoric al activităŃii supuse informatizării;

- metodele şi tehnicile de proiectare a sistemului informatic;

- ansamblul de echipamente prin intermediul cărora se realizează

culegerea, verificarea, prelucrarea, redarea rezultatelor, memorarea şi transmitereadatelor (Hardware şi Netware);

- sistemul de programe care asigură utilizarea eficientă a resurselor

Hardware şi Netware precum şi rezolvarea unor tipuri de probleme specifice unui

anumit domeniu (Software);

- baza informaŃională;

- ansamblu de resurse umane implicate.

Procesul de prelucrare automată a datelor în cadrul unui sistem informatic

reprezintă tocmai procesul prin care datele sunt supuse operaŃiilor de intrare,

prelucrare, ieşire, memorare şi transmisie.

În domeniul economic, datele se prelucrează la nivelul unor verigi

organizatorice şi funcŃionale denumite posturi de lucru. Acestea se

individualizează prin:

- date de intrare;

- timp de staŃionare;

- operaŃii de prelucrare;

- date de ieşire.

Ansamblul informaŃiilor şi deciziilor necesare desfăşurării unei activităŃi,

care se transmit între două posturi de lucru formează un flux informaŃional .

O înlănŃuire logică este de mai multe posturi de lucru între care există

fluxuri informaŃionale poartă denumirea de circuit informaŃional .

Circuitele şi fluxurile informaŃionale împreună cu metodele şi tehnicile de

prelucrare a informaŃiilor alcătuiesc un sistem informaŃional.

SisteminformaŃional



28

Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaŃional şi

anume acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare,

memorare, prezentare şi transmisie a datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul.

De asemenea, sistemul informaŃional este o componentă a unui sistem

mai complex şi anume sistemul economic. Rolul sistemului informaŃional esteacela de gestionare a tuturor informaŃilor din cadrul sistemului economic.

Sistemul economic defineşte componente şi ansambluri economice. O

firmă, o corporaŃie, o ramură a economiei naŃionale, sunt sisteme economice.

Însăşi economia naŃională sau economia mondială văzute la nivel global,

sunt sisteme economice complexe (macrosisteme).

Un sistem economic reuneşte intr-o structură ierarhică, un ansamblu de

elemente considerate subsisteme cu legături reciproce.Un sistem economic transformă un INPUT (ansamblul factorilor de

producŃie) într-un OUTPUT (produsele şi serviciile destinate pieŃei) sub controlul

sistemului de management. Procesul de transformare este un proces dinamic care

face ca sistemul să evolueze pe o anumită traiectorie descrisă de starea sistemului.

Caracteristicile principale rezultante ale sistemului economic sunt:

- ansamblul intrărilor;

- ansamblul ieşirilor;

- procesul de transformare;

- structura şi starea internă.

Sistemul economic se defineşte ca un ansamblu de elemente

interdependente prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unei

unităŃi economice.

Componentele majore ale unui sistem economic sunt următoarele:

- sistemul decizional;

- sistemul operaŃional;

- sistemul informaŃional.

Sistemul decizional este alcătuit dintr-un ansamblu de specialişti care,

prim metode şi tehnici specifice prognozează şi planifică, decid, organizează,

coordonează, urmăresc şi controlează funcŃionarea sistemului operaŃional, cu

scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.

Sistemul operaŃional reprezintă ansamblul de resurse umane, materiale şi

financiare precum şi întregul ansamblu organizatoric, tehnic şi funcŃional, care

Sistem

economic



29

asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de

sistemul decizional.

Sistemul informaŃional cuprinde ansamblul informaŃiilor, fluxurilor şi

circuitelor informaŃionale, precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi

tehnicilor, prin care se asigură prelucrarea datelor necesare sistemului decizional.El asigură legătura între sistemul decizional şi sistemul operaŃional în dublu sens:

prin prelucrarea şi transmiterea deciziilor de la sistemul decizional către sistemul

operaŃional, respectiv prin înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea informaŃiilor

de la sistemul operaŃional către sistemul decizional.

Un sistem economic este un sistem viabil . Aceasta presupune că toate

fluxurile de resurse sau tehnologice dintr-un sistem economic au la bază

desfăşurarea unor activităŃi umane, implicând pe de o parte o succesiune de procese şi fluxuri informaŃionale, iar pe de altă parte, conducând la generarea

permanentă de noi informaŃii şi fluxuri informaŃionale.

Care sunt sistemele componente ale sistemului economic? (vezi pag. 28)

Care este relaŃia între sistemele informaŃional şi informatic? (vezi pag. 28)



30


SECTORUL INFORMATIC DIN ÎNTREPRINDERE

5.1. Sisteme de informaŃii informatizate

Toate calculatoarele răspund aceloraşi principii de bază3

: este vorba demaşini complet automatizate ce dispun de o memorie extinsă şi o unitate de

comandă internă. Calculatoarele efectuează operaŃii logice de calcul şi tratarea

informaŃiei datorită algoritmelor înregistrate. Ideea fundamentală este de a trata

instrucŃiunile ca şi date, cu ajutorul aceloraşi elemente de memorizare şi de lucru.

În anul 1945, John von Neumann a întocmit schema calculatorului: lucrarea sa şi

cea a lui A.Turing aveau acelaşi sens4.

Istoria informaticii a cunoscut ca şi disciplină trei mari perioade

5

:- prima a fost cea de fixare a principiilor informaticii şi a marilor inovaŃii

ale anilor patruzeci şi de realizare a primelor mari calculatoare militare şi civile;

- a doua a fost caracterizată prin elaborarea şi instalarea marilor sisteme

centralizate;

- a treia actuală, este cea de diversificare a mijloacelor şi metodelor, cea a

reŃelelor şi de diversificare a materialelor şi programelor informatice;

Astăzi informatica este din ce în ce mai importantă devenind chiar

indispensabilă în unele domenii. Guvernele Ńărilor industrializate investesc mult

pentru informatizarea societăŃii.

Calculatorul de astăzi oferă multiple posibilităŃi ce răspund caracteristicilor

maşinilor 6 :

- numeroase variabile interactive: în toate domeniile de aplicare a

informaticii, este nevoie să se Ńină cont de un număr crescut de factori.

Calculatoarele realizează toate aceste operaŃii indiferent de complexitatea

modelului;

- volume importante de informaŃii de stocat şi de tratat: capacităŃile

memoriilor centrale cresc cu ajutorul memoriilor auxiliare, oferind calculatorului

servicii inegalabile şi se utilizatorilor posibilitatea de a accesa direct şi rapid

fiecare informaŃie înregistrată;

3 Didier Banos, G. Malbosc, Merise Pratique, 1. Les point-clé de la méthode, pag.75Gerard Charet, Exercices de méthodologie de l’analyse et de la programmation, pag.224

4 Christian Tessier, La pratique des méthodes en informatique de gestion, pag. 355 Philippe Breton, Histoire de l’informatique, pag. 876 Louis Rigaud, La mise en place des systèmes de l’information, pag. 131-135

Etapele istorieiinformaticii

Calculatorul



31

- operaŃii repetitive: calculatorul este adaptat la repetarea instrucŃiunilor,

fiabilitatea sa fiind absolută datorită controlului multiplu;

- viteză şi precizie: informaŃiile sunt disponibile imediat, documentarea

fiind posibilă instantaneu;

- tratamente complexe: complexitatea tratamentului este în funcŃie denumărul variabilelor aflate în interacŃiune.

AplicaŃiile informaticii sunt din ce în ce mai diverse. Între acestea,

informatica de gestiune diferă de informatica ştiinŃifică prin natura problemelor de

tratat. Avantajele informatici de gestiune sunt că numărul problemelor este mult

mai mic şi acestea sunt bine definite. Tocmai de aceea J. Hebenstreit7 susŃine că

expresia „informatică de gestiune” poate fi înlocuită prin cea de „gestiune

asistată de calculator”. Prima expresie pune în evidenŃă informatica îndetrimentul gestiunii, a doua expresie limitează importanŃa informatică. În toate

cazurile, sistemele informatice create sunt dependente de sistemele de informaŃii

pe care le servesc.

Într-o analiză realizată de Marie-France Barthet 8 în lucrarea „Logiciels

interactifs et ergonomie – modèles et méthodes de conception” este redată sinteza

diferenŃelor între două tipuri de informatică. Este vorba de diferenŃa dintre

informatica de producŃie şi informatica de management.

Compararea informaticii de producŃie cu informatica de management

INFORMATICA DEPRODUCłIE

INFORMATICA DEMANAGEMENT

Componentelesistemului de informaŃii

ProducŃie Management

ApariŃia Anii 60 Mai recentComplexitate de

tratament

Slabă Foarte bună

Tip de tratament Aducere la zitranzacŃională

Consultare în timp parŃial

Natura informaŃiilor Precisă Semnificativă şi rapiddisponibilă

Limbaje utilizate COBOL, ADA FORTRAM, ADAImportanŃa volumului Foarte mare Mijlocie

Sursa: M.F. Barthet, pag.246-250

7 Georges Seban, Informatique et Société, pag. 1338 Marie-France Barthet, Logiciels interactifs et ergonomie - modèles et méthodes de conception, pag. 246-250

Informatica deproducŃie şi demanagement



32

Informatizarea sistemului de informaŃii presupune între altele şi stabilirea

unui raport echitabil între dotările informatice şi dimensiunea sistemului de

informaŃii. În lucrările lor Alain Martel9 şi Pierre Lhermitte10 precizează că

sistemul informatic concretizează întreg demersul de informatizare, stabilind şi

cele necesare:- materiale: calculatoare, automate, autocomutatoare, periferice, etc.

- program informatic de bază livrat de regulă cu calculatoarele şi celelalte

materiale;

- programul informatic aplicativ, ce corespunde funcŃiilor de informatizare

ale sistemului de informaŃii11 .

5.2. Procesul de informatizareProcesul de informatizare reprezintă totalitatea acŃiunilor derulate pentru

introducerea informaticii într-o întreprindere sau entitate. Din timp acest proces

trebuie bine structurat astfel încât să poată atinge toate obiectivele propuse12.

A conduce un proces de informatizare presupune preocupare pentru

procurarea de materiale şi programe informatice. Dacă pentru partea de procurare

de materiale este vorba de alegerea unei arhitecturi tehnice cară să cuprindă

alegerea calculatoarelor, configurarea lor şi punerea în funcŃiune, pentru

programele informatice sunt posibile mai multe variante între care prezentăm

următoarele:

- conversia aplicaŃiilor existente: caz în care avem de-a face cu întreŃinere

evolutivă a sistemului informatic deja existent în entitate şi pentru care

conducerea operativă preferă să pună în valoare investiŃiile existente, de multe ori

destul de scumpe, neamortizate şi înzestrate cu programe informatice încă utile;

- procurarea de noi aplicaŃii: analizând şi verificând calitatea şi utilitatea

programelor informatice se constată necesitatea înlocuirii acestora printr-o

achiziŃie nouă de pe o piaŃă specifică;

- dezvoltarea sau crearea de noi programe informatice în cadrul entităŃii:

departamentul de resort informatic din entitate constată necesitatea dezvoltării de

noi programe informatice cară să corespundă exigenŃelor beneficiarilor.

Nu este exclusă combinarea acestor variante prezentate mai sus.

9 Alain Martel, Le développement de systèmes organisationnels informatisés, pag.1010 Pierre Lhermitte, Comment conduire un projet informatique, pag. 111 Yves Lasfargue, Travailler dans l’informatique, pag. 4512 Christian Tessier, La pratique des méthodes en informatique de gestion, prelucrare, pag. 46-58

Procesul de

informatizare



33

Care sunt variantele procesului de informatizare la nivelul programelor

informatice ? (vezi pag. 32)

Oricare ar fi scenariul pentru realizarea întregului proces de informatizare,

anumite sarcini specifice trebuie parcurse:

- definirea şi urmărirea demersului declarat; respectiv descrierea etapelor

întregului parcurs al procesului de informatizare.

- fiecare proiect presupune un nou program informatic de aplicare. El ar

putea în esenŃă să reprezinte totul pentru demersul respectiv, în realitate demersul

înglobează programul informatic de aplicare;- concepŃia unui sistem de informaŃii respectiv definirea procedurilor

privind memorizarea, prelucrarea informaŃiilor şi stabilirea graficului de circulaŃie

a informaŃiilor;

- concepŃia unui sistem informatic, respectiv stabilirea a tot ceea ce trebuie

automatizat în cadrul sistemului de informaŃii în baza unor analize complexe şi a

unor soluŃii pertinente;

- realizarea unui sistem informatic respectiv producerea unui programinformatic.

Întreg procesul de informatizare conduce la participarea unui număr mare

de persoane cu responsabilităŃi şi preocupări diferite. ParticipanŃii la aceste lucrări

pot fi grupaŃi în trei categorii:

- gestionarii respectiv persoanele care utilizează aplicaŃiile informatice;

- tehnicienii în informatică, respectiv inginerii de sistem sau de reŃea a

căror preocupare este de a face să funcŃioneze sistemul informatic;

- informaticienii a căror preocupare o reprezintă tehnologiile informaŃiei.

Gestionarii, au câteva roluri importante în relaŃia lor cu informaticienii:

- utilizatorul final foloseşte tehnologiile pentru a exersa propria profesie;

- lansează noile aplicaŃii în proiecte noi pe care le susŃin până la finalizare;

- sunt parteneri cu informaticienii în conceperea sistemelor de informaŃii;

- sunt clienŃi ai noilor produse informatice, controlând în acelaşi timp

prestaŃiile furnizorilor de produse informatice;

- lansează comenzile de investiŃii noi pentru reabilitarea tehnologică a

sistemelor informatice cu uzură fizică sau morală;



34

- mobilizează tehnologiile informaŃiei pentru realizarea obiectivelor

strategice ale entităŃilor;

- facilitează cooperarea cu informaticienii în scopul asamblării şi utilizării

tehnologiilor moderne.

Informatizarea nu înseamnă pur şi simplu introducerea informaticii într-oentitate.

Obiectivul fundamental este acela, de a face să funcŃioneze sistemul de

informaŃii astfel încât să fie util şi eficient şi să permită luarea unor decizii de

către toŃi actorii implicaŃi în procesul decizional.

Dezvoltarea oricărui sistem informatic trebuie făcută astfel încât să asigure

obiectivele privind: productivitatea, calitatea şi rentabilitatea.

În ceea ce priveşte productivitatea aceasta presupune realizarea uneiadaptări adecvate între mijloacele disponibile şi lucrările de executat.

Productivitatea este legată de următoarele:

- stabilirea unei direcŃii de informatizare şi a priorităŃilor activităŃii de

bază;

- eficacitatea proiectului de informatizare;

- planificarea şi urmărirea performanŃelor;

- utilizarea corespunzătoare a tehnologiei informatice.

Calitatea unui proces de informatizare este estimată în funcŃie de

satisfacŃia realizată. Aceasta se obŃine prin:

- identificarea exactă şi documentarea corectă a problemei adoptate;

- conformitatea realizărilor în funcŃie de nevoile exprimate iar de aici

satisfacŃia utilizatorului;

- adaptabilitate la modificările ulterioare;

- fiabilitatea sistemului şi de aici calitatea lucrărilor de informatizare.

Rentabilitatea se manifestă prin existenŃa a doi indicatori semnificativi:

- obŃinerea unui profit în favoarea entităŃii;

- evitarea unei pierderi financiare prin încadrarea cheltuielilor de

informatizare în limitele costurilor fixe.

Care sunt obiectivele ce trebuie asigurate în dezvoltarea oricărui sistem

informatic? (vezi pag. 34)



35

Complexitate şi dificultăŃi ale procesului de informatizare

Procesul de informatizare a unei entităŃi este mai mult sau mai puŃin lent,

complex şi costisitor în funcŃie de mărimea şi dimensiunea activităŃilor supuse

acestui proces:

- dificultăŃile de ordin tehnic legate de practica informatică sunt legate decomplexitatea operaŃiunilor de realizare a programelor informatice. La aceasta se

adaugă obstacolele neprevăzute ce pot să apară în orice moment al derulării

procesului de informatizare;

- dificultăŃile legate de introducerea noutăŃile tehnologice aflate mereu în

creştere. Această creştere permanentă din punct de vedere tehnologic impune şi un

progres paralel de formare a resurselor umane pentru a face faŃă ritmului şi a

stăpâni aceşti factori de natură tehnologică.- toate aplicaŃiile informatice au o existenŃă strâns legată de resursele

umane şi structura entităŃii. Adesea diversitatea problemelor decid dimensiunea

aplicaŃiilor informatice, de unde multitudinea aspectelor şi problemelor de

rezolvat;

- entităŃile au nevoie de multe decizii în numeroase domenii.

Informatizarea face ca soluŃiile să fie multiple şi acestea luate de mai multe

persoane, uneori grupuri sau chiar alte entităŃi. Omogenizarea acestor decizii este

imperativă pentru reuşita în gestiune.

- dificultăŃile pot să apară şi în funcŃie de utilizarea unor sisteme

informatice neadecvate nevoilor entităŃii sau de lipsa de formare corespunzătoare

a resurselor umane;

- lipsa raŃionalizării procesului de informatizare marcată prin absenŃa unor

regulamente sau norme de utilizare a sistemelor informatice poate conduce de

asemenea la unele dificultăŃi ale procesului de informatizare.

5.3. Informatica centralizată

La sfârşitul anilor şaizeci dezvoltarea informaticii şi introducerea

aplicaŃiilor informatice în mediul economico-social a început să capete dimensiuni

importante. De aici, nevoia de a organiza noile sisteme informatice. În literatura

de specialitate a acestor începuturi remarcăm lucrarea „structura şi dinamica

organizaŃiilor” autor H. Mintzberg apărută în FranŃa în anul 1982, considerată de

referinŃă în domeniu în ce priveşte aranjarea structurală a întreprinderii industriale

în vederea introducerii şi organizării serviciilor informatice (Fig. 5.1). Autorul



36

reprezintă într-o manieră clasică structura întreprinderii, în care nivelurile

ierarhice sunt cele din organigramă, şi anume:

- nivelul strategic superior , ce regrupează conducerea supremă a

întreprinderii, cea care asigură interesele proprietarilor şi de regulă reprezintă

interesele întreprinderii la exterior;- centrul operaŃional , sau locul unde se produce direct valoarea adăugată;

- linia ierarhică, reprezentată de conducerea executivă, cea care face

legătura dintre nivelul strategic superior şi centrul operaŃional. Aici se dau

dispoziŃii de execuŃie şi se realizează controlul realizării lor;

- serviciile operativ-curente, ce asigură funcŃionarea întreprinderii;

- serviciile auxiliare, ce asigură suportul logistic al întreprinderii.

Fig. 5.1. Aranjarea structurală a întreprinderii industriale

Sursa: H. Mintzberg, Structure et dynamique des organisation, Paris 1982

Informatica şi apoi sistemul informatic, capătă dimensiune şi un prim loc

în cadrul serviciilor de tehnostructură, respectiv între serviciile operativ-curente.

De precizat că tehnostructura are din punct de vedere global o importanŃă şi o

greutate destul de mare într-o structură centralizată de acest tip. De asemenea,

oricare dintre componentele tehnostructurii au funcŃii precise şi cu greutate la

nivelul întregului sistem. Întreprinderile astfel organizare erau întreprinderi mari,

ce funcŃionau destul de simplu şi într-un mediu economic de regulă stabil. Înastfel de întreprinderi, informatica centralizată se dezvoltă destul de puternic.

Nivelul strategicsuperior

Liniaierarhică

Centrul operaŃional

Niveluriierarhice



37

Care sunt nivelurile ierarhice ce pot fi informatizate într-o întreprindere?

(vezi pag. 36)

Analiza în detaliu a istoriei informaticii respectiv a sistemelor informatice

dezvoltate în întreprinderi demonstrează existenŃa pe parcurs a mai multor forme

de subordonare a acestor structuri conducerii generale a entităŃilor respective.

Între aceste forme de subordonare a sistemelor informatice enumerăm pe cele

semnificativ întâlnite:

- subordonarea la nivelul unor servicii;

- subordonarea la nivelul unor structuri precum secŃii, ateliere, fabrici,etc.;

- subordonarea la nivelul unei structuri care utilizează mai mult sistemul

informatic;

- subordonarea la nivelul unei structuri dependente de direcŃia generală;

- subordonarea la nivelul unei structuri direcŃiei generale;

- lipsa unei structuri informatice în cadrul entităŃii, respectiv

externalizarea acestor servicii.Statisticile mai vechi ca de altfel şi cele recente demonstrează tendinŃa

direcŃiilor generale a întreprinderilor de a subordona serviciile informatice ca una

din preocupările de bază ale acestora pentru a deŃine informaŃii utile deciziilor

operativ-curente şi strategice de care depinde soarta oricărei întreprinderi

considerându-le în acelaşi timp poziŃia şi puterea.

Practica demonstrează că serviciile informatice bine organizate permit

atingerea unor componente tehnice ridicate. Specializarea informaticienilor

conduce la creşterea productivităŃii şi a pertinenŃei soluŃiilor. Nu trebuie exagerat

în diviziunea muncii în cadrul serviciilor informatice. Prea multă diviziune a

muncii poate reduce productivitatea prin reducerea timpului de muncă direct

productiv.

În lucrarea sa „La Gestion de l’informatique”, Jean-Louis Peancelle

prezintă un model de organigramă pentru sistemul de informaŃii al unei mari

întreprinderi folosit şi de întreprinderile mici şi mijlocii. Acest model de

organigramă reprezintă în acelaşi timp macheta de implementare a sistemului

informatic al întreprinderii (Fig. 5.2).



38

Serviciul informatic al oricărei entităŃi se află permanent în legătură directă

cu mediul intern şi extern.

La intern, este nevoie să se cunoască toate nevoile utilizatorilor, aceasta

presupune existenŃa unor studii pentru a urmări partea de exploatare a aplicaŃiilor

implicit de a acŃiona la nevoie.La extern, serviciul de informatică se află în contact permanent cu

furnizorii de servicii de întreŃinere pentru a urmări evoluŃia sistemului a oferi

soluŃii în caz de nevoie şi al face să funcŃioneze fără avarii.

Coordonarea acestor operaŃiuni se realizează printr-o foarte bună implicare

a celor ce administrează sistemul informatic, respectiv informaticienii. Ei trebuie

să secŃioneze astfel încât să aibă succes utilizând:

- metode de lucru standardizate;

- prin crearea unor grupuri de legătură ce se pot constitui oricând şi

oriunde sar afla pentru a rezolva problemele de internă sau externă;

- prin responsabilităŃi individuale date unor persoane specializate care sunt

nominalizate să intervină itinerant şi să rezolve probleme ce intră în competenŃa

lor, de natură informatică bineînŃeles.

Fig. 5.2. Structura unei direcŃii informatice pentru o mare întreprindere

Sursa: Jean-Louis Pancelle, La gestion de l’informatique, Pag.43 (prelucrare)

DIRECTOR Sistem de InformaŃii

Secretariat

AdministraŃie de reŃea Exploatare Proiecte şi studii

- plan informatic- administraŃie de date- control calitate- audit- evaluare programe

informatice- telefon-fax- curier - buget şi facturare- formare şi gestiune personal

- comunicare internă

- supervizaretehnologică

- achiziŃii- contracte- sisteme

- reŃele- SITE 1- SITE 2- SITE 3

- SITE N

- standarde- norme,

regulamente- studii 1- studii 2

- studii 3

- studii N

Serviciul

informatic



39

5.4. Serviciile informatice externe şi asistenŃa de specialitate

Exploatarea unor servicii din structura sistemelor informatice ale entităŃilor

poate fi externalizată. Nivelurile de încredinŃare a acestor servicii unor societăŃi

din exteriorul entităŃilor pot fi următoarele13:

- informatica centralizată;- microcalculatoarele;

- asistarea utilizatorilor;

- asistarea şi întreŃinerea reŃelelor interne;

- asistarea site-ului Web.

În ultimii ani societăŃile specializate în întreŃinere şi exploatare informatică

s-au înmulŃit considerabil. Prin diverse metode de promovare a acestor tipuri de

servicii conducătorii entităŃilor sunt invitaŃi să accepte astfel de oferte. În funcŃiede anumite considerente de ordin tehnic, economic şi strategic, întreprinderile pot

accepta astfel de oferte nu însă fără să le analizeze şi din punct de vedere al

calităŃii serviciilor, nivelul costurilor, securitatea informaŃiilor şi realizarea în timp

util a aplicaŃiilor. Elementul determinant în lucrarea unor astfel de decizii rămâne

programul strategic al entităŃii.

Unele dificultăŃi pot fi întâlnite atunci când se ia o decizie de a externaliza

serviciile informatice:

- nu întotdeauna prestaŃiile realizate de firmele de service informatic sunt

de cea mai bună calitate astfel încât să satisfacă în totalitate beneficiarul;

- adesea se stabileşte o interdependenŃă ce devine dificilă între prestator şi

beneficiar.

Costurile sunt de regulă mai mari în cazul externalizării serviciilor

informatice decât atunci când aceste servicii sunt asigurate de întreprindere.

Externalizarea serviciilor informatice se poate face cu succes în cazul în

care:

- ambiguităŃile sunt eliminate prin deservirea clară şi precisă în contractele

încheiate a obligaŃiilor părŃilor. AdiŃionalele la contract pot conduce la costuri

ridicate, interpretări de o parte sau alta uneori chiar conflicte;

- în entitatea beneficiară există un serviciu internă informatic pentru a

controla şi recepŃiona calitatea serviciilor oferite de prestator;

- există o fişă anexă la contractul părŃilor cu toŃi indicatorii de realizat din

punct de vedere cantitativ şi calitativ;

13 Jean Louis Peaucelle, Systèmes d’Information, pag.108-115



40

- informaticienii rămaşi disponibili prin decizia întreprinderii de

externalizare a serviciilor informatice sunt preluaŃi de către firmele de service

pentru informatică, câştigătoare a contractelor de prestaŃii.

În orice caz, după programul strategic al entităŃii beneficiare de servicii

informatice ca factor determinant în luarea deciziilor de acest fel, următorul factor important este costul operaŃiunilor de externalizare. Statisticile arată faptul că

întreprinderile ce au externalizat serviciile informatice nu au de regulă economi la

costuri faŃă de cele ce au păstrat gestiunea internă informatică.

Care sunt nivelurile de încredinŃare ale serviciilor informatice în cazul

externalizării acestora? (vezi pag. 39)

5.5. Auditul informatic

Conducătorul oricărei întreprinderi, în dorinŃa de a se informa obiectiv,

pentru a examina situaŃiile financiare şi costurile, procedează la acordarea unor

misiuni de audit unor specialişti în domeniu. Auditorii pot realiza în paralel sau înmod special, odată cu examinarea fiabilităŃii contabilităŃii modul de informatizare

a contabilităŃii14. Este posibil să se constate o slabă cantitate a aplicaŃiilor

informatice şi de aici o influenŃă negativă în sensul înregistrării unor rezultate

eronate în contabilitate. Despre aplicaŃiile informatice, auditorii se documentează

la informaticienii entităŃii.

Diferite teme de audit pot fi abordate de auditorul informatic. Între aceste

teme am reŃinut pe cele semnificative:

- exploatarea sistemului informatic;

- securitatea globală a centrului informatic;

- securitatea globală a centrului informatic;

- utilitatea şi calitatea aplicaŃiilor informatice;

- auditul proiectelor majore;

- auditul asupra gestiunii informaticii, respectiv al procedurilor de

gestiune şi aplicaŃiilor mai riguroase.

14 Jean Louis Peaucelle, Systémes d’Information, preluare adaptată, pag.133-135



41

Teme de audit informatic

Teme deaudit

Puncteexaminate

Criterii de analiză Exemple depropuneri

Exploatare MetodeMaterialestructură

EficienŃăCalitateTimp de răspuns

InstrumenteinformatizateReînnoireConcentrare decentre

Securitate Proceduri desecuritate

Nivele desecuritate

probabilităŃi deincident

ParolăAnti-virusCriptare

AplicaŃii CalitateMijloaceUzurăSatisfacŃie

Timp de răspunsEroriCostCâştig

Opinii

SecurizareCreştere decapacitateServicii informatice

ComplementExtensieProiecte Mijloace

AlunecăriJustificare

AvansareMetode deestimareRentabilitate

Instrumente deestimarePrototipuri

Gestiuneainformaticii

PersonalProceduriMetode

CompetenŃeTablou de bordProces decizional

FormareFormalizarePlanificare şi control

Sursa: J.L. Peaucelle, Systémes d’Information, pag.134

Toate informaŃiile oferite în urma auditului informatic sunt analizate şi

judecate de echipa managerială coordonată de conducătorul întreprinderii.

Deciziile luate permit în continuare o funcŃionare corectă a întreprinderii.


1. Gabriel Cucui, Informatică Economică, Editura Bibliotheca, 2009, pag. 35-62

2. Marie-France Barthet, Logiciels interactifs et ergonomie - modèleset méthodes de conception, Dunod, Paris, 1988, pag. 246-250

3. Philippe Breton, Histoire de l’informatique, Edition La Découverte,Paris, 1987, pag. 87

4. Jean Lous Peaucelle, Systèmes d´Information, Edition Economica,Paris, 1999, pag. 133-135

5. Louis Rigaud, La mise en place des systèmes de l’information,Dunod, Paris, 1982, pag. 131-135

6. Christian Tessier, La pratique des méthodes en informatique de gestion, Les Editions d’Organisation, Paris, 1995, pag. 46-58



42

MODUL III

STRUCTURI HARDWARE


Cuprins

UI 6. GeneralităŃi privind sistemele de calcul

= 2 ore UI 7. Microprocesorul

= 2 ore UI 8. Memoria internă

= 2 ore UI 9. Dispozitive de memorie externă

= 2 ore UI 10. Echipamente periferice

= 2 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinŃe despre istoricul,operaŃiile şi structura sistemelor de calcul.

Obiective operaŃionale: Însuşirea de cunoştinŃe privindarhitectura unui sistem de calcul, operaŃiile executate de un calculator,istoricul dispozitivelor de calculat precum şi elemente structurale actuale:microprocesor, memorie internă, dispozitive de memorie externă,echipamente periferice.



43

UNITATEA DE ÎNVĂłARE 6 GENERALITĂłI PRIVIND SISTEMELE DE CALCUL

6.1. Descrierea sistemelor de calcul

Toate sistemele de calcul reprezintă o combinaŃie între calculatorul propriu-zis şi echipamentele suport.

Arhitectura unui sistem de calcul defineşte ansamblul integrat de

componente funcŃionale privite ca un tot unitar şi având ca scop realizarea unor

funcŃii la un anumit nivel de performanŃă15.

Un sistem de calcul cuprinde în structura sa două categorii de componente:

- unitatea centrală (UC)

- echipamentele periferice

Unitatea centrală (UC) este formată din:

• unitatea de memorie internă (UM)

• unitatea centrală de prelucrare (UCP)

Unitatea centrală de prelucrare cuprinde în structură două componente:

unitate aritmetică şi logică (UAL)

unitate de comandă şi control (UCC)

Echipamentele periferice cuprind:• dispozitive de intrare (DP/I);

• dispozitive de ieşire (DP/O);

După introducerea datelor în memoria calculatorului (UM) prin

intermediul sistemului de intrare/ieşire (I/O) denumit interfaŃă se realizează

prelucrarea la nivelul unităŃii centrale de prelucrare (UCP) şi mai departe

rezultatele se stochează în memoria de lucru (UM).

Altfel spus, aceste dispozitive realizează în cadrul operaŃii de intrare –

ieşire şi stocare. Ele sunt cuplate cu calculatorul în două moduri:

- online, atunci când operaŃiile menŃionate sunt efectuate sincron cu

funcŃionarea unităŃii centrale (UC)

- offline, atunci când operaŃiile se execută asincron, independent de

funcŃionarea unităŃii centrale (UC)

Din ce este alcătuită unitatea centrală de prelucrare? (vezi pag. 43)

15 Silvia Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare, pag.19

Structura unuisistem de calcul



44

Fig. 6.1. Arhitectura unui sistem de calcul

Sursa: S. Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare (pag.19)

Structura generală a unui sistem de calcul este de cele mai multe ori

asimilată cu structura unui calculator electronic.

Un calculator electronic se defineşte ca un ansamblu de circuite electronice

destinat prelucrării automate a informaŃiilor cu ajutorul unor programe instalate.

Mai mult decât atât, calculatorul reprezintă un mijloc al informaticii

utilizat atât pentru prelucrarea rapidă a informaŃiei cât şi pentru gestionarea

informaŃiei provenite din diverse surse.

Pentru îndeplinirea funcŃiei de mijloc, calculatorul execută numeroase

operaŃii care pot fi grupate în tipuri de operaŃii după cum urmează.

OperaŃiile de intrare reprezintă acele operaŃii prin care informaŃia este

introdusă în calculator spre a fi memorată în vederea unei prelucrări ulterioare.

NoŃiunile de „introducere” şi „memorare” nu sunt echivalente deoarece

introducerea informaŃiei se face în forma existentă în sursă, iar memorarea

informaŃiei se face în formă binară adică sub formă de şiruri de biŃi.

ModalităŃi prin care se efectuează operaŃiile de intrare:

- introducere manuală folosind echipamente periferice de intrare şi o

interfaŃă vizuală afişată pe un monitor;

- introducere prin copiere de pe un suport de memorare specific

calculatoarelor;

- recepŃie de informaŃii prin reŃeaua de calculatoare ca urmare a unei

transmisii;- preluarea rezultatelor unor prelucrări anterioare.

UM

UAL UCC

UCP

UC I N T E R F A ł Ă (

I / O )

MEMORIAEXTERNĂ

Tipuri deoperaŃii



45

Indiferent de modalitatea prin care se efectuează operaŃiile de intrare,

trebuie avute în vedere şi riscurile ca informaŃiile intrate să nu fie corecte.

OperaŃiile de intrare reprezintă sursa unică de informaŃii pentru calculator în

vederea prelucrărilor, motiv pentru care corectitudinea rezultatelor depinde şi de

corectitudinea intrărilor.OperaŃiile de prelucrare constau dintr-un ansamblu de calcule aritmetice

şi validări logice executate de către anumite componente ale calculatorului

(exemplu: Microprocesor ) asupra unor informaŃii intrate în vederea obŃinerii de

rezultate.

Prelucrările sunt dirijate logic cu ajutorul unor programe scrise expres sau

cu ajutorul unor sisteme de gestionare a informaŃiei intrate.

Toate prelucrările se execută numai la comanda unui operator uman, fiecu execuŃie imediată, fie cu execuŃie planificată.

Riscurile prelucrării sunt determinate fie de o programare eronată, fie de o

utilizare necorespunzătoare. De aceea se recomandă programe autorizate şi

utilizatori bine instruiŃi.

OperaŃiile de ieşire sunt operaŃiile prin care calculatorul dă o formă

vizuală rezultatelor prelucrărilor pentru a facilita perceperea lor de către

beneficiarul uman spre a-i servi în luarea unor decizii.

Forma vizuală include decodificarea din sistem binar şi aşezarea

rezultatelor împreună cu texte explicative şi informaŃii sursă corespunzătoare fie

în pagină pentru imprimantă, fie în ferestre pentru monitor. Cele două dispozitive

menŃionate genetic (imprimantă şi monitor) reprezintă principalele echipamente

periferice de ieşire de care calculatorul face uz necondiŃionat în cadrul operaŃiilor

de ieşire.

Unele operaŃii de ieşire sunt prevăzute prin program la finalul

prelucrărilor, altele se execută separat la comanda unui operator uman.

Riscurile la ieşire nu se referă la pierderi de informaŃii sau rezultate greşite

ci doar la o afişare eronată a rezultatelor obŃinute corect din cauza configurării

necorespunzătoare a echipamentelor periferice.

OperaŃiile de memorare sunt procesele de depozitare a informaŃiilor

intrate sau a rezultatelor prelucrărilor pe suporturi de memorare specifice, în

vederea constituirii de surse de informaŃii în formă binar necesare celorlalte tipuri

de operaŃii.



46

Memorarea informaŃiilor se poate face fie temporar , fie pe termen

nedeterminat . Atunci când informaŃia este memorată temporar, aceasta va fi

ştearsă automat la finalul proceselor de prelucrare care o utilizează.

Pentru reutilizarea informaŃiei memorate şi în alte procese de prelucrare

este necesară memorarea ei pe termen nedeterminat şi anume până la ştergereaacesteia de către un operator uman. Memorarea informaŃiei pe termen

nedeterminat se mai numeşte şi stocarea informaŃiei.

În cadrul operaŃiilor de memorare a informaŃiei se disting trei mari

subtipuri de operaŃii:

- operaŃii de adăugare de informaŃii noi;

- operaŃii de modificare a informaŃiei deja memorate;

- operaŃii de ştergere a unei părŃi din informaŃia memorată din motive deinutilitate sau eroare;

- operaŃii de ignorare a informaŃiei primite spre memorare dacă aceasta nu

prezintă interes.

Riscurile operaŃiilor de memorare se referă la posibilitatea pierderii

informaŃiei înainte ca aceasta să fie prelucrată sau înainte să devină inutilă.

Cauzele principale ale acestor pierderi sunt:

- utilizarea neatentă, necalificată sau neautorizată a programelor;

- un management inferior al suporturilor de memorare care poate duce la

negăsirea informaŃiei memorate;

- deteriorarea fizică a suportului de memorare

Dacă primele două cauze Ńin de pregătirea operaŃiilor, ultima apare absolut

întâmplător şi neprevăzut. Asigurarea din punctul de vedere a informaŃiei

memorate în acest caz o reprezintă copiile de siguranŃă efectuate cu regularitate

pe alte suporturi de memorare.

OperaŃiile de transmisie sunt acele operaŃii care se efectuează în vederea

transferului de informaŃii între calculatoare, indiferent de distanŃa dintre acestea.

NoŃiunea de distanŃă are o accepŃiune fizică (distanŃa în spaŃiu), dar mai

ales o accepŃiune NETWARE (numărul de noduri de reŃea între calculatoare).

Transmisia de informaŃii între calculatoare se realizează prin reŃelele de

calculatoare cu diverse topologii, prin diverse protocoale de comunicare, fie la

nivel local (exemplu: Local Area Network), fie între reŃele (exemple: Intranet,

Internet).



47

Rolul transmisiei de informaŃii constă în faptul că factorul decizional se

află adesea departe de locul în care informaŃia este memorată şi/sau prelucrată.

Prin faptul că acesta beneficiază rapid de informaŃia transmisă, se câştigă timp

considerabil în luarea deciziei.

Cel mai mare grad de risc se întâlneşte în cazul operaŃiilor de transmisie.În acest caz informaŃia poate fi interceptată prin diverse trucuri de reŃele aplicate

uşor împotriva necunoscătorilor domeniului. Dacă informaŃia interceptată este

confidenŃială atunci apare riscul deteriorării activităŃii. Ca asigurare în acest sens,

se dezvoltă continuu metode de transmisie securizată sau criptată a informaŃiei.

Pentru o mai bună înŃelegere a operaŃiilor pe care un calculator le poate

executa, precum şi succesiunea şi rolul acestora, am întocmit următoarea schemă:

Fig. 6.2. Succesiunea operaŃiilor executate de un calculator

Se observă rolul central al operaŃiilor de memorare, prin care se decide

automat sau manual fie ignorarea informaŃiei primite, fie trimiterea acesteia spre

stocare sau prelucrare.

Care sunt cele 5 tipuri de operaŃii executate de un calculator? (vezi pag. 44-47)

În ce tip de operaŃie se încadrează scanarea documentelor şi fotografiilor?

(vezi pag. 44-47)

surse primarede informaŃii

OperaŃii de intrare

informaŃiiINTRATE

OperaŃii de memorare informaŃiiSTOCATE

OperaŃii de transmisie

informaŃiimemorate temporar

OperaŃii de prelucrare

informaŃiiREZULTATE

OperaŃii de ieşire

informaŃii IEŞITE(afişate sau listate)

informaŃii TRANSMISE

informaŃii DE RECEPłIONAT

acord de transmise

acord desalvare



48

Ce tip de operaŃie se execută prin afişarea rezultatelor unor prelucrări?

(vezi pag. 44-47)

Care sunt operaŃiile cu cel mai mare grad de risc? (vezi pag. 47)

Cum pot fi prevenite riscurile operaŃiilor de memorare? (vezi pag. 46)

Calculatorul deŃine rolul esenŃial în cadrul unui sistem de calcul. Acesta

prelucrează două categorii de informaŃii: date şi programe.Dacă în calculator datele au reprezentări simbolice, programele sunt

elementele care asigură flexibilitate calculatoarelor.

Orice program informatic reprezintă o listă de instrucŃiuni scrisă într-un

limbaj de programare.

Datele şi programele se stochează în memoria calculatorului unde se

păstrează şi sunt disponibile o perioadă de timp bine determinată pentru a putea fi

utilizate în orice situaŃie.O componentă importantă, am putea spune esenŃiale pentru un sistem de

prelucrare automată a datelor, este reprezentată de operatorii umani, împărŃiŃi în

două categorii: utilizatori informaticieni. La rândul lor informaticienii, specialişti

în informatică practică o serie de meserii specifice cum ar fi: programatori,

analişti de sistem, ingineri de sistem, administratori de reŃea şi personal de operare

6.2. Istoricul dispozitivelor de calculat

Se consideră că primul dispozitiv eficient de calcul creat de om a fost

abacul , construit în jurul anului 2000 î.Hr.

Cu ajutorul abacului se puteau efectua cele patru operaŃii aritmetice la o

viteză de lucru egală cu cea a unui calculator de buzunar.

În timp maşinile de calcul au evoluat, acestea fiind încadrate în şase

generaŃii:

- generaŃia 0 – maşinile mecanice şi electromecanice de calculat;

- generaŃia 1 – calculatoarele cu tuburi electronice;

- generaŃia 2 – calculatoare cu tranzistori;

GeneraŃii de

maşini de calcul



49

- generaŃia 3 – calculatoare cu circuite integrate;

- generaŃia 4 – PC-urile cu microprocesoare;

- generaŃia 5 – calculatoare cu arhitecturi paralele.

Maşinile mecanice şi electromecanice de calculat GeneraŃia acestor maşini de calcul acoperă o perioadă destul de mare de

circa 350 de ani, de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi până în anul 1940.

Debutul a fost cu maşinile mecanice de calculat în secolele XVI – XVIII.

La începutul secolului XIX francezul Joseph Jaquard a iniŃiat construcŃia a

două maşini mecanice numite diferenŃială şi analitică, preluând ideea

matematicianului Charles Babbage care a adus un progres semnificativ în tehnica

de calcul, fiind considerat astăzi părintele calculatoarelor moderne.În anul 1934 se inaugurează o nouă eră prin construirea de către Konrad

Zuse a primului calculator utilitar electromecanic.

În anul 1944 se termină construcŃia calculatorului programabil Mark I,

având la bază teoria Babbage. Această maşină de calcul avea o memorie de 72

cuvinte a 23 biŃi şi efectua o adunare în 0,3 secunde, respectiv o multiplicare în 6

secunde.

Calculatoarele cu tuburi electronice

Denumită şi era electronică perioada se întinde între anii 1945 – 1958.

Primul calculator electronic este considerat ENIAC (Electronic Numerical

Integrator and calculator) realizat de Atanasoff şi Berry la Iowa State College în

anul 1940.

În anul 1949 John von Newmann realizează o îmbunătăŃire a arhitecturii

ENIAC prin apariŃia primului calculator cu program memorat EDVAC (Electronic

Discret Variable Calculator).

În perioada 1953 – 1958 IBM realizează seria de calculatoare comerciale

model 700 cu care se instalează în poziŃia dominantă între constructorii de

calculatoare.

Calculatoare cu tranzistori

Primul calculator cu tranzistori a fost realizat în 1955 (Tx-o).

Concernul IBM reuşeşte construcŃia primului calculator cu tranzistori prin

transferarea modelului 709 în 7090 şi totodată realizează şi primul calculator de

buzunar, numit 1401.



50

Calculatoare cu circuite integrate

Este denumită şi etapa minicalculatoarelor. Primul minicalculator construit

a fost în anul 1966, PDP 11 în 1969 şi VAX în 1980.

La sfârşitul anilor 1970 IBM lansează cu succes unităŃile de floppy-disk,

casele de marcat computerizate şi maşinile automate de numărat bancnote.În aceeaşi perioadă apare primul calculator ştiinŃific TIASC.

Microprocesoarele – generaŃia 4

Descoperirea microprocesorului poate fi comparată, ca efecte la scara

istoriei, cu invenŃia tiparului sau utilizarea forŃei aburului.

Primul microprocesor pe 4 biŃi denumit INTEL 4004 a fost realizat de Intel

Corporation în anul 1971. Acesta avea destinaŃia de a realiza baza unui calculator

de birou integrând circa 2300 tranzistori.Un an mai târziu se realizează produsul Intel 8008, un microprocesor pe 8

biŃi cu destinaŃie pentru controlul unor terminale. În 1975 Ed Roberts, proprietarul

companiei MITS din Albequerque realizează primul calculator personal Altair

8800.

În scurt timp apar pe piaŃă microprocesoare pe 16 şi 32 biŃi. Toare aceste

microprocesoare menŃionate aveau arhitecturi CISC (Complex Instruction Set

Computer – Calculator cu un set redus de instrucŃiuni). PerformanŃele acestui

microprocesor au permis realizarea maşinii de calcul de 64 biŃi Alpha fabricată de

DEC.

Procesoarele paralele – generaŃia 5

Primul procesor paralel comercial a fost modelul Staran comercializat sub

numele de ASPRO. În acelaşi timp, NASA realizează un procesor paralel denumit

MPP. ApariŃia transputerului a generat o concurenŃă cu circuitele DSP Texas

Instruments. Intel construieşte pe rând multiprocesorul de reŃea cu maxim 128

procesoare şi procesorul sistalic denumit Warp, respectiv maşina Paragon ce

continuă facilităŃile de comunicaŃie ale procesorului Warp cu puterea de calcul a

lui i860.

Cărei generaŃii aparŃin calculatoarele PC cu microprocesoare? (vezi pag. 48-49)



51


MICROPROCESORUL

7.1. Componentele constructive

ApariŃia microprocesoarelor a generat o schimbare radicală a concepŃieiconstructive a calculatoarelor, determinând trecerea spre o nouă generaŃie

evolutivă.

Microprocesorul reprezintă componenta ce stă la baza funcŃionării

sistemului ce stă la baza funcŃionării sistemului de calcul, executând sau

controlând toate procesele desfăşurate în cadrul acestuia.

Prefixul de micro provine de provine de dimensiuni mici ale acestuia, iar

denumirea de procesor provine de la faptul că îndeplineşte funcŃia de unitatecentrală de prelucrare în cadrul sistemului de calcul. În lucrările tehnice de

specialitate microprocesorul este notat prescurtat UCP sau CPU (Central

Processing Unit).

Microprocesoarele sunt componente care se produc în serie, separat de

celelalte componente, dar cu menŃiunea că matricea de pini conectori trebuie să

corespundă uneia dintre matricile de orificii ale unui socket de pe plăcile de bază.

Aşadar, microprocesorul se montează în socket-ul rezervat de pe placa de bază.

După fixare, se acoperă cu un radiator cu ventilator alimentat din placa de bază,

denumit uzual cooler sau CPU FAN.

Deşi de dimensiuni mici, microprocesorul este o structură foarte complexă:

este un circuit integrat programabil alcătuit din milioane de tranzistori. Aceasta

decodifică instrucŃiunile de program, solicită operanzii, execută operaŃii

aritmetico-logice şi transmite altor componente din sistem mesaje şi semnale de

control, sincronizând întreaga funcŃionare a sistemului de calcul.

În structura microprocesorului se identifică trei mari componente:

- Unitate de Comandă şi Control (UCC sau CCU)

- Unitate Aritmetico-Logică (UAL sau ALU)

- Registru intern (UM – unitate de memorie)

Unitatea de comandă şi control decodifică şi execută instrucŃiuni,

gestionează cererile de acces la memorie, controlează şi sincronizează

funcŃionarea tuturor componentelor din configuraŃie pe principiul întreruperilor.

Unitatea aritmetico-logică efectuează operaŃiile aritmetice şi validările

logice ce apar în desfăşurarea prelucrărilor cu scopul accelerării acestora.



52

Registrul intern reprezintă memoria proprie a microprocesorului, acesta

fiind capabil să memoreze temporar un şir de biŃi. Dimensiunea registrului a

evoluat de la 8 biŃi la primele microprocesoare, la 16, 32, 64 şi chiar 128 de biŃi la

microprocesoarele actuale.

Calculatoarele a căror unitate centrală este un microprocesor se mainumesc microcalculatoare sau, în limbaj uzual, calculatoare personale sau PC

(Personal Computers). Calculatoarele personale revoluŃionează utilizarea acestor

dispozitive, datorită a cel puŃin trei caracteristici:

- preŃul de cost scăzut , la un nivel al performanŃelor de calcul din ce în ce

mai ridicat, astfel încât ele pot fi cumpărate de către oricine, ca orice alt bun de

consum;

- accesibilitatea utilizării chiar şi de către nespecialişti, astfel încât

operarea cu PC-ul nu mai este apanajul exclusiv al unei caste de iniŃiaŃi;

- gabaritul redus, dimensiunile unui astfel de calculator permiŃând

instalarea sa la serviciu sau acasă, pe biroul de lucru. Mai mult, există versiuni

constructive comparabile ca mărime cu o servită sau cu o agendă, sau chiar şi mai

mici ( palm-top), care pot fi utilizate aşezate în palmă.

Prezentăm mai jos în Fig. 7.1 structura generală a unui PC conformă cu

modelul funcŃional general al unui calculator, numit şi arhitectura von Neumann.

Fig. 7.1. Structura generală a unui PC

Care este structura unui microprocesor? (vezi pag. 51-52)

Magistrala de date

Magistrala de adrese

UC

CPU MI

ME

FDHD

CD Periferice

T MI

MS Alte



53

7.2. Elemente de performanŃă

Considerăm necesar să evidenŃiem câteva elemente de performanŃă ale

unui microprocesor, ce determină calitatea performanŃei întregului calculator.

Sintetic aceste elemente de performanŃă sunt următoarele:

- viteza de lucru;- capacitatea de adresare a memoriei interne;

- setul de instrucŃiuni;

- tipul constructiv.

Vom analiza pe scurt caracteristicile acestor elemente de performanŃă.

Viteza de lucru

Viteza de lucru reprezintă volumul de instrucŃiuni-maşină pe care

microprocesorul le execută într-o secundă.Viteza de lucru este determinată de un parametru denumit frecvenŃa

ceasului intern. Astfel viteza de lucru a PC se măsoară în MHz (106 Hz).

Ceasul intern este un oscilator ce sincronizează prin impulsuri periodice

traficul de semnale electrice ce se derulează între circuitele elementare din

microprocesor. Sincronizarea este necesară pentru că semnalele electrice trebuie

aplicate simultan la intrare pentru a obŃine rezultate corecte la ieşire.

Dacă tacturile de sincronizare ale ceasului ar lipsi, acest lucru nu se va

întâmpla, deoarece fiecare din semnale trece – până să ajungă la intrarea

circuitului menŃionat – printr-un număr diferit de alte circuite, unde prelucrarea

lor implică de fiecare dată o anumită „întârziere”. Cum numărul de circuite prin

care trece fiecare semnal este de obicei diferit, rezultă că şi întârzierile lor vor fi

diferite, făcând imposibilă sincronizarea la intrarea circuitului următor.

De aceea ceasul intern se comportă ca o „poartă”, care prin „deschideri”

periodice permite trecerea semnalelor pentru prelucrare, eliminându-se astfel

posibilitatea apariŃiei unor desincronizări care ar altera corectitudinea logică a

rezultatelor. ExplicaŃia este evident intuitivă şi un electronist ar putea să o atace

propunând o argumentaŃie mai savantă. Pentru utilizatori însă rolul ceasului poate

fi interpretat în sensul celor arătate mai sus.

Un alt element care determină viteza de lucru a microprocesorului este

dimensiunea registrului intern şi a magistralei de date. Am arătat că informaŃiile

circulă între componente ale calculatorului (UC, memorii, unităŃi de I/E, etc.) pe o

anumită magistrală, iar microprocesorul (ca unitate centrală) posedă un registru,

destinat stocării datelor asupra cărora se efectuează prelucrări la un moment dat.

Elemente deperformanŃă

microprocesor



54

Rezultă că viteza de prelucrare depinde de „lărgimea” magistralei de transport şi

de „volumul” de stocare al registrelor. Pentru că ne referim la fluxuri de

informaŃii, aceste dimensiuni se măsoară în biŃi.

Un ultim element care influenŃează substanŃial viteza de lucru a

microprocesorului este prezenŃa memoriei cache. După cum deja ştim, UCtransferă în vederea prelucrării date din MI, locaŃie cu locaŃie. Durata fiecărui

transfer este o caracteristică a memoriei şi se numeşte timp de acces, fiind

dependentă de tehnologia constructivă utilizată.

Capacitatea de adresare a memoriei interne

Capacitatea de adresare a memoriei interne este o altă caracteristică

definitorie a unui microprocesor. Ea reprezintă adresa maximă până la care

microprocesorul poate regăsi datele şi programele stocate în memoria internă.Adresele se construiesc în registrul intern al microprocesorului şi se transmit prin

magistrala de date către memoria internă.

Capacitatea de adresare se calculează ca fiind numărul maxim de adrese ce

pot fi construite în registrul intern. Acesta este dependent de dimensiunea

registrului intern despre care am amintit mai sus.

Setul de instrucŃiuni

Setul de instrucŃiuni reprezintă ansamblul instrumentelor cu ajutorul cărora

microprocesorul execută operaŃii impuse de diverse programe asupra datelor.

În arhitecturile clasice de calculatoare, se consideră că sistemul este cu atât

mai performant, cu cât setul său de instrucŃiuni este mai bogat. Astfel de structuri

se numesc cu set complex de instrucŃiuni , sau cu arhitecturi CISC (Complet

Instruction Set Computing). Mai târziu, s-a constatat însă că numai o mică parte

din setul de instrucŃiuni este utilizată de către programe cu mare frecvenŃă. S-au

obŃinut astfel calculatoare cu set redus de instrucŃiuni , sau cu arhitecturi RISC

(Reduced Instruction Set Computing). Reducerea numărului de instrucŃiuni din set

nu duce, aşa cum am fi tentaŃi să credem, la diminuarea performanŃelor, ba chiar

dimpotrivă, sistemele RISC sunt deseori mai performante decât cele CISC. Nu

este scopul acestei lucrări să intrăm în detalii, aşa că nu vom mai spune decât că

între cele două arhitecturi are loc o competiŃie acerbă, învingătorul fiind departe

de a se contura. Totuşi, aşa cum s-a mai întâmplat şi în alte situaŃii, este posibil ca

în viitor soluŃia să fie un compromis între CISC şi RISC.

Lungimea cuvântului microprocesorului, mai precis dimensiunea şi

structura registrului de instrucŃiuni (IR) determină caracteristicile setului. În



55

general, acesta este împărŃit în mai multe câmpuri: codul operaŃiei, modul de

adresare, adrese operanzi.

Lungimea câmpului cod operaŃie determină câte combinaŃii binare

distincte pot fi asociate instrucŃiunilor, cu alte cuvinte numărul acestora. Spre

exemplu, un câmp de 8 biŃi suportă maxim 256 de coduri distincte pentruinstrucŃiuni.

Codurile din câmpul mod adresare desemnează modalitatea de calcul a

adreselor operanzilor implicaŃi în instrucŃiune. Fără a intra în detalii, să amintim

câteva dintre modurile de adresare mai frecvente: directă, indirectă, bazată, cu

registre, indexată ş.a.

Lungimea câmpului adrese operanzi determină de cele mai multe ori

dimensiunea spaŃiului de memorie adresabil de către instrucŃiune.În proiectarea setului de instrucŃiuni trebuie să se Ńină seama de necesitatea

asigurării compatibilităŃii software între generaŃiile succesive de microprocesoare.

S-ar putea astfel pierde la fiecare nouă apariŃie a unui microprocesor, un uriaş

volum de muncă intelectuală, pentru că vechile programe nu ar putea fi utilizate

decât după o prealabilă rescriere. Se impune deci ca setul de instrucŃiuni al unui

nou microprocesor să conŃină obligatoriu – ca un subset – instrucŃiunile

microprocesorului predecesor. În acest fel se asigură probabilitatea programelor ,

adică posibilitatea acestora de a fi rulate pe generaŃii succesive de

microprocesoare. În acest mod iau naştere şi familiile de microprocesoare, ai

căror membri pot fi programaŃi de aceeaşi manieră (utilizând un set comun de

instrucŃiuni de bază).

Nu întotdeauna însă instrucŃiunile de calcul satisfac pe deplin cerinŃele de

viteză ale unui microprocesor. Spre exemplu, înmulŃirea numerelor reale,

reprezentate intern într-un format binar numit virgulă flotantă (sau virgulă

mobilă), este o operaŃie mare consumatoare de timp, indiferent de ce algoritm de

calcul se utilizează.

În aceste situaŃii se recurge la circuite specializate, care execută numai o

anumită categorie de operaŃii şi pot fi (opŃional sau nu) ataşate microprocesorului.

Din această cauză, ele au fost numite coprocesoare matematice. Pentru versiunile

mai vechi, fiecare tip de microprocesor avea un dual al său – coprocesorul.

Ulterior, odată cu creşterea densităŃii de integrare a circuitelor integrate,

coprocesorul va fi inclus chiar în chip-ul microprocesorului, pentru creşterea

eficienŃei utilizării sale.



56

Tipul constructiv

Tipul constructiv reprezintă criteriul de apreciere al performanŃei unui

microprocesor. Pentru acest criteriu nu sunt cunoscute reguli pentru determinarea

performanŃei. De regulă, experienŃa utilizării microprocesoarelor poate conduce la

anumite concluzii în acest sens fie ele obiective sau subiective.Considerăm că nu este de prisos o trecere în revistă a principalelor tipuri

constructive de microprocesoare. Prezentăm mai jos parcursul variantelor

constructive.

Pe piaŃă s-au impus două mari familii arhitecturale de microprocesoare, ai

căror „părinŃi” sunt firmele producătoare Intel şi Motorola. Prin extensie, şi

calculatoarele personale sunt împărŃite în două: cele compatibile IBM, dotate cu

microprocesor Intel şi cele compatibile Macintosh (sau Apple Macintosh), dotatecu microprocesor Motorola.

Pe piaŃa europeană (şi implicit pe cea românească) supremaŃia este

deŃinută de către versiunile compatibile IBM, preferate de peste 95% din clienŃii

acestui important segment de piaŃă. ExplicaŃia nu constă în nivelul lor superior de

performanŃă, în comparaŃie cu PC-urile din familia Macintosh, ci în faptul că sunt

ceva mai ieftine, iar exigenŃa legilor de protecŃie intelectuală (copyright) – care

reglementează accesul la softul de aplicaŃii – este mai redusă. Utilizarea PC-urilor

din familia Macintosh este răspândită mai ales în SUA şi Canada. De aceea şi în

această lucrare – atunci când vom utiliza noŃiunea de PC sau vom analiza diferite

caracteristici ale acestuia, ne vom referi implicit la un membru al familiei IBM.

Microprocesorul poate lucra intern la frecvenŃe de ceas mai mari decât

frecvenŃa de lucru a magistralelor sale.

Care sunt elementele de performanŃă ale microprocesorului? (vezi pag. 53)

Care element de performanŃă al microprocesorului este influenŃat de frecvenŃa

ceasului intern? (vezi pag. 53-56)



57


MEMORIA INTERNĂ

Memoria poate fi unul dintre cei mai importanŃi factori ce determină

performanŃele PC-ului.Viteza de lucru a calculatorului este determinată de capacitatea de stocare

a informaŃiei, de calitatea memoriei disponibile în sistem şi de tehnologia folosită

pentru producerea memoriei.

Memoria internă este compusă dintr-un ansamblu de circuite integrate ce

au rolul de a stoca informaŃiile.

Logic privită memoria, reprezintă o succesiune de celule binare cu rolul de

a reŃine o cifră binară (0 sau 1). LocaŃia de memorie reprezintă cea mai mică zonă de memorie adresabilă,

constituită din opt celule binare consecutive. LocaŃia de memorie se identifică pe

baza unor adrese.

Capacitatea de stocare uzuală pentru PC-urile actuale este de 256, 512,

1024 MB şi chiar mai mult. Prin creşterea capacităŃii de stocare a memoriei de

lucru, calculatorul poate să lucreze mai rapid. OperaŃiunea de creştere a memoriei

interne se realizează printr-o tehnică relativ simplă şi la îndemâna oricăror

utilizatori.

Memoria internă este acea memorie care are rolul de a stoca informaŃiile

de configurare sau de a memora temporar informaŃiile aflate în curs de prelucrare

în cadrul unui sistem de calcul.

Componentele memoriei interne sunt următoarele:

- memoria ROM (Read Only Memory);

- memoria RAM (Random Acces Memory)

Memoria ROM (Read Only Memory) este acel subtip de memorie internă,

destinat numai citirii, având rolul de a stoca programe cu grad mare de

generalitate dar cu o frecvenŃă sporită de utilizare.

PrezenŃa acestei memorii în partea hardware a unui sistem de calcul

conferă viteză sporită şi siguranŃă în execuŃia programelor conŃinute, însă nu şi

flexibilitatea pentru acestea.

Variantele de memorie ROM cunoscute de-a lungul timpului arată o

evoluŃie a acestei memorii.

Memoria ROM



58

- PROM (Programmable ROM) – memorii al căror conŃinut se scrie după

preferinŃele utilizatorilor, însă ulterior nu se mai pot modifica sau şterge;

- EPROM (Erasable PROM) – memorii PROM cu posibilitatea de a fi

şterse numai utilizând un generator de radiaŃii ultraviolete;

- EEPROM (Electricaly EPROM) – memorii EPROM cu posibilitateaştergerii fără demontare, doar printr-un curent de voltaj înalt; ştergerea şi

rescrierea se poate face şi parŃial, la nivelul fiecărui byte;

- Flash ROM – memorii EEPROM actuale care utilizează voltaj normal

(maxim 5V) pentru ştergere şi rescriere.

Cea mai importantă parte a programelor de sistem care coordonează

activitatea unui calculator şi furnizează servicii esenŃiale pentru programele de

aplicaŃii este implementată în memoria ROM, constituind sistemul deintrare/ieşire de bază BIOS (Basic Input Output System).

ROM-BIOS conŃine programe de conversaŃie cu elemente hardware ale

calculatorului, având ca scop principal autotestarea componentelor în momentul

pornirii calculatorului şi încărcarea sistemului de operare de pe un suport de

memorie externă.

Cum pot fi şterse memoriile EEPROM? (vezi pag. 58)

Unde se regăseşte şi ce conŃine memoria BIOS? (vezi pag. 58)

Memoria RAM (Random Acces Memory) este o memorie cu acces direct

şi aleatoriu, având rolul memoriei de lucru a microprocesorului. Acesta stochează

sistemul de operare încărcat cu ajutorul ROM-BIOS pe toată perioada funcŃionării

sistemului de calcul. De asemenea, în memoria RAM sunt stocate rezultatele

intermediare ale operaŃiilor de prelucrare şi chiar rezultate finale în aşteptarea unui

alt tip de operaŃie.

Viteza de acces a memoriei RAM este foarte mare, iar dimensiunile

acesteia sunt mici în comparaŃie cu memoria externă. Caracteristica ce iese în

evidenŃă este aceea că memoria RAM este volatilă. Acest lucru înseamnă că la

Memoria RAM



59

întreruperea alimentării cu curent electric sau la blocarea sistemului de operare,

conŃinutul memoriei RAM nu va mai putea fi recuperat.

Memoria RAM este indispensabilă funcŃionării calculatorului, motiv

pentru care lipsa sau montarea sa greşită este anunŃată de ROM-BIOS printr-un

sunt caracteristic la pornire.În funcŃie de utilitate16, memoria RAM poate fi:

- memoria RAM principală, este memoria de lucru a utilizatorului. În

această memorie se încarcă toate programele lansate în execuŃie. Tot aici se

încarcă şi informaŃiile temporare ce sunt necesare pentru execuŃia programelor

precum şi fişierele utilizatorului. La finele execuŃiei oricărui program memoria

alocată este eliberată, rezultatele nefiind salvate sub nici o formă.

- memoria RAM cache, este o zonă specială de memorie ce serveşte

pentru stocarea datelor utilizate în mod frecvent. Rolul memoriei RAM cache este

de a acŃiona ca o zonă tampon între procesor şi memoria RAM principală.

Memoria RAM cache se prezintă sub următoarele forme:

• memoria cache internă, inclusă în micropocesor, poate fi accesată

la viteză de lucru a ceasului intern al microprocesorului;

• memoria cache externă, este conectată pe placa de bază a PC-ului;

• disk cache, reprezintă zona din memoria RAM cu destinaŃie destocare a informaŃiilor pe hard disk, cu rol determinant în reducerea

întârzierilor cauzate de diferenŃa de viteză dintre memoria RAM şi

hard disk

- memoria RAM video, este o parte a memoriei RAM principale ce este

folosită de adaptoare video. Orice imagine preluată este memorată în acest

segment de memorie cu sarcini speciale; urmând să fie afişate pe ecranul

monitorului;

- memoria tampon este folosită pentru stocarea temporară a informaŃiilor

ce urmează a fi imprimate. Astfel, calculatorul nu se blochează pe parcursul

tipăririlor;

- memoria CMOS (Complementary Metal-Oxide Semiconductor) este o

memorie specială de tip RAM. Memoria CMOS nu este volatilă precum memoria

RAM obişnuită, având existentă semipermanentă cu alimentare de la baterie. Se

scrie şi se citeşte cu ajutorul programului Setup conŃinând totodată şi informaŃii

despre configuraŃia sistemului de calcul.

16 Silvia Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare, prelucrare, pag. 23



60

Circuitele de memorie RAM sunt realizate în două tehnologii diferite:

DRAM (dynamic RAM) şi SRAM (static RAM). Circuitele DRAM sunt

realizate din celule elementare (care stochează un bit de informaŃie) de tip

condensator. Din această cauză, pentru păstrarea sarcinilor electrice ale acestor

celule, este necesară o operaŃie periodică de împrospătare, numită refresh. Efectuarea refresh-ului duce la creşterea timpilor de acces la informaŃiile din

memoria DRAM, aceştia atingând valori de 60 – 80 ns. Circuitele SRAM sunt

formate din celule elementare care au la bază tranzistori, astfel încât nu mai sunt

necesare operaŃiile de refresh. În consecinŃă, circuitele SRAM sunt mai rapide,

asigurând timpi de acces de 10 -15 ns.

Deoarece tehnologia de obŃinere a memoriilor DRAM este mai ieftină

decât cea a celor SRAM, cea mai mare parte a memoriei de lucru este de primultip. Circuitele SRAM sunt utilizate mai ales pentru modulele cache de nivel 2.

Sloturile în care se montează circuitele DRAM ale memoriei interne sunt grupate

în bancuri. În sloturile aferente unui banc nu pot fi memorate decât circuite de

acelaşi tip. Bancurile de memorie, al căror număr variază între 1 şi 4, permit

optimizarea acceselor şi creşterea vitezelor de transfer, prin utilizarea unei tehnici

numită întreŃesere (interleaving). În conformitate cu ea, în timp ce procesorul

citeşte sau scrie o dată într-unul din bancuri, în cel pereche se efectuează refresh-

ul câştigându-se astfel un timp substanŃial.

Care este caracteristica memoriei RAM dată de denumirea sa (iniŃialele sale)?

(vezi pag. 58)

Care sunt tipurile de memorie RAM în funcŃie de utilitate? (vezi pag. 59)



61


DISPOZITIVE DE MEMORIE EXTERNĂ

Este cunoscut faptul că PC-urile folosesc cantităŃi importante de informaŃii

în timp ce memoria este limitată şi volatilă. De aceea se impune creşterea

capacităŃii de stocare, operaŃiune ce se poate realiza cu ajutorul unor dispozitive

de stocare suplimentară.

Dacă utilizarea sistemului de stocare extern permite o stocare

semnificativă de informaŃii, în acelaşi timp sistemul devine nevolatil datorită

faptului că nu este utilizată o sursă externă de alimentare cu energie electrică.

Tehnologiile de bază utilizate pentru stocare suplimentară a informaŃiilor

sunt următoarele:

- tehnologia magnetică, folosită pentru discuri, dischete şi benzi

magnetice;

- tehnologa optică, folosită pentru CD şi DVD;

- tehnologie magneto-optică, folosită pentru carduri.

Utilizarea tehnologiei magnetice pentru înregistrarea magnetică digitală

presupune aplicarea unei pelicule de material magnetic destul de sensibil, de

regulă oxid de fier, pentru realizarea celor două stări de polarizare magnetică a

particulelor, corespunzători valorilor 0 şi 1.

Utilizarea tehnologiei optice are la bază o rază de laser care citeşte

informaŃiile pe discuri optice. Valorile binare de 0 şi 1 sunt codificate prin zone ce

nu reflectă lumina (pits) respectiv zone ce reflectă lumina (lands).

Sistemele de stocare externă au la bază anumite caracteristici: capacitatea

de stocare, viteza de acces şi rata de transfer.

Viteza de acces, reprezintă întârzierea dintre momentul în care PC-ulsolicită un pachet de informaŃii de pe disc şi momentul în care informaŃiile

respective sunt localizate pe disc. Astfel, viteza de acces are legătură directă cu

operaŃia de localizare a informaŃiilor.

Rata de transfer , reprezintă viteza cu care pachetul de informaŃii stocat pe

disc poate fi mutat în memoria calculatorului. Astfel, rata de transfer are legătură

directă cu operaŃia de deplasare a informaŃiilor.

Prezentăm mai jos principalele tipuri de dispozitive de memorare externă printr-o sumară descriere.



62

9.1. Floppy disk-ul

Floppy disk-ul, discul flexibil sau discheta este mediul de interschimbare a

informaŃiilor şi în acelaşi timp un sistem de salvare a informaŃiilor. Dischetele

sunt proiectate astfel încât să se poată citi ulterior informaŃiile. Acest suport de

stocare este confecŃionat din material plastic acoperit cu un strat de oxizi folosindtehnologia magnetică.

Dezavantajele utilizării Floppy-disk-ului sunt capacitatea indusă de până la

1.44 MB, viteză mică de lucru. Totodată, este singurul tip de memorie acceptat

când se efectuează un update de Flash ROM-BIOS.

În ce priveşte sistemele de operare, astfel de discuri erau utilizate pentru

instalare sau găzduire a sistemelor de operare vechi, fără interfaŃă grafică. În

prezent aceste discuri sunt utilizate pentru corectări de mici erori de sistem deoperare.

Care tehnologie de stocare este folosită pentru floppy-disk? (vezi pag. 62)

9.2. Hard disk-ul

Denumit şi disc dur sau disc winchester, hard discul este principaluldispozitiv de stocare suplimentară a informaŃiilor pentru PC-uri. Denumirea de

discuri dure (fixe) este mai veche şi provine de la faptul că sunt inamovibile în

timpul funcŃionării sistemului de calcul. Această caracteristică nu mai este

valabilă în cazul noilor controlere serial ATA decât dacă respectivul hard disk este

gazdă a sistemului de operare în curs de funcŃionare.

Hard disk-ul este tipul de memorie extern cu cea mai mare capacitate de

memorare, o memorie de tip magnetic, rezistentă din punct de vedere fizic, însă

sensibilă la variaŃii mari de tensiune.

Capacitatea minimă a unui hard disc aflat încă pe liniile de fabricaŃie este

de 80 GB. Alte capacităŃi uzuale sunt 120, 160, 200, 250, 500 GB sau chiar 1 TB.

Dincolo de capacitate, un criteriu de performanŃă îl mai reprezintă şi

mărimea memoriei buffer , o memorie cu un rol similar memoriei cache din

memoria internă, de care un hard disk dispune pentru a i se anticipa informaŃiile în

curs de transfer. Mărimile uzuale sunt de 2 MB, 8 MB sau mai mari, fiind evident

mai performante hard disk-urile cu memorie buffer mai mare.

Floppy disk

Hard disk



63

Viteza de rotaŃie este şi ea un criteriu de performanŃă pentru hard disk-uri.

Aceasta este calculată în număr de rotaŃii pe minut (RPM), valorile uzuale

standard fiind de 5400, 7200, 10000 RPM.

În ce priveşte sistemele de operare, hard disk-ul are rol în general de

gazdă. Sistemele de operare cu interfeŃe grafice deosebite au o multitudine defişiere care au nevoie de un spaŃiu considerabil pentru memorarea lor. Totodată,

rapiditatea utilizării acestor fişiere este îndeplinită cel mai bine numai dacă sunt

preluate de pe acest tip de disc cu cea mai mare viteză de rotaŃie.

Pentru a putea fi utilizat, hard disk-ul trebuie formatat , adică trebuie să îi

fie definită structura recunoscută de sistemul de operare cu care se va lucra.

Formatarea discului presupune parcurgerea următoarelor etape:

• formatarea fizică, prin care se creează sectoarele fizice pe disc.Această operaŃiune se realizează de producător în ultimii ani;

• formatarea logică, prin care discul se adaptează sistemului de

operare. În funcŃie de tipul unităŃii, pistele discului se împart în

sectoare;

• partiŃionarea, respectiv împărŃirea discului în mai multe regiuni

sau discuri logice denumite partiŃii. OperaŃiunea este necesară mai

ales în cazul utilizării discurilor de mare capacitate pentru o maiuşoară administrare sau în cazul în care se lucrează cu mai multe

sisteme de operare.

Care este suportul de memorie externă cu cea mai mare capacitate de

memorare? (vezi pag. 62)

9.3. Discurile optice

Discurile optice sunt tipuri de memorie externă cu scriere şi citire optică,

cu capacităŃi de memorare mult mai mari decât un disc flexibil, dar şi mai mici

decât discurile fixe.

Toate discurile optice au aceeaşi formă fizică, circulară cu diametrul

exterior fix 120 mm. Ca tipuri generice discurile optice se împart în trei categorii:

• Compact Disk (CD);

• Digital Versatile Disk (DVD);

• Blu-ray (BD).

Discuri optice



64

Caracteristici ale discurilor optice:

• discurile tip CD cu capacităŃi altfel decât uzuale se scriu cu acelaşi

tip de unitate de scriere;

• discurile tip DVD pot fi scrise doar de acele unităŃi care au

specificaŃie corespunzătoare de +, –, RAM, dual layer;• unităŃile care pot scrie un anumit tip de disc, pot şi citi acel tip de

disc;

• toate unităŃile optice pentru discuri din generaŃii mai noi pot citi

şi/sau scrie şi discurile din generaŃii mai vechi;

• unităŃile ce pot scrie discuri au în specificaŃiile tehnice vitezele

maxime de scriere şi rescriere în raport cu viteza primei unităŃi

scriitoare de discuri din istoria acestora;• discurile au înscrise viteza maximă la care pot fi scrise;

• unitatea de viteză este diferită la scrierea BD, DVD sau CD;

• scrierea se poate face prin procedeul de ardere sau prin aplicarea

unei matriŃe (procedeu costisitor).

Categorii de discuri optice după capacitate de stocare

CD650 MB (74 min.) – scos din uz700 MB (80 min.) – uzual

790 MB (90 min.)870 MB (99 min.)

DVDDVD-5 sau 4,7GB (4483 MB) – uzual

DVD-9 sau 8,5GB (8152 MB) – dual layer

BDBD 25GB – uzual

BD 50GB – dual layer

Categorii de discuri optice după unitatea opticăCD DVD BDTip unitate

optică Citire Scriere Citire Scriere Citire Scriere

CD-ROM DA NU NU NU NU NU

CD-RW DA DA NU NU NU NU

DVD Combo DA DA DA NU NU NU

DVD-ROM DA NU DA NU NU NU

DVD±RW DA DA DA DA NU NU

Blu-ray Combo DA DA DA DA DA NUBlu-ray RW DA DA DA DA DA DA



65

Ce capacitate are un DVD dual layer? (vezi pag. 64 )

Ce au în comun toate discurile CD, DVD şi BD? (vezi pag. 63)

Care este tipul de unitate optică ce poate citi şi scrie orice tip de disc optic?

(vezi pag. 64)

9.4. Banda magnetică

Banda magnetică a reprezentat în trecut principalul suport de memorieexternă pentru PC-uri. În prezent supremaŃia a fost preluată de discurile optice.

Pentru stocarea unor cantităŃi mari de date şi mai ales la un preŃ scăzut se folosesc

încă benzile magnetice. Un model de unitate de memorare a datelor este

streamerul , o casetă cu bandă magnetică folosită pentru marile calculatoare.

Banda

magnetică



66


ECHIPAMENTE PERIFERICE

Echipamentul periferic este o componentă a sistemului de calcul care îşi

realizează funcŃiile în afara unităŃii centrale a calculatorului, fiind conectată laaceasta pentru a realiza schimbul de informaŃii.

Conectarea echipamentelor periferice se poate realiza în două moduri,

Ńinând cont de posibilităŃile acestora, dar şi ale unităŃii centrale:

- cu cablu, utilizând unul dintre posturile plăcii de bază (serial, paralel,

USB, FireWire);

- fără cablu, în cazul în care placa de bază dispune prin construcŃie sau

printr-un adaptor de tehnologie infraroşu, wireless sau bluetooth. După funcŃiile îndeplinite, echipamentele periferice pot fi prin construcŃie

de trei tipuri:

- de intrare;

- de ieşire;

- de intrare-ieşire.

Echipamentele periferice de intrare sunt acele echipamente cu ajutorul

cărora se intermediază operaŃiile de intrare ale unui calculator. Prin intermediul

acestora se transformă informaŃia reală, percepută de către utilizatori, în

informaŃie binară, percepută de către calculator, în scopul realizării unor prelucrări

imediate sau viitoare.

Echipamentele periferice de ieşire sunt acele echipamente prin care se

obŃin rezultatele finale ale operaŃiilor de ieşire ale unui calculator. InformaŃiile cu

diverse grade de prelucrare memorată în sistem binar, se redă într-o formă

perceptibilă de către utilizatori sau beneficiari în scopul unor noi prelucrări sau a

realizării obiectivelor sistemelor de calcul.

Echipamentele periferice de intrare-ieşire sunt acele echipamente care

prin construcŃie pot îndeplini cel puŃin o funcŃie de intrare şi cel puŃin o funcŃie de

ieşire.

În cele ce urmează vom prezenta cele mai importante tipuri de

echipamente periferice, clasificate însă după importanŃa lor pentru sistemul de

calcul şi anume:

- echipamente periferice fundamentale;

- echipamente periferice opŃionale.

FuncŃii

periferice



67

Cum se clasifică echipamentele periferice după funcŃiile şi după importanŃa lor?

(vezi pag. 66)

10.1. Echipamente periferice fundamentale

Echipamentele periferice fundamentale sunt acele echipamente care nu pot

lipsi dintr-un sistem de calcul, oricare ar fi obiectivele acestuia. În această

categorie se încadrează: tastatura, mouse-ul şi monitorul.

Tastatura

Tastatura este acel echipament periferic de intrare cu rolul de a intermedia

introducerea în calculator a informaŃiilor numerice şi alfa numerice, precum şi a

unor comenzi rapide prin combinaŃii între tastele acestuia.

Conectarea tastaturii se poate face în portul PS/2 de culoare mov al plăcii

de bază sau într-un port USB după cum îi permite tipul constructiv. De asemenea,

tastaturile se pot conecta cu cablu sau fără cablu (printr-un dispozitiv receptor

într-un port USB).

După posibilităŃile de utilizare, tastaturile se împart în:

• tastaturi multimedia;

• tastaturi standard.

Tastaturile multimedia au un plus faŃă de cele standard butoane de o altă

formă decât tastele cu rol în reglarea volumului audio, lansarea rapidă a unor

aplicaŃii, comenzi pentru unităŃile optice etc.

Tastaturile standard prezintă mai multe modele în funcŃie de spaŃiul

geografic în care este utilizat sistemul de calcul. Modelele de tastaturi standard au

apărut pe criterii de limbă maternă a utilizatorilor sau cea mai accesibilă dintre

limbile străine. Aceste modele au fost clasificate în grupuri după primele 6 taste

literare, ca de exemplu:

• tastaturi QWERTY (limba engleză americană, britanică);

• tastaturi QWERTZ (limba germană, limba română);

• tastaturi AZERTY (limba franceză).

Modelele lingvistice de tastaturi din acelaşi grup NU sunt identice.

Periferice

fundamentale



68

În ultima vreme tastaturile au fost standardizate, constructorii de astfel de

echipament realizând modele cu 101 sau 102 taste (Enhanced Keyboard) sau 104

taste (tastatură pentru Windows).

Orice tastă acŃionată (respectiv combinaŃie de taste) poate genera un cod ce

reprezintă caracterul asociat tastei sau combinaŃiei de taste. Fiecare tastă esteînsoŃită de un cod de scanare unic în funcŃie de poziŃia acesteia şi independent de

ceea ce este inscripŃionat pe tastă. Odată acŃionată o tastă, codul de scanare

transformă informaŃia în date de serie pe care le transmite la microprocesorul

calculatorului.

Prezentăm mai jos o tastatură standard de origine americană (Fig.10.1) ce

cuprinde 4 zone:

- zona I, cuprinde taste ce conŃin litere, simboluri, cifre şi taste decomandă şi de control <Shift>, <Caps Lock>, <Ctrl>, <Alt>,

<Backspace>, <Esc>, <Enter>, <Tab>;

- zona a II-a, cuprinde taste funcŃionale <F1>,..., <F12>;

- zona a III-a, cuprinde taste de comenzi pentru controlul cursorului şi

ecranului împărŃite astfel:

• taste pentru controlul ecranului <Print Screen>, <Scroll Lock>,

<Pause/Break>;

• taste de deplasare:

taste săgeŃi, <Home>, <End>, <Page Up>, <Page Down>

taste de editare, <Insert>, <Delete>

- zona a IV-a, cuprinde zona numerică redusă cu acŃionare rapidă.

Fig.10.1. Tastatură standard

Ce fel de echipament periferic este tastatura? (vezi pag. 66-67)



69

Ce tipuri şi modele lingvistice prezintă tastaturile? (vezi pag. 67)

Mouse-ul

Mouse-ul este un echipament periferic de intrare cu ajutorul căruia se

realizează mult mai uşor anumite comenzi care altfel s-ar fi realizat cu tastatura

prin numeroase combinaŃii de taste.

Nu toate comenzile se realizează mai uşor cu mouse-ul, dar orice comandă

ce se poate realiza cu mouse-ul se poate realiza şi cu tastatura.

Mouse-ul se conectează fie în portul PS/2 de culoare verde, fie într-un portUSB după cum îi permite tipul constructiv. De asemenea, şi mouse-ul se poate

conecta cu sau fără fir în acelaşi mod ca şi tastatura.

După modul de detectare a mişcării, mouse-ul poate fi:

• cu bilă aderentă - mişcarea se detectează pe principii mecanice;

• optic - mişcare pe orice suprafaŃă netransparentă;

• cu inducŃie electromagnetică - fără fir, fără baterii, cu mişcare doar

pe propria suprafaŃă conectată în USB;• laser - invizibil, precizie ridicată, funcŃionează pe orice suprafaŃă

(chiar lucioasă sau non-plană), consum redus de energie la

modelele fără fir.

După posibilităŃile de comandă, mouse-ul poate fi:

• cu două sau cu mai multe butoane;

• cu 1-2 rotiŃe de defilare sau fără.

Calitatea unui mouse este dată de rezoluŃie adică numărul de paşi per inch(dpi). În deplasarea sa, mouse-ul transmite un semnal cu o singură valoare pentru

fiecare pas. Cu alte cuvinte, cu cât numărul de semnale transmise în urma

deplasării mouse-lui pe o anumită distanŃă, cu atât rezoluŃia lui va fi mai mare,

deci mouse-ul va fi mai rapid.

Care pot fi modalităŃile de detectare a mişcării la un mouse? (vezi pag. 69)



70

Monitorul

Monitorul este un echipament periferic de ieşire cu rolul de a afişa în mod

dinamic rezultatele comenzilor utilizatorilor şi ale proceselor în curs de execuŃie

sau terminate.

Monitorul se conectează în portul analogic (albastru) sau digital (alb) al plăcii grafice, de unde se desprinde o primă clasificare a monitoarelor, şi în

continuare :

• după forma de reprezentare a informaŃiei primite spre afişare:

monitoare cu intrare analogică;

monitoare cu intrare digitală (DVI);

monitoare cu intrare digitală de înaltă definiŃie (HDMI) ;

• după tipul constructiv al monitoarelor: monitoare cu tub catodic (CTD);

monitoare cu cristale lichide (LCD).

Caracteristicile tehnice ale unui monitor sunt următoarele:

• definiŃia;

• rezoluŃia;

• numărul de culori;

• dimensionarea diagonalei;• rata de reîmprospătare a imaginii sau frecvenŃa;

• ergonomia;

DefiniŃia monitorului este dată de dimensiunea (diametrul) unui pixel

.Adică , imaginea pe monitor este cu atât mai clară, cu cât dimensiunea unui pixel

este mai mică.

RezoluŃia monitorului este reprezentată de densitatea punctelor ce

constituie imaginea. RezoluŃia se exprimă sub forma unui produs, adică numărulde pixeli de pe orizontală x numărul de pixeli de pe verticală (de exemplu,

640x480, 800x600, 1024x761, 1280x1024, 1600x1200 etc). Un monitor cu

aceeaşi diagonală poate suporta mai multe rezoluŃii. Fiecare pixel va fi văzut din

ce în ce mai mic pe măsura creşterii rezoluŃiei, iar imaginea devine mai clară. Un

monitor este mai performant pe măsură ce rezoluŃia maximă suportată este mai

mare.

Numărul de culori utilizate de un monitor poate fi între două (alb - negru)

şi 16 milioane.



71

Rata de împrospătare a imaginii sau frecvenŃa reprezintă numărul maxim

de imagini consecutive pe care un monitor îl poate afişa într-o secundă. Valorile

sunt exprimate în Hz, iar valorile uzuale sunt cuprinse între 60 şi 100 MHz.

Ergonomia unui monitor priveşte în primul rând gradul de protecŃie a

utilizatorului faŃă de radiaŃiile ecranului. Tehnologiile existente fabrică sisteme deafişare bazate pe tuburi catodice (CRT), cristale lichide (LCD) şi plasmă (GPD).

La prima vedere monitoarele CRT îndeplinesc pe ansamblu mai bine criteriile de

performanŃă totuşi, monitoarele LCD sunt preferate, chiar dacă sunt mai scumpe,

pentru ca radiaŃia monitorului este mai mică, cu un design superior, ocupă mai

puŃin spaŃiu şi consumă mai puŃină energie electrică.

Unele monitoare LCD au fost dezvoltate ca echipamente de intrare-ieşire

sub forma de Touch-Screen. Acestea îndeplinesc funcŃia de ieşire ca un monitor prin afişare, iar funcŃia de intrare ca un mouse prin atingerea opŃiunilor de pe

ecran cu un creion sau cu degetul.

Cum se clasifică monitoarele? (vezi pag. 70 )

Cum se numeşte monitorul cu funcŃie de intrare-ieşire? (vezi pag. 71)

10.2. Echipamente periferice opŃionale

Echipamentele periferice opŃionale sunt acele echipamente fără de care

calculatorul ar putea funcŃiona, dar fără atingerea completă a obiectivelor

sistemului de calcul.

Imprimanta

Imprimanta este un echipament periferic de ieşire cu rolul de a afişa pe un

anumit suport informaŃiile solicitate de către un utilizator prin comandă expresă.

Suportul pe care se poate afişa poate fi hârtie, carton sau folie transparentă,

toate de una din dimensiunile standard (A5, A4, A3 etc.) pe care le acceptă

imprimanta prin construcŃie.

PerifericeopŃionale



72

Conectarea imprimantei se face uzual în unul din porturile paralel sau

USB, după cum îi permite tipul constructiv. De asemenea, o imprimantă se poate

conecta la reŃea direct dacă dispune de un controler de reŃea sau indirect prin

intermediul unui calculator care trebuie să rămână deschis.

După tehnica de imprimare, se cunosc trei tipuri de imprimante:matriceală, cu jet de cerneală, laser.

Imprimanta matriceală este un tip de imprimantă cu utilizare pentru

imprimări pe suport cu o dimensiune constantă şi o dimensiune variabilă.

Calitatea imprimării este scăzută, consumabilul este ieftin şi nu se poate imprima

decât cu o singură culoare. Deşi este o imprimantă de tip vechi, mai este utilizată

pentru imprimarea unor documente precum balanŃele din contabilitate şi listele de

inventar. Imprimanta cu jet de cerneală este un tip de imprimantă ieftin dar cu

consumabil considerabil. Calitatea poate fi mulŃumitoare pentru activităŃi mici sau

pentru utilizări personale. Se poate imprima şi într-o culoare, de obicei negru, dar

şi color prin combinarea celor trei jeturi de culori fundamentale. Este un tip de

imprimantă mai rapidă decât cea matriceală dar mult mai lentă decât una laser.

Imprimanta laser este în general o imprimantă scumpă dar şi foarte rapidă.

Consumabilul negru pare mai scump decât în cazul imprimantei cu jet de cerneală,

dar este echitabil din punct de vedere al numărului de pagini imprimante.

Consumabilele color au un preŃ foarte ridicat, însă calitatea imprimării color laser

este foarte apreciată.

Scanner-ul

Scanner-ul este un echipament periferic de intrare cu rolul preluării

informaŃiei de pe suport imprimat şi introducerii acesteia în calculator spre stocare

în vederea unei prelucrări imediate sau ulterioare.

Un scanner are rolul invers imprimantei, nu prezintă consumabil, iar unele

au adaptor de transparenŃă, ceea ce le permite preluarea imaginilor de pe filme

foto sau diapozitive.

Scanner-ul preia informaŃia numai sub formă de imagine. Programele care

se utilizează pentru preluare şi interpretare pot să dea informaŃiei una din formele

următoare:

• imagine pixel cu pixel;

• interpretare sub formă de text (caracter cu caracter);

• interpretare numerică (cod de bare).



73

Calitatea rezultatelor scanării este dependentă de un criteriu de

performanŃă al scannerelor, şi anume numărul maxim de pixeli atribuiŃi pentru un

inch de imagine scanată. Acest criteriu se prescurtează dpi (dots per inch).

Un scanner nu se poate utiliza în reŃea.

Echipamentul multifuncŃional Echipamentul multifuncŃional reprezintă un echipament periferic de

intrare-ieşire, care poate îndeplini funcŃiile de imprimantă, scanner şi fotocopiator.

Conectarea se face prin portul USB. Unele dintre aceste echipamente pot realiza

funcŃia de fotocopiator fără să fie conectate.

Sistemele audio

Sistemele audio sunt acele echipamente periferice de ieşire cu rolul de a

reda informaŃia audio în diverse moduri după tipul constructiv. Acestea seconectează în controlerul audio sau în placa de sunet extensie a plăcii de bază şi

pot fi de mai multe feluri din care:

• pereche de boxe stereo;

• pereche de căşti;

• sisteme doi sateliŃi + woofer (2.1);

• sistem pentru şase canale (5.1);

• sisteme pentru opt canale (7.1).

Microfonul

Microfonul este un echipament periferic de intrare cu rolul de a intermedia

înregistrarea informaŃiei de tip audio cu scopul redării viitoare sau transmiterii

acesteia. Conectarea microfonului se face tot în placa de sunet la intrarea de

culoarea roşie.

Camera web

Camera web este un echipament periferic de intrare care intermediază

realizarea de fotografii şi secvenŃe video cu sau fără sunet în scopul prelucrării sau

transmiterii acestora. Se conectează într-un port USB, iar performanŃele depind de

autoreglajul de lumină şi rezoluŃia secvenŃelor capturate.

Dispozitivele cititoare de carduri

Dispozitivele cititoare de carduri sunt echipamente periferice de intrare-

ieşire cu rolul citirii şi scrierii cardurilor de memorie pentru aparate de fotografiat

şi telefoane mobile (exemple: Compact Flash, Memory Stick, Secure Digital,

Multimedia Card, etc.) se conectează într-un port USB.



74

Adaptoarele Infraroşu şi Bluetooth

Adaptoarele Infraroşu şi Bluetooth sunt echipamente periferice care

intermediază conexiunea dintre un calculator şi alte calculatoare sau dintre un

calculator şi echipamente periferice fără cablu ori telefoane mobile care dispun de

aceste tehnologii de comunicare. Conexiunea se face într-un port USB.Tableta grafică

Tableta grafică se utilizează pentru introducerea schiŃelor şi desenelor. Are

forma unui creion electronic, care se deplasează pe o plăcuŃă electronică, aceasta

din urmă detectându-i mişcările.

Creionul optic

Creionul optic este un dispozitiv de forma unui creion ce are la vârf un

senzor optic. Se utilizează pentru operarea pe ecran. Modemul

Modemul este un dispozitiv periferic folosit pentru comunicarea între

calculatoare. Cu ajutorul modemului se realizează două operaŃii:

• modularea, prin care toate informaŃiile se transformă în semnale

electrice pentru a putea fi transmise prin intermediul unui sistem de

comunicaŃii;

• demodularea, prin care toate semnalele electrice se transformă îninformaŃii digitate.

Calitatea unui modem este dată de viteza de transfer a informaŃiilor ce se

exprimă în „bounds per second”, pe scurt Bps.

Placa de reŃea externă

Placa de reŃea este un dispozitiv conectat în calculator sau în exteriorul

acestuia. Se utilizează pentru comunicaŃia între calculator şi alte calculatoare.

Placa de sunet externă

Placa de sunet este un dispozitiv ce permite calculatorului următoarele:

• să înregistreze sunete cu ajutorul microfonului;

• să redea sunete cu ajutorul difuzorului;

• să opereze cu sunete stocate în formă digitală pe suporŃi în formă

de disc.

ExistenŃa plăcii de sunet permite realizarea unor aplicaŃii multimedia.

Caracteristica esenŃială al unei plăci de sunet este modul de eşantionare,

adică frecvenŃa cu care sunt preluate eşantioanele de sunet (exprimare în KHz)

precum şi numărul de biŃi folosiŃi pentru această operaŃiune.



75

Care sunt tipurile de imprimante după tehnica de imprimare? (vezi pag. 72)

Cu ce se poate interpreta un cod de bare? (vezi pag. 72)

Care sunt funcŃiile echipamentului multifuncŃional? (vezi pag. 73)

Care este funcŃia modemului? (vezi pag. 74)



pag. 63-112

2. Silvia Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare, Editura Polirom,Iaşi, 2007, pag. 19-23



76

MODUL IVSTRUCTURI SOFTWARE


Cuprins

UI 11. NoŃiuni despre sisteme de operare

= 1 oră UI 12. Sistemul de operare Windows

= 2,5 ore UI 13. AplicaŃii Software

= 2,5 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinŃe privindcaracteristicile sistemelor de operare şi aplicaŃiilor pornind de la generalspre particular.

Obiective operaŃionale: Însuşirea de cunoştinŃe privindfuncŃiile şi clasificarea sistemelor de operare precum şi a noŃiunilor generalede utilizare şi configurare a sistemului de operare Windows. De asemenea,clasificarea aplicaŃiilor software în funcŃie de domeniul de utilizare şi

transferul de informaŃii între aplicaŃii.



77


NOłIUNI DESPRE SISTEME DE OPERARE

FuncŃionarea oricărui calculator este determinată de existenŃa programelor

informatice.Totalitatea programelor informatice de care este condiŃionată funcŃionarea

unui sistem de calcul este denumită SOFTWARE.

Structura software este formată din trei categorii de programe17:

- firmware, reprezintă prima parte a sistemului software, alcătuit din toate

instrucŃiunile de utilizare ce intră în contact direct cu componentele

calculatorului. În cazul micro-calculatoarelor setul de instrucŃiuni este

însoŃit de un BIOS (Basic Input Output System), inscripŃionat înmemoria ROM;

- sistemul de operare, reprezintă a doua parte a sistemului software,

alcătuit dintr-un ansamblu de programe ce coordonează acŃiunile

sistemului de calcul (Fig. 11.1);

Fig. 11.1. Structura software

- programele de aplicaŃii, reprezintă a treia parte a sistemului software,

alcătuit din toate programele destinate rezolvării problemelor specifice.Sistemul de operare reprezintă elementul semnificativ al oricărui sistem de

calcul. Orice activitate se desfăşoară în calculator sau cu ajutorul calculatorului se

află permanent sub controlul sistemului de operare. Între aceste activităŃi

enumerăm:

- comunicarea cu dispozitivele periferice fundamentale sau opŃionale;

- planificarea accesului la dispozitivele calculatorului;

- gestiunea informaŃiilor aflate în memoria internă sau memoria externă.

17 E. Cerchez, M. Şerban, PC pas cu pas, prelucrare, pag. 28-30

Sistem deoperare

APLICAłII

Echipamente perifericede intrare-ieşire

Echipamente periferice de intrare

Echipamente periferice de ieşire



78

Sistemul de operare trebuie să fie permanent funcŃional şi să reprezinte o

platformă logică în procesul de realizare a aplicaŃiilor.

În concluzie, putem spune că un sistem de operare reprezintă ansamblul

programelor de control şi de serviciu care administrează resursele şi activităŃile

unui sistem de calcul, optimizând funcŃionarea acestuia şi asigurând interfaŃa cuutilizatorul uman.

Sistemul de operare îndeplineşte mai multe funcŃii:

- funcŃia de alocare a resurselor sistemului : prin intermediul

componentei supervizor (kernel) care comunică printr-un limbaj de

comandă cu programatorul sau utilizatorul;

- funcŃia de programare a resurselor şi a joburilor : pentru evitarea

conflictelor de acces, sistemul de operare planifică etapele de execuŃie pentru fiecare job (program utilizator);

- funcŃia de monitorizare a activităŃilor : sistemul de operare trebuie să

înregistreze toate acŃiunile desfăşurate şi să poată informa utilizatorul

automat sau la cerere despre succesul sau insuccesul acestor acŃiuni.

FuncŃiile de mai sus sunt asigurate de îndeplinirea unor criterii de

performanŃe care se referă la:

- timpul de răspuns: intervalul între lansarea comenzii şi execuŃia acesteia;

- simultaneitatea prelucrărilor : gradul în care sistemul de operare poate

lucra cu mai mulŃi utilizatori (multi-user) sau cu mai multe programe ale

aceluiaşi utilizator (multi-tasking);

- partajarea şi protecŃia: nivelul la care utilizatorii pot folosi în comun

informaŃii evitând accesele neautorizate;

- flexibilitatea: măsura în care poate prezenta cât mai rar defecŃiuni;

- transparenŃa: posibilitatea de a penetra structura sistemului de operare

pentru perfecŃionare sau eliminarea unor anomalii.

Clasificarea sistemelor de operare se face după mai multe criterii:

- după numărul de utilizatori:

• monoutilizator;

• multiutilizator;

- după numărul de programe utilizate simultan:

• monoprogramare;

• multiprogramare.

FuncŃiile unui

sistem de operare



79

Sistemele de operare s-au dezvoltat în paralel cu calculatoarele.

Unul din primele sisteme de operare MS-DOS, a fost realizat de firma

Microsoft, având destinaŃie iniŃială gestionarea discurilor.

În perioada 1985-2000, aceeaşi firmă Microsoft realizează şi

perfecŃionează o interfaŃă grafică denumită Windows, o completare a MS-DOS ce preia funcŃiile sistemului de operare iniŃial şi le execută şi în format grafic.

În ultimul deceniu, calculatoarele compatibile IBM PC utilizează sisteme

de operare din seria Windows, respectiv Windows 95, Windows 98, Windows

2000, Windows XP, Windows NT, Windows CE, Windows Vista etc.

În afara produselor Microsoft se mai utilizează şi alte sisteme de operare:

- sistemul de operare Apple; MAC OS 8.x şi 9.x;

- sistemul de operare Unix;

- sistemul de operare Linux;

- sistemul de operare Java OS;

De menŃionat că orice software produs trebuie pus de acord cu sistemul de

operare care va fi instalat.

În prezent piaŃa calculatoarelor este dominată de IBM şi implicit sistemul

de operare utilizat frecvent este Windows. De aceea ne propunem în continuare să

prezentăm acest sistem de operare.

Care sunt funcŃiile unui sistem de operare? (vezi pag. 78)

Cum se clasifică sistemele de operare? (vezi pag. 78)



80


SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS

Vom descrie detaliat una din versiunile ale acestui sistem de operare şi

anume Windows XP18

.Principala caracteristică a acestui sistem de operare o constituie interfaŃa

grafică pentru utilizator (GUI – Graphical User Interface). Această interfaŃă GUI

converteşte toate informaŃiile puse la dispoziŃie de utilizator în scopul interpretării

lor de calculator.

Componentele interfeŃei grafice cu utilizatorul sunt următoarele:

- cursorul, sau simbolul de pe ecran ce însoŃeşte mişcarea mouse-lui;

- dispozitivul de indicare, respectiv mouse-ul sau trackball-ul folosite

pentru selectarea obiectelor de pe ecran;

- iconul, simbol grafic pentru comenzi fişiere sau ferestre;

- desktop-ul, zona de pe ecran destinată pictogramelor;

- ferestrele, zone din ecran ce permit derularea altor activităŃi;

- meniurile, liste de comenzi ce pot fi executate.

Windows ca sistem de operare împreună cu accesoriile sale permit de

asemenea desfăşurarea a numeroase şi diverse aplicaŃii.

12.1. Lansarea şi terminarea unei sesiuni de lucru în Windows XP

1. Dacă sistemul Windows XP a fost corect instalat, atunci la deschiderea

calculatorului, în doar câteva minute se lansează sistemul de operare .

2. Ecranul de întâmpinare poate prezenta o fereastră în care trebuie

introdus numele de utilizator (USER NAME), parola corespunzătoare

(PASSWORD) şi domeniul de conectare.

3. Conectarea se realizează după fiecare încărcare a sistemului sau la

reînceperea lucrului după deconectarea utilizatorului;

4. Schimbarea modului de conectare prestabilit sau modificarea conturilor

de utilizator impune folosirea noilor opŃiuni pe baza următoarelor comenzi:

START → CONTROL PANEL → USER ACCOUNTS:

• change an account;

• create a new account;

• change the way user log on or off

18 Silvia Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare, prelucrare, pag. 55-102



81

5. Terminarea unei sesiuni Windows XP nu trebuie să se realizeze prin

închiderea calculatorului. Există riscul să se piardă informaŃii. De aceea, se

procedează la deschiderea meniului asociat START (clic cu mouse-ul sau

Ctrl+ESC) selectând opŃiunea Turn Off Computer

12.2. Ecranul Windows XP

1. După conectare, ecranul este ocupat de mediul de lucru denumit

DESKTOP. Numeroase pictograme (icon) ce reprezintă programe sau fişiere

diferite, sunt afişate pe suprafaŃa de lucru. În partea de jos a desktop-ului se află

bara de lucru (taskbar) utilizată pentru aplicaŃiile lansate în execuŃie. În partea

stângă a barei de lucru se află butonul START, ce permite începerea oricărei

activităŃi (Fig. 12.4).

2. Meniul START are două coloane cu elemente de acces:

• coloana din stânga cuprinde elementele de acces la Internet, E-mail

şi o listă de aplicaŃii deschise recent cu şase aplicaŃii folosite

recent. După instalare lista va cuprinde aplicaŃii predefinite:

Windows Media Player, Tour Windows XP, MSM Explorer,

Windows Movie Marker, Tour Windows XP şi Files and Settings

Transfer Wizard.

• coloana din dreapta a meniului start cuprinde următoarele

elemente: My Documents, My Recent Documents, My Pictures,

My Music, My Computer, Control Panel, Printes and Faxes, help

and Support, Search, Run, Log Off, Turn Off Computer.

12.3. Elemente de bază ale sistemului de operare Windows XP

În sistemul de operare Windows fişierul (file) reprezintă elementulinformaŃional de bază iar în cadrul operaŃiunilor de organizare a informaŃiei pe

disc este chiar elementul fundamental.

Fişierele şi informaŃiile stocate se organizează cu ajutorul dosarelor

(folders).

Sistemul de operare Windows XP dispune de o interfaŃă proiectată special

pentru a putea fi utilizată de începători, dar şi de specialişti.

InterfaŃa Windows XP presupune cunoaşterea elementelor de bază alesistemului: ferestrele, cutiile de dialog, pictogramele, meniurile şi bara de task-uri.

Ecranul

Windows



82

Ferestrele Windows XP

Fereastra reprezintă elementul constitutiv esenŃial al interfeŃei Windows

XP, având o formă dreptunghiulară pe ecran ce conŃine diferite tipuri de

informaŃii.

Din punct de vedere funcŃional ferestrele se clasifică astfel:• ferestre de aplicaŃie;

• ferestre grup de aplicaŃii;

• ferestre de lucru;

• ferestre de dialog.

Ferestrele de aplicaŃie, corespund unei aplicaŃii în curs de execuŃie.

Elementele componente ale unei ferestre de aplicaŃie sunt următoarele: bara de

titlu, butoanele de redimensionare, bara de meniuri, bara cu instrumente de lucru,zona de lucru, barele de defilare, linia de stocare.

bara de titlu, conŃine numele ferestrei precedat de o pictogramă.

Dacă avem în derulare o aplicaŃie pe bară a să apară numele

programului. Fereastra se poate deplasa pe ecran prin

poziŃionarea cursorului mouse-ului pe bara de titlu şi realizarea

unei operaŃii de transport;

butoanele redimensionare, au următoarele semnificaŃii:minimizare, maximizare (restaurare), închidere. Prin minimizare

o fereastră se ascunde temporar în taskbar, cu vizibilitate pe

ecran sub forma unui buton. Prin maximizare, fereastra este

adusă la dimensiunile întregului ecran, după care butonul de

maximizare se transformă în buton de restaurare căpătând

dimensiunile anterioare. Pentru închiderea unei ferestre se

acŃionează butonul de închidere (x) operaŃiune prin care dispare

fereastra din desktop şi butonul său din taskbar;

bara de meniuri, se găseşte sub bara de titlu şi dispune de

comenzi specifice aplicaŃiei deschisă în fereastră;

bara de instrumente, dispune de simboluri grafice

corespunzătoare comenzilor de bază din meniuri;

zona de lucru, reprezintă spaŃiul exterior unei ferestre;

barele de defilare, pot fi verticale sau orizontale, plasate în partea

din dreapta sau în partea de jos a ferestrei;

Ferestrele



83

linia de stare, reprezintă linia o altă variantă de determinare a

dimensiunilor ferestrei.

De menŃionat că pe ecran pot fi deschise în acelaşi timp mai multe ferestre.

Oricare dintre ferestre poate deveni activă la un moment dat.

Cutiile de dialog O cutie de dialog apare pe ecran atunci când a fost lansată o comandă şi se

cer utilizatorului informaŃii suplimentare.

Pentru realizarea diferitelor operaŃii, fiecare cutie dialog conŃine un număr

de instrumente de control pe care le prezentăm în continuare:

• antetul de coloană, îndeplineşte misiunea de a descrie informaŃiile

ce apar într-un tabel, structurate pe tipuri şi coloane

• butonul de comandă, reprezintă instrumentul de control cedetermină execuŃia unei comenzi asociate;

• butonul cu punct , permite selectarea unei opŃiuni dint-un grup;

• caseta de selecŃie, se utilizează pentru selectarea uneia sau mai

multor opŃiuni disponibile într-o listă;

• butonul de alegere a paginii, se utilizează pentru comutarea spre o

altă pagină de opŃiuni dintr-o cutie de dialog;

• caseta de editare a textelor, se utilizează pentru introducerea unor informaŃii sub formă de text;

• caseta de editare a numerelor, se utilizează pentru parcurgerea în

mod ciclic a unui domeniu de valori numerice;

• listele de opŃiuni, permit alegerea unei variante dintr-o listă

etichetată;

• culisorul , este instrumentul cu ajutorul căruia se reglează mărimile

ce sunt variabile (culoare, luminozitate, sonor, etc.) Pictogramele

Pictogramele sunt elemente principale de reprezentare grafică a

informaŃiilor. Pictogramele Windows XP au aspect tridimensional. Ele se pot

asocia unor aplicaŃii sau unor grupuri de aplicaŃii.

În funcŃie de obiectul desemnat pictogramele pot fi:

• pictograme document, sau reprezentarea electronică a unei lucrări;

• pictograme program, sau instrucŃiunile care prin prelucrareainformaŃiilor realizează document;

Cutiile dedialog

Pictogramele



84

• pictograme tip folder, sau spaŃiul repartizat pe un CD pentru

păstrarea unor dosare sau fişiere;

• pictograme dispozitiv, oricare dintre componentele hardware;

• pictograme cu comandă rapidă (shortcut) utilizate pentru detectarea

altor pictograme.Aceste tipuri de pictograme sunt scurtături ce permit accesul la un obiect

din mai multe puncte ale mediului de lucru.

La instalarea sistemului de operare găsim pe desktop câteva pictograme

implicite. Utilizatorul poate adăuga în afara acestora şi alte pictograme în funcŃie

de nevoia curentă.

Meniurile

Meniul reprezintă o listă de comenzi dintre care se poate alege una singură pentru operare.

AplicaŃiile Windows dispun de două categorii de meniuri:

• meniul specific, prin care se realizează diferite operaŃii în cadrul

aplicaŃiei de bază;

• meniuri speciale, ce sunt independente de aplicaŃie.

Meniurile speciale sunt de mai multe categorii:

meniul START, aflat în bara de taskuri este meniul careapare pe ecran prin acŃionarea fie cu mouse-ul a butonului

START, fie prin folosirea combinaŃiei de taste <Ctrl> +

<Esc>;

meniul FIX, aflat într-o bară de opŃiuni, verticală sau

orizontală. Dacă se selectează o comandă dintr-un meniu

orizontal pe ecran apare un meniu coborâtor (pull down

menu). Pentru activitatea unei comenzi dintr-un meniu se

acŃionează tasta <Alt> + o literă din meniu sau printr-un clic

stânga. O altă posibilitate de activare a comenzii ar fi prin

deplasarea cu săgeŃi pe orizontală şi verticală şi acŃionarea

tastei <Enter>;

meniul cu comenzi rapide, ce se deschide prin efectuarea

unui clic cu butonul din dreapta pe obiectivul dorit. O listă

cu operaŃii şi proprietăŃi specifice acestui obiectiv va fi

prezentă pe ecran;

Meniurile



85

meniul sistem, este un meniu de control realizat cu un clic

dreapta pe bara de titlu a unei ferestre ce conŃin comenzi de

manevrare a acestei ferestre.

Bara de task-uri (taskbar)

Bara de task-uri sau bara de lucru reprezintă principalul mecanism decontrol pentru aplicaŃia Windows XP în relaŃia cu utilizatorul (Fig. 12.1).

Figura 12.1. Elementele barei de lucruElementele barei de lucru sunt următoarele:

• butonul meniului START;

• bara de lansare rapidă;

• butoanele ferestrelor deschise;

• butonul lingvistic;

• zona de notificare;

• ceasul.

Rularea unui program sau deschiderea unui dosar se realizează cu propriul

buton aflat pe bara de lucru.

AcŃionarea butonului conduce la apariŃia pictogramei corespunzătoare

ferestrei. Fereastra acŃionată se cunoaşte după poziŃia butonului aflat în stare

„apăsat”.

Pe bara de lucru aplicaŃiile sunt grupate după asemănarea lor şi nu în

ordinea aplicaŃiilor efectuate. Toate ferestrele pot fi minimizate atunci cândspaŃiul, respectiv bara de lucru este supraaglomerată, prin acŃionarea butoanelor

corespunzătoare de pe bara de titlu a uneia dintre ferestre.

Bara de lucru, aflată iniŃial în partea de jos a ecranului se poate transfera şi

în alte poziŃii, plasând cursorul mouse-lui pe o zonă liberă a barei şi acŃionând în

direcŃia dorită. Pentru realizarea operaŃiunii se debifează opŃiunea Lock the

Tasckbar din fereastra Taskbar and Start Menu Properties, adică Start → Control

Panel → Taskbar & Start Menu.

Butonulmeniului

Start

Bara delansarerapidă Butoanele

ferestrelor deschise Butonul

lingvistic

Ceasul

Zona denotificare

Taskbar



86

Care sunt elementele de bază ale sistemului de operare Windows XP?

(vezi pag. 81-85)

12.4. Gestiunea fişierelor în Windows

Unitatea de bază pentru stocarea informaŃiilor pe suport extern este

fişierul. Un fişier conŃine informaŃii de acelaşi tip19

. Într-un fişier se stocheazăurmătoarele tipuri de informaŃii:

• aplicaŃie, formată dintr-un lanŃ de instrucŃiuni scrise pe bază reguli

specifice;

• document, o bază de date realizată de utilizator;

• procedură de configurare a aplicaŃiei, un lanŃ de informaŃii

necesare funcŃionării aplicaŃiei.

Fişierele se grupează în foldere.Folderele au aspectul unor structuri arborescente. În versiunile recente

(Windows XP şi versiuni mai noi) fişierul este selectat şi ca imagine, având

dimensiuni mult mai mari.

Pentru recunoaştere, fiecare fişier trebuie să poarte un nume legat de

obiectivele Windows. La stabilirea numelui fiecărui fişier (folder) trebuie avut în

vedere următoarele:

• denumirea fişierului (folderului);

• calea de acces spre fişier (folder).

Ce tip de informaŃie se poate regăsi într-un fişier? (vezi pag. 86)

19 E. Cerchez, M. Şerban, PC pas cu pas, prelucrare şi adaptare, pag. 46-56

Fişiere şi foldere



87

Utilizarea unui obiect fie el dosar sau fişier în Windows impune

parcurgerea următoarelor etape:

• căutarea obiectului;

• explorarea obiectului;

• selectarea obiectului;• derularea operaŃiilor cu obiectele selectate.

Căutarea obiectului

Cea mai simplă situaŃie este cea care prezintă pictograma obiectului căutat

pe desktop sau pe bara de lucru.

Dacă nu există pe desktop sau pe bara de lucru pictograma obiectului

căutat, atunci se utilizează comanda search aflată în meniul start şi în bara cu

instrumente a oricărui dosar.În acest mod putem găsi: calculatoare, fişiere, dosare, programe, pagini

web, toate căutate pe web cu ajutorul calculatorului disponibil în reŃeaua locală

sau denumita intranet.

Explorarea obiectului

Atunci când nu se impune o căutare cu obŃinere de rezultate analitice se

procedează la exploatarea obiectului. Adică, se face o trecere sumară în revistă a

unor dosare, documente sau chiar obiecte, cunoscând numele lor. Astfel, sedeschid aceste documente pentru a ne informa pe scurt şi destul de larg asupra

conŃinutului acestor dosare.

Pentru dosarele stocate pe hard disk se utilizează, spre exemplu,

pictograma ,,My Computer” din sistemul Windows.

Selectarea obiectului

După găsirea unui obiect se procedează la selectarea sa. Obiectul odată

terminat este uşor de recunoscut având un colorat mai accentuat faŃă de celelalte

obiecte. Anumite reguli stau la baza procedurii de selectarea obiectului:

• se operează clic pe obiectul selectat;

• dacă se doreşte selectarea mai multor obiecte, se apasă tasta <Ctrl>

operând în acelaşi timp clic pentru fiecare din obiectele selectate

nesituate în vecinătate;

• dacă se doreşte selectarea mai multor obiecte aflate în vecinătate se

încadrează obiectele respective într-un chenar de selecŃie trasat cu

ajutorul mouse-lui sau se foloseşte tasta <Shift> operând în acelaşi

timp clic cu mouse-ul pe fiecare obiect. Alternativa, mai simplă ar

Obiecte



88

fi selectarea primului articol şi apăsarea tastei <Shift>, după care se

operează clic doar pe ultimul articol;

• selectarea unui obiect se face printr-un clic-dreapta cu mouse-ul. În

acelaşi timp un meniu de opŃiuni este afişat.

Derularea operaŃiilor cu obiecte selectate Câteva operaŃii sunt semnificative după selectarea obiectelor, respectiv:

• copierea şi mutarea obiectelor;

• redenumirea obiectelor;

• deschiderea obiectelor;

• ştergerea obiectelor;

• crearea dosarelor.

Cum se efectuează căutarea unui obiect? (vezi pag. 87)

12.5. Personalizarea sistemului Windows

Toate proprietăŃile ce Ńin de aspectul general şi particular al sistemului

Windows dar şi al obiectelor sale pot fi modificate de utilizator în funcŃie denevoile sale.

Aceste modificări efectuate conduce la personalizarea sistemului

Windows20. Astfel se pot modifica culorile şi fundalul ecranului, parametrii de

funcŃionare ai mouse-lui, tipul tastaturii etc.

Pentru personalizarea sistemului Windows se utilizează mai multe metode,

între care două sunt semnificative:

• metoda directă, prin care este abordat fiecare obiect printr-un clickdreapta după care se trece la modificarea caracteristicilor acelui

obiect cu ajutorul Properties din meniul principal;

• metoda avansată, prin utilizarea programului Control Panel,

respectiv lansarea comenzii de început Start→Control Panel. În

meniul Start vor avea loc toate schimbările de caracteristici.

Numeroase aplicaŃii se pot executa cu ajutorul Control Panel, a căror

funcŃie este descrisă mai jos:

20 Silvia Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare, prelucrare şi adaptare, pag. 86-98

PersonalizareaWindows



89

Lista selectivă cu aplicaŃii Control Panel

Nr.crt.

AplicaŃie Descriere

1 AccesibilityOptions

Configurează tastatura, mouse-ul sunetele,display-ul şi alte opŃiuni pentru a facilita utilizareacomputerului de către cei cu deficienŃe vizuale, deauz sau motorii.

2 Add Hardware Instalează sau depanează o gamă largă dedispozitive hardware.

3 Add or RemovePrograms

Adaugă, şterge sau modifică aplicaŃii saucomponente Windows.

4 AdministrativeTools

Asigură scurtături către instrumenteleadministrative

5 Date and Time Stabileşte valorile curente pentru dată, oră şi fusorar pe calculator

6 Display Stabileşte valorile pentru diferitele părŃi ale

elementelor de afişare din Windows, ca şi altemodificări referitoare la display, precum fundalulspaŃiului de lucru, programul de salvare aecranului, driverul de display, profunzimea deculoare şi rezoluŃia ecranului, modurile deeconomisire a energiei, schemele de culori, temeleetc.

7 Folder Options Stabileşte opŃiunile de vizualizare a dosarelor pentru întregul sistem, asocierile de fişiere şifişierele offline.

8 Fonts Adaugă şi şterge tipuri de caractere şi prezintă

exemple cu tipurile de caractere instalate în sistem pentru afişarea pe ecran şi tipărirea la imprimantă.

9 Keyboard Stabileşte rata de repetare a tastelor, rata de clipirea cursorului, limbajul de tastatură, tipul detastatură şi driverele; include programele wizardde deplasare a tastaturii.

10 Mouse Modifică proprietăŃile mouse-lui cum ar fi: vitezade deplasare, dublu-clic, orientarea butoanelor formelor cursorului şi alte valori de configurare

persoanele dependente de driverul mouse-lui.

11 NetworkConnections Gestionează toate conexiunile de reŃea.12 Phone and

Modem OptionsAdaugă, şterge şi configurează proprietăŃilemodemului conectat la sistem. Pot fi declaratereguli de apel (numere de apel interurbane, apel înaşteptare, apel cu carte de credit etc.) sau pot fiadăugate ori şterse drivere pentru telefonie.

13 Regional andLanguageOptions

Stabileşte modul în care sistemul Windows afişează orele, datele, numerele şi valuta prinvalorile de configurare regionale/pentru Ńări şi

preferinŃele de limbă.

14 Scanners andCameras Adaugă, şterge, stabileşte proprietăŃi pentruscannere şi camere digitale; ajută la depanareaacestor tipuri de dispozitive.

AplicaŃii

Control Panel



90

15 ScheduledTasks

Stabileşte execuŃia automată a aplicaŃiilor,utilitarelor, operaŃiilor de curăŃare a discurilor etc.

16 Sound andAudio Devices

Atribuie sunete evenimentelor de sistem şigestionează dispozitivele de sunet.

17 Speech Stabileşte opŃiunile de voce pentru programele deconversie a textelor în vorbire.

18 System Analizează şi modifică informaŃiile persoanele deidentificare, dispozitivele instalate, cantitatea dememorie RAM, tipul de procesor etc.

19 Taskbar andStart Menu

Configurează proprietăŃile pentru bara de taskurişi meniul Start.

20 User Accounts Adaugă, şterge sau modifică utilizatori.

Sursa: S. Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare (pag. 87-88)

Ce putem configura cu ajutorul aplicaŃiei Display din Control Panel în sistemulde operare Windows? (vezi pag. 89)



91


APLICAłII SOFTWARE

13.1. Programe utilitare

AplicaŃii de gestiunea fişierelor Sistemul Windows XP dispune de o aplicaŃie proprie pentru gestiunea

fişierelor şi a dosarelor denumită Windows Explorer.

Principalele etape ce caracterizează aplicaŃia Windows Explorer sunt

următoarele:

• lansarea aplicaŃiei Windows Explorer;

• vizualizarea obiectelor din calculator;

• operaŃii cu obiecte în Windows Explorer;• vizualizarea imaginilor cu Windows Explorer;

• configurarea caracteristicilor sistemului de fişiere.

Destul de mulŃi utilizatori preferă aplicaŃia Total Commander din mai

multe motive21:

• interfaŃa acestei aplicaŃii este armonizată cu cea pentru sistemul de

operare MS-DOS de la care s-a făcut trecerea după ani buni de

exploatare;• aplicaŃia Total Commander oferă unele avantaje comparativ cu

facilităŃile suplimentare cuprinse în sistemul de operare Windows

anume:

integrează programe de compresie;

transferă fişiere prin File Transfer Protocol;

oferă posibilitatea de a diviza în fragmente fişiere, ulterior

putând să le recombine; codifică şi decodifică fişiere;

creează meniuri proprii;

• capacitatea de utilizare este relativ mică (2 Mb)

Ecranul calculatorului sub aplicaŃia Total Commander este împărŃit în 12

zone, între care primele 11 zone sunt permanent active în fereastră şi o zonă

destinată realizării unor comenzi prin intermediul tastelor F3 – F8. Pentru orice

dificultate aplicaŃia oferă asistenŃa Soft denumită Ajutor prin acŃionarea tastei F1.

21 E. Cerchez, M. Şerban, PC pas cu pas, prelucrare şi adaptare, pag. 79-90

Gestiunefişiere



92

Toate operaŃiile menŃionate mai sus se desfăşoară între cele două ferestre

ale zonei principale, cea din stânga denumită fereastra sursă, iar cea din dreapta

denumită fereastra destinaŃie.

Navigarea între cele două ferestre se realizează cu ajutorul tastei TAB.

Numeroase operaŃii pot fi realizate în fereastra sursă fie cu ajutorul tastelor sau acombinaŃiilor de taste, fie cu ajutorul mouse-lui cu acesta din urmă mult mai rapid

şi chiar mai comod.

Utilizarea meniurilor este prezentată în instrucŃiunile ce însoŃesc livrarea

programului. Meniul principal poate fi modificat astfel încât fiecare utilizator

poate să îşi creeze propria interfaŃă necesară obiectivelor propuse.

AplicaŃii privind arhivarea informaŃiilor

Păstrarea informaŃiilor într-un calculator se realizează cu ajutorul hard

diskului. De aceea pentru a păstra cât mai multă informaŃie se impune înlocuirea

hard dikului utilizat cu un altul mai mare.

O soluŃie mai bună adoptată de Microsoft este de a folosi programe de

arhivare a informaŃiilor , având rolul de a comprima informaŃiile pentru a ocupa

un volum mai mic. Pe lângă avantajul de a ocupa un volum mai mic, un alt

avantaj îl reprezintă economia de timp ce se realizează în momentul copierii sau

transmiterii informaŃiilor.Pentru comprimarea, respectiv decomprimarea informaŃiilor, dar şi pentru

siguranŃa şi protecŃia acestor informaŃii pe parcursul acestui proces se impune

utilizarea unor programe de arhivare performante.

Prin arhivare, care presupune în esenŃă comprimarea informaŃiei, înseamnă

aducerea informaŃiei la un alt stadiu la nivelul procesoarelor de sistem. InformaŃia

comprimată este de acum codificată şi neperceptibilă în cadrul sistemului. Pentru

o nouă utilizare informaŃia trebuie dezarhivată.Programele pentru arhivarea informaŃiilor sunt în acelaşi timp şi programe

pentru dezarhivarea informaŃiilor. În principiu aceste programe realizează

următoarele obiective:

comprimă fişiere (programele arhivatoare WINRAR, WINZIP,

etc.);

comprimă hard discul (STACKER).

Indiferent de programul de comprimare utilizat obiectivul esenŃial rămânecodificarea astfel încât să ocupe un volum cât mai mic posibil. De regulă,

programele de comprimare respectă anumite etape de lucru:

Arhivare



93

este căutată secvenŃa ce se repetă;

toate secvenŃele ce se repetă se înlocuiesc cu un simbol;

la finele operaŃiunii se foloseşte indexul simbolurilor utilizare.

În marea lor majoritate programele de arhivare a discurilor sunt mai

performante decât programele de arhivare a fişierelor, primele fiind remarcate prinviteza mai mare, transparenŃă superioară şi economie de spaŃiu.

AplicaŃii privind viruşii informatici

Viruşii informatici sunt programe informatice de dimensiuni mici create cu

scopul bine definit de a distruge partea cea mai valoroasă dintr-un calculator,

anume datele.

Viruşii informatici se strecoară în zone relativ ascunse utilizatorului,

producând distrugeri asupra bazelor de date de pe discuri sau alte părŃi alecalculatorului.

Un virus informatic are în structura sa trei componente:

partea de lansare în acŃiune a nucleului virusului, se face

doar după îndeplinirea unor condiŃii prealabile;

partea de autoreproducere, ce conŃine şi o componentă ce

recunoaşte programele deja infectate şi nu permit o nouă

infectare;

nucleul de bază ce realizează misiunea virusului.

Viruşii informatici pot infecta datele sau echipamentele calculatorului în

două moduri:

prin intermediul suporturilor portabile de memorare externe;

prin reŃelele informatice între care reŃeaua Internet deŃine

rolul determinant.

Efecte negative produse de viruşii informatici

Vom menŃiona câteva dintre efectele negative semnificative produse de

viruşii informatici:

modificarea sau distrugerea fişierelor;

ştergerea totală sau parŃială a informaŃiilor aflate pe hard

disk;

distrugerea tabelei de alocare a fişierelor, ce conduce la

imposibilitatea citirii informaŃiilor de pe hard disk;

producerea unor efecte grafice sau sonore inofensive;

Viruşi şi

antiviruşi



94

scăderea vitezei de lucru a calculatorului uneori chiar

blocarea acestora;

în interiorul calculatorului virusul se reproduce mărind mult

efectul infectării;

odată realizată contaminarea cele mai vulnerabile fişiere suntexecutate;

în faza activă apar simptome tipice: imaginea se modifică pe

ecran, multe fişiere sunt şterse sau se produce chiar

formatarea hard diskului;

unii viruşi atacă codul gazdei alŃii agreează codul gazdei.

Extinderea infectării se produce doar dacă este executat

codul. Aceasta se realizează direct ca făcând parte dinsecvenŃa de iniŃializare sau indirect prin abordarea unui

program infectat de utilizator.

Unele clasificări privind viruşii

Sunt numeroase criterii de clasificare a viruşilor informatici 22 :

• după comportamentul general:

viruşi software, ce afectează softurile şi sistemul de operare;

viruşi hardware, ce afectează hard diskul, floppy diskul şi

memoria;

• după gradul de acŃiune:

viruşii care nu provoacă distrugeri, dar reduc capacitatea de

lucru a calculatoarelor şi echipamentelor sale;

viruşi ce produc distrugerea programului informatic în care

au fost introduşi;

viruşi cu capacitate foarte mare de distrugere ce provoacă

efecte majore asupra calculatorului şi echipamentelor sale;

• după capacitatea lor de reproducere:

viruşi ce nu se reproduc dar provoacă daune mici

calculatorului şi echipamentelor sale;

viruşi ce se reproduc afectând în mare parte sau total

calculatorul şi echipamentele sale;

• după dimensiunea acŃiunilor:

viruşi de nivel macro, ce afectează fişierele de date;

22 Silvia Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare, pag. 124-132



95

viruşi de program ce afectează fişierele în partea de execuŃie

a programelor informatice;

viruşi de iniŃializare ce afectează programul informatic la

deschiderea lui sau a calculatorului;

• după modul de acŃionare: viruşi „logic bomb”, ce acŃionează la întrunirea unor

parametri;

viruşi „time bomb”, acŃionează la o anumită dată şi oră;

viruşi „rabbit”, ce distrug resursele sistemului datorită

autoreproducerii automate;

viruşi tip „trojan horse”, ce au la prima vedere o

întrebuinŃare, dar în realitate acŃionează prin alte proceduri; viruşi tip „trojan mule”, ce lansează capcane pentru

obŃinerea unor coduri sau parole;

viruşi tip „chain letter”, ce operează în lanŃ mai ales prin

Internet;

viruşi tip „back door”, ce operează pe ascuns echivalent

„uşa din dos”.

Utilizarea unor programe informatice antivirus

Dezvoltarea procedurilor capabile să infecteze cât mai multe programe

informatice a impus nevoia de a perfecŃiona şi programele antivirus.

Astfel, programele antivirus analizează unităŃile de disc, până la găsirea

semnăturilor lăsate de viruşi în programele infectate. Numai că, pentru a descoperi

şi viruşii noi trebuie actualizată lista de semnături, altfel, aceştia din urmă vor

trece neobservaŃi şi îşi vor derula nestingheriŃi activitatea programată.

În marea lor majoritate, programele de protecŃie antivirus sunt create

pentru a realiza următoarele operaŃii:

• pentru a preveni infectarea calculatoarelor şi echipamentelor lor cu

viruşi şi pentru semnalarea existenŃei unor viruşi în memoria

calculatoarelor;

• să elimine fişierele infestate cu viruşi cunoscuŃi;

• să detecteze prezenŃa unor viruşi în interiorul unor fişiere.

Sunt cunoscute până în prezent două categorii de programe informatice

antivirus:



96

• programe informatice permanente, ce sunt create şi rămân în

memoria calculatorului pentru supraveghere;

• programe informatice lansate periodic de utilizatori pentru a fi

folosite pentru verificarea calculatorului şi echipamentelor sale.

Devirusarea calculatoarelor şi echipamentelor sale se realizează parcurgând următoarele etape:

• identificarea viruşilor cu ajutorul programului antivirus;

• ştergerea fişierului infectat cu virus;

• monitorizarea tuturor operaŃiilor efectuate de calculator cu ajutorul

unui antivirus.

AplicaŃii pentru administrarea şi întreŃinerea sistemului

Pentru administrarea şi întreŃinerea sistemului Windows XP a creat maimulte instrumente şi aplicaŃii între care nominalizăm mai jos pe cele

semnificative:

• Task Manager , este un instrument utilizat pentru finalizarea

aplicaŃiilor blocate, de regulă din cauza viruşilor, dar şi pentru

listarea proceselor care se desfăşoară, respectiv pentru verificarea

performanŃelor sistemului de operare;

• System Monitor , este un instrument utilizat pentru afişarea graficăşi numerică a informaŃiilor semnificative din cadrul sistemului de

operare;

• MiniaplicaŃia System, este aplicaŃia ce contribuie la ridicarea

performanŃelor sistemului Windows cu ajutorul unor metode de

ajustare. În pagina General din foaia de proprietăŃi System sunt

afişate caracteristici privind tipul procesorului, viteza de lucru şi

respectiv memoria RAM instalată;• File Signature Verification, este un instrument utilizat pentru

stoparea deteriorării celor mai importante fişiere din sistem;

• Grupul de instrumente administrativ tip Tools, este un grup de

instrumente administrative ce fac parte din locaŃia centrală unde se

fac modificări pentru întreg sistemul denumită opŃiunea Control

Panel. Între aceste instrumente enumerăm: Computer Management,

Event Viewer, Services, Local Security Policy etc.• System Tools, este o secŃiune din meniul Start, ce se lansează prin

comanda Start → All Programs → Accessories → System Tools.

ÎntreŃinereasistemului



97

SecŃiunea System Tools include câteva instrumente semnificative:

Scheduled Tasks, System Information, Disk Cleanup, Disk

Defragmenter etc.

Scheduled Tasks, este o aplicaŃie ce permite automatizarea

realizării programelor; System Information, este o aplicaŃie ce permite vizualizarea

în detaliu a componentelor hardware şi software;

Disk Cleanup, este o aplicaŃie ce asigură ştergerea fişierelor

temporare oriunde s-ar afla ele pentru a elibera spaŃiul pe

hard disk. Lansarea în execuŃie a aplicaŃiei se realizează prin

opŃiunea Start → All Programs → Accessories → System

Tools → Disk Cleanup. Disk Defragmenter , este o aplicaŃie ce permite reorganizarea

tuturor fişierelor de pe hard disk. Se identifică spaŃiile

rămase libere după care fişierele se mută din aproape în

aproape astfel încât tot hard diskul apare defragmentat.

Scopul operaŃiunii îl reprezintă eliberarea spaŃiului de

memorie pe hard disk. În atingerea obiectivului este necesară

parcurgerea a 5 etape: prima este lansarea aplicaŃiei; a douaalegerea unei unităŃi din lista globală; a treia prin acŃionarea

butonului analysis se afişează pe ecran cele patru categorii

de fişiere; a patra, vizualizarea informaŃiilor fragmentate cu

ajutorul butonului View Report; iar a cincea etapă realizarea

defragmentării propriu-zise prin acŃionarea butonului

Defragmenter.

• Windows Update, este un instrument on-line ce permite notificareaşi descărcarea tuturor modificărilor aduse programelor informatice.

AplicaŃia permite de asemenea corectarea erorilor.

• Error-checking , este o aplicaŃie ce permite verificarea erorilor în

sistemul de fişiere şi sectoare defecte pe unitate.

Cum se clasifică programele utilitare? (vezi pag. 91-97)



98

13.2. AplicaŃii dedicate

AplicaŃii pentru editarea şi procesarea textelor

În prezent, majoritatea actelor oficiale, a cărŃilor şi lucrărilor tipărite

reprezintă rezultatul unui proces de tehnoredactare computerizată.

Tehnoredactarea computerizată se realizează cu participarea a două componente:• calculatorul , cu ajutorul căruia se culege textul şi putem face toate

corecturile direct în text înainte de tipărire;

• aplicaŃia software, cu ajutorul căreia textul introdus în calculator

este prelucrat din anumite puncte de vedere (folosirea fonturilor, a

caracterelor îngroşate; a caracterelor subliniate sau înclinate etc).

De asemenea, textul se aşează în pagină, se introduc tabele, grafice,

imagini sub formă de fotografii etc.A doua componentă, respectiv aplicaŃia software poartă denumirea de

editor de text.

Calitatea unei aplicaŃii software este dată de gradul de îndeplinire a

funcŃiilor de bază ce trebuie îndeplinite:

• introducerea textului;

• editarea textului;

• verificarea şi corectarea textului;

• formatarea documentelor;

• introducerea tabelelor Word;

• introducerea textelor pe coloană;

• scrierea ecuaŃiilor;

• gestiunea documentelor;

• asistarea editorului de text.

Pentru exemplificare se utilizează aplicaŃia Word, din Pachetul MicrosoftOffice.

AplicaŃii pentru calcul tabelar şi diagrame

Marea majoritate a utilizatorilor de aplicaŃii pentru calcul tabelar şi

diagrame folosesc Microsoft Excel.

Elementul esenŃial în cadrul unei aplicaŃii pentru calcul tabelelor îl

reprezintă foaia de calcul numită sheet . Un grup de foi de calcul formează un

fişier Excel. O aplicaŃie Excel se compune din mai multe fişiere, fiecare denumiteBook 1, Book 2, ..., Book n.

Procesare

texte

Calcultabelar



99

Foaia de calcul , este asemănătoare unei foi de hârtie pe care se scrie

conŃinutul unei lucrări. Structural, foaia de calcul este alcătuită din coloane pe

verticală şi linii pe orizontală.

Coloanele sunt notate cu litere începând cu A, iar liniile sunt numerotate

cu cifre începând cu 1. Din intersecŃia coloanelor rezultă celulele. Toată zona delucru a unei ferestre Excel este formată din celule. Fiecare celulă are o adresă

numită referinŃa celulei. Un grup de celule formează un domeniu. Fiecare

domeniul se identifică cu o referinŃă de domeniu 23.

AplicaŃii pentru prezentări animate

Vom utiliza pentru exemplificare aplicaŃia PowerPoint din cadrul

pachetului de programe Microsoft Office, având în vedere faptul că utilizează

multe din instrumentele pentru prezentări animate, respectiv: texte, tabelediagrame. Obiecte grafice, ecuaŃii sunete, animaŃie etc.

Elementele de bază ale unei prezentări animate sunt următoarele:

• slide-ul , reprezintă o imagine ce poate avea în componenŃă câteva

dintre instrumentele utilizate pentru prezentări animate;

• notele, sunt texte cu explicaŃii suplimentare ataşate slide-ului,

utilizate de prezentator în expunere şi nevăzute de publicul

auditoriu;• extrasele, reprezintă imaginile slide-urilor tipărite pe hârtie ce sunt

distribuite publicului auditoriu;

• şablonul , reprezintă modelul după care se formează slide-urile.

Sunt cunoscute şabloane pentru prezentări şi şabloane pentru

aspectul prezentărilor;

• macheta şablonului, se utilizează pentru definirea tipului de obiecte

ce se vor aranja în slide.

Prezentarea în Power Point reprezintă o derulare succesivă de slide-uri.

Orice prezentare în Power Point cuprinde două faze:

• pregătirea prezentării, faza în care se construiesc slide-urile;

• prezentarea propriu-zisă, faza în care are loc expunerea slide-urilor

de către prezentator, respectiv vizualizarea acestora de publicul

auditor.

23 Silvia Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare, prelucrare şi adaptare, pag. 211-289

Prezentări

animate



100

Prezentarea propriu-zisă poate beneficia şi de asocieri cu sunete, animaŃie,

clipuri pregătite anticipat sau chiar legături cu pagini web. O astfel de prezentare

combinată se transformă într-un document multimedia.

Principalele etape ale unei prezentări animate sunt următoarele:

• proiectarea prezentării;• salvarea prezentării;

• completarea proiectării;

• desfăşurarea pregătirii prezentării;

• gestionarea prezentării.

Cum se clasifică aplicaŃiile dedicate? (vezi pag. 98-100)

13.3. Schimbul de informaŃii între aplicaŃii

Pentru utilizarea informaŃiilor între aplicaŃiilor între aplicaŃii se folosesc

următoarele tehnici specifice:

• importul şi exportul de documente;

• tehnica OLE (Object Linking and Embedding);• capturile de imagini.

Importul şi exportul de documente

Atunci când două aplicaŃii folosesc tehnici diferite de memorarea

documentelor, pentru a transfera informaŃiile de la o aplicaŃie la alta se utilizează

operaŃia de importare pentru intrări şi exportare pentru ieşiri. EsenŃial este ca

ambele aplicaŃii să accepte un format comun.

Dacă se doreşte importarea unui fişier în alt format decât cel al aplicaŃiei încare se va realiza deschiderea, se va stabili în lista Files of type din fereastra Open

tipul de fişier ce se va importa.

Pentru exportul unui fişier în formatul necesar altui program se procedează

la salvarea fişierului de exportat, apoi se va stabili tipul fişierului acceptat de

aplicaŃia în care se va realiza exportul apelând la Save as type în fereastra Save As.

Tehnica OLE

Această tehnică presupune prelucrarea obiectelor obŃinute cu o aplicaŃie decătre o altă aplicaŃie.



101

Metodele de introducere a obiectelor obŃinute cu o aplicaŃie într-o altă

aplicaŃie sunt următoarele: încapsularea şi legarea.

Încapsularea unui obiect , presupune copierea acestuia între două

documente obŃinute cu aplicaŃii diferite.

Legarea documentelor , presupune modificarea sursei şi reflectareaacesteia în documentul primitor.

Capturile de imagini

Pentru a realiza capturile de imagini se utilizează ca aplicaŃie intermediară

Clipboard-ul Windows.

Procedura de capturare a imaginii presupune următoarele etape:

aducerea imaginii pe ecran;

capturarea şi încărcarea în Clipboard folosind tasta<Print Screen>;

deschiderea documentului de destinaŃie;

inserarea imaginii din Clipboard folosind comanda Paste;

decuparea secŃiunii dorite din imagine folosind instrumente

de tip crop;

formatarea imaginii.

Care sunt tehnicile folosite pentru schimbul de informaŃii între aplicaŃii?

(vezi pag. 100)



pag. 113-210

2. E. Cerchez, M. Şerban, PC pas cu pas, Polirom, Iaşi, 2005, pag.

28-30, 46-56

3. Silvia Curteanu, PC Elemente de bază şi utilizare, Editura Polirom,

Iaşi, 2007, pag. 55-102, 124-132



102

MODUL VREłELE INFORMATICE


Cuprins

UI 14. ReŃele de calculatoare

= 1,5 ore UI 15. Arhitecturi de reŃele

= 1,5 ore

Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinŃe despre reŃeleinformatice după structură, dimensiuni şi serviciile facilitate

Obiective operaŃionale: Însuşirea de cunoştinŃe generale înceea ce privesc componentele unei reŃele, tipologiile de reŃea, modelele dedezvoltare, reŃeaua Internet şi serviciile oferite.



103


REłELE DE CALCULATOARE

ReŃelele informatice au avut şi au în continuare un impact deosebit din

punct de vedere psihologic şi economic asupra funcŃionării societăŃii.

În viitorul apropiat, bunurile şi serviciile vor conŃine cantităŃi din ce în ce

mai reduse de materii prime şi materiale tradiŃionale, înglobând din ce în ce mai

multă informaŃie organizată şi prelucrată superior, denumită inteligenŃă artificială.

TranziŃia la noua Societate informaŃională de transformarea acesteia se va

realiza cu ajutorul sistemelor de telecomunicaŃii24.

ReŃelele de calculatoare reprezintă situaŃii speciale ale reŃelelor de

telecomunicaŃii (Fig. 14.1).

Fig. 14.1. ReŃea de calculatoare

ReŃeaua de calculatoare reprezintă un ansamblu eterogen de calculatoare şi

echipamente corespunzătoare, conectate între ele cu scopul de a schimba

informaŃii la distanŃă.

14.1. Componentele unei reŃele de calculatoareO reŃea de calculatoare cuprinde de regulă, următoarele componente:

• Server-ul , reprezintă calculatorul de bază, considerat gazdă, cu

ajutorul căruia se gestionează funcŃionarea întregii reŃele,

concentrând totodată, majoritatea resurselor;

• StaŃiile de lucru, sunt echipamente de calcul eterogene conectate la

server şi între ele, cu posibilitatea de a transmite şi recepŃiona

informaŃii, partajând resursele disponibile la nivelul întregii reŃele;

24 N. Olariu, I. Brezeanu, Utilizarea calculatoarelor , preluare şi adaptare, pag. 78-114

SERVER

imprimantă

StaŃie delucru

StaŃie delucru

StaŃie delucru

StaŃie delucru



104

• SuporŃii fizici, asigură transmisia materială a semnalelor electrice,

radio sau optice între nodurile reŃelei;

• Echipamentele de adaptare, asigură compatibilitatea dintre staŃiile

de lucru aflate în reŃea şi suporŃii fizici;

• Echipamentele de control al comunicaŃiilor , asigură protecŃiainformaŃiilor din reŃea optimizând totodată fluxurile de informaŃii

derulate între componentele reŃelei;

• Sistemul de operare, reprezintă aplicaŃia sau grupul de aplicaŃii

instalate pe Server, asigurând coordonarea funcŃiilor calculatorului

de bază şi contabilizarea aplicaŃiilor instalate pe staŃiile de lucru.

De precizat că în reŃele se transportă şi sunt prelucrate informaŃii ce pot

avea următoarele formate:• formă de text, agregat în diverse structuri;

• formă grafică, adică fotografii, desene, ilustraŃii;

• formă de voce sau video, privesc comunicaŃiile fonice sau sub

formă de imagini animate;

• comunicaŃie multimedia, priveşte o transmisie simultană de text,

sunet şi imagine.

Văzute din punct de vedere geografic, reŃelele de calculatoare pot fi:• reŃele locale (LAN – Local Area Networks), ce implementează

sistemul informatic al unei întreprinderi sau instituŃii, operând la

distanŃe mici de zeci sau sute de metrii;

• reŃele metropolitane (MAN – Metropolitan Area Networks), ce

interconectează filiale sau puncte de lucru ale aceleiaşi entităŃi;

• reŃele cu largă răspândire (WAN – Wide Area Networks), ce

interconectează centre informatice naŃionale sau internaŃionale.

Cum se numeşte calculatorul care gestionează resursele şi funcŃionarea unei

reŃele? (vezi pag. 103)

Cum se numeşte reŃeaua care interconectează filiale sau puncte de lucru ale

aceleiaşi entităŃi? (vezi pag. 104)



105

Revenind la componentele unei reŃele de calculatoare, vom descrie mai jos

structura şi funcŃiile celor mai importante dintre acestea.

Mediile de comunicaŃii (suporŃii fizici) se regrupează în două categorii:

liniile fizice şi undele electromagnetice.

Principalele linii fizice utilizate în telecomunicaŃii sunt următoarele:- cablul telefonic;

- cablu coaxial ;

- reŃeaua de alimentare electrică;

- fibra optică.

În categoria undelor electromagnetice menŃionăm:

- microundele;

-

infraroşu;- undele radio.

Echipamentele de adaptare operează între staŃiile de lucru aflate în reŃele

şi suporŃii fizici. În funcŃie de timpul semnalului transmisiile pot fi:

- analogice;

- numerice sau digitale.

Diversitatea echipamentelor utilizate în cadrul unei reŃele de calculatoare,

a suporŃilor fizici şi a multiplelor posibilităŃi de configurare a legăturilor

generează nevoia de a efectua un control al comunicaŃiilor.

Este de asemenea importantă folosirea echipamentelor de control al

comunicaŃiilor pentru că acestea pot semnala în timp util incompatibilităŃile

constructive dintre elementele componente ale reŃelei.

Pentru armonizarea funcŃionării la parametrii a unei reŃele, se utilizează

standardul denumit protocol de comunicaŃie care stabileşte următoarele:

- conectarea echipamentelor la reŃea;

- formatarea informaŃiilor în timpul transmisiei;

- recunoaşterea de către receptor a unui mesaj;

- detectarea şi corectarea erorilor din reŃea.

Pentru controlul comunicaŃiilor se utilizează echipamente speciale, între

care cele mai importante sunt grupate astfel:

- controlere;

- multiplexoarele;

- concentratoarele;

- procesoarele front-end.

SuporŃi fizici

Echipamentede adaptare

Echipamente

de control



106

14.2. Tipologia reŃelelor de calculatoare

Tipologia unei reŃele priveşte totalitatea conexiunilor ce conduce la cea

mai bună comunicare a echipamentelor componente unei reŃele între ele.

Două aspecte caracterizează tipologia unei reŃele:

• aspectul fizic, descrie infrastructura materială utilizată pentru a legastaŃiile de lucru între ele, sau pe scurt suporŃii fizici utilizaŃi:

• aspectul logic, precizează maniera în care fiecare staŃie de lucru

poate să acceadă la resursele ce formează aspectul fizic, cum poate

să utilizeze această infrastructură Ńinând cont de protocolul de

comunicaŃie ce reprezintă standardul de armonizare a reŃelei.

În practică sunt utilizate următoarele tipologii de reŃea: Ethernet şi inel

(token ring).14.2.1. Tipologia de reŃea Ethernet

Ethernet a devenit principalul standard pentru reŃelele locale, utilizat în

două configuraŃii topologice:

• reŃeaua Ethernet bus (magistrală), reprezintă topologia cea mai des

întâlnită în reŃelele de tip LAN. Astfel, pe o singură magistrală se

leagă în paralel staŃiile de lucru şi serverul de reŃea. SuporŃii fizici

utilizaŃi sunt de regulă, cabluri telefonice, cabluri coaxiale sau fibreoptice. Conflictele de acces sunt inerente pentru faptul că toate

informaŃiile circulă pe acelaşi canal. De aceea pentru rezolvarea

acestor conflicte, se utilizează un mecanism de priorităŃi furnizat de

protocolul de comunicaŃie. Structura are o configurare elastică,

componentele pot fi oricând adăugate sau scoase (Fig.14.2);

Fig. 14.2. ReŃea Ethernet bus

• reŃeaua Ethernet star (stea), este formată dintr-un lanŃ de staŃii de

lucru legate individual de server printr-un concentrator (Fig. 14.3)

SERVER

StaŃie delucru 1

StaŃie delucru 2

StaŃie delucru N

ReŃea Ethernet



107

Fig. 14.3. ReŃea Ethernet star

14.2.2. Tipologia de reŃea inel

Tipologia de reŃea inel (token ring) constă în legarea staŃiilor de lucru între

ele printr-un segment de cablu (coaxial sau fibră optică) de forma unui inel închis.Din punct de vedere al conexiunii fizice, aceasta are aspectul unei legături „punct

cu punct”, iar din punct de vedere al accesului logic legăturile au forma unei bucle

(Fig.14.4).

Fig. 14.4. ReŃea tip inel

Care este tipologia reŃelei de calculatoare conectate individual prin intermediul

unui concentrator? (vezi pag. 106-107 )

SERVER

StaŃie delucru 1

StaŃie delucru 2

StaŃie delucru N

inel

Concentrator SERVER

StaŃie delucru 1

StaŃie delucru 2

StaŃie delucru N

ReŃea inel

(token ring)



108


ARHITECTURI DE REłELE

FuncŃionarea reŃelelor informatice este un ansamblu foarte complex pentru

a fi tratat global. De aceea, protocolul de comunicaŃie lansează ideeadescompunerii reŃelelor în componente uşor de studiat.

Numeroase modele sau arhitecturi de reŃea au apărut, între care cele mai

cunoscute ISO7 şi TCP/IP.

15.1. Modelul ISO7

Pentru a uşura comunicarea între calculatoare diferite, OrganizaŃia

InternaŃională pentru Standardizare (ISO) a descris în anul 1977 modelul

arhitectural OSI (Open System Interconnection).Modelul ISO7, este denumit astfel pentru că el cuprinde 7 niveluri de

abordare ale cerinŃelor generale ale unei comunicaŃii de informaŃii între

calculatoare, prezentate mai jos în ordinea complexităŃii lor:

• nivelul fizic, realizează activarea şi dezactivarea conexiunilor

fizice, modularea şi demodularea, respectiv transmisia în mediul de

comunicaŃie;

• nivelul legăturii de date, ce permite realizarea transmisiei şirecepŃiei cadrelor, respectiv detectarea şi înlăturarea erorilor;

• nivelul reŃea, este responsabil cu dirijarea informaŃiilor către

destinaŃiile de bază;

• nivelul transport , creează structurile de informaŃii sub formă de

cadre;

• nivelul sesiune, asigură deschiderea dialogului între două aplicaŃii,

incluzând şi procesul privind dreptul de acces în sistem;

• nivelul de prezentare, permite editarea, formatarea şi comprimarea

informaŃiilor conform cu cerinŃele receptorului;

• nivelul aplicaŃie, reprezintă punctul de pornire, dar şi de atingere a

obiectivelor schimbului de informaŃii, altfel spus realizează

interfaŃa cu utilizatorul.

15.2. Modelul TCP/IP

Modelul TCP/IP reprezintă un grup de protocoale de comunicaŃie ce

permite comunicarea între calculatoare diferite aflate în zone diferite ale planetei

ce pot comunica chiar fără fir tocmai datorită acestor ultime tehnologii avansate.

Modelul ISO7

Modelul TCP/IP



109

De fapt, protocolul de comunicaŃie Internet (IP) a fost completat de TCP

(Transmission Control Protocol), parcurgând mai multe etape ce jalonează

dezvoltarea Internetului25:

• anul 1972, prima demonstraŃie publică printr-o conferinŃă

internaŃională privind comunicaŃiile. Între timp numeroaseuniversităŃi s-au ataşat reŃelei şi muncii comune de dezvoltare a

acestor protocoale. UNIX a fost sistemul de exploatare utilizat cu

predilecŃie în această epocă;

• mijlocul anilor 1970, lucrările de dezvoltare finalizează cu

protocolul TCP (Transmission Control Protocol);

• anul 1983, TCP/IP devine standardul de facto pentru defensiva

americană şi pentru industria informatică în general;• anul 1990, apare WWW (World Wide Web).

15.3. Internet – reŃea de reŃele

Internetul este mediul prin care orice utilizator poate avea acces la

informaŃii sau poate distribui informaŃii.

Internetul nu are o autoritate unică de conducere. Există totuşi, la nivel

planetar o organizaŃie de voluntari numită ISOC (Internet Society) fondată în anul

1992 ce stabileşte propriile strategii de dezvoltare. O altă organizaŃie numită IETF(Internet Engineering and Task Force) rezolvă problemele de ordin tehnic.

Comunicarea prin Internet se face prin sistemul de comutare de pachete. În

Internet comutarea de pachete se realizează astfel: informaŃiile utile ce trebuie

transmise sunt încadrate cu anumite informaŃii de control între care cele mai

importante sunt adresele destinatarului şi expeditorului. Obiectul astfel constituit

se transmite cu ajutorul unui comutator de pachete numit router , prin intermediul

calculatoarelor denumite host (gazde). Împreună router-ele şi host-urile formeazănodurile de reŃea Internet.

Dirijarea automată a pachetelor în cadrul reŃelei se efectuează pe baza unui

set de reguli numit protocol.

Primul protocol utilizat este Internetul Protocol (IP), cel ce asigură

construcŃia pachetelor şi expediŃia lor către destinatar.

Lansarea unui pachet IP nu asigură şi livrarea la destinatar. Diverse erori

pot conduce la pierderea pachetului sau doar alterarea lui.

25 H. Bersini, M.P. et R. Spintte-Rose, Les fondements de l’informatique, pag. 326

Internet



110

Pentru a rezolva aceste probleme în Internet, protocolul IP a fost completat

cu TCP (Transmission Control Protocol). Toate protocoalele de comunicaŃie

formează suita protocoalelor TCP/IP din Internet.

Utilizarea protocolului TCP/IP se asigură cu ajutorul unor aplicaŃii cu rol

de client Internet. Furnizoarele de informaŃii se numesc servere Internet .Pentru a avea ordine în reŃea, se utilizează adresele IP. Sistemul adreselor

IP s-a dovedit a fi eficient deoarece furnizează adrese suficiente pentru noile

noduri, dar puŃin agreat de utilizatori datorită problemelor de memorare a noilor

adrese. Se preferă, în acest caz asocierea adreselor DNS (Domain Name System).

Noul format de adresă (adresă numerică asociată adresei DNS) este pus la

dispoziŃie de serverul de nume la rândul lui structurat pe domenii şi subdomenii.

Realizarea oricărui serviciu Internet presupune existenŃa unui calculator cesolicită informaŃii (client) şi un sever care furnizează informaŃii.

În funcŃie de misiunea pe care o are calculatorul poate îndeplini pe rând

calitatea de client sau server.

Principalele servicii oferite în reŃeaua Internet sunt următoarele:

• poşta electronică, sau pe scurt e-mail este serviciul cel mai

cunoscut în Internet. Acest serviciu presupune transmiterea unor

mesaje între persoane. Utilizatorii dispun de câte o cutie poştală

virtuală, adică un fişier standard ce poate fi accesat printr-un cont

şi o parolă personală. Cutia poştală are o adresă ce cuprinde

numele utilizatorului şi adresa DNS a nodului gazdă despărŃite prin

semnul @.

• accesul la un calculator aflat la distanŃă, permite utilizatorului de a

putea accesa şi lucra cu resursele unui calculator aflat în reŃea la

orice distanŃă. AplicaŃia ce permite accesul se numeşte telnet , iar

condiŃia de acces este obŃinerea unui cont de acces.

• transferul fişierelor de la distanŃă FTP (File Transfer Protocol),

permite utilizatorului de a efectua operaŃiuni în fişierele aflate pe

un nod Internet aflat la distanŃă. Transferul fişierelor se poate

realiza în variante text sau varianta binar;

• serviciul FTP anonim, permite utilizatorilor să transfere liber şi

gratuit fişiere din noduri aflate la distanŃă, dar deschise accesului

public;

Servicii Internet



111

• serviciul de ştiri şi discuŃii prin Internet , permite utilizatorilor să

aibă accesul la grupuri importante de ştiri, cu ajutorul aplicaŃiilor

numite cititoare de ştiri;

• serviciile de informare şi documentare, reprezintă totalitatea

metodelor de găsire a informaŃiilor din Internet. Principaleleservicii de acest gen sunt următoarele:

WAIS (Wide Area Information Server), serviciul de căutare

după conŃinut a informaŃiei, indiferent de locul unde se află

aceasta;

Archie, este serviciul care localizează fişierele ce conŃin

aplicaŃii sau informaŃii, având ca mod de căutare numele

acestora; Gropher, este serviciul descentralizat bazat pe mai multe

servere, ce baleiază informaŃiile oferite de Internet;

WWW (World Wide Web) este serviciul complex ce permite

căutarea informaŃiei în întreg spaŃiul oferit de Internet;

Hypertextul, este o metodă modernă de organizare a

informaŃiei cu ajutorul link-urilor. Extensia hypertextului o

reprezintă hypermedia.

Conectarea la Internet se realizează în trei variante:

• reŃeaua telefonică cu sau fără fir;

• linii numerice;

• linii specializate.

Intranetul este un concept apărut ca urmare a utilizării tehnologiilor

Internet pentru legarea unitară a resurselor informaŃionale, respectiv pentru

construcŃia sistemului informatic al organizaŃiei.

În acest moment Intranetul este considerat o foarte bună infrastructură

tehnologică şi informaŃională necesară pentru gestiunea informaŃiilor şi lucrul în

echipă al unei organizaŃii dezvoltând comunicarea şi colaborarea între parteneri.

Conectare la

Internet

Intranet



112

Care sunt principalele servicii oferite în reŃeaua Internet? (vezi pag. 110-111)

Din ce categorie de servicii oferite în reŃeaua Internet face parte World Wide

Web? (vezi pag. 111)



pag. 211-231

2. Hugues Bersini, M.-P. et R. Spintte-Rose, Les fondements de

l’informatique, Editions Vuibert, Paris, 2008, pag. 326

3. Nicolae Olariu, Iulian Brezeanu, Utilizarea calculatoarelor , Editura

Macarie, Târgovişte, 1998, pag. 78-114