Potenţialul turistic reprezentat de condiţiile climatice ale teritoriului României

Climatul unei regiuni are o influenţă hotărâtoare atât asupra omului sănătos, cât şi asupra

omului bolnav. Acesta rezultă din totalitatea condiţiilor atmosferice ale unei regiuni, adică din

acţiunea simultană a temperaturii, a umidităţii, a presiunii aerului, a vânturilor, a nebulozităţii şi a

purităţii aerului, acţiuni ce sunt în raport cu altitudinea, varietatea reliefului regiunii respective,

dar şi cu latitudinea. Orice studiu privind potenţialul turistic al unei regiuni şi valorificarea

acestuia trebuie să implice cunoaşterea condiţiilor climatice.

Potenţialul climatului însumează totalitatea acţiunilor şi formelor de exercitare asupra

organismului de către factorii principali ai climatului: temperatura, radiaţia solară, umiditatea

aerului, presiunea atmosferică.

Clima are un rol determinant în etajarea vegetaţiei şi a peisajelor geografice în general şi

implicit determină generarea anumitor atracţii turistice. Elementele climatice influenţează

dirijarea sezonieră a diferitelor forme de turism, prezentând un interes considerabil pentru turism

prin indicii bioclimatici care dau ambianţa necesară desfăşurării turismului.

Impactul climatic în turism se manifestă în primul rând la nivelul psihologiei individului,

turiştii împărţind fenomenele climatice în „timp urât” şi „timp frumos”. Vremea urâtă reprezintă

un inconvenient în realizarea activităţilor turistice. Vremea frumoasă este reprezentată de o serie

de elemente climatice: temperatură, nebulozitate, vânt, precipitaţii. Aceste elemente climatice,

dacă nu se manifestă excesiv, au un efect pozitiv asupra turiştilor. În ansamblu, clima joacă un rol

foarte important în desfaşurarea activităţilor turistice.

Clima este un element dinamic, cu un semnificativ potenţial turistic. În regiunile montane,

un accent deosebit se pune pe precipitaţiile solide, care generează stratul de zăpadă favorabil

sporturilor de iarnă şi a numărului de zile cu strat de zăpadă, grosimea stratului de zăpadă, dar şi

temperatura medie sezonieră a aerului care poate menţine sau topi stratul de zăpadă.

În relaţia dintre om şi climă se discută foarte mult despre stres, acesta reprezentând o

solicitare puternică a organismului. Astfel, unele valori extreme ale elementelor climatice pot fi

stresante pentru turişti, ca de exemplu expunerea îndelungată la o radiaţie puternică, la frig, la

căldură, la uscăciune, la umezeală, la vânt puternic, la presiune scăzută. De asemenea, unele

variaţii meteorologice excesive produse în timp scurt, brusc, sunt considerate stresante pentru

organism. Precipitaţiile şi scăderea presiunii atmosferice, intensitatea mai mare a radiaţiilor

ultraviolete în special iarna, în regiunile montane au efecte ce constau în stimularea şi echilibrarea

activităţii sistemului nervos central şi a sistemului nervos vegetativ, odată cu scăderea activităţii

glandei tiroide. Analiza variaţiei elementelor climatice evidenţiază rolul lor în turismul itinerant,

alpinism, drumeţie.

Elementele climatice se diferenţiază în timp şi în spaţiu, clima fiind un factor dinamic ce

poate susţine sau limita activitatea turistică.

Factorii climatici reprezintă elementul cheie de atracţie pentru turiştii sosiţi în destinaţiile

montane sau de litoral şi nu numai. Astfel, vremea caldă şi precipitaţiile reduse sunt factorii cei

mai importanţi pentru o destinaţie de vacanţă de pe litoral, iar grosimea stratului de zăpadă

reprezintă punctul forte al unei staţiuni montane destinată sporturilor de iarnă. În general, toate

formele de activitate care au loc în aer liber sunt influenţate într-o formă sau alta de elementele

climatice. Pentru multe comunităţi locale turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice

cele mai importante, iar condiţiile climatice necorespunzătoare pot afecta nivelul de dezvoltare

economică şi socială al respectivelor comunităţi.

Turismul litoral este puternic influenţat de temperatură şi de precipitaţii (ploi abundente,

inundaţii), dar şi de durata de strălucire a soarelui, de numărul de zile cu cer senin, de viteza

medie sezonieră a vântului. Astfel, o vară mai călduroasă cum a fost cea din anul 2007 îi poate

îndemna pe turişti să efectueze excursii tot mai dese pe litoral. Evenimentele meteorologice

extreme, cum sunt inundaţiile şi furtunile pot afecta nu doar infrastructura turistică, dar pot pune

în pericol siguranţa şi sănătatea turiştilor şi a comunităţii locale. Toate aceste evenimente

meteorologice extreme pot determina anularea unor sejururi ale turiştilor în staţiunile de pe

litoralul românesc.

În zona montană, creşterea temperaturii în anotimpul iarna, poate determina reducerea

sezonului turistic, iar oportunităţile pentru efectuarea de activităţi sportive şi recreative se vor

diminua. În România, cele mai cunoscute staţiuni pentru practicarea sporturilor de iarnă sunt cele

de pe Valea Prahovei (Sinaia,Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Braşov). Dacă, cantitatea de

precipitaţii sub formă de zăpadă scade, se vor înregistra şi scăderi ale numărului de turişti. Astfel,

elementele climatice nu doar influenţează activitatea turistică, dar şi contribuie la aceasta.

Existenţa unor perioade cu temperaturi excesive, existenţa unor ierni sărace în precipitaţii,

frecvenţa crescută a furtunilor puternice pot determina scăderea fluxurilor turistice. Pentru

planificarea şi efectuarea activităţilor turistice este necesar să se cunoască manifestările

elementelor climatice (dacă vremea se încălzeşte brusc, topind stratul de zăpadă, apar anulări ale

manifestărilor turistice).

Pentru planificarea şi efectuarea unei anumite forme de turism este nevoie să se cunoască

vremea şi clima. Prima implică datele prognozelor meteorologice pentru perioade de la 24 de ore

la mai multe zile; prognozele sunt însoţite de avertismentele referitoare la posibile ploi torenţiale,

viscole, secetă prelungită, vânturi puternice. Toate acestea influenţează programarea unor forme

de turism (drumeţii, pescuit sportiv, vânătoare sportivă, sporturi naurice, cură heliomarină) şi

anulează rezultatele performanţei în activităţile turistice (sporturi de iarnă, canotaj, înot). În ceea

ce priveşte clima, în funţie de aceasta se stabileşte intervalul de timp cu condiţii favorabile

diferitelor forme de turism. În acest sens, importante sunt perioadele optime pentru practicarea

schiului şi săniuşului în zonele montane; lunile sau intervalele frecvent ploioase sau secetoase;

raportarea intervalelor cu vânt puternic şi a celor cu calm atmosferic.

Precipitaţiile sub formă de zăpadă, atât prin cantitate (40-60 cm grosime a stratului de

zăpadă), cât şi prin durată (4-5 luni pe an) devin o condiţie favorabilă pentru turismul hibernal în

regiunile montane.

Nebulozitatea (gradul de acoperire al cerului cu nori) reprezintă un factor ce influenţează

direct durata strălucirii Soarelui, un factor vital pentru cura heliomarină din regiunea litorală, dar

şi pentru excursiile montane. Pentru regiunile montane, frecvenţa şi durata timpului frumos sunt

mai reduse datorită proceselor convective şi ascensiunilor orografice ale maselor de aer. În munţii

mai înalţi, vremea frumoasă creşte ca durată în zonele situate deasupra plafonului obişnuit de

nori. De asemenea, norii în formaţiuni izolate, mai ales în zonele montane, ridică valenţa estetică

a peisajului.

Frecvenţa şi intensitatea precipitaţiilor sunt o consecinţă a nebulozităţii. Timpul ploios

adaugă, pe plan psihologic, un stress în plus, determinând sedentarizarea temporară a turistului în

locul de sejur. Dacă precipitaţiile lichide sunt un factor nefavorabil, împiedicând derularea

activităţilor turistice, cele sub formă de zăpadă au efect favorabil, generând o stare de bine

turistului, dar şi un substrat utilizat cu intensitate pentru variate tipuri de agrement.

Dintre manifestările climatice cu efecte negative trebuiesc menţionate în special, ceaţa şi

poleiul care împiedică circulaţia vizitatorilor în condiţii de siguranţă.

Temperaturile favorabile turismului sunt cele cuprinse în intervalul 18º C – 28º C.

Perioadele toride de vară sunt tot atât de nefavorabile activităţilor turistice ca şi intervalele

geroase de iarnă, cu temperaturi mai mici de - 15 º C. Este necesară raportarea valorilor de

temperatură la capacitatea de suportabilitate a turiştilor, în funcţie de vârstă şi de tipul de

activităţi turistice. Limitele de temperatură de 18º C – 28º C sunt optime pentru unele forme de

turism (drume tie, odihnă, recreere, tratament balnear, jocuri sportive). Pentru sporturile de iarnă

sunt favorabile temperaturi ceva mai coborâte.

Vânturile sunt favorabile sau nu activităţilor turistice, în funcţie de durata şi intensitatea

lor. Brizele marine sau brizele montane au un puternic rol moderator, mai ales în zona litorală,

unde joacă şi rolul de agent de tansport şi dispersie al aerosolilor. Acelaşi rol moderator îl au şi

brizele de lac. Vânturile puternice au rol restrictiv asupra turismului, atât pe ţărmul mării

(spulberă nisipul, agită marea), cât şi la munte, unde spulberă zăpada, troienesc drumurile. De

asemenea, vânturile pot fi folosite de oameni în diverse scopuri, instalaţiile utilizate devenind

puncte de atracţie turistică (de exemplu, morile de vânt). Vântul este favorabil turismului şi prin

faptul că se pot practica sporturi ce necesită folosirea curenţilor de aer (parapanta, ambarcaţiuni

cu vele).

Fiecare element climatic menţionat, în condiţiile de manifestare excesivă, are repercusiuni

nefavorabile asupra practicării turismului.

Rolul climei nu se reduce numai la creionarea atmosferei de desfăşurare a activităţilor

turistice, ea se impune prin anumite trăsături, ca obiectiv de sine-stătător. Astfel de trăsături sunt

cele ce aparţin climatului de adăpost, climatului subteran, climatului litoral.

• Climatul de adăpost este propriu depresiunilor închise, anumitor culoare de vale sau

platourilor adăpostite, care nu se află în calea circulaţiei dominante a maselor de aer.

Amplitudinea redusă a oscilaţiilor climatice conferă acestor arii un coeficient superior de

atractivitate, îndeosebi pentru fluxurile turismului curativ. Climatul de adăpost este

omogen termic şi sub aspectul circulaţiei maselor de aer (nefiind înregistrate diferenţe

semnificative), cu atenuare adecvată a vitezei vântului, cu efecte relaxante şi stimulente.

Staţiuni precum Borsec, Vatra Dornei, Moneasa, Stâna de Vale sunt situate în astfel de

regiuni, participarea climatului la zestrea lor turistică fiind recunoscută.

• Climatul subteran se întâlneşte în peşteri sau în cavităţi artificiale şi se caracterizează

printr-o constanţă remarcabilă a temperaturii, umidităţii sau circulaţiei aerului. Nu toate

peşterile au un astfel de topoclimat. Pe lângă marea sa constanţă, climatul subteran se

impune ca factor terapeutic de prim ordin prin ionizarea puternică a aerului (aerosoli).

Cantităţile de aerosoli din vechile saline explică apariţia sanatoriilor subterane pentru

tratarea unor afecţiuni respiratorii (astm bronşic).

• Climatul litoral asociază duratei mari de strălucire a soarelui insolaţia puternică

(ultravioletele) şi aerosolii în cantităţi sporite. Aceşti factori concurează la afirmarea

talazoterapiei, orientând opţiunile turiştilor şi oferta turistică dinspre trăsătura recreativă

spre cea mixtă (curativ-recreativă)