CURSUL NR 3/03.03.2004

INTERPRETAREA LOGICĂ

Reprezintă tipul de interpretare ce se realizeaza dupa anumite reguli rationale denumite argumente. Argumentele sunt in mod traditional procedee si maxime de interpretare utilizate de interpretii dreptului.

Cele mai frecvent utilizate sunt: Argumentul - a pari (prin analogie)

- a fortiori (cine poate mai mult poate si mai putin)- per a contrario- reductio ad absurdum- ab eodem

Argumentul a pari - ''de analogie'' - se refera la faptul ca unde exista aceleasi ratiuni (motive) trebuie aplicata acceasi lege, respectiv aceeasi solutie.

Ex. Copilul din casatorie care si-a pierdut calitatea de fiu prin tagada paternitatii are dreptul ca in termen de 1 an de zile sa introduca actiune in stabilirea paternitatii. Este logic - deci folosind argumentul de analogie - ca si copilului din afara casatoriei care se afla in aceeasi situatie sa ii se recunoasca acest drept.

Argumentul a fortiori - ''cine poate mai mult poate si mai putin'' - determina extinderea aplicarii unei norme de la un caz reglementat de lege sau de la un principiu, la un caz nereglementat in mod expres.

Ex. Legea civila relgementeaza posibilitatea dobandirii prin posesie indelungata a unui drept de proprietate. Logic este ca si un dezmembramant al dreptului de propietate sa fie dobandit prin uzucapiune. ( idem, dreptul de uzufruct sau abitatie)

Argumentul per a contrario - ''cand se afirma ceva se neaga contrariul'' - stabileste ca daca o prevedere legala reglementeaza un anumit aspect, se intelege ca ea neaga aspectul contrar si vice versa.

Ex. Legea civila, dispune ca nu se poate deroga prin conventii particulare de la legile de ordine publica. Per a contrario, se poate

1

deroga prin conventii particulare de la legile care nu sunt de ordine publica, de aici rezultand principiul de drept al libertatii contractuale.

Argumentul reducerii la absurd - ''reductio ad absrurdum'' - evidentiaza faptul ca numai o anumita solutie este posibila in mod rational, solutia contrara fiind absurda si deci inacceptabila.

Argumentul ad eodem - ''al formei echivalente'' - exprima situatia in care desi o forma prescrisa de lege nu a fost observata (indeplinita), aceasta nerespectare este acoperita (corectata) daca a fost folosita o alta forma echivalenta. Ca regula generala , dreptul considera ca fiind echivalente formele care folosesc atingerii aceluiasi scop.

Ex. Un testament olograf pentru a fi valabil trebuie scris, datat si semnat in intregime de mâna testatorului. Daca data este aratata ca fiind "ziua de Craciun a anului 2003, testamentul este incorect, dar cum ziua de Craciun cade invariabil in 25.12., prin argumentarea ab eodem, vom avea o datare completa, cu zi, luna, an si deci testamentul va fi valabil.

Exceptii.Unele argumente desi legale, nu sunt recomandabile in

argumentarea juridica: - argumentul ad hominem- care se refera la calitatile,

speciallitatea unei persoane; ex: X are dreptate intrucat este un mare specialist in dreptul civil;

- argumentul ad ignoratiam care se bazeaza pe imposibilitatea de a se dovedi contrariul; ex: daca nu s-a dovedit X, atunci este posibil non X;

- arg. Ad populum se intemeiaza pe faptul ca intr-o situatie exista un acord al majoritatii;

- arg. Ad misericordiam care urmareste sa trezeasca anumite sentimente:compasiune, ingaduinta, simpatie etc

- arg. Ex silentio, are la baza rationamentul de tipul daca X nu a fost negat de nimeni inseamna ca el este afirmat.

2

- DREPTUL CIVIL - NOTIUNI INTRODUCTIVE

Dreptul civil reprezinta cea mai importanta ramura a dreptului privat in toate sistemele de drept, intrucat are ca domeniu acele acte pe care le poate realiza orice cetatean, indiferent de profesiunea sa. Celelalte ramuri de drept ale dreptului privat se ocupa numai de anumite raporturi juridice speciale.

Spunem ca dreptul civil este dreptul comun in materie deoarece ori de cate ori o ramura de drept nu contine norme proprii de reglementare a unei relatii sociale, se va aplica norma corespunzatoare din dreptul civil.

Deseori rolul de drept comun este consacrat prin lege. Astfel, codul comercial dispune in art. 1: In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica Codul civil.

Normele dreptului civil sunt cuprinse in Codul Civil si alte legi, care impreuna constituie izvoarele dreptului civil.

Totodata ele sunt organizate in institutii de drept civil care reprezinta grupe de norme ce reglementeaza anumite subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.

Institutiile pe care le vom studia pe durata acestui semestru scolar sunt: raportul juridic, bunurile, actul juridic, prescriptia extinctiva, drepturile reale, obligatiile civile, contractele civile, dreptul de proprietate intelectuala.

Definitia dreptului civil : Acea ramura a dreptului care reglementeaza raporturi juridice patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si/sau persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.

3

Succinte repere istorice

In dreptul romanesc primele legiuiri scrise cu caracter de coduri sunt:

- Pravila lui Vasile Lupu pentru Moldova ce datează din anul 1646.

- Pravila cea Mare a lui Matei Basarab pentru Muntenia emisa in anul 1652.

Codul civil romanesc, a fost promulgat in anul 1864 si a intrat in vigoare la 1.12.1865 purtand denumirea de Codicele civile.

Acest Cod Civl a fost inspirat in cea mai mare parte din codul civil francez de la 1804 (denumit si codul napoleonian) precum si de alte legiuiri din Italia si Belgia, preluând insa si insemnate dispozitii nationale precum cele din codul Caragea si codul lui Calimach.

Desi a suferit numeroase modificari de-alungul timpului, valoarea codului civil este incontestabila , dispozitiile sale fiind aplicate si astazi la 140 ani de la promulgare. Chiar daca organismul legislativ al Romaniei analizeaza in prezent un proiect de modificare al codului Civil, per ansamblu aceste modificari completeaza prevederile existente pentru armonizarea legislatiei interne la cerintele Uniunii Europene.

Ca structura, codul civil este alcatuit din 1914 articole impartite in trei carti, intitulate: despre persoane, despre bunuri si respectiv despre diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea.

Principiile dreptului civil.

Dupacriteriul structurii sale interioare, dreptul rezida din principii de drept si norme juridice. Cuvantul principiu evoca intotdeauna o regula generala mai importanta decat altele. In drept, intalnim

1. principii fundamentale cu aplicatie la intreaga legislatie, precum : principiul democratiei, al egalitatii in fata legii, al legalitatii, al separatiei puterilor in stat;

2. principii generale ale dreptului civil, care reprezintă idei directoare aplicabile tuturor institutiilor dreptului civil, precum: principiul proprietatii, al egalitatii in fata legii civile, al îmbinării intereselor personale cu cele generale, al ocrotirii drepturilor subiective, al bunei credinte.

Principiul Proprietatii, inscris si in Constituţia din 1991, stabileste ca proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru al sau in mod exclusiv si absolut, in limitele

4

legii, precum si imprejurarea ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire. De curând, prin modificarea Constitutiei, acest principiu a dobândit valoare de drept fundamental al omului, fiind consacrat astfel in terminis .

Principiul Bunei Credinte presupune că partile unui raport juridic civil trebuie sa se comporte cu onestitate, sa fie animate de o intentie sincera si loiala; buna credinta prezumându-se (presupunându-se a exista a priori, pana la dovada contrara). Cicero defineste buna credinta ca fiind sinceritatea in cuvinte (veritas) si fidelitatea in angajamente.

Rolul dreptului civil este pe de o parte cel enuntat - de "drept comun in materie"- precum si acela de garantie a formarii unei constiintei juridice corecte, de garantie a aplicarii corecte a legii si a perfectionarii legislatiei. In concluzie putem spune ca dreptul civil contribuie fundamental la ocrotirea valorii omului.

Cursul nr. 4/10.03.2004

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Notiune.

Dintre toate raporturile sociale ce pot lua nastere intre oameni (priviti ca indivizi), pe langa cele de prietenie, colegialitate, de familie, numai acele raporturi ce sunt reglementate de lege sunt raporturi juridice.

Definitie, raporturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale reglementate de norme de drept civil sunt raporturi juridice civile.

5

Caracterele juridice alte raporturilor juridice civile.

1. raportul juridic civil este un raport social, adica intre indivizi, iar nu intre om si lucruri.

2. raprotul juridic civil are un caracter dublu volitional, in sensul ca pe de o parte este expresia vointei legiuitorului, (pein aceea ca este reglementat), iar pe de alta parte el se naste prin vointa partilor implicate (a subiectilor de drept)

3. de esenta raporturilor juridice civile este pozitia de egalitate juridica pe care se afla partile.

Structura raportului juridic civil cuprinde trei elemente distincte ce trebuie indeplinite cumulativ:

a. Subiectii, sau partile raportului, adica persoanele intre care se leaga raportul jjuridc

b. Continutul raportului, adica drepturile si obligatiile ce leaga cele doua parti ale raportului

c. Obiectul raportului, adica actiunile sau inactiunile (prestatiile) la care este indreptatit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv.

I. SUBIETII RAPORTULUI JURIDIC CIVIL.

Prin subiect al raportului juridic civil se intelege calitatea de a fi titular al drepturilor si obligatiilor ce alcatuiesc continutul raporturi juridicec.

Subiect activ este persoana care dobandeste sau exercita drepturi subiective civile, iar subiectul pasiv este acea persoana căreia îi incumba obligatia civila. Ei se mai numesc si creditor, respectiv debitor.

In mod obisnuit, in raporturile juridice civile sunt doi subiecti, unul activ si unul pasiv, dar exista si raporturi in care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pasiv.

Deasemenea in ceea ce priveste determinarea subiectilor, de regula acestia sunt individualizati de la bun inceput, prin insasi incheierea actului juridic ce da nastere raportului respectiv. Sunt insa si situatii in care subiectul pasiv nu este cunoscut de la inceput, el fiind determinat ulterior. (Ex. in raporturile juridice absolute de

6

proprietate, prin savarsirea unei fapte ce aduce atingere dreptului absolut, al proprietarului, faptasul devine subiect pasiv, obligat la reparatie).

CAPACITATEA CIVILA

Pentru a fi subiect de drept civil, titularul trebuie sa aiba capacitate civila.Aceasta este de doua tipuri, de folosinta si de exercitiu.

1. Capacitatea civila de folosinta, este aptitudinea generala si abstracta a persoanei, de a avea drepturi si obligatii civile. Aceasta se dobandeste la nasterea persoanei fizice si inceteaza odata cu decesul acesteia. Exceptie, in ceea ce priveste dobandirea drepturilor sale, capacitatea civila de folosinta se dobandeste de la momentul conceptiei, cu conditia de a se naste viu (nu viabil).

In ce priveste capacitatea persoanelor juridice, aceasta ia nastere la momentul infiintarii, (semnarii actelor constitutive de catre asociati) si se stinge la desfiintarea sa. Exceptie, in ce le priveste, perssoanele juridice nu au o capacitate de folosinta generala (orice drept si orice obligatie) ci una subordonata scopului sau prestabilit prin actele de infiintare. ( este vorba de principiul specialitatii capacitatii de folosinta a pers. juridice).

2.Capaciatatea civila de exercitiu, este aptitudinea persoanelor fizice de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii civile prin incheierea de acte juridice proprii.

Daca toate persoanele au dobândită la nastere capacitatea de folosinta, pentru a avea si capacitate de exercitiu trebuie indeplinite si alte cerinte, precum: vointa constienta, si discernamant(cunoasterea consecintelor faptelor sale).

Capacitatea de exercitiu, in principiu se dobandeste la implinirea vârstei de 18 ani. (majoratul conform legislatiei române)

Prin exeptie, - minorii casatoriti, dobândesc capacitate de exercitiu la momentul incheierii casatoriei (fetele se pot casatori la vârsta 16 ani, iar cu dispensa chiar de la 15 ani).

Pana la implinirea varstei de 14 ani minorii sunt complet lipsiti de capacitate de exercitiu, fiind prezumati de lege a nu avea discernamant. Actele juridice ce ii privesc sunt incheiate in numele minorului incapabil de parinti sau ocrotitorii legali.

7

La implinirea varstei de 14 ani, minorii dobandesc o capacitate de exercitiu restrânsă , ce le permite sa incheie acte singuri dar cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorilor.

Persoanele juridice dobandesc capacitatea de exercitiu la momentul inregistrarii la organele competente, moment la care dobandesc si personalitate juridica, actele sale fiind incheiate de persoanele fizice incredintate cu conducerea lor potrivit actelor constitutive.

CURSUL NR. 6/25.03.2004

II. CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL - reprezintă

totalitatea drepturilor subiective şi a obligaţiilor civile pe care le au

părţile lui.

Dreptul subiectiv civil A. - definiţie - însemnaă posibilitatea recunoscuta de legea

civilă subiectului activ -persoana fizică sau juridică - în virtutea căreia

aceasta poate, în limitele dreptului şi ale moralei, să aibă o anumită

conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare de la subiectul

pasiv şi să ceară concursul forţei coercitive a statului, în caz de

nevoie.

B. - clasificare - după mai multe criterii:

1. după opozabillitate: drepturi sub. civile

a. absolute, in virtutea cărora titularul său poate avea o

anumită conduită, f ără a face apel la altcineva pentru a şi-l

realiza

b. relative, în virtutea cărora titularul poste pretinde subiectului

pasiv o conduită determinată , fără care dreptul nu se

poate realiza.

8

2. după conţinut: clasificăm drepturile

a. patrimoniale - al căror conţinut poate fi exprimat băneşte,

pecuniar. Sunt patrimoniale

dreptul real - jus in re - ce oferă titularului

posibilitatea de a exercita

prerogativele asupra unui bun fără

concursul altcuiva;

dreptul de creanţă - jus in personam - in

temeiul căruia creditorul poate pretinde

debitorului să dea, să facă sau să

nu facă ceva.

b. nepatrimoniale - al căror conţinut nu poate fi exprimat în

bani. Sunt astfel de drepturi, cele ce privesc

existenţa şi integritatea persoanelor,

identificarea lor, precum şi cele ce decurg din

creaţia intelectuală (i.e. izvorăsc din opera

literară, artistică sau ştiinţifică);

3. după certitudine: clasificăm drepturi

pure şi simple, ce conferă siguranţă maximă,

nici existenţa şi nici executarea lor nu depind

de vreo împrejurare viitoare;

afectate de modalităţi, ce depind de o

împrejurare viitoare certă (termenul) sau

incertă (condiţia, sarcina)

9

Obligaţia civilăA. - definitie - este îndatorirea subiectului pasiv al raprtului

juridic civil de a avea o anumită conduită, corespunzătoare dreptului

subiectiv corelativ, conduită care poate consta în a da, a face sau a

nu face ceva, şi care la nevoie, poate fi impusă prin forţa coercitivă a

statului.

B. - clasificare - după mai multe criterii:

1. după obiectul lor subclasificăm in două categorii

a. obligaţii de a da (a transmite un drept), a face (a executa o

prestatie) a nu face (a se abţine de la a aduce atingere unui drept -

sit. drepturilor absolute- sau a se abţine de la a face ceva ce ar fi

putut face dacă nu se obliga la abţinere - insit. drepturilor relative)

b. obligaţii de rezultat - îndatorirea debitorului de a obţine un

rezultat anume determinat - şi obligaţii de diligenţă - îndatorirea

debitorului de a depune toată stăruinţa spre a obţine un anumit

rezultat, fără însă a se obliga la însuşi rezultatul acela.

2. dupa opozabilitate distingem: obligaţii

a. obişnuite, ce incumbă numai debitorului care s-a obligat.

b. opozabile şi terţilor, acelea care sunt strâns legate de un

bun astfel încât creditorul nu-si poate realiza dreptul fără

concursul actualului titular al drepturlui real asupra acelui

bun, titular care este tinut de indeplinirea unei obligatii

nascuta anterior fara participarea sa.(scriptae in rem)

c. reale, care trebuie îndeplinite de proprietarii unor anumite

bunuri indiferent cine ar fi acestia (propter rem)

10

3. după sanctiune distingem: obligatii

a. perfecte , asigurate printr-o actiune in justitie

b. imperfecte, a căror executare nu se poate obtine pe cale

silita, dar odata executata nu se mai restituie.

III. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDICreprezintă actiunea la care este îndreptaţit subiectul activ şi cea

de care este ţinut subiectul pasiv, în alte cuvinte, conduita părţilor.

În raporturile patrimoniale, conduita partilor se referă adesea la

lucruri, denumite juridic bunuri, care devin astfel obiecte derivate ale

raportului j.c.

BUNURILEA. definiţie - Bunurile reprezintă o valoare economică ce este utilă

pentru satisfacerea nevoii materiale sau spirituale a

omului şi este susceptibilă de apropriere (însuşire,

atribuire) sub forma dreptului patrimonial.

B. clasificare , după 10 criterii:

1. după natura şi calificarea legii

mobile - ce se pot transporta de la un loc la altul fie prin

mijloace proprii sau purtate,

imobile - nemişcătoarele, terenurile, constructiile,

recoltele prinse de radacini, animalele afectate muncii,

mobilele fixate perpetuu, etc.

2. după regimul juridic,

aflate in circuitul civil, adica pot face obiectul actelor

juridice de dobandire sau instrainare

11

scoase din circuitul civil, nu pot fi tranzactionate fiind deci

inalienabile.

3. dupa modul de determinare

res certa, b. individual determinate, ce se individualizează

prin însuşiri proprii, specifice,

res genera, b. ce se determina prin insusirile speciei sau

categoriei din care fac parte. Individualizarea are loc de

obicei prin cântărire, măsurare, numărare, etc.

4. inlocuirea unora cu altele

fungibile, b. care in executarea unei obligatii pot fi

inlocuite cu altele făra a afecta valabilitatea platii (res

genera)

nefungibile, nu pot fi inlocuite (res certa)

5. dupa cum se consuma sau nu la prima intrebuintare

consumptibile, la prima intrebuintare sau instrainare isi

consuma substanta, - banii, carburant etc

neconsumptibile - permit folosirea repetata, masini,

terenuri, constructiile.

6. dupa cum produc sau nu fructe

frugifere ce pot produce periodic, fara consumarea

substantei sale alte bunuri ori produse, numite fructe.

Fructele sunt in drept, naturale - produse fara ajutorul

omului, industriale - dobândite prin cultură, si civile -

chiriile, dobânzile, arendele, rentele.

nefrugifere, nu pot genera alte bunuri fara a-si consuma

substanta (productele) piatra, lemnul, nisipul din albie.

12

7. dupa cum pot fi impartite

divizibile, care poate fi impartit fara sa.- si schimbe prin

aceasta destinatia sa economica (stofa)

indivizibile, nu poate fi impartit (auto)

8. dupa corelatia dintre ele

principale ce pot fi folosite independent, fara a servi la

intrebuintarea altui bun

accesorii, care sunt destinate a servi la intrebuintarea

unui bun principal. (accesoriul se preda cu principalul)

9. dupa modul de percepere

b. corporale, care au o existenţă materiala, fiind usor de

perceput cu simturile omului

b incorporale, au o existenta ideala, abstracta, percepute

cu ochii minţii- drepturile patrimoniale.

10. dupa cum pot fi, sau nu, supuse urmaririi silite

sesizabile - pot forma obiectul executarii sillite a

debitorului

insesizabile nu pot forma obiectul executarii sillite a

debitorului (dreptul la viaţă)

CURSUL NR. 7-31.03.2004

ACTUL JURIDIC CIVIL

Pentru existenta unui raport juridic civil concret, sunt necesare cele doua premise : subiectele si norma de drept civil, plus o imprejurare (act sau fapt juridic concret) de care legea civila sa conditioneze, sa

13

lege nasterea unui astfel de raport juridic, adica in alte cuvinte, un izvor al raportului juridic civil concret.

Dupa legatura lor cu vointa umana sunt izvoare ale r.j.c.c. urmatoarele:- actiunile omenesti, care pot fi savarsite cu intentia de a produce efecte juridice si ne referim la actele juridice, precum si actiuni omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc in puterea legii, si ne referim la faptele juridice- faptele naturale, imprejurari ce se produc independent de vointa omului si de care legea leaga nasterea de r.j.c.c. exemplu : nasterea, moartea, cutremurul (forta majoră), inundatiile etc.

ACTUL JURIDIC CIVIL

- definitie - Prin act juridic civil se intelege o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Clasificarea actelor juridice civile

1. dupa nr. partilor distingem intre a. acte unilaterale ce sunt rezultatul vointei unui singure parti, ex. Testamentul, ofeta, acceptarea si renuntarea la succesiune;b. acte bilaterale, ce reprezinta vointa concordanta a doua parti, ex. contractul civil;c. acte multilaterale, sunt rodul acordului de vointa a trei sau mai multe persoane.

2. dupa scopul urmarit la incheierea lor distingem intre:a. act cu titlu oneros, care in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte părţi, se urmareste obtinerea unui alt folos patrimonial (V_C). Actele cu titlu oneros se subclasifică în acte comutative - cele la care se cunoaste intinderea obligaţiilor încă de la momentul incheierii lor (vanzarea-cumpărarea) - precum si acte aleatorii, la care nu se cunoaste intinderea obligatiilor la momentul incheierii (renta viagera, jocul, prinsoarea)b. act cu titlu gratuit, cel prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos (donatia, comodatul, legatul)

14

3.dupa efecte a. act constitutiv, ce da nastere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior. (amanetul, gajul, ipoteca)b. act translativ, ce are ca efect stramuntarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu (V_C)c. act declarativ ce are ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent. (partajul)

4. dupa modul de formarea. act consensual, ce ia nastere prin simpla manifestare de vointa b. act solemn, pentru a carui incheiere manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o anumita forma prescrisa de lege (forma autentica obligatorie la instrainarea de terenuri);c. act real, ce nu se poate incheia valabil decat daca manifestarea de vointa este insotita de predarea materiala a bunului (imprumutul, depozitul, contractul de transport)

5. dupa modul de executarea. acte cu executare dintr-o data, presupun o singura prestatie din partea debitorului (V_C)b. acte cu executare succesiva, presupun mai multe prestatii esalonate in timp (contractul de inchiriere, de renta viagera, de munca)

6. dupa importanta lor.a. acte j. de conservare, ce au ca efect preântânmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil (somatia)b. acte de administrare, prin care se realizează o normală punere in valoare a unui bun (inchirierea)c. acte de dispozitie, prin care se realizeaza iesirea din patrimoniu a unui bun (drept) sau grevarea unui bun cu o sarcină reala (ipoteca).

CONDITIILE ACTULUI JURIDIC - elementele din care este alcatuit.

15

1. CAPACITATEA CIVILA - reprezinta conditia de fond si esentiala a actului j.c. ce consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor juridice.

2. CONSIMTĂMÂNTUL - reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil, manifestata in exterior. (vointa exteriorizata)Pentru a fi valabil exprimat consimţământul trebuie sa indeplineasca anumite conditii.1. sa provina de la o persoana cu discernamant.2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, (nu jocandi causa)3. sa fie exteriorizat4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant

Viciile de consimtământ sunt conditii negative impuse de caracterul constient, liber al actului juridic civil.

1. Eroarea - reprezintă falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil .

Efectul juridic al erorii viciu de consimţământ este nulitatea actului- care poate fi, fie absoluta , fie

relativa (vezi infra, nulitatea actului juridic civil). Eroarea poate cădea fie asupra naturii actului ce se incheie, fie asupra calitatilor esentiale ale obiectului actului, fie asupra persoanei cocontractante, fie asupra situatiei faptice avute in vedere (eroare de fapt), fie asupra existentei sau continutului unei norme de drept (eroare de drept).

2. Dolul - constă în inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o

determina sa incheie un act juridic (eroarea provocata) 3. Violenta, consta in amenintarea cu un rău, care ii produce o

temere ce o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. Violenta este viciu de consimtamant si atrage nulitatea actului si atunci cand este fizica - amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile unei persoane, dar si cand este morala - cand raul se referă la onoarea, cinstea sau sentimentele persoanei. Retinem, violenta trebuie sa fie nelegitima, injusta, nu legitima, amenintarea cu darea in judecata a debitorului rau platnic)

16

4. Leziunea - consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii si are un domeniu de aplicare concret, speciallizat, restrans la actele pe care le incheie minorii cu capacitate restransa de exercitiu (14-18 ani) si numai daca actele sunt lezionare pentru minorii ce le-au incheiat fara incuviintarea ocrotitorului legal, daca sunt de administrare si comutative (se cunostea intinderea efectelor lor de la data incheierii actului)

3. OBIECTUL ACTULUI JURIDIC CIVIL

consta in conduita partilor stabilita prin acel act juridic civilPentru a fi valabil, obiectul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:-sa existe,- sa fie in circuitul cvil- sa fie determinat ori determinabil- sa fie posibil- sa fie licit si moral.

4. CAUZA (SCOPUL) A.J.C.

reprezinta obectivul urmarit la incheierea unui asemenea act.In structura cauzei juridice intra doua elemente:- scopul imediat - causa proxima - (scopul obligatiei) , element abstract si invariabil, este stabilit in concret in functie de principalele categorii de acte juridice - prefigurarea mintala a contraprestatiei ( existenta in contractele sinalagmatice), intentia de a gratifica (in aclete cu titlu gratuit), ex: riscul in contractele aleatorii.- scopul mediat - causa remota - elem. concret si variabil, (scopul actului juridic) se refera la motivul determinant al incheierii actului juridic si se refera la insusirile unui obiect sau calitaitle unei persoane. Acest scop trebuie sa indeplineasca anumite conditii de valliditate:- sa existe,- sa fie real- sa fie licit si moral

5. FORMA A. J. C.

reprezinta modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa.

17

Forma unui a. j. c. poate fi ceruta fie a. ad validitatem - pentru valliditatea insasi a conventiei (altfel nu exista a. j. c.- efectul nerespectarii este nulitatea absoluta ) ex. donatia, testamentul.b. ad probationem - care consta in necesitatea intocmirii unui inscris are sa probeze actul juridic. Nerespectarea sa atrage imposibilitatea probarii. Este obligatoriei pentru conventiile ce depasesc suma de 250 lei, conform art. 1191cod civil. Ex. tranzactia, inchirieirea.c. pentru opozabilitate fata de terţi, cand actul juridic trebuie urmat de indeplinirea unui formalitati necesare pentru a face opozabil actul, chiar si persoanelor care n-au participat la incheierea lui. (ex. publicitatea imobiliara - intabularea, inregistrara inventiilor).

CURSUL NR. 8/7.4.04

EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

Prin efecte ale actului juridic civil intelegem drepturile si obligatiile pe care le-au generat, modificat, sau stins un astfel de act juridic. Cum efectele sunt specifice fiecarui tip de act juridic in parte,- ex. efectele c.de v.-c. sunt transferul proprietatii si plata pretului, efectul imprumutului este restituirea imprumutului,- acestea nu pot forma obiectul unui studiu in general. Pentru aceste motive, vom analiza in termeni generali, comuni tuturor tipurilor de acte juridice, aspecte legate de modul in care se produc efectele si fata de cine. Acestea se numesc principiile efectelor actului juidic civil.

1. Principiul fortei obligatorii pacta sunt servanda -arata ca actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor sai intocmai ca legea. Uneori, prin exceptie, efectele pot fi mai restranse sau mai extinse.

2. Principiul irevocabilitatii, interzice ca actului juridic sinalagmatic sa i se puna capat prin manifestarea de vointa a unei singure parti, sau actului juridic unilateral prin vointa manifestata in sens contrar a autorului sau. Exceptii: donatiile intre soti, testamentul,oferta ce n-a ajuns inca la destinatar, etc.

18

3. Principiul relativităţii stabileşte că actul juridic nu poate produce efecte decât faţă de părţile ce s-au obligat, neputând nici să profite nici să dăuneze altora. Exceptie veritabilă de la regulă este stipulaţia pentru altul (contractul încheiat in favoarea unui terţ).

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Sunt situatii insa cand aceste efecte nu se pot produce din pricina unor impedimente imputabile partilor. Aceste impedimente sunt imprejurari nascute anterior sau concomitent incheierii actului juridic pentru care legea aplica sanctiunea nulitatii actului, fie total fie partial. Dupa cum imprejurarea sanctionata se refera la nesocotirea unei norme de interes general sau particular, nulitatea este absoluta, respectiv relativa. Importanta deosebirii intre nulitatea relativa si cea absoluta rezida in cauzele de nulitate si in regimul juridic aplicabil celor doua forme.

Astfel, sunt cauze de nulitate a. absoluta: - lipsa capacitatii de folosinta a pers. fizice si

nesocotirea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanelor juridice, precum si nerespectarea unei capacitaţi speciale obligatorii

- lipsa totala a consimtamantului,- nevalabilitatea obiectului s.j.c.- lipsa cauzei, sau vicierea ei (ilegala, imorala)- nerespectarea formei ceruta ad validitatem;- incalcarea ordinii publice- frauda la lege.

b. relativa - viciile de consimtamant- lipsa discernamantului la mom. incheierii actului- nerespecatare regullilor speciale privind

capacitatea de exercitiu -vezi etapele dobandirii acesteia.

Regimul juridic al nulitatilor inseamna regulile carora le este supusa nulitatea.

19

a. Nulitatea absoluta - poate fi invocata de orice persoana are interes ( o anumita legatura cu actul),

- este imprescriptibila extinctiv,- nu poate fi acoperita prin confirmare (adica

pentru a se produce totusi efectele dorite trebuie incheiat un nou act juridic)b. Nulitatea relativa - poate fi invocata doar de persoana al carei

interes legitim a fost incalcat prin încheierea actului ce se doreste

anulat,- actiunea in anulare este prescriiptibila

extinctiv- poate fi acoperita prin confirmare, ratificare,

expresa sau tacita.Efectele nulitatii sunt guvernate de trei principii generale:

1. Principiul retroactivitatii, ce stabileste ca nulitatea produce efecte si pentru viitor dar si pentru trecut, adica se considera ca actul juridic nici nu a fost vreodata incheiat.

2. Principiul repunerii in situatia anterioara - restitutio in integrum - adica partile sunt obligate ca tot ce au executat in baza actului anulat sa restituie.

3. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal, priveste relatiile partilor cu tertii si are drept temei regula de aur ca nimeni nu poate transmite mai mult decat are ''nemo plus iuris al alium transffere potest quam ipse habet''.

Deci, definite:Nulitatea actului juridic civil reprezinta sanctiunea de drept civil care lipseste actul de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.

20

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

inseamna stingerea dreptului la actiune (actiunea de chemare in judecata) neexercitat in termenul prevazut de lege si are drept efect transformarea unei obligatii din perfecta (garantata de instanta de judecata) in imperfecta (executabila doar pe taram natural prin bunavointa debitorului). Sediul materiei il reprezinta legea speciala D. 167/1958.Termenul de prescriptie este intervalul de timp in care trebuie exercitat dreptul la actiune.Termenul incepe sa curga de la momentul nasterii dreptului la actiune si ia sfarsit la implinirea sa.Sunt supuse termenelor de prescriptie extinctiva, toate drepturile declarate de lege ca fiind prescriptibile atat in sfera drepturilor patrimoniale,

- drepturile de creanta indiferent de izvorul lor- dreptul de proprietate asupra mobilelor,

cat si in sfera celor nepatrimoniale- actiunea in anulabilitatea unui act juridic (de regula in

termen de 3 ani), anularea unui casatorii, tagada paternitatii, stabilirea paternitatii,In timpul derularii sale, termenul poate fi suspendat, cand din motive temeinice, un timp nu mai curge, urmand ca la finele cauzei de suspendare sa se reia, sau poate fi chiar intrerupt, situatie in care de la momentul intervenirii cauzei va incepe sa curga un nou termen de aceeasi calitate.

Cauzele de suspendare sunt:- forta majora- participarea la fortele armate ale Romaniei ce sunt pe picior

de razboi- reclamatia administrativa- raporturile de casatorie,- lipsa bilantului socotelilor intre ocrotit si ocrotitor.- lipsa ocrotitorului legal alaturi de cei lipsiti de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa,

Cauzele de intrerupere sunt:- recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie- cererea de chemare in judecata- efectuarea de catre debitor a unui act incepator de executare.

21

PATRIMONIUL

reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor, apreciate in bani, care apartine unui persoane fizice sau juridice, in alte cuvinte, o universalitate juridica distincta de drepturile pe care le contine. Patrimoniul este alcatuit dinr-un activ patrimonial (drepturile) si un pasiv patrimonial (toate obligatiile patrimoniale)

Caractere juridice:

- este o universalitate juridica, abstracta, neafectata de modificarile ce intervin.- apartine numai persoanelor fizice sau juridice, oricare dintre acestea avand obligatoriu un patrimoniu, ce se stinge la deces, transformandu-se intr-o masa de bunuri ce vor reveni mostenitorilor defunctului.- este inseparabil de persoana.- este unic, dar poate fi format din grupe distincte de bunuri cu regim juridic diferit, fara asi pierde unicitatea.

Functiile patrimoniului

- constituie gajul general al creditorilor chirografari (acei creditori care nu au garantata creanta lor printr-o garantie reala (gaj, ipoteca. privilegiu)- permite subrogatia reala cu titlu universal, adica se permite inlocuirea unui bun cu altul (locul bunului va fi luat de pretul incasat prin contr. de v.-c.)- permite transmisiunea universala sau cu titlu universal (singurul mod prevazut in legislatia romana, prin care se pot transmite obligatiile). Transmisiunea universala se regaseste la transmiterea intregului patrimoniu (activ Pasiv) nefragmentat la un singur mostenitor, iar cea cu titlu universal presupune transmiterea fractionata la mai multi mostenitori (dar atentie fiecare va primi o fractie si din activ si din pasiv, de ex. 1/2 din masa succesorala = 1/2 din drepturi si 1/2 din obligatii)

Next: Dreptul de proprietate.

22