cursuri buddhism

PARTEA I

Nivel Începători 1

Modulul 1

PRINȚUL SIDDHATTHA DE LA NAȘTERE LA RENUNȚARE

Nașterea

În ziua cu lună plină din Mai, anul 623 î.e.n.1, în parcul Lumbini din Kapilavatthu, la granița Nepalului, s-a născut un nobil Prinț din clanul aristocrat Sakya. Tatăl său era Regele Suddhodana, iar mama lui era Regina Maha Maya. La șapte zile după nașterea copilului mama acestuia a murit, iar Maha Pajapati Gotami, sora mai mică a ei, care era de asemenea căsătorită cu Regele Suddhodana, a devenit mama vitregă a prințului.

Mare a fost bucuria poporului la nașterea acestui ilustru prinț. Un anume ascet, pe nume Asita, cunoscut ca și Kaladevala, a fost în mod special mulțumit la auzul acestei fericite vești și, fiind tutorele regelui, a vizitat palatul pentru a vedea pruncul regal.

Preafericitul Rege a adus copilul pentru a-i arăta respectul cuvenit, dar, spre surpriza tuturor, acesta s-a întors și s-a oprit exact în dreptul ascetului. Imediat ascetul s-a ridicat de pe scaunul lui și prevăzând viitoarea măreție a copilului, l-a salutat cu mâinile împreunate. Când l-a onorat astfel, tatăl de asemenea l-a salutat în același mod.

Marele ascet mai întâi a zâmbit, iar apoi a fost trist. Întrebat de ce are aceste sentimente amestecate, el a răspuns că a zâmbit din cauză că prințul va deveni, în cele din urmă, un Buddha și că a fost trist din cauză că el însuși, având o datorie legată de moartea lui anterioară și de renașterea într-un Plan Fără Formă – Arupaloka, nu va putea beneficia de înțelepciunea superioară a Celui Iluminat.

Cursuri Buddhism

2

1 Spre deosebire de era Creștină, era buddhistă începe de la moartea lui Buddha, la vârsta de 80 de ani.

Ceremonia Numelui

La a cincea zi după nașterea Prințului, el a fost numit Siddhattha Gotama, ceea ce înseamnă „dorință îndeplinită”. Numele lui de familie era Gotama. În conformitate cu obiceiurile străvechi, mulți Brahmani învățați au fost invitați la palat pentru a participa la această ceremonie a numelui. Printre ei se aflau opt oameni distinși. Examinând caracteristicile copilului, șapte dintre ei au ridicat două degete, oferind o dublă interpretare, spunând că acest copil fie va ajunge un Monarh Universal, fi un Buddha.

Dar cel mai tânăr dintre ei, Kondanna, care îi depășea pe ceilalți în cunoaștere, a ridicat numai un singur deget și a afirmat cu tărie că prințul se va retrage definitiv din lume și va deveni un Buddha.

Festivalul Aratului

Un incident remarcabil a avut loc în copilăria lui. A fost o experiență mentală nemaiîntâlnită de el, care mai târziu, în timpul căutării Adevărului, avea să-i servească drept cheie către Iluminare. Pentru a încuraja agricultura, regele a stabilit un Festival al Aratului. Era într-adevăr o ocazie festivă pentru toți, întrucât și nobilii și oamenii obișnuiți, gătiți în haine de gală, participau la această ceremonie.

În ziua stabilită Regele, însoțit de curtenii săi, a mers pe câmp, luându-l cu el și pe tânărul Prinț cu îngrijitoarele lui. Punând copilul într-un baldachin protejat, sub umbra răcoroasă a unui măr, spre a fi supravegheat de îngrijitoare, Regele lua parte în mod activ la Festival.

Când festivalul era în toi, îngrijitoarele s-au îndepărtat puțin de Prinț, pentru a arunca o privire la minunatul spectacol. Profundul Prinț, matur în intelect, deși tânăr în ani, neavând nimeni grijă de el, stătea cu picioarele încrucișate și concentrându-se asupra inspirării și expirării, a dobândit capacitatea de a-și îndrepta mintea într-un singur punct și a dezvoltat Primul Extaz – Jhana.

Partea I - Nivel Începători 1

3

În mijlocul distracției, îngrijitoarele și-au amintit deodată de îndatoririle lor și când l-au văzut pe Prinț absorbit în meditație, lovite de teamă și de respect totodată, au raportat imediat Regelui. Acesta s-a îndreptat repede către locul respectiv și văzându-l pe Prinț în postura meditativă, l-a salutat spunând: „Acesta, dragul meu copil, este al doilea salut al meu.”

Tinerețea Prințului Siddhattha

Ca și copil regal, fără îndoială că Prințul Siddhattha a primit o bună educație, cu toate că scripturile nu oferă nici un detaliu despre studiile lui. Fiind vlăstaru al unei rase războinice, probabil că el a fost pregătit în mod special în arta războiului.

La vârsta de 16 ani el s-a căsătorit cu frumoasa lui verișoară, Prințesa Yasodhara, de aceeași vârstă cu el. După această fericită căsătorie, el a dus o viață de lux, neavând cunoștință de vicisitudinile vieții de dincolo de porțile palatului.

Despre această viață luxoasă de prinț, el spune: „Eram delicat, excesiv de sensibil. Pe terenul tatălui meu, trei heleștee cu lotuși au fost amenajate special pentru mine. Într-unul înfloreau lotuși albaștri, roșii în altul și albi în al treilea. Nu foloseam altfel de santal decât pe acela din Kasi. Turbanul meu, hainele, tunica, pelerina, toate erau din Kasi. Zi și noapte, o apărătoare albă era ținută deasupra mea, astfel încât să nu fiu atins de căldură sau de frig, praf, frunze sau rouă”.

„Aveam trei palate construite pentru mine – unul pentru anotimpul rece, unul pentru anotimpul cald și un altul pentru anotimpul ploios. În timpul celor patru luni ploioase, locuiam în palatul pentru anotimpul ploios, fiind distrat de cântărețe, fără a trebui să ies din palat. Așa cum în alte case li se dădea sclavilor și muncitorilor să mănânce terci din orez, în casa tatălui meu li se dădea orez cu carne.”

Cursuri Buddhism

4

Renunțarea

Odată cu trecerea timpului, adevărul începea treptat să apară în conștiința lui. Natura lui contemplativă și compasiunea fără limite nu i-au permis să se desfete în plăcerile trecătoare ale traiului regal. El nu avea nici o durere, dar simțea o milă profundă pentru umanitatea în suferință. Din mijlocul confortului și al unei depline prosperități el a realizat universalitatea suferinței.

Într-o zi măreață, ieșind din palat pentru a vedea lumea exterioară, el a venit în contact direct cu adevărata realitate a vieții. În limitele restrânse ale palatului el a văzut numai partea frumoasă a vieții; partea întunecată, cunoscută oamenilor obișnuiți, fiindu-i ascunsă. Ochii lui ageri au întâlnit imaginea ciudată a unui bătrân uscățiv, a unei persoane bolnave, a unui cadavru și a unui ermit demn.

Primele trei viziuni l-au convins de natura inexorabilă a vieții și de boala universală a umanității. A patra viziune i-a sugerat mijloacele pentru depășirea suferințelor vieții și pentru atingerea calmului și a păcii. Realizând că plăcerile simțurilor, atât de prețuite de oamenii obișnuiți, nu au nici o valoare, și faptul că renunțarea în care se delectează înțelepții este foarte prețioasă, el a decis să plece în lume în căutarea Adevărului și a Păcii.

Când, după deliberări îndelungate, a luat această decizie finală, aparent fericita veste a nașterii unui fiu i-a fost transmisă. Contrar așteptărilor, el nu a fost copleșit de bucurie, ci l-a privit pe primul și unicul său fiu ca pe un impediment. În mod normal, un tată obișnuit, ar fi primit foarte bine vestea îmbucurătoare, dar prințul Siddhattha, nefiind doar un tată obișnuit, a exclamat: „Un impediment – rahu, s-a născut; o înlănțuire a răsărit”. Din acest motiv copilul a fost numit Rahula de către bunicul său.

Palatul nu mai era un loc potrivit pentru cel care avea să devină un Buddha. Venise timpul pentru plecarea lui.

El a ordonat căruțașului favorit, Channa, să înhame calul Kanthaka, după care s-a îndreptat spre apartamentele ocupate de către Prințesă. Deschizând ușa camerei, el a stat în prag, uitându-se liniștit la soția și copilul lui care erau adormiți.


5

Compasiunea pentru cei doi dragi lui, ca și pentru lumea întreagă îl dominau în momentul plecării. El nu era îngrijorat de viitorul confort lumesc și de fericirea mamei și a copilului, întrucât ei aveau totul din abundență și erau bine protejați.

Lăsând totul în urmă, el a plecat din palat la miezul nopții și s-a îndepărtat în beznă pe calul său, însoțit numai de căruțașul lui credincios. Ca un rătăcitor nevoiaș el a plecat în căutarea Adevărului și a Păcii.

Acest punct de cotitură al vieții a avut loc la 29 de ani, când el și-a început călătoria istorică. El a călătorit departe și, trecând râul Anoma, s-a odihnit pe mal. Aici și-a ras părul și barba și, dându-i îmbrăcămintea și podoabele lui Channa, împreună cu instrucțiunile de a se reîntoarce la palat, el a îmbrăcat roba galbenă simplă a unui ascet și a dus o viață de sărăcie voluntară. Ascetul Siddhattha, care ca Prinț a trăit numai în lux, a devenit un rătăcitor sărac și fără adăpost, trăind numai din ceea ce îi dădeau oamenii caritabili, așa cum hotărâse el însuși.

El nu avea un adăpost permanent. Un copac umbros sau o grotă singuratică îi ofereau protecție ziua și noaptea. Desculț și cu capul descoperit el mergea în soarele arzător sau prin praful gros. Îmbrăcămintea lui nu era decât o zdreanță fără nici o valoare.

Neavând nimic despre care să poată spune că-i aparține, în afară de bolul pentru colectarea mâncării și roba care abia îi acoperea corpul, el și-a dedicat tot timpul și toată energia pentru descoperirea Adevărului.

Întrebări

1. Care este diferența în ani între Era Buddhistă și Era Creștină?

2. Pentru ce avea Prințul construite trei palate?

3. Ce anume l-a condus la renunțare pe Prințul Siddhattha?

Cursuri Buddhism

6

Modulul 2

CĂUTAREA ADEVĂRULUI

Căutarea

Ca un căutător a ceea ce este bun (kim kusalagavesi), a neîntrecutei stări de pace depline, el s-a apropiat de Alara Kalama, un reputat ascet, și i-a învățat cu repeziciune doctrina. Cu această ocazie el a dezvoltat a șaptea Arupa Jhana, ținutul Vidului (Akincannayatana), un avansat stadiu al concentrării.

Lipsit de invidie și încântat să audă de succesul elevului său, învățătorul l-a onorat punându-l pe același nivel cu el și spunând cu admirație:

„Fericiți suntem, prietene, extrem de fericiți, pentru că ne uităm la un ascet demn de respect ca tine. Doctrina, pe care eu o cunosc, o cunoști și tu; doctrina pe care tu o cunoști, o cunosc și eu. Așa cum sunt eu, tot așa ești și tu; așa cum ești tu, tot așa sunt și eu. Vino, prietene, și împreună să călăuzim grupul asceților.”

Dar ascetul Gotama nu a fost satisfăcut doar de pura concentrare mentală și de un sistem obișnuit, care nu conducea la Nibbana. Nemulțumit de sistemul lui Kalama, el l-a părăsit și s-a apropiat de Uddaka Ramaputta, care l-a admis repede drept elev al său.

Nu a durat mult până când inteligentul ascet Gotama a înțeles doctrina și a atins stadiul final al concentrării mentale, ținutul unde nu există nici Percepție, nici Lipsa Percepției (Neva sanna nasannayatana). Acesta este cel mai înalt stadiu al concentrării lumești, când conștiința devine atât de subtilă și de rafinată, încât nu se poate spune dacă există sau nu o conștiință. Bătrânii înțelepți nu au putut merge mai departe pe calea dezvoltării mentale.

Atunci învățătorul l-a onorat pe ascetul Gotama, invitându-l să-i preia pe toți discipolii și să fie învățătorul lor. El a spus:


7

„Fericiți suntem, prietene, da, extrem de fericiți pentru că privim la un venerat ascet ca tine! Doctrina, pe care Rama o știa, o știi și tu; doctrina pe care o știi, o știa și Rama. Așa cum era Rama, așa ești și tu; așa cum ești tu, așa era și Rama. Vino, prietene, de azi înainte vei conduce acest grup de asceți.”

Dar el tot simțea că nu a terminat căutarea vieții lui. El căuta Nibbana, deplina încetare a suferinței. Nesatisfăcut nici de sistemul lui Ramaputta, el a plecat. A descoperit că nimeni nu deținea cunoștințele necesare pentru a-l învăța ceea ce căuta, întrucât toți erau prinși în plasa ignoranței. El a renunțat la a mai căuta un ajutor extern, întrucât Adevărul și Pacea trebuie găsite în interior.

Lupta pentru iluminare

Dezamăgit, dar nu descurajat, ascetul Gotama, căutând incomparabila stare a Păcii Supreme și rătăcind în ținutul Magadha, a ajuns la Uruvela, orașul comercial al lui Senani. Acolo el a observat un anumit loc; o încântătoare dumbravă, un râu cu vaduri nisipoase, în apropiere fiind și un sat unde putea să-și cerșească hrana.

Acest loc era numai bun pentru meditație. Atmosfera era pașnică, peisajul din jur era plăcut, oferind o priveliște încântătoare. El a decis să se stabilească acolo, singur, pentru a-și atinge țelul urmărit.

Auzind despre renunțarea lui, Kondanna, cel mai tânăr dintre Brahmanii care i-au prezis viitorul, împreună cu patru fii ai celorlalți înțelepți – Bhaddiya, Vappa, Mahanama și Assaji – au renunțat și ei la lume, alăturându-se lui.

În India antică, o mare importanță era acordată ritualurilor, ceremoniilor, penitențelor și sacrificiilor. Credința populară era că salvarea nu putea fi atinsă fără ducerea unei vieți de strict ascetism. În conformitate cu acestea, timp de șase ani el a dus o luptă supraumană practicând toate formele de austeritate severă; având ca rezultat faptul că delicatul lui corp ajunsese aproape un schelet. Cu cât își chinuia mai mult trupul, cu atât mai îndepărtat părea scopul lui.

Cursuri Buddhism

8

Tentația lui Mara cel rău

Prelungitele și chinuitoarele austerități s-au dovedit a fi total inutile. Singurul lor rezultat a fost consumarea energiei. Deși era aproape un supraom din punct de vedere fizic, ținând cont de faptul că a fost crescut ca un prinț, el abia mai făcea față puternicii solicitări la care se supunea. Formele lui grațioase erau acum de nerecunoscut. Pielea lui aurie devenise palidă, sângele îi era uscat, tendoanele și mușchii îi erau smochiniți, ochii încețoșați și înfundați în orbite.

În această fază critică, Mara s-a apropiat de ascetul Gotama și i-a spus:

„Ești uscat și deformat. Aproape de tine este moartea. O mie de părți din tine aparțin morții; vieții i-a mai rămas doar o singură parte. Trăiește, bunule domn; viața este mai bună. Trăind poți acumula merit. Ducând o viață de celibat și oferind sacrificii focului, mult merit poate fi dobândit. Ce vei obține prin această luptă? Grea este calea luptei, dificilă și nu ușor de dus la bun sfârșit.”

El a răspuns:

„O, cel Rău, rudă a celor nepăsători! Ai venit aici numai pentru tine. Nici măcar o fărâmă de merit nu este de folos. Celor care au nevoie de merit, Mara, să le vorbești așa. Încrederea – Saddha, autocontrolul – Tapo, energia – Viriya și înțelepciunea – Panna sunt ale mele. De ce mă întrebi pe mine, ce intenții am în legătură cu viața?”

„Chiar și albiile râurilor vor fi secate de acest vânt. De ce nu s-ar usca sângele unuia care luptă astfel? Când sângele se usucă, bila și limfa se usucă și ele. Când carnea mi se evaporă, mintea mea devine din ce în ce mai clară. Cu atât mai ferme devin atenția, înțelepciunea și concentrarea mea.”

„În timp ce trăiesc astfel, experimentând extrema suferință, mintea mea nu mai tânjește după plăcerile lumești. Iată puritatea unei ființe!”

Dorințele simțurilor, Kama, sunt prima ta armată,A doua se numește Aversiune, Arati,A treia este Foamea și Setea – Khuppipasa,A patra este numită Lăcomie – Tanha,A cincea este Lenea și Indiferența, Thina-Middha,A șasea se numește Teama, Bhaya,A șaptea este Îndoiala, Vickiccha,


9

A opta este Micimea și Încăpățânarea, Makkha-Thambha,A noua este Profitul – Labha, Lauda – Siloka, Onorurile – Sakkara și Faima rău dobânditâ – Yasa,A zecea este apologia față de sine și disprețul față de ceilalți.

„Aceasta este armata ta, oștirea celui Rău. Această armată, cel laș n-o poate înfrânge, dar cel care o învinge obține fericirea.”

Această Munja (podoabă din iarbă care reprezintă ne-retragerea din fața adversarului) eu o arăt! Ce câștigi de la viață în această lume? Mai bună este pentru mine moartea în luptă decât să trăiesc învins!” Cu aceste cuvinte ascetul Gotama l-a îndepărtat pe Mara și și-a făcut o promisiune fermă de a-și atinge scopul – starea de Buddha.

Calea de Mijloc

Ascetul Gotama era de acum pe deplin convins, din experiența personală, de completa inutilitate a auto-mortificării. Abandonând-o pentru totdeauna, el a adoptat un traseu independent – Majjhima Patipada – Calea de Mijloc.

El și-a reamintit cum, atunci când tatăl său era la Festivalul Aratului și el stătea în umbra răcoroasă a unui măr, a atins prima stare extatică. Atunci s-a gândit: ei bine, aceasta este Calea către Iluminare!

El a realizat că Iluminarea nu poate fi atinsă cu un trup secătuit de forțe. În concluzie, a mers și a mâncat ceva. Cei cinci asceți care îl urmau, dezamăgiți de această schimbare neașteptată a metodei, l-au părăsit și au mers la Isipatana, spunând că „ascetul Gotama a devenit delăsător, a abandonat lupta și s-a întors la o viață de confort”.

Într-un moment crucial, când un ajutor ar fi fost foarte bine venit, singurii lui tovarăși l-au părăsit, dar el nu s-a descurajat. După o masă consistentă oferită de Sujata, o doamna generoasă, el a luat decizia fermă de a nu se ridica de pe locul în care stătea, până când nu va atinge starea de Buddha.

Cursuri Buddhism

10

Iluminarea

Într-o fericită noapte de Wesak, cum stătea sub renumitul copac Pippala la Buddha Gaya, cu mintea liniștită și purificată, în primul ceas al nopții el a dezvoltat acea cunoaștere supranormală care i-a permis să-și amintească viețile trecute, Pubbenivasanussati Nana – Reminescența Vieților Trecute. În ceasul din mijloc el și-a dezvoltat clarviziunea supranormală în legătură cu moartea și renașterea ființelor, Cutupapata Nana – Percepția Dispariției și a Reapariției Ființelor.

În ultimul ceas al nopții el și-a dezvoltat cunoașterea supranormală cu privire la distrugerea patimilor, Asavakkhaya Nana și, înțelegând lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat, a atins Perfecta Iluminare – Samma Sambodhi.

Atingând starea de Buddha la vârsta de 35 de ani, starea supremă a Perfecțiunii, el și-a devotat restul prețioasei sale vieți pentru a servi umanitatea, prin exemplu și prin precepte, nefiind mânat de nici un motiv personal.

Buddha a fost o ființă umană. El s-a născut ca om, a trăit ca om și tot ca om a luat sfârșit viața lui. Deși uman, el a devenit un om extraordinar – Acchariya Manussa. Buddha a pus un mare accent pe acest lucru, și nu a lăsat nici un loc de îndoială pentru ca cineva să cadă în eroare gândind că a fost o ființă nemuritoare. Nu există zeificare în cazul lui Buddha.

De asemenea, Buddha nu a pretins că este o încarnare a lui Vishnu, nici nu s-a autointitulat drept „salvator” care îi poate salva pe ceilalți prin salvarea lui personală. Buddha și-a îndemnat discipolii să se bazeze numai pe ei înșiși pentru salvarea lor, întrucât și puritatea și iluzia nu depind decât de ei înșiși.

„Voi înșivă trebuie să faceți efortul. Tathagata sunt numai învățători”, spune Buddha. Cei care au atins starea de Buddha pot arăta calea, dar ne rămâne nouă să urmăm acea cale pentru a ne salva.

„A depinde de alții pentru propria salvare este un lucru negativ, dar a depinde numai de tine însuți este pozitiv”. A depinde de alții înseamnă a renunța la efortul propriu. Mai mult, Buddha nu pretinde monopolul asupra stării de Buddha, care de fapt nu reprezintă prerogativele unei persoane speciale, sau dăruite cu grație divină, a unei persoane alese. El a


11

atins cea mai înaltă stare a perfecțiunii la care poate aspira cineva și, fără a ține nimic secret, el ne-a dezvăluit singura cale dreaptă care duce acolo.

Conform învățăturilor lui Buddha, oricine poate poate aspira la starea de perfecțiune supremă, dacă are determinarea necesară și dacă face strădaniile necesare acestui lucru. Ca om el a atins starea de Buddha și a demonstrat lumii întregi posibilitățile latente și puterea creativă a omului. În loc de a plasa un Zeu nevăzut și atotputernic deasupra omului și de a-l face pe om să servească această credință, el a ridicat valoarea umanității.

El a fost acela care ne-a învățat că omul își poate obține Eliberarea de suferință prin propria lui strădanie, fără a depinde de un zeu și de preoții intermediari, sau de sacrificii și rugăciuni. El a fost acela care a arătat unei lumi egoiste idealul nobil al serviciului dezinteresat. El s-a revoltat împotriva sistemului degradant de caste și a susținut egalitatea între oameni. El a afirmat că porțile succesului și ale prosperității au fost deschise tuturor celor care aspiră la perfecțiune, de orice condiție ar fi, înaltă sau joasă, sfinți sau păcătoși.

Indiferent de castă, culoare sau grad, el a creat un ordin de celibatari pentru bărbați și pentru femei, care era „democratic în constituție și comunist în distribuție”. El ne-a oferit completa libertate a gândirii și a vrut ca noi să ne deschidem ochii pentru a vedea lucrurile așa cum sunt ele. El i-a consolat pe aceia care au suferit pierderi cu cuvintele lui.

El s-a îngrijit de bolnavii părăsiți. I-a ajutat pe săracii care erau neglijați. A înnobilat viața păcătoșilor și a purificat viețile corupte ale criminalilor. El i-a încurajat pe cei slabi, i-a unit pe cei divizați, i-a luminat pe ignoranți, i-a clarificat pe mistici, le-a fost ghid celor rătăciți, i-a ridicat pe oamenii obișnuiți și i-a făcut mai demni pe cei nobili. Săraci și bogați, sfinți sau păcătoși, toți l-au iubit deopotrivă. Regi despotici sau drepți, prinți și nobili obscuri sau glorioși, bogătași generoși sau zgârciți, elevi aroganți sau umili, săraci nevoiași, asupriți, ucigași cruzi, curtezane disprețuite, toți au beneficiat de cuvintele lui pline de înțelepciune și de compasiune.

Exemplul său nobil a fost o sursă de inspirație pentru toți. Mesajul său de Pace a fost vestit de toți cu o bucurie de nedescris și a fost o binefacere eternă pentru toți care au avut șansa de a veni sub influența lui blândă.

Cursuri Buddhism

12

Întrebări

1. Care sunt scuturile ascetului Gotama împotriva armatei lui Mara?

2. Ce incident l-a făcut să adopte calea de mijloc?

3. Care sunt cele trei feluri de cunoaștere pe care Buddha le-a dezvoltat în timpul iluminării sale?

Răspunsuri la modulul 1

1. Nașterea (623 Î.Chr.) + Viața (80 de ani) = -623+80 = 543 de ani

2. Tatăl său a vrut ca el să devină un monarh al întregii lumi, în loc de a renunța la viața lumească și de a deveni un Buddha.

3. Vederea celor trei priveliști care semnifică realitatea suferinței și a patra viziune care înseamnă sfârșitul suferinței.


13

Modulul 3

CURÂND DUPĂ ILUMINARE

Un cântec de bucurie – Udana Gatha

De-a lungul multor nașteri în Samsara2 am hoinărit,Căutând, fără să găsesc, constructorul3 acestei case.Plină de suferință este nașterea repetată.O, constructorule de case, lucrarea ta a fost cunoscută.Nu vei mai construi nicio casă4 de acum,Toți căpriorii5 tăi sunt rupți,Grinzile6 sunt sfărâmate.Mintea a atins Necondiționarea7.Dobândită este Stingerea Dorințelor.

~ Dhammapada 153, 154 ~

Cele șapte săptămâni de după IluminareÎn benefica zi ce a precedat Iluminarea, Bodhisatta a mâncat niște terci cu lapte, oferit de o generoasă doamnă, pe nume Sujata. După Iluminare, timp de șapte săptămâni Buddha a postit, petrecându-și timpul sub copacul Bodhi și în vecinătatea acestuia.

Pe tot parcursul celei dintâi săptămâni, Buddha a stat sub copacul Bodhi, într-o singură postură, experimentând Extazul Eliberării – Vimutti Sukha.

Cursuri Buddhism

14

2 Existența

3 Dorința, lăcomia

4 Corpul

5 Pasiunile

6 Ignoranța

7 Nibbana

La sfârșitul celor șapte zile Buddha a ieșit din starea de concentrare și, în primul ceas al nopții, a reflectat profund asupra Apariției Dependente – Paticca Samuppada, în sens direct, astfel: Când această cauză există, acest efect este; odată cu apariția acestei cauze, acest efect apare. În ceasul din mijloc al nopții, Buddha a reflectat în profunzime asupra Apariției Dependente, în sens invers, astfel: Când această cauză nu există, acest efect nu este; odată cu încetarea acestei cauze, acest efect încetează.

În cel de-al treilea ceas al nopții Buddha a reflectat în amănunțime asupra Apariției Dependente în sens direct și invers, astfel: Când această cauză există, acest efect este; odată cu apariția acestei cauze, acest efect apare; Când această cauză nu există, acest efect nu este; odată cu încetarea acestei cauze, acest efect încetează.

De-a lungul celei de-a doua săptămâni, ca semn de recunoștință pentru copacul Bodhi care i-a oferit adăpost în timpul luptei pentru Iluminare, Buddha a stat și a privit la el cu ochii nemișcați.

În timpul celei de-a treia săptămâni, Buddha a mers încoace și încolo de-a lungul unei poteci nestemate – Ratana Cankamana, în apropiere de copacul Boddhi.

A patra săptămână și-a petrecut-o într-o cameră nestemată – Ratanaghara, meditând asupra Abhidhamma. În a cincea săptămână el a stat sub copacul Ajapala Banyan, în apropiere de copacul Bodhi. Aici Buddha a stat într-o singură postură timp de șapte zile, bucurându-se de Extazul Eliberării.

Atunci când a ieșit din această stare de concentrare, un anumit Brahman, plin de sine, s-a apropiat de Buddha și l-a întrebat astfel: „Pentru ce, venerabile Gotama, devine cineva Brahman și care sunt condițiile care-l fac un Brahman?”

Atunci Cel Binecuvântat a rostit acest imn de bucurie:

„Acel Brahman care a renunțat la rău, fără regrete – huhunka, eliberat de toate contaminările, care posedă autocontrol, versat în cunoaștere, care a trăit o Viață Sfântă – acela pe bună dreptate se poate numi Brahman. Pentru acela nu mai există orgoliu nicăieri în această lume.”


15

Conform Comentariilor Jataka, în timpul șederii sub acest copac au venit cele trei fiice ale lui Mara – Tanha, Arati și Raga, pentru a-l ademeni pe Buddha.

De sub copacul Ajapala Banyan, Buddha s-a îndreptat către copacul Mucalinda, unde a petrecut a șasea săptămână. Aici, de asemenea, Buddha a stat timp de șapte zile bucurându-se de Extazul Eliberării. În acel timp, a pornit deodată, pe neașteptate, o ploaie mare. O vreme ploioasă și întunecată, cu vânturi reci, a ținut toate cele șapte zile.

Atunci Mucalinda, regele șarpe, ieșind din adăpostul lui și încolăcindu-se în jurul corpului Celui Binecuvântat de șapte ori, a rămas ținându-și marea lui glugă deasupra capului lui Buddha, astfel încât acesta să nu fie atins de răceală, de căldură, de tăuni, țânțari, reptile, vânt sau soare.

La sfârșitul celor șapte zile, Mucalinda văzând cerul senin, fără nici un nor, s-a desfăcut din jurul corpului Celui Binecuvântat și, părăsindu-și forma de șarpe, s-a transformat într-un tânăr care a stat în fața lui Buddha cu mâinile împreunate.

Atunci Buddha a rostit acest cântec de bucurie: „Fericită este izolarea pentru acela care este mulțumit, pentru acela care a auzit Adevărul și pentru acela care vede. Fericire înseamnă bunăvoința în această lume și tot așa și moderația față de toate ființele vii. Fericire este non-atașamentul, trecerea dincolo de dorințele simțurilor. Suprimarea gândului «Eu sunt» este într-adevăr cea mai mare fericire”.

A șaptea săptămână Buddha a petrecut-o la copacul Rajayatana. și aici el a stat timp de o săptămână într-o singură postură, bucurându-se de Extazul Eliberării.

Primii doi convertiți

În acea vreme, doi comercianți, Tapassu și Bhalluka din Ukkala (Orissa) călătoreau spre orașul lor natal. Atunci un Devata, care era rudă de sânge cu acești doi comercianți, le-a vorbit după cum urmează: „Cel Binecuvântat, bunii mei domni, poposește la poalele copacului Rajayatana, aflându-se imediat după Iluminarea sa. Mergeți și serviți-l cu făină și cu fagure de miere. El vă va duce către bunăstare și fericire pentru o lungă perioadă”.

Cursuri Buddhism

16

După aceasta cei doi comercianți, Tapassu și Bhalluka, au luat cu ei făină și fagure de miere și, apropiindu-se de Buddha, au spus:

„Fie ca Cel Preafericit să accepte această făină și acest fagure de miere, și să ne îndrume către bunăstare și fericire!” Atunci a răsărit în mintea Celui Binecuvântat gândul: „Cei ce sunt Tathagata nu acceptă hrana cu mâinile lor. Cum voi accepta această făină și acest fagure?”

Gândul lui fiind auzit și înțeles de cei patru Măreți Regi, aceștia i-au oferit patru boluri de piatră, din patru direcții, spunând:

„Fie ca Cel Binecuvântat să accepte în aceste boluri făina și fagurele de miere!”

Cel Binecuvântat a acceptat cele patru boluri, primind în ele făina și fagurele, după care a mâncat din ele. Când Buddha a terminat de mâncat, cei doi comercianți s-au prosternat la picioarele lui și au spus:

„Noi, Doamne, căutăm refugiu în Buddha și în Dhamma. Fie ca Cel Binecuvântat să ne considere ca discipoli laici care și-au aflat refugiul, începând de astăzi și până la moarte!”

Cei doi au fost primii care au rostit formula: „Buddham saranam gacchami, Dhammam saranam gacchami”.

Întrebări:

1. De ce a reflectat Buddha la Paticca Samuppada și în sens direct și în sens invers?

2. Privind cu ochii imobili la copacul Boddhi, care a fost prima lecție morală pe care Buddha ne-a arătat-o?

3. Care este fericirea împărtășită de Buddha Regelui șarpe, Mucalinda?


17

Răspunsuri la Modulul 2

1. Saddha (Încrederea), Tapo (Autocontrolul), Viriya (Energia) și Panna (Înțelepciunea).

2. Amintirea vremurilor din copilărie când a stat sub un măr, atingând primul Extaz.

3. Amintirea Nașterilor Anterioare; Percepția asupra Dispariției și Reapariției Ființelor și Cunoașterea asupra Distrugerii Patimilor.

Cursuri Buddhism

18

Modulul 4

BUDDHA ÎȘI EXPUNE ÎNVĂȚĂTURILE

Invitație pentru a preda Dhamma

La terminarea perioadei de post, în timp ce Buddha era angajat în meditație solitară, i-a venit următorul gând:

„Cu dificultate am putut înțelege Dhamma. Nu este nevoie să o proclam acum. Această Dhamma nu este ușor de înțeles de către cei care sunt dominați de plăcere și de ură. Cei conduși de plăcerea simțurilor, învăluiți de o masă întunecată, nu văd această Dhamma, care merge împotriva curentului, absconsă, profundă, dificil de perceput și subtilă.”

În cele din urmă mintea lui s-a înclinat către inacțiune și nu către a-i învăța Dhamma pe ceilalți. După acest lucru o ființă celestă numită Brahma Sahampati, citind gândurile Celui Binecuvântat, și temându-se că lumea ar putea pieri dacă nu va auzi Dhamma, s-a apropiat de Buddha și l-a invitat să predice Dhamma.

Ea a făcut o remarcă înțeleaptă:

„În timpurile străvechi a apărut în Magadha o Dhamma, impură, creată de către cei corupți. Deschide această Ușă către Nemurire. Fie ca ei ei să audă Dhamma, înțeleasă de Cel Fără de Pată! Așa cum cineva care stă pe vârful unui munte stâncos se uită la oamenii din jur, tot așa fie ca Înțeleptul Atotvăzător să se ridice în acest palat al Dhammei!”

„Fie ca Cel Fără de Regrete să-i ia în considerare pe oameni, afundați în supărare și copleșiți de naștere și de decădere.”

„Ridică-te tu, Eroule, învingătorule în luptă, conducătorule de caravane, Cel fără de păcat, și umblă în lume! Fie ca Cel Binecuvântat să expună Dhamma! Vor fi și din aceia care vor înțelege Doctrina!”

Când Brahma Sahampati l-a implorat pe Buddha pentru a treia oară, el a cercetat lumea cu Privirea de Buddha. Inspectând lumea el a perceput ființe cu puțin praf în ochii lor, ca și ființe cu mult praf în ochi, cu un intelect


19

ascuțit sau mărginit, cu caracteristici bune și rele, care sunt ușor și care sunt dificil de învățat, și câțiva care trăiesc cunoscând pericolele răului și ale unei vieți viitoare.

Atunci Buddha a acceptat invitația lui Brahma Sahampati și a spus:

„Deschise lor sunt Ușile către Nemurire. Fie ca aceia care au urechi să aibă încredere. Fiind conștient de slăbiciunile care există, o Brahma, nu am predicat printre oameni această glorioasă și minunată Dhamma.”

Încântatul Brahma gândind - „Eu însumi l-am convins pe Cel Binecuvântat să expună Dhamma”, l-a salutat cu respect și a dispărut imediat.

Pe drumul către Benares pentru a predica Dhamma

„Cui am să predau Dhamma mai întâi? Cine va înțelege Dhamma mai repede?” au fost primele gânduri care i-au venit lui Buddha înainte de a se angaja în nobila lui Misiune.

„Ei bine, ar fi Alara Kalama, care este învățat, deștept, înțelept și care totdeauna a avut puțin praf în ochi. Ce-ar fi dacă lui i-aș spune mai întâi despre Dhamma? El ar înțelege Dhamma repede.”

Deodată o zeitate apăru înaintea lui și spuse:

„Doamne! Alara Kalama a murit acum o săptămână.” Cu Privirea Sa Divină, el a văzut că așa era. Apoi s-a gândit la Uddaka Ramaputta. Imediat altă zeitate l-a informat că și acesta murise, cu doar o seară înainte. Cu Privirea Sa Divină, Buddha și-a dat seama că și acest lucru era adevărat.

În cele din urmă el s-a gândit la cei cinci Bhikkhu care l-au însoțit în timpul luptei pentru Iluminare. Cu privirea lui paranormală el a perceput că aceștia stăteau în Parcul Căprioarei, la Isipatana, în Benares. Așa că Buddha a mai stat cât a dorit la Uruvela, după care s-a îndreptat către Benares.

Între Gaya și Bodhi, Upaka, un ascet rătăcitor, l-a văzut pe Buddha călătorind pe drum, și i-a spus:

Cursuri Buddhism

20

„Extrem de limpezi sunt simțurile tale, prietene! Pură și curată este înfățișarea ta. În numele cui ai renunțat, prietene? Cine este învățătorul tău? A cui doctrină o practici?”

Buddha a răspuns:

„Am depășit toate obstacolele, totul îmi este cunoscut.Sunt detașat de toate, am renunțat la tot.Sunt cu totul cufundat în distrugerea poftelor (starea de Arahant).Înțelegând totul doar prin mine însumi, pe cine aș putea numi învățătorul meu?Nici un învățător nu am,și nu există nimeni egal mie.În toată lumea, incluzând zeii, nu am nici un rival.Sunt cu adevărat un Arahant în această lume.Sunt cu adevărat un învățător neîntrecut.Sunt unicul Iluminat pe deplin.Sunt calm și liniștit.Pentru a porni roata Dhammei, merg în orașul lui Kasi.În această lume oarbă,Voi bate tobele Nemuririi.”

„Deci, prietene, tu spui că ești un Arhat, un Cuceritor fără limite?” a întrebat Upaka. „Ca mine sunt cuceritorii care au ajuns la eradicarea tuturor Contaminărilor. Am învins toate condițiile rele. De aceea, Upaka, mă numesc Cuceritor”, a replicat Buddha.

„Ar putea fi așa, prietene”, remarcă tăios Upaka și, clătinând din cap, se îndepărtă. Neperturbat de acest prim eșec, Buddha a mai rătăcit din loc în loc, ajungând în cele din urmă în Parcul Căprioarei din Benares.

Cei cinci călugări, care îl văzuseră de departe venind către ei, s-au înțeles să nu-i acorde respectul cuvenit datorită faptului că interpretaseră greșit schimbarea lui din timpul luptei pentru Iluminare. Dar, pe măsură ce Buddha se apropia, personalitatea lui era în așa fel încât ei s-au simțit obligați să-l primească cu onoarea cuvenită. În orice caz, ei i s-au adresat pe nume sau cu denumirea de „avuso” (prieten), o formă de adresare folosită în general pentru tineri.

Cel Binecuvântat i-a sfătuit să nu i se mai adreseze așa, întrucât el a atins starea de Buddha. Dar călugării, sceptici, au refuzat să-l creadă. El le-a spus


21

din nou, pentru a doua și pentru a treia oară. și din nou, călugării au refuzat să recunoască superioritatea lui.

În cele din urmă, Buddha a spus:

„Aveți voi știință, Bhikkhu, de vreo ocazie în care v-am mai vorbit eu astfel?”

„Nu, într-adevăr, Doamne!”

„O, Bhikkhu, Tathagata nu trăiește în lux, el nu a renunțat la luptă și nu a adoptat o viață de abundență. Tathagata este plin de solemnitate, el este pe Deplin Iluminat. Ascultați acestea, voi Bhikkhu! Starea de imortalitate a fost atinsă. Vă voi instrui și vă voi învăța Dhamma.

Dacă veți acționa conform instrucțiunilor mele, nu după multa vreme veți realiza, prin intermediul propriei voastre înțelepciuni intuitive, și apoi veți atinge chiar în această viață, starea supremă a Vieții Sfinte, de dragul căreia fiii familiilor nobile renunță pe bună dreptate la averile lor pentru o viață de rătăcitor.”

A fost un discurs onest, rostit de gura sacră a lui Buddha. Învățații călugări, deși de neclintit în vederile lor, erau acum pe deplin convinși de măreața realizare a lui Buddha și de competența lui în a fi ghidul lor spiritual.

Pe doi dintre ei Buddha i-a instruit, în timp ce trei au plecat să cerșească mâncare. Cu ceea ce au adus s-au întreținut toți șase. După aceia i-a instruit pe ceilalți trei, în timp ce doi s-au dus la cerșit. La fel, cu ceea ce au adus s-au îndestulat toți șase.

Dhammacakkappavattana Sutta a fost primul discurs pe care Buddha l-a rostit în fața lor. Auzindu-l, Kondanna, cel mai bătrân, a atins Sotapatti, primul stadiu al Sfințeniei. Ceilalți patru au atins Sotapatti mai târziu. După ce au auzit Anattalakkhana Sutta, care vorbește despre lipsa unui suflet independent, toți cei cinci au atins starea de Arhat, stadiul final al Sfințeniei.

Cei cinci călugări

Cei cinci Bhikkhu care au atins astfel starea de Arhat și au devenit primii discipoli au fost Kondana, Bhaddiya, Vappa, Mahanama și Assaji. Kondana

Cursuri Buddhism

22

era cel mai tânăr dintre cei opt Brahmini invitați pentru ceremonia numelui, singurul care prevăzuse că prințul va deveni în mod sigur un Buddha. Ceilalți patru erau fiii a patru dintre ceilalți șapte Brahmini.

Acești cinci Brahmini s-au retras în pădure ca asceți, așteptând renunțarea Prințului Siddhattha și, la Uruvella, ei l-au însoțit în timp ce se străduia să atingă starea de Buddha. Dar atunci când el a renunțat la posturi și la penitențe, ei l-au părăsit, plecând la Isipatana. Curând după plecarea lor, el a atins starea de Buddha. Trecuseră șapte săptămâni de la Iluminarea lui, când Buddha a vizitat Isipatana și le-a expus doctrina.

Venerabilul Kondana a devenit primul Arhat și un membru senior al comunității Sangha. Dintre cei cinci, Venerabilul Assaji a fost acela care l-a convertit pe Sariputta, primul conducător al discipolilor lui Buddha.

Întrebări

1. De ce era buddha rezervat în a preda despre Dhamma?

2. Ce l-a făcut să se răsgândească și să predice Dhamma?

3. După care discurs au atins cei cinci călugări stadiul final al Sfințeniei?


1. Pentru a se asigura de valabilitatea relației care spune că apariția unei Cauze dă naștere la un Efect, iar odată cu încetarea Cauzei, are loc încetarea Efectului.

2. Recunoștință, datorită faptului că acel copac Bodhi l-a adăpostit pe Buddha în timpul luptei pentru Iluminare.

3. Fericirea acelora care sunt mulțumiți, care aud și văd Adevărul, care au moderație față de toate ființele, care nu au nici un atașament, trecând dincolo de lumea simțurilor și a conceptului de „Eu sunt”.


23

Modulul 5

PRIMUL DISCURS

DHAMMACAKKAPPAVATTANA SUTTA

Astfel am auzit:

Odată Cel Binecuvântat ședea în Parcul Căprioarei din Isipatana, lângă Benares. Atunci Cel Binecuvântat s-a adresat celor cinci Bhikkhu după cum urmează:

„Există două extreme (Anta) care ar trebui evitate de către un pustnic.”

„Atașamentul constant de Plăcerile Simțurilor (Kamasukhallikanuyoga), care este josnic, vulgar, lumesc, înjositor și care nu aduce nici un profit, p r e c u m ș i d e p e n d e n ț a c o n s t a n t ă d e A u t o M o r t i f i c a r e (Attakilamathanuyoga), care este dureroasă, înjositoare și fără de profit.”

„Evitând aceste două extreme, o Bhikkhuși, Tathagata a descoperit Calea de Mijloc (Majjhima Patipada), care promovează vederea, cunoașterea, Pacea (Vupasamaya), Înalta Înțelepciune (Abhinnaya), Iluminarea (Sambodhaya) și Nibbana (Nibbanaya).”

„Care este, o Bhikkhuși, această Cale de Mijloc pe care Tathagata a descoperit-o și care promovează vederea, cunoașterea, pacea, Înalta Înțelepciune, Iluminarea și Nibbana?”

„Ea este Nobila Cale Octuplă, și anume:

‣ Înțelegerea Corectă (Samma Ditthi), Gândirea Corectă (Samma Sankappa),

‣ Vorbirea Corectă (Samma Vaca), Acțiunea Corectă (Samma Kammanta), Existența Corectă (Samma Ajiva),

‣ Efortul Corect (Samma Vayama), Atenția Corectă (Samma Sati), Concentrarea Corectă (Samma Samadhi).

Cursuri Buddhism

24

Aceasta, o Bhikkhuși, este Calea de Mijloc pe care Tathagata a descoperit-o.”

1. „Acum, o Bhikkhuși, acesta este Nobilul Adevăr al suferinței:

Nașterea este suferință, bătrânețea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință, a fi împreună cu ceva neplăcut este suferință, a fi separat de ceva plăcut este suferință, a nu avea ceea ce dorești este suferință, pe scurt, cele cinci Agregate ale Atașamentului sunt suferință.”

2. „Acum, o Bhikkuși, acesta este Nobilul Adevăr al cauzei suferinței:

Este dorința aceea care produce renașterea, însoțită de agățarea pătimașă, care întâmpină aceste vieți. Este pofta după plăcerile simțurilor, Kamatanha, dorința de a deveni, Bhavatanha și dorința de anihilare, Vibhavatanha.”

3. „Acum, o Bhikkhuși, acesta este Nobilul Adevăr al încetării suferinței:

El este separarea completă și distrugerea acestor pofte, abandonarea lor, renunțarea, eliberarea și detașarea.”

4. „Acum, o Bhikkhuși, acesta este Nobilul Adevăr al Căii care duce la încetarea suferinței:

Această cale este Nobila Cale Octuplă, și anume Înțelegerea Corectă, Gândirea Corectă, Vorbirea Corectă, Acțiunea Corectă, Existența Corectă, Efortul Corect, Atenția Corectă, Concentrarea Corectă.”

1.

„Acesta este Nobilul Adevăr al Suferinței – Dukkha Ariya Sacca”

Astfel, o Bhikkhuși, relativ la lucruri nemaiauzite până acum, a răsărit în mine vederea, cunoașterea, înțelepciunea, înțelegerea și lumina.

„Acest Nobil Adevăr al Suferinței ar trebui sa fie înțeles – Parinneyya”


25


„Acest Nobil adevăr al Suferinței a fost înțeles – Parinnata”


2.

„Acesta este Nobilul Adevăr al Cauzei Suferinței – Dukkha Samudaya Ariya Sacca.”


„Acest Adevăr al Cauzei Suferinței ar trebui eradicat – Pahatabba.”


„Acest Adevăr al Cauzei Suferinței a fost eradicat – Pahinam”


3.

„Acesta este Nobilul Adevăr al Încetării Suferinței – Dukkha Nirodha Ariya Sacca.”


„Acest Nobil Adevăr al Încetării Suferinței ar trebui realizat – Sacchika tabbam.”


„Acest Nobil Adevăr al Încetării Suferinței a fost realizat – Sacchikatam.”


Cursuri Buddhism

26

4.

„Acesta este Nobilul Adevăr al Căii care duce la Încetarea Suferinței – Dukkha Nirodhagamini Patipada Ariya Sacca.”

„Acest Nobil Adevăr al Căii care duce la Încetarea Suferinței ar trebui dezvoltat – Bhavetabbam.”


„Acest Nobil Adevăr al Căii care duce la Încetarea Suferinței a fost dezvoltat – Bhativam.”


„Atât timp cât adevărata cunoaștere absolută a acestor Patru Adevăruri Nobile, cu cele trei aspecte și 12 moduri nu mi-a fost clară, eu nu am admis faptul că, în această lume, cu zei, Mara-și și Brahma-și, printre asceți și preoți, zei și oameni, am dobândit Incomparabila, Suprema Iluminare.”

„Atunci când, o Bhikkhuși, adevărata cunoaștere absolută în ceea ce privește aceste Patru Adevăruri Nobile, cu cele trei aspecte și 12 moduri, mi-a fost perfect clară, numai atunci am recunoscut în această lume, cu zei, Mara-și și Brahma-și, printre asceți și preoți, zei și oameni, că am dobândit Incomparabila, Suprema Iluminare.”

„Și acestea au ridicat în mine cunoaștere și înțelegere – de nezdruncinat este eliberarea minții mele, aceasta este ultima mea naștere, și nu va mai fi renaștere.”

Acestea au fost cuvintele celui Binecuvântat, iar cei cinci Bhikkhu, încântați, le-au aplaudat. În timp ce această doctrină era expusă, în Venerabilul Kondana a răsărit „ochiul fără de praf, fără de pată al Adevărului”, și anume că „orice ar apare, totul va pieri, în mod inevitabil”.

Când Buddha a expus această Dhammacakka, zeitățile legate de pământ au exclamat: „Această minunată Dhammacakka, care nu a putut fi predicată de nici un ascet, preot, zeu, Mara sau Brahma, în această lume, a fost expusă de către Cel Binecuvântat în Parcul Căprioarei din Isipatana, lângă Benares”.


27

Auzind aceasta, spiritele Deva din Catummaharajika, Tavatimsa, Yama, Tusita, Nimmanarati, Para-nimmitavasavatti; Brahma-șii din Brahma Parisajja, Brahma Purohita, Maha Brahma, Parittabha, Appamanabha, Abhassara, Paritta-subha, Appamanasubha, Subhakinha, Vehapphala, Aviha, Atappa, Sudassa, Sudassi și Akanittha, de asemenea au slobozit același strigăt de bucurie.

Atunci, chiar în acel moment, chiar în acea clipă, strigătul s-a întins tocmai până în ținutul Brahma. Cele zece mii de lumi s-au zguduit, s-au clătinat și au tremurat violent.

O lumină radiantă, depășind strălucirea spiritelor Deva, a apărut în lume. Atunci, Cel Binecuvântat a spus:

„Prieteni, Kondanna a înțeles cu adevărat. Prieteni, Kondanna a înțeles într-adevăr.” De atunci înainte Kondanna a fost numit Annata Kondanna.

Întrebări

1. Care sunt cele două extreme?

2. Care sunt manifestările Căii de Mijloc?

3. De ce este Nobila Cale Octuplă unică?


1. El a simțit ca acei care sunt copleșiți de plăcere sau ură nu pot înțelege cu ușurință Dhamma.

2. Invitația pe care i-a făcut-o Brahma Sahampati de a predica Dhamma, și vederea lui de Buddha.

3. După auzirea discursului despre lipsa unui suflet independent (Anattalakkhana Sutta).

Cursuri Buddhism

28

Modulul 6

ACTIVITATEA DE MISIONAR

Convertirea lui Yasa

În Benares trăia un tânăr numit Yasa, fiul unui milionar, care ducea o viață foarte luxoasă în casa lui. Realizând zădărnicia unei vieți lumești, el a fugit de acasă într-o noapte și s-a îndreptat spre Isipatana, unde se afla Buddha. Buddha, văzându-l, l-a invitat în apropierea lui și i-a spus despre Dhamma. Auzindu-i vorbele, Yasa a atins mai întâi Sotopatti, iar mai apoi a devenit un Arahant.

Suferindul tată, care își căuta fiul dispărut, de asemenea ajunse în preajma lui Buddha și, ascultând Dhamma de la el, a devenit primul discipol laic (Upasaka) care a căutat refugiu în Buddha, Dhamma și Sangha. El i-a invitat pe Buddha și pe venerabilul Yasa în casa lui pentru a le oferi milostenie. Când Buddha i-a vizitat casa și a expus Dhamma, venerabila mamă a lui Yasa și fosta soție a acestuia, de asemenea și-au căutat refugiul în Buddha, Dhamma și Sangha. Ele au fost primele doua femei discipol laice (Upasika).

Venerabilul Yasa avea 54 de prieteni. Auzind de convertirea lui Yasa, ei de asemenea au intrat în Ordin și au atins starea de Arahant.

Povețele pentru primii misionari

Pe când erau 60 de Arahanți în lume, în afara de Buddha, cel Binecuvântat a rostit următoarele cuvinte memorabile și i-a îndrumat în diverse direcții pentru a propaga sublima Dhamma:

„Eliberat sunt eu, o Bhikkhu-și, de toate legăturile, fie ele divine sau umane. La fel și voi, Bhikkhu-și sunteți eliberați de toate legăturile, divine sau umane.”


29

„Mergeți, voi Bhikkhu-și, pentru binele celor mulți, pentru fericirea celor mulți, din compasiune pentru lume, pentru binele, beneficiul și fericirea zeilor și a oamenilor. Fie ca să nu meargă doi dintre voi în aceeași direcție. Predicați, voi Bhikkhu-și, Dhamma, minunată la început, minunată în conținut și minunată la sfârșitul ei; în spiritul și în litera ei. Proclamați Viața Sfântă, în întregime perfectă și pură.”

„Există ființe cu puțin praf în ochii lor, care, dacă nu vor auzi despre Dhamma, se vor prăbuși. Ei vor fi aceia care vor înțelege Dhamma.”

„Și eu voi merge la Uruvela, în Senanigama, pentru a predica Dhamma.”

Cu aceste cuvinte Buddha i-a trimis pe primii 60 de discipoli în diferite direcții.

Conversia a 30 de tineri

Cum era vremea anotimpului ploios, Buddha și-a petrecut prima sa Retragere la Benares. Imediat după aceasta, el s-a îndreptat spre Uruvela. Pe drum, s-a odihnit la rădăcinile unui copac.

Tot atunci, 30 de tineri fericiți, împreună cu soțiile lor, au mers la iarbă verde pentru a se distra. Din cauză că unul dintre ei nu avea o soție, el a mers însoțit de o curtezană. În timp ce se distrau, această femeie s-a ascuns. Căutând-o, tinerii l-au întrebat pe Buddha dacă nu a văzut o femeie trecând pe drum.

„Ce credeți, voi tinerilor, că este mai bine, să cauți o femeie sau să te cauți pe tine însuți?”, i-a întrebat Buddha.

„Să te cauți pe tine însuți este mai bine, Doamne”, au răspuns tinerii.

„Ei bine, așezați-vă. Vouă vă voi predica doctrina.”, a spus Buddha.

Ei l-au ascultat cu atenție și „Ochiul Adevărului” a răsărit în ei. Mai târziu ei au intrat toți în Ordin și au primit ranguri superioare.

Cursuri Buddhism

30

Convertirea celor trei frați Kassapa

La Uruvela trăiau trei asceți cu părul împletit (Jatila), cunoscuți ca Uruvela Kassapa, Nadi Kassapa și Gaya Kassapa. Ei erau frați, fiecare trăind separat, cu câte cinci sute, respectiv trei sute și două sute de discipoli. Cu mult efort, folosindu-și atunci și puterile psihice, Buddha l-a convertit mai întâi pe cel mai în vârstă Kassapa, care era foarte infatuat și mândru de realizările lui spirituale. Dar până la urmă el și discipolii lui au intrat în Ordin și au obținut ranguri înalte. Ceilalți doi frați au urmat și ei.

Însoțit de către toți, Buddha s-a reîntors la Gaya Sisa, unde a predicat Adittapariyaya Sutta - „Totul în flăcări”, la auzul căreia toți au atins starea de Arahant.

Buddha îl întâlnește pe Regele Bimbisara

Cu marea lui suită de discipoli Arahanți, Buddha, în conformitate cu promisiunea făcută Regelui Bimbisara înainte de Iluminarea sa, s-a îndreptat către Rajagaha.

Regele, auzind de sosirea acestuia în regatul său, a mers împreună cu o mulțime de oameni pentru a-i oferi respectele sale lui Buddha. Cum ascetul Kassapa era la mare înălțime printre oamenii lui, regele nu prea înțelegea dacă Buddha era un discipol al lui Kassapa sau invers. Buddha, citindu-i gândurile, îi spuse lui Kassapa să zică de ce a renunțat la venerarea focului.

Atunci Kassapa recunoscu superioritatea lui Buddha, spunând:

„Învățătorul meu, Doamne, este Buddha; eu sunt discipolul.”

Poporul devotat a fost încântat să audă despre această convertire. În continuare Buddha a predicat Maha Narada Kassapa Jataka, pentru a arăta că ei au fost la fel convertiți într-o viață anterioară. „Ochiu Adevărului” a apărut atunci în toți. Regele Bimbisara a atins Sotapatti. După acestea regele l-a invitat pe Buddha și pe adepții acestuia la palatul său, pentru o masă. La sfârșitul mesei din ziua următoare, regele a oferit dumbrava lui de bambuși (Veluvanarama) pentru folosul lui Buddha și a discipolilor săi.


31

Întrebări

1. Care au fost primii 60 de Arahanți?


1. Plăcerile simțurilor și auto-mortificarea.

2. Vederea, cunoașterea, pacea, înalta înțelepciune, iluminarea și Nibbana.

3. Pentru că toate lucrurile Corecte sunt grupate într-o singura cale; omul trebuie să practice toate lucrurile Corecte împreună.

Cursuri Buddhism

32

Modulul 7

CEI DOI DISCIPOLI ȘEFI

Convertirea lui Sariputta și Moggallana

Nu departe de Rajagaha, în satul Upatissa, cunoscut și ca Nalaka, trăia un tânăr foarte inteligent, numit Sariputta (fiul lui Sari). Cum el aparținea familiei conducătoare a satului, mai era numit și Upatissa. El avea trei surori – Cala, Upacala și Sisupacala – și trei frați – Upasena, Cunda și Revata.

Deși născut în religia Brahmanilor, vederile lui largi asupra vieții și înțelepciunea matură l-au făcut să renunțe la această religie ancestrală pentru învățăturile mai științifice și mai tolerante ale lui Buddha Gotama. Frații și surorile lui i-au urmat nobilul exemplu. Se pare că Vanganta, tatăl său, a aderat la credința brahmanică. Mama sa s-a convertit la Buddhism chiar înainte de a muri.

Upatissa a fost crescut numai în lux. El a avut un prieten foarte apropiat, Kolita, cunoscut și ca Moggallana, cu care era apropiat dintr-un trecut foarte îndepărtat. Într-o zi, pe când erau amândoi la un festival numit Giragga Samajja, au realizat cât de vane, cât de trecătoare erau toate plăcerile simțurilor. Chiar atunci, pe loc, ei s-au hotărât sa părăsească această viață lumească și să pornească în căutarea Căii pentru Eliberare.

Îndepărtându-și însoțitorii, fără să-și anunțe nici măcar părinții, ei au rătăcit din loc în loc în căutarea păcii.

Cei doi tineri au mers mai întâi la Sanjaya, care avea un grup de cinci sute de discipoli, și au căutat ordinarea. Nu după mult timp ei și-au însușit puținele cunoștințe care le-au putut fi împărtășite de către maestrul lor; nesatisfăcuți de învățătura primită, ei l-au părăsit. Întâlnind peste tot aceeași dezamăgire, s-au întors în propriul lor sat. În cele din urmă s-au pus de acord ca oricare dintre ei descoperă mai întâi Calea, să-l învețe și pe celălalt.

Tot în acel timp Venerabilul Assaji, unul din primii cinci discipoli, mergea către Rajagaha.


33

Cu un corp bine făcut, cu roba aranjată cu grijă, această venerabilă figură mergea cu pași măsurați din ușă în ușă, acceptând fărâmele de hrană pe care cei miloși le puneau în bolul său. Mișcarea acestei persoane demne i-a captivat atenția lui Upatissa, care se afla și el în Rajagaha.

„Niciodată nu am văzut un ascet ca acesta”, gândi pentru sine Upatissa. Sigur el este unul din aceia care au atins starea de Arahant, sau unul care merge pe calea care duce la această stare. Ce-ar fi dacă m-aș apropia și l-aș întreba: „Pentru ce motiv te-ai retras din această lume? Cine este învățătorul tău? A cui doctrină o practici?”

Dar Upatissa s-a abținut de la a-l întreba, pentru că s-a gândit că astfel l-ar deranja din mersul lui în tăcere. Arhantul Assaji, terminând de cerșit puținul de care avea nevoie, căuta acum un loc potrivit pentru a lua masa. Văzând asta, Upatissa, bucurându-se de oportunitatea ce i se ivise, îi oferi scaunul lui și apă din propriul lui vas. Îndeplinind astfel datoriile preliminare ale unui elev, el a schimbat câteva saluturi politicoase cu Assaji, după care l-a întrebat cu respect:

„Calme și liniștite, Respectabile Domn, vă sunt simțurile, curată și clară vă este nuanța pielii. Din ce motiv v-ați retras din această lume? Cine vă este învățător? A cui doctrină o practicați?”

Modestul arhat Assaji, a răspuns astfel: „eu sunt încă un novice al Ordinului, frate; nu sunt capabil să-ți explic Dhamma pe de-a-ntregul.”

„Eu sunt Upatissa, respectabile domn. Spune mai mult sau mai puțin, după cum îți este abilitatea, și îmi rămâne mie s-o înțeleg dintr-o sută ori dintr-o mie de cuvinte.” „Spune puțin sau mult”, a continuat Upatissa.

„Spune-mi doar esența. Esența este tot ceea ce îți cer. O amestecătură de cuvinte nu este de nici un folos.”

Atunci Venerabilul Assaji a rostit o frază cu patru propoziții, rezumând cu măiestrie filosofia Maestrului, adevărul științific al legii cauzei și efectului.

Ye dhamma hetuppabhava – Tesam hetum tathagato AhaTesan ca yo nirodho – Evam vadi Maha-Samano.

Lucrurilor care au o cauză – Tathagata a spus despre cauza lor,și de asemenea despre încetarea lor – Astfel ne învață Marele Ascet.

Cursuri Buddhism

34

Atât de bine l-a ghidat Venerabilul Assaji pe calea lui înălțătoare, încât, imediat cum a auzit primele două propoziții, el a și atins primul stadiu al Sfințeniei.

Acum, conform înțelegerii lor, Upatissa se întoarse la prietenul său, Kolita, pentru a-i spune despre fericitul eveniment. Kolita, care era la fel de iluminat ca și prietenul său, atinse și el aceeași stare după auzirea cuvintelor. Copleșiți de bucurie din cauza faptului că se terminaseră căutările, cei doi au mers repede să-și întâlnească fostul învățător, Sanjaya, pentru a-l converti la noua credință. Frustrați în încercarea lor, Upatissa și Kolita, însoțiți de 250 din adepții lui Sanjaya care li s-au alăturat, s-au îndreptat către mănăstirea Veluvana pentru a-l vedea pe ilustrul Învățător, pe Buddha.

În acord cu cererile lor, Buddha i-a primit pe amândoi în Ordin, prin simpla rostire a cuvintelor: „Etha Bhikkhave” - „Veniți, voi Bhikkhu-și”

Două săptămâni mai târziu, Venerabilul Sariputta a atins starea de Arahant ascultându-l pe Buddha explicând Vedana Pariggaha Sutta ascetului rătăcitor Dighanakha. În aceeași zi, seara, Buddha i-a convocat pe toți discipolii lui și le-a oferit pozițiile de prim discipol și de al doilea discipol în Sangha Venerabilului Sariputta, respectiv lui Moggallana, care de asemenea atinsese starea de Arahant o săptămână mai devreme.

Întrebări

1. Care sunt promisiunile pe care Sariputta și Moggallana le-au făcut înainte de a pleca fiecare pe drumul său?

2. Ce ați înțeles din fraza cu patru propoziții rostită de Ven. Assaji către Upatissa?

3. Care este înțelesul expresiei „Etha Bhikkhave”?


1. Yasa și ce 54 de prieteni ai săi, cei cinci călugări și Buddha.


35

Modulul 8

BUDDHA VIZITEAZĂ LOCURILE NATALE

Regele Suddhodana dorește să-l vadă pe Buddha

Auzind că Buddha predică Dhamma în Rajagaha, Regele Suddhodana era doritor să-l întâlnească. Nouă curteni, fiecare cu o suită mare, au fost trimiși în nouă ocazii diferite pentru a-l invita pe Buddha la Kapilavatthu. Contrar așteptărilor regelui, toate cele nouă solii au atins starea de Arhat și s-au alăturat Ordinului. Cum Arhații sunt indiferenți la lucrurile lumești, ei nu au mai trimis mesajul către Buddha.

Regele, dezamăgit, l-a trimis în cele din urmă pe Kaludayi, care era unul din tovarășii de joacă din copilăria lui Buddha. El a fost de acord să plece, cu condiția ca să i se permită intrarea în Ordin.

și el, de asemenea, auzind Dhamma, a atins starea de Arhat și s-a alăturat Ordinului. Dar spre deosebire de ceilalți, el i-a transmis mesajul lui Buddha și l-a convins să meargă să-și viziteze tatăl. Buddha, urmat de un mare cortegiu de discipoli, a călătorit întreaga distanță predicând Dhamma în drumul său, așa că a ajuns la Kapilavatthu în două luni.

Au fost făcute aranjamente pentru ca el să poată sta în Parcul lui Nigrodha, un Sakyan. Sakyanii mai în vârstă, vanitoși, fără a-i arăta respectul cuvenit, i-au pus în față pe cei mai tineri pentru a-l saluta pe Buddha. Acesta le-a înfrânt mândria ridicându-se în aer și făcând „Minunea Pereche”. Regele, văzând această minunată priveliște, l-a salutat imediat, spunând că acesta a fost al treilea salut al său. Apoi, toți ceilalți Sakyani i-au arătat respectul cuvenit. După aceasta Buddha a coborât din aer și s-a așezat pe scaunul care era pregătit pentru el. Rudele lui de asemenea s-au așezat și i-au dat ascultare.

Apoi un fenomen straniu s-a produs. Deodată a izbucnit ploaia, dar ea i-a udat numai pe aceia care au dorit să fie udați, nu și pe ceilalți. Când Sakyanii s-au minunat de acest fenomen, Buddha le-a povestit Vessantara Jataka, pentru a le arăta că un fenomen similar s-a produs și într-o viață anterioară, în prezența rudelor lui.

Cursuri Buddhism

36

Regele vede lumina

Cum nimeni nu l-a invitat la masa de prânz în ziua următoare, Buddha, cu bolul în mâini a mers din casă în casă pe străzile din Kapilavatthu, cerșind împreună cu discipolii săi. Acest lucru a fost adus la cunoștința regelui care, în mare grabă, a venit la fața locului și i-a cerut lui Buddha să nu-i facă astfel familia de râs.

„Acesta este obiceiul tradiției noastre, mărite rege”, a răspuns Buddha la uimirea regelui.

„Cu siguranță, Doamne, a noastră este tradiția războinică Mahasammata, și nici măcar un singur războinic nu a cerșit vreodată”. „Această tradiție regală este a ta, o, rege; a mea este tradiția lui Buddha”. Stând în stradă, Buddha l-a sfătuit pe rege astfel: „Fii alert! Nu fi lipsit de atenție! Du o viață corectă. Cel drept trăiește fericit și în lumea aceasta, ca și în următoarea”.

După toate acestea, regele a atins Sakadagami – „Cel care se mai întoarce doar o dată”, al doilea stadiu al Sfințeniei, iar Maha Pajapati Gotami a atins primul stadiu al Sfințeniei.

Într-o ocazie ulterioară, auzind Dhammapala Jataka, regele a atins Anagami - „Cel care nu se mai întoarce”, al treilea stadiu al Sfințeniei. Pe patul de moarte, regele, ascultând Dhamma de la Buddha pentru ultima oară și a atins starea de Arahant.

Buddha și Prințesa Yasodara

Când Buddha a vizitat palatul, toți în afară de Prințesa Yasodhara au venit să-și arate respectul față de el. Yasodhara a gândit astfel: „Cu siguranță, dacă există măcar puțină virtute în mine, însuși nobilul Domn va veni la mine. Atunci îmi voi arăta profundul respect.”

Buddha i-a dat Regelui bolul său și, însoțit de cei doi discipoli șefi, a intrat în camera lui Yasodhara, s-a așezat pe scaunul pregătit și a spus: „Lăsați-o pe fiica Regelui să-și arate respectul așa cum dorește ea. Nu spuneți nimic.”


37

Ea a venit în grabă, i-a cuprins gleznele și, punându-și capul pe piciorul lui și-a arătat respectul așa cum a dorit.

După acestea Regele a comentat despre marea ei dragoste și a spus:

„Doamne, când fiica mea a auzit că tu purtai roba galbenă, și ea s-a îmbrăcat în galben, atunci când a auzit că tu luai numai o masă pe zi, ea a făcut la fel; când a auzit că ai renunțat la canapelele somptuoase, ea a folosit un pat umil. Când a aflat că nu mai folosești ghirlande și parfumuri, nu le-a mai folosit nici ea; când rudele ei i-au trimis mesaje spunând că ei o susțin, ea nu s-a uitat nici măcar la unul. Așa de virtuoasă a fost fiica mea!”

„Nu numai în această viață, dar și într-o viață anterioară ea de asemenea m-a protejat, o, Rege” a remarcat Buddha și a povestit Candakinnara Jataka. Consolând-o cu aceste vorbe, Buddha a părăsit palatul.

După moartea regelui Suddhodana, când Maha Pajapati Gotami a devenit o bhikkhuni, Prințesa Yasodhara a intrat și ea în Ordin și mai târziu a atins starea de Arahant. Menționăm că Prințesa Yasodhara era de aceeași vârstă cu Buddha.

Buddha și fratele său vitreg, Nanda

La două zile după sosirea lui Buddha în Kapilavatthu, Prințul Nanda, fiul Reginei Pajapati Gotami, sărbătorea ceremonia consacrării, ceremonia căsătoriei și ceremonia încălzirii casei. Cu ocazia acestor trei festivaluri Buddha a vizitat palatul său.

Buddha i-a înmânat Prințului Nanda bolul său și, rostind o binecuvântare, s-a ridicat să plece, fără a mai lua bolul. Prințul l-a urmat. Prințesa Janapada Kalyani, văzându-l pe Nanda cum îl urmează pe Buddha, a spus: „Întoarce-te repede, o, nobile Domn!” Prințul Nanda a fost adânc mișcat de aceste cuvinte care au fost rostite de logodnica lui, dar, din respect față de Buddha, el nu i-a putut da bolul înapoi. Așa că, cu bolul în mână, el a mers în parc cu Buddha și a fost rugat să se alăture Ordinului.

El a intrat în Ordin cu șovăială, din respect față de Buddha, care era și fratele lui mai mare, dar se gândea în mod constant la logodnica lui. Buddha, citindu-i gândurile, a conceput un plan pentru a-l aduce pe calea cea dreaptă. Cu pretextul de a-i arăta nimfele celeste, Buddha, folosindu-și

Cursuri Buddhism

38

puterile psihice, l-a luat într-un plan paradisiac. Pe parcursul drumului, lui Nanda Bhikkhu i-a fost arătată o maimuță femelă agățată de un ciot ars într-un câmp pârjolit.

Ajungând în acel plan paradisiac, Nanda Bhikkhu a văzut nimfele celeste și a fost atât de mult fascinat de ele, încât a comparat-o pe fermecătoarea lui logodnică cu bătrâna maimuță.

„Ai vrea să le ai, Nanda?” l-a întrebat Buddha.

„Da, Doamne” a răspuns el copilărește.

„Ei bine, atunci îți garantez că le vei poseda pe toate dacă vei persevera așa cum te-am rugat eu”

Auzind că Nanda Thera trăia Viața Sfântă cu scopul de a le câștiga pe nimfele cerești, Bhikkhu-șii l-au ridiculizat, făcându-l „mercenar”. În cele din urmă el a devenit rușinat de acest motiv și, străduindu-se cu hotărâre, a atins starea de Arhat.

Întrebări

1. De ce cei nouă curteni trimiși de Regele Suddhodana, împreună cu suitele lor, nu s-au mai întors după ce s-au apropiat de Buddha?

2. Cum a înfrânt Buddha mândria bătrânilor Sakyani?

3. De ce l-a dus Buddha pe Nanda într-un plan paradisiac folosindu-și puterile psihice?


1. Ei au promis că oricare dintre ei descoperă primul Calea Adevărului, se va întoarce și-l va învăța și pe celălalt.

2. Buddha a predicat despre Cauza și Încetarea suferinței

3. „Veniți, voi Bhikkhu-și!”


39

Modulul 9

PRINȚUL RAHULA, ANANDA ȘI DEVADATTA

Buddha și Prințul Rahula

În a șaptea zi după ce Buddha a ajuns în Kapilavatthu, Prințesa Yasodhara l-a îmbrăcat pe Rahula și, arătând spre Buddha, a spus:

„Privește, fiule, acest mare ascet cu o înfățișare maiestuoasă. El este tatăl tău. Mergi la el și cere-ți moștenirea.”

Tânărul Rahula a mers lângă el și, revendicându-și moștenirea după cum a fost sfătuit de mama lui, plin de afecțiune, a spus: „O, mare ascet, până și umbra ta îmi face plăcere.”

După masa de prânz, el l-a urmat pe Buddha, vorbind multe altele. Nimeni n-a încercat să-l oprească. Nici Buddha nu l-a împiedicat de la a-l urma. Când au ajuns în parc, Buddha l-a chemat pe Venerabilul Sariputta și a spus:

„Rahula îmi cere moștenirea lui. Îi voi da cele șapte averi nobile, pe care le-am primit și eu la rădăcina copacului Bodhi și îl voi face deținătorul unei moșteniri care transcende acestă lume. Primește-l în Ordin, Sariputta!”

Rahula, care atunci avea numai șapte ani, a fost admis în Ordin. Regele Suddhodana a fost foarte mâhnit să audă de acest neașteptat eveniment care i s-a întâmplat iubitului său nepot. El a mers la Buddha și i-a cerut cu smerenie ca nici un copil să nu mai fie primit în Ordin fără acordul părinților săi. Buddha i-a promis acest lucru. Există câteva discursuri instructive rostite special pentru Venerabilul Rahula. Ajungând la vârsta potrivită, el a primit Înalta Hirotonisire și a atins repede starea de Arhat.

Cursuri Buddhism

40

Buddha și Ananda

Ananda era vărul lui Buddha. El a intrat în Ordin împreună cu nobilii sakyani Anuruddha, Bhaddiya, Bhagu, Kimbila și Devadatta. Auzind un discurs al Venerabilului Mantaniputta despre natura lucrurilor, el a devenit un Sotopanna.

Cum el avea o memorie foarte bună și de asemenea având și privilegiul rar de a asculta toate discursurile lui Buddha datorită apropierii strânse dintre ei, mai târziu a fost desemnat drept „păstrătorul Dhamma-Dhamma-Bhandagarika”.

De la vârsta de 55 de ani a lui Buddha, până când a intrat în Parinibbana, la 50 de ani, Venerabilul Ananda s-a îngrijit de toate nevoile acestuia, fiind însoțitorul lui preferat. El a fost acela care a pledat pentru înființarea Ordinului Călugărițelor. La primul Conciliu el a hotărât să se recite Dhamma. Fiecare Sutta începe cu cuvintele lui: „Evam me sutam – Astfel am auzit”.

După cum era de așteptat ca el să facă parte din conducerea primului Conciliu, care era compus numai din Arhați, el s-a străduit din greu și a atins starea de Arhat cu o noapte înaintea Convocării, chiar când se pregătea să se întindă pe patul său. Se spune că el a fost singurul discipol care a atins starea de Arhat fără să depindă de o anumită postură, așezat, în picioare, mergând sau dormind.

Buddha și Devadatta

Devadatta era fiul lui Suppabuddha, și deci vărul și cumnatului lui Buddha. El a intrat în Ordin la începutul activității lui Buddha și s-a făcut remarcat pentru puterile lui psihice (Iddhi). Mai târziu, copleșit de câștigurile lumești și de onoruri, și-a schimbat complet viața și a devenit cel mai înverșunat adversar al lui Buddha. La un moment dat el s-a apropiat de Buddha și și-a exprimat dorința ca să fie lăsat să conducă Ordinul, întrucât Învățătorul era bătrân. Buddha a refuzat. După aceasta Devadatta a comis multe acte rele, pentru care el încă suferă în Avici.

Cunoscând perfect faptul că Buddha nu va consimți, dar pentru a avea un pretext în a-l discredita și deci pentru a câștiga sprijinul oamenilor ignoranți, el a cerut impunerea următoarelor 5 reguli:


41

• călugării trebuie să-și trăiască toată viața în pădure;• ei ar trebui să trăiască numai din cerșit;• ei trebuie să poarte numai robe Pamsukala (făcute din zdrențe

culese din grămezile de gunoi sau din cimitire);• ei ar trebui să trăiască la rădăcina unui copac;• de-a lungul întregii vieți să nu mănânce carne sau pește.

Vizionarul Buddha, plin de compasiune, a declarat că aceia care vor sunt liberi să respecte aceste reguli, dar el nu le va face obligatorii.

Devadatta a făcut din acest refuz o armă pentru a crea o schismă în Ordin. Instigat de acesta, Ajatasattu a provocat moartea inocentului și devotatului său tată, Regele Bimbisara.

Eșuând în toate eforturile de a-l distruge pe Buddha, în cele din urmă Devadatta însuși a avut o încercare nereușită de a-l ucide, aruncând o stâncă peste el. Cărțile spun că într-un viitor el va deveni un Pacceka Buddha, numit Atthissara, ca rezultat al Vieții Sfinte pe care a avut-o înainte de aceste evenimente.

Întrebări

1. Care este moștenirea pe care Buddha i-a dat-o Prințului Rahula?

2. De ce Ananda a fost desemnat drept „Păstrător al Dhamma”?

3. De ce a refuzat Buddha cele cinci cereri ale lui Devadatta în legătură cu regulile adiționale pentru Bhikkhu-și?


1. Toți cei nouă curteni s-au alăturat Ordinului și au atins starea de Arhat.

2. Buddha a înfrânt mândria bătrânilor sakyani făcând „Minunea Pereche”, ridicându-se în aer și aruncând simultan foc și apă prin toate orificiile corpului.

Cursuri Buddhism

42

3. Buddha l-a dus pe Nanda într-un plan paradisiac pentru că deși Nanda renunțase la lume, mintea lui tot se mai gândea la fosta logodnică.


43

Modulul 10

SERVICIUL RELIGIOS AL LUI BUDDHA

Serviciul religios încununat de succes al lui Buddha a durat timp de 45 de ani. De la 35 de ani, vârsta la care s-a iluminat, până la moartea sa, la 80 de ani, el a servit umanitatea prin exemplul dat, ca și prin precepte, fără nici un motiv personal. De-a lungul anilor, el a umblat din loc în loc, învățându-i pe oameni despre Dhamma și eliberându-i din legăturile Samsarei. În timpul anotimpurilor ploioase (Vassana – din iulie până în noiembrie), el a trăit retras, așa cum era obiceiul printre asceți, datorită neîntreruptelor ploi.

Primii douăzeci de ani

Conform comentariilor Buddhavamsa, primii douăzeci de ani i-a petrecut după cum urmează:

Primul an – Benares

După ce a predicat Dhammacakka Sutta în ziua cu lună plină din luna Asalha, el și-a petrecut prima Vassana (retragere) în Parcul Căprioarei, la Isipatana, lângă Benares. Acolo nu era nici o clădire specială pentru a se putea adăposti.

Anii al II-lea, al III-lea și al IV-lea – Rajagaha

Când Buddha l-a vizitat pe Regele Bimbisara, acesta i-a oferit Pădurea de Bambuși (Veluvana) pentru el și pentru discipolii săi. Acesta era un loc solitar, ideal pentru călugări, întrucât nu era nici prea aproape nici prea departe de oraș. Trei anotimpuri ploioase au fost petrecute în această pădurice liniștită.

Anul al V-lea – Vesali

În timpul celui de-al cincilea an, pe când avea sediul în Sala Ascuțită (Pinnacled Hall) din Mahavana, lângă Vesali, Buddha a aflat de moartea

Cursuri Buddhism

44

iminentă a Regelui Suddhodana. Ajungând în camera în care se afla acesta, el i-a predicat Dhamma. Imediat după aceasta Regele a atins starea de Arhat; timp de șapte zile s-a bucurat de extazul Eliberării, după care a murit.

Ordinul Călugărițelor

Ordinul Călugărițelor (Bhikkhuni Sasana) a fost fondat în al cincilea an Vassana al lui Buddha. După moartea Regelui Suddhodana, Maha Pajapati Gotami, dorind să se alăture Ordinului, s-a apropiat de Buddha, care era atunci la Kapilavatthu și i-a cerut permisiunea ca și femeile să fie admise în Ordin. Din diferite motive Buddha a refuzat și s-a întors la Vesali.

Dar Maha Pajapati Gotami, fără a fi descurajată, și-a tăiat părul și purtând îmrăcămintea galbenă a mers pe jos până la Vesali, însoțită de mai multe doamne sakyene, suferind multe greutăți. Lăcrimând, ele au stat în afara porților Sălii Ascuțite (Pinnacled Hall) din Mahavana, unde se afla Buddha. Venerabilul Ananda, mișcat de acea priveliște patetică, a apelat la Buddha în sprijinul lor.

Din nou el a refuzat de trei ori dar, în cele din urmă, a fost convins de rugămințile stăruitoare ale Venerabilului Ananda, cu condiția ca Maha Pajapati Gotami să fie de acord ca ele să urmeze opt reguli de bază:

1. O călugăriță, chiar și foarte bătrână, trebuie să-l salute pe un Bhikkhu și să se ridice în fața lui, chiar dacă el a primit Înalta Hirotonisire doar de o zi.

2. O călugăriță nu trebuie să-și petreacă retragerea într-un loc în care nu se află nici un Bhikkhu.

3. La fiecare două săptămâni o călugăriță trebuie să întrebe pe cineva din Ordinul călugărilor când va avea loc întâlnirea Uposatha și când va veni un Bhikkhu să le anunțe.

4. Ceremonia Pavarana, de după retragere, trebuie ținută de o călugăriță în prezența Ordinului Călugărilor ca și a Ordinului Călugărițelor.


45

5. Infracțiunile majore ale unei călugărițe trebuie discutate de ambele Ordine, al Călugărilor și al Călugărițelor.

6. O femeie novice (Sikkhamana) care este în perioadă de probă timp de doi ani, trebuie să primească Înalta Hirotonisire de la ambele Ordine.

7. O călugăriță cu nici un chip nu trebuie să dojenească sau să jignească un Bhikkhu.

8. O călugăriță nu trebuie să-l admonesteze pe un Bhikkhu, dar Bhikkhu-șii trebuie să le admonesteze pe călugărițe.

Pajapati Gotami a consimțit bucuroasă să respecte aceste opt reguli majore. Acceptându-le, ea a primit în mod automat Mica și Înalta Hirotonisire. Celelalte femei sakyene de asemenea au primit Mica și Înalta Hirotonisire. Mai târziu toate au atins starea de Arhat. Yasodhara și Nanda, fiicele lui Pajapati Gotami au fost de asemenea primite în Ordin.

În Ordinul călugărițelor, Khema și Uppalavanna au fost desemnate drept Discipoli șefi, așa cum erau Sariputta și Moggallana în Ordinul Călugărilor.

Anul al VI-lea – Dealul Mankula

Așa cum a făcut „Minunea Pereche” (Yamaka Parihariya) pentru a înfrânge mândria rudelor sale la Kapilavatthu, tot așa și aici a făcut același lucru pentru a doua oară, convertindu-i pe alții.

Anul al VII-lea – Paradisul Tavatimsa

La câteva zile după nașterea lui Bodhisatta, mama acestuia, Regina Maha Maya, a murit și a renăscut ca spirit Deva în Paradisul Tavatimsa. În acest al șaptelea an, în timpul lunilor ploioase, Buddha a predicat Abhidhamma spiritelor Deva din acest plan celest, în frunte cu mama sa. Zilnic el s-a întors în planul terestru și a spus un sumar al predicilor sale Venerabilului Sariputta, care la rândul său a expus aceeași doctrină, în detaliu, discipolilor. Ceea ce în prezent este cuprins în Abhidhamma Pitaka se presupune că ar fi această expunere detaliată a Dhamma, făcută de către el.

Se știe că auzind aceste discursuri filozofice ale lui Buddha, mama Deva a acestuia a atins primul stadiu al sfințeniei.

Cursuri Buddhism

46

Anul al VIII-lea – Pădurea Bhesakala

Acest an Buddha l-a petrecut lângă stânca Sumsumara, în districtul Bhagga.

Anul al IX-lea – Kosambi

În acest an Magandiya a nutrit gânduri de dușmănie împotriva lui Buddha pentru ceea ce a rostit acesta când tatăl ei i-a propus să i-o dea de nevastă.

Anul al X-lea – Pădurea Parileyyaka

Datorită unei nefericite dispute care nu a putut fi rezolvată între două părți ale călugărilor, Buddha s-a retras în această pădure în timpul sezonului ploios. Cu această ocazie, conform legendei, un elefant și o maimuță au avut grijă de toate nevoile lui.

Anul al XI-lea – Ekanala, satul Brahmanilor

Interesanta Kasibharadvaja Sutta a fost rostită aici.

Anul al XII-lea – Veranja

În această perioadă Buddha și discipolii săi au fost obligați să trăiască hrănindu-se cu mâncare pentru cai. Popasul de la Veranja a condus la formarea introducerii în Vinaya.

Anul al XIII-lea – Stânca Caliya

Anul al XIV-lea – Mănăstirea Jetavana, Savatthi

Venerabilul Rahula a primit Înalta Hirotonisire în acest an, la vârsta de 20 de ani.

Anul al XV-lea – Kapilavatthu

Moartea tragică a Regelui Suddhodana, tatăl Prințesei Yasodhara a avut loc în acest an. Trebuie ținut minte că Buddha a petrecut doar o singură retragere în locurile sale natale.

Anul al XVI-lea – Orașul lui Alavaka

Convertirea lui Alavaka, demonul, care se hrănea cu carne de om, a avut loc în acest an.


47

Anul al XVII-lea – Rajagaha

Anul al XVIII-lea – Stânca Caliya

Anul al XIX-lea și al XX-lea – Rajagaha

Întrebări

1. Cine l-a convins pe Buddha să înființeze Bhikkhuni Sasana?

2. Câte reguli de bază adiționale le-au fost impuse călugărițelor?

3. Cine au fost desemnate drept Discipoli șefi ai Ordinului Călugărițelor?


1. Buddha i-a dat Prințului Rahula cele șapte bogății nobile:

a. Saddha (Încrederea)

b. Sila (Moralitatea)

c. Hiri (Rușinea Morală)

d. Ottappa (Teama/Frica Morală)

e. Caga (Generozitatea)

f. Panna (Înțelepciunea)

2. Ananda a fost desemnat drept „Păstrător al Dhamma” din cauză că el avea o memorie foarte bună.

3. Cele cinci reguli propuse de către Devadatta puteau fi respectate, dar nu erau obligatorii.

Cursuri Buddhism

48

Modulul 11

ANGULIMALA ȘI PRINCIPALII BINEFĂCĂTORI AI LUI BUDDHA

Angulimala

În al douăzecilea an Buddha l-a convertit pe ucigașul notoriu Angulimala. Numele lui adevărat era Ahimsaka (Inocent). El se trăgea dintr-o familie distinsă, fiind elevul cel mai ilustru și totodată favoritul unui învățător vestit.

Din nefericire, colegii lui au devenit geloși pe el și, născocind o poveste falsă, au reușit să-l întoarcă pe învățător împotriva lui. Acesta, furios, fără nici o investigație, a plănuit să-i pună capăt vieții ordonându-i să-i aducă o mie de degete drept cadou. Dându-i ascultare învățătorului, cu toate că a făcut aceasta cu o foarte mare reținere, el s-a stabilit în pădure și a început să omoare oameni pentru a aduna degetele necesare pentru dar. Mai târziu el și-a făcut o ghirlandă din aceste degete, de aici trăgându-i-se numele de Angulimala.

Când deja colectase 999 de degete și era pe cale să completeze numărul cerut, a apărut Buddha în viața lui. Angulimala a făcut o încercare zadarnică de a-l ucide pe Buddha, dar a sfârșit prin a fi convertit la nobila Dhamma și a fost admis în Ordin. Într-o zi, pe când mergea cu bolul la cerșit, el a văzut o femeie în chinurile nașterii. Plin de compasiune, el i-a povestit această întâmplare lui Buddha, care mai apoi l-a învățat așa numita Angulimala Paritta, care este după cum urmează:

„Soră, cum eu am fost născut în clanul Ariyan și nu cunosc să fi distrus conștient viața vreunei ființe vii. Prin acest adevăr fie ca tu să fii nevătămată și fie ca și copilul tău să fie nevătămat.”

El a studiat această Paritta și mergând lângă sora în suferință, s-a așezat pe un scaun separat de ea printr-un paravan și a făcut acest Act al Adevărului. Pe loc ea a născut copilul cu mare ușurință. Eficacitatea acestei Paritta persistă chiar și în zilele noastre.


49

La timpul potrivit, Venerabilul Angulimala a atins starea de Arhat.

Următorii 25 de ani au fost petrecuți în Savatthi, la Mănăstirea Jetavana, construită de Anathapindika, milionarul, și la Pubbarama, construită de Visakha, marea binefăcătoare a lui Buddha.

Anathapindika

Anathapindika, care a fost numit „cel care îi hrănește pe neajutorați”, era un milionar din Savatthi. Numele lui de familie era Sudatta. În timpul unei vizite la cumnatul său, în Rajagaha, spre marea lui bucurie a auzit că Buddha se afla într-o pădure din apropiere.

El era atât de nerăbdător să-l întâlnească pe Buddha, încât s-a trezit foarte devreme și a pornit către locul respectiv, trecând printr-un cimitir singuratic. Se spune că încrederea lui în Buddha era atât de puternică, încât o lumină emana din corpul său. Cu ajutorul acestei lumini și a încurajărilor care i-au fost date de o ființă invizibilă din cimitir, el a ajuns la Sitavana, unde Buddha se plimba încoace și încolo, anticipându-i vizita. El a ascultat Dhamma direct de la Buddha și a devenit un Sotopanna.

Întorcându-se la Savatthi el a cumpărat un parc care aparținea Prințului Jeta și a ridicat vestita Mănăstire Jetavana, cu o mare cheltuială. Aici Buddha a petrecut 19 anotimpuri ploioase. Această mănăstire, unde Buddha și-a petrecut o mare parte din viață, a fost scena multor predici de-ale lui.

Câteva discursuri, care sunt de interes în special pentru laici, au fost rostite în prezența lui Anathapindika. Datorită generozității lui deosebite el a fost privit ca principalul susținător laic al lui Buddha. La sugestia lui a fost palntat la intrarea în mănăstire copacul Ananda Bodhi, care mai există și astăzi.

Soția lui era Punalakkhana. El a avut trei fiice – Maha Subhadda, Cula Subhadda și Sumana. Cea mai în vârstă dintre ele a atins Sotopanna, în timp ce cea mai tânără a fost o Sakadagami. Unicul său fiu, Kala, care mai întâi nu a fost religios, mai târziu a atins Sotopanna, ghidat cu măiestrie de tatăl său. Anathapindika și-a dat ultima suflare ascultând un discurs al Venerabilului Sariputta.

Cursuri Buddhism

50

După moarte el a renăscut în Paradisul Tusita. Cărțile spun că în aceeași zi în care a renăscut ca Deva, el l-a vizitat pe Buddha și, proslăvind virtuțile Venerabilului Sariputta, și-a exprimat plăcerea de a-l vedea pe Buddha și pe discipolii săi locuind în mănăstirea pe care a construit-o.

Visakha

Visakha a fost fiica devotată a lui Dhananjaya, un milionar. Mama ei a fost Sumana, iar iubitul ei bunic a fost Mendaka.

S-a întâmplat că Buddha a vizitat locurile ei natale pe când ea avea numai șapte ani. Deși tânără ca vârstă, ea era destul de avansată în Samsara. Din acest motiv, când a auzit Dhamma de la Buddha pentru prima oară, ea a devenit o Sotopanna.

Dăruită cu toate farmecele unei femei, tânăra și talentata Visakha excela și în înțelepciunea lumească și în înțelegerea spirituală.

Ea a fost dată în căsătorie unui bărbat non-Buddhist, pe nume Punnavaddhana, fiul unui milionar numit Migara. În ziua nunții, pe lângă o mare zestre și a unor podoabe extrem de bogate (Mahalata Palandana), i-au mai fost date și zece sfaturi. Prin tact și răbdare, în cele din urmă ea a transformat casa soțului ei într-un fericit cămin Buddhist. Asprul său socru a fost primul care a devenit un Sotopanna și a îmbrățișat Buddhismul. După acestea ea a fost lăsată liberă să se angajeze în activități religioase, după cum i-a fost voia.

Ea a fost aceea care a construit Pubbarama la est de Savatthi, după cum i-a sugerat Buddha. Aici Buddha a petrecut șase anotimpuri ploioase. Ea a devenit principala susținătoare femeie laică a lui Buddha și a discipolilor săi. Ca femeie ea a jucat un rol important în multe activități care au avut legătură cu Sasana. Câteodată ea chiar a fost delegată de Buddha pentru a rezolva disputele care apăreau între călugărițe. Câteva reguli pentru călugări au fost făcute la sugestia ei.

Prin comportamentul ei demn, manierele rafinate, vorbirea curtenitoare, ascultarea și respectul față de bătrâni, compasiunea pentru cei mai puțin norocoși și blânda ospitalitate, ea a câștigat inima tuturor celor care au cunoscut-o.


51

Întrebări

1. De ce ascultătorul Angulimala s-a transformat într-un ucigaș?

2. Cine a construit Mănăstirea Jetavana?

3. Cum a transformat Visakha familia soțului ei într-un fericit cămin Buddhist?


1. Ananda l-a convins pe Buddha să înființeze Ordinul Călugărițelor.

2. Există opt reguli de bază adiționale impuse călugărițelor.

3. Cele două femei discipoli șefi au fost Ven. Khemma și Ven. Uppalavanna.

Cursuri Buddhism

52

Modulul 12

PROGRAMUL ZILNIC AL LUI BUDDHA

Buddha își îndeplinea îndatoririle în mod sistematic, în conformitate cu un plan prestabilit. Întreaga zi îi era ocupată cu munca religioasă, cu excepția momentelor dedicate nevoilor fizice. Deși în unele ocazii el a rostit discursuri care se refereau la fericirea lumească, principala lui preocupare a fost ridicarea morală a oamenilor. El însuși iluminat, a făcut tot ceea ce a putut fi mai bun pentru a-i ilumina și pe ceilalți.

Ziua lui era împărțită în cinci părți, și anume:

1. Perioada de dimineață;2. Perioada de după amiază;3. Primul Ceas;4. Ceasul de Mijloc;5. Ultimul Ceas.

Perioada de dimineață

De obicei dimineața devreme, el privea lumea cu Privirea Divină pentru a vedea pe cine ar putea ajuta. Dacă cineva avea nevoie de prezența lui, el mergea neinvitat – de regulă pe jos, sau, în funcție de circumstanțe, folosindu-și puterile psihice – și conducea persoana respectivă pe calea cea dreaptă. El mergea în căutarea celor vicioși și impuri; cei virtuoși și puri veneau ei singuri în căutarea lui. După ce oferea astfel de servicii spirituale oricui îi erau necesare, el mergea în turul pentru cerșit, dacă nu era invitat într-un alt loc; fie singur, fie însoțit de Bhikkhu-și. Înainte de miezul zilei el termina de luat masa.

Imediat după masă el rostea un scurt discurs pentru oameni, statornicindu-i în cele Trei Refugii și cele Cinci Precepte. Dacă persoanele cărora le era adresat discursul erau mature din punct de vedere spiritual, le era arătată


53

Calea către Sfințenie. Câteodată el făcea ordinări, dacă erau candidați pentru Ordin. După acestea el se retrăgea în mănăstire.

Perioada de după amiază

După masa de prânz, el se așeza pe un scaun în mănăstire când Bhikkhu-șii se adunau să asculte expunerile lui despre Dhamma. Unii luau obiecte de meditație conform temperamentelor lor și se retrăgeau în locuri apropiate. Alții își arătau respectul cuvenit, după care se retrăgeau în camerele lor pentru a-și petrece după amiaza.

După ce le predica astfel discipolilor, el însuși se retrăgea în camera lui particulară, „Camera Înmiresmată”, pentru a se odihni. Dacă dorea, el dormea puțin, cu atenție, întins pe partea dreaptă. Când se ridica el atingea Extazul Marii Compasiuni – Maha Karuna Smapatti și supraveghea lumea cu Privirea Divină, în special pe Bhikkhu-șii care erau retrași în solitudine pentru a medita, dar și pe ceilalți, pentru a le da ajutor spiritual în caz că ar fi avut nevoie. Dacă cei care erau pe un drum greșit și aveau nevoie de sfatul lui se aflau la distanță, atunci el ajungea la aceștia folosindu-și puterile psihice, după care se întorcea în camera lui.

Spre seară, discipolii laici se adunau în jurul lui pentru a asculta Dhamma. Pătrunzând tendințele lor înnăscute și temperamentele lor cu Privirea de Buddha, el le predica timp de o oră. Fiecărui membru al auditoriului, chiar dacă avea o constituție diferită, i se părea că predica îi era dedicată lui însuși. Astfel era metoda lui Buddha de a expune Dhamma.

Ca o regulă, Buddha îi convertea pe ceilalți în principal prin expunerea Dhamma, pentru că el apela mai mult la intelect decât la emoție. Buddha îi sfătuia pe căutătorii Adevărului să nu accepte nimic doar din cauza autorității altuia, ci să-și folosească propria rațiune pentru a judeca ei înșiși dacă învățătura este dreaptă sau este greșită.

Într-o anumită ocazie, oamenii neamului Kalamas, din Kessaputta, s-au apropiat de Buddha spunându-i că mulți asceți și Brahmani care au venit să predice obișnuiau să-și laude foarte mult propriile doctrine și să critice doctrinele altora, și că ei erau derutați și nu mai puteau înțelege care dintre aceștia spuneau adevărul și care nu.

Cursuri Buddhism

54

„Da, este corect ca voi să vă îndoiți, este corect să ezitați. Într-o problemă îndoielnică apare ezitarea.”

Astfel a vorbit Buddha și le-a dat următorul sfat, care este aplicabil în aceeași măsură și raționaliștilor moderni, așa cum a fost potrivit și pentru scepticii Brahmani de odinioară. „Veniți, o Kalamași”.

„Să nu acceptați nimic doar din auzite. Să nu acceptați nimic doar din cauză că așa este tradiția. Să nu acceptați nimic pe baza zvonurilor. Să nu acceptați nimic doar din cauză că este conform cu scripturile voastre. Să nu acceptați nimic doar prin simpla presupunere. Să nu acceptați nimic ținând seama doar de anumite motive. Să nu acceptați nimic doar din cauză că se potrivește cu ideile voastre preconcepute. Să nu acceptați nimic doar din cauză că pare acceptabil. Să nu acceptați nimic gândind că ascetul care vă vorbește este demn de respect.”

„Dar, Kalamași, atunci când cunoașteți, când știți pentru voi înșivă – Aceste lucruri sunt imorale; aceste lucruri sunt de blamat; aceste lucruri sunt dezaprobate de înțelepți; aceste lucruri, când sunt făcute și întreprinse duc la ruină și la întristare – atunci într-adevăr trebuie să le respingeți.”

„Atunci când cunoașteți, știți pentru voi înșivă – Aceste lucruri sunt morale; aceste lucruri sunt ireproșabile; aceste lucruri sunt lăudate de către înțelepți; aceste lucruri, când sunt făcute și întreprinse conduc la bunăstare și fericire – atunci să trăiți în conformitate cu acestea.”

Aceste cuvinte ale lui Buddha, rostite acum 2500 de ani, încă își mai păstrează forța originală și prospețimea.

În rare ocazii, cum a fost cazul lui Angulimala, Khemma și al altora, Buddha a recurs la puterile lui psihice.

Învățăturile sublime ale lui Buddha i-au sedus pe toți în aceeași măsură. Au fost ca laptele pentru un copil și precum carnea pentru un om în putere. și bogații, și săracii, cei de condiție bună, ca și cei de condiție joasă, au renunțat la vechile lor credințe pentru a îmbrățișa noul mesaj de pace. Abia formata Sasana, care a început doar cu cinci asceți, curând s-a dezvoltat cuprinzând milioane și s-a răspândit în mod pașnic în toată India Centrală.


55

Primul ceas

Această perioadă a serii care se întinde de la 6 la 10 era rezervată numai pentru Bhikkhu-și. În această perioadă Bhikkhu-șii își lămureau îndoielile, îl întrebau pe Buddha despre subtilitățile Dhamma, obțineau obiecte potrivite pentru meditație și ascultau Dhamma direct de la Buddha.

Ceasul din mijloc

În timpul acestei perioade, de la 10 noaptea la 2 dimineața, ființele celeste, cum ar fi Deva și Brahma, care sunt invizibile pentru oamenii obișnuiți, se apropiau de Buddha pentru a-i pune întrebări despre Dhamma. Câteva astfel de discursuri și răspunsuri date la întrebările lor apar mai ales în Samyutta Nikaya.

Ultimul ceas

Orele de dimineața devreme, de la 2 la 6, erau împărțite în patru.

Prima parte era dedicată mersului încoace și încolo (Cankamana). Acesta era ca un exercițiu fizic ușor pentru Buddha. În partea a doua (de la 3 la 4), el doarmea atent, întins pe partea dreaptă. În timpul celei de-a treia părți (de la 4 la 5) el ajungea la Fructul stării de Arahant și se bucura de extazul Nibbanic. Ultima oră (de la 5 la 6) el o petrecea atingând extazul Marii Compasiuni – Maha Karuna Sampatti.

La această oră a dimineții el emana gânduri de Blândețe-Iubitoare către toate ființele și supraveghea lumea cu Privirea de Buddha pentru a vedea dacă poate să fie de ajutor cuiva. Dacă exista cineva demn de a fi ajutat, se ducea el însuși și oferea asistența spirituală necesară.

Întreaga zi el este ocupat cu activitățile sale religioase. El doarme numai o singură oră pe zi. Timp de două ore la prânz și în zori el străbătea întreaga lume cu gânduri de Metta – Blândețea-Iubitoare. El își caută hrana fără să deranjeze pe nimeni. Ducând o viață de sărăcie voluntară, cerșindu-și hrana din ușă în ușă, hoinărind dintr-un loc în altul timp de opt luni pe an, el a muncit astfel neobosit până la vârsta de optzeci de ani.

Cursuri Buddhism

56

Întrebări

1. În ce perioadă a zilei predica Buddha Dhamma?

2. În sfatul pentru Kalamași, care sunt criteriile de respingere și care sunt criteriile de acceptare?

3. Cât timp dormea Buddha pe zi?


1. Angulimala s-a transformat într-un ucigaș notoriu din cauză că a vrut să îndeplinească dorința învățătorului lui ducându-i o mie de degete drept cadou.

2. Mănăstirea Jetavana a fost construită de către Anathapindika.

3. Visakha a transformat familia soțului ei într-un cămin Buddhist fericit prin tact și răbdare.


57

Modulul 13

MARILE REALIZĂRI

Buddha a fost o ființă unică. El a fost cel mai profund gânditor, cel mai convingător dintre oratori, cel mai energic muncitor, cel mai de succes reformator, cel mai milos și mai tolerant dintre învățători, cel mai eficient administrator și, mai mult decât toate, cel mai Sfânt dintre cei Sfinți.

În perioada timpurie a renunțării sale, el a căutat sfatul unor renumiți învățători religioși, dar nu a putut obține ceea ce căuta din surse exterioare. Circumstanțele l-au obligat să gândească pentru el însuși și să caute în interiorul lui. El a căutat, a gândit, a reflectat și în cele din urmă și-a găsit țelul vieții. Descoperind Adevărul, el a deschis porțile Imortalității pentru toți cei care doresc să-l asculte și să caute Eliberarea din acest neîntrerupt ciclu al nașterii și al morții și nu din cauză că el era un „copil minune” în sensul normal acceptat.

Întrucât el a cunoscut tot ceea ce era de cunoscut și a obținut cheia cunoașterii totale, el este numit Sabbannu – Cel Atotștiutor. Această cunoaștere el a dobândit-o prin efortul propriu, ca rezultat al unei nenumărate serii de nașteri.

Ceea ce el ne-a învățat a fost doar o parte infinitezimală din ceea ce a cunoscut. El ne-a învățat doar ceea ce a fost necesar pentru Eliberarea noastră. Odată, pe când locuia într-o pădure, a luat o mână de frunze și a spus: „O, Bhikkhu-și, ceea ce v-am învățat este comparabil cu frunzele pe care le am în mână, ceea ce nu v-am învățat este comparabil cu frunzele din întreaga pădure.”

Zilnic el a predicat Doctrina pentru Sangha (discipolii din Ordin) ca și pentru cei laici. Înainte de amiază el mergea în căutarea celor care aveau nevoie de sfatul lui. Imediat după masa de prânz el îi sfătuia și îi instruia pe discipolii Ordinului. Seara, timp de aproximativ o oră, el le predica laicilor care se adunau în jurul lui. În timpul primului ceas al nopții el le predica iarăși discipolilor din Ordin. În timpul ceasului din mijloc el îi primea pe Deva și alte ființe invizibile pentru a le explica Doctrina.

Cursuri Buddhism

58

Practicând el însuși ceea ce predica, el a lucrat fără oprire timp de 45 de ani pentru binele și fericirea tuturor până în ultima clipă a vieții.

Buddha și sistemul de caste

Cu foarte multă înțelepciune și foarte eficient Buddha a lucrat pentru a eradica tarele sociale care erau predominante în timpul său. El a protestat cu vehemență împotriva sistemului de caste care bloca progresul umanității.

În opinia sa:

„Nașterea nu-l face pe om Brahman, nici ne-Brahman;Faptele din această viață îl modelează pe Brahman cu adevărat.Viețile îi crează pe fermieri, comercianți, vânzători, sclavi;Viețile îi modelează pe hoți, soldați, preoți și regi.Nu prin naștere este cineva un paria;Nu prin naștere este cineva un Brahman;Prin fapte devine omul un paria;Prin fapte devine un Brahman.”

Conform spuselor lui Buddha, casta sau culoarea pielii nu împiedică pe nimeni să devină Buddhist sau să intre în Ordin. Pescari, gunoieri, curtezane, la un loc cu luptători și Brahmani, au fost admiși în mod liber în Ordin și s-au bucurat de privilegii egale, iar pozițiile și rangurile le-au fost date în mod echitabil.

Upali, bărbierul, de exemplu, a fost preferat în locul altora de a fi șef în problemele legate de Vinaya. Buddha însuși l-a primit pe timidul Sunita, gunoierul, în Ordin. Curtezana Ambapali a intrat în Ordin și a atins starea de Arhat. Sati, călugărul care a menținut o erezie mortală, a fost fiul unui pescar. Subha a fost fiica unui fierar, iar Punna a fost o sclavă. Capa a fost fiica unui vânător. Aceste exemple ar putea fi înmulțite pentru a arăta că porțile buddhismului au fost deschise tuturor, fără nicio discriminare.

De asemenea, Buddha a încercat pentru prima oară în istoria lumii să înlăture sclavia.


59

Buddha și statutul femeilor

Buddha a ridicat statutul femeilor și le-a făcut să realizeze importanța lor în societate. El nu a umilit femeile, dar le-a privit ca fiind mai slabe prin natura lor. El a văzut binele înnăscut din bărbați și femei și le-a oferit locul potrivit în învățătura lui. Sexul nu reprezintă un obstacol în atingerea Sfințeniei.

Uneori se folosea pentru a denumi femeile termenul „Mataguma”, care înseamnă „grupul mamelor” sau „societatea mamelor”. Ca mamă, femeia deținea un loc onorabil în Buddhism. Soția este privită ca fiind „cel mai bun prieten” (paramasakha) al soțului.

Deși mai întâi Buddha a refuzat să primească femeile în Ordin, mai târziu el a fost convins de rugămințile stăruitoare ale Venerabilului Ananda și a format Ordinul Călugărițelor. Așa cum Arhații Sariputta și Moggallana au fost făcuți discipoli șefi ai Ordinului Călugărilor, tot așa Khema și Uppalavanna, care erau femei Arhat, au fost numite discipoli șefi ai Ordinului Călugărițelor. Multe alte femei discipol au fost numite de Buddha însuși ca fiind printre cei mai distinși și mai devotați adepți.

Femeile se aflau într-o condiție nefavorabilă înainte de apariția lui Buddha, iar acest nou Ordin a fost cu siguranță o mare Binecuvântare.

În acest Ordin regine, prințese, fiice ale familiilor nobile, văduve, mame, femei neajutorate, curtezane – indiferent de castă sau rang – au întâlnit o platformă comună, s-au bucurat de o perfectă consolare și pace și au respirat acea atmosferă liberă care le era refuzată în acele bordeie închise sau în palatele somptuoase. Multe dintre ele care altfel ar fi căzut în uitare, s-au distins în numeroase feluri și și-au câștigat emanciparea căutând refugiu în Ordin.

Toleranța față de animale

Toleranța lui Buddha a fost extinsă nu numai la bărbați și femei, ci și la animale. Buddha a fost acela care a condamnat sacrificiul animalelor și și-a sfătuit adepții șă-și extindă Blândețea-Iubitoare (Maitri) către toate ființele vii. Nimeni nu are dreptul să distrugă viața unei alte ființe vii, nici chiar pentru binele stomacului propriu, întrucât viața este prețioasă tuturor.

Cursuri Buddhism

60

Măreția sa

Modul eficient în care el a menținut disciplina printre numeroșii lui adepți, în special în Ordinile Călugărilor și al Călugărițelor, demonstrează abilitățile lui administrative. El a anticipat chiar și prezentul sistem Parlamentar.

Lordul Zetland scria:

„Și poate fi o surpriză pentru mulți să afle că în adunările Buddhiste din India, acum mai bine de două mii de ani, se pot găsi rudimentele propriei noastre practici parlamentare de astăzi.”

Cea mai notabilă caracteristică a lui Buddha era absoluta lui puritate și perfecta sfințenie. Era atât de pur și atât de sfânt, încât ar putea fi numit „Cel mai sfânt dintre Sfinți”. Era un model perfect al virtuților pe care le predica. Viața lui nu a avut nici o pată. În nici o împrejurare el nu a manifestat vreo slăbiciune morală. Toți aceia care au venit în contact cu el pot mărturisi măreția lui indiscutabilă și au fost profund influențați de personalitatea lui magnetică.

Voința lui, înțelepciunea, compasiunea, munca, renunțarea, puritatea perfectă, viața personală exemplară, metodele ireproșabile care au fost folosite pentru a propaga Dhamma și succesul său final – toți acești factori au contribuit la considerarea lui Buddha ca cel mai măreț Învățător religios care a trăit pe pământ.

Hindușii îl onorează ca fiind o încarnare a lui Vishnu. Creștinii l-au canonizat ca Sfântul Joshaphat (o denaturare a termenului Pali Bodhisatta). Musulmanii îl privesc ca pe un învățător spiritual. Raționaliștii îl consideră un mare liber cugetător. Distinsul gânditor H.H. Wells i-a acordat primul loc printre cei mai măreți șapte oameni din lume. Poetul Tagore îl numește Cel mai măreț om care s-a născut vreodată.

Fausboll, un admirator rus, spune: „Cu cât îl cunosc mai mult, cu atât îl iubesc mai mult”. Un umil adept ar spune: „Cu cât îl cunosc mai mult, cu atât îl iubesc mai mult; cu cât îl iubesc mai mult, cu atât îl cunosc mai mult.”


61

Întrebări

1. Buddha a fost numit Sabbannu pentru că ...

2. Ce îl face pe om Brahman?

3. De ce i-a descurajat Buddha pe adepții lui de la practicarea sacrificiilor animale?


1. În general Buddha își expunea învățăturile în toate cele cinci perioade ale zilei.

2. În Kalama Sutta Buddha îi sfătuiește pe oameni să respingă lucrurile care sunt imorale, de blamat, criticate de înțelepți și care, dacă sunt făcute sau întreprinse, conduc la ruină și la întristare pentru sine și pentru ceilalți.

3. Buddha dormea o singură oră pe zi.

Cursuri Buddhism

62

Modulul 14

MAHA PARINIBBANA

Buddha a ajuns în al optzecilea an al său. Moartea îi era aproape. Cei doi discipoli șefi ai lui, Sariputta și Moggallana l-au precedat. La fel s-a întâmplat cu Venerabilul Rahula și cu Yasodhara.

Într-o zi, adresându-se Venerabilului Ananda, a spus:

„Ananda, oricine și-a dezvoltat pe deplin cele Patru Căi ale Desăvârșirii – Iddhipada, ar putea, dacă astfel dorește, să rămână în aceeași viață timp de o Kappa, sau timp de o Kappa și încă ceva. Acum, Tathagata a practicat și a dezvoltat pe de-a-ntregul aceste Căi, și deci el ar putea, dacă dorește, să mai trăiască timp de o Kappa, sau timp de o Kappa și încă ceva.”

Dar Venerabilul Ananda nu a putut înțelege semnificația acestei fraze, întrucât inima lui era posedată de Cel Rău. El nu l-a implorat pe Buddha, spunând: „Binevoiește, Doamne, să mai rămâi o Kappa. Trăiește de-a lungul întregii Kappa, o, Fericitule, pentru binele și fericirea celor mulți...” Pentru a doua și a treia oară a spus Buddha același lucru. Totuși, Venerabilul Ananda a rămas tăcut.

Mara

Când Venerabilul Ananda a plecat, Mara s-a apropiat de Buddha și l-a invitat să moară, să treacă dincolo. Buddha a răspuns:

„O, Cel Rău, fii fericit; moartea lui Tathagata va avea loc nu peste mult timp. La sfârșitul a trei luni, începând din acest moment, Tathagata va muri.”

Imediat după aceasta, Buddha, în mod conștient și deliberat, a respins restul pe care îl mai avea alocat pentru viața lui. Mai târziu Buddha i-a povestit aceste lucruri Venerabilului Ananda, care atunci și-a amintit de ceea ce a spus Buddha și l-a rugat fierbinte să mai rămână pentru o Kappa.


63

„De ajuns, Ananda, nu-l mai ruga pe Tathagata! Timpul pentru o astfel de cerere a trecut. Dacă l-ai fi rugat astfel pe Tathagata mai demult, el poate că ar fi refuzat rugămintea chiar și pentru a doua oară, dar a treia oară ar fi acceptat. A ta deci, Ananda, este greșeala; tu ai greșit.” a răspuns Buddha.

Un îndemn

Într-o altă împrejurare Buddha și-a chemat toți discipolii și li s-a adresat astfel: „Fiți atenți, o, discipoli, acum vă voi vorbi vouă. Vremelnice sunt toate lucrurile compuse. Străduiți-vă să mergeți înainte, cu osteneală și hărnicie. Nu peste mult timp va avea loc Eliberarea Finală a celui Desăvârșit. După ce vor trece trei luni, începând de acum, Cel Desăvârșit va atinge Parinibbana.”

„Coaptă este vârsta mea, scurtă îmi este viața care mi-a mai rămas. Lăsându-vă, eu voi pleca. M-am făcut pe mine însumi propriul meu refugiu. Fiți stăruitori, o Discipoli, fiți atenți și virtuoși. Cu gândurile adunate, vegheați asupra minții voastre. Cel care trăiește o viață zeloasă în acest Ordin, va scăpa din ciclul renașterilor și va pune capăt suferinței.”

Înalta considerație pentru Buddha a Venerabilului Dhammarama

Discipolii obișnuiți au fost foarte îndurerați să audă că Buddha va muri în trei scurte luni. Ei au venit în număr mare să-și arate respectul pentru ultima oară. Un Bhikkhu numit Dhammarama nu s-a alăturat lor. Acest lucru a fost adus la cunoștința lui Buddha, iar acesta l-a chemat pe acel discipol. Când l-a întrebat de ce a făcut acest lucru, loialul și respectuosul Bhikkhu a răspuns: „Doamne, știu că tu vei trece dincolo peste trei luni și mă gândesc că cel mai bun mod de a-mi onora Învățătorul este să ating starea de Arhat înainte de moartea lui.”

„Foarte bine! Excelent! Cel care mă iubește ar trebui să facă precum acest Bhikkhu. Cel mai mult mă onorează acela care practică cel mai bine învățătura mea.” a spus Buddha preamărind conduita demnă de laudă a acelui exemplar Bhikkhu.

Cursuri Buddhism

64

Ultima masă a lui Buddha

Fierarul Cunda, o persoană bogată și devotată, a auzit că Buddha a ajuns la Pava și că stă în păduricea de mango. A mers la el și, după ce a ascultat un discurs foarte instructiv, l-a invitat pe Buddha și pe discipolii săi pentru masa de prânz în următoarea zi.

Buddha a consimțit în tăcere.

După ce noaptea s-a sfârșit, Cunda a pregătit în casă mai multe feluri de mâncare, și o mare cantitate de Sukaramaddava, după care l-a anunțat pe Cel Binecuvântat, spunând: „Este timpul, Doamne! Masa este gata.”

Cel binecuvântat s-a îmbrăcat înainte de amiază și, luându-și bolul și roba, a mers în compania discipolilor la casa lui Cunda, unde s-a așezat pe scaunul pregătit pentru el.

Stând astfel, Buddha i s-a adresat lui Cunda după cum urmează: „O, Cunda, servește-mă cu acea Sukaramaddava pe care ai pregătit-o, iar pe discipoli servește-i cu celelalte feluri de mâncare.”

„Așa să fie, Doamne” a răspuns Cunda și așa a făcut. După aceasta, cel Binecuvântat i-a spus lui Cunda: „Ceea ce mai rămâne din Sukaramaddava, să îngropi într-o gaură în pământ pentru că, Cunda, eu nu am cunoștință să fie cineva în această lume cu zei, Mara-și și Brahma-și, nici printre celelalte ființe, asceți, preoți, zei și oameni, care să poată mânca această mâncare și s-o poată digera bine, în afară de Cel Desăvârșit.”

„Așa să fie, Doamne!” a răspuns Cunda și a îngropat ceea ce a mai rămas din Sukaramaddava într-o gaură în pământ, după care, apropiindu-se de Buddha l-a salutat cu respect și s-a așezat alături de el. Cum el stătea astfel, Buddha l-a încântat cu un discurs religios și a plecat. După aceasta a apărut în Cel Binecuvântat, care a luat parte la masa lui Cunda, o boală dureroasă, dizenterie și dureri mari, semănând cu cele ale morții. Dar Cel Binecuvântat, conștient și reflectiv, le-a suportat cu fermitate.

După acestea, Cel Binecuvântat s-a îndreptat spre Kusinara, însoțit de Venerabilul Ananda.


65

Ultimul lui convertit

În acel timp trăia la Kusinara un ascet rătăcitor numit Subhadda. El auzise vestea că ascetul Gotama va atinge Parinibbana în ultimul ceas al nopții și s-a gândit să meargă să-l vadă. Așa că a mers în crângul Upavattana Sala, al Mala-șilor, și a întrebat pe Venerabilul Ananda, dacă ar putea să-l vadă pe Buddha.

„De ajuns, prietene Subhadda, nu-l deranja pe Cel Desăvârșit. Cel Binecuvântat este ostenit.” Pentru a doua și a treia oară a cerut Subhadda să-l vadă și pentru a doua și a treia oară Venerabilul Ananda a răspuns în același mod. Buddha a auzit conversația lor și, adresându-i-se lui Ananda, a spus:

„Nu, Ananda, nu-l împiedica pe Subhadda să intre. Lasă-l pe Subhadda să-l privească pe Cel Desăvârșit. Orice m-ar întreba Subhadda, totul va fi din dorința lui de cunoaștere și nu mă va plictisi. și orice i-aș răspunde, el mă va înțelege repede.”

Fiindu-i astfel acordata permisiunea, Subhadda s-a apropiat de Buddha și, schimbând saluturi prietenoase, i-a vorbit astfel: „Există acei asceți și preoți, o, Gotama, care sunt conducători ai grupurilor și ai congregațiilor, care sunt capii sectelor și binecunoscuți, renumiți învățători religioși, stimați ca fiind oameni buni de către mulți – așa cum ar fi Purana Kassapa, Makkhali Gosala, Ajita Kesakambali, Pakudha Kaccayana, Sanjaya Belatthiputta, Nigantha Nataputta. Au dobândit ei adevărata înțelegere, așa cum pretind, sau unii dintre ei au înțeles, iar alții nu?”

„Lasă-i să fie așa, Subadha! Nu-ți mai fă probleme dacă doar unii dintre ei sau numai câțiva au înțeles sau nu. Îți voi arăta ție doctrina. Ascult-o și păstreaz-o bine în minte. Voi vorbi acum.”

„Așa să fie, Doamne!”

Cel Binecuvântat a vorbit după cum urmează:

„În nici o religie în care nu există Nobila Cale Octuplă, nu se va găsi în ea nici primul Samana, nici al doilea, al treilea sau al patrulea. În orice religie în care există Nobila Cale Octuplă, acolo se va afla primul Samana, al doilea Samana, al treilea Samana și al patrulea Samana. În această religie există Nobila Cale Octuplă. Aici într-adevăr se află primul Samana, al doilea Samana, al treilea Samana și al patrulea Samana.

Cursuri Buddhism

66

Alte învățături străine nu au nici un Samana. Dacă discipolii vor trăi în mod corect, lumea nu va duce lipsă de Arhați. Eu aveam 29 de ani când mi-am început călătoria în căutarea a ceea ce este bun. Au trecut 51 de ani de atunci, Subadha. În afară nu există nici măcar un singur ascet care să acționeze măcar parțial în conformitate cu această doctrină realizabilă.”

Apoi Subadha l-a lăudat pe Buddha pentru expunerea Nobilei Dhamma și, căutându-și refugiul în Buddha, Dhamma și Sangha, și-a exprimat dorința de a primi Mica și apoi Înalta Ordinare.

Buddha a spus:

„Subadha, oricine care era deja fidel altor doctrine și care dorește să primească Mica și Înalta Hirotonisire, va sta într-o perioadă de probă timp de patru luni. La sfârșitul celor patru luni, dacă discipolii sunt de acord, el este ordinat și ridicat la statutul de Bhikkhu. Oricum, în mod discret, eu pot face unele excepții individuale.”

Subadha a fost de acord să se supună regulilor, dar Buddha i-a cerut Venerabilului Ananda să-l primească în Ordin pe Subadha.

În prezența Celui Binecuvântat, Subadha a primit mai întâi Mica și apoi Înalta Ordinare și nu după mult timp a atins starea de Arahant. El a fost ultimul convertit făcut de Buddha în persoană.

Ultima scenă

Buddha i s-a adresat lui Ananda astfel:

„S-ar putea, Ananda, ca tu să zici: «Fără Învățător a rămas sublima Învățătură. Nu mai există Învățător pentru noi.» Nu, Ananda, nu trebuie să gândești așa. Doctrina și Disciplina învățate și propagate de către mine, Ananda, vă vor fi învățător atunci când eu voi pleca.”

Buddha, adresându-se discipolilor a spus: „Dacă aveți vreo îndoială sau vreo dilemă în legătură cu Buddha, cu Doctrina, cu Ordinul sau cu Practica, întrebați-mă acum, pentru ca să nu regretați mai târziu gândind – «Am fost față în față cu Învățătorul și totuși nu i-am putut pune nici o întrebare».”

Când a vorbit astfel, discipolii au rămas tăcuți. Pentru a doua și a treia oară Buddha s-a adresat discipolilor în același mod. La fel, discipolii au rămas


67

tăcuți. Atunci Buddha s-a adresat din nou discipolilor, spunând: „Poate din respect față de învățător nu-mi puneți nici o întrebare. Fie atunci ca un prieten să vorbească altuia.” Totuși, discipolii au rămas tăcuți.

După aceea Venerabilul Ananda i-a spus lui Buddha: „Minunat, Doamne! Astfel sunt mulțumit de această companie a discipolilor. Nu există nici măcar un singur discipol care să aibă vreo îndoială sau vreo dilemă în ceea ce privește Buddha, Doctrina, Ordinul și Practica.” „Vorbești cu încredere, Ananda. În legătură cu această problemă există cunoașterea în Cel Desăvârșit, că în acest grup de discipoli nu există nici măcar un singur discipol care să mai aibă vreo îndoială cu privire la Buddha, la Doctrină, la Ordin și la Practică. Dintre acești cinci sute de discipoli, Ananda, chiar și ultimul este un Învingător al Curentului, care nu va da greș, ci în mod singur este destinat Iluminării.”

Apoi Cel Binecuvântat s-a adresat discipolilor spunând:

„Luați aminte, o, discipoli, ce vă recomand. Supuse descompunerii sunt toate lucrurile compuse. Străduiți-vă mai departe cu dăruire.” Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Buddha.

Ultimele momente ale lui Buddha

Viața lui Buddha se apropia de sfârșit. Pentru ultima oară el s-a odihnit pe canapeaua pusă între doi copaci Sala în Crângul Upavattana Sala. Discipolii stăteau în jurul lui într-o liniște desăvârșită.

Buddha a ajuns la Primul Extaz – Jhana.

Ieșind de aici, el a atins, în ordine, al Doilea, al Treilea și al Patrulea Extaz.

Ieșind din al Patrulea Extaz el a atins „ținutul Spațiului Infinit” - Akasanancayatana.

Ieșind de aici, el a atins „ținutul Conștiinței Infinite” - Vinnanancayatana.

Ieșind din acest ținut, el a ajuns în „ținutul Nimicului” - Akincannayatana.

Ieșind de aici, el a ajuns în „ținutul unde nu există nici Percepție, nici Non-Percepție” - N'eva Sanna N'Asannayatana.

Cursuri Buddhism

68

Ieșind de aici, el a atins „Încetarea Percepțiilor și a Senzațiilor” - Sannvedayita-Nirodha.

Pe loc, Venerabilul Ananda, care urmărea îngrijorat starea muribundă a lui Buddha, a observat că acesta a trecut dincolo. Venerabilul Anuruddha, care se distingea prin Privirea lui Divină, a explicat că Buddha nu a murit, ci a atins „Încetarea Percepțiilor și a Senzațiilor”.

Apoi, ieșind din această stare, Buddha a atins, în ordine, A Patra, a Treia, a Doua și Întâia Arupa Jhana.

Ieșind din aceste stări, el din nou a atins în ordine a Patra, a Treia, a Doua și Întâia Rupa Jhana. Ieșind din acestea, el a atins a Doua, a Treia și a Patra Rupa Jhana. Imediat cum a ieșit din al Patrulea Extaz, Buddha, în cele din urmă, a murit.

El s-a născut ca un om obișnuit. A trăit ca un om extraordinar. A murit ca un Buddha.

Întrebări

1. Care este calea cea mai bună pentru a-i arăta respect lui Buddha?

2. Care sunt cauzele din care nu se poate ajunge la starea de Arhat?

3. Pe cine a desemnat Buddha drept ghid după moartea lui?


1. Buddha a fost numit Sabbannu, sau Atotștiutor pentru că el cunoștea tot ceea ce era de cunoscut și pentru că obținuse cheia către întreaga cunoaștere.

2. Nu prin naștere devine omul un Brahman, ci prin faptele lui.

3. Sacrificiile animale implică uciderea altor ființe, iar acest lucru este împotriva învățăturilor de non-violență și blândețe-iubitoare ale lui Buddha.


69

Cursuri Buddhism

70

PARTEA A II-A

Nivel Începători 2

Modulul 1

REFUGIUL

Buddham Saranam Gacchami - Merg să-mi caut refugiul în Buddha,Dhammam Saranam Gacchami - Merg să-mi caut refugiul în Dhamma,Sangham Saranam Gacchami - Merg să-mi caut refugiul în Sangha.

Dutiyampi Buddham Saranam Gacchami - Pentru a doua oară merg să-mi caut refugiul în Buddha,Dutiyampi Dhammam Saranam Gacchami - Pentru a doua oară merg să-mi caut refugiul în Dhamma,Dutiyampi Sangham Saranam Gacchami - Pentru a doua oară merg să-mi caut refugiul în Sangha.

Tatiyampi Buddham Saranam Gacchami - Pentru a treia oară merg să-mi caut refugiul în Buddha,Tatiyampi Dhammam Saranam Gacchami - Pentru a treia oară merg să-mi caut refugiul în Dhamma,Tatiyampi Sangham Saranam Gacchami - Pentru a treia oară merg să-mi caut refugiul în Sangha.

~ Khuddakapatha 1 ~

A merge în Refugiu

Actul de a merge în Refugiu marchează momentul în care o persoană se hotărăște să considere Dhamma, învățătura lui Buddha, drept ghid principal de conduită în viață. Pentru a înțelege de ce această hotărâre se numește „refugiu”, ne este de ajutor să studiem puțin istoria acestui obicei.

În timpurile pre-buddhiste, a merge în refugiu însemna a-ți proclama supunerea față de un patron - o persoană puternică sau un zeu -

Cursuri Buddhism

72

supunându-te ordinelor patronului în speranța de a primi în schimb protecție împotriva pericolelor. În primii ani ai carierei de învățător a lui Buddha, noii săi discipoli au adoptat acest obicei de a-și exprima supunerea față de Buddha, Dhamma și Sangha, dar în contextul buddhist, acest obicei capătă un nou înțeles.

Buddhismul nu este o religie teistă - Buddha nu este un zeu - și deci o persoană care-și caută refugiul în sens buddhist nu-i cere lui Buddha personal să intervină pentru a-i oferi protecția. Învățăturile lui Buddha sunt centrate pe realizarea faptului că viața umană este plină de pericole - provenite din lăcomie, furie și iluzie - și astfel conceptul de refugiu este o parte centrală a căii și a practicii, în sensul în care practica are ca scop dobândirea eliberării de aceste pericole.

Din cauză că și pericolul și eliberarea de pericol au ca origine mintea, este nevoie de două nivele ale refugiului:

1. refugiul extern, care oferă modele și linii de ghidare astfel încât să putem identifica acele calități ale minții care conduc la pericol și pe acelea care duc la eliberare;

2. refugiul intern, adică acele calități care conduc la eliberare și pe care le dezvoltăm în mintea noastră imitând modelele noastre externe. Nivelul intern este locul unde se află Adevăratul Refugiu.

Ce este Ti-Sarana?

Cuvântul Pali „Ti-Sarana” înseamnă refugiu, adăpost, protecție, salvare sau obiect al credinței.

Refugiile Buddhismului - la nivel intern, ca și la nivel extern - sunt Buddha, Dhamma și Sangha, cunoscute și ca Tripla Nestemată. Ele se numesc nestemate din cauza valorii lor și din cauză că, în timpurile străvechi, se credea că nestematele au puteri protectoare. Tripla Nestemată depășește alte nestemate din acest punct de vedere din cauză că puterile ei protectoare pot fi verificate și pot călăuzi mai departe decât orice nestemată existentă, către eliberarea absolută din incertitudinile ținutului îmbătrânirii, al bolii și al morții.

Triplul Refugiu sacru în Buddhism este constituit din:

Partea a II-a - Nivel Începători 2

73

1. Buddha, Cel Perfect Iluminat - el este Învățătorul, descoperitorul căii către Eliberare;

2. Dhamma, Învățăturile lui Buddha - Calea către Iluminare, care conduce din întuneric către lumina spirituală;

3. Sangha, Sfânta Comunitate a lui Buddha - Frăția Nobilă a discipolilor lui Buddha, căutând Adevărul și împrăștiind răul din viață.

Buddha, la nivel extern, se referă la Siddhattha Gotama, prințul Indian care a renunțat la titlurile lui regale și a plecat în pădure, pentru a medita, până când, în cele din urmă a obținut Deșteptarea. A căuta refugiul în Buddha nu înseamnă a căuta refugiul în el ca persoană, ci în realitatea Deșteptării lui: încrederea în faptul că el s-a deșteptat către adevăr, că el a realizat acest lucru dezvoltând calități pe care și noi le putem dezvolta și că adevărurile către care s-a deșteptat oferă cea mai bună perspectivă pentru conduita vieții noastre.

Dhamma, la nivel extern, se referă la calea practicii care a fost predată de către Buddha discipolilor lui. Aceasta, la rândul ei, este împărțită în trei nivele: cuvântul învățăturii, actul punerii acestei învățături în practică și dobândirea Deșteptării ca rezultat al acestei practici.

Tripla diviziune a cuvântului „Dhamma” este în principal o hartă care ne arată cum să căutăm refugiul extern și să-l transformăm în unul intern: însușindu-ne învățăturile, folosindu-le pentru a dezvolta calități pe care Buddha însuși le-a folosit pentru a atinge Deșteptarea și apoi realizând aceeași eliberare de pericol pe care el a descoperit-o în calitatea Nemuririi pe care și noi o putem atinge.

Cuvântul Sangha, la nivel extern, are două sensuri: un sens convențional și un sens ideal. În sensul ideal, Sangha este constituită din oameni, laici și călugări, care au practicat Dhamma până în punctul în care au putut zări măcar o fărâmă din Nemurire. În sensul convențional, Sangha denotă comunitatea călugărilor și a călugărițelor.

Când o persoană se refugiază în Sangha externă, ea se refugiază în ambele sensuri ale Sangha, dar cele două sensuri oferă nivele diferite ale refugiului. Sangha convențională a ajutat la păstrarea vie a învățăturii pentru mai bine de 2500 de ani. Fără ei, nu am fi putut niciodată să aflăm despre învățătura lui Buddha.

Cursuri Buddhism

74

La nivel intern, Buddha, Dhamma și Sangha sunt calități pe care le dezvoltăm în mințile noastre prin imitarea modelelor externe. De exemplu, Buddha a fost o persoană plină de înțelepciune, puritate și compasiune. Atunci când ne dezvoltăm înțelepciunea, puritatea și compasiunea în mintea noastră, ele formează refugiul nostru la nivel intern.

Buddha a obținut Deșteptarea dezvoltându-și convingerea, perseverența, atenția, concentrarea și discernământul. Atunci când și noi ne dezvoltăm aceleași calități până în punctul în care putem atinge Deșteptarea, această Deșteptare este refugiul nostru ultim. Acesta este punctul în care cele trei aspecte ale Triplei Nestemate devin unul singur: dincolo de atingerea lăcomiei, furiei și iluziei, și astfel în totală siguranță.

Tripla Nestemată (Tiratana)

„Într-adevăr, Cel Binecuvântat este merituos și deșteptat în mod corect prin propriile forțe, desăvârșit în cunoaștere și conduită, bine-crescut, un expert în ceea ce privește lumea, neîntrecut ca profesor al celor potriviți a fi învățați, Învățătorul ființelor divine și umane, deșteptat și binecuvântat.”

„Dhamma este bine explicată de către Cel Binecuvântat, pentru a fi văzută aici și acum, nesfârșită, invitând la a fi verificată, pertinentă, pentru a fi realizată de cei înțelepți pentru ei înșiși.”

„Sangha discipolilor Celui Binecuvântat, care au practicat corect... care au practicat continuu... care au practicat metodic... care au practicat cu talent - cu alte cuvinte cele patru tipuri de nobili discipoli, atunci când sunt numărați ca și perechi, sau cele opt tipuri atunci când sunt numărați individual - ei constituie Sangha discipolilor Celui Binecuvântat: demni de a primi daruri, ospitalitate și donații, demni de respect, incomparabilul câmp de merit pentru întreaga lume.”

~ Anguttara Nikaya XI.12 ~

Cum să ne arătăm omagiul?

Atunci când un Buddhist merge în refugiu, acest lucru constituie în principal un act al refugierii în doctrina kamma: este un act de acceptare,


75

prin care persoana este hotărâtă să trăiască conform convingerii că acțiunile bazate pe intenții corecte conduc la fericire, în timp ce acțiunile bazate pe intenții rele, incorecte, conduc la suferință; este un act prin care se caută protecție, în care persoana se încrede în faptul că urmând învățătura nu va ajunge în condițiile nefericite care le-ar putea provoca o kamma rea. A-ți căuta refugiul în acest mod înseamnă în cele din urmă a te refugiua în calitatea propriilor tale intenții, pentru că acesta este locul în care stă esența Kamma.

Un Buddhist găsește adăpost în Triplul Refugiu cu încredere (saddha) și înțelepciune (panna). Urmând refugiul în Buddha, Dhamma și Sangha, la nivelul calităților interne, înseamnă a atinge Tripla Nestemată cu inima, prin intermediul practicii. Buddha descurajează riturile și ritualurile care nu aduc nici un beneficiu în practica Dhamma.

Există trei nivele a practicii Dhamma:

1. Pariyatti: studierea cuvintelor lui Buddha, așa cum au fost înregistrate în Canon - Disciplina, Discursurile și Abhidhamma.

2. Patipatti: urmarea practicii virtuții morale, a concentrării și a discernământului, așa cum rezultă din studiul Canonului.

3. Pativedha: Realizarea și Eliberarea.

Întrebări

1. Cine este Buddhist?

2. În principal un Buddhist merge în refugiu pentru a se proteja de...

Cursuri Buddhism

76

Modulul 2

CELE CINCI PRECEPTE (1)

„Oricine distruge ființe vii, spune vorbe neadevărate, care în această lume ia ceea ce nu i-a fost oferit, sau se duce cu femeia altuia, sau consumă băuturi distilate ori fermentate; oricare om ce înfăptuiește astfel de lucruri își nimicește propriile rădăcini chiar aici, în această lume.”

~ Dhammapada 246.7 ~

Deci aceste acțiuni trebuie evitate dacă cineva dorește să fie om nu numai cu trupul, ci să aibă și o minte umană. Nașterea ca ființă umană depinde foarte mult de practica celor Cinci Precepte, care mai sunt numite și „Dhamma pentru ființele umane” (manussa dhamma). Practica acestor precepte face ca lumea umană să fie suportabilă, iar atunci când această practică intră în declin, lumea devine un loc al suferinței.

Primul Precept

„Mă angajez să respect preceptul de a mă abține de la distrugerea creaturilor vii”

Preceptul este încălcat atunci când cineva, direct sau indirect (prin îndemnarea altcuiva) întreprinde actul de a ucide. Următoarele cinci condiții trebuie să aibă loc pentru ca uciderea să fie suficient de gravă încât cel care a înfăptuit-o să riște renașterea într-un plan al suferinței:

1. O ființă vie (nu sunt incluse microorganismele sau plantele);

2. Cunoștința faptului că este vorba despre o ființă vie;

3. O minte care se gândește la a ucide;

4. Efortul făcut pentru a ucide (inclusiv cererea adresată altcuiva să o facă);

5. Ființa care moare ca urmare a acestui efort.


77

a) Cumpărăturile

Pe cât posibil, ființele vii (scoici, crabi, peștele viu etc.) nu ar trebui aduse acasă și omorâte înainte sau în timpul procesului pregătirii mâncării. Aceasta include și păsările vii care sunt tăiate ca urmare a unei comenzi personale. Ouăle proaspete nu ar trebui folosite pentru gătit (întrucât viața deja există într-un ou fertilizat).

Nu există nici o restricție pentru ca cineva să cumpere carne preparată, care nu mai are viață în ea (carne de porc, vacă, oaie, ouă din incubator etc.)

b) Mâncarea gătită

Așa cum am menționat și mai înainte, pregătirea mâncării trebuie să se facă astfel încât nici o ființă vie să fie ucisă în mod intenționat, de exemplu scoicile vii nu ar trebui să fie băgate în apă fiartă.

La pregătirea hranei pentru familie, nu ar trebui date ordine care să ducă la uciderea de ființe vii special pentru acest lucru.

În cazul ouălelor, referirea se face numai pentru ouăle care au fost fertilizate. Ouăle comercializate în orașele mari sunt produse în masă prin mijloace artificiale, și deci nu sunt fertilizate și nu posedă viață.

c) În jurul casei

Dăunătorii sunt fără îndoială una din problemele majore ale unei case. Dar înainte de a începe să împrăștiem amestecuri toxice peste tot, ar trebui să luăm în considerare mai întâi unele aspecte importante. Ar trebui să ne întrebăm: De ce au venit dăunătorii? Unde se găsesc ei din abundență?

Înainte de toate, dăunătorii sunt animale - sunt ființe vii care, ca și noi, au nevoie de hrană pentru a supraviețui și se tem de moarte tot așa de mult cum ne temem și noi. Ei își caută în gunoaie hrana necesară vieții. În al doilea rând, ei abundă în locuri murdare și neîngrijite, unde sunt în siguranță să se miște fără a fi observați cu ușurință și răniți de ceilalți, ființe umane sau alți prădători.

Cunoscând aceste lucruri, este evident că dacă vom îndepărta condițiile care sunt favorabile dăunătorilor pentru a se aduna, îi vom îndepărta fără a

Cursuri Buddhism

78

fi nevoie să îi ucidem. Astfel sunt încurajați să procedeze cei care respectă cele Cinci Precepte.

Hrana ar trebui depozitată în mod corect. Bucătăria ar trebui totdeauna păstrată curată și îngrijită. Coșurile de gunoi ar trebui golite și curățate în mod regulat.

d) Hobby-urile

Dacă grădinăritul implică distrugerea în masă a melcilor, viermilor, furnicilor sau a altor insecte, ar trebui să ne gândim dacă ne continuăm acest hobby și ar trebui să luăm în considerare în mod serios faptul de a renunța încet-încet la el, și să ne apucăm de ceva mai puțin dăunător. De exemplu plantarea unor pomi fructiferi folositori etc. Dar, din nou, trebuie amintit un lucru: pentru a controla dăunătorii grădinilor trebuie luate în considerare măsuri preventive mai degrabă decât cele distructive.

Pescuitul, care pare a fi un sport nedăunător, ar trebui evitat. Aici nu numai că omorâm peștii, dar facem acest lucru cu intenție, din plăcere, ca urmare a unei dorințe. Nici o formă de vânătoare ca sport nu ar trebui practicată.

Dacă ne reamintim în mod constant că toți ne temem de moarte și că dorim să continuăm să trăim, la fel ca toate celelalte ființe, putem să ne dezvoltăm compasiunea față de ele și să ne abținem de la a ucide în acest mod, din obișnuință.

Al Doilea Precept

„Mă angajez să respect preceptul de a mă abține de la a lua ceea ce nu mi-a fost dat.”

Preceptul este încălcat dacă furtul este făcut personal sau prin intermediul unei alte persoane, care acționează la ordin. Următoarele cinci condiții trebuie să fie prezente pentru ca furtul să fie suficient de grav astfel ca cel care-l înfăptuiește să riște renașterea într-un plan al Suferinței:

1. Obiectul, care aparține unui proprietar;

2. Cunoașterea faptului că obiectul aparține unui proprietar;

3. Intenția de a fura;


79

4. Efortul făcut pentru a fura;

5. Obiectul luat prin acest efort.

Fiind puternic condiționați de societatea materialistă în care trăim, nu este surprinzător că mulți dintre noi sunt obsedați de ideea că „dacă îl poți obține gratis, grăbește-te și ia-l”.

a) La birou

Pentru a ilustra acest lucru, să ne întrebăm pe noi înșine: de câte ori am luat în mod intenționat de la birou lucruri ca radiere, hârtie de scris sau indigo și multe alte lucruri, fără nici cea mai mică urmă de sentiment de vină, deși suntem pe deplin conștienți că toate aceste lucruri aparțin biroului sau companiei și nu sunt pentru luat acasă.

A păstra acest precept înseamnă a încerca să facem totul pentru a ne controla aceste banale dar în mod sigur rele obiceiuri și să ne abținem de la a lua lucruri care nu ne-au fost date, care nu au fost destinate nouă. În fond, toate aceste lucruri mărunte cu siguranță că nu sunt prea scumpe pentru a ni le putea permite. Deci, oriunde am lucra, trebuie să practicăm reținerea și să ne depășim tentația și lăcomia de a lua pentru folosul propriu lucruri care nu ne aparțin de drept.

b) Ocupația și afacerile

Trebuie de asemenea să avem grijă ca ocupațiile noastre să nu ne implice în comiterea furturilor. De exemplu obținerea unor poziții înalte din lăcomie, pentru putere sau pentru un salariu mai mare, prin mijloace incorecte, este considerată o formă de furt. Tot așa este considerat și faptul de „a-ți lua liber” în timpul serviciului pentru un motiv neîntemeiat, de exemplu pentru a sta la taifas, sau de a face în mod deliberat lucrurile mai încet pentru a evita să-ți mai fie date alte sarcini, a inventa scuze pentru a nu face un lucru pe care ar trebui să-l facem etc.

Înșelăciunea, păcălelile constituie tot o formă de furt. Exemplele sunt numeroase, printre ele putem exemplifica: vânzătorii care folosesc greutăți false pentru cântărit, sau care amestecă produse astfel încât să rezulte bunuri de calitate inferioară la prețul standard. În cazul oamenilor de afaceri, manipularea caselor, a fermelor și a proprietăților altora pentru a deveni proprietatea lor, prin procese civile sau alte metode asemănătoare

Cursuri Buddhism

80

este considerată un act de furt, de vreme ce proprietarul de drept își pierde speranța.

c) Nu uitați să returnați ceea ce ați împrumutat

Unii oameni au prostul obicei de a împrumuta lucruri pentru lungi perioade de timp. În cele din urmă proprietarul original este uitat și cel care a împrumutat își ia în proprietate obiectul împrumutat. Astfel de cazuri, la fel ca și cazul clar al celui care refuză să returneze lucrul împrumutat celui în drept, sunt forme de furt, chiar dacă în mod normal nu sunt considerate așa. Deci ar trebui să facem tot posibilul și să fim atenți în astfel de ocazii; să ne amintim de proprietarul de drept și să-i înapoiem obiectul împrumutat de îndată ce l-am terminat de folosit.

d) Neplata taxelor

Atunci când mergem în vacanțe sau în călătorii și facem o mulțime de cumpărături, în special în alte țări unde lucrurile sunt mai ieftine, în mod „instinctiv” începem să ne gândim la diverse mijloace prin care putem păcăli oficiul vamal pentru a scăpa de taxele vamale pe care ar trebui să le plătim pentru lucrurile pe care dorim să le aducem acasă. Dar ar trebui să ne ținem în frâu astfel de „instincte” care sunt cauze ale delăsării și ale eșecului în păstrarea cu atenție a preceptelor. Strecurarea bunurilor taxabile este un act de evitare a taxelor, la fel ca și neplata texelor pe venit, a chiriilor etc.

Al treilea precept

„Mă angajez să respect preceptul de a mă abține de la acte sexuale imorale”

În mod normal, actul sexual nu apare în mod spontan, din nimic, ci este participarea mutuală a unui bărbat și a unei femei care sunt deja implicați în construirea unei relații între ei. Având acest lucru în minte, această secțiune tratează nu numai condițiile particulare ce privesc actul sexual în sine, ci și aspectele relevante a relației bărbat - femeie care apare înaintea actului și care conduce la el.

Preceptul poate fi încălcat numai personal, nu și prin intermediul altcuiva. Următoarele patru condiții trebuie să aibă loc pentru a încălca preceptul:


81

1. Obiectul interzis*;

2. Mintea care se gândește la înfăptuirea actului sexual asupra subiectului;

3. Efortul depus pentru realizarea actului sexual;

4. Satisfacția rezultată din participarea mutuală în actul sexual.

* O ființă umană sau un animal, de sex opus sau de același sex:

i) Fete sau băieți care nu sunt încă la vârsta maturității și a independenței, care sunt încă nevinovați și nu cunosc ceea ce este bine și ceea ce este rău, și care depind încă de alții (părinți, rude, prieteni) pentru a fi crescuți, hrăniți și îngrijiți. Aceștia formează grupul celor necăsătoriți și fără relații.

ii) Bărbați sau femei care au anumite relații sau care sunt căsătoriți, inclusiv cei care sunt doar logodiți, ca și amante, prostituate sau gigolo.

iii) Orice fel de animale, masculi sau femele.

a) Sexul și moralitatea

Buddhismul nu consideră sexul ca fiind imoral, rușinos sau murdar pentru un discipol laic, ci ca ceva esențial pentru supraviețuire și procreare. Acest lucru nu se aplică la călugări și călugărițe care au luat hotărârea de a renunța la lucrurile lumești.

Ceea ce face ca sexul să fie imoral sunt circumstanțele în care este înfăptuit actul sexual. Pe lângă toate criteriile de mai sus, el poate fi făcut în mod forțat sau prin consens. Dorința plăcerii de a experimenta sau de a poseda obiectele interzise decide nivelul de moralitate al unei persoane în acest context.

b) Poligamia și monogamia

Poligamia a fost practicată pe scară largă în trecut, întrucât era acceptată de societate în mod rezonabil. Prima soție, în loc să se simtă rănită sau geloasă, ar fi primit bine încă o pereche de mâini care să o ajute la treburile casnice.

În zilele noastre, când monogamia este regula, valorile societății s-au schimbat, ajustându-se și așteptările de la membrii ei. Astfel, când doi oameni se căsătoresc, este de așteptat ca ei să-și fie credincioși unul altuia.

Cursuri Buddhism

82

c) Problemele căsătoriei

Când un bărbat sau o femeie comite sau se gândește să comită un act de adulter, acest lucru este de obicei un indiciu că ceva nu merge bine în relația matrimonială. Gândul de a comite adulter este o formă de evadare. Persoana în cauză lasă nerezolvate un set de probleme, și își imaginează că acestea vor fi rezolvate prin evadarea din vechea relație și angajarea în una nouă (și probabil mult idealizată), cu o altă persoană.

Acest lucru se întâmplă în principal din cauza lipsei de înțelegere, toleranță și respect pentru partener. Persoana uită responsabilitatea, obligațiile și simțul datoriei de a păstra familia unită. Astfel se permite emoțiilor (egoului) să provoace orbirea, în loc de a fi rezolvate problemele, prin iertarea acordată propriei persoane și celuilalt.

d) Adulterul

Este de fapt o dorință sexuală, care este o forță foarte puternică în spatele ruinei și a dezonoarei unei persoane. „Dragostea este oarbă”. O dragoste puternică poate conduce oamenii la a face tot felul de lucruri, inclusiv crimă, furt sau distrugerea proprietății altcuiva, seducere și adulter, minciună, calomnie, comportament abuziv, consum de băuturi și droguri.

Astfel se poate observa că o persoană care încalcă al treilea precept, este foarte probabil să le încalce și pe celelalte patru.

Întrebări

1. Care este scopul abținerii de la a ucide? Ce calitate este cultivată astfel și care sunt rădăcinile rele care sunt suprimate?

2. Neluând ceea ce nu i-a fost dat, ce fel de calitate este promovată de o persoană?

3. Molestarea și hărțuirea sexuală sunt considerate încălcări ale celui de-al treilea precept?


83


1. Cel care a acceptat cele Trei Refugii (Tisarana) - Buddha, Dhamma și Sangha, ca adăpost și ca ideal călăuzitor (ca refugiu extern) și care merge pe Nobila Cale Octuplă (ca refugiu interior).

2. ... inamicii Lăcomiei, Urii și ai Iluziei.

Cursuri Buddhism

84

Modulul 3

CELE CINCI PRECEPTE (2)

Al Patrulea Precept:

„Mă angajez să respect preceptul de a mă abține de la vorbirea falsă”

Acest precept este încălcat atunci când este spus un neadevăr, sau atunci când cineva instigă sau instruiește pe altul să o facă. Următoarele cinci condiții trebuie să fie prezente pentru ca minciuna să fie suficient de gravă pentru ca cel ce încalcă preceptul să riște renașterea într-un plan al Suferinței.

1. Neadevărul;

2. Mintea care intenționează să spună neadevărul;

3. Efortul cheltuit prin intermediul corpului sau al vorbirii pentru a comunica neadevărul;

4. Cealaltă parte care crede minciuna;

5. Cealaltă parte este rănită sau i se face un rău.

Deși păcălelile de dragul distracției sunt în general manifestări nevinovate ale simțului umorului pe care-l avem și sunt uneori ingrediente necesare ale unui caracter sociabil și prietenos, acest lucru este, în sens strict, o încălcare a preceptului. În orice caz, trebuie să ne aducem aminte că nu trebuie să fim prea perfecționiști la acest nivel - așa că un caz minor ca acesta, atât timp cât nu cauzează rău nimănui, poate fi trecut cu vederea la început.

Trebuie să ne concentrăm pe cazurile clare de minciună deliberată, de exemplu minciuna din invidie, gelozie, reavoință, sau din dorința de câștig, faimă sau alte motive egoiste. În aceste cazuri cealaltă parte este rănită sau i se face un rău emoțional sau fizic, prin pierderea proprietății, a statutului etc.


85

a) Copiii

Ne găsim deseori în situația de a-i minți pe copiii noștri pentru a-i avea sub control, de exemplu înfricoșându-i cu diverse povești. Atunci când spunem copiilor astfel de minciuni deliberate (pentru comoditatea noastră), nu numai că încălcăm al Patrulea Precept, dar putem înfăptui și alte lucruri rele. De exemplu, amenințând copilul printr-o minciună deliberată:

i) copilul, în mod inutil, poate acumula temeri nefondate pe care mai târziu, de-a lungul vieții, îi va fi greu să le înlăture, și,

ii) noi, ca adulți, dăm un exemplu prost și acest lucru va avea un efect advers semnificativ asupra moralului în dezvoltare al copilului.

Deci ar trebui să încercăm să facem tot ceea ce este posibil și să ne abținem de la a-i păcăli pe copii de dragul confortului nostru și să ne bazăm pe alte mijloace pentru a canaliza curiozitatea, expresivitatea și energia celor mai tineri. Suntem toți plini de potențial creativ, și ar trebui să ni-l folosim din plin atunci când situația o cere, într-un mod care este benefic pentru noi și pentru ceilalți.

b) Afacerile

Oamenii cinstiți din vânzări sunt deseori prinși în dilema de a minți în mod deliberat pentru a avea o vânzare sau de a evita întrebările clientului și a risca pierderea vânzării. Atitudinea care ar trebui adoptată aici nu trebuie să fie cea a vânzătorului tipic, care încearcă în mod disperat să facă cât de multe vânzări poate, prin orice mijloace, lipsit de scrupule.

Pe de altă parte, dacă cineva se privește pe sine însuși ca pe o persoană care doar încearcă totul pentru a crea oportunități convenabile pentru ca compania, clientul și el însuși să aibă o afacere mutual avantajoasă, și dacă profitul este considerat într-un mod echilibrat (și nu dezechilibrat, de exemplu „Ce procent voi obține? Pot obține un procent mai mare dacă înșel compania și clientul?”), atunci nu ar mai trebui să apară astfel de dileme.

Probleme apare numai atunci când există lăcomie, poftă de a face cât mai mulți bani posibil. Încercând să nu încălcăm acest precept, de fapt ne împiedicăm lăcomia să apară și suprimăm lăcomia care deja este apărută. Făcând acest lucru în mod constant și cu răbdare, putem adopta în mod treptat obiceiul de a ne înfrânge tendințele de lăcomie și să trăim astfel mai mulțumiți, cu mai puține insatisfacții.

Cursuri Buddhism

86

c) Cazuri speciale: A minți sau a nu minți?

Uneori circumstanțele sunt în așa fel încât dacă spunem adevărul, acesta va răni cealaltă parte și, pe deasupra, nu este posibil să păstrăm tăcerea sau să evităm subiectul. Dar dacă spunem o minciună pentru a nu-l răni pe celălalt, nu va fi aceasta o încălcare a preceptului? Ei bine, răspunsul la această întrebare este: da, preceptul va fi încălcat. Atunci ce ar trebui să facem? Iată cel puțin două moduri de a privi această problemă, dar decizia finală, bine înțeles, depinde de noi înșine.

Există cazul special în care avem de făcut o alegere între două fapte morale: una cu rădăcinile în compasiune și alta cu rădăcinile în virtute (sau moralitate). În primul rând, dacă avem multă compasiune și nu dorim ca persoana să fie rănită, atunci putem sacrifica în mod conștient respectarea celui de-al Patrulea Precept. Atunci când facem acest lucru trebuie să fim pe deplin conștienți că încălcăm preceptul din compasiune și pregătiți pentru a suporta consecințele (ale încălcării preceptului), oricare vor fi acestea, în viitor.

Al doilea mod de a aborda problema este mai potrivit persoanelor care sunt mai înclinate către perfecționarea sau dezvoltarea virtuții (a moralității), mai curând decât a compasiunii. În acest caz persoana ține cu strășnicie preceptele și spune adevărul fără frică și cu calm. Ea face acest lucru înțelegând că spune adevărul fără intenția de a încerca să rănească cealaltă parte, și din cauză că nu vede nici un rost în a spune o minciună. De asemenea ea face acest lucru realizând faptul că nu adevărul, nici vorbitorul adevărului, nu este acela care cauzează rănirea celeilalte persoane, ci de fapt persoana cealaltă însăși este cea care permite adevărului să o rănească.

d) ținând al Patrulea Precept mai strâns

Cei care sunt dornici de a-și perfecționa virtutea moralității trebuie să țină acest precept mai strâns, prin renunțarea la vorbirea calomnioasă, limbaj abuziv, conversații frivole (de exemplu bârfe banale care nu sunt nici sănătoase, nici benefice) și la cuvinte care ar cauza ca ceilalți să fie dezbinați sau separați.

Lucrurile importante de ținut minte în respectarea acestui precept sunt sentimentele și bunăstarea celeilalte părți cu care avem de-a face. Dacă suntem totdeauna atenți, precauți și grijulii, putem, fără îndoială, să avem mai mult succes în abținerea de la a răni sau a cauza un rău de orice fel


87

celor din jurul nostru. În acest fel devenim persoane mai plăcute și gustăm din fructele virtuții de a respecta preceptele chiar aici și acum, în această viață. Ce va fi mai mult în următoarea?

Al Cincilea Precept

„Mă angajez să respect preceptul de a mă abține de la consumul de băuturi și substanțe intoxicante care cauzează lipsa atenției”

Abținerea de la substanțele intoxicante

Substanțele intoxicante se referă la toate tipurile de băuturi alcoolice și spirtoase, și droguri, inclusiv băuturile fermentate din făină, prăjituri, orez, drojdie și fructe (ex. struguri); alcooluri obținute din flori, fructe, miere, zahăr și alte ingrediente amestecate; droguri ca opiu, marihuana, heroină, LSD etc.

Acest precept este încălcat atunci când următoarele patru condiții sunt prezente:

1. Dacă există o băutură alcoolică, spirtoasă sau un drog;

2. Dorința de a consuma;

3. Actul consumării;

4. A fi intoxicat.

Încălcarea acestui precept, dacă este gravă și făcută frecvent, duce la renașterea într-un plan al Suferinței; dacă este mai ușoară, poate duce la nebunie.

a) Băutorul social

Dacă privim cu atenție condițiile care duc la încălcarea preceptului, vom observa că a patra condiție, aceea de a fi intoxicat sau beat trebuie să fie prezentă. Acest lucru arată în mod clar că preceptul nu este atât de rigid precum pare.

Cursuri Buddhism

88

Numai noi înșine putem să ne cunoaștem cu adevărat limitele atunci când bem. Este în întregime răspunderea noastră de a decide când este de ajuns, nimeni altcineva nu ne poate forța să ne împingem limita până la limita altcuiva. Astfel, băutorul social, cel care bea numai cu anumite ocazii și care nu este dependent nici atras în mod special de băuturi, nu încalcă preceptul atât timp cât nu devine amețit sau intoxicat. În orice caz, este totdeauna mai înțelept să ne menținem departe de aceste băuturi cât de mult putem, pentru că cine știe dacă nu vom deveni dependenți sau nu ne vom dezvolta o anumită atracție pentru ele?

Trebuie în mod special să avem grijă de compania în care ne aflăm în astfel de reuniuni sociale, pentru că deseori compania exercită o puternică influență asupra atitudinii față de băutură. O persoană lipsită de o voință puternică este probabil să cedeze provocărilor, tachinărilor și glumelor care urmează refuzului de a bea.

b) Bețivul

De fiecare dată când bețivul merge la băut și se amețește sau se îmbată, încalcă preceptul. Dacă el este numai ușor amețit, încălcarea preceptului nu este foarte gravă; dacă este foarte beat, sau intoxicat așa încât abuzează verbal sau cauzează necazuri celor din jur, preceptul este încălcat în mod grav. Dacă bețivul dependent nu pune capăt poftelor de alcool, atunci cu siguranță el este legat de planurile suferinței chiar în această viață, fără a mai vorbi de următoarea.

c) Bolnavul

Câteodată alcoolul și băuturile spirtoase trebuie folosite în amestecuri, ca medicament pentru diferite tipuri de boli. În astfel de cazuri, chiar dacă persoana devine intoxicată prin luarea medicamentului, nu se poate face altfel, dacă medicamentul ajută într-adevăr la vindecarea bolii. Dar, în sens strict, dacă persoana bolnavă dorește să îl bea sau să îl consume, și devine intoxicată ca urmare a consumului, atunci ea încalcă preceptul. Aici, întrucât consumul apare mai curând din necesitate decât din pofte, încălcarea preceptului nu este foarte gravă și persoana nu va fi legată de un plan al Suferinței din această cauză.

Același principiu se aplică și la folosirea drogurilor ca medicament pentru vindecarea sau pentru ușurarea suferințelor bolnavului.


89

d) Consumatorul de droguri

Toate tipurile de droguri, stimulante, antidepresive și sedative nu ar trebuie folosite în mod greșit, adică să fie luate nu din necesitate, ci doar pentru distracție. Pe cât posibil, chiar dacă ne confruntăm cu probleme ca insomnia, depresia sau alte probleme emoționale sau psihologice, ar trebui să facem totul să ne abținem de la utilizarea acestor droguri. Dacă suntem suficient de puternici, putem îndura. Să le acceptăm drept ceea ce sunt ele: stări temporare ale minții, care au apărut și care, în cele din urmă, trebuie să dispară. De multe ori un ascultător poate fi de mare ajutor - deci căutați un prieten bun, care este de asemenea și un bun ascultător, și împărtășiți-i povara de pe umerii voștri.

O importanță specială a celui de-al Cincilea Precept

De obicei, când acest precept este încălcat, este probabil că vor fi încălcate toate celelalte precepte. Aceasta se întâmplă din cauză că o persoană care încalcă acest precept și devine intoxicată, nu se poate ști ce va face în continuare. Toate inhibițiile au fost înlăturate, nu mai este sub controlul simțurilor și nu mai este capabilă să discearnă între ceea ce este benefic și ceea ce este rău; este capabilă să dea frâu liber violenței, poate chiar ucide; poate fura, distruge proprietatea altora; poate deveni agresiv sexual și periculos; poate minți, calomnia și poate avea un comportament abuziv - astfel crescând foarte mult posibilitatea încălcării celorlalte patru precepte.

Este deci foarte important de apreciat semnificația specială a acestui precept, care a fost formulat foarte bine astfel: „A te abține de la intoxicanți distilați și fermentați care sunt ocazii pentru delăsare”.

Întrebări

1. Sunt zvonurile, poveștile, exagerările mai mult decât se crede, astfel încât să fie clasificate drept minciuni? De ce?

2. Ce înțelegeți din cuvintele următoare: „Un om ia o băutură; o băutură ia o băutură; o băutură ia un om.”

Cursuri Buddhism

90


1. Care este scopul abținerii de la a lua viața?

Cineva respectă libertatea de a trăi a unei ființe și îi permite să facă fapte bune, morale astfel încât să se poate ridica către o stare a vieții mai bună.

Care este calitatea care este cultivată și care este rădăcina rea care este suprimată?

Persoana cultivă toleranța, blândețea-iubitoare și compasiunea, în timp ce ura, reavoința și cruzimea sunt suprimate.

2. Sunt promovate următoarele calități: încrederea, respectul și pacea în mintea oamenilor cu care trăiești.

3. Da, din cauză că îndeplinesc toate cele 4 criterii pentru al Treilea Precept.


91

Modulul 4

CELE PATRU ADEVĂRURI NOBILE

Dhamma Cakka Pavattana Sutta

(Discursul care pune în mișcare Roata Legii)

Budhismul este un sistem filozofic care conține un cod al Moralității, fizice și mentale. Scopul este „Încetarea suferinței și a morții”

Cele Patru Adevăruri Nobile pe care Buddha le-a arătat în prima lui predică, ținută celor cinci discipoli, formează baza pe care este clădit acest sistem filozofic. Primele trei Adevăruri expun filozofia lui Buddha, în timp ce al patrulea, Nobila Cale Octuplă, este un cod care arată cum această filozofie, moralitate, servește ca mijloc pentru atingerea scopului.

Cele Patru Adevăruri Nobile sunt:

• Dukkha Sacca - Nobilul Adevăr al Suferinței;

• Samudaya Sacca - Nobilul Adevăr al Originii Suferinței;

• Nirodha Sacca - Nobilul Adevăr al Încetării Suferinței;

• Magga Sacca - Nobilul Adevăr al Căii care duce la Încetarea Suferinței.

Pentru a dobândi o înțelegere completă a conceptelor fundamentale ale filozofiei lui Buddha, accentul este pus pe nevoiea de a realiza Adevărul Suferinței. Adevărul este un fapt care nu poate fi contestat. Conform Buddhismului, există patru astfel de adevăruri – toate asociate omului.

„Chiar în acest corp de-un stânjen, cu percepțiile și gândurile lui, eu proclam lumea, originea lumii, încetarea lumii și Calea care duce la încetarea lumii”

~ Rohitassa Sutta ~

Cursuri Buddhism

92

Acest pasaj interesant se referă la cele Patru Adevăruri Nobile, pe care Buddha însuși le-a descoperit. Chiar dacă un Buddha apare sau nu în lume, ele există, iar Buddha este acela care le dezvăluie lumii ignorante.

În Pali, aceste adevăruri sunt denumite Ariya Saccani, din cauză că ele au fost descoperite de către cel mai măreț Ariya, adică o persoană care s-a eliberat de pasiuni, sau din cauză că ele conduc la starea ariyană de eliberare de pasiune.

Primul Adevăr vorbește despre Dukkha, care, din lipsa unui echivalent mai bun, este tradus drept „suferință”. Ca sentiment, dukkha înseamna ceea ce este dificil de suportat (du = dificil; kha = a îndura, a suporta). Aici dukkha este folosită în sensul de vid, goliciune (kha) demnă de dispreț (du). Lumea este clădită pe suferință (Dukkhe loko palitthito) – deci este de disprețuit. Ea este lipsită de orice realitate – deci este goală, vidă.

Oamenii obișnuiți văd lumea doar la suprafață. Un ariyan vede lucrurile așa cum sunt ele. Pentru cineva care vede, nu există fericire în această lume nenorocită, care doar înșeală omenirea cu plăceri iluzorii. Ceea ce numim fericire este pura satisfacere a unei dorințe. „Imediat cum obiectul dorinței este dobândit, începem să ne săturăm de el” Toate dorințele sunt de nepotolit. Toate constituie subiectul unei apariții, a unei nașteri – jati, și deci sunt supuse decăderii – jara, bolii – vyadhi și morții – marana. Nimeni nu este scutit de aceste cauza ale suferinței.

Vrerile noastre sunt de asemenea suferință. Nu vrem să venim în contact cu persoane sau lucruri care nu ne plac, nici nu vrem să fim separați de persoanele și lucrurile pe care le iubim. Dar aceste dorințe nu sunt totdeauna satisfăcute. Acel lucru la care ne așteptăm mai puțin, sau ceea ce ne dorim cel mai puțin, este ceea ce ni se întâmplă deseori. Uneori asemenea circumstanțe neplăcute devin atât de intolerabile și cauzatoare de suferință, încât unii oameni mai slabi se văd obligați să-și pună capăt zilelor.

Pe scurt, chiar acest corp este o cauză a suferinței. Buddhismul se bazează pe acest pivot al suferinței. Dar acest lucru nu înseamnă că Buddhismul este pesimism. Nu este nici pesimism total, nici optimism total; el ne învață un adevăr care se află între aceste extreme. În timp ce scoate în evidență adevărul suferinței, Buddha ne sugerează un mijloc pentru a ne elibera de această suferință și pentru a dobândi cea mai înaltă Fericire.


93

Primul Adevăr Nobil trebuie să fie înțeles.

Al doilea Adevăr Nobil spune: Cauza suferinței o reprezintă poftele, dorințele.

În Dhammapada găsim următoarele versuri:

„Din dorință răsare mâhnirea,din dorință răsare teama;Pentru acela care este pe deplin eliberat de pofte,nu există mâhnire, nici teamă.

Odată ce sămânța dorinței este semănată, ea crește și devine lăcomie și se multiplică în agățarea sau setea de putere sau de câștiguri materiale. Astfel omul devine sclavul acestor pofte și este în mod automat condus într-o muncă extenuantă a minții și a corpului pentru a ține pasul cu ele, până când vine sfârșitul.

Rezultatul final este în mod sigur acumulare de forțe mentale rele, generate de către propriile acțiuni, cuvinte și gânduri, care sunt motivate de Lobha (dorința) și Dosa (mânia), care există în mod inerent în interiorul persoanei.

Năzuința neîncetată pentru plăceri și senzații, pentru obținerea satisfacerii, este aceea care provoacă și mai multă dorință. Atașamentul de aceste obiecte ale simțurilor și neștiința sau ignoranța (avijja) că ele sunt impermanente (anicca), ignoranță care se manifestă sub forma poftelor, a lăcomiei, constituie cauza dukkha.

Suferința există atâta vreme cât există poftă sau atașament – Tanha. Exista trei feluri de dorințe. Prima formă, cea mai grosieră, este simplul atașament față de toate plăcerile simțurilor – Kamatanha. A doua este atașamentul față de plăcerile legate de imaginea Eternului – Bhavatanha, iar a treia este cea în legătură cu imaginea Nihilismului – Vibhavatanha.

Aceste dorințe, mai grosiere sau mai subtile, sunt acelea care ne conduc la repetatele nașteri în Samsara și care ne fac să ne agățăm de toate formele de viață.

Cursuri Buddhism

94

Această poftă este o forță atât de puternică încât trebuie adunate opt forțe la fel de puternice (Calea Octuplă) pentru a o putea înfrânge. Formele grosiere de dorință sunt mai întâi slăbite la atingerea Sakadagami (al doilea stadiu al sfințeniei) și sunt complet eradicate la atingerea Anagami (al treilea stadiu al sfințeniei). Formele subtile ale dorinței sunt eradicate numai după atingerea stării de Arhat (al patrulea sau stadiul final al sfințeniei – Iluminarea).

La baza celui de-al doilea Adevăr Nobil se află unul din principiile cardinale ale învățăturii lui Buddha, și anume că totul reprezintă rezultatul unei cauze; fiecare cauză are un efect. Există multe cauze; ignoranța și dorința sunt doar două legături în lanțul cauzelor care au ca rezultat nașterea, decăderea și moartea. Acest lucru este cunoscut ca Legea Kammei și a Renașterii.

Al doilea Adevăr Nobil trebuie să fie eradicat.

Al treilea Adevăr Nobil este completa încetare a suferinței, care este Nibbana, Extazul Suprem. El este atins prin eradicarea tuturor formelor de dorință.

Al treilea Adevăr Nobil trebuie să fie realizat.

Al patrulea Adevăr Nobil este Calea care duce la încetarea suferinței, care este Nobila Cale Octuplă, media de aur a lui Buddha.

Cunoscută și sub numele de Calea de Mijloc, metoda constă în evitarea celor două extreme:

• auto-asceza, auto-mortificarea – care slăbește intelectul;

• auto-îngăduința, delăsarea – care întârzie progresul moral.


95

Înțelepciunea(panna)

Moralitatea(sila)

Concentrarea(samadhi)

- Înțelegerea corectă - Acțiunea corectă - Efortul corect

- Gândirea corectă - Vorbirea corectă - Atenție corectă

- Existența corectă - Concentrarea corectă

Vor fi discutate în detaliu în modulul următor.

Al patrulea Adevăr Nobil trebuie să fie dezvoltat.

Astfel, buddhismul nu este nici o filozofie obișnuită, nici un sistem etic obișnuit. Este o învățătură morală și filozofică, având la temelie fapte care pot fi testate și verificate prin experiența personală.

Vorbind în sens strict, buddhismul nu poate fi desemnat drept o religie, din cauză că nu este un sistem bazat pe credință și venerare, care scoate în evidență existența unui Zeu supranatural. Dar dacă prin religie se înțelege o învățătură (Agama) care face distincția între bine și rău și care oferă oamenilor un ghid pentru o conduită corectă, atunci buddhismul este o religie a religiilor.

Întrebări

1. Ce ați învățat din Rohitassa Sutta? Ce reprezintă „acest corp de-un stânjen”?

2. Dacă o cauză a suferinței este dorința, pofta (tanha), atunci care este cauza pentru tanha?

Cursuri Buddhism

96


1. Dacă cineva exagerează un fapt, atunci acea persoană se găsește sub criteriul vorbirii false. Dar dacă persoana doar povestește în detaliu, fără intenția de a înșela, atunci acest lucru nu este considerat o minciună.

2. Când un om începe să bea alcool, pahar după pahar, obiceiul prost îl face să golească mai apoi sticlă după sticlă, și în final băutura îi ia viața acelui om.


97

Modulul 5

NOBILA CALE OCTUPLĂ

Nobila Cale Octuplă (Ariya Atthangika Magga), descoperită de Buddha însuși, este singura cale către Nibbana. Ea evită extremele auto-ascezei, care slăbește intelectul și auto-indulgenței, care întârzie progresul spiritual.

Ea constă în următorii opt factori:

1. Înțelegerea Corectă – Samma Ditthi;

2. Gândirea Corectă – Samma Sankappa;

3. Vorbirea Corectă – Samma Vaca;

4. Acțiunea Corectă – Samma Kammanta;

5. Existența Corectă – Samma Ajiva;

6. Efortul Corect – Samma Vayama;

7. Atenția Corectă – Samma Sati;

8. Concentrarea Corectă – Samma Samadhi.

1. Înțelegerea Corectă reprezintă cunoașterea celor Patru Adevăruri Nobile. Cunoașterea în ceea ce privește insatisfacția, cunoașterea în ceea ce privește originea insatisfacției, cunoașterea în ceea ce privește încetarea insatisfacției, cunoașterea în ceea ce privește practica care duce la încetarea insatisfacției. Cu alte cuvinte, este înțelegerea sinelui așa cum este el. Ideea fundamentală a Buddhismului este Înțelegerea Corectă. Astfel Buddhismul se bazează pe cunoaștere și nu pe credința nerațională.

2. Gândirea corectă are trei aspecte. Sunt Gânduri de Renunțare (Nekkhamma Sankappa), care sunt opuse dorințelor neînfrânate; Gânduri Binevoitoare (Avyapada Sankappa), care sunt opuse rea-voinței, și Gânduri Inofensive (Avihimsa Sankappa), care sunt opuse cruzimii. Aceste gânduri au tendința de a purifica mintea.

Cursuri Buddhism

98

3. Vorbirea Corectă ține de abținerea de la neadevăruri, de la bârfe, vorbe aspre, discuții frivole. Vorbirea Corectă este plină de elemente ale Adevărului, Benefice, Plăcute, spuse la timp, venite din inimă.

4. Acțiunea Corectă înseamnă abținerea de la a lua viața, abținerea de la a fura, de la acte sexuale imorale, de la a consuma intoxicanți care cauzează lipsa vigilenței. Cultivarea Blândeții Iubitoare, a Compasiunii și Generozității, a restrângerii simțurilor, sunt în concordanță cu Acțiunea Corectă.

5. Existența Corectă reprezintă modul în care o persoană își duce traiul în mod corect, abandonând o existență necinstită. Există cinci tipuri de afaceri care ar trebui abandonate de un discipol laic. Acestea sunt: afacerile cu arme, comerțul cu ființe vii (oameni sau animale), afacerile cu animale (inclusiv înmulțirea animalelor pentru hrană), comerțul cu substanțe intoxicante (droguri sau băuturi) și comerțul cu otrăvuri. O conduită ipocrită reprezintă o existență greșită pentru călugări.De asemenea, pentru călugări, o existență greșită include și citirea semnelor de palme, diverse vrăji, recitarea farmecelor pentru protecția caselor, ghicirea viitorului bazată pe viziuni și dăruirea de amulete pentru protecție.

6. Efortul Corect cuprinde patru părți: străduința de a renunța la calitățile rele sau inabile care deja au apărut; străduința de a preveni apariția acestor calități, străduința de a dezvolta noi calități bune și străduința de a promova calitățile bune care sunt deja apărute.

7. Atenția Corectă cuprinde de asemenea patru părți. Ea reprezintă atenția sau vigilența în ceea ce privește corpul, sentimentele / senzațiile, mintea și calitățile mentale. Vigilent și plin de atenție, omul lasă deoparte lăcomia și suferința în legătură cu lucrurile lumești. Cele patru părți de mai sus mai sunt numite și „cele patru mari cadre de referință” - atunci când sunt dezvoltate și urmate, aduc cei șapte factori ai deșteptării la forma lor maximă. Cei șapte factori ai deșteptării, atunci când sunt dezvoltați și urmați, aduc cunoașterea clară și renunțarea, la forma lor maximă.

8. Concentrarea Corectă reprezintă claritatea și ascuțimea minții

Atunci când cineva se retrage din senzualitate, din calitățile mentale care nu sunt bune, care intră și rămâne în jhana (o stare meditativă de adâncă


99

senzitivitate și imobilitate a minții - „absorbție”), atunci acea persoană experimentează încântarea și plăcerea (prima jhana), încântarea și plăcerea născute din liniștea sufletească (a doua jhana), pașnic, atent și pe deplin alert, senzitiv în mod fizic la plăcere (a treia jhana) și pura pace sufletească și atenție (a patra jhana).

Există patru dezvoltări ale concentrării.

Există o dezvoltare a concentrării care, atunci când este practicată și urmată,

• conduce la un trai plăcut, chiar aici și acum;

• conduce la atingerea cunoașterii și a înțelepciunii;

• conduce la atenție și la vigilență;

• conduce la sfârșitul tuturor contaminărilor.

Primii doi factori sunt grupați în Înțelepciune – Panna, următorii trei în Moralitate – Sila, iar ultimii trei în Concentrare – Samadhi.

Aceste Căi Corecte individuale sunt menite a fi parcurse împreună, în același timp, după cum este și numele lor: Nobila Cale Octuplă. La nivelul de dezvoltare inițial, se urmează ordinea Sila, Samadhi și Panna, cele trei stadii ale Căii. Toate aceste stadii sunt întrupate în următorul vers:

Sabba Papassa Akaranam, Kusalassa UpasampadaSacitta Pariyodapanam, Etam Buddhana Sasanam

A înceta tot răul, a face ceea ce este bun,A-ți curăța mintea, acesta este sfatul tuturor Buddha.

Sila, sau Moralitatea, reprezintă primul stadiu.

Fără a ucide sau a răni vreo ființă vie, aspirantul trebuie să fie blând și plin de compasiune față de toți. Abținându-se de la a fura, el trebuie să fie corect și cinstit în toate chestiunile. Abținându-se de la un comportament sexual imoral, el trebuie să fie pur și cast. Evitând vorbirea falsă, el trebuie să

Cursuri Buddhism

100

rostească numai adevărul. Evitând băuturile dăunătoare care provoacă lipsa vigilenței, el trebuie să fie cumpătat și sârguincios.

Orice adept al lui Buddha trebuie să urmeze zilnic aceste cinci precepte. După cum circumstanțele permit, el poate avansa încă un pas și să respecte cele opt sau chiar cele zece precepte.

Fiind adânc înrădăcinat în teritoriul Sila, el pornește pe calea practicii mai înalte a Samadhi, controlul și cultivarea minții, al doilea stadiu al Căii. Samadhi reprezintă ascuțimea minții, concentrarea ei într-un punct.

Deși cu mintea purificată, încă mai pot exista tendințe de a da frâu liber pasiunilor, întrucât prin concentrare pasiunile sunt doar adormite. Ele se pot ridica la suprafață în cele mai neașteptate momente.

și Disciplina și Concentrarea sunt esențiale, dar Pătrunderea, Înțelegerea – Vipassana Panna este aceea care permite ca lucrurile să fie văzute așa cum sunt ele. Acesta este stadiul final al drumului către Nibanna.

Cu mintea concentrată el privește lumea pentru a obține o viziune corectă asupra vieții. El meditează acum la cele Trei Caracteristici (Tilakhana): Caracterul trecător (Anicca), Suferința (Dukkha) și inexistența unui suflet permanent (Anatta). El înțelege că toate lucrurile condiționate, interdependente sunt trecătoare (Sabbe Sankhara Anicca), toate lucrurile condiționate sunt aducătoare de suferință (Sabbe Sankhara Dukkha) și că toate lucrurile condiționate și necondiționate sunt lipsite de suflet (Sabbe Dhamma Anatta). Din aceste trei caracteristici, el ia una care îl atrage mai mult și își dezvoltă pătrunderea și înțelegerea în acea direcție particulară, până când va ajunge la acea zi glorioasă în care va realiza Nibbana pentru prima oară în viață, după ce a distrus primele trei opreliști (Samyojana) – Auto-înșelarea (Sakkaya Ditthi), Îndoiala (Vicikiccha) și Slăbiciunea față de ritualuri și ceremonii greșite (Silabbata-paramasa).

În acest stadiu el este numit Sotopanna – unul care a intrat în Curentul care duce la Nibbana. Din cauză că nu a înlăturat toate Piedicile, el va mai renaște de cel mult șapte ori.

Întărindu-se cu un curaj proaspăt rezultat din scurta licărire a Nibbanei pe care a întrezărit-o, el cultivă o Pătrundere și mai adâncă și astfel devine un Sakadagami – unul care se mai întoarce doar o singură dată – prin slăbirea a încă două Piedici, și anume dorințele simțurilor (Kamaraga) și reavoința


101

(Patigha). El este numit Sakadagami din cauză că va mai renaște doar o singură dată, în caz că nu atinge starea de Arahant.

În cel de-al treilea stadiu al Sfințeniei – Anagami – Cel care nu se mai întoarce niciodată – el înlătură complet cele două Piedici arătate mai sus. După aceasta, el nu se mai întoarce în această lume, nici nu caută renașterea într-un ținut celest, întrucât nu mai are dorințe pentru plăcerile simțurilor. După moarte el renaște în „Sălașurile Pure” (Suddhavasa), un loc destinat exclusiv pentru Anagami și Arhați.

Acum călătorul zelos, încurajat de succesul fără precedent al strădaniilor sale, face pasul final prin distrugerea ultimelor cinci Piedici: atașamentul față de ținutul Formelor (Ruparaga), atașamentul față de ținutul fără Forme (Aruparaga), trufia (Mana), neliniștea (Uddhacca) și Ignoranța (Avijja) – și devine un Sfânt Perfect prin atingerea stării de Arhat.

După această realizare, el mai trăiește atât cât mai dăinuie forțele Kammice Reproductive ale sale. La dezintegrarea corpului, el atinge Pari Nibbana.

Întrebări

1. De ce Înțelegerea Corectă este plasată prima printre celelalte atunci când Sila este aleasă pentru începerea dezvoltării?

2. Un punct important în comparația cu învățăturile celorlalte religii este acela că Buddha a recomandat, pe lângă evitarea răului și facerea de bine, purificarea minții. De ce?


1. Răspunsul la chestiunea insatisfacției în viață poate fi descoperit numai în interiorul minții și al corpului unei persoane. Deci omul trebuie să privească mai mult în interior pentru a realiza Adevărul și nu numai să caute în exterior.

2. Necunoașterea (Ignoranța) faptului că lucrurile sunt impermanente și agățarea de ele.

Cursuri Buddhism

102

Modulul 6

LEGEA KAMMA (1)

Ce este Kamma

Kamma este un cuvânt în limba Pali, care înseamnă acțiune. În sanscrită este Karma. Într-un sens general, Kamma înseamnă toate acțiunile, bune și rele. Termenul acoperă toate formele de acțiune intențională, fie mentale, verbale sau fizice - gânduri, cuvinte și fapte. În sensul ultim, Kamma însumează toate actele volitive, morale și imorale. Buddha spune:

„Volițiunea mentală (intenția), O Bhikkhuși, este ceea ce eu numesc acțiune (Kamma). Având voința, persoana acționează prin intermediul corpului, al vorbirii sau al gândirii.”

Kamma nu este nici fatalism, nici o doctrină a predestinării. Trecutul influențează prezentul, dar nu-l domină, întrucât Kamma înseamnă trecut, dar și prezent. Trecutul și prezentul influențează viitorul. Trecutul este ca un fundal pe care viața merge înainte, moment de moment. Viitorul încă nu a venit. Numai momentul prezent există și folosirea acestui moment pentru bine sau pentru rău depinde de fiecare individ în parte.

Fiecare acțiune produce un efect; există mai întâi o cauză, după care urmează efectul. Deci vorbim de Kamma ca fiind legea cauzei și a efectului. De exemplu, aruncarea unei pietre este o acțiune. Piatra atinge un geam și îl sparge. Spargerea este efectul acțiunii de aruncare a pietrei, dar acesta nu este sfârșitul. Geamul spart este acum cauza unor necazuri viitoare. Banii cuiva vor fi cheltuiți pentru înlocuirea geamului, persoana văzându-se astfel în situația de a nu mai putea economisi acești bani sau de a-și cumpăra ceva pentru un alt scop; efectul asupra persoanei în cauză fiind un sentiment de dezamăgire.

Acest lucru poate face pe cineva nervos, și dacă nu are grijă, această nervozitate poate fi cauza pentru un alt lucru greșit și așa mai departe. Nu există un sfârșit pentru rezultatele unei acțiuni, pentru Kamma, deci trebuie să avem mare grijă față de acțiunile noastre, astfel ca efectul lor să


103

fie unul bun. Deci, este necesar pentru noi să facem o acțiune bună, care să fie de ajutor, care se va întoarce la noi ca o Kamma bună și ne va face suficient de puternici pentru a porni o Kamma și mai bună.

Aruncați o piatră într-un bazin și observați efectul. Are loc o stropire, iar apoi un număr de inele apare acolo unde piatra a lovit. Priviți cum cercurile devin tot mai mari până când sunt prea mari și prea fine pentru a le mai putea observa. Piatra a deranjat apa din bazin, dar treaba ei nu s-a terminat încă. Când undele ating marginea bazinului, ele se reflectă și se întorc înapoi către piatra care le-a provocat.

Efectul acțiunilor noastre se întoarce către noi tot așa cum undele se întorc către piatră, și atât timp cât întreprindem acțiuni cu intenții rele, noi unde ale efectului se vor revărsa asupra noastră și ne vor deranja. Dacă suntem buni, îngăduitori și ne menținem o stare de liniște, undele reflectate ale neplăcerii vor slăbi tot mai mult până vor pieri complet, și Kamma noastră bună se va întoarce la noi ca o binecuvântare. Dacă, de exemplu, vom planta o sămânță de mango, va răsări un arbore mango, care ne va oferi fructe de mango și nu altceva. Buddha spune:

Cum este sămânța pe care ai plantat-o,Tot așa este și fructul pe care îl culegi,Cel care face bine, culege bine,Iar cel care face rău, se alege cu rău.Sămânța este sădita, iar tu vei gusta fructul ei.

~ Samyutta Nikaya ~

Tot ceea ce ni se întâmplă este corect. Atunci când apare ceva plăcut și ne face fericiți, putem fi siguri că Kamma noastră ne arată că ceea ce am făcut este corect. Când apare ceva neplăcut, care ne rănește sau ne face nefericiți, Kamma ne arată greșelile. Nu trebuie să uităm niciodată că Kamma este corectă. Nici nu iubește, nici nu urăște; nici nu recompensează, nici nu pedepsește. Nu este niciodată furioasă, nici încântată. Este pur și simplu legea cauzei și a efectului.

Kamma nu știe nimic despre noi. Ne cunoaște focul atunci când ne arde? Nu, este în natura focului să ardă, să ne dea căldură. Dacă îl folosim în mod corect, el ne dă lumină, ne pregătește hrana sau arde lucrurile de care dorim să scăpăm, dar, dacă îl folosim în mod greșit ne poate arde toate proprietățile și pe noi înșine. Treaba lui este să ardă, iar treaba noastră este

Cursuri Buddhism

104

să îl folosim într-un mod corect. Ne purtăm prostește dacă devenim furioși și îl blamăm atunci când ne arde datorită greșelilor noastre.

Există inegalități și multe destine pentru oameni. De exemplu, unul este inferior, altul este superior. Unul moare în copilărie, iar altul la 80 sau la 100 de ani. Unul este bolnav și infirm, altul este puternic și sănătos. Unul crește în lux, iar altul în mizerie. Unul se naște milionar, altul sărac. Unul este geniu, altul este idiot.

Care este cauza acestor inegalități care există în lume? Buddhiștii nu pot crede că această variație este rezultatul șansei oarbe. știința însăși este împotriva teoriei norocului. În lumea științei totul funcționează în acord cu teoria cauzei și a efectului. De asemenea, Buddhiștii nu pot crede că aceste inegalități se datorează unui Zeu-Creator.

Una din cele trei viziuni divergente care prevalau în timpul lui Buddha era:

„Oricare din sentimentele de fericire, suferință sau neutre pe care o persoană le experimentează, toate sunt datorate creației unei Zeități Supreme”

~ Anguttara Nikaya, I, p. 158 ~

Comentând despre această viziune fatalistă, Buddha spune:

„Astfel, datorându-se creației unei Zeități Supreme, oamenii vor deveni ucigași, hoți, impuri, mincinoși, calomniatori, grosolani, palavragii, zgârciți, răi și cu vederi greșite. Deci, pentru acei care se bazează pe creația unui Zeu ca fiind rațiunea esențială, nu există nici dorința, nici necesitatea de a face un anumit lucru sau de a se abține de la un anumit lucru.”

Referindu-se la asceții dezbrăcați care practicau auto-mortificarea, Buddha spunea:

„Dacă, o Bhikkhuși, ființele simt suferința sau bucuria ca rezultat al creației unui Zeu, atunci în mod sigur acești asceți goi au fost creați de un Zeu hain, întrucât ei experimentează acum o foarte grea suferință.”

~ Devadaha Sutta, 101; Majjhima Nikaya, II, p. 222 ~

Conform Buddhismului, inegalitățile care există în lume se datorează, într-o oarecare măsură, eredității și mediului, iar într-o mai mare măsură unei cauze sau cauzelor (Kamma) nu numai din prezent, ci și din trecutul mai


105

apropiat sau mai îndepărtat. Omul însuși este responsabil pentru fericirea sau pentru suferința lui proprie. El își crează propriul său paradis sau infern. El este stăpânul propriului destin, copil al trecutului său și părinte al viitorului său.

Întrebări

1. În legea Kamma, binele zămislește bine, răul provoacă rău. Atunci bine plus rău ce efect vor produce?

2. Care sunt asemănările și diferențele majore dintre Legea Kamma și teoria Zeului Creator?


1. În dezvoltarea Sila, Înțelegerea Corectă este esențială pentru a ști ceea ce este și ceea ce nu este moral. Fără Înțelegerea Corectă a ceea ce este virtuos, o persoană ar putea avea dificultăți în a face diferența. Dar oricare ar fi secvențele, nu există nimic superior întrucât toate cele opt Căi sunt grupate într-o singură Cale, numită Nobila Cale Octuplă.

2. A evita răul nu înseamnă în mod necesar a face bine. Nici a face bine nu înseamnă în mod necesar a nu face rău. Aceste învățături unice ale lui Buddha ar fi incomplete fără includerea purificării minții întrucât în discernerea întreprinderii faptelor morale, persoana trebuie să aibă Înțelegerea Corectă și o imagine clară a ceea ce face. Astfel, realizarea adevăratului înțeles poate fi dobândită.

Cursuri Buddhism

106

Modulul 7

LEGEA KAMMA (2)

Legile Ordinii Cosmice

Deși Buddhismul ne spune că Legea Kamma este cauza principală a inegalităților existente în lume, totuși el nu ne învață despre fatalism sau despre doctrina predestinării, pentru că nu consideră că totul se datorează acțiunilor trecute. Legea cauzei și a efectului (Kamma) este doar una din cele 24 de cauze descrise în filozofia Buddhistă, sau unul din cele cinci ordine (Niyama), care sunt legi intrinseci care operează în întreg universul. Ele sunt:

1. Utu Niyama, ordinul fizic, anorganic, de exemplu fenomenele sezoniere, ca vântul și ploile. Ordinea neschimbată a anotimpurilor, schimbările și evenimentele caracteristice fiecărui anotimp, cauzele vânturilor și ploilor, natura căldurii etc., toate aparțin acestui grup.

2. Bija Niyama, ordinul germenilor și a semințelor (ordinul fizic, organic); de exemplu orezul, obținut din sămânța de orez, gustul dulce al trestiei de zahăr sau al mierii, caracteristicile distincte ale anumitor fructe etc. Teoriile științifice ale celulelor și genelor, și asemănările fizice ale gemenilor pot fi incluse în acest ordin.

3. Kamma Niyama, ordinul acțiunilor și al rezultatelor, de exemplu acțiunile bune și rele produc, respectiv, rezultate bune și rele. La fel de sigur ca apa care-și găsește propriul său drum, tot așa Kamma, când i se oferă oportunitatea, produce un rezultat inevitabil, nu ca o recompensă sau ca o pedeapsă, ci ca un efect inerent. Această secvență a faptei și a efectului este la fel de naturală și necesară ca și drumul lunii și al stelelor.

4. Dhamma Niyama, ordinul standardelor, al legilor, de exemplu fenomenele naturale care au loc la apariția unui Bodhisatta în ultima lui naștere. Gravitația și alte legi ale naturii similare, rațiunea de a fi bun și așa mai departe, pot fi incluse în acest ordin.


107

5. Citta Niyama, ordinul minții sau al legilor psihice, de exemplu procesele conștiinței, apariția și distrugerea conștiinței, constituenții conștiinței, puterea minții, telepatia, retro-cunoașterea, premonițiile, clarviziunea, citirea gândurilor, toate fenomenele psihice care sunt inexplicabile pentru știința modernă sunt incluse aici.

Aceste cinci ordine cuprind tot ceea ce există în lume și fiecare fenomen mental sau fizic poate fi explicat prin intermediul lor. Ele fiind legi intrinseci, existând prin ele însele, nu necesită existența cuiva care să le dea, și Legea Kamma este doar una dintre ele.

Clasificarea Kamma

Kamma este de patru feluri, în funcție de timpul în care apar rezultatele.

1. Kamma care se desăvârșește în aceeași viață;

2. Kamma care apare în viața următoare;

3. Kamma Care apare în nașteri succesive;

Aceste trei tipuri de Kamma sunt destinate a produce rezultate, așa cum o sămânță este destinată a răsări. Dar ca o sămânță să poată răsări, mai sunt necesare unele condiții suplimentare, cum ar fi solul, ploaia etc. Tot așa, pentru a produce un efect, Kamma mai are nevoie de unele condiții suplimentare, ca circumstanțele, mediul înconjurător etc.

4. Uneori se întâmplă ca în lipsa acestor cauze suplimentare, Kamma să nu producă nici un rezultat. Astfel de Kamma este denumită Ahosi-Kamma, sau „Kamma inefectivă”

Kamma se mai poate clasifica după funcția ei particulară:

1. Kamma regenerativă (Janaka Kamma), care condiționează nașterea viitoare;

2. Kamma de sprijin (Upatthambhaka Kamma) care sprijină sau menține rezultatul unei Kamma deja existente;

Cursuri Buddhism

108

3. Kamma reactivă (Upapilaka Kamma) care suprimă sau modifică rezultatul Kammei regenerative.

4. Kamma distructivă (Upaghataka Kamma) care distruge forța Kammei existente și o înlocuiește cu propriile ei rezultate.

Mai există o clasificare în funcție de prioritatea rezultatelor:

1. Kamma „grea” (Garuka Kamma) – care produce rezultate chiar în această viață sau în următoarea. Pe partea morală a acestei Kamma, stările mentale înalt rafinate, numite Jhana sau Absorbții, sunt „grele”, deoarece ele produc rezultate mai rapid decât stările mentale nerafinate. De cealaltă parte, cele cinci feluri de crime serioase sunt „grele”. Aceste crime sunt: matricidul, patricidul, uciderea unui Arhat, rănirea unui Buddha și crearea unei schisme în Sangha.

2. Kamma de la apropierea morții (Asanna Kamma) este acțiunea pe care persoana o face chiar în momentul dinaintea morții, fie fizică sau mentală. Acțiunea mentală poate fi amintirea faptelor bune sau rele anterioare, sau a avea gânduri bune sau rele. Această Kamma este cea care, dacă nu există Kamma „grea”, va determina condițiile nașterii următoare.

3. Kamma obișnuită (Acinna Kamma) reprezintă acțiunile pe care cineva le face în mod constant. Această Kamma, în absența Kammei de la apropierea morții, produce și determină naștere viitoare.

4. Kamma reținută, este ultima în ordinea priorității rezultatelor. Aceasta este Kamma „necheltuită” a unei ființe anume și ea condiționează nașterea următoare, dacă nu există Kamma obișnuită care să opereze.

O altă clasificare a Kamma este după locul în care se produc rezultatele, și anume:

1. Kamma imorală, care își are efectul în planul nefericirii. Această Kamma își are rădăcinile în lăcomie (Lobha), mânie (Dosa) și


109

înșelare, iluzie (Moha). Există zece acțiuni (Kamma) imorale: uciderea, furtul, necinstea (acestea trei sunt cauzate prin fapte); minciuna, calomnia, vorbele aspre, bârfa (cauzate prin vorbe); pizma, reavoința și vederile false (cauzate de către minte).

2. Kamma morală, care își produce efectul în planul lumii dorințelor. Kamma bună care produce efect în planul dorințelor: zece acțiuni morale, și anume generozitatea (Dana), moralitatea (Sila), Meditația (Bhavana), respectul, stima (Apacayana), serviciul (Veyyavacca), transferul meritului (Pattidana), bucuria la meritul altcuiva (Pattanumodana), ascultarea doctrinei (Dhammasavana), expunerea doctrinei (Dhammadesana) și formarea vederilor corecte (Ditthijukamma).

3. Kamma morală, care își produce efectul în planul formelor. Kamma bună care produce efect în planul formelor este de cinci tipuri care sunt pur mentale și sunt realizate în procesul mediației:

a. Primul stadiu al Jhana sau al Absorbției, care are cinci constituienți: aplicația inițială, aplicația susținută, încântarea, fericirea și concentrarea minții într-un punct.

b. Al doilea stadiu al Jhana, care apare împreună cu aplicația susținută, încântarea, fericirea și concentrarea minții într-un punct.

c. Al treilea stadiu al Jhana, care apare împreună cu încântarea, fericirea și concentrarea minții într-un singur punct.

d. Al patrulea stadiu al Jhana, care apare împreună cu fericirea și concentrarea minții într-un singur punct.

e. Al cincilea stadiu al Jhana, care apare împreună cu pacea și concentrarea minții într-un singur punct.

4. Kamma morală care își produce efectul în planul fără forme. Kamma bună care produce efect în planul fără forme este de patru tipuri, care de asemenea sunt pur mentale și sunt realizate în procesul meditației:

Cursuri Buddhism

110

a. Conștiința morală care sălășluiește în infinitatea spațiului;

b. Conștiința morală care sălășluiește în infinitatea conștiinței;

c. Conștiința morală care sălășluiește în nimicnicie, în vid;

d. Conștiința morală în care percepția este atât de extrem de subtilă, încât nu se poate spune dacă există sau nu există.

Întrebări

1. De ce nu se întâmplă totul datorită Kammei?

2. Ce fel de Kamma are efect în următoarele situații?

a. O persoană muncește din greu și apoi câștigă faimă și bogății.

b. Într-o viață anterioară persoana este un ucigaș fără milă, dar se căiește pe patul morții și este hotărâtă să se îndrepte dacă i se va mai oferi șansa de a renaște ca om. El este acum om din nou, dar s-a născut infirm.

c. Persoana își poate aminti viețile anterioare.


1. Legea Kamma nu neutralizează în mod direct efectul faptelor rele cu o faptă bună. Cineva nu poate scăpa de pedeapsa crimei făcând o mulțime de acte generoase. Impactul faptelor rele va da naștere unor efecte rele și la fel se întâmplă și cu faptele bune. Acest lucru explică toate inegalitățile vieții; de ce unii oameni se nasc bogați, dar proști, în timp ce unii se nasc săraci, dar înțelepți.

2. Există următoarele similarități între învățături:

a. Ele sunt ca un judecător pentru acțiunile noastre


111

b. Ambele ne învață lecții despre ceea ce este moral și ceea ce este imoral și despre efectul faptelor bune, ca și acela al faptelor rele.

Diferențele sunt următoarele:

a. Legea Kamma nu este „miloasă”, astfel încât să ierte acțiunile greșite ale cuiva, în timp ce un Zeu, plin de iubire și de compasiune, poate decide să treacă peste judecată dacă persoana se căiește.

b. Kamma decide cum te naști în această lume (fie în niște condiții favorabile, sau într-o stare deplorabilă, în funcție de acțiunile trecute), în timp ce un Zeu Creator creează persoana cu intenția ca ea să-i urmeze regulile, să creadă în el și mai târziu să fie acceptată în regatul său.

Cursuri Buddhism

112

Modulul 8

LEGEA KAMMA (3)

Liberul arbitru

Kamma, așa cum am spus mai devreme, nu este soartă, nu este un destin irevocabil. Nici nu este obligatoriu ca o persoană să culeagă ceea ce a semănat în aceeași proporție. Acțiunile (kamma) oamenilor nu sunt în general absolut irevocabile; doar câteva dintre ele sunt astfel. Dacă cineva, de exemplu trage un glonte cu o armă, nu-l mai poate întoarce înapoi din drumul către țintă. Dar, dacă în locul unui proiectil metalic ar fi fost o bilă de biliard care a fost pusă în mișcare de către un tac, se poate trimite altă bilă după ea, care să-i schimbe cursul.

Nu numai atât, dacă persoana este suficient de rapidă sau dacă nu a dat bilei un impuls prea mare, ea se poate duce de cealaltă parte a mesei de biliard și sa trimită o altă bilă direct contra celei în deplasare, putând-o astfel opri. Prin această acțiune cu bățul de biliard, persoana modifică sau neutralizează complet acțiunea anterioară.

Tot astfel lucrează și Kamma în cursul vieții, în general. și aici, acțiunile cuiva pot modifica efectele acțiunii dintr-o zi anterioară. Dacă nu ar fi așa, omul nu ar mai avea nici o posibilitate de a se elibera vreodată de Kamma. Ar fi ca o energie care se auto-perpetuează și care nu s-ar putea sfârși niciodată.

Omul are deci liber arbitru; el poate folosi orice acțiune pentru a-și modela viața și a-și modifica acțiunile. Chiar și cea mai vicioasă persoană poate, prin intermediul voinței proprii și a liberului arbitru, să devină cea mai virtuoasă persoană. În orice moment omul se poate schimba în mai bine sau în mai rău. Dar tot ceea ce există în lume, inclusiv omul, depinde de anumite condiții; fără aceste condiții, nimic nu poate apare sau intra în existență.

Deci omul are numai o anumită cantitate de liber arbitru, nu are un liber arbitru absolut. Conform filozofiei Buddhiste, totul, mental sau fizic, apare


113

în acord cu legile și condițiile. Dacă nu ar fi așa ar domni haosul și șansa oarbă. Acest lucru este oricum imposibil; dacă acest lucru s-ar întâmpla, toate legile naturii pe care știința modernă le-a descoperit ar fi lipsite de putere.

Adevărata, esențiala natură a acțiunii (Kamma) omului este mentală. Când un anumit gând a apărut în mintea cuiva de câteva ori, atunci există o tendință clară a acelui gând de a apărea din nou. Când un anumit act este înfăptuit de câteva ori, există o tendință clară de repetare a acelui act. Astfel, fiecare act, mental sau fizic, tinde în mod constant să producă altele de același fel și va fi la rândul lui produs. Dacă un om are un gând bun, spune o vorbă bună, face o faptă bună, efectul asupra lui este de a-i crește tendința spre bunătate prezentă în el, de a-l face un om mai bun.

Dacă, din contra, persoana întreprinde o acțiune rea cu gândul, cu vorba sau cu fapta, el își întărește tendințele rele, devine un om mai rău. Devenind un om mai rău, el va fi în compania unor oameni mai răi în viitor și va suferi nefericiri de tot felul care se întâmplă într-o astfel de companie. Pe de altă parte, un om al cărui caracter devine din ce în ce mai bun, va tinde în mod natural să se afle în compania celor buni, a binelui și se va bucura de toată plăcerea și confortul, va fi ferit de șocurile grosolane ale vieții.

În cazul unui om cultivat, chiar efectul unui rău mare poate fi minimizat, în timp ce un rău mai mic făcut de un om necultivat poate produce un efect maxim, în funcție de condițiile favorabile sau nefavorabile.

Lecții oferite de către Kamma

Cu cât înțelegem mai mult legea Kamma, cu atât vedem mai mult cât de grijulii trebuie să fim cu propriile noastre acțiuni, cuvinte sau gânduri și cât de responsabili suntem față de ființele care ne înconjoară. Trăind în lumina acestei cunoașteri, învățăm anumite lecții din doctrina Kamma.

1. Răbdarea

Cunoscând faptul că Legea ne este de un mare ajutor dacă trăim conform ei și că nici un rău nu ni se poate întâmpla dacă lucrăm cu ea, cunoscând de asemenea că ea ne binecuvântează la timpul potrivit, învățăm marea lecție a răbdării, aceea de a nu fi agitați și faptul că nerăbdarea este o piedică în

Cursuri Buddhism

114

calea progresului. Atunci când suferim, cunoaștem că avem de plătit o datorie și învățăm, dacă suntem înțelepți, să nu creăm mai multă suferință în viitor. Atunci când ne bucurăm, suntem recunoscători pentru aceasta și învățăm, dacă suntem înțelepți, să fim și mai buni. Răbdarea aduce cu sine pacea, succesul, fericirea și siguranța.

2. Încrederea

Legea fiind corectă, perfectă, nu este posibil ca unei persoane care posedă înțelegere să nu-i pese de ea. Dacă nu ne pasă și dacă nu avem încredere, aceasta arată clar că nu am prins realitatea legii. Suntem cu adevărat în siguranță sub aripile ei și nu există nimic în întreaga lume de care să ne temem, cu excepția faptelor noastre greșite. Legea îl face pe om să stea pe propriile-i picioare și îi crește încrederea în forțele proprii.

Încrederea întărește sau mai degrabă ne adâncește pacea interioară și fericirea și ne face să trăim confortabil, ne face curajoși; oriunde ne-am afla, Legea ne protejează.

3. Încrederea în forțele proprii.

Așa cum în trecut am cauzat ceea ce suntem acum, tot așa prin ceea ce facem acum ne determinăm viitorul. Cunoașterea acestui lucru și măreția viitorului este fără limită, ne dă o mare încredere în forțele proprii și înlătură tendința de a apela la ajutor din afară, care oricum nu ne este de nici un folos real. „Puritatea și impuritatea țin de persoana însăși, nimeni nu-l poate purifica pe altul”, spune Buddha.

4. Abținerea

În mod natural, dacă realizăm că răul pe care îl facem se întoarce la noi, trebuie să avem mare grijă să nu facem, spunem sau gândim ceea ce nu este bun, pur și adevărat. Cunoașterea Legii Kamma ne va face să ne abținem de la faptele rele, pentru binele altora, ca și pentru binele nostru.

5. Puterea

Cu cât mai mult facem din doctrina Kamma o parte din viața noastră, cu atât mai multă putere câștigăm, nu numai pentru viitorul nostru, ci și pentru a-i ajuta mai eficient pe semenii noștri. Practica unei Kamma bune, atunci când este dezvoltată pe deplin, ne permite să depășim răul și


115

limitările și să distrugem toate piedicile care ne mențin departe de scopul nostru, Nibbana.

Întrebări

1. Putem să ne schimbăm Kamma?

2. Ce alte lecții mai putem învăța din Legea Kamma?


1. Legea cauzei și a efectului (Kamma) este doar una din cele 24 de cauze descrise în filozofia Buddhistă, sau unul din cele cinci ordine (Niyama), care sunt legi intrinseci, în ele însele și care operează în întreg universul.

2. Tipuri de Kamma:

a. Kamma Regenerativă (Janaka), Kamma Morală și/sau Kamma de sprijin (Upatthambhaka). Acțiunile bune produc rezultate bune în această viață și/sau sprijină Kamma bună deja existentă pentru a produce rezultate și mai bune.

b. Kamma de la apropierea morții (Asanna) sau Kamma regenerativă (Janaka). Pe patul de moarte el dobândește calmul și o vedere pozitivă – el renaște în ținutul oamenilor, dar acțiunile imorale din trecut produc rezultate rele în această viață.

c. Garuka Kamma. O persoană care a dezvoltat concentrarea și jhana în viața anterioară produce rezultate mai bune și mai rapid comparativ cu o persoană normală în dezvoltarea puterilor paranormale în această viață.

Cursuri Buddhism

116

Modulul 9

DOCTRINA RENAȘTERII (1)

Dorința nesatisfăcută pentru existență și pentru plăcerile simțurilor constituie cauza renașterii.

Kamma conduce în mod necesar la renaștere. Kamma trecută condiționează nașterea prezentă, iar Kamma prezentă, în combinație cu Kamma trecută, condiționează viitorul. Prezentul este „copilul” trecutului și devine, la rândul său, părintele viitorului.

Prezentul nu are nevoie de nici o dovadă. Trecutul se bazează pe memorie și rapoarte, iar viitorul pe anticipare și deducere.

Renașterea – o dovadă vie

Doctrina renașterii constituie un principiu fundamental în Buddhism. În orice caz, credința în renaștere nu este o particularitate a Buddhismului, ea se regăsește și în alte țări, în alte religii și chiar în învățăturile unor mari filozofi și gânditori.

Cea mai mare autoritate în domeniul renașterii este Buddha.

„Cu o vedere clarvăzătoare, purificată și supranormală, am perceput dispariția dintr-o stare a existenței și reapariția în alta. Am privit omul de rând și nobilul, frumosul și urâtul, fericitul și oropsitul, trăind conform faptelor lor.”

Nu a existat nici un motiv pentru ca Buddha să spună un neadevăr pentru a-i înșela pe adepții lui. Urmându-i instrucțiunile și discipolii și-au dezvoltat această cunoaștere și au fost capabili să vadă în detaliu viețile anterioare.

Dezvoltarea acestei vederi supra-normale nu este accesibilă numai lui Buddha și discipolilor săi. Orice persoană, Buddhist sau nu, poate avea această facultate. Unii Rishi indieni, chiar înainte de Buddha, au dezvoltat


117

astfel de puteri, cum ar fi clarviziunea, auzul paranormal, citirea gândurilor și așa mai departe.

Pitagora și Plato au putut să-și amintească de viețile anterioare. Există de asemenea persoane care, în acord cu legile asocierilor, au dezvoltat spontan memoria nașterilor anterioare și și-au reamintit fragmente din viețile anterioare. Câteva cazuri bine documentate au existat în Burma, India, Germania, Anglia etc.

În stare de hipnoză, unii pot relata experiențele vieților anterioare, în timp ce alții, cum ar fi Edgar Casey din America, au fost capabili nu numai să citească viețile anterioare ale altora, ci și să vindece bolile.

În această lume apar Ființe Perfecte, ca Buddha, personalități înalt dezvoltate. Ar putea ele să evolueze deodată? Ar putea ele să fie produsul unei singure existențe?

Cum ar trebui să considerăm caracterele colosale, cum ar fi Confucius, Pamini, Homer și Plato, oamenii de geniu ca Shakespeare, Kalidasa, copiii minune, ca Ramanujan, Pascal, Mozart, Beethoven, Raphael și alții, sau copiii care conversează în diferite limbi sau despre subiecte pe care nu le-au învățat în viața actuală?

Doar ereditatea nu poate explica astfel de cazuri. Ar fi putut ei apărea la astfel de înălțimi amețitoare dacă nu ar fi trăit niște vieți nobile în trecut și dacă nu ar fi câștigat experiențe similare în trecut? Este doar simpla șansă că s-au născut chiar din acei părinți și au trăit sub acele circumstanțe favorabile?

Teoria eredității ar trebui suplimentată de doctrina Kamma și a renașterii pentru o explicare adecvată a acestor probleme. Este rezonabil să credem că scurtul interval al prezentei vieți este singura existență între două eternități ale paradisului și infernului?

Dacă cineva crede în prezent și în viitor, este logic să creadă și în trecut. Este posibil, dar nu este ușor pentru noi să verificăm în mod practic viețile noastre anterioare. Natura minții este de așa fel încât ea nu permite celor mai mulți oameni să-și amintească de viețile anterioare. Mințile noastre sunt copleșite de cele cinci obstacole: dorințele simțurilor, reavoința, lenea, neliniștea și îndoiala. Astfel, viziunea noastră este legată de pământ și nu putem vizualiza renașterea.

Cursuri Buddhism

118

La fel, o oglindă nu poate reflecta imaginea atunci când este acoperită cu mizerie și, chiar dacă nu putem vedea stelele în timpul zilei, asta nu înseamnă că ele nu sunt acolo, ci sunt acoperite de lumina soarelui.

Cauza renașterii

Pe scurt, Kamma, care își are rădăcinile în ignoranță, constituie cauza nașterii și a morții. Atât timp cât forțele Kammice supraviețuiesc, va exista renaștere. Procesul de devenire este explicat pe de-a-ntregul în Paticca Samuppada – Apariția Dependentă.

Trebuie înțeles faptul că Paticca Samuppada este numai un discurs despre Samsara, sau procesul nașterii și a morții, și nu o teorie despre evoluția lumii de la o chestiune primordială. El tratează cauza renașterii și a suferinței, dar nu încearcă să arate originea absolută a vieții.

Ignoranța – Avijja – în ceea ce privește cele Patru Adevăruri Nobile este prima legătură, sau cauză, a roții vieții. Ea întunecă toată înțelegerea corectă.

Depinzând de Ignoranță apar activitățile voliționale (Sankhara). Activitățile morale și imorale, fie bune sau rele, care își au rădăcinile în ignoranță, au tendința de a prelungi rătăcirea în Samsara. În orice caz, acțiunile bune sunt esențiale pentru a scăpa de răutățile acestui ocean al vieții.

Depinzând de Activitățile Voliționale apare Conștiința de Re-legare – Vinnana. Aceasta face legătura între trecut și prezent.

Simultan cu apariția Conștiinței de Re-legare ia ființă Mintea și Materia – Nama și Rupa.

Cele șase simțuri – Salayatana, sunt consecințe inevitabile ale Minții și Materiei. Din cauza celor șase Simțuri apare Contactul. Contactul conduce la Senzații – Vedana. Depinzând de Senzații apare Lăcomia – Tanha. Lăcomia produce Atașamentul – Upadana. Atașamentul condiționează Kamma-Bhava, care, la rândul ei, determină viitoarea Naștere – Jati. Bătrânețea și Moartea – Jara-Marana sunt consecințe inevitabile ale nașterii.


119

Dacă, depinzând de o cauză, apare un efect, atunci, dacă acea cauză încetează, efectul de asemenea trebuie să înceteze. Eliminarea completă a Ignoranței va conduce la încetarea nașterii și a morții.

Procesul cauză-efect arătat mai sus continuă la infinit. Începutul acestui proces nu poate fi determinat, întrucât este imposibil de spus când acest flux al vieții a fost cuprins de ignoranță. Dar atunci când această ignoranță este transformată în cunoaștere și când fluxul vieții este transmutat în Nibbana Dhatu, atunci are loc sfârșitul procesului vieții, sau Samsara.

Diferite moduri de Naștere și Moarte

Buddhismul consideră că moartea se datorează următoarelor cauze:

1. Terminare forțelor Kammei Reproductive, care cauzează nașterea – Kammakkhaya.

De regulă, gândul, voința sau dorința, care este foarte puternică în timpul vieții, devine predominantă în momentul morții și condiționează nașterea următoare. În acest ultim moment de gândire este prezent un potențial special. Atunci când energia potențială a acestei Kamma Reproductive este terminată, forța vieții încetează, chiar înainte de atingerea bătrâneții.

2. Expirarea termenului de viață – Ayukkhaya

Ceea ce se înțelege de obicei prin moarte naturală datorată vârstei înaintate, poate fi inclus în această categorie. Conform Buddhismului există mai multe plane de existență, iar fiecărui plan îi este atribuită o limită de vârstă definită. Indiferent de forțele Kammice care ar mai avea încă de lucrat, persoana trebuie să moară atunci când limita de vârstă este atinsă. De asemenea se poate spune că dacă forța este extrem de puternică, energia Kammică se re-materializează ea însăși în același plan sau într-un plan superior, ca în cazul ființelor Deva.

3. Apariția simultană a terminării energiei Kammei reproductive și a expirării termenului de viață – Ubhayakkhaya.

4. Acțiunea unei Kamma mai puternice – Upacechdaka care taie brusc puterea Kammei Reproductive înainte de expirarea termenului de viață.

Cursuri Buddhism

120

Primele trei tipuri de moarte sunt denumite colectiv Kalamarana (moarte la timp), iar ultima este cunoscută drept Akalamarama (moarte care nu apare la timpul ei).

O lampă cu ulei, de exemplu, se poate stinge datorită oricărei din următoarele patru cauze: terminarea fitilului, terminarea uleiului, terminarea simultană a fitilului și a uleiului sau o cauză externă, cum ar fi o pală de vânt.

Moartea unei persoane poate fi în mod similar provocată de cele patru cauze menționate mai sus.

Întrebări:

1. Care este cauza Renașterii?

2. Care sunt cauzele Morții?


1. Da, dacă cineva depune eforturi de a depăși rezultatele rele ale Kammei cu energie pozitivă. De exemplu, o situație nefavorabilă (cum ar fi o vorbă aspră) apare, iar o reacție normală este apariția mâniei. Dar cu un oarecare efort de a nu lăsa mânia să se transforme în continuare într-o acțiune rea, persoana a schimbat crearea unei Kamma rele potențiale.

Dar odată ce o Kamma rea a fost creată, cum ar fi mânia care a apărut, în principiu persoana nu mai poate schimba rezultatul acelei Kamma, doar dacă nu există o Kamma Reactivă care suprimă sau modifică rezultatul Kammei reproductive, sau o mai puternică Kamma Distructivă, care o poate înlocui cu rezultantele ei proprii.

2. Alte lecții ale Legii Kamma

a. Fapta sau Acțiunea. Kamma este dată de propriile noastre fapte – se bazează pe acțiune și nu pe poziție. Persoana trebuie să lucreze pentru a dobândi ceea ce este favorabil și


121

nu să depindă de destin sau de ajutor extern. Buddhismul este o religie cere ne învață cum să trăim, nu cum să credem.

b. Să ne temem numai de propriile noastre acțiuni. Cele mai rele lucruri care ni se pot întâmpla sunt propriile noastre acțiuni rele; Kamma altora nu ne poate răni decât dacă permitem noi înșine acest lucru.

Cursuri Buddhism

122

Modulul 10

DOCTRINA RENAȘTERII (2)

Doctrina buddhistă a Renașterii trebuie să fie diferențiată de învățăturile despre transmigrație și reîncarnare ale altor religii. Buddhismul neagă existența unui suflet permanent, creat de către un zeu sau a unei entități neschimbătoare care transmigrează dintr-o viață în alta.

Într-o singură viață, fiecare gând apare și dispare brusc, iar dispărând dă naștere altor gânduri succesive. Vorbind în sens strict, această creștere și dispariție de moment a fiecărui gând este o naștere și o moarte. Astfel, chiar într-o singură viață trecem prin nenumărate nașteri și morți în fiecare secundă. Dar, întrucât procesul mental continuă cu sprijinul unui singur corp fizic, privim acest continuum minte-corp ca ceva care constituie o singură viață.

Ceea ce numim în mod obișnuit moarte reprezintă încetarea funcțiilor vitale ale corpului. Atunci când corpul fizic își pierde vitalitatea, el nu mai poate susține curentul conștiinței, partea mentală a procesului. Dar atât timp cât există o agățare de viață, o dorință de a exista în continuare, curentul conștiinței nu se oprește odată cu pierderea vieții corpului. Condus de setea de mai multă existență, el țâșnește din nou, un alt gând momentan, cu sprijinul unui nou corp fizic – unul care tocmai a luat ființă. Astfel, renașterea are loc imediat după moarte. Energia Kammică, forța rezultantă potențială provenită din acțiunile, vorbele și gândurile noastre trecute, se propagă în noua viață lăsând de cele mai multe ori în urmă memoria și simțul identității.

Cele patru moduri de naștere

1. Creaturile născute din ou – Andaja, cum ar fi păsările, șerpii etc.

2. Creaturile născute din pântec – Jalabuja. Toate ființele umane, unele zeități legate de pământ și toate animalele care sunt concepute în pântecul mamei, aparțin acestei clase.


123

3. Creaturile născute din umiditate – Samsedaja, cum ar fi unele insecte care au umezeala ca mediu de creștere.

4. Creaturi cu naștere spontană – Opapatika. Ele în general nu sunt vizibile cu ochiul liber. Condiționate de trecut, ele apar spontan, independent de părinți. Din această clasă fac parte spiritele Brahma, Deva din ținuturile paradisiace, Peta (spiritele înfometate) și cei vrednici de milă care sunt chinuiți și suferă în planurile suferinței – Niraya (Infern).

Cele 31 de planuri ale Existenței:

A. Cele Patru Stări ale Nefericirii – Duggati:

1. Niraya – Infernul, stările de suferință, care sunt temporare, nu durează veșnic;

2. Tiracchana Yoni – regatul animalelor;

3. Peta Yoni – planul ființelor Peta – spiritele înfometate sau ființele-fantome;

4. Asura Yoni – planul ființelor Asura – demonii.

B. Cele șapte Stări Fericite – Sugati

1. Manussa – planul ființelor umane;

2. Șase Devaloka – ținuturi paradisiace.

C. Șaisprezece Rupaloka – ținuturi ale Formei.

D. Patru Arupaloka – ținuturi Fără Formă.

Cum are loc renașterea

Atunci când corpul fizic nu mai este capabil să funcționeze, energiile nu mor împreună cu el, ci continuă să ia altă formă, pe care o numim în general „altă viață”. Energia Kammică se poate manifesta ea însăși sub forma unui animal, atunci când nu avem șansa de a dezvolta o forță

Cursuri Buddhism

124

kammică pozitivă. Această forță, numită lăcomie, dorință, sete de a trăi, produce re-existența, care se numește renaștere.

Omului muribund îi este prezentată o anume Kamma, Kamma Nimitta sau Gati Nimitta.

Aici, prin Kamma se înțelege o anumită acțiune a lui, fie ea bună sau rea. Poate fi o Acțiune cu Greutate meritorie sau de-meritorie – Garuka Kamma. Acestea sunt atât de puternice încât ele eclipsează total celelalte acțiuni și apar foarte vii în fața ochilor minții. Dacă experiența nu îi permite nimic cu greutate, el poate lua ca obiect al gândului dinaintea morții o Kamma întreprinsă imediat înaintea morții – Asanna Kamma.

În absența unei Asanna Kamma, un act meritoriu sau de-meritoriu obișnuit (Acinna Kamma) este prezentat, cum ar fi furtul în cazul unui hoț sau vindecarea unui bolnav în cazul unui bun medic. Dacă nici aceasta nu este posibil, o acțiune întâmplătoare, una din rezervele acumulate în trecutul nesfârșit – Katatta Kamma, devine obiectul gândului de moarte.

Kamma Nimitta reprezintă orice viziune, sunet, miros, gust, atingere sau idee care a fost obținută la vremea săvârșirii Kammei, cum ar fi cuțitele în cazul unui măcelar, pacienți în cazul unui medic, un obiect de cult în cazul unui devot etc.

Prin Gati Nimitta se înțelege un semn al locului unde persoana urmează a se renaște – un eveniment care în mod invariabil i se întâmplă persoanei muribunde. Atunci când aceste indicii ale viitoarei nașteri apar, dacă sunt rele, pot fi transformate în a fi bune. Acest lucru se face influențând gândurile omului care moare, astfel încât gândul lui bun să poată acționa acum ca și Kamma de la Apropierea Morții și să contracareze influența Kammei Reproductive, care altfel ar influența următoarea naștere.

Luând drept obiect al gândului din momentul morții unul din cele prezentate mai sus, un proces de gândire își va continua cursul, chiar dacă moartea a fost instantanee. Prin moarte se înțelege încetarea activității psiho-fizice a existenței individuale a persoanei. Moartea are loc prin terminarea vitalității (Ayu), a căldurii (Usma) și a conștiinței (Vinnana).

Pentru a ilustra acestea, putem considera procesul nașterii unui fluture. Mai întâi el este un ou, apoi devine o omidă. Mai târziu el se dezvoltă într-un cocon, o crisalidă, iar în cele din urmă evoluează într-un fluture. Acest proces are loc de-a lungul unei singure vieți. Fluturele nu este nici același,


125

nici total diferit de omidă.Aici, de asemenea, există un flux al vieții, o continuitate.

Tranziția fluxului este de asemenea instantanee. Nu există loc pentru o stare intermediară – Antara bhava, unde „spiritul” celui mort ia poziție într-o anumită stare până când găsește un loc potrivit pentru reîncarnare. Renașterea are loc imediat; nu există nici o diferență în timp, fie că persoana renaște în paradis, sau într-o stare demnă de milă, ca animal sau ca ființă umană.

În mintea omului muribund există trei tipuri de conștiință (vinnana), care funcționează la momentul morții:

1. Conștiința de legătură cu renașterea (patisandhi-citta);

2. Curentul conștiinței pasive, continuumul vieții (bhavanga);

3. Conștiința conectată cu viața actuală (cuti-citta).

În ultimul moment de gândire, conștiința de legătură cu renașterea apare, având cele trei semne drept obiecte ale ei. Această conștiință rămâne o perioadă în cursul cognitiv, apoi se cufundă în bhavanga. La sfârșitul bhavanga, răsare cuti-citta, deconectând viața prezentă, după care se cufundă în bhavanga. Chiar în acest moment are loc sfârșitul prezentei vieți.

La sfârșitul acestei bhavanga, o altă patisandhi-citta apare în următoarea viață, iar exact din acest moment începe noua viață.

Renașterea fără un suflet

În afară de minte (nama) și materie (rupa) (nume-formă), care constituie așa-numita ființă, nu există un suflet nemuritor, sau un ego etern cu care omul a fost dăruit sau pe care l-a obținut într-un mod misterios de la o Ființă sau forță obscură.

„Ființă” este numai un concept utilizat pentru scopuri convenționale. Dacă nimic de forma unui spirit sau a unui suflet nu trece din această viață în cealaltă, ce este ceea ce renaște? La punerea acestei întrebări se consideră că este cunoscut faptul că există ceva care renaște.

Cursuri Buddhism

126

Rupa, sau materia, forma, este pura manifestare a forțelor și a calităților. Ele sunt forțele interdependente (Paramatthas), sau unitățile fundamentale ale materiei. Aceste Paramatthas sunt Pathavi, Apo, Tejo și Vayo. Pathavi semnifică elementul de extensie, substratul materiei. Apo este elementul de coeziune. Tejo este elementul căldură. Vayo este elementul mișcare.

Cele patru elemente esențiale ale materiei sunt în mod invariabil combinate cu patru derivative, culoarea (Vanna), mirosul (Gandha), gustul (Rasa) și esența nutritivă (Oja). Cele patru elemente și derivativele sunt inseparabile și interdependente, dar un element poate avea o preponderență față de celelalte, de exemplu, elementul de extensie predomină în pământ, coeziunea în apă, căldura în foc, iar mișcarea în aer.

Mintea, care este partea cea mai importantă a mașinăriei numite om, este de asemenea compusă din stări mentale trecătoare. Există 52 de astfel de stări mentale. Vedana, sau senzația reprezintă una, iar Sanna, sau percepția este alta. Restul de 50 de stări mentale care mai rămân sunt denumite în mod colectiv drept Shankara, sau activități voliționale. Aceste stări imateriale duc la apariția unei conștiințe – Vinnana.

Deci, așa-numita ființă este de fapt un compus complex al celor Cinci Agregate – Pancakkhandha – și anume, Rupa, sau materia, Vedana sau senzațiile, Sanna sau percepțiile, Sankhara sau stările mentale și Vinnana sau conștiința, care au starea unui flux constant.

Individualitatea unei persoane este combinația acestor cinci Agregate. Nu există un suflet permanent în această așa-numită ființă.

Nașterea e pur și simplu apariția acestor Khandha, a agregatelor. Renașterea este apariția agregatelor din nou și din nou. Așa cum apariția unei stări fizice este condiționată de o stare precedentă, ca și cauză a ei, tot așa și dobândirea-de-ființă a acestei vieți psiho-fizice este condiționată de cauzele anterioare nașterii. Cum un proces al vieții este posibil fără ca un lucru permanent să treacă de la un moment de gândire la altul, o serie de procese ale vieții este posibilă fără ca nimic să transmigreze de la o viață la alta.

Acest corp – pentru a utiliza termenii convenționali – moare transmițând forța Kammică altui corp, fără ca nimic să transmigreze din această viață către cealaltă. Ființa viitoare de acolo va fi condiționată de Kamma


127

prezentă aici. Noua ființă nu e nici în mod absolut aceeași ca și predecesorul ei – întrucât compoziția nu este identică – nici cu totul altă ființă, fiind în același curent al energiei Kammice. Există, deci, o continuitate a unui flux particular al vieții; atât și nimic mai mult.

Întrebări

1. De ce Renașterea are loc imediat?

2. Ce a condiționat formarea celor cinci agregate?


1. Cauzele Renașterii sunt dorința nesatisfăcută de a exista și plăcerile simțurilor care își au rădăcina în ignoranță.

2. Cauzele morții sunt:

a. Terminarea forțelor Kammei Reproductive;

b. expirarea termenului de trăit;

c. Terminarea simultană a energiei Kammice Reproductive și a termenului de trăit;

d. Acțiunea unei Kamma mai puternice.

Cursuri Buddhism

128

Modulul 11

ZECE FAPTE MERITORII

Dasa Kusala Kamma

Săvârșirea de acțiuni bune dă naștere meritului (punna), o calitate care purifică și curăță mintea. Dacă mintea nu este controlată, ea va fi condusă de tendințele rele. Meritul purifică mintea de tendințele rele ale lăcomiei, urii și iluziilor.

Meritul este important pentru ajutorul pe care ni-l dă în călătoria de-a lungul vieții. În timp ce câștigul material poate fi pierdut prin furt, calamități ca inundațiile sau focul, prin confiscare etc., beneficiul meritelor se transmite de la o viață la alta. Fericirea poate fi experimentată și aici, și în viața cealaltă cu ajutorul meritului.

Munca de cultivare morală și spirituală a fost comparată cu cea a unui fermier. Mai întâi, un fermier trebuie să are terenul și să pregătească pământul; mai apoi el sădește semințele, care la timpul lor vor germina, vor crește și vor avea fructe. În acest mod fermierul trebuie să urmeze o metodă în doi pași, unul de distrugere, iar celălalt de producere. În același fel, cultivarea morală și spirituală este bazată pe o metodă în doi pași, una de eliminare și cealaltă de cultivare. Relele (akusala) trebuie să fie eliminate, iar virtuțile (kusala) trebuie să fie cultivate. Ambii pași sunt la fel de importanți.

Cele zece fapte meritorii sunt:

1. Dana – Caritatea;2. Sila – Virtutea;3. Bhavana – Cultivarea mentală;4. Apacayana – Respectul, Onoarea;5. Veyyavacca – Serviciul, Ajutorul;6. Pattidana – Transferul meritului;7. Pattanumodana – Bucuria pentru meritul altuia;8. Dhammasavana – Ascultarea doctrinei;


129

9. Dhammadesana – Predarea doctrinei;10. Ditthijjukamma – Întărirea vederilor.

Caritatea (Dana), care literal înseamnă „a da”, reprezintă voința morală de a dărui posesiunile proprii altora. Caritatea este practicată în două moduri:

1. prin oferirea posesiunilor proprii celor potriviți pentru a primi aceste ofrande, de exemplu Buddha, Dhamma și Sangha;

2. prin dăruirea posesiunilor proprii celor nevoiași, act care este înfăptuit din compasiune.

Există trei perioade în timpul cărora apar actele de voință în acest act de dăruire:

1. înaintea actului (pubbacetana) – Acele volițiuni, hotărâri (cetana) de dinaintea actului apar în procesele de gândire care iau naștere în timpul pregătirii materialului de oferit;

2. în timpul actului (muncana-cetana) – Acele volițiuni din timpul actului apar la timpul efectiv al dăruirii sau al aducerii unei ofrande;

3. după act (aparacetana) – Volițiunile de după act sunt acelea care apar în procesele de gândire atunci când se contemplează cu bucurie asupra actului de dăruire.

În funcție de diferitele lor intensități, actele de voință sunt de trei feluri, și anume: slabe, moderate și intense. Ele sunt slabe atunci când cei patru factori ai „Iddhi” - puterea, anume dorința de a acționa (chanda), energia (viriya), gândul (citta) și investigarea (vimamsa) sunt slabi în timpul înfăptuirii ofrandei. Volițiunile pot fi de asemenea moderate sau intense, la momentul înfăptuirii ofrandei.

Volițiunile devin slabe atunci când caritatea este săvârșită cu o gândire impură și contaminată, care speră la plăceri lumești în această existență, la următoarele existențe în devaloka sau brahmaloka și la eliberarea finală numai a propriei persoane. Ele devin intense atunci când actul este săvârșit cu hotărârea de a atinge cele patru căi (magga), cele patru împliniri (phalas) și Nibbana, și cu dorința ca toate ființele simțitoare să scape de suferință și să atingă Nibbana.

Cursuri Buddhism

130

Aceste grade sunt aplicabile și la celelalte acte morale, cum ar fi virtutea sau moralitatea (sila), cultivarea mentală sau concentrarea (samadhi) și înțelepciunea, capacitatea de pătrundere (panna).

Virtutea (sila) reprezintă hotărârea morală de a se abține de la răul săvârșit prin intermediul porților corpului și al vorbirii; deci reprezintă voința de vorbire corectă (samma vaca), conduită corectă (samma kammanta) și existență corectă (samma ajiva).

Virtutea este de patru feluri, și anume:

1. Virtutea unui călugăr (bhikkhusila);2. Virtutea unei călugărițe (bhikkhunisila);3. Virtutea unui novice (samanerasila);4. Virtutea laicilor (gahatthasila).

Virtutea laicilor constă în respectarea „Tisarana” și a celor cinci precepte de-a lungul întregii vieți și în respectarea celor opt sau zece precepte în zilele „uposatha”, sau în oricare alte zile potrivite pentru respectarea unui cod etic mai înalt.

Cultivarea mentală (bhavana) reprezintă hotărârea morală care ia naștere conștient atunci când un om practică oricare din cele patruzeci de exerciții prescrise pentru atingerea liniștirii mentale sau a calmului (samatha); sau când persoana contemplează permanent cele trei caracteristici proeminente, anume impermanența (anicca), starea de nesatisfacere (dukkha) și absența unui Sine permanent (anatta).

Volițiunile care apar în procesele gândirii în timpul învățării doctrinei (Dhamma) sau a oricăror alte arte, științe și așa mai departe, pot fi de asemenea incluse în această cultivare mentală.

Respectul (apacayana) reprezintă hotărârea morală de a arăta respect și de a onora pe Buddha, Dhamma și Sangha, pe părinți și pe vârstnici, pe învățători și pe alții care duc o viață virtuoasă, fără motivele impure ale câștigului personal sau alte caracteristici asemănătoare. El este arătat prin ridicarea de pe scaun în prezența lor, prin salutarea lor, prin aducerea de flori ca ofrandă și prin alte acțiuni pline de respect.

Serviciul (veyyavacca) reprezintă hotărârea morală de a oferi ajutorul, sprijinul celor menționați în secțiunea anterioară, ca și străinilor sau celor care se pregătesc pentru o călătorie, celor bolnavi, bătrâni și slabi. țeserea și


131

coaserea robelor călugărilor și oferirea de sprijin pentru faptele morale ale altora sunt de asemenea incluse aici.

Transferul meritului (pattidana) reprezintă hotărârea morală de a-i invita și pe alții să participe la faptele bune făcute de o persoană și în concluzie să împartă meritul rezultat.

Bucuria pentru meritul altora (pattanumodana) reprezintă actul de a lua parte la meritul oferit de către alții și de a se bucura de acest lucru.

Ascultarea doctrinei (dhammasavana) înseamnă ascultarea ei cu atenție și cu puritatea minții, cu scopul de a practica moralitatea, concentrarea și înțelepciunea, pentru atingerea celor patru magga, a celor patru phala și a Nibbanei, și pentru învățarea „dhamma” cu scopul de a o împărtăși celor care nu o cunosc. Ascultarea unor lecturi de artă, științe sau alte subiecte pot fi incluse, într-o oarecare măsură, la acest punct.

Predarea doctrinei (dhammadesana) reprezintă practica de a preda Dhamma celorlalți, din compasiune pentru ei, a-i învăța cu puritatea minții și fără nici un motiv personal de a obține ofrande, onoruri, laude, faimă sau glorie. Predarea altor arte, științe și așa mai departe pot fi de asemena incluse în această categorie.

Întărirea vederilor, sau formarea unor vederi corecte (ditthijjukamma) reprezintă hotărârea morală de a statornici înțelegerea corectă (samma ditthi), de a statornici cele patru adevăruri nobile. Este eliberarea de vederile incorecte și de idei cum ar fi cele zece feluri de opinii eronate sau crearea de către un Zeu sau că norocul depinde de obiectele văzute și multe altele.

Întrebări

1. De ce câștigul de merit este cel mai bun însoțitor pentru călătoria de-a lungul vieții?

2. Cum ar putea o persoană să-și intensifice volițiunea carității?

Cursuri Buddhism

132


1. Curentul conștiinței continuă să funcționeze pentru că fiecare acțiune va da naștere unui efect. Cum moartea corpului fizic curent și curentul conștiinței trebuie sa producă un efect, un nou corp este necesar pentru a-l suporta imediat. Acest lucru nu se mai aplică unei persoane iluminate, care nu mai crează nici un fel de Kamma prin acțiunile sale.

2. Kamma prezentă (faptele) va condiționa formarea viitoare a ființelor.


133

Modulul 12

CELE ZECE FAPTE DEMERITORII

Akusala Kamma

Există zece acte imorale (Akusala Kamma) sau acțiuni rele, care sunt cauzate de fapte, cuvinte și gânduri. Ele își au rădăcinile în lăcomie, ură și iluzie. Trei sunt cauzate de fapte, patru de către cuvinte, iar trei sunt cauzate de către minte.

1. Uciderea – Panatipata;2. Furtul – Adinnadana;3. Necastitatea – Kamesu Micchacara;

(Aceste acțiuni ale corpului corespund primelor Cinci Precepte)

4. Minciuna – Musavada;5. Calomnia, bârfa – Pisunavaca;6. Vorbele aspre – Pharusavaca;7. Conversațiile frivole – Samphappalapa;

(Dintre acestea, ultimele trei sunt considerate extensii ale celui de-al patrulea precept)

8. Invidia, lăcomia – Ahhijja;9. Rea voința – Vyapada;10. Vederile false – Micchaditthi.

(Aceste trei fapte imorale corespund celor trei rădăcini rele: lăcomia, ura și iluziile)

Uciderea înseamnă distrugerea oricărei ființei vii. Termenul Pali Pana înseamnă în mod strict viața psiho-fizică aparținând unei existențe particulare. Distrugerea rapidă a acestei forțe a vieții, fără a-i permite să-și urmeze cursul firesc, reprezintă Panatipata. Animalele sunt de asemenea incluse în ființele vii, dar nu și plantele.

Cursuri Buddhism

134

Următoarele cinci condiții sunt necesare pentru a săvârși acest rău al uciderii:

a. o ființă;b. cunoștința ca este vorba despre o ființă;c. intenția de a ucide;d. efortul făcut pentru a ucide;e. moartea corespunzătoare.

Efectele rele ale uciderii sunt: viața scurtă, boala, suferința constantă produsă de separarea de cei iubiți și teama constantă.

Furtul reprezintă însușirea proprietății altora, fără permisiunea sau consimțământul acestora. Cinci condiții sunt necesare pentru a săvârși acest act, și anume:

a. proprietatea altcuiva;b. cunoașterea acestui lucru;c. intenția de a fura;d. efortul făcut pentru a fura;e. însușirea proprietății.

Efectele rele ale actului de furt sunt: sărăcia, o viață jalnică, dorințe neîmplinite și existența dependentă de altcineva.

Necastitatea – dorința excesivă pentru plăcerile simțurilor. Patru condiții sunt necesare pentru a săvârși acest act imoral al necastității, și anume:

a. mintea care se bucură de obiectul interzis;b. tentativa de a se bucura;c. dorința de a obține;d. posesia.

Efectele negative ale necastității sunt – a avea mulți dușmani, a obține o soție sau un soț nepotrivit, nașterea ca femeie sau ca eunuc.

Minciuna – a ascunde adevărul și a exagera realitatea. Patru condiții sunt necesare pentru a săvârși răul minciunii, și anume:

a. un lucru neadevărat;b. intenția de a înșela;c. efortul corespunzător;d. comunicarea chestiunii celorlalți.


135

Efectele negative ale minciunii sunt: a fi chinuit de o vorbire abuzivă, a fi subiectul defăimării, al calomniei, necredibilitatea și o gură mirositoare.

Calomnia, bârfa – pentru a separa doi indivizi. Patru condiții sunt necesare pentru a săvârși acest act imoral:

a. persoanele care vor fi separate;b. intenția de a le separa sau de a se face plăcut uneia dintre ele;c. efortul corespunzător;d. comunicarea.

Efectele negative ale calomniei și bârfei sunt pierderea prieteniilor fără o cauză serioasă.

Vorbele aspre – vorbirea nepricepută, care rănește, cum ar fi remarcile sarcastice. Trei condiții sunt necesare pentru a săvârși acest act:

a. persoana care să fie abuzată;b. gândirea mânioasă;c. abuzul.

Efectele rele ale vorbelor aspre sunt: a fi detestat de ceilalți fără nici un motiv, o voce aspră.

Convorbirile frivole – taifasurile, vorbele în exces sau o vorbire nebenefică. Două condiții sunt necesare pentru a săvârși acest act:

a. înclinarea către pălăvrăgeală;b. convorbirea propriu-zisă.

Efectele negative sunt: organe ale corpului care nu funcționează normal și o vorbire necredibilă.

Invidia – lăcomia, dorințele și agățarea de obiectele atractive. Aceasta are drept semn distinctiv gândul: „Ah, dacă acel lucru ar fi al meu!” Cele două condiții care sunt necesare pentru săvârșirea acestui act sunt:

a. proprietatea altcuiva;b. referirea la ea, spunând: „Dacă ar fi a mea!”

Efectele negative sunt neîmplinirea propriilor dorințe.

Rea voința – mânia, ura, resentimentele, invidia, ranchiuna. Două condiții sunt necesare pentru a săvârși acest act imoral:

Cursuri Buddhism

136

a. o altă persoană;b. gândul de a face rău.

Efectele negative ale relei voințe sunt: urâțenia, multe boli, o natură detestabilă.

Vederile false – înțelegerea distorsionată a lucrurilor, înșelarea. Două condiții sunt necesare pentru a săvârși acest act:

a. maniera pervertită în care este văzut obiectul;b. înțelegerea lui în conformitate cu această concepție greșită.

Efectele negative ale vederilor false sunt: atașamentul, lipsa înțelepciunii, o minte înceată, idei nevrednice. Vederea falsă înseamnă a vedea lucrurile în mod greșit. Credințele false, cum ar fi negarea eficacității faptelor etc., sunt de asemenea incluse aici.

Pentru cel care a făcut rău, lucrul potrivit de făcut este să realizeze unde a făcut răul respectiv și să facă efort să nu mai repete greșeala. Acesta este adevăratul înțeles al căinței, și numai în acest mod o persoană va progresa de-a lungul nobilei căi a salvării.

A te ruga pentru iertare nu are nici un sens dacă, după ce rugăciunea a fost făcută, persoana repetă acțiunea rea iar și iar. Nu există nimeni în afara persoanei însăși care să poată „spăla Kamma rea”. Acest lucru trebuie să înceapă cu realizarea propriilor acte.

A crede că o persoană își poate „spăla” faptele rele printr-o altă cale miraculoasă nu este numai pură superstiție, ci, mai rău, această credință ignorantă împiedică dezvoltarea spirituală.

Întrebări:

1. Descrieți ce/cum cele trei rele își au rădăcina în fiecare din cele zece Akusala Kamma.

2. De ce cererea pentru iertare nu „spală” rezultatele acțiunilor rele?


137


1. Meritul nu poate fi furat, confiscat sau distrus de calamități. Meritul urmează omul dintr-o viață în alta și ajută la crearea de bune condiții pentru a produce alte merite.

2. Generozitatea, care este înfăptuită cu o intenție corectă, gândul însoțit de hotărârea de a atinge calea, împlinirea și Nibbana sunt considerate ca fiind un nivel intens (panita).

Cursuri Buddhism

138

Modulul 13

CELE PATRU STĂRI SUBLIME

Patru Brahma Vihara

În limba Pali, prin Brahma Vihara se înțeleg stări ale minții sublime, înalte, excelente; sau, alternativ, sălașuri divine, ca cele ale lui Brahma sau ale zeilor.

Despre aceste patru atitudini se spune ca sunt excelente sau sublime pentru că ele sunt modul corect, sau ideal, de comportare față de ființele vii. Ele oferă de fapt un răspuns tuturor situațiilor care apar în contactul social. Ele sunt cele care elimină tensiunea, care liniștesc conflictele sociale și care vindecă rănile suferite în lupta pentru existență. Ele nivelează barierele sociale, construiesc comunități armonioase, trezesc mărinimia adormită și uitată de mult timp, readuc la viață bucuria și speranța de mult abandonate și promovează frăția umană împotriva forțelor egoismului.

Aceste Brahma-Vihara sunt incompatibile cu o stare a minții în care există ură, iar prin aceasta ele sunt înrudite cu Brahma, conducătorul paradisurilor superioare. Brahma este eliberat de ură, iar despre omul care-și dezvoltă cu asiduitate aceste patru stări sublime, prin conduită și meditație, se spune că devine egal cu Brahma. Dacă ele devin influența dominantă în mintea lui, el va renaște în lumile plăcute, atrăgătoare, ținuturile lui Brahma. De aceea aceste stări ale minții, aceste atitudini mentale sunt numite ca fiind la fel ca ale lui Brahma, ca ale zeilor.

Ele sunt denumite sălașuri (vihara) pentru că ele ar trebui să devină locurile constante în care mintea sălășluiește, acolo unde ne simțim „acasă”; ele nu ar trebui să rămână doar locuri pentru scurte și rare vizite, uitate repede. Cu alte cuvinte, mintea noastră ar trebui să devină complet saturată de ele. Ele trebuie să fie însoțitorii noștri nedespărțiți și noi ar trebui să fim conștienți de ele în toate activitățile de zi cu zi.

Acestea patru – dragostea, compasiunea, bucuria plină de înțelegere și liniștea, pacea – sunt de asemenea cunoscute ca „stările nemăr-


139

ginite” (appamanna), din cauză că, prin perfecțiunea lor și prin adevărata lor natură, ele nu trebuie să fie restrânse de nici o limitare la intervalul de ființe către care sunt extinse. Ele ar trebui să fie non-exclusive și imparțiale, nu legate de anumite preferințe selective sau prejudecăți. O minte care a atins aceste nemărginite Brahma-Vihara nu va purta nici un fel de ură, națională, rasială, religioasă sau de clasă.

1. Metta

(blândețea iubitoare, iubirea divină, bunăvoința, dragostea nemărginită)

Ea reprezintă un sentiment cald și prietenos de bunăvoință și preocupare pentru bunăstarea și fericirea proprie și a celorlalți. Este o practică a calităților mentale pozitive pentru a depăși mânia (dosa), reavoința, ura și aversiunea.

Așa cum o mamă își va proteja singurul ei copil, chiar cu riscul vieții, tot așa omul ar trebui să cultive o dragoste nemărginită față de toate ființele vii. Metta ar trebui radiată în egală măsură către propria persoană, către prieteni, dușmani și persoane neutre, indiferent de puterea sau mărimea lor, indiferent dacă sunt văzuți sau nevăzuți, care locuiesc aproape sau departe.

Punctul culminant al acestei metta este identificarea propriei persoane cu toate celelalte ființe, fără a face vreo diferență între sine și ceilalți, astfel încât așa numitul „eu” să nu mai existe.

Metta nu reprezintă nici dragostea pasională (pema), nici dorința de a poseda (vrerea). Ea este deasupra dragostei omenești normale, a grijii, încrederii și respectului. Ea are un caracter universal și nelimitat. Metta posedă o putere magnetică care poate produce o bună influență asupra celorlalți, chiar și la distanță.

Dușmanul ei apropiat este dragostea pasională (pema) – o afecțiune care se agață de ceilalți sau o afecțiune cvasi-sexuală. Dușmanul ei îndepărtat este ura.

Prin dușman apropiat se înțelege ceva care arată în mod similar, dar are energie negativă. El există în noi și este atât de apropiat ca manifestare încât ar putea fi confundat cu virtutea originală. Dușmanul îndepărtat este

Cursuri Buddhism

140

ceva total opus, de energie negativă. El poate fi ușor identificat întrucât constă din energie neconstructivă.

2. Karuna

(compasiune, gândire pașnică și inocentă, dorința de a purta suferința altora)

Karuna ar trebui practicată cu înțelepciune (panna). Este un gând de pace și inofensivitate, inocență, menită a reduce suferința altor ființe umane care nu sunt atât de norocoase în comparație cu propria persoană.

În cel mai înalt punct al acestei practici, cineva ar putea merge până acolo încât și-ar sacrifica propria viață pentru a ușura suferința altora. Ea are caracteristica unei mame iubitoare, ale cărei gânduri, cuvinte și fapte totdeauna vor fi în sensul de a slăbi suferința copilului ei bolnav.

Scopul acestei Karuna este de a ajuta la eliminarea elementului cruzimii. Cultivarea Karuna nu înseamnă doar vorbe, ci și fapte. Compasiunea este factorul care motivează facerea unui Legământ de Bodhisatta.

Trebuie să fim capabili să distingem faptul că karuna nu este doar sentimentul emoțional de supărare atunci când alții sunt în suferință, sau milă. În mod normal compasiunea este motivată de contactul vizual. Karuna, ca și celelalte trei virtuți din Brahma-Vihara, este o calitate mentală pozitivă.

Dușmanul ei apropiat este mila, mâhnirea, sau sentimentul de supărare cauzat de suferința altora. Dușmanul ei îndepărtat este cruzimea, provocarea voluntară a chinurilor și a suferinței altora.

3. Mudita

(bucuria plină de înțelegere, bucuria altruistă, apreciativă – o atitudine de „bune urări” a unei persoane)

Caracteristica ei principală este recunoașterea bucuroasă a prosperității și succesului celorlalți. Bucurându-se de acțiunile bune și meritul altora, persoana va tinde către eradicarea geloziei (issa), care altfel ar conduce la


141

fapte imorale prin fapte, cuvinte sau gânduri. Practica mudita necesită un mare efort personal și o voință puternică.

Dezvoltarea mudita cere o evaluare sistematică, o Înțelegere Corectă și moderație. Deci, persoana ar trebui să fie tot timpul atentă la dușmanul ei apropiat, care este râsul, distracția, euforia, starea de excitare, în timp ce dușmanul îndepărtat este gelozia, invidia.

Mudita este ca bucuria unei mame de succesul și tinerețea copilului său. Un Buddhist care practică mudita va spune cu fericire „Sadhu! Sadhu! Sadhu!”, ceea ce înseamnă „foarte bine” sau „excelent” și se va bucura de meritul altora.

Bucuria altruistă are mult de-a face cu recunoștința, cu umilința, caracterul moral și loialitatea. Ea ne dă o atitudine emoțională bună față de aceia care au întreprins ceva bun, sau mai bine decât noi.

4. Upekkha

(calmul, imparțialitatea, menținerea armoniei fără a arăta nici o discriminare)

Este o senzație foarte echilibrată în vârful scării emoțiilor pozitive. Cineva poate dezvolta cea mai înaltă stare a minții prin echilibru, starea echilibrată a minții care apare la realizarea faptului că toate ființele vor culege rezultatele acțiunilor lor, bune sau rele.

Pentru a practica efectiv upekkha, persoana va trebui să studieze și să înțeleagă ce este Kamma și cum aceste acțiuni pot produce anumite rezultate. Prin înțelegerea fenomenului schimbării – natura vieții – persoana va reacționa în mod neutru față de cele opt vicisitudini ale vieții sau cele opt vânturi ale vieții, câștig – pierdere, laudă – blam, faimă – proastă reputație și fericire – tristețe.

În mod comparativ, această stare a minții este mult detașată, nepărtinitoare și este deseori înțeleasă greșit, ca fiind rece sau fără sentimente. De fapt este o stare foarte bună – pașnică, subtilă, ușoară, molcomă, liniștită și de corectitudine. Astfel, încrederea, detașarea, acceptarea și flexibilitatea iau naștere din Înțelegerea Corectă a realităților vieții.

Cursuri Buddhism

142

Dușmanul ei apropiat este indiferența – o absență a sentimentelor și a emoțiilor, lenea sau energia scăzută. Dușmanul ei îndepărtat este pasiunea – o stare emoțională excitată care deranjează orice calm adevărat.

Întrebări

1. Dacă Metta poate fi echivalată cu dragostea unei mame pentru copilul ei, Karuna – cu compasiunea mamei față de copilul ei bolnav, iar Mudita cu bucuria mamei la succesul copilului ei, ce corespondent are Upekkha în natura unei mame?

2. În practica iubirii nemărginite, în ce mod radiază omul blândețea iubitoare dincolo de ziduri, oceane și spațiu?


1. Cele trei rele își au rădăcinile în cele zece Akusala Kamma astfel:

a. Uciderea – domeniul urii;b. Furtul – domeniul lăcomiei;c. Necastitatea – domeniul lăcomiei;d. Minciuna – domeniul iluziei;e. Bârfa – domeniul urii;f. Vorbele aspre – domeniul urii;g. Convorbirile frivole – domeniul iluziei;h. Invidia – domeniul lăcomiei;i. Rea voința – domeniul urii;j. Vederile false – domeniul iluziei.

2. Legea Kamma spune că faptele bune vor produce rezultate bune, faptele rele vor produce rezultate rele, faptele rele și bune vor produce rezultate rele și bune, faptele nici bune, nici rele nu vor produce nici un rezultat bun sau rău.

Când cineva cere iertarea cu intenția de a se corecta și de a-și îndrepta gândirea greșită, atunci el face o acțiune meritorie și evită acțiunile demeritorii. Astfel, faptele rele trecute și faptele


143

bune noi vor produce în viitor rezultate rele, respectiv bune. Ele pot sau nu să apară în același timp.

Cursuri Buddhism

144

Modulul 14

CELE 10 PERFECȚIUNI

Dasa Paramita

Aici Parama înseamnă cel mai nobil, cel mai înalt, excelent. Deci Paramita sunt cele mai nobile calități, virtuțile cele mai înalte ale unui Bodhisatta. Cu alte cuvinte, Paramita sunt liniile călăuzitoare de conduită pentru a atinge Iluminarea. Practica acestor Paramita se face cu Înțelepciune (panna), Compasiune (karuna) și lipsă de egoism.

Fiecare Buddhist care dorește să atingă Nibbana - Eliberarea Finală, ar trebui să practice aceste zece virtuți. Aspiranților li se cere să se auto perfecționeze printr-o dezvoltare și cultivare zeloasă, de-a lungul a numeroase cicluri de nașteri și de morți.

1. Dana Paramita (Generozitatea)

Dana înseamnă a da sau a oferi ceea ce posezi cu o minte pură pentru bunăstarea altora. Scopul principal al Dana este micșorarea gândurilor imorale de egoism, zgârcenie sau pofte excesive, care creează suferință în Samsara.

Caracteristici: - Renunțarea;

Funcție: - A risipi lăcomia pentru lucrurile care pot fi dăruite;

Manifestare: - Non-atașament, dobândirea prosperității, o stare de existență favorabilă;

Cauza proximă: - Un obiect care poate fi dat.

Un alt obiectiv este acela de a dezvolta gânduri meritorii de lipsă de egoism, de a oferi servicii celorlalți. Cineva care dăruiește cu adevărat nu așteaptă nimic în schimb - nume, faimă sau chiar cuvântul „Mulțumesc”. El nu îl privește pe cel căruia i-a făcut un dar ca fiindu-i dator cu ceva. Nu dăruiește din teamă sau rușine și niciodată nu regretă ceea ce a făcut. El dăruiește în mod voluntar, realizând Kamma și Vipaka - cauza și efectul.


145

În mod natural, ca urmare a nobilelor fapte caritabile, el se va bucura de o viață fericită, prosperă și plină de noroc, oriunde ar renaște în Samsara, iar această perfecțiune a generozității îl va conduce către Eliberarea finală.

2. Sila Paramita (moralitatea)

Sila înseamnă moralitate, bună conduită ori respect al preceptelor. Sila constituie baza tuturor faptelor meritorii din cauză că un bun comportament reprezintă începutul unei vieți pure. Dintre toate variantele de pregătire Buddhistă, Sila reprezintă cel mai important pas preliminar în progresul către o viață spirituală.

Caracteristici: - Liniștire, coordonare, stabilitate;

Funcție: - Promovarea unei conduite fără pată (înlăturarea depravării morale);

Manifestare: - Puritate morală;

Cauza proximă: - Rușinea sau teama morală.

Este comparată cu un vapor de aur cu ajutorul căruia cineva poate traversa oceanul Samsarei. Fără Sila nu există Samadhi (concentrare sau meditație). Dacă lipsește Samadhi, Panna (înțelepciunea), avansarea spirituală, nu va putea fi dobândită. Cu alte cuvinte, cineva trebuie să aibă o fundație solidă, bazată pe Sila, și să practice cel puțin cele Cinci Precepte înainte de a începe meditația. Sila poate fi împărțită în două categorii:

Caritta Sila - este moralitatea „activă”, care apare la întreprinderea activităților. Ea constă în îndeplinirea îndatoririlor față de părinți, soție și copii, respectul arătat celor mai vârstnici, ajutarea celor săraci și nevoiași, respectarea bunelor maniere, a etichetei etc.

Varitta Sila - moralitatea care constă în evitare; evitarea acțiunilor, vorbelor și gândurilor rele cum ar fi uciderea, furtul etc. Deși preceptele Buddhiste nu sunt porunci, ele ar trebuie respectate de bună voie pentru pacea, fericirea și bunăstarea individului și a societății în general.

3. Nekkhamma Paramita (renunțarea)

Nekkhamma înseamnă a abandona sau a renunța la plăcerile lumești. Cu alte cuvinte înseamnă retragerea într-o viață solitară, în căutarea celui mai înalt adevăr și a păcii. Nu este ușor pentru un om al lumii să-și abandoneze

Cursuri Buddhism

146

proprietățile și bucuriile simțurilor deodată, dacă nu realizează adevărata natură a vieții prin intermediul propriilor experiențe.

Caracteristici: - Renunțarea la plăcerile și la existența lumească;

Funcție: - A verifica anicca (impermanența);

Manifestare: - Non-atașamentul;

Cauza proximă: - Urgența spirituală (nevoia de a realiza imediat).

Setea pentru plăcerile simțurilor este insațiabilă și de nestins. Cu cât cineva se bucură mai mult de aceste plăceri, cu atât mai însetat va deveni. Pentru a scăpa de piedicile lumești de pe drumul către Iluminare, trebuie realizată vanitatea plăcerilor materiale și căutarea delectării în Nekkhamma.

4. Panna Paramita (înțelepciunea)

Panna înseamnă înțelepciune, înțelegere corectă sau pătrundere. Nu este simpla înțelepciune sau cunoaștere, ci este înțelepciunea care duce la completa realizare a Adevărului. Panna este lumina adevărului care iluminează strălucitor cunoașterea, distrugând bezna ignoranței. Panna este cel mai minunat ochi cu ajutorul căruia cineva poate vizualiza obiectele și posibilitățile care nu pot fi văzute cu ochiul liber.

Caracteristici: - Pătrunderea sigură / penetrarea adevăratei naturi specifice (Dhamma);

Funcție: - Înlăturarea ignoranței / iluminarea obiectivului, a căii;

Manifestare: - Non-confuzia;

Cauza proximă: - A realiza Adevărul; concentrarea.

Panna poate fi împărțită în două clase:

Lokiya Panna - Înțelepciunea lumească. Toți acei Puthujjanaa - oameni ai lumii - care nu au atins nivele înalte ale vieții sfinte, pot dobândi înțelepciunea lumească. Aceasta poate fi dezvoltată în mai multe feluri, cum ar fi învățarea diferitelor arte sau științe, ascultarea Dhamma, asocierea cu cei înțelepți, angajarea în conversații, discuții și dezbateri profitabile, citind mult și călătorind mult.


147

Lokuttara Panna - Înțelepciunea supralumească. Toți aceia care au atins cele patru nivele ale vieții sfinte pot dobândi stările de înțelepciune supralumească. Această stare de înțelepciune poate fi dezvoltată prin realizarea celor Patru Adevăruri Nobile și a Legii Apariției Interdependente, prin atingerea celor Patru Căi și a Fructelor.

Pentru a atinge această stare de înțelepciune supralumească, cineva trebuie să aibă o mai largă experiență în cel mai înalt nivel al meditației, în mod particular asupra celor Trei Caracteristici ale vieții sau în oricare alt subiect de meditație, potrivit propriului temperament.

5. Viriya Paramita (energia)

În sens literal, viriya înseamnă virilitate, perseverență, efort sau energie. Nu înseamnă energie fizică, ci vigoare mentală, care este una din cele mai importante caracteristici ale unui Bodhisatta.

Caracteristici: - Străduința;

Funcție: - A fortifica, a întări, a da curaj;

Manifestare: - Neoboseala;

Cauza proximă: - Existența unei ocazii de a face ceva.

Persoana care posedă Viriya nu se oprește din ceea ce face la jumătatea drumului din cauza obstacolelor, a dezamăgirii sau a lenei. Ea nu amână treaba care trebuie făcută azi pentru mâine. Nu pierde timpul prețios. Își începe treaba imediat, fără a aștepta apariția unei oportunități sau a unei zile prielnice. Nu încearcă niciodată să scape de activitățile zilnice invocând numeroase motive cum ar fi frigul, căldura excesivă sau ploaia.

Persoana energică își dublează eforturile atunci când întâlnește o opoziție. Își mărește curajul atunci când trebuie să facă față obstacolelor. Muncește din greu zi și noapte până când își atinge scopul.

6. Khanti Paramita (răbdarea)

Khanti înseamnă răbdare, capacitate de a îndura și a suporta. Înseamnă suportarea suferinței cauzate de ceilalți și a răului făcut de alții.

Caracteristici: - Acceptarea;

Funcție: - A suporta ceea ce este de dorit, ca și ceea ce nu este de dorit;

Cursuri Buddhism

148

Manifestare: - Toleranță;

Cauza proximă: - Înțelepciunea, înțelegerea unor lucruri ca cele Trei Caracteristici, Kamma etc

Dacă cineva îl ocărăște, îl insultă sau chiar îl atacă pe un Bodhisatta, acesta nu va deveni mânios. El nu va permite nici unui gând de răzbunare să pătrundă în mintea lui. Prin această virtute el încearcă să-l pună pe cel care face rău pe calea cea dreaptă și îndreaptă către el gânduri de iubire și compasiune.

Când un Bodhisatta este rănit de cineva, el își exercită Khanti într-o așa măsură încât ia vina asupra lui, gândind: „Această provocare este un rezultat al propriilor mele acțiuni dintr-o viață anterioară. Deci nu ar fi corect să port gânduri de reavoință către cel care m-a rănit și este el însuși o ființă umană.”

„În această lume ura nu este niciodată potolită de ură. Ura este potolită numai de iubire. Aceasta este legea străveche.”

Pentru a practica Khanti, cineva trebuie să fie capabil să-și controleze propriul temperament prin înțelegerea corectă a adevăratei naturi a vieții. Unii oameni își pierd temperamentul chiar în legătură cu unele lucruri minore. Ei au concepția greșită că a-ți pierde temperamentul este un semn al autorității pentru a-i supune pe ceilalți.

Dar nu trebuie uitat că a-ți pierde firea înseamnă nu numai a-ți pierde propria pace, fericire, sănătate, frumusețe, prietenie și popularitate, ci mai înseamnă și pierderea înțelegerii corecte, care permite distingerea binelui de rău.

7. Sacca Paramita (adevărul)

Sacca înseamnă a rosti adevărul sau a-ți ține promisiunile. Aici Sacca nu înseamnă doar simpla spunere a adevărului, ci și îndeplinirea angajamentelor sau păstrarea cuvântului dat, chiar și până la moarte. Bodhisatta respectă Sacca ca fiind principiul lor călăuzitor.

Caracteristici: - A nu rosti neadevăruri;

Funcție: - A verifica dacă lucrurile sunt în concordanță cu faptele;

Manifestare: - Desăvârșire;


149

Cauza proximă: - Cinstea.

Cineva care practică Sacca nu numai că se abține de la a spune neadevăruri, dar de asemenea evită și celelalte vorbe rele, cum ar fi bârfa, cuvintele aspre și conversațiile frivole. Nu rostește cuvinte calomnioase care pot răni și pot rupe prietenia, unitatea și armonia celorlalți. Folosește cuvinte care sunt politicoase, bune, blânde, sincere și plăcute tuturor ființelor.

8. Adhitthana Paramita (determinarea)

Adhitthana înseamnă determinare, hotărâre sau fixarea asupra unui anumit scop. Adhitthana poate fi privită ca fiind fundația pentru toate celelalte perfecțiuni, din cauză că fără o determinare fermă cineva nu va putea îndeplini toate celelalte Paramita.

Caracteristici: - A fi în căutarea celor necesare pentru Iluminare;

Funcție: - Depășirea greutăților;

Manifestare: - A fi de nezdruncinat de le ceea ce este de dus la bun sfârșit;

Cauza proximă: - Cele necesare dobândirii Iluminării.

O persoană cu o minte care fuge încoace și încolo nu va putea avea succes în orice ar încerca să facă. Cineva trebuie să aibă o voință de fier, o hotărâre de nezdruncinat pentru a depăși orice dificultăți sau greutăți pentru a dobândi succesul. Acela care are o minte nehotărâtă va renunța ușor la ceea ce și-a propus, înainte de a obține un rezultat.

9. Metta Paramita (blândețea iubitoare)

În limba Pali mitta înseamnă prieten. Astfel, Metta înseamnă prietenie, bunăvoință, a fi binevoitor, blândețe iubitoare, sau a-i privi pe ceilalți ca pe proprii prieteni.

Caracteristici: - A promova bunăstarea tuturor ființelor;

Funcție: - A lucra pentru bunăstarea lor, a înlătura resentimentele;

Manifestare: - Blândețea, bunătatea;

Cauza proximă: - Vederea părții bune a ființelor.

Cursuri Buddhism

150

În timp ce dragostea pasională duce numai la o fericire temporară, la neliniștea minții și uneori chiar la diferite suferințe, blândețea iubitoare produce o fericire permanentă, o binecuvântare și o pace a minții.

De asemenea, Metta este o caracteristică fundamentală a Bodhisatta, care cuprinde toate celelalte ființe ca pe proprii frați și surori, fără a face nici o distincție de rasă, castă, credință sau culoare. Această Metta este aceea care îl face pe Bodhisatta să renunțe la lume pentru binele și fericirea umanității.

Metta trebuie să fie extinsă către toți, indiferent de puterea lor, sex, vârstă, religie, rasă sau credințe, mari și mici, văzuți și nevăzuți, către aceia care se află departe sau aproape.

10. Upekkha Paramita

Upekkha este liniștea, imparțialitatea sau păstrarea unui bun echilibru al minții. Aceasta este cea mai dificil de practicat de către o ființă lumească, dintre toate cele zece perfecțiuni. Dar un Bodhisatta respectă această perfecțiune fără cel mai mic sentiment de atașament sau detașare, de favorizare sau defavorizare față de orice ființă. În mod particular, el își păstrează mintea în echilibru, fără a fi mișcat sau influențat de „Attha Loka Dhamma” - cele opt vicisitudini ale vieții (câștigul și pierderea, faima bună și rea, lauda și critica, fericirea și suferința).

Caracteristici: - Promovarea aspectului neutralității;

Funcție: - A vedea lucrurile în mod imparțial, de exemplu cele 8 vânturi;

Manifestare: - Micșorarea atracției și a repulsiei;

Cauza proximă: - Înțelegerea Kamma.

Toate aceste Opt Condiții Lumești se rotesc ca o roată în viața fiecăruia. Dacă ne întâlnim cu primele patru condiții ale acestor patru perechi de vicisitudini, nu ar trebui să ne simțim prea încântați; de asemenea, dacă ne întâlnim cu opusul lor, nu trebuie să fim prea triști, Trebuie să fim fermi ca o stâncă care nu este mișcată de vânt. Trebuie să fim imperturbabili și la fericire și la necaz.


151

Întrebări

1. În ce fel cele trei calități: înțelepciune, compasiune și lipsă de egoism sunt arătate în dana, sila, nekkhamma și khanti?

2. De ce sacca este privită ca fiind principiul călăuzitor al tuturor Bodhisatta, iar adhitthana ca fundația tuturor celorlalte perfecțiuni?


1. Upekkha, sau liniștea, este calitatea unei mame al cărei copil a crescut, s-a căsătorit și are propria lui familie. Ea este imparțială, nu ține partea nimănui și nu intervine în afacerile și viața copilului ei.

2. Metta este radiată în egală măsură către:

• sine;• prieteni (persoane intime sau la care ținem);• dușmani (persoane neplăcute sau ostile);• persoane neutre;

dorind în mod mental binele pentru toți aceștia.

Fie ca ei să se elibereze de dușmănie și pericol,

Fie ca ei să se elibereze de suferința mentală,

Fie ca ei să se elibereze de suferința fizică,

Fie ca ei să se îngrijească de ei înșiși cu fericire.

Cursuri Buddhism

152

PARTEA A III-A

Nivel Intermediar 1

Modulul 1

MISTERUL

Cea mai populară întrebare care ne bântuie mințile este: „Care este scopul vieții umane?” Pentru cei materialiști, viața aici în această lume este doar pentru a se bucura de ea. Înseamnă doar a aduna cât se poate de mult și a fi fericiți. Chestiunea moralității nu este luată în considerare de către ei. Ei pun un mare accent pe problema câștigării fericirii pentru ei înșiși și pentru cei pe care-i iubesc. Ei nu pot concepe faptul că mai există altă viață după ce ei mor; de fapt ei neagă total existența ei.

Pe de altă parte, unele din comunitățile spirituale propun existența unui Judecător care va determina dacă persoana este calificată pentru un rai paradisiac, în funcție de conduita și faptele ei în viața curentă.

Extremiștii de tot felul recomandă practicare anumitor ritualuri specifice pentru a-l mulțumi pe așa-zisul Judecător și a-și asigura un loc în Împărăția lui.

În timp ce unii materialiști profită de ideile acestor extremiști, oferindu-le asistență divină, miracole sau anumite scurtături către Paradis, pentru interesul lor personal, ceilalți susțin că credințele lor reprezintă singura cale pentru salvare.

Bunul simț ne spune că dacă toți pretind că dețin singura cale către salvare, nu pot avea dreptate toți în același timp. Atunci cine are dreptate? Cum putem spune cine și în ce măsură are dreptate?

Criterii de căutare a Adevărului

Odată Buddha vizita un oraș numit Kesaputta, în care trăia clanul Kalama. Oamenii din acest clan erau nedumeriți și confuzi din cauza învățăturilor multor lideri religioși care vorbeau de bine despre ei înșiși și-i vorbeau de rău pe ceilalți. Ei s-au apropiat de Buddha pentru a-l consulta în această privință:

Cursuri Buddhism

154

„Există unii oameni sfinți și unii preoți care au venit în Kesaputta și care pretind că numai religia lor este corectă, iar toți ceilalți greșesc. În concluzie, îndoiala a căzut peste noi. Care din acești oameni sfinți și preoți vorebește adevărul?”

Buddha, cunoscând confuzia din mințile lor, nu le-a oferit alte dogme, nici nu a criticat doctrina celorlalți ca fiind falsă. În schimb, le-a oferit un sfat unic, care până astăzi a rămas spiritul Buddhist de a gândi și a cerceta; el a rostit Kalama Sutta, Carta Buddhistă a Liberei Investigări.

Este corect să te îndoiești de lucrurile care sunt îndoielnice. O, voi din clanul Kalama, nu acceptați nimic doar pentru că vă este repetat de multe ori, doar prin simpla tradiție, după diferite zvonuri, doar din cauză că este conform scripturilor, doar prin simpla gândire adâncă sau prin raționare logică, printr-o aparentă justețe, doar din cauză că este în acord cu opiniile voastre sau din cauză că că vine de la o persoană care pare că posedă anumite abilități sau dacă această persoană este învățătorul vostru.

~ AN III:65 ~

Ce se înțelege din acestea?

De fiecare dată când porniți televizorul sau radioul sunteți forțați să auziți în mod repetat reclamele, despre cât de bun și cât de eficient este un anumit produs și așa mai departe. Mai devreme sau mai târziu vă veți gândi să încercați produsul respectiv.

V-ați întrebat vreodată cât adevăr și câtă superstiție există în unele tradiții care provin din timpuri străvechi? Mai ales despre motivațiile pentru care ele au fost produse?

Zvonurile trebuie cercetate foarte atent înainte de a fi acceptate. Ele pot crea neînțelegeri între membrii unei familii sau între prieteni. La locul de muncă, relațiile între șef și subalterni pot fi afectate dacă nu suntem atenți la impactul pe care îl au zvonurile.

Lucrurile cel mai greu de negat sunt scripturile scrise pentru noi de către liderii noștri spirituali. Ele au o foarte mare valoare pentru noi datorită

Partea a III-a - Nivel Intermediar 1

155

caracterului lor sacru. Ne-a trecut vreodată prin minte că acele texte și scripturi au fost scrise de către oameni, iar comentariile asupra lor și traducerile fac foarte mult subiectul opiniilor, a mentalității și capacității de înțelegere ale celui care le-a făcut? Astfel de lucrări sunt la cheremul judecății și cenzurii celui care le face, fie intenționat sau neintenționat.

Cel mai înalt adevăr este dincolo de abilitatea unei minți umane nepregătite pentru a raționa și a-l înțelege în mod logic.

Numai prin obținerea unei pătrunderi, realizată prin purificare mentală, poate cineva percepe experiențele supralumești. Deci prin gândire adâncă sau prin raționare logică cu mințile noastre lumești, nu vom obține decât descurajarea în căutările noastre pentru Adevăr.

Omul este ca o adunătură de opinii. Acceptarea sau respingerea depind foarte mult de propriile opinii. Pentru căutarea adevărului trebuie să avem o minte deschisă și activă. Câteodată ceea ce pare adevărat nu este real. Culoarea roșie nu înseamnă neapărat mânie. Ca și în cazul sângelui, ea poate însemna salvarea unei vieți.

Chiar și pe o persoană onestă care poate fi mentorul vostru, care posedă toate calitățile bune, Buddha ne sfătuiește să nu-l urmăm orbește. Chiar dacă el este un guru sau Buddha însuși.

Atunci care sunt criteriile?

„Voi, cei din clanul Kalama, atunci când voi înșivă cunoașteți că ceea ce este imoral, de blamat și criticat de către înțelepți, atunci când este practicat sau înfăptuit, conduce la lucruri neprofitabile sau la suferința voastră, ca și la suferința altora, atunci abandonați acel lucru.”

Aici Buddha îi întreabă din nou pe cei din clanul Kalama: „Ce cred ei despre prezența lăcomiei, a urii și a înșelării care apare într-un om, vor conduce acestea la lucruri profitabile sau neprofitabile?”

Un om care este copleșit de lăcomie, ură și înșelăciune câteodată poate recurge la a ucide, a fura, a comite adulter, a minți și-i va convinge și pe alții să facă la fel ca el. Orice conduce la lucruri neprofitabile va duce la suferința persoanei în cauză și la suferința celorlalți.

Cursuri Buddhism

156

„Atunci când cunoașteți voi înșivă că ceea ce este moral, de neblamat și lăudat de către înțelepți, atunci când este practicat și înfăptuit, conduce la lucruri profitabile, conduce la bunăstarea și fericirea voastră, ca și a celorlalți, atunci trăiți și acționați în conformitate cu acel lucru.”

Buddha a explicat că lipsa lăcomiei, a urii și a înșelării, a iluziei din mintea unui om îl va reține de la a comite fapte imorale și va conduce la beneficiul și fericirea omului în cauză și a celorlalți.

Astfel, el are o atenție controlată și plină de discernământ, cu inima liniștită și plină de:

• blândețe-iubitoare (a dori fericirea tuturor ființelor);

• compasiune (a dori eliberarea de suferință a tuturor ființelor);

• bune încurajări (a te bucura de câștigul tuturor ființelor);

• pace (imparțialitate față de toate ființele).

Buddha a avut o minte deschisă față de celelalte religii și nu le-a acuzat de înșelare voită. Există învățături bune și în celelalte religii. „Dacă cineva găsește adevărul în ele, atunci să accepte acel adevăr”, ne sfătuiește Buddha.

Trebuie observat că și doctrinele și învățăturile lui Buddha constituie subiectul acestei investigații și testări critice. El a spus: „Nu trebui să acceptați învățăturile mele din respect față de mine, ci mai întâi încercați-le, așa cum cineva încearcă aurul cu ajutorului focului.”

Deci libertatea gândirii îl încurajează pe om să caute adevărul și este un lucru de o importanță crucială pentru eliberarea din suferință, din cauză că realizarea adevăratei naturi a lucrurilor poate fi făcută numai cu o minte clară, deschisă.

Invitația

Buddha vă invită să „veniți și vedeți” (Ehipassikko) învățăturile lui, care nu au nici un secret, nici o dogmă autoritară, practice și ușor de urmat, care pot fi realizate prin propriile puteri, care sunt „cu picioarele pe pământ” și


157

nu sunt simple superstiții. Descoperirile lui în legătură cu adevărata natură a lucrurilor au devenit baza învățăturilor lui.

știm faptul că lucrurile nu durează la nesfârșit. A ne agăța de ele, a avea dorințe puternice pentru ele, ne cauzează o stare de insatisfacție. Sentimentele, ceea ce simțim de asemenea se schimbă din când în când. Totul în natură este impermanent. Aceasta este prima caracteristică de bază a tuturor lucrurilor condiționate, compuse.

A fi separați de cei pe care-i iubim, a trăi cu cei care nu ne plac, a nu obține ceea ce dorim și a avea ceea ce nu ne dorim, acestea sunt alte fețe ale suferinței. Cu cât avem mai multă lăcomie și atașament pentru ele, cu atât mai grea va fi suferința pe care o vom simți. Pe de altă parte, abilitatea de a lăsa deoparte dorințele simțurilor îi va permite minții să se calmeze și să vadă lucrurile așa cum sunt ele.

Tot acest timp am fost înșelați de concepția greșită și de încăpățânare în a accepta realitatea în viața noastră, atât de mult încât nu mai știm ce căutăm în tot acest timp. Am fost influențați în mod continuu de către societate și de către mediul în care trăim să ne comportăm într-un astfel de mod care ne motivează să cultivăm lăcomia și ura în felul nostru de a trăi.

Toate acestea au devenit o chestiune amenințătoare, astfel încât liderii spirituali au început să introducă multiple contramăsuri pentru a rezolva aceste probleme.

Astăzi aveți o oportunitate de a cerceta îndoielile din viața voastră. Terminând acest curs de bază, sperăm să fiți inspirați de cunoștințele fundamentale despre cum să trăiți ca o ființă înțelegătoare și plină de compasiune.

„Evitați a face rău,Faceți ceea ce este bineși purificați-vă Mintea.”Aceasta este învățătura lui Buddha

Întrebări

1. Care sunt criteriile de acceptare?

Cursuri Buddhism

158

2. Ce se va întâmpla atunci când lăcomia, ura și înșelarea vor fi absente?

3. O persoană care posedă autocontrol și o vigilență plină de discernământ este o persoană... ?


159

Modulul 2

CĂUTAREA BUNĂSTĂRII

Ce căutăm în viață?

- o mare întrebare, cu multiple răspunsuri. Care din aceste răspunsuri îl căutați?

Sănătate, Bunăstare, Fericire, Extazul spiritual, Mila lui Dumnezeu?

Orice am căuta, fie material sau spiritual, fie pentru sine sau pentru alții, putem rezuma într-un singur cuvânt: Fericirea.

În cercetarea formulei pentru căutarea fericirii, vom explora în șapte direcții:

4. A avea (bunăstare, sănătate, prietenie etc.);5. A nu avea (mânie, îngrijorare, teamă etc.);6. A da;7. A renunța;8. Conduita corectă (vorbirea, acțiunea, existența);9. Reflectarea (mulțumirea, binecuvântările etc.);10. Înțelegerea corectă.

Adevărata fericire nu poate fi obținută decât dacă practicăm toate cele șapte căi arătate simultan, în mod corect. Deci, pe parcursul lecțiilor următoare vom examina cu atenție pe fiecare din ele pentru a dobândi metodologia corectă pentru atingerea obiectivului.

Fericirea nu trebuie căutată prin visarea cu ochii deschiși, ci prin parcurgerea efectivă a procesului de căutare.

Putem începe cu o inspirație și cu o aspirație corectă; după aceasta trebuie făcut un efort de a lucra cu seriozitate în direcția respectivă. Altfel, se va transforma într-un vis deșert.

Poate că aveți dorința de a călători. Această dorință devine o inspirație. Apoi începeți să faceți planul (aspirația) despre unde doriți să mergeți.

Cursuri Buddhism

160

Dacă nu faceți un efort pentru a face dorința să devină realitate, unde vă aflați atunci?

Să definim acum ce este bunăstarea. O puteți numi câștig, posesiune, noroc, proprietate etc.

Pentru cel nesăbuit bunăstarea poate deveni o capcană,Pentru cel înțelept ea este o cale de a se elibera.

1. Tipuri de bunăstare

Bunăstarea poate fi de două feluri:

a. cea lumească, care poate fi tangibilă, fizică, cum ar fi banii, proprietățile, bunurile, sau intangibilă, cum ar fi faima, onorurile, recunoașterea, puterea, frumusețea, sănătatea.

b. cea spirituală, cum ar fi virtutea, înțelepciunea, încrederea, generozitatea, sinceritatea.

Cei tineri, cât timp sunt plini de energie,dacă nu se străduiesc pentru bunăstarea lor,atunci când vor îmbătrâni vor avea necazuri.

Aceste versuri din Dhammapada clarifică concepția greșită că a câștiga bunăstarea este interzis în Buddhism.

„Există o fericire a oamenilor laici, de familie?” „Da” - a răspuns Buddha. „Există patru surse de fericire. Ele sunt derivate din:

‣ drepturile de proprietate, posesiunile (moștenite sau câștigate);‣ cheltuiala cu înțelepciune a avutului;‣ a nu fi datornic;‣ cunoașterea faptului că ai făcut mult bine și ai evitat răul în viață”

~ A., IV:62 ~

2. Obținerea bunăstării

Există trei tipuri de oameni în această lume. Mai întâi există cei orbi, care au ochi, dar nu văd. Ei nu au nici o viziune pentru a vedea oportunitățile pentru câștigarea bunăstării.


161

Astfel, dacă ei nu au bunăstare, de asemenea nu au nici știința de a o căuta. Dacă au bunăstare, atunci ei nu știu cum să o mențină și să o mărească. Nu au nici capacitatea de a diferenția ceea ce este bun de ceea ce este rău, corect de incorect, moral de imoral, ceea ce este fin de ceea ce este grosier, ceea ce este spiritual de ceea ce este lumesc.

Alt tip de om este cel „cu un singur ochi”. El se află într-o situație un pic mai bună; el știe cum să câștige, să mențină și să crească bunăstarea. Din păcate, el nu poate face diferența între bine și rău. Nu are valori morale și principii.

Al treilea tip este cel care are ambii ochi. El este plin de resurse în ambele aspecte.

De care din cele trei tipuri v-ați teme cel mai mult? Dacă ai merge singur în noapte, care din cei trei ar putea fi o amenințare?

Apoi trebuie să luăm în considerare că bunăstarea noastră, avuția noastră este subiectul celor cinci pericole. Acestea sunt:

a. focul;b. apa (inundațiile), eroziunea, uraganele;c. taxele și impozitele impuse de autorități sau de regi;d. furtul, jaful, spargerile;e. fiii, rudele, prietenii care te lingușesc.

~ A., V:227 ~

Omul trebuie să recunoască și să accepte natura acestor tipuri de pierdere a bunăstării. Arta de a trăi înseamnă a accepta și spinii împreună cu trandafirul.

Dacă îți pierzi bunăstarea, atunci nu pierzi nimic;Dacă îți pierzi sănătatea, atunci nu pierzi nimic;Dacă îți pierzi caracterul, atunci ai pierdut totul.

Când cineva înțelege cu claritate diferitele tipuri de oameni și pericolele, atunci el poate înțelege modul de a câștiga bunăstarea în adevăratul sens al cuvântului.

Cursuri Buddhism

162

a) Legalitatea

Mai întâi trebuie să facem o muncă care este legală, corectă. Aceasta înseamnă ceva care nu face următoarele:

‣ rănirea, lipsirea, luarea vieții altcuiva - omul trebuie să evite uciderea, măcelăritul, pescuitul, vânătoarea, comerțul cu sclavi, întreținerea de animale pentru carne, vânzarea de arme;

‣ a lua ceea ce nu este dat - trebuie evitat furtul, jaful sau chiar a lua mai mult decât ceea ce este dat;

‣ obținerea prin intermediul slăbiciunii simțurilor - trebuie evitate abuzurile sexuale, prostituția, pornografia;

‣ determină o mulțime de minciuni - trebuie evitate falsificarea, necinstea, subevaluarea, imitarea, trișarea, înșelarea, exagerarea, calomnia, răspândirea de zvonuri. De asemenea trebuie evitate afacerile cu droguri și băuturi.

Totdeauna să vă aduceți aminte că mai există și alte ființe în afară de voi înșivă atunci când vă cautați bunăstarea. Fiți atenți cu ceilalți în timp ce vă croiți drumul în viață.

b) Câștigul cinstit

Câteodată, deși munca pe care o prestăm poate fi legală, modul în care o facem poate fi necinstit. Luați în considerare, de exemplu, următoarele situații:

‣ proprietarul unui magazin cu articole diverse care vinde produse de o calitate îndoielnică;

‣ un funcționar care nu dă tot ceea ce poate în munca lui (deși este plătit pentru a face acest lucru);

‣ câștigul egoist;

‣ chiromanția, care spune un pseudo-adevăr;

‣ așa-zișii „criminali cu gulere albe”.

Toate acestea vor genera suferință și regrete și pentru voi și pentru ceilalți. Întrebați-vă conștiința, cum v-ați simți dacă ați fi în locul lor? Ați fi fericiți?


163

c) Cele trei calități esențiale

Următoarele trei chestiuni sunt niște linii călăuzitoare care pot servi drept criteriu pentru modul în care ne dobândim bunăstarea:

‣ Trebuie să muncim și din greu, și în mod inteligent. Un bun manager care lucrează prin intermediul altora nu înseamnă că este leneș. El trebuie să fie plin de energie pentru a-și atinge obiectivele muncii. Specula și asumarea de riscuri mari pentru a câștiga mult făcând puțin este opusul acestei calități.

- Să faci lucrul cu propriile mâini. Neapelând la exploatare, înșelare, la a-i călca pe alții în picioare, la câștigul rapid în defavoarea altora, sunt câteva avantaje pe care le vom avea pe drumul către o carieră de succes. Reflectați asupra acestui lucru: Fericirea apare muncind pentru ea și nu pur și simplu având-o.

‣ Depuneți efort. Fiți întreprinzători. Nu a visa cu ochii deschiși, ci a realiza efectiv reprezintă cheia către îndeplinirea muncii și obținerea satisfacției.

Drept studiu de caz, să considerăm munca unui om de serviciu. Bine înțeles că aceasta este o muncă de un nivel scăzut, dar nu este nimic de care să-ți fie rușine sau inferior în această muncă. În principiu este o muncă cinstită și onorabilă. Ea nu încalcă principiile fundamentale ale unui câștig cinstit.

Câteodată nu trebuie să trăim depinzând de ceea ce spun sau gândesc alții. Nu ar trebui să permitem altora să decidă ce să simțim noi înșine. În loc de aceasta ar trebui să avem propriile principii despre etica muncii și să cunoaștem ceea ce dorim de la viață.

Fericirea este un triumf al menținerii propriilor principii. Toată lumea încearcă să-i ajute pe alții, dar nu trebuie să uităm a ne ajuta pe noi înșine.

„Fii un luptător al Înțelepciunii contra întunericului ignoranței, folosind sabia Adevărului.”

~ Buddha ~

3. Cheltuirea bunăstării

În Sigalovada Sutta (DN 31), modul de cheltuială se constituie din împărțirea veniturilor în patru părți:

Cursuri Buddhism

164

a) Cheltuielile pentru necesitățile proprii, ale familiei și ale oamenilor din jurul nostru, cum ar fi hrana, îmbrăcămintea, obiectele casnice, educația, contribuțiile și caritatea, unele distracții etc.

Viața este plină de obligații și responsabilități. Nu trăim singuri în această lume. Deci trebuie să cheltuim pentru alții, pentru beneficiul mutual. A înapoia din averea noastră către fântâna (sau sursa) fericirii din care am băut apa, este o altă sarcină nobilă a umanității.

Cheltuiala pentru chestiunile spirituale include construirea de temple sau sprijinirea acelora care se străduiesc pentru puritatea spirituală. Tipărirea de cărți despre Dhamma în memoria celor care au murit, este o cale nobilă de a cheltui pentru cei care nu mai sunt.

b) A doua și a treia parte sunt pentru investiții. Acestea includ taxele, împrumuturile, ratele, plata muncitorilor, educația copiilor, menținerea și îmbunătățirea abilităților proprii etc. Cunoscând bine cele cinci pericole, omul ar trebui să cheltuiască pentru a-și proteja propria bunăstare prin asigurări, dispozitive de securitate etc.

c) A patra parte o constituie economiile pentru zile negre. Nu știm ce se poate întâmpla în viață. Această parte nu ar trebui să acopere numai nevoile proprii, ci și pe ale acelora care depind de noi. Boala, recesiunea economică, accidentele, pierderea locului de muncă, reprezintă chestiuni care se pot întâmpla oricând.

„Întregul scop al căutării bunăstării este acela de a o cheltui într-un mod care oferă fericire omului și celor din jurul său, într-un cadru moral.”

Cheltuiți într-o manieră morală, cu mijloacele și în limitele voastre. Dacă într-o zi se întâmplă să pierdeți toată averea, nu trebuie să fiți supărați pentru că știți că ați folosit-o așa cum trebuie.

Cheltuielile interzise

Buddha îi sfătuiește pe adepții laici să evite cheltuielile făcute în mod imoral, care nu aduc nici un profit propriei persoane, celor care depind de ea sau societății în general. Dintre acestea sunt:

‣ băuturile alcoolice;


165

‣ spectacolele și distracțiile în exces;‣ unele activități de noapte;‣ jocurile de noroc;‣ a avea un anturaj rău.

„Renunță la o fericire mică pentru a avea una mai mare!”

Fii mulțumit cu averea pe care o ai pentru că există și alte surse pentru dobândirea fericirii.

Întrebări

1. Cum poate bunăstarea să-l elibereze pe cel înțelept?

2. De ce „omul cu un singur ochi” este cel mai de temut dintre toți?

3. Pe ce ar trebui cheltuită averea dobândită?

Cursuri Buddhism

166

Modulul 3

PRIETENII ȘI PRIETENIA (1)

Patru tipuri de oameni

Există aceia care:

‣ nu cunosc nimic, dar cred că cunosc;‣ nu cunosc faptul că cunosc;‣ cunosc faptul că nu cunosc nimic;‣ cunosc faptul că cunosc.

Primul tip de oameni pot fi considerați drept nebuni, în timp ce al doilea tip au nevoie de a fi deșteptați. Deșteptați acest tip de om și el sigur va progresa. Al treilea tip de obicei pornește în căutarea adevărului și dacă poate fi învățat, atunci el cu siguranță va obține un beneficiu din acest fapt.

În sfârșit, noi trebuie să ne dobândim cunoașterea de la cel de-al patrulea tip, care ne poate inspira să creștem și să dăm valoare acestei vieți.

„O bună companie este totul în viața spirituală.”

~ Buddha (S.V. 2) ~

V-ați întrebat vreodată cum un bun prieten a apărut în viața voastră? A venit din întâmplare? Ce am putea spune despre scopul prieteniei? Este doar o companie pentru trecerea timpului? Este un „loc” în care ne putem pune problemele?

Luați de bună prietenia, indiferent cum se schimbă prietenul de-a lungul timpului?

Principalul scop al prieteniei este acela de a ne dezvolta, srijinindu-ne mutual. În timp ce noi creștem, și ei cresc, iar când ei cresc, noi continuăm să creștem. Cu o bună prietenie, omul are pe cineva atunci când este în necaz. Are un ghid atunci când este pierdut, are parte de încurajare.


167

Atunci când căutăm prietenia, nu trebuie să forțăm lucrurile, întrucât este un proces lent și complex, nu o chestiune care se rezolvă peste noapte. Ea necesită o investiție pe termen lung de timp, răbdare, înțelegere și încredere.

O prietenie adevărată nu ține cont de vârstă, sex, rasă, religie, țară etc.

1. Elemente ale Kalyana-mitta (prietenia spirituală)

Un prieten ne încurajează să ne dezvoltăm și să ne îmbunătățim în chestiunile care ne sunt necesare, cum ar fi încrederea, generozitatea, virtutea, cunoașterea și înțelepciunea. Deci prietenul trebuie să fie o persoană plină de:

a) Încredere (Saddha)

Este o persoană de încredere sub aspect moral, spiritual și intelectual. Este demn de încredere și capabil de a se întreține singur. Îi poate inspira, motiva și le poate da tărie celorlalți.

b) Virtutea (Sila)

Este o persoană cu o conduită corectă și bine disciplinată, care respectă cele 5 precepte. Nu are nici o motivație ulterioară atunci când se împrietenește cu cineva și nu spune minciuni. Are abilitatea de a-i consola și a-i sfătui pe ceilalți.

c) Caritatea (Caga)

Are vederi largi și este generos. El oferă fără a aștepta nimic în schimb și fără atașamente. Nu râvnește la averea altuia și practică caritatea nu numai „din buzunar” ci și prin intermediul cuvintelor, al timpului, efortului, atenției etc.

d) Cunoașterea / Înțelepciunea (Panna)

Persoana își dezvoltă înțelepciunea, care conduce la non-lăcomie, non-ură și non-înșelare. Este un om practic, nu unul care doar aruncă vorbe în vânt.

2. Ce se așteaptă de la un bun prieten

În codul de disciplină al laicilor (Sigalovada Sutta), Buddha a specificat următoarele îndatoriri ale unui bun prieten: un bun prieten ar trebui:

Cursuri Buddhism

168

‣ să te protejeze atunci când nu ești vigilent;‣ să-ți protejeze proprietatea atunci când ești lipsit de atenție;‣ să devină un refugiu atunci când ești în pericol;‣ să nu te părăsească atunci când ești în pericol;‣ să fie plin de considerație față de rudele tale.

Buddha de asemenea definește calitățile fundamentale ale unui bun prieten. Un adevărat prieten este:

a) Un prieten care ajută

El are grijă de cel care nu este vigilent și îi protejează averea. El devine un refugiu atunci când îți este teamă și atunci când ești la nevoie. El îți oferă mai mult decât ceea ce îți este strict necesar.

b) Un prieten cu care poți să-ți împărtășești bucuriile și necazurile

El îți va împărtăși propriile lui secrete și nu va spune nimănui secretele tale. El nu te va uita atunci când ești în nenoroc și își va sacrifica chiar și viața pentru prietenul său.

c) Un prieten care oferă sfaturi bune

El te sfătuiește să nu faci rău și te convinge să faci bine. El te face să auzi ceea ce nu ai mai auzit până acum, cum ar fi adevărul învățăturilor lui Buddha, și îți arată calea către Paradis.

d) Un prieten plin de înțelegere

El nu se bucură de nenorocul tău, ci de prosperitatea ta. El îi oprește pe alții de la a te vorbi de rău (apărându-ți punctele slabe) și îi laudă pe cei care te vorbesc de bine (care spun despre bunătatea ta).

Un adevărat prieten este unul care urmează îndeaproape calea corectă, în timp ce se preocupă de bunăstarea prietenului său. Atunci când ești în necaz el te va consola și totdeauna va oferi un sfat bun.


169

Întrebări

1. De ce este prietenia începutul Bunătății în viață?

2. Care sunt cele patru Dezvoltări?

Cursuri Buddhism

170

Modulul 4

PRIETENII ȘI PRIETENIA (2)

3. Dușmani deghizați în prieteni

„Să nu te asociezi cu cei nebuni, ci cu cei înțelepți,... Aceasta este cea mai mare binecuvântare”

~ Mangala Sutta ~

„Cei plini de vicii îi sunt dragi, în cei virtuoși nu găsește nimic plăcut; el este de acord cu gândirea celor vicioși. Acestea sunt cauzele decăderii omului.”

~ Parabhava Sutta ~

În viață este important să ne dăm seama cine ne este prieten și cine nu. Cum facem diferența dintre prietenii buni și cei răi? Prieteniile rele apar într-un mod subtil, iar persoana trebuie să fie foarte puternică pentru a merge împotriva lor.

Un dușman deghizat în prieten este:

a) Unul care ia - el se asociază numai pentru câștig.

El își însușește averea ta sau așteaptă foarte mult în schimbul unei mici contribuții. El se împrietenește numai pentru binele său propriu și iși face datoria numai din teamă. El își poate dedica întreaga viață numai pentru a lua tot ce poate de la tine.

b) Un palavragiu

El te distrează vorbind despre ceea ce a fost deja sau despre ceea ce va veni. Atunci când este nevoie de ceva imediat, el își va dovedi inabilitatea. El te tratează cu lucruri care nu au nici o valoare. Vorbește mult și nu face nimic.


171

c) Unul care te flatează

El încuviințează atunci când faci rău și te descurajează de la a face fapte bune. El te laudă atunci când ești de față, iar în absența ta te vorbește de rău.

d) Un cheltuitor

El aduce averea ta în ruină. Îți este însoțitor atunci când:

‣ consumi băuturi sau droguri;‣ hoinărești pe străzi la ore nepotrivite;‣ mergi frecvent la spectacole;‣ joci jocuri de noroc.

Un dușman deghizat în prieten necesită multă vigilență și atenție. Ei pot fi transformați în buni prieteni, dacă știți cum să-i deșteptați și să-i călăuziți pe calea cea dreaptă.

Uneori putem distinge un bun prieten prin caracteristicile pe care le posedă:

a) el este îndrăgit de mulți din cauză că are o minte cultivată, nepătată de nebunii ca lăcomia, mânia etc.

b) nu numai că este un bun vorbitor, dar este și un bun ascultător. El este și un sfătuitor bun. Cuvintele lui sunt pline de bunătate, iubire, sunt plăcute; este de asemenea și un ascultător plin de răbdare.

c) el rostește adevărul adânc și profund. Posedă înțelepciune, cunoaștere și înțelegerea corectă în ceea ce privește învățăturile. Este de ajutor și dornic să-și împărtășească vederile corecte cu tine. El își poate consuma timpul, răbdarea etc. doar pentru a-ți clarifica îndoielile și a-ți întări gândirea.

d) este întreprinzător și nu se va implica în ceva care are un scop inutil. Își plănuiește timpul în mod constructiv, fără să-l piardă aiurea. Este dedicat dezvoltării și îmbunătățirii permanente a propriei persoane. El meditează pentru a obține calmul și înțelepciunea.

Un prieten de ajutor merge hotărât pe calea Adevărului și cunoaște înțelesul cuvintelor: „așa nu este bine...”.

Cursuri Buddhism

172

4. Cele șapte calități ale unui bun prieten

Pe lume există trei tipuri de oameni bolnavi. Există acei oameni bolnavi, care chiar dacă nu ne îngrijim de ei, nu le oferim nici un medicament, se pot însănătoși. Apoi mai există aceia care dacă nu le dăm medicamentul, atunci vor muri cu siguranță. Al treilea tip sunt aceia care chiar dacă le dăm un medicament, ei tot nu se vor însănătoși.

~ AN III:22 ~

Voi cărui tip aparțineți? Puteți supraviețui fără prieteni? Sau aveți nevoie de ei pentru a duce o viață fericită? Cunoașteți cum să folosiți oportunitatea de a avea o asociere bună pentru a vă îmbunătăți pe voi înșivă și pentru a progresa?

Prietenii și prietenia

Sunteți conștient de modul în care vă cultivați prieteniile? De cum vă tratați prietenii? Prietenii pot fi numărați, în timp ce prietenia este măsurată prin calitate.

Cea mai importantă calitate care leagă prietenii este generozitatea. Dacă ai puțin, atunci oferă puțin. Dacă ai mult, atunci dă mult. Dacă ai și mai mult, atunci dăruiește mult mai mult.

Pe lângă o vorbire plină de bun simț, persoana trebuie să-și promoveze bunătatea, să fie cinstit și nepărtinitor, să fie de încredere. Folosind blândețea și amabilitatea cuvintelor se poate îmbunătăți calitatea prieteniilor noastre.

Cine este prietenul tău?

Un prieten nu este de găsit numai în exterior, ci și în interior. și în mod cert trebuie să vă fiți cel mai bun prieten vouă înșivă. Numai prin bucuria care se revarsă din bunătatea existentă în noi vom fi capabili să împărtășim și celorlalți. Imaginați-vă că ați fi propriul vostru dușman; cum ați putea atunci să vă exprimați prietenia față de alții?

Cum puteți să fiți un prieten pentru voi înșivă?


173

Evitați răul, faceți binele și purificați-vă mintea

Nu trebuie să avem mulți prieteni; unul bun este de ajuns. și nici măcar nu trebuie să petreceți mult timp împreună; câteva momente benefice sunt mai mult decât suficiente.

Care este cel mai bun prieten pe drumul vieții?

Buddha răspunde astfel la următoarele întrebări:

Cine este cel mai bun prieten al călătorului - al unui om care caută adevărul? - Acesta este un însoțitor, un prieten care ghidează și sfătuiește.

Cine este un bun prieten care există în casă? - Bine înțeles, o mamă, care are grijă, ne iubește și ne învață în timpul copilăriei.

Cine este cel mai bun prieten atunci când suntem la nevoie? - Ajutorul unui tovarăș este ceea ce avem nevoie atunci când suntem în dificultate.

Cine este cel mai bun prieten în viața următoare? Toate lucrurile lumești pe care le avem nu ne vor însoți după această viață. Numai faptele noastre meritorii vor determina următoarea destinație: infernul sau paradisul.

Șapte calități ale unui bun prieten

Putem concluziona că un bun prieten:

1. Dăruiește ceea ce este greu de dăruit;2. Face ceea ce este greu de făcut;3. Duce ceea ce este greu de dus;4. Împărtășește propriile voastre secrete;5. ține secretele altora;6. Nu te uită la nevoie;7. Nu te disprețuiește atunci când decazi.

~ AN VII:35 ~

Cursuri Buddhism

174

Generozitatea nu înseamnă numai a oferi lucruri materiale, ci a oferi ajutor, timp, răbdare, un zâmbet etc., iar aceasta acoperă primele trei calități ale unui bun prieten.

Întrebări

1. De ce elementul generozitate este atât de important în contextul prieteniei?

2. Dacă cel mai bun prieten în casă este o mamă, care este cel mai bun prieten la serviciu, la birou?


175

Modulul 5

POTOLIREA MÂNIEI

Obișnuim să gândim că fericirea vine numai atunci când „avem”. Vom fi fericiți dacă vom avea mai mulți bani. Vom fi fericiți dacă vom avea mai multe proprietăți. Bineînțeles că acestea au o contribuție importantă în formula descoperirii fericirii, dar noi uităm deseori că fericirea poate apărea de asemenea și din „a nu avea”.

Ce bine ar fi dacă nu am avea dușmani, dacă toți ne-ar fi prieteni. Ce ușor ne-ar fi dacă nu ar trebui să muncim, doar să pocnim din degete și dorințele să ne fie îndeplinite imediat. Dar toți știm că acestea sunt doar visuri care nu se vor întâmpla niciodată. Să punem problema altfel.

Ce plăcut ar fi dacă nu am deveni mânioși atât de des. Cât de ușor ne-ar fi dacă ar exista mai puține lucruri cărora să le ducem grija. și cât de pașnic ar fi dacă societatea n-ar implica atât de multă teamă în viața noastră zilnică.

În această lecție vom explora calea de „a nu avea” ca parte a căutării noastre a fericirii. „A nu avea” este o luptă împotriva elementelor rele ale minții noastre.

Elementele rele nedorite (cum ar fi mânia, îngrijorarea, teama, gelozia etc.) apar în aproape toate activitățile vieții zilnice. Aplicând controlul simțurilor le putem elimina și suprima în mod progresiv, negând astfel dominația lor în acțiunile noastre, în vorbire și gândire.

Modul în care facem acest lucru necesită multă răbdare, înțelegere și efort. Omul are nevoie de o hotărâre puternică pentru a învinge aceste elemente dăunătoare ale minții. După cum stăpânim modul de a le potoli, devenim mai conștienți de ele de fiecare dată când își fac apariția în noi.

Fețe ale Mâniei

Conștient! Alert! Ați analizat vreodată cum apare mânia? Ce o determină?

Cursuri Buddhism

176

La fel ca în arta războiului, trebuie să cunoaștem dușmanul dacă dorim să-l învingem. Omul trebuie să cunoască caracteristicile apariției mâniei.

Mânia este o stare a minții. Nu este ceva fizic. Nici nu este ceva permanent. Ea poate fi învinsă.

Mânia poate avea multe forme. Ură, aversiune, neplăcere, dușmănie, rea voință, invidie, toate sunt forme ale ei. Ea apare în forme subtile, cum ar fi răzbunarea, supărarea datorată nesiguranței în viață sau resentimentele. Poate fi deghizată, astfel de forme deghizate fiind plictiseala, nehotărârea, frustrarea, invidia, a fi neajutorat, ignoranța etc.

Mânia își face loc cu ușurință în inimă, doar printr-un cuvânt care irită sau care este nepotrivit. Mânia apare datorită unei cauze, mușcătura unui țânțar, un articol de ziar, o priveliște dezgustătoare etc. Orice care nu concordă cu punctele noastre de vedere are mari șanse de a cauza apariția mâniei.

„Un foc mic este un prieten, un foc mare este un dușman.”

O glumă nevinovată poate provoca râsul, dar dacă este făcută lângă un foc în creștere, atunci poate arde și răni. Devine un pericol pentru voi înșivă ca și pentru ceilalți. Unde este începutul acestui foc în creștere? Provine din interior sau datorită factorilor externi?

Focul în creștere

Un prieten vă promite o întâlnire la o cafenea. Totdeauna țineți la timpul vostru, iar punctualitatea este o prioritate. Acum că ați așteptat mai mult de o jumătate de oră, ce se întâmplă în mintea voastră?

Poate că la început vă îngrijorați. „Oare ce s-a întâmplat cu el? Sper că nu este din cauza unui accident. Poate s-a blocat în trafic. Poate, poate....”

Mai trec încă 15 minute. Grijile devin supărare. „Cred că a uitat de întâlnire. Oare îmi joacă o festă?”

Încet, încet apare mânia, din ce în ce mai mare, până când atinge punctul critic. Începeți să vă comportați în mod diferit. Dacă cineva vă întreabă ceva, veți întreba „Ce?” cu o voce ridicată.


177

Dorințele nu vă sunt îndeplinite conform așteptărilor, fie datorită altora, fie datorită vouă înșivă. „De ce trebuie să fiu eu mai sărac decât alții? De ce nu pot fi mai sănătos decât alții? De ce trebuie să existe astfel de inegalități în viață? De ce oamenii nu pot fi mai politicoși unii cu alții? De ce trebuie să existe nedreptate, cruzime...?”

Cel gras dorește să slăbească, cel slab vrea să arate puțin mai împlinit. Cel închis la culoare dorește ca pielea să îi fie mai deschisă la culoare; cel alb dorește să fie mai deștept...

Atunci când nu putem suporta impacturile negative ale vieții, cum ar fi jena, a fi tratat cu cuvinte aspre sau a fi rănit de ceilalți, devenim mânioși cu ușurință.

Ego-ul. Refuzul de a accepta realitatea vieții, de a face schimbări pentru îmbunătățirea situației, de a ne schimba concepțiile, toate acestea fac de asemenea ca mânia să apară. A ne simți respinși, confruntarea cu ceilalți datorită opiniilor diferite și o atitudine nerăbdătoare sunt câteva exemple obișnuite, cauzate de către ego-ul nostru.

Crearea Mâniei

Mânia este una din cele trei rădăcini ale răului. O minte plină de mânie nu mai poate fi calmă și liniștită. Ea ne poate afecta și corpul fizic. Poate un om mânios să ne vorbească frumos? Poate el să se comporte în mod corect?

Există două cauze care provoacă apariția mâniei.

1. Natura respingătoare / negativă a obiectului.

Trebuie să ne aducem aminte că întunericul face și el parte din viața noastră. Lucrurile se schimbă tot timpul, ele nu sunt permanente. La fel de nepermanente sunt și gândurile noastre, simțurile și percepțiile. Nu ne putem aștepta ca ele să fie la fel tot timpul.

Totdeauna lucrurile au un punct slab. Un scaun solid va fi puțin prea greu. Un bogătaș poate fi foarte zgârcit. Un produs foarte frumos va fi prea scump.

Cursuri Buddhism

178

Un nebun vede partea luminoasă cu lăcomie, iar partea întunecată cu mânie.

Un înțelept vede strălucirea cu blândețe iubitoare, iar întunericul cu detașare.

Câți dintre noi nu păstrăm unele jucării sau păpuși foarte vechi, sau unele din cărțile de școală de demult? În mod normal ele au o oarecare valoare sentimentală, dar acum ele sunt vechi, murdare și probabil nu au nici o utilitate. Ce se întâmplă dacă cineva le aruncă?

Este fericirea mai puternică decât suferința sau suferința mai puternică decât fericirea? Ele sunt la fel de puternice, pentru că atunci când una din ele este dominantă, cealaltă este adormită.

2. Atenția nesistematică asupra naturii respingătoare.

Acesta este modul în care ne realizăm percepția asupra vieții. Putem schimba acest lucru dacă dorim. Avem puterea de a schimba această atenție nesistematică.

Un bun prieten vă spune cuvinte grele pentru ceva ce nu ați făcut. V-ați mânia? Răspunsul vostru ar pute fi: „Poate..., dacă..., depinde...”. Asta de fapt înseamnă că da, v-ați mânia. și dacă sunteți mai puțin atenți, puteți cauza un mare neajuns prieteniei voastre și asupra la tot ceea ce țineți.

Dacă întrebarea ar fi reformulată astfel: Trebuie să vă mâniați?, atunci răspunsul ar fi diferit: „Bineînțeles că NU!”.

Priviți-vă în oglindă. Cum ați arăta cu o figură mânioasă? Priviți aspectul nefericit al acelei figuri. V-ar plăcea ca alții să vă arate o astfel de față în fiecare zi? Cum v-ați simți? O față mânioasă este ca un vulcan care erupe, aruncând lavă fierbinte, care va arde tot ceea ce întâlnește în cale.

Opriți-vă un moment și analizați lucrurile. Priviți-le în mod pozitiv. Ce avantaj ați obține dacă v-ați manifesta mânia? Cum deja știm că lucrurile se schimbă tot timpul, de câte ori trebuie să mai devenim mânioși din cauza acestui lucru?


179

Trebuie să acceptăm trandafirul împreună cu spinii lui. Așa cum admirăm frumusețea trandafirului, tot așa trebuie să avem grijă la spinii lui. Nu trebuie să aruncăm trandafirul din cauză că am putea fi răniți de spini.

Trebuie să schimbăm modul în care vedem lucrurile. Cu o atitudine și o percepție corectă ar trebui să fim capabili să depășim dificultățile vieții și astfel să minimizăm apariția mâniei în activitatea noastră zilnică.

Faceți o autoevaluare acum. Cum v-ați comporta dacă ați aștepta un prieten care nu a apărut mai mult de o jumătate de oră?

Moduri de a învinge mânia

Mânia este produsă de către minte. Pentru a o învinge trebuie să avem o atenție sistematică asupra naturii respingătoare a lucrurilor, bazată pe:

1. Blândețea iubitoare care există în inimă

În timp ce purtați în brațe un copilaș, îmbrăcat în cel mai bun costum pe care-l aveți, înainte de cină, copilul, care nu știe că există un loc care se numește „toaletă”, își face nevoile pe costum. Cum ați reacționa în această situație?

Radiați dragoste către ei. Iertați-i. Toți suntem prinși în plasa necunoașterii în viață, suntem imperfecți în felul nostru caracteristic. Suntem slabi și incapabili în anumite aspecte. Nu ar trebui să permitem mâniei să ne controleze gândirea.

Dacă toți am putea vedea și împărtăși suferințele secrete ale dușmanilor noștri, atunci aceasta ar fi de ajuns să ne manifestăm ospitalitatea. Amintiți-vă că toți suntem victime ale situațiilor.

2. Compasiunea

Fiecare ființă suferă în felul ei propriu. Trebuie să fim plini de compasiune față de cei care sunt arși de focul mâniei.

Contra mâniei nu luptați cu mânia, ci cu Adevărul.

Cursuri Buddhism

180

Care se comportă mai nebunește? Cel care este mânios sau cel care reacționează la mânie? Închipuiți-vă un om mânios care aruncă cu balegă de vacă în voi, iar voi ripostați ridicând balega și aruncându-o înapoi către el.

Ura nu este potolită prin ură, ci prin iubire

~ Dhammapada, 5 ~

3. Un sentiment de liniște

La fel ca un lotus, nepătat de noroiul din lac, calmul este un sentiment neperturbat, însoțit de o înțelegere corectă a vicisitudinilor vieții.

Printre cei care urăsc, trăiește lipsit de ură;Printre cei care sunt lacomi, trăiește fără lăcomie;Printre cei care sunt ignoranți, fii înțelept;Printre cei care se comportă nebunește, fii lipsit de nebunie.

Dacă mintea unui om este neantrenată și neîmblânzită, atunci ea îi va face mai mult rău omului și celor din jurul său, decât i-ar putea face un dușman. Cunoscând natura adevărului (aspectul negativ al lucrurilor), trebui ca tot timpul să ne păstrăm calmul și echilibrul în minte atunci când alții ne fac să fim mânioși.

4. Înțelegerea (Legea Kamma)

Suntem proprietarii faptelor noastre. Merităm ceea ce avem, așa cum culegem ceea ce am semănat. Nu trebuie să fim mânioși din cauza altora pentru că aceștia sunt mai bogați decât noi, arată mai bine și așa mai departe.

Aveți de făcut o alegere. Ceea ce culegeți vine din trecut, ceea ce faceți acum veți culege în viitor. Dacă gândiți în mod greșit, veți fi plini de tristețe, dacă mâncați prea mult, veți fi grași. Trebuie să fiți responsabili pentru efectul faptelor voastre. Dacă îi mâniați pe alții, la rândul lor aceștia vă vor mânia pe voi. Puteți alege să nu o faceți și să sperați că nici ei nu o vor face.


181

Nu trebuie să fiți prea supărați atunci când lucrurile nu ies chiar așa cum ați intenționat. Lucrurile se schimbă permanent (legea impermanenței), și ar fi un lucru prostesc să mergeți contra acestor legi naturale.

Există mânii scrise în piatră,sau scrise pe nisip, la malul mării.

~ Reflecții pe Plajă - Ang Nik ~

Durează ani de zile până când intemperiile vor șterge cuvintele săpate în piatră. Durează doar o zi sau două pentru ca un cuvânt să fie șters de pe nisip și numai o secundă pentru ca valurile mării să șteargă cuvintele scrise pe malul ei.

Întrebări

3. De ce natura respingătoare a lucrurilor ne face să devenim mânioși?

4. Ce înseamnă o „mânie scrisă în piatră”?

Cursuri Buddhism

182

Modulul 6

ARTA DE A DĂRUI (1)

„Calea naturală pentru a primi este să dăruiești”

Cerșetorul

În timp ce luați cina împreună cu familia la o terasă, un cerșetor tânăr și murdar se îndreaptă spre masa voastră și vă cere bani. Cum veți reacționa:

e. veți alunga cerșetorul spunând: „fugi de aici om leneș și bun la nimic! Du-te și caută-ți o slujbă ca să-ți câștigi traiul!”

f. îi veți cumpăra ceva de mâncare în loc de a-i da bani.

g. îi veți arunca un ban și-i veți spune să nu vă mai deranjeze.

h. îi veți cere să vă curețe pantofii și-i veți da niște bani după ce și-a făcut bine treaba.

În viață există o mulțime de întâmplări care vă pot lua pe nepregătite și cărora trebuie să le faceți față, care nu vor mai apărea pentru a doua oară.

În general noi totdeauna gândim că cu cât vom primi mai mult, cu atât mai fericiți vom fi. Aproape am uitat că cu cât dăruim mai mult, cu atât mai mult vom primi. Deci trebuie să dobândim această artă de a dărui pentru a ne îmbunătăți virtutea generozității până la perfecțiunea cea mai înaltă.

Atunci când întreprindem un act de caritate putem maximiza meritul dobândit dacă înțelegem pe deplin și realizăm fiecare proces al artei de a dărui. Îmbunătățindu-ne continuu activitatea, vom dobândi cel mai înalt nivel al generozității și astfel vom face mai puternică fericirea reală a actului de a dărui.


183

Dana

Dana este un cuvânt în limba Pali care înseamnă dăruire, generozitate sau caritate. Dana este una din virtuțile fundamentale pe calea desăvârșirii spirituale. Este primul pas către eliminarea umbrei lăcomiei, a urii și a iluziei; pentru că fiecare act de dăruire este un act de blândețe iubitoare și de compasiune.

Dana nu reprezintă simpla dăruire de bunuri materiale, ci mai înseamnă și a împărți sau a oferi blândețe, confort, liniște, încredere, răbdare, atenție; a fi un ascultător și un sfătuitor bun pentru vorbele, gândurile și acțiunile altcuiva.

Scopul de a întreprinde Dana este acela de a înlătura lăcomia, iar acest lucru se face cu o Înțelegere Corectă.

1. Considerații asupra celui care dăruiește

Există trei sarcini importante pe care cineva care dăruiește trebuie să le respecte în timp ce înfăptuiește dana. El trebuie:

a. să se simtă fericit de fapta morală care este întreprinsă:

i. Înaintea actului - în timpul fazei preparatorii, persoana trebuie să realizeze și să aprecieze dacă ceea ce gândește, plănuiește și realizează este moral sau imoral.

ii. În timpul actului - în timp ce îndeplinește acțiunea morală persoana trebuie să fie atentă și conștientă de acțiunile proprii și nu să acționeze cu o minte absentă.

iii. După săvârșirea actului - de fiecare dată când persoana își amintește de fapta bună făcută ar trebuie să fie fericită și să se bucure, nu să o regrete.

b. să aibă încredere în Kamma

Când Dana este înfăptuită cu o înțelegere corectă al Legii Acțiunii și a Efectului (Kamma-vipaka), atunci suntem conștienți de faptul că suntem proprietarii propriilor noastre fapte.

Cursuri Buddhism

184

Faptele bune produc rezultate bune, în timp ce faptele rele produc rezultate rele. Amestecul de fapte bune și rele produc un amestec de rezultate bune și rele. Faptele care nu sunt nici bune nici rele produc rezultate care nu sunt nici bune nici rele.

Dana înfăptuită cu o înțelegere corectă este însoțită de înțelepciune. Acest lucru este important pentru noi mai târziu în viață atunci când ne vom bucura de rezultatele faptelor noastre bune; această bucurie este de asemenea însoțită de înțelepciune.

c. Luarea unei hotărâri (Adhitthana) pentru a atinge Nibbana

De fiecare dată când cineva face o faptă bună, trebuie să aspire la atingerea Nibbana - încetarea suferinței.

Persoana poate aspira la:

i. O bună sănătate - întrucât aceasta este necesară pentru a ne ajuta în practicarea meditației; imaginați-vă cât de multe opreliști vor apare pentru cineva atunci când face bine, dacă are un corp fizic slab.

ii. Bunăstare - o persoană cu suficientă avere are mai multe oportunități pentru a continua să înfăptuiască Dana și are toate condițiile pentru a sprijini acest act. Un cerșetor își va petrece aproape tot timpul pentru asigurarea supraviețuirii proprii și nu va mai avea când să se mai gândească și la a dărui altora.

iii. Fericire. Pentru a ne perfecționa practica pe Calea Corectă, mintea trebuie să ne fie într-o stare de bucurie și calm. Aici fericirea se referă și la renașterea în ținuturile fericite, cum ar fi lumea umană sau ținutul spiritelor deva.

iv. Oportunitatea de a învăța, practica și realiza Dhamma până la atingerea Nibbana. Această aspirație spirituală este mult prețuită pentru direcția ei corectă către scopul final. Este important de observat că primele trei aspirații sunt considerate drept aspirații materiale care oferă condițiile ce o sprijină pe a patra.

Cunoscând faptul că ne așteaptă mai multe renașteri până când ne vom putea perfecționa, avem nevoie de o continuă „alimentare” cu Dhamma și de oportunitatea de a practica și de a realiza învățăturile ei.


185

Observați intervalul de timp din această aspirație: „ ... până la atingerea Nibbana.” O aspirație corectă este structurată cu grijă ținând cont de intervalul de timp specific și de condiții.

Iată un exemplu de aspirație care nu este bine structurată: „ ... fie ca eu să-l întâlnesc pe viitorul Buddha”. Să presupunem că această aspirație este îndeplinită. Cum nu au fost luate în considerare condițiile, care determină cine va fi persoana, aceasta ar putea să se nască ca dușman al lui Buddha ... iar acesta nu ar fi un lucru prea bun.

țineți minte că îndeplinirea propriilor aspirații vine din puterea propriilor fapte meritorii, și nu doar din dorință și speranță.

„Fie ca această Dana a mea să fie o condiție pentru atingerea Nibbana”

Când cineva face o astfel de aspirație, condițiile care sunt determinante pentru practica meditației vor apărea, iar progresul meditației va fi mai rapid și mai ușor.

Opt moduri în care oamenii dăruiesc

Există oameni care dăruiesc:

1. De bună voie;

2. Din teamă;

3. Gândind „mi-a dat și el mie...”;

4. Gândind „îmi va da și el...”;

5. Gândind „este bine să dăruiești”;

6. Gândind „Eu am pregătit ceva de mâncare, iar ei nu; deși eu gătesc, nu trebuie să încetez a da celor care nu-și pregătesc hrana”;

7. Gândind „de la acest act de dăruire al meu se vor răspândi vești bune despre mine”;

8. Pentru a avea o inimă bună.

Cursuri Buddhism

186

Gândiți-vă, ultima oară când ați dăruit ceva cuiva, unde v-ați încadra? Voința mentală sau intenția celui care dăruiește decide puritatea și meritul generozității sale. Acesta este domeniul întregii arte a dăruirii.

Chiar dacă dați din teama, cum ar fi în cazul în care ați fost escrocați, dar dezvoltați o înțelegere a detașării, ca la punctul 6, atunci înseamnă că dați din compasiune.

De multe ori alegem punctul 4 sau 7 drept intenție principală pentru a dărui, ceea ce coboară nivelul actului la o treaptă inferioară.

Trei tipuri de persoane care dăruiesc

1. „Sclavul” dăruirii

Este acela care dăruiește ceea ce nu dorește sau nu mai are nevoie. O practică foarte comună pe care toți o facem. În timpul curățeniei de primăvară dăm hainele care nu ne mai vin, lucrurile pe care nu le mai folosim și altele.

Un alt exemplu tipic este acela al unei cine în familie. Dacă gazda, din greșeală, a pus prea multă sare în unul din alimentele voastre preferate, atunci, fiind „generos”, consumați mai puțin astfel ca alții să aibă o porție mai mare.

2. „Prietenul” dăruirii

Este acela care împarte ceea ce are nevoie. Timp, avere, dragoste și înțelegere, chiar părți ale trupului, cum ar fi sângele sau rinichii, care sunt nevoi esențiale în activitatea zilnică. A fi capabil să împarți aceste lucruri cu alții este ca un prieten care ajută.

Odată un porc și o vacă discutau de ce oamenii preferă vaca, porcului. Porcul spunea: „Eu le dăruiesc atât de mult, aproape fiecare parte a corpului meu este folosită de ei, iar ei totuși nu mă apreciază”. Vaca a răspuns: „Tu dai numai după ce mori, pe când eu dau cât trăiesc”.

Există un avantaj în a da atât timp cât ești în viață, sau atunci când poți fi martor direct al actului moral. Poți experimenta bucuria și fericirea personal.


187

3. „Maestrul” dăruirii

Este acela care dăruiește ceea ce are nevoie mai mult. Aceasta variază de la o persoană la alta. Unii acordă mai mult timp și sprijin pentru a-i ajuta pe alții decât pentru ei înșiși sau familia lor.

Un alt exemplu ar fi atunci când aveți numai o bucată de pâine în mână și o dăruiți altei persoane pentru că gândiți că are mai multă nevoie de ea. Puteți astfel fi fericiți, chiar dacă sunteți flămânzi.

Persoanele care dăruiesc se mai pot clasifica în alte două feluri:

a. Donorul activ:

‣ acela care caută oportunitățile de a dărui;

‣ acela care-și porționează averea și își face datoria de a oferi confort și securitate familiei proprii, rudelor, prietenilor și lui însuși pe de o parte, și facerea de acte caritabile pentru cei virtuoși și nevoiași pe de altă parte;

‣ acela care întreprinde Fapte Meritorii (care face bine).

Un donor activ nu așteaptă ca cerșetorul să vină la el. În loc de asta, merge chiar el la cerșetor și îi oferă ajutorul.

b. Donorul pasiv

‣ acela care nu ia ceea ce nu i se oferă sau fără permisiune (nu fură);

‣ acela care nu ia mai mult decât i se oferă;

‣ acela care păstrează Preceptele (evitarea răului).

Prin faptul de a nu lua ceea ce nu îi este oferit, persoana dăruiește încredere, liniște și un sentiment de securitate celorlalți.

Principalul factor care leagă prieteniile este Generozitatea. Prieten este acela care „oferă ceea ce este greu de oferit, face ceea ce este greu de făcut, îndură ceea ce este greu de îndurat”

Oamenii vă țin minte și vă apreciază darurile („Dăruiesc pentru că și el mi-a dăruit mie...”) și totdeauna se vor întoarce către voi pentru bunătatea și

Cursuri Buddhism

188

ajutorul vostru. Ei vă iartă micile greșeli și vă răsplătesc faptele bune dăruindu-vă și ei ceva în schimb. „Sărac cu adevărat este omul care poate numai să primească și nu este capabil să dăruiască”

Pentru fiecare lucru sau ajutor pe care îl primiți trebuie să dăruiți ceva în schimb. Cu cât primiți mai mult, cu atât mai dator sunteți și dacă nu oferiți și voi ceva (nu neapărat aceleași lucruri sau aceeași cantitate), atunci veți fi permanent datori.

O persoană care oferă puțin, va obține puțin merit și astfel se va bucura de rezultate mici. Principalul lucru în arta de a dărui stă în virtutea celui care dăruiește. Dacă intenția lui este pură și sinceră, atunci mărimea Dana va fi determinată în mod corespunzător.

Întrebări

1. Care este mesajul din imaginea cu copacul?

2. Care sunt cei trei pași importanți pentru a întreprinde o bună Dana?


189

Modulul 7

ARTA DE A DĂRUI (2)

Pentru a vă aminti de mine...

Va veni și ziua când corpul meu va sta întins pe un cearșaf alb bine întins pe colțurile unei saltele dintr-un spital, ocupat de cei vii și cei care sunt pe moarte. La un anumit moment dat un doctor va stabili faptul că creierul meu a încetat să mai funcționeze și că viața mea s-a oprit.

Când acest lucru se va întâmpla, nu încercați să readuceți viața în corpul meu prin metode artificiale, folosind diferite mașinării. Și să nu vorbiți despre „patul de moarte”.

Numiți-l „patul vieții” și lăsați ca corpul meu să fie luat din el pentru a-i ajuta pe alții să ducă vieți împlinite. Dați vederea mea unui om care nu a văzut niciodată un răsărit de soare, o față de copil sau dragostea din ochii unei femei. Dați inima mea unei persoane a cărei inimă nu a cauzat altceva decât nesfârșite zile de suferință. Dați sângele meu unui tânăr care a fost scos din sfărâmăturile mașinii sale, astfel încât să poată trăi pentru a-și vedea nepoții jucându-se.

Dați rinichii mei unuia a cărui existență depinde de o mașină. Luați oasele mele, fiecare mușchi, fiecare fibră și nerv din corpul meu și găsiți o cale pentru a face să meargă un copil handicapat.

Cercetați fiecare colț al creierului meu. Luați celulele mele dacă vă sunt necesare și lăsați-le să crească, astfel încât, într-o bună zi, un băiat mut să poată vorbi și o fată surdă să audă ploaia bătându-i în geam.

Ardeți ceea ce a mai rămas din mine și împrăștiați cenușa în vânt pentru a ajuta florile să crească.

Dacă trebuie să îngropați ceva, îngropați-mi greșelile pe care le-am făcut, slăbiciunile și prejudiciile pe care le-am adus oamenilor.

Cursuri Buddhism

190

Dacă, din întâmplare, doriți să vă aduceți aminte de mine, făceți-o printr-o faptă bună sau un cuvânt bun către cineva care are nevoie de voi. Dacă faceți ceea ce v-am rugat, atunci voi trăi pentru totdeauna.

~ Robert N. Test ~

1. Considerații asupra darurilor

În principiu cineva dă ceea ce își poate permite să dea și acelora cărora dorește să le dea. Nu valoarea contează, ci inima care oferă.

Actul de a dărui trebuie făcut cu:

c. o intenție puternică;

d. o minte pură, cu blândețe iubitoare și compasiune;

e. un dar care a fost obținut prin mijloace cinstite;

f. propriile mâini; acest lucru poate conta cu adevărat.

Tipuri de daruri

Există mai multe moduri pentru clasificarea darurilor.

a. Daruri lumești: proprietăți materiale sau părți ale corpului, cum ar fi banii, hrana, diferite posesiuni, sângele, alte organe.

Daruri spirituale: Adevărul, Calea către Iluminare, instrucțiuni pentru meditație etc.

Uneori un dar material poate avea ambele calități menționate mai sus, în același timp. Cărți sau materiale audio despre Dhamma, bani pentru construcția unui templu pentru ca oamenii să poată învăța și practica Dhamma sunt exemple de astfel de daruri care posedă ambele calități.

b. Abhaya Dana: non-teama, încrederea, căldura sufletească, toleranța, caracterul permisiv, spațiu și libertate etc.

Dana palpabilă: posesiuni fizice sau părți ale corpului.

Era odată un băiat care-și iubea sora foarte mult. Într-o zi, pe când se întorceau de la școală, o mașină a lovit-o pe sora sa. Ea a fost dusă repede la


191

spital, însoțită de fratele ei. Doctorii din spital erau foarte ocupați, așa încât sora cea mică a pierdut mult sânge. Întâmplător, spitalul nu mai avea tipul de sânge care îi era necesar pentru a salva copilul.

În cele din urmă doctorii s-au dus la tânărul băiat pentru a-i cere sânge. „Avem nevoie de sângele tău pentru a o salva pe sora ta. Crezi că poți să o faci?” a întrebat unul din doctori.

„Da, vă voi da sângele meu dacă puteți să-mi salvați sora”, a răspuns băiatul.

și astfel, cu sângele curgându-i printr-un tub, băiatul a închis ochii. „Poți să te ridici acum”, l-a auzit băiatul pe doctor spunând. El a deschis ochii și a spus: „Dar de ce mai sunt în viață? Nu i-am dat tot sângele sorei mele?”

Acesta este un exemplu perfect de dăruire lipsită de egoism, fără a aștepta nimic în schimb.

c. Daruri obișnuite: lucruri care nu sunt prea plăcute sau distinse, lucruri pe care nici noi nu mai dorim să le folosim.

d. Daruri alese: lucruri folositoare sau potrivite, care sunt oferite cu sinceritate și integritate, în mod pur și onest.

În timpul vieții lui Buddha trăia un cuplu atât de sărac încât nu aveau decât o pereche de haine pe care le purtau cu rândul. Când ieșea soțul, soția trebuia să stea în casă, și invers.

Ei au ascultat cu rândul învățăturile lui Buddha atunci când acesta le-a vizitat orașul în care trăiau. După ce a ascultat spusele lui Buddha, soțul a simțit un imbold puternic de a dărui ceva lui Buddha, în timpul ultimei sale lecții. Dar el nu avea nimic decât hainele vechi pe care le purta.

Mintea lui era deranjată de faptul că nu se putea decide, „să dau sau să nu dau”. Mintea lui conștientă ducea o luptă în interiorul lui, iar Buddha cunoștea acest lucru.

În cele din urmă el a fost capabil să-și învingă mintea și s-a decis să ofere singurele haine pe care le avea lui Buddha. și cu inima cuprinsă de bucurie, el a exclamat: „Am învins, am învins.”

Regele Kosala, care și el asculta cuvântarea lui Buddha a rostit cuprins de panică: „Cine a învins pe cine!?”

Cursuri Buddhism

192

Apoi Buddha a rostit aceste cuvinte:

Este mai bine pentru un om să se învingă pe sine decâtpentru un rege să învingă în o mie de bătălii.

~ Dhammapada 103 ~

e. Oferirea și împărtășirea Dhamma este ca un dar de argint, în timp ce oferirea de instrucțiuni pentru meditație este considerată ca fiind un dar de aur.

Oceanul are doar un singur gust - gustul săriiDhamma are doar un singur gust - gustul Libertății

Moduri de a dărui

Atunci când dăruiți ceva, acest lucru trebuie făcut:

a. Cu respect

Acest lucru vă asigură de faptul că cel care primește nu se simte umilit, înjosit sau rănit.

b. Cu grijă și considerație

Dăruiți cu considerație și respect. Cel care primește va avea un sentiment cald.

c. Cu propriile mâini

Vă implicați personal în actul de a dărui și promovați acest raport prin atitudinea voastră plină de grijă și preocupare.

d. Lucruri care sunt bune

Oferiți lucruri alese, folosite și potrivite, nu numai ceea ce este bun de aruncat.

e. Gândindu-vă la rezultatul actului

Pentru un om bun a dărui mai înseamnă a dărui:

‣ cu credință;


193

‣ cu deferență/onoare - găsind plăcere în oportunitatea de a-i ajuta pe alții;

‣ la timp - la timpul potrivit pentru a satisface o nevoie puternică;

‣ cu inima ușoară și cu o preocupare altruistă; cu singura intenție de a-i ajuta pe alții care sunt în nevoie;

‣ fără a se răni pe sine sau pe ceilalți.

Darurile unui om merituos

a. El dăruiește ceea ce este curat și moral. Nu dăruiește ceea ce a furat de la alții sau ceea ce câștigă din activități greșite (jocuri de noroc etc.)

b. El dăruiește numai daruri alese, potrivit abilității și capabilității lui.

c. El dăruiește ceea ce este potrivit și corect; pentru beneficiul primitorului, cu respect și pentru a-i împlini nevoile.

d. El dăruiește la timpul potrivit; dăruiește atunci când este nevoie, fără a dărui în exces. Când ceilalți au nevoie de odihnă, trebuie să li se ofere liniște și calm.

e. El dăruiește cu grijă.

f. Dăruiește frecvent.

g. Își liniștește mintea dăruind.

h. După ce îndeplinește actul de a dărui, devine fericit.

Un dar este ca un vas care poartă către primitor ceea ce există în mintea noastră. Ați permite urii, lăcomiei, prejudecăților să fie trimise primitorului? Sau ați lăsa bunătatea, sinceritatea, dragostea și compasiunea să ajungă la el?

Putem împărți motivele de a dărui în trei tipuri:

a. Hina Dana (inferior) - cineva care dăruiește cu intenția de a dobândi recunoaștere, faimă etc.

b. Majjhima Dana (mediu) - cineva care dăruiește pentru a dobândi rezultate lumești bune, cum ar fi renașterea în ținuturile paradisiace.

Cursuri Buddhism

194

c. Panita Dana (superior) - cineva care dăruiește sincer, pentru a ușura suferința altora și cu aspirația de a atinge Nibbana.

Veyyavacca (a îndeplini servicii) este o altă formă de dăruire în spiritul Dana. Cineva poate ajuta o mănăstire făcând curat, spălând, având grijă de grădină etc., sau poate ajuta diferite instituții, cum ar fi orfelinatele, azilele de bătrâni și pentru handicapați.

În orice caz, trebuie tot timpul să vă aduceți aminte acest lucru: Caritatea începe totdeauna acasă. Nu ar fi corect ca cineva să nu fie capabil să ajute la treburile casnice și să petreacă mult timp ajutând comunitatea.

2. Considerații asupra primitorului

Există trei tipuri de persoane de care trebuie să avem grijă și să le onorăm:

a. Proprii părinți;

b. Soția și copiii, cei care depind de noi și angajații proprii;

c. Persoanele religioase care au atins eliberarea și care au pornit pe drumul eliminării tuturor piedicilor mentale.

Pentru a-și perfecționa și întări arta de a dărui, cineva ar trebui să dăruiască cu prioritate celor care:

a. s-au eliberat de plăcerile simțurilor sau se străduiesc în acest sens;

b. s-au eliberat de ură sau se străduiesc în acest sens;

c. s-au eliberat de iluzie sau se străduiesc în acest sens;

Odată Regele Pasenadi din Kosala l-a întrebat pe Buddha cui ar trebui să ofere daruri și darurile oferite cui vor produce cel mai important fruct.

„Darurile ar trebui date celor care, atunci când le sunt oferite, se simt împliniți și fericiți în inima lor. De asemenea cele oferite persoanelor virtuoase sunt foarte fructuoase.”

~ S.N. I:97 ~


195

Arta carității este similară cu plantarea unei semințe:

‣ dacă o plantăm în sol fertil, va produce fructe mai mari și mai dulci;

‣ așa cum buruienile strică un câmp, tot așa plăcerile simțurilor, reavoința și ignoranța vor strica toate ființele vii.

Deci, a dărui celor eliberați de contaminări va aduce un beneficiu mai mare.

~ Dhammapada 356, 357, 358, 359 ~

În conversația cu Vacchagotta, Buddha a spus că cele oferite celor (perfect) virtuoși sunt foarte fructuoase, iar darurile făcute celor imorali nu sunt fructuoase.

Cei virtuoși sunt definiți ca fiind:

‣ cei care au abandonat dorințele simțurilor, ura, lenea, neliniștea, grija și îndoiala sceptică;

‣ cei care posedă virtutea celor perfecți în pregătire, concentrare, înțelepciune și eliberare; și care posedă cunoașterea și viziunea celor perfect pregătiți (sila, samadhi, panna).

Cel care îl împiedică pe altul să ofere daruri va cauza un impediment pentru:

‣ actul merituos al celui care dăruiește;

‣ primitorului, care ar trebui să primească darul;

‣ subminează și rănește propriul său caracter.

3. Binecuvântarea dăruirii

Atunci când oferă hrană, cel care dăruiește oferă de fapt cinci lucruri:

‣ viață lungă - fără hrană nu putem trăi;

‣ frumusețe - lipsa hranei afectează aspectul fizic;

‣ fericire - foamea înlătură plăcerea;

Cursuri Buddhism

196

‣ putere - hrana ne face mai puternici;

‣ înțelepciune - având hrană, ne putem continua studiul sau meditația pentru a dobândi cunoaștere și înțelepciune.

Cinci binecuvântări vor exista pentru cel care dăruiește:

‣ afecțiunea celor mulți;

‣ asocierea cu cei nobili;

‣ o bună reputație;

‣ încredere;

‣ o renaștere într-un ținut paradisiac.

Ocazii de a dărui:

‣ atunci când cineva vine;

‣ atunci când cineva pleacă;

‣ atunci când cineva este bolnav;

‣ atunci când cuiva îi este foame (de ex. atunci când e foamete);

‣ celor virtuoși.

Gândiți-vă un moment la acest lucru:

Când ați dăruit ultima dată?

De ce v-a luat atât de mult timp să vă gândiți?

Din cauză că nu sunteți conștienți de Dana pe care ați făcut-o.

Întrebări

1. De ce trebuie să dăruim frecvent?

2. Când ați dăruit ultima dată?


197

Modulul 8

BUCURIA RENUNȚĂRII

Mark Twain și băiatul care lustruia pantofii

Mark Twain avea ca servitor un băiat care îi lustruia pantofii în fiecare zi după masa de dimineață. Mark Twain stătea așezat și își citea ziarul, iar băiatul își îndeplinea rutina zilnică, lustruind pantofii. Apoi Mark Twain îi lăsa băiatului ceva de mâncare pentru micul dejun.

Într-o zi, pe când băiatul lustruia, i-a venit în minte un gând: „Astăzi îi lustruiesc pantofii, mâine va trebui să-i lustruiesc iar. De ce să nu-i lustruiesc direct mâine, întrucât ei oricum se vor murdări în seara asta.”

Așa că, într-o dimineață, băiatul nu i-a mai lustruit pantofii lui Mark Twain. Acesta se întreba care ar putea fi motivul și l-a întrebat pe băiat: „Nu te simți bine azi, sau ai uitat să-mi lustruiești pantofii?”

Băiatul a răspuns: „Pentru că îți lustruiesc pantofii în fiecare zi, ți-i voi lustrui mâine.”

Mark Twain nu a zis nimic și a plecat la lucru. Următoarea zi băiatul și-a continuat rutina zilnică. După ce și-a terminat treaba a descoperit că Mark Twain nu i-a lăsat micul dejun. Întrebându-l de ce nu i-a lăsat de mâncare, acest a răspuns: „Pentru că mănânci în fiecare zi, vei mânca mâine.”

Bucuria renunțării

Cât de des ați făcut curățenie generală în casa voastră? Cât de ușor v-a fost să aruncați lucrurile de care nu mai aveați nevoie dar care aveau o oarecare valoare sentimentală? Scrisori vechi, fotografii aproape șterse, păpuși vechi, caiete de școală rupte; acestea sunt unele lucruri la care vă este cel mai greu să renunțați.

Cursuri Buddhism

198

Ce să mai spunem de acele sentimente, și plăcute și neplăcute, pe care le-ați păstrat în inimă ani de-a rândul? Printre acestea se află și gânduri de mânie, lăcomie și iluzie.

Imaginați-vă că nu ați arunca lucrurile care nu mai sunt necesare din cămara voastră; de unde ați mai găsi spațiu pentru lucrurile noi, de care aveți nevoie? La fel, nu putem păstra toate acele lucruri în mintea nostră, pentru că nu ar mai rămâne nici un fel de spațiu în viața noastră.

Dacă le păstrăm în inimă, mai târziu vor deveni o sursă de suferință și regret.Trebuie să învățăm cum să renunțăm, cum să le lăsăm să se ducă. Asta nu înseamnă să aruncăm lucrurile, nici să le lăsăm în pace. Este doar „renunțare”.

Este nevoie de mult curaj pentru a renunța la unele lucruri pe care le avem adânc înrădăcinate în minte. La fel ca la curățenia casei, renunțăm numai la ceea ce este necesar să renunțăm.

Rezultatul final al capacității de a renunța este bucuria pe care o obțineți.

1. Perspectiva renunțării

a. Trebuie să muncim din greu și cât de bine putem pentru a găsi ceea ce căutăm în viață. și, cunoscând faptul că viața este schimbătoare, este important pentru noi să fim conștienți că lucrurile merg înainte (se schimbă), și că trebuie să renunțăm la ele după cum este necesar.

Nu ar trebui să ne permitem faptul de a ne lăsa să ne scufundăm pe parcursul căutării noastre, agățându-ne cu putere de vechile noastre credințe și concepții, opunându-ne la schimbările care apar pe cursul îmbunătățirii noastre.

Arta renunțării este ca arta aranjamentelor florale (ikebana). Deși știe că minunatul buchet de flori se va vesteji, totuși decoratorul consumă atât de mult timp, efort și concentrare pentru a realiza cel mai bun aranjament și design posibil.

Chiar dacă florile ar fi artificiale, aranjamentul tot se va degrada într-o anume zi; nu trebuie să ne simțim răniți sau să avem regrete în acea zi. Trebuie să fim fericiți de abilitatea și efortul depus pentru realizarea acelei minunate capodopere.


199

b. Dacă nu suntem capabili să lăsăm lucrurile să se ducă, să renunțăm; aceste atașamente ne conduc în continuare la suferință sau la încetarea suferinței?

Sătenii obișnuiau să prindă maimuțe punând niște dulciuri într-o nucă de cocos goală, care avea o gaură făcută astfel încât maimuța putea să bage mâna înăuntru, dar nu o mai putea scoate afară ținând pumnul strâns.

Cineva poate să-și vindece plictiseala prin curiozitate, dar pentru curiozitate nu există leac. Maimuța, plină de sentimente de lăcomie, își băga mâna în gaură și să ținea strâns de dulciurile din interior, pierzându-și astfel libertatea, cea mai mare fericire din viață.

Întregul proces de creștere și maturizare este de fapt un proces al renunțării.

Am părăsit jucăriile pe care le aveam drept mascote atunci când eram mici. Am abandonat micile fericiri din zilele de școală pentru unele mai mari din liceu. La fel ca în parabola cu pielea șarpelui, și noi lăsăm deoparte lucrurile vechi înainte de a ne încărca cu alte noi responsabilități, bunuri, moduri de viață și chiar de gândire.

Dacă vrem să urcăm tot mai sus pe scara succesului, nu putem face acest lucru ținându-ne strâns de scară. Dând drumul câte unui picior sau unei mâini, pe rând, ne vedem urcând tot mai sus. Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă am da drumul la ambele mâini și picioare deodată, fără a avea o frânghie legată de noi.

Odată un maestru Zen căra în brațe o tânără doamnă peste un canal noroios. Discipolul care-l însoțea era foarte tulburat de fapta maestrului, gândind: „Cum poate maestrul încălca preceptul având contact cu corpul unei femei?”. El a tot măcinat acest gând tot drumul până la templu.

Cunoscând ceea ce era în mintea discipolului, maestrul l-a întrebat: „Eu am lăsat-o de mult timp pe doamna aceea jos, pe malul celălalt al canalului; tu de ce ai cărat-o până aici?”

Renunțarea înseamnă progres

Priviți în interiorul vostru și întrebați-vă: „Există ceva în care m-aș putea dezvolta, ceva la înălțimea căruia aș putea să fiu sau ceva de care să pot scăpa?”

Cursuri Buddhism

200

În parabola plutei, odată ce ați trecut pe celălalt mal, al fericirii, pluta nu vă mai este de nici un folos. Ea nu ar mai trebui cărată pe măsură ce continuăm să urcăm pe muntele unei și mai mari fericiri.

Aici, pluta se referă de fapt la Dhamma, celălalt mal fiind Nibbana. Cineva se poate ține de ea atât timp cât încă îi mai folosește scopului propus.

După o ploaie mare, doi culegători de lemne de foc au mers în junglă să-și facă treaba. După ce au legat lemnul ud, au pornit înapoi spre sat. Pe drumul de întoarcere ei au găsit niște lemne mai bune și mai uscate sub un copac mare.

Unul dintre ei a spus să lase lemnele ude și grele și să ia cu ei lemnele mai ușoare și mai uscate. Dar celălalt om a gândit diferit: de vreme ce el deja a legat atât de bine lemnele cele ude, trebuie să le care pe acelea în sat.

Progresul care apare în timpul procesului de creștere este asemănător cu creșterea unui dinte. Dacă nu scoatem dintele de lapte, unde ar mai avea loc noul dinte să crească?

Abilitatea de a renunța, de a lăsa lucrurile să treacă, vor da naștere la bucurie, și nu la teamă.

2. Scopul renunțării

Arta de a trăi înseamnă a lua exact atât cât trebuie, înainte de a se perisa și a renunța atunci când a venit timpul. Scuturând un măr și lăsând fructele să cadă, culegem numai merele care sunt bune. După un timp, după ce merele au început să se strice (schimbarea), ele nu ar mai trebui consumate (renunțarea).

Scopul renunțării este acela de a înțelege că uneori viața se schimbă, iar schimbările vor da naștere la stări nesatisfăcătoare. Dacă vom continua să ne ținem strâns de aceleași lucruri, ne vom face nefericiți pe noi înșine.

Așa cum surferii se bucură mergând pe valuri de diferite înălțimi, tot așa este și arta de a trăi. Trebuie să fim capabili să facem surf pe situațiile mereu schimbătoare care apar în viață.


201

3. La ce să renunțăm?

A renunța, a lăsa să treacă, înseamnă a te detașa, a nu te ține strâns de lucrurile care se schimbă.

a. Plăcerile simțurilor

Aceste simțuri, ele însele sunt în permanentă schimbare, deci tot așa vor fi și obiectele care le provoacă apariția.

b. Ideile false

Nu trebuie să permitem vederilor greșite să ne determine direcția în viață. Uneori o schimbare de concepții este necesară pentru a elimina anumite principii, tendințe și prejudecăți ale vieții care își au rădăcinile adânc în subconștientul nostru. Omul trebuie să le ofere celorlalți beneficiul de a se îndoi pentru că toți ne naștem cu anumite idei.

c. Rituri și ritualuri

Tradiții, reguli familiale, obiceiuri ... sunt unii din cei mai influenți factori ce creează teamă, rutină și obsesie în modul nostru de a gândi și de a trăi. Trebuie să fim capabili de a face diferența și de a renunța la practicile greșite care nu aduc nici un profit și nici o fericire pentru noi înșine și pentru ceilalți.

d. Viziunea unui Suflet permanent

„Există vreun val separat de apă, există vreun sine separat de minte și corp?” Entitatea vie a unui suflet care transmigrează și care, după dezintegrarea corpului nostru fizic, fie renaște într-o altă viață, fie așteaptă ziua judecății, este una din viziunile la care un practicant care provine dintr-o altă religie renunță cel mai greu.

Acest concept convențional este înlocuit de Legea Kamma, în care apariția unei noi conștiințe este cauzată de încetarea vechii conștiințe. Acest eveniment este numit renaștere sau conștiință de legătură.

4. Realizarea detașării

Cum se realizează detașarea?

Cursuri Buddhism

202

a. Prin contemplare

Acest lucru se realizează printr-o corectă și constantă meditație sau contemplare asupra obiectelor la care dorim să renunțăm. Reflectați asupra consecințelor atașamentului și asupra beneficiilor renunțării la ele. Hotărâți-vă asupra unei variante.

b. Printr-o atitudine pozitivă

Aceasta se face producând un mare curaj pentru a accepta provocarea de a înfrânge lăcomia din propria persoană. Înțelegerea Corectă și Determinarea vor fi energiile voastre pozitive.

Buddha a renunțat la regatul și la familia sa (nu le-a abandonat) pentru a-și găsi chemarea vieții. Reflectând asupra celor trei viziuni mizere (boala, bătrânețea și moartea) și asupra celei de-a patra viziuni a renunțării, el a acceptat provocarea de a găsi Adevărul printr-o gândire corectă.

În cazul în care alegerea pe care o facem de a renunța ne oferă o lecție dureroasă, trebuie să învățăm lucrurile pozitive din acea situație, nu să ne plângem sau să ne agățăm de ea. Arta constă în a trăi fiecare moment 100%, iar când a venit timpul să renunțăm să o facem fără regrete și fără remușcări, fără a ne uita înapoi.

Nu contează la ce trebuie să renunțați, nu lăsați zâmbetul să vă piară de pe față sau ca sănătatea voastră mintală să se deterioreze.

Întrebări

3. Trebuie să renunțăm din cauză că ...

4. Care sunt cele mai ușoare și cele mai grele lucruri la care renunțați?


203

Modulul 9

PUTEREA CUVÂNTULUI (1)

Cât timp ne petrecem vorbind?

O persoană normală vorbește în medie 25.000 de cuvinte pe zi. Pentru a vă crea o imagine, într-un an s-ar putea face 105 cărți, fiecare cu câte 500 de pagini și 200 de cuvinte pe pagină.

Ne petrecem atât de mult timp vorbind (unii vorbesc chiar și în somn) și totuși nu știm ceea ce spunem. Dacă vorbele pe care le rostim nu sunt folosite efectiv pentru a crea fericire pentru sine și pentru ceilalți, nu sunt decât vorbe în vânt.

În procesul comunicării trebuie să fim conștienți că totdeauna există 2 părți implicate:

‣ persoana care vorbește;

‣ persoana care ascultă.

O persoană nu poate vorbi cu sine însăși, decât dacă reflectă asupra unui lucru sau dacă face o auto-contemplare. Deci persoana care vorbește totdeauna trebuie să ia în considerație sentimentele și situația părții care ascultă, astfel încât aceasta să înțeleagă clar mesajul și să nu fie rănită de el.

Opțiuni

Vorbitorul trebuie să-și înțeleagă drepturile și opțiunile în procesul vorbirii:

‣ opțiunea de a tăcea;

‣ opțiunea de a vorbi.

Cursuri Buddhism

204

De foarte multe ori suntem convinși de faptul că trebuie să ne spunem opinia, să ne exercităm dreptul de a vorbi. Deseori uităm că cealaltă opțiune importantă este aceea de a nu spune absolut nimic.

De fapt, opțiunea de a tăcea ar trebui să fie prima luată în considerare înainte de a deschide gura și de a produce sunetul care ar putea sau nu ar putea fi benefic pentru sine și pentru ceilalți. Trebuie să ținem cont totdeauna ca ceea ce spunem este în acord cu principiile și valorile proprii. Pe lângă dreptul de a vorbi și libertatea cuvântului, trebuie să luăm în considerare și dreptul celorlalți de a nu asculta și libertatea de a fi lăsați în pace.

Caracteristici

În continuare, trebuie să înțelegem caracteristicile sau natura vorbirii:

a. odată rostit, cuvântul nu mai poate fi retras, luat înapoi; el merge către urechi, care vor deveni poarta inimii;

b. vorbirea reflectă credibilitatea vorbitorului; oamenii vă vor judeca după maniera în care vorbiți.

Este mai bine să taci și lumea să te creadă prost,decât să deschizi gura ca să confirmi acest lucru.

~ Confucius ~

Un cuvânt este la bază doar o vibrație prin intermediul căreia cineva își trimite intențiile sau motivele către inima altcuiva folosind simțul auzului.

a. Vorbele mari sunt la fel de puternice de-a lungul timpului. Un citat frumos ca cel de mai sus poate face pe cineva să zâmbească chiar și în zilele noastre.

b. Cuvintele bune sunt considerate a fi cel mai vechi medicament din lume, care pot vindeca îngrijorarea, tema și mânia. Deci valorile lor medicale nu ar trebui subestimate.

c. Dacă cineva știe cum să le folosească, ele pot crea o fericire care nu poate fi obținută altfel,


205

Era odată un om înțelept. După ce toate eforturile de a vindeca un copil bolnav de o boală foarte rară au eșuat, oamenii s-au gândit să apeleze la el ca la o ultimă posibilitate. Toți sătenii s-au adunat să-l vadă în timp ce el murmura niște binecuvântări. Printre oameni era și un sceptic care vorbea în timpul adunării.

Atunci înțeleptul s-a oprit și l-a admonestat pe sceptic: „Tu, prost nebun, care nu știi nimic despre puterea cuvântului!” Fața scepticului imediat s-a făcut roșie și, înainte ca el să poată spune ceva, înțeleptul rosti iar:

„Vezi, doar cu o simplă insultă am putut să-ți distrug ego-ul și să te fac să te simți atât de furios. Ce te face să crezi că bunele cuvinte nu vor putea să-l vindece pe acest băiat de boala lui?”

Puterea vorbirii

Există două puteri ale vorbirii pe care trebuie să le luăm în considerare în procesul zilnic de comunicare:

Puterea de a crea

Un discurs înțelept poate crea bunătate pentru sine, pentru ceilalți sau pentru ambele părți, în timp ce un discurs prost poate crea rău.

În cazul lui Angulimala care l-a ales pe Buddha drept ultima din cele o mie de victime pe care trebuia să le omoare pentru a le lua degetele și a le duce învățătorului lui, acesta i-a spus: „Oprește-te, călugăr îmbrăcat în galben! Nu fugi!”.

„Nu eu fug, ci tu alergi după mine. Oprește-te puțin și urmează-mă!” i-a spus Buddha, care-și folosise puterile psihice pentru a-l împiedica pe Angulimala să-l ajungă. Cum Angulimala era un student foarte învățat și priceput, el a fost capabil să înțeleagă această simplă rostire a lui Buddha care l-a sfătuit să se oprească din greșeala de a ucide oameni, care în cele din urmă îl va duce pe el într-o continuă alergare în ciclul morții și al renașterii în samsara.

Atunci el a regretat faptele pe care le-a făcut și a devenit unul din discipolii importanți ai lui Buddha.

Cursuri Buddhism

206

În cazul lui Kisa Gotami, care nu putea accepta moartea copilului ei, rugându-l pe Buddha să înfăptuiască un miracol și să-l învie pe copil, acesta a fost de acord, dar cu o condiție: „adu-mi semințe de muștar dintr-o casă care nu a avut nici o moarte în familie”.

Kisa Gotami credea în faptul că va putea găsi semințele de muștar cerute și a plecat în sat, dar nu a putut găsi o astfel de casă și în cele din urmă a realizat că moartea este parte din viață.

Puterea de a distruge

În mod similar, un discurs abil poate distruge suferința din sine, din ceilalți sau din ambele părți, în timp ce niște vorbe rele pot distruge fericirea.

Deseori, dacă nu suntem atenți cu cuvintele noastre, ne rănim pe noi înșine și pe ceilalți. Dacă o persoană publică, cum ar fi un ministru, face unele declarații proaste, se poate ajunge și la război din această cauză.

„Care este cea mai ascuțită sabie? - Cuvintele rele”

Tipuri de vorbire

Există în principal două tipuri de vorbire:

Vorbirea greșită / rea:

1. Minciunea / falsitatea. Această rostire a neadevărului include și:

‣ a vorbi mai puțin decât trebuie (înșelare);

‣ a ține adevărul deoparte;

‣ a vorbi mai mult decât trebuie (exagerare).

2. Calomnia - a vorbi de rău pe altă persoană, cu intenție:

‣ a separa / rupe o relație dintre oameni;

‣ a-i împrieteni cu altcineva.

3. Discuțiile frivole - cuvinte rostite fără nici o atenție sau control

‣ bârfa, taifasul;


207

‣ vorbirea în exces (zvonurile).

4. Vorbele aspre - cuvinte inabile, care rănesc; cuvinte grosolane, nerafinate, sarcastice, abuzive.

Uneori credem că așa-zisele „minciuni albe” sunt inofensive, dar pe termen lung ele de fapt creează nefericire și pentru sine și pentru ceilalți. Minciunile albe par a fi o soluție pe termen scurt, dar sunt creatoare de probleme într-o etapă ulterioară.

Era odată un cuplu, care i-a invitat pe fratele mai mare și pe soția lui la cină. Nu s-a vorbit prea mult în timpul cinei și, în cele din urmă, cumnata s-a decis să spargă gheața: „Wow, ce masă bună ai pregătit”.

Aceasta este o minciună albă. Mâncare de fapt nu era prea bună. Acel cuplu a fost bucuros de lauda adusă și, de fiecare dată când fratele mai mare împreună cu soția lui îi vizita le prepara aceleași feluri de mâncare pentru cină.

Trebuie să observați și faptul că fabulele, poveștile, analogiile care poartă mesajul Adevărului nu trebuie considerate drept vorbire greșită, întrucât intenția lor este de a educa și a îmbunătăți. Unele construcții ca „Îmi pare rău ...” sau „Regret să vă informez despre faptul că ...” pe care le scriem în scrisori și care sunt considerate o normă trebuie să fie reconsiderate dacă nu simțiți într-adevăr păreri de rău sau regret în legătură cu ceea ce scrieți.

Vorbirea corectă

1. Adevărul - Cuvintele sunt considerate drept Adevăr după ce au fost investigate prin intermediul văzului, auzului, înțelegerii și a cunoașterii, iar apoi sunt spuse cu ințelepciune. (A.N. IV. 183 Sutta)

2. Folositoare, utile - Cuvintele sunt folositoare pentru sine și pentru ceilalți, sunt constructive, de încurajare și motivare etc. Dacă cineva este lipsit de credință, după ce i se vorbește încrederea lui crește și va deveni mai elevat. Același adevăr este valabile și pentru caritate, virtute, cunoaștere și înțelepciune.

3. Politicoase și plăcute - Acest lucru nu se referă la subiectul conversației, ci la modul în care în care o purtăm și la cum reacționează ascultătorii la ceea ce spunem. Cuvintele „dulci” nu se înscriu în această categorie.

Cursuri Buddhism

208

Patru tipuri de oameni

Buddha vorbește despre patru tipuri de oameni, în ceea ce privește vorbirea:

‣ care laudă atunci când cineva merită laude și care tac atunci când cineva este de blamat;

‣ care tac atunci când cineva merită laude și care blamează atunci când cineva este de blamat;

‣ care tac în ambele cazuri;

‣ care vorbesc în ambele cazuri.

Care din cele patru tipuri este considerat mai înțelept?

Buddha recomandă al patrulea tip întrucât el are abilitatea să recunoască binele drept bine, răul drept rău și are curajul să vorbească despre acestea și înțelepciunea să știe când și unde să le spună.

Atunci când lăudăm pe cineva, trebuie să fim specifici și sinceri, iar atunci când criticăm trebuie totdeauna să fim atenți să nu folosim o vorbire greșită, ci să avem o mare considerare față de Vorbirea Corectă.

Totdeauna trebuie să ne reamintim că libertatea de a vorbi nu este a vorbi ceea ce dorești să spui. Nu trebuie să vorbim cu o vorbire greșită, ci numai cu o Vorbire Corectă.

Întrebări

5. Care sunt avantajele opțiunii de a păstra tăcerea față de opțiunea de a vorbi?

6. Buddhismul nu încurajează afacerile matrimoniale. Cum explicați acest lucru în contextul vorbirii greșite?


209

Modulul 10

PUTEREA CUVÂNTULUI (2)

Considerații asupra vorbirii

Vă amintiți de opțiunea de a vorbi? Dacă alegeți această a doua opțiune, adică a vorbi în loc de a păstra tăcerea, atunci trebuie să fiți siguri că îndepliniți corect următoarele considerații.

În Abhaya a-raja-kumara Sutta, Majjhima Nikaya 58, Buddha vorbește despre considerațiile de bază asupra vorbirii, atunci când deschidem gura să vorbim:

1. Adevărul

Într-adevăr, acesta este primul lucru pe care trebuie să-l luăm în considerare și să-l respectăm, întrucât dacă nu există adevăr, nu mai este necesar să luăm în considerație ceilalți factori. Buddhismul pune accent pe Corectitudine și Adevăr.

Adevăr reprezintă ceea ce vedem, auzim și cunoaștem (verificat). Câteodată cei care răspândesc zvonuri și calomnii pot fi niște vorbitori ai adevărului. Luați drept exemplu discursurile cu ocazia alegerilor; nu e de mirare că atâtor de mulți căutători ai „adevărului” le place să-i asculte pe politicieni.

Puneți-vă în locul celuilalt atunci când spuneți cuiva un neadevăr. Cum v-ați simți când, mai târziu, ați afla adevărul?

O simplă poveste despre „Nu știu cum să spun adevărul”:

„Ești liber sâmbătă?” vă întreabă un prieten. Încercați să trageți de timp:

„Ce se întâmplă?”.

„Avem o petrecere, nu ai vrea să vii la noi?”

„Unde?” (Încercare de a ține cont de principiile celorlalți, uitând propriile principii)

Cursuri Buddhism

210

„În Butterworth.”

„Îmi pare rău, nu am nici un mijloc de transport până acolo sâmbătă.” (Minciuna nr. 1)

„Unde stai?”

„În Green Lane”

„A, Gene stă în apropiere. Voi vorbi cu el, poate te-ar putea lua și pe tine.” (Ești prins în plasă).

„De fapt nu sunt liber sâmbătă.” (Minciuna nr. 2)

De fapt, ești un „antisocial” care crede că o petrecere este o pierdere de timp. Ar trebuie să răspundeți invitației spunând adevărul. Iată care sunt opțiunile:

a. „O petrecere este o pierdere de timp. Mai bine stau acasă și meditez.”

b. „Mulțumesc. Îmi pare rău, iartă-mă. Nu sunt tipul căruia îi plac petrecerile.”

Dacă nu suntem cinstiți, ne vom pierde caracterul. Cu cât luați mai mult în considerație sentimentele celuilalt, cu atât mai mult ar trebui să te aștepți de la celălalt să facă la fel. Trebuie să învățăm și să ne îmbunătățim abilitatea în ceea ce privește modul în care spunem adevărul.

2. Benefic, folositor

‣ nu va exista nimic neprofitabil sau vreun dezavantaj pentru sine;

‣ nu va exista nimic neprofitabil pentru ascultători;

‣ va fi benefic și folositor pentru ambele părți.

În conversația cu Vassakara (AN IV. 183 Sutta Sutta)

„Orice aud, văd, înțeleg și cunosc ca fiind adevărat, nu există nici un motiv pentru care să nu le aduc la cunoștință și celorlalți.”

„Nu spun că nu ar trebui să spui, dar numai dacă consideri că este benefic ... “


211

Ce este considerat ca fiind benefic?

Dacă interlocutorul are o stare neprofitabilă (rea) și atunci când îi vorbiți acea stare negativă se potolește; dacă nu a apărut încă, nu va mai apărea; dacă o stare profitabilă nu a apărut încă, atunci ea va apărea; dacă e deja apărută, atunci ea va crește și mai mult.

Aceleași lucruri sunt valabile și pentru credință, generozitate, virtute, cunoaștere și înțelepciune.

Luați de exemplu un prieten care se îngrijorează de un anumit lucru, iar voi sunteți în stare să-l aduceți la o stare de încredere, ori dacă este furios, îl puteți aduce într-o stare de calm etc.

3. Plăcut

‣ ascultătorii pot aprecia ceea ce spuneți și să fie fericiți;

‣ nu subiectul conversației este acela care e plăcut, ci reacția ascultătorilor.

În cazul în care trebuie să dați o veste rea cuiva, puteți vorbi în așa fel încât veste să nu afecteze stabilitatea emoțională a interlocutorului. Vorbiți astfel încât el să fie pregătit pentru a accepta faptele.

Combinând cei trei factori ai Adevărului, Utilului și Plăcutului, obținem următoarele combinații:

a. Adevărat - Benefic - Plăcut

Discursuri despre Dhamma etc.

b. Adevărat - Benefic - Neplăcut

Critică constructivă (majoritatea ascultătorilor nu știu cum să se comporte în acest caz)

c. Adevărat - Nefolositor - Plăcut

Bârfa, taifasul - este ușor să vă lăsați prinși de ele.

Cursuri Buddhism

212

d. Adevărat - Nefolositor - Neplăcut

Cuvinte absurde, ridicole

e. Neadevărat - Nefolositor - Plăcut

Glume, vorbe fără rost

f. Neadevărat - Nefolositor - Neplăcut

Exagerări

Observați că în combinațiile de mai sus nu au fost luate în considerare combinațiile de tipul Neadevărat - Benefic, fie plăcute sau neplăcute (ex: minciunile albe), întrucât acestea nu se încadrează în învățătura lui Buddha. Un neadevăr nu poate fi benefic. Nu este decât o chestiune de timp până când acel neadevăr își va arăta urâta față. Nu există un astfel de lucru care să fie benefic pe termen scurt și să nu fie în regulă pe termen lung.

Întrebarea este dacă există o alternativă la a spune „minciuni albe”, prin care să obținem același rezultat. Ne putem folosi abilitatea sau o metodă mai bună pentru a transmite același mesaj?

Neadevărul este ca o otravă, nu putem lua doar puțin din ea, fără să fim afectați. Un citat faimos, al lui George Washington spune: „Onestitatea este cea mai bună politică”.

și țineți minte tot timpul: o persoană care spune o minciună este o persoană care poate încălca oricare dintre celelalte precepte și care poate face orice rău.

4. La timp

În plus față de cele trei considerații de mai sus, persoana trebuie să ia în considerare și momentul vorbirii - O vorbire la momentul potrivit. Nu trebuie vorbit de „credință” unei persoane care nu are „credință” și nu este gata să o accepte. La fel este și pentru generozitate, virtute, cunoaștere și înțelepciune.

O astfel de persoană va lua o poziție defensivă și în loc de a-l ajuta, îi puteți cauza și mai mult rău. Este tot așa cum lângă un copac în flăcări nu va veni


213

nici o pasăre, iar unei persoane care este total acoperită, nimic nu-i va penetra scutul.

Alegerea nu este numai între bine și rău, ci între bine și mai bine, virtute și virtuos.

Sunteți în situația în care ați promis (un adevăr rostit) să nu spuneți un secret al unui prieten. Dar mai târziu el este implicat într-un caz de viață și de moarte, iar voi trebuie să depuneți mărturie pentru a-l salva. Sau, în situația inversă, el a făcut ceva foarte grav împotriva legii, iar voi, în acest caz trebuie să depuneți mărturie împotriva lui la tribunal. Care va fi poziția voastră? Să vă călcați sau nu promisiunea făcută?

Uneori cineva trebuie să fie crud pentru a fi bun. Nu trebuie să-i lăsăm pe alții să decidă ce trebuie să spunem și ce nu.

Era odată un călugăr care-și făcea obișnuitul tur pentru a primi de pomană. În drumul lui ajunse la bijutierul regelui. Acesta lăsă diamantul regelui pe masa de lucru și plecă în bucătărie să aducă ceva de mâncare pentru călugăr.

În timp ce era în bucătărie, călugărul l-a văzut pe papagalul bijutierului cum a înghițit diamantul. Când bijutierul s-a întors din bucătărie și a văzut că diamantul regelui dispăruse, l-a întrebat pe călugăr dacă știe cine l-a luat.

Călugărul se gândi că dacă spune adevărul, atunci bijutierul cu siguranță va omorî papagalul pentru a recupera diamantul, așa că s-a decis să aleagă opțiunea tăcerii. Bine înțeles că bijutierul l-a acuzat pe călugăr că a furat diamantul și aproape că l-a omorât pentru că nu spunea nimic.

Uneori este mai bine să încălcăm un precept mai mic pentru a ține unul mai mare. Ascultătorul trebuie întotdeauna să respecte regula opțiunilor (alegerea tăcerii). Câteodată, dacă cineva nu este pregătit să accepte adevărul, atunci alegeți opțiunea de a nu spune nimic. Dacă din curiozitate ascultătorul insistă pentru obținerea unui răspuns, atunci vorbitorul, în loc de a ascunde adevărul, ar trebuie să-l întrebe pe ascultător dacă este pregătit pentru un răspuns.

Scopul vorbirii este acela de a-i oferi ceea ce este cel mai bun atât persoanei cu care vorbești, cât și propriei persoane. Cineva nu poate decide cum ar trebui să se simtă ascultătorul. Deci nu ar trebui să lăsăm ca sentimentele

Cursuri Buddhism

214

celorlalți să hotărască ceea ce spunem. Trebuie rostit adevărul, nu grosolan, ci deschis, nu nebunește, ci plin de tact, fără a compromite acest adevăr.

Alegerea cuvintelor este foarte importantă. Tonul vocii poate reflecta grosolănia sau bunătatea, blândețea. Intenția de a vorbi reflectă compasiunea noastră, prietenia, sinceritatea sau un motiv ulterior.

Linii călăuzitoare pentru un Învățător al Doctrinei

„Dhamma ar trebuie predată celorlalți numai atunci când cele cinci calități sunt prezente în persoana care predă.”

~ AN V. 159 Udayi Sutta ~

Dhamma ar trebui predată cu următoarele gânduri și intenții:

7. Voi vorbi pas cu pas;

8. Voi vorbi explicând secvențele (cauzei și efectului);

9. Voi vorbi din compasiune;

10. Voi vorbi nu pentru a obține răsplată materială;

11. Voi vorbi fără a-i discredita pe alții sau pe mine însumi.

Linii călăuzitoare pentru cel care învață Doctrina

AN V. 140 (Sotar Sutta) spune:

Un bun student al Dhamma este comparat cu un elefant, care este:

1. Un ascultător - La fel ca atunci când un îmblânzitor îi dă o sarcină unui elefant, acesta, indiferent dacă a mai făcut sau nu acel lucru, este foarte atent, își pune la contribuție întreaga minte și ascultă foarte atent.

2. Un distrugător - mergând în luptă, un elefant distruge tot ceea ce întâlnește în cale; tot așa studentul trebuie să abandoneze și să distrugă gândurile apărute în legătură cu senzualitatea, reaua voință și cruzimea.


215

3. Un protector - intrând în luptă, elefantul îl protejează pe cel care îl călărește; tot așa studentul trebuie să practice abținerea de la calitățile rele, cum ar fi lăcomia sau necazurile care l-ar putea asalta. El ține în frâu facultățile ochiului, urechii, nasului, limbii și trupului.

4. Unul care îndură - intrând în luptă, elefantul îndură loviturile săgeților, săbiilor, sulițelor și topoarelor; tot așa studentul trebuie să fie rezistent la frig, căldură mare, foame și sete; la vorbele rele, la cuvintele jignitoare și la simțămintele trupului.

5. Unul care merge - în orice direcție l-ar trimite îmblânzitorul, indiferent dacă a mai fost sau nu acolo, elefantul se duce imediat; tot așa studentul ia o hotărâre fermă pentru a renunța la toate fabricațiile, toate achizițiile, pentru sfârșitul lăcomiei, pentru încetarea pasiunilor, pentru atingerea Dezlegării (Nibbana).

Cele 5 beneficii ale ascultării Dhamma

AN V. 202 (Dhammassavana Sutta) spune că există cinci beneficii ale ascultării Doctrinei:

1. Cineva aude ceva ce n-a mai auzit înainte;

2. Cineva își clarifică ceea ce a auzit mai înainte;

3. Cineva scapă de îndoieli;

4. Vederile devin corecte - la fel cum cineva calcă o haină;

5. Mintea devine senină - pace și bucurie.

Întrebări

1. Dintre cele șase combinații, pe care dintre ele credeți că Buddha n-ar rosti-o niciodată?

2. Cum credeți că s-a terminat povestea cu călugărul și papagalul care a înghițit diamantul?

Cursuri Buddhism

216

Modulul 11

EXTAZUL MULȚUMIRII

Definiții

Mulțumire - A fi satisfăcut cu ceea ce ai;

Extaz - Fericire Perfectă;

Extazul mulțumirii - Fericire care vine din reflectare.

„Mulțumirea este unul din cele mai mari câștiguri în viață - chiar mai mare decât averea”

~ Buddha ~

Dacă cineva are totul, dar nu poate fi mulțumit, atunci acea persoană nu va putea găsi fericirea adevărată.

Mulțumirea este un din cele 38 de Binecuvântări ale vieții (Mangala Sutta).

Ce este de fapt Mulțumirea?

„Mulțumirea este calitatea de a fi capabil să faci ceva cu oricât de puțin ai avea”

~ Buddha ~

O persoană mulțumită este o persoană care nu are nimic în exces, care este reținută, care practică simplitatea, care este ușor de satisfăcut și care este fericită. Este o persoană capabilă să trăiască cu atât cât are, în timp ce caută o bunăstare mai mare. De asemenea ea știe să se bucure de ceea ce are în prezent.

Mulțumirea nu înseamnă a fi pasiv sau negativ.


217

Cât de mulți bani ar fi de ajuns? Știm cât de mult vrem?

Dacă vom continua să ne uităm mereu după ceva ce se află în fața noastră, fără să apreciem ceea ce avem, atunci nu vom fi niciodată fericiți. Priviți în față, dar trăiți în prezent.

Mulțumirea este fericirea secretă care aparține celui înțelept care știe cum să producă și mai multă fericire cu ceea ce are. El are abilitatea să privească dincolo de ceea ce posedă.

„Fiți mulțumiți din punct de vedere material, dar nu în ceea ce privește progresul spiritual”

~ Buddha ~

De ce este mulțumirea importantă?

știm că nu putem avea totul în această viață. Nu există un sfârșit al căutării bunăstării. Mulțumirea nu măsoară cât de mult avem, ci mai degrabă cum percepem viața. Pentru a ilustra mulțumirea trebuie să contemplăm mult. Pentru a obține o imagine mai clară a ceea ce înseamnă mulțumire, vom studia următoarele fabule și lecții:

Lecția 1: Dorința nebunului și cea a înțeleptului

Erau odată doi buni prieteni. După ce au făcut niște fapte bune, un anumit deva a venit și le-a spus celor doi să-și aleagă fiecare câte o dorință. Auzind aceasta, unul din ei a spus: „Eu îmi doresc totul, astfel încât să mă pot bucura de viață”. Celălalt, mai înțelept, a spus: „Eu îmi doresc viață, astfel încât să mă pot bucura de tot”.

Omul trebuie să știe ceea ce își dorește în viață și cum poate obține acel lucru. În lume există două tipuri de oameni care nu vor fi niciodată fericiți: persoanele care păstrează, păstrează și tot păstrează, și cele care cheltuie, cheltuie și iar cheltuie.

Fața opusă a mulțumirii este lăcomia, gelozia, insatisfacția, obsesia, excesul etc.

Cursuri Buddhism

218

Lecția 2: Cei 18 Arhați din Bronz

Era odată un pescar simplu și sărac, dar plin de bucurie. Într-o zi, în timp ce se plimba pe plajă, el a găsit o comoară care conținea 17 din cele 18 statui ale Arhaților Chinezi. A fost foarte fericit de descoperirea lui și, datorită descoperirii, a devenit cel mai bogat și mai renumit om din sat. Mulți dintre săteni au venit să-l felicite, chiar dacă unii dintre ei erau invidioși pe el. Acum trăia o viață fericită, dar într-o zi el a devenit foarte trist.

Prietenul său l-a întrebat ce-l face atât de nefericit. El atunci a răspuns: „Ce bine ar fi dacă aș avea și cea de 18-a statuie...”

Totdeauna ne uităm la ceea ce au alții și nu avem noi. Ar trebuie să ne uităm la ceea ce avem noi și nu au ceilalți. Fericirea care vine dim comparație (competiție) și recunoaștere nu este o fericire adevărată. Este doar egoism.

Fericirea adevărată vine din simplitate. Cu cât ai mai mult, cu atât trebuie să te aștepți la mai multe probleme. Trebuie să știți ceea ce vreți, cât de mult aveți cu adevărat nevoie și să fiți fericiți cu ceea ce obțineți.

Nu vă lăsați influențați de obsesii. Trebuie să vă cunoașteți locul, abilitatea și capacitățile în legătură cu îmbunătățirea vieții.

Lecția 3: Agenda

Cum ne îndreptăm spre sfârșitul anului calendaristic, începem să primim gratuit agende de la prieteni sau de la partenerii de afaceri. Unii obțin chiar mai multe și le dau și ei mai departe altor prieteni.

Să presupunem că inițial ați primit o agendă foarte bună, cu cel mai bun aspect și mărime de care aveți nevoie. Apoi primiți o altă agendă - una mai mare și mai arătoasă, probabil mai scumpă, cu coperți din piele.

Ce ar trebui să faceți? Să le păstrați pe amândouă, să o păstrați pe cea mai bună (a doua) și să o dați pe cealaltă unui prieten? Credeți că ați putea practica mulțumirea aici, în acest caz? De câte agende aveți nevoie cu adevărat?


219

Lecția 4: Cel care se plânge

Era odată un om care se plângea necontenit, indiferent cărei situații trebuia să îi facă față. Dacă era puțin blocaj în trafic, el se plângea, dacă aerul condiționat nu era suficient de rece, se plângea, dacă mâncarea era puțin mai sărată, tot se plângea.

Într-o zi el a fost într-o călătorie în India - „Orașul Bucuriei”. De acolo s-a întors o persoană total schimbată. El s-a întors ca o persoană care mulțumește pentru tot. Nu mai exista nici o plângere. Acest lucru s-a întâmplat pentru că a realizat cât de mult are comparativ cu oamenii care trăiesc acolo.

Lecția 5: Vizita de binefacere

Un grup de copii răsfățați și-au însoțit părinții într-o vizită de binefacere la niște familii sărace dintr-un orășel din apropiere. Când au ajuns acolo li s-a cerut să ajute la distribuirea unor articole de birotică, cum ar fi cutii cu creioane și caiete pentru copiii săraci de acolo.

Imaginați-vă sclipirile de bucurie din ochii acelor copii săraci când au primit astfel de daruri. Când au fost întrebați despre vizita lor de binefacere, părinții au mărturisit că a fost foarte bine, iar acum copiii lor au devenit mai tăcuți. Ei nu le mai cer mereu tot felul de lucruri.

Lecția 6: O vedere în închisoare

Era odată un om foarte bogat, care nu avea nimic de făcut. Într-o zi el a încercată să fure din magazin, gândindu-se că dacă va fi prins va putea scăpa mituind autoritățile. Din nefericire pentru el, poliția nu a acceptat mita și l-a trimis pentru două nopți la închisoare.

El era obișnuit să doarmă într-un pat frumos și moale, iar acum trebuia să stea pe patul tare din închisoare. S-a tot plimbat încoace și încolo, neputând dormi toată noaptea. Mai târziu s-a cățărat pe pat pentru a arunca o privire în afara celulei.

Cursuri Buddhism

220

În fața închisorii era un cinematograf, la care tocmai se terminase ultimul spectacol. Mai apoi a văzut un cerșetor măturând cu niște crengi holul din fața cinematografului, după care s-a întins pe jos, având o cărămidă drept pernă. Într-o secundă a și adormit. O astfel de viață simplă a cerșetorului l-a făcut să se simtă nefolositor și complicat.

El a realizat adevărul simplității.

Cum să ne dezvoltăm Mulțumirea?

O persoană nu-și va putea niciodată satisface lăcomia. Ea își poate satisface doar nevoile reale. Cunoașteți care vă sunt nevoile? Vă puteți permite mai multe lucruri în viață? Două mașini, două case, ... Întrebați-vă pe voi înșivă: cât de mult aveți nevoie cu adevărat?

Lecția 7: Frumosul colier

În viață există multe lucruri frumoase la dispoziție. Nu facem nici un rău dacă le admirăm frumusețea și trecem mai departe. Nu trebuie să le permitem acestor lucruri minunate să ne creeze o dorință puternică de a avea mai mult. Doar mergeți mai departe. Câteodată, chiar dacă ne permitem să le cumpărăm, ar trebui să luăm în considerație dacă este o necesitate a vieții, sau doar dorim să posedăm acel lucru.

Lecția 8: Accidentul de autobuz

Un prieten care și-a spart genunchiul într-un accident de autobuz, a devenit o persoană foarte sâcâitoare și plictisitoare. El tot se plângea de cât ghinion a avut și că ce kamma rea l-a făcut să-și spargă genunchiul și așa mai departe.

El tot le spunea altor oameni despre aceasta, până când cineva i-a spus cât de norocos a fost că nu a fost spitalizat pentru tot restul vieții datorită unei accidentări mai serioase, așa cum au pățit alții în acel accident.


221

Totdeauna trebuie să ne vedem într-o poziție mai bună, din cauză că totdeauna ar fi putut fi și mai rău. Vizitați azilele, spitalele, orfelinatele pentru a vedea cât de bine sunteți în comparație cu alții mai puțin norocoși.

Oricât de puțin am avea în viață, trebuie să vedem cum putem face cât mai multe. Nu are nici un rost să ne comparăm cu alții în ceea ce avem sau nu avem, ci mai curând ar trebui să analizăm ceea ce putem face, să punem în balanță abilitățile noastre cu oportunitățile care ni se oferă.

Contemplați asupra Frumuseții Simplității

Frumusețea Simplității poate fi realizată înțelegând doctrina Cauzei și a Efectului – Legea Kamma.

Orice am face, se va întoarce asupra noastră.

Orice am avea, totul este justificat.

Orice ar avea alții, este cinstit și drept să fie așa.

Întrebările sunt:

Putem face cu puțin... ?

Putem trăi fără... ?

Dacă putem, înseamnă de fapt că putem merge fericiți în viață.

O altă considerare este...

Dacă putem trăi fără aceasta, atunci o putem da altora?

Acest lucru este în acord cu practica artei de a dărui, a ști cum să strângem binecuvântări și să ne străduim cu hărnicie.

Întrebări

1. Cum ați defini mulțumirea într-o simplă propoziție?

2. Dintre cele 8 lecții ale mulțumirii, care v-a impresionat cel mai mult?

Cursuri Buddhism

222

Modulul 12

BINECUVÂNTĂRILE

Ce este o Binecuvântare?

În timp ce ne urmăm viața în căutarea Fericirii, noi deseori uităm că una din adevăratele surse de fericire o constituie propriile Binecuvântări.

Ce sunt deci Binecuvântările? Bine înțeles că binecuvântări nu sunt acele lucruri pe care le puneți pe cap sau pe corp, sub forma unor mantre, botezul sau scăldarea în apele Gangelui. Nici nu înseamnă a purta pandantive, cântarea de farmece protectoare sau a socoti câtă avere avem strânsă. La fel sunt considerate și vederea unor stele căzătoare sau diferitele „semnele bune”, cum ar fi un porumbel care-ți intră în casă etc.

Era odată un om care s-a apropiat de un călugăr dintr-un templu, rugându-l să binecuvânteze noua imagine a lui Buddha, pe care tocmai a cumpărat-o. Atunci călugărul l-a întrebat: „Cine este mai binecuvântat? Buddha sau eu?”

Unele tradiții mai definesc și așa-zisele „non-binecuvântări”, sau ghinioane, cum ar fi vederea unei ciori sau a unei pisici negre. Uneori chiar și vederea unui cerșetor sau a unui călugăr cerând de pomană este considerată ca un semn de ghinion în loc de o binecuvântare care oferă oportunitatea întreprinderii unui act de caritate.

În general, o binecuvântare înseamnă „recunoștință” pentru ceva care aduce fericire, prosperitate și bucurie pentru sine, ca și pentru alții.

În căutarea Binecuvântărilor

Noi trebuie să recunoaștem existența binecuvântărilor pe care le avem și de asemenea să identificăm care sunt acestea. Atunci când înțelegerea corectă apare, persoana începe să le aprecieze și să le prețuiască înainte ca ele să dispară pentru totdeauna.


223

Câți dintre noi ne numărăm Binecuvântările atunci când suntem supărați și triști? Deseori numărăm binecuvântările altora mai mult decât pe ale noastre. Nu e de mirare că nu suntem fericiți.

Aceste binecuvântări sunt relative. Ele depind de împrejurimi, de mediu și, cel mai important, de modul cum percepem viața. Uneori ele vin „deghizate”, de exemplu o persoană se naște săracă, dar nu are obligații comparabile cu cele ale unui rege, plin de responsabilități și restricții.

Ce Binecuvântări să numărăm?

Chiar trebuie să așteptăm Ziua Recunoștinței pentru a ne număra binecuvântările?

Nu ar trebui să considerăm ca ceva garantat toate micile binecuvântări, cum ar fi posibilitatea de a vorbi cu un prieten sau de a fi născut sănătos și întreg. Unii dintre noi se nasc cu doi ochi care nu sunt capabili să vadă Adevărul și Dhamma.

A avea o familie fericită și înțelegătoare, a avea un loc potrivit de locuit, departe de calamități, boli și dezastre, a avea destul de mâncare, a avea o carieră mulțumitoare, a fi capabil să dăruiești și să împarți cu alții, a avea multe oportunități pentru a învăța, practica și realiza Dhamma; acestea sunt câteva din acele binecuvântări pe care ar trebui să ne le pierdem din vedere atunci când ne socotim binecuvântările.

În Dhammapada, Buddha spune: „Foarte rar ne naștem ca ființe umane”. și totuși, unii dintre noi ne petrecem mai mult de o treime din viață dormind, în timp ce alții gândesc că viața este plictisitoare, iar unii chiar își iau viața atunci când sunt deprimați.

Este o mare binecuvântare să fii născut într-un timp în care Învățăturile lui Buddha există și pot fi învățate.

Cea mai importantă binecuvântare în viața noastră este întâlnirea Persoanei Potrivite pentru a ne fi învățător, ghid și lumină. Cine este acea persoană? Dacă găsiți un astfel de om, lipiți-vă de el ca o umbră care nu-și părăsește niciodată corpul și arătați-i respectul cuvenit.

Cursuri Buddhism

224

Mangala Sutta

Odată, de mult, au apărut, au fost ridicate și expuse chestiuni controversate, și nici o decizie nu a putut fi luată drept răspuns la întrebarea „care sunt Binecuvântările vieții”. Din vecinătățile de unde s-a discutat prima dată, problema s-a răspândit în toate cele patru zări, dar nici un răspuns satisfăcător nu a putut fi obținut. Dezbaterea a fost apoi purtată pe tărâmul zeilor și al Brahamanilor. După ce au dezbătut timp de doisprezece ani, zeitățile din Paradisul Tuvatimsa au propus să arate problema regelui lor, Sakka Deva Raja.

Regele Sakka a răspuns: „Eu sunt doar ca lumina unui licurici, există o lumină mai strălucitoare acolo jos, la Buddha. De ce nu-l întrebați pe Buddha?”

și astfel, Buddha a expus Discursul asupra celor 38 de Binecuvântări ale vieții.

1. A nu te asocia cu cei nebuni.

Nebunii, sau oamenii ignoranți, nu se rănesc numai pe ei înșiși, ci și pe cei din jurul lor. Asociindu-ne în mod constant cu ei, calitățile lor imorale ne vor influența și pe noi.

2. A te asocia cu cei înțelepți.

Un înțelept este bogat în virtuți și fapte morale, ca și în gânduri morale. Buna prietenie nu numai că ne ajută să ne ridicăm propria moralitate, dar ne și îmbunătățește propriul caracter.

3. A fi deferent cu cei care merită acest lucru.

Aici deferența include respectul, onoarea și îngrijirea de nevoile lor.

4. A locui într-un loc potrivit.

Adică într-un sat, oraș sau țară, cu cetățeni și vecini buni și prietenoși.

5. Meritele câștigate în trecut - sporirea meritelor din viețile anterioare.

6. A avea antecedente bune.


225

Kamma bună (din viețile anterioare) este direcționată în mod corect pentru a înlesni calea către viețile viitoare.

7. A fi bine învățat.

Cu cunoștințe largi, provenite din studiu, înțelepciunea va fi îmbunătățită, hotărând astfel progresul propriu.

8. A fi bine instruit în arte - a avea talente practice

9. A avea un comportament disciplinat.

Caracterul este esența unui om. Fericit este cel care posedă control asupra propriei minți.

10. A fi dotat cu cuvinte și cu o vorbire plăcută.

Un cuvânt bun crează fericire și înlătură suferința din sine și din ceilalți.

11. A-i onora, respecta și ajuta pe părinți.

A îngriji de nevoile părinților este una din calitățile adevărate ale unui om. A răsplăti dragostea și grija lor asigură continuitatea lanțului parental.

12. A te îngriji de soție și copii.

Responsabilitățile matrimoniale includ dragostea, grija, respectul și încrederea, pentru a avea o viață armonioasă cu soția și copiii.

13. A fi angajat în activități lipsite de dispută.

În afară de a căuta o ocupație morală, cinstită, dreaptă și sinceră, mai este necesar și să fii consistent și sârguincios în munca depusă.

14. Să practici caritatea

Săraci sunt aceia care numai primesc fără să dea nimic. Generozitatea este fundația căii noastre spirituale.

15. A te comporta în conformitate cu Dhamma.

Aceasta înseamnă o existență corectă; o existență merituoasă și adevărată, care asigură adevărata fericire în viață.

Cursuri Buddhism

226

16. A-ți ajuta rudele.

Caritatea începe acasă. Compasiunea și mila noastră ar trebui să radieze și să cuprindă rudele noastre, ca al doilea grup de primitori.

17. A te angaja în intreprinderea de acțiuni corecte, care nu pot fi blamate.

Sinceritatea, adevărul și cinstea formează stâlpul certitudinii, încrederii și stimei față de ceilalți, care, ca și noi, sunt în căutarea fericirii.

18. A evita și a ne abține de la fapte rele.

Fiecare faptă rea va avea un efect rău asupra celui care o înfăptuiește, iar acest lucru îi va fi o piedică pe calea progresului spiritual și a perfecționării.

19. A ne abține de la delăsare și de la a consuma substanțe intoxicante.

Intoxicantele sunt un dușman mortal care pot prelua în întregime controlul asupra unei persoane, făcându-l să-și piardă posesiunile fizice, ca și integritatea sau intelectul.

20. A fi atent la faptele virtuoase.

„Toate lucrurile condiționate sunt trecătoare; străduiți-vă înainte cu hărnicie” - ultimul mesaj al lui Buddha. Să nu ne lăsăm să fim o victimă a plăcerilor, a urii și a iluziilor, ci cu hărnicie să ne străduim către perfecțiune în faptele noastre virtuoase.

21. Să-i respectăm și să-i onorăm pe cei care merită.

Pe lângă Buddha, Pacceka Buddha, arhații, părinții și bătrânii există și aceia care lucrează energic pe drumul către succes în dezvoltarea spirituală, prin acțiuni, cuvinte și gânduri, și care merită respect, iar calea lor este demnă de urmat.

22. A fi supus.

Omul trebuie să fie umil, ca un covor care este călcat, sau ca o vacă cu un corn rupt. Umilința este o cale prin care ne putem suprima ego-ul.

23. A fi mulțumit.


227

Un om fără multă lăcomie este lipsit de griji și cu un puternic respect de sine.

24. A fi recunoscător.

Prima învățătură a lui Buddha a fost recunoștința. Imediat după Iluminarea lui, el și-a arătat recunoștința față de copacul Bodhi care la apărat de soare și de ploaie în timpul luptei pentru Iluminare.

25. A asculta Dhamma în momentele potrivite.

Atunci când mintea noastră devine dornică de plăceri și plină de pasiune, ea trebuie re-condiționată ascultând Adevărurile, pentru a ne putea învinge gândurile.

26. A practica răbdarea.

Cu răbdare, omul își acordă un timp suplimentar, necesar pentru a-și compara principiile morale cu acțiunile pe care le întreprinde. Astfel, devine prevăzător. Având mânia controlată, omul se bucură de liniștea minții.

27. A fi ascultător.

Un om cu caracteristici blânde, plin de pace, se comportă având ascultare față de bunele sfaturi ale bătrânilor și învățătorilor, ușurându-și astfel calea către împlinirea spirituală.

28. A te bucura la vederea unui bhikkhu.

Dacă ai călugări în apropiere, asta înseamnă că ar putea exista o oportunitate de a asculta Dhamma, de a practica Dana pentru ei, de a obține ghidare în practica meditației și astfel de a fi capabil pentru a realiza Adevărul.

29. A te angaja în discuții religioase atunci când e necesară o clarificare a gândurilor.

Îndoielile trebuie clarificate pentru a nu merge pe o cale greșită.

30. A încerca să împiedici pasiunile

Înfrângerea lenii prin căi energice va subjuga lăcomia și ignoranța care sunt cauze ale suferinței.

Cursuri Buddhism

228

31. A practica o existență pură / de celibat (Brahmmacariya).

Atunci când o persoană a decis să ducă o existență pură, fie laic sau călugăr, abținându-se de la asocierea cu persoane de sex opus, acest lucru ajută la controlul asupra dorințelor sexuale care duc la atașament și la dezvoltarea pasiunilor.

32. A realiza cele Patru Adevăruri Nobile.

Aceasta înseamnă a înțelege și a eradica cauza suferinței; a realiza și a dezvolta nobila cale care duce la sfârșitul suferinței.

33. A atinge Nibbana - realizarea Eliberării.

Cineva care a atins Nibbana este eliberat de toate piedicile care îl leagă de ciclul renașterilor, este eliberat de atașamentul lumesc, de suferință, moarte, mânie, lăcomie, ignoranță etc. El nu se va mai naște din nou.

34. A avea un echilibru în cele opt condiții lumești.

Toate lucrurile condiționate nu durează; ele oscilează între câștig și pierdere, între laudă și blam, faimă bună și rea, fericire și suferință. Cu o minte echilibrată și controlată, cineva își poate menține un echilibru mental în raport cu aceste schimbări și influențe lumești.

35. A nu simți suferință.

A fi capabil să înțelegi cauza suferinței, adică ignoranța care se manifestă sub forma dorințelor, atașamentului, poftelor, tentațiilor etc., care sunt însoțite sau își au rădăcinile în lăcomie, ură și/sau iluzie.

36. A nu fi dependent de plăcere.

Lăcomia, ca rădăcină a răului, trebuie să fie suprimată și controlată. Permițând plăcerilor simțurilor să ne domine acțiunile proprii, vorbele și gândurile, înseamnă să fim legați de oceanul Samsarei (Lumea plină de suferință).

37. A nu fi dependent de pasiune.


229

Ura, ca și celelalte rădăcini ale răului, ar trebui suprimată și păzită. Permițând pasiunii să dicteze propriile acțiuni, vorbe sau gânduri înseamnă legarea sinelui de oceanul Samsarei.

38. A fi calm și liniștit în toate.

O minte pașnică și senină poate ajuta la păstrarea controlului deplin asupra oricărui aspect sau situații.

Întrebări

1. “Este rar să te naști ca ființă umană”. De ce se poate spune că nașterea în ținutul uman este o binecuvântare?

2. Când și care este cel mai bun mod de a număra binecuvântările?

Cursuri Buddhism

230

Modulul 13

VÂNTURILE SCHIMBĂRII (1)

Aveam odată un prieten, John, care obișnuia să treacă strâmtoarea cu feribotul în fiecare zi, pentru a merge la lucru. Călătorind încoace și încolo în fiecare zi, timp de câteva luni, el a întâlnit un tip simpatic, care a devenit tovarășul său de discuție pe timpul traversării. Ei își împărtășeau unul altuia diferite probleme, povești și experiențe. În cele din urmă au devenit foarte buni prieteni.

Într-o bună zi, acest om l-a înjurat fără motiv, acuzându-l de diferite lucruri, făcându-l prost și lacom. El nu-și putea da seama ce a făcut de l-a supărat atât de mult. Nu mai era în stare să mănânce și să doarmă bine, deranjat de acest om care l-a acuzat.

John s-a apropiat de mine și m-a întrebat: „Îți amintești de cel cu care obișnuiam să vorbesc în fiecare zi în care călătoream cu feribotul?”

„Da, bine-nțeles.”

„În această dimineață m-a ocărât pentru nimic...”

„Ha, ha, ha”, am râs eu. „Este nebun. Nu știai? Toți cei care merg cu feribotul știu despre nebunia lui. Cum de tu nu știai?”

Cunoscând că omul este nebun, dacă l-ați întâlni din nou pe feribot și el v-ar ocărî din nou, v-ați supăra și ați fi mânioși din cauza lui?

„Fericirea adevărată provine din acțiunea proprie și nu din visarea cu ochii deschiși”

La începutul lecției, ne-am decis că ceea ce căutăm în viață este Fericirea - în această viață, ca și în viața următoare. Fericirea se dezvoltă din a avea suficientă bunăstare, destui prieteni și o sănătate bună. De asemenea am explorat cum fericirea derivă din a nu avea lăcomie, ură, iluzii și teamă. Am descoperit puterea Conduitei Corecte, ca și puterea cuvântului.


231

Pe măsură ce învățăm arta de a dărui, de a renunța, despre mulțumire, în timp ce numărăm binecuvântările pe care le avem, începem să descoperim adevărata fericire mergând pe aceste drumuri ale bucuriei.

Ca o concluzie, sau ca un ultim sfat asupra realităților vieții, Adevărata Fericire provine uneori din a avea mai puțină nefericire. Atunci când suntem față în față cu situații pe care nu le putem schimba, trebuie să le acceptăm și să le înțelegem.

Schimbarea este ca vântul care ne atinge tot timpul. Nu cunoaștem când va veni să ne atingă viețile, dar suntem foarte siguri de faptul că el este undeva, acolo. Schimbările vin neanunțate. Așa că trebuie să le facem față, cu o Înțelegere Corectă.

Atha-Loka Dhamma (Cele 8 vicisitudini ale vieții)

Unii Buddhiști oferă flori lui Buddha, fără a ști înțelesul adevărat al acestei ofrande simbolice. Prin aceasta dorim să ne reamintim nouă înșine că lucrurile sunt nepermanente și că ele se schimbă tot timpul. Agățându-ne de ele vom avea parte numai de suferință continuă.

Înțelegând schimbarea, putem trece dincolo de ea și putem transcende rezultatele ei nefavorabile, provenite din atașament. Nu trebuie să ne lăsăm prinși de ea; acest lucru se va manifesta printr-o suferință ulterioară.

Una dintre problemele vieții este aceea că eșuăm în a accepta realitatea Schimbării. Eșuăm atunci când ne confruntăm cu ea și nu suntem capabili să realizăm realitatea lucrurilor așa cum sunt ele cu adevărat - Nepermanente, Nesatisfăcătoare și Lipsite de un Sine (suflet) intrinsec.

Una dintre binecuvântările vieții este aceea de a merge deasupra vânturilor schimbării. Schimbarea este parte din viața noastră, dar nu totul poate fi schimbat. Luați drept exemplu timpul, sau vârsta; acestea nu pot fi schimbate, timpul nu poate fi dat înapoi.

Cel mai important lucru de schimbat este propria noastră minte, percepție, atitudine și înțelegere. Cele 8 vânturi ale Schimbării sunt doar principalele simboluri reprezentând stâlpii schimbării. Ei sunt cea mai vizibilă manifestare a transformării care are loc în mintea noastră.

Cursuri Buddhism

232

Uneori vine atât de ușor, încât nici nu ne dăm seama cum ne atinge viețile.

Scopul aceste lecții este acela de a recunoaște realitatea schimbării. Dacă nu putem schimba situația, atunci trebuie să avem curajul de a o accepta. Ce se va întâmpla atunci când veți descoperi că v-au ieșit fire de păr alb? Veți începe să plângeți sau veți căuta o soluție pentru a depăși această problemă? Dacă nu se poate rezolva, veți muri din cauza asta?

Cel mai important lucru de schimbat sunteți VOI înșivă.

A ști

Știți că fumatul este dăunător sănătății și pentru oamenii din jurul vostru, în special pentru copiii care trăiesc cu voi, și totuși continuați să fumați. În acest caz nu există o transcendere a scopului cunoașterii către faptul de a dobândi un avantaj din ea.

Scopul dobândirii cunoașterii este acela că această cunoaștere trebuie să ne poată ajuta să ne eliberăm de lăcomie, ură și iluzie, lucruri care poartă atât de multă suferință în ele. Haideți să reflectăm asupra povestirii despre John și omul nebun, spusă mai devreme.

Dacă John ar fi știut de nebunia omului, nu ar mai fi fost atât de supărat, probabil ar fi simțit și milă, compasiune pentru bietul nebun.

„Viața este ca un ocean, totdeauna va avea valuri. Nu putem evita valurile, dar putem învăța cum să mergem pe ele.”

Fiecare dintre noi, chiar și Buddha însuși, a trebuit să facă față întâmplărilor vieții. Nimeni nu poate evita aceste schimbări. și Buddha a simțit suferința și schimbările.

Diferența între o persoană neiluminată și una iluminată este aceea că persoana neiluminată totdeauna va fi rănită de două ori de o singură săgeată trasă asupra ei - o dată în trup și o dată în minte. O persoană iluminată va fi rănită doar o singură dată - numai în trup, nu și în minte.

Omul trebuie să fie înălțat, așa cum lotusul este ridicat din noroi. El trebuie să fie capabil să plutească deasupra schimbărilor și în cele din urmă să treacă dincolo de ele. Trebuie să aibă curajul de a lăsa să treacă „câștigurile” în viață, să le înțeleagă și să accepte schimbările care vin, pentru că fericirea


233

vine numai atunci când ești capabil de a fi de nezdruncinat de vânturile vieții.

Atha-loka-dhamma este împărțită în patru perechi, sau direcții, ale vânturilor:

1. Câștigul și pierderea

Există cinci câștiguri în viață:

‣ Bunăstare; ‣ Prietenie; ‣ Sănătate; ‣ Virtute; ‣ Cunoaștere sau Înțelepciune.

Atunci când câștigul vine, omul nu ar trebui să fie prea în culmea fericirii. La fel, atunci când pierderea vine, nu ar trebui să fie prea deprimat. Trebuie să învețe să „lase să treacă” această pierdere sau câștig. De ce? Pentru că totul este schimbare.

Vă mai amintiți cele cinci pericole care vă amenință bunăstarea? Ele sunt:

‣ Apa; ‣ Focul; ‣ Hoții; ‣ Autoritățile; ‣ Copiii răi sau rudele care vă risipesc bunurile.

Primele trei câștiguri, și anume bunăstarea, prietenia și sănătatea, nu ne vor duce în paradis. La fel, pierderea lor nu ne va duce în infern. Dar ultimele două vor face acest lucru.

„Dacă ți-ai pierdut bunăstarea, n-ai pierdut nimic;Dacă ți-ai pierdut sănătatea, ai pierdut ceva;Dacă ți-ai pierdut caracterul, ai pierdut totul.”

Caracterul este constituit din virtute, integritate, înțelepciune.

Un om înțelept este neperturbat (liniștea, pacea) în mintea lui și în controlul asupra simțurilor, dar nu și în sentimente sau percepții. El nu este ca un buștean sau rece ca un cadavru. În ciuda a ceea ce se întâmplă în exterior, el rămâne calm în interior. El este precum ceasul bunicului - tic-

Cursuri Buddhism

234

tac, tic-tac - chiar dacă afară tună și este furtună, el nu va face tic-tac mai repede decât de obicei.

Ambiția

Un om măreț este un om care gândește în stil mare, dar care atunci când trebuie, poate să și renunțe fără nici o problemă.

Să presupunem că ați planificat o dana pentru zece călugări, dar din nefericire au apărut numai trei. Sau că ați planificat o petrecere mare, dar vremea de afară v-a stricat-o. Cum vă veți descurca cu supărarea produsă de aceste evenimente?

Acceptând schimbarea, noi chiar dorim să începem din nou, să o luăm de la început și să fim fericiți din nou.

Odată laboratorul lui Thomas Edison a ars total, iar un trecător l-a văzut și l-a întrebat: „Cum te simți acum, că întreaga ta muncă a fost distrusă de foc?”„Minunat! Toate greșelile mele au fost arse și acum pot începe din nou”, a fost surprinzătorul răspuns.

Alegerea depinde numai de voi, de gândirea voastră. Înțelegând aceasta, puteți dobândi pacea, pe măsură ce vedeți lucrurile așa cum sunt ele în realitate. Nu trebuie să urâți trandafirii din cauza spinilor, dar nici nu trebuie să-i iubiți din cauza lor.

Era odată un om desculț care a călcat din întâmplare pe o bucată de piele de bivol și s-a simțit foarte confortabil. Apoi el și-a dorit să poate întinde pielea de bivol peste tot pe pământ, pentru a se putea simți la fel, oriunde ar merge. Dar singura soluție era să-și lege pielea pe propriul lui picior.

Întrebări

1. Cum ne poate înlănțui neînțelegerea realității Schimbării?

2. De ce acceptând schimbarea vom fi mai fericiți?


235

Modulul 14

VÂNTUL SCHIMBĂRII (2)

Era odată un prieten de-al meu, Ted, care locuia pe o mică insulă turistică. Anul trecut mi-am petrecut vacanța mea de două săptămâni în micul lui apartament, cu fața către un debarcader aglomerat.

În fiecare dimineață îl însoțeam la o alergare pe plajă. După o oră petrecută afară, alergam înapoi către apartamentul lui. În drum el își cumpăra ziarul de la un chioșc de lângă debarcader și îi dădea bună dimineața vânzătorului.

De fiecare dată când îl saluta pe vânzător, acesta nu răspundea și acest lucru s-a întâmplat timp de o săptămână. În cele din urmă l-am întrebat pe Ted de ce continuă să-l salute, de vreme ce el nu s-a deranjat să răspundă, nici măcar să-i arunce o privire.

Ted a zâmbit și mi-a dat un răspuns simplu: „De ce ar trebui să las pe altcineva să decidă cum ar trebui să mă simt și cum ar trebui să mă port?”.

2. Laudă și blam

Totdeauna va exista critică. Aceia care vorbesc mult vor fi criticați. Aceia care vorbesc puțin vor fi criticați, la fel și cei care nu vorbesc deloc

Era odată un om numit Atula. Cum el dorea să învețe mai mult despre Dhamma, a mers să-l vadă pe Venerabilul Revata. Acesta era un om care vorbea foarte puțin, astfel că răspunsurile lui erau foarte scurte. Atula, nefiind mulțumit de scurtimea răspunsurilor Venerabilului Revata, a mers la Ven. Sariputta. El s-a plâns că Ven. Revata vorbește prea puțin și că nu poate înțelege Dhamma.

După cum știm, Ven. Sariputta era chiar după Buddha în ceea ce privește înțelepciunea. Astfel, el explica Dhamma pe larg, cu înțelesuri adânci, astfel că aproape l-a sufocat pe Atula. Din nou, plângându-se că Ven. Sariputta

Cursuri Buddhism

236

vorbește prea mult, Atula a mers la Ven. Ananda, care vorbea atât cât trebuie.

În cel din urmă, Atula s-a apropiat de Buddha și s-a plâns chiar și de Ven. Ananda, care vorbește numai atât cât trebuie.

„O, Atula! Într-adevăr, acesta e un obicei străvechi, nu doar din zilele noastre:

Ei îi critică pe cei care rămân tăcuți; îi critică pe cei care vorbesc mult;Îi critică pe cei care vorbesc cu moderație.Nu există nimeni în lume care nu este criticat.”

~ Dhammapada 227 ~

Și lauda și critica trebuie considerate ca făcând parte din desfășurarea vieții noastre. Așa cum lauda poate eleva motivațiile noastre, ca și ego-ul nostru, tot așa critica poate lăsa urme adânci în inima noastră și ne poate demoraliza.

Din această cauză nu ne putem lăsa influențați de această pereche de vânturi prea des. Trebuie reflectat în mod corect asupra cuvintelor auzite, asupra faptului dacă el vor aduce un beneficiu propriei persoane și celorlalți. Altfel, ar trebui ignorate. Omul trebuie să învețe cum să asculte și să accepte cuvintele care sunt Adevărate și Benefice.

Odată Buddha a fost acuzat că ar fi lăsat o femeie gravidă, și anume pe Cincaya. Abordând situația în mod corespunzător, el a putut să o deconspire pe Cincaya, care doar și-a ascuns o pernă sub haine.

Nu trebuie să fim descurajați de critică, de blam. Odată când Buddha a mers într-un sat pentru a cerși de mâncare, sătenii au protestat că el le dezbină familiile. După această întâmplare, Ananda a cerut ca Buddha să meargă în alt sat pentru a-și obține mâncarea zilnică. Însă Buddha l-a întrebat ce s-ar întâmpla dacă și ceilalți săteni l-ar blama și ar refuza să le ofere hrană? Vor alerga astfel pentru totdeauna?

Trebuie să avem o încredere puternică în faptele noastre morale. Dacă cineva este corect, atunci nu trebuie să fie frică de faptul că ceilalți l-ar putea critica.


237

3. Faimă și defăimare

Faima, renumele, înseamnă recunoaștere și respect.

Destul de des există oameni care practică Dana doar pentru a obține atenție. Ei vor face paradă de cât de greu a fost să pregătească felurile de mâncare și cât de delicioase sunt ele. Ei doresc ca ceilalți să cunoască abilitățile și specialitățile lor.

De ce oamenii își schimbă casa și mașina odată ce au fost promovați într-o poziție mai înaltă? Există o nevoie, o reputație sau doresc doar să-și arate distincția?

Defăimarea, pe de altă parte, este un sentiment de obscuritate, lipsa de recunoașterii datorate, a nu fi cunoscut de nimeni.

După ce a practicat meditația pentru mulți ani, un discipol a pretins faptul că a atins iluminarea. Dar din cauză că nu putea declara în mod deschis „realizarea” sa, el și-a informat maestrul în mod indirect că de acum el este deasupra celor opt condiționări lumești.

Când maestrul i-a explicat cât de nebunești sunt afirmațiile lui, el s-a supărat: „Cum poți să spui așa ceva?”.

„Vezi, te-ai supărat, așa că nu ești deasupra celor opt condiționări lumești”, a spus maestrul înainte ca el să mai poată rosti ceva.

Uneori avem nevoie de aprobare în viață. Modul în care ne îmbrăcăm, modul în care arătăm etc. Ceea ce avem și ceea ce ne lipsește. Ne îngrijorăm că am putea fi criticați sau că am putea fi văzuți drept plini de contradicții.

Fiți voi înșivă!

4. Fericirea și suferința

Reacțiile noastre sunt destul de previzibile. Suntem întotdeauna prinși de vânturile vieții. Atunci când câștigăm suntem fericiți. Când suntem lăudați suntem fericiți. Dar atunci când pierdem suntem supărați, la fel și atunci când suntem criticați sau defăimați.

Cursuri Buddhism

238

De fapt nu există nici o relație între câștig și fericire sau între pierdere și supărare. Nu există nici o ecuație care să spună că dacă ai câștigat, atunci trebuie să fii fericit, și dacă ai pierdut, trebuie să fii trist. Dacă ar fi existat așa ceva, atunci doctorii ar fi putut să găsească leacul la problemele vieții.

Viața este ca un val. Ești împins și tras de valuri în permanență. Cât de bine ne putem echilibra? Trebuie să învățăm cum să răspundem, nu doar să reacționăm la situațiile vieții. Trebuie să învățăm cum să mergem pe val, nu să fim înghițiți de el.

Atunci când ne cunoaștem valorile în mod corect, putem merge dincolo de val. Aduceți-vă aminte de povestea cu Ted și vânzătorul de ziare. De ce să-i lăsăm pe alții să decidă cum ar trebui să ne simțim și să acționăm? Nu vă lăsați condiționați de vânturile vieții. Fericirea vine din interior, nu este o reacție mecanică de tipul „dacă am asta, atunci voi fi fericit”.

Un alt exemplu clasic este întrebarea dacă vei culege fiecare măr dintr-un copac. Bine înțeles că nu veți face așa, veți lua numai fructele care sunt bune, nu și pe acelea putrede.

Calmul, detașarea

Arta de a trăi nu înseamnă a fi imparțial, ci de a fi prezent în fiecare moment.

Era odată un general crud, care invada, omora și tortura populația orașelor atacate. Cei care doar auzeau de numele lui își părăseau satele și orașele înainte ca armata să ajungă acolo.

În una din campanii, când armata mărșăluia către un mic oraș, conducătorul acesteia a raportat că toți oamenii au părăsit orașul. Generalul a fost bucuros să audă acest lucru, dar totuși a ordonat soldaților să se asigure că nu este nimeni ascuns în oraș.

Deodată s-a auzit dinspre poarta de sud: „Hei, este cineva aici!” Generalul s-a supărat auzind acest lucru și s-a grăbit către poarta de sud, gândindu-se: „poate că este un bătrân, sau o persoană foarte bolnavă care nu poate să se miște”.

Ajungând în acel loc, al a văzut un pustnic bătrân, meditând. Generalul s-a apropiat și l-a întrebat: „știi cine sunt eu?” „Nu, nu știu”, a venit răspunsul.


239

Generalul a ridicat vocea: „Sunt cunoscut drept omul care ți-ar putea tăia capul fără ca nici măcar să clipească”

Bătrânul pustnic a întrebat: „Atunci tu știi cine sunt eu?” Surprins, generalul a răspuns: „Nu, nu știu”. „Sunt cunoscut drept omul al cărui cap ar putea fi tăiat fără ca nici măcar să clipească”.

Ultimul lucru pe care cineva îl poate face este să fie curajos până în cel din urmă moment, dacă nu poate face nimic altceva pentru a schimba situația.

Buddha ne învață doar două lucruri: despre suferință și despre sfârșitul acesteia. Medicamentul pentru terminarea suferinței este Nobila Cale Octuplă. Prima și cea mai importantă componentă a acestei căi este Înțelegerea corectă.

Cineva ar putea uita toate lecțiile anterioare, dar nu și pe aceasta din urmă, întrucât cele anterioare sunt doar unelte care ne ajută în dobândirea fericirii.

Arătând către Lună

„Iată....

Nu priviți la deget - de ce este atât de lung sau scurt? De ce este atât de subțire sau atât de urât?Priviți la direcția către care arată degetul.”

Schimbarea e minunată atunci când vine din interior.

Întrebări

1. „De ce eu?” este o formă de blam făcută de către persoana însăși. Cum vă descurcați cu ea?

2. De ce schimbarea este minunată atunci când vine din interior?

Cursuri Buddhism

240

PARTEA A IV-A

Nivel Intermediar 2

Modulul 1

LECȚII ȘI VALORI ALE DOCTRINEI KAMMA

Introducere

Doctrina Kamma este o învățătură centrală a Buddhismului. Nu putem pretinde că am înțeles Buddhismul dacă nu am înțeles doctrina Kamma. Obiectivul acestui curs este de a identifica:

1. Ce putem învăța din lecțiile oferite de Legea Kamma;

2. Care sunt valorile pe care le putem dezvolta în viață prin înțelegerea corectă a doctrinei Kamma.

În acest curs metoda constă în prezentarea a opt lecții din Doctrina Kamma și valorile corespunzătoare lor. De asemenea vom cita și unele Sutta relevante din Canonul Pali, pentru a îmbunătăți suportul fiecăreia din cele opt lecții.

Definiții de bază

În principiu, Doctrina Kamma înseamnă Legea Acțiunii (Kamma) și a Reacțiunii / Efectului (Vipaka). Nu ar exista nici un sens în cele Patru Adevăruri Nobile dacă nu ar exista Legea Kamma - Suferința și Cauza suferinței, Sfârșitul suferinței și Calea care duce către sfârșitul suferinței.

Într-adevăr cele Patru Adevăruri Nobile sunt manifestări ale Legii Kamma. „Suferința” reprezintă Vipaka pentru „Cauza Suferinței” (Kamma). A merge pe „Calea care duce către sfârșitul suferinței” reprezintă Kamma, iar „Sfârșitul suferinței” este Vipaka.

Legea Kamma nu este controlată de către Buddha, nici nu a fost creată de către el. Fie că Buddha există sau nu, Doctrina Kamma există.

Partea a IV-a - Nivel Intermediar 2

243

Cele 5 Niyama

În Simsapa Sutta (SN 56.31) Buddha îi întreabă pe discipolii lui ce cuprinde o cantitate mai mare - frunzele din mâna lui sau frunzele care sunt în întreaga pădure. La această întrebare discipolii au răspuns că frunzele din pădure sunt în număr mult mai mare. Apoi Buddha le-a spus că ceea ce el i-a învățat este echivalent cu frunzele din mâna lui, comparativ cu toate cunoștințele lui, care sunt ca frunzele din toată pădurea. În orice caz, aceste cunoștințe sunt de ajuns pentru ca ei să practice și să atingă Iluminarea.

Kamma nu este singura lege pe baza căreia se conduce lumea. Există cinci Ordine Universale care guvernează lumea.

1. Utu Niyama - ordinul fizic, anorganic - care guvernează fenomenele fizice și chimice, cum ar fi cauzele vânturilor și ale ploilor, natura căldurii etc.;

2. Bija Niyama - ordinul fizic, organic - care guvernează aspectul biologic și genetic, cum ar fi germenii, semințele, celulele etc.;

3. Kamma Niyama - ordinul acțiunii și al rezultatului acesteia;

4. Dhamma Niyama, ordinul normei, care guvernează fenomenele naturale, cum ar fi gravitația, cutremurele etc.;

5. Citta Niyama - ordinul minții, care guvernează procesele conștiinței și forța minții în contextul puterilor psihice.

~ Abhidhammavatara ~

Astfel, devenirea unei ființe nu e cauzată numai de o singură lege, ci de toate cele cinci Ordine. Procesul de fertilizare a unui ovul necesită anumite condiții și gandhaba - factorul viață - pentru a produce o nouă viață.

Kamma poate să nu fie factorul dominant în fiecare eveniment și nu totul se datorează aceste legi. De exemplu, dacă te arde soarele în timp ce te plimbi pe plajă nu are nimic de-a face cu Kamma. Este rezultatul unei reacții naturale.

Cursuri Buddhism

244

Cetana paccaya Kamma

Intenția sau volițiunea (cetana) condiționează Kamma. Acțiunile făcute fără nici o intenție nu vor avea un efect kammic; de exemplu dacă loviți din greșeală o vază, iar aceasta cade de la geam omorând pe cineva când ajunge jos. Acțiunea este făcute neintenționat, deci nicio Kamma nu va fi creată.

O acțiune poate fi de patru feluri:

1. Acțiune bună, morală, care este însoțită de auto-control și atenția care discerne, făcută cu inima împăcată și plină de Blândețe-iubitoare, Compasiune, Liniște și Seninătate.

2. Acțiune rea, imorală, care este asociată lăcomia, ura și iluzia.

3. Un amestec de intenții bune și rele.

4. O acțiune nici morală, nici imorală, de exemplu a face semn cu mâna; pur și simplu un gest, care nu conține nici o intenție.

LECȚIA 1: LECȚIA FAPTELOR (1)

Aici, fapta se referă la acțiunea mentală, verbală și fizică.

a. Dincolo de credință

„Ceea ce practic, vă învăț și ceea ce vă învăț, practic.” - a spus Buddha. Buddhismul nu este o religie în care să ai credință, ci în care să trăiești. Deci un Buddhist este o persoană „care face”, nu una „care crede”. Buddhismul se bazează pe viață și astfel el poate fi practicat.

„Dacă un lucru nu ar fi fost practic, nu l-aș fi menționat; exact ca frunza copacului Simsapa”, a spus Buddha.

Buddha nu a dorit ca noi doar să credem în Învățăturile lui, pentru că Dhamma este „Ehipassiko” - „vino și vezi”. Nu există superstiții sau


245

credințe rituale în Dhamma, întrucât o credință fără fond nu are nici o valoare și nu face decât să inspire teamă, care împiedică progresul spiritual.

Ultimul mesaj al lui Buddha - „Străduiți-vă înainte cu hărnicie” - dovedește că Dhamma nu este bazată pe credință ci pe fapte. Buddhismul vă cere să înțelegeți, nu să credeți. Dacă nu înțelegeți ceva, lăsați-o pe mai târziu; când condițiile vor fi bune, atunci veți fi capabil să înțelegeți Adevărul.

b. Substanța înaintea Formei

Substanță înseamnă acțiune semnificativă, plină de înțeles.

Odată, unii guru religioși s-au plâns că Buddha le convertește discipolii.

„Nu este în intenția mea să-i convertesc. Este de datoria mea să le spun ceea ce este bun, moral și ceea ce este rău; doar de ei depinde decizia de a acționa corespunzător, într-o manieră care-i va duce la fericire și la eliberarea de suferință”, a răspuns Buddha.

Acțiunile semnificative sunt acele fapte care sunt benefice, care nu pot fi blamate și care sunt lăudate de către înțelepți. Atunci când sunt întreprinse, ele conduc la fericirea proprie și a celorlalți. De asemenea, ele sunt acțiuni care nu sunt motivate de lăcomie, ură și iluzie; care vin din interior și nu din exterior; de exemplu cele 10 Kusala Kamma.

„Nu privi la ceilalți, la ce au făcut sau nu au făcut, ci privește la tine, la cei ai făcut și mai ai de făcut.”

~ Dhammapada 50 ~

Întrebări

1. De către ce este condiționată Kamma?

2. Ce sunt faptele semnificative?

Cursuri Buddhism

246

Modulul 2


c. Dincolo de formă

„Nu ceea ce mănânci te face călugăr. Dacă ești ras în cap... îți pui o robă... sau mănânci doar o masă pe zi, nici asta nu te face călugăr. Ceea ce faci te face călugăr”

~ Dhammapada 26 ~

Trebuie să ne asociem cu o persoană nu din cauza culorii, a rasei, a genului sau a credințelor, ci după faptele ei și după capacitatea de a se schimba și a progresa.

Atunci când o mașină care a fost condusă neglijent are un accident, pe cine dăm vina, pe șofer sau pe mașină?

d. Dincolo de ritualuri

Buddhiștii nu au ritualuri specifice pentru naștere, căsătorie sau moarte. De asemenea nu există un cod specific pentru îmbrăcare sau pentru a mânca. Buddhismul pune accentul pe simțul responsabilității, al devoțiunii și al acțiunilor semnificative.

„Lacrimile vărsate pe un mormânt sunt mai degrabă pentru cuvintele care nu au fost spuse și pentru lucrurile care nu au fost făcute.”

În drumul său pe Calea de Mijloc, un Buddhist este încurajat să fie moderat și practic. Nu există penitențe în Buddhism. Nu mergând pe cărbuni încinși sau scăldându-ne în râu ne vom curăța de Kamma rea.

Odată Socrate, din cauza unei tentații de moment, a vizitat un bordel. După ce și-a făcut treaba, a ieșit afară și s-a întâlnit cu învățătorul lui. Atunci s-a dat repede câțiva pași înapoi, dar învățătorul l-a văzut și l-a întrebat de ce îi este frică să dea ochii cu el. Socrate a răspuns că din cauza a ceea ce a făcut.


247

„Socrate, dacă ți-ar fi fost teamă de la început, acea teamă te-ar fi împiedicat să o faci și apoi să te întâlnești cu mine”, a spus învățătorul.

În Buddhism, acestea sunt numite Hiri și Ottapa, teama morală și rușinea morală. Un Buddhist ar trebui să caute moduri de prevenire, nu modul în care să aplice contramăsuri.

e. Dincolo de castă

Buddhismul nu face discriminări pe bază de castă, sex etc. Cineva nu este un paria prin naștere, ci prin lucrurile pe care le face. Standardul de viață al cuiva este rezultatul propriilor lui fapte, fie dintr-o viață anterioară, fie chiar din viața prezentă. Dacă o persoană este leneșă, atunci mai târziu va trebui să muncească ca un sclav pentru a supraviețui. Toată lumea are oportunitatea de a progresa și în viața lumească, și în cea spirituală. Iluminarea nu este numai pentru cei bogați, puternici și faimoși. Nici vârsta, sexul sau chiar a fi în stare animală, nu poate împiedica pe cineva să atingă Adevărul spiritual.

f. Dincolo de misticism

Fericirea nu depinde de ceea ce spune astrologia, numerologia, chiromanția, sau Feng-Shui-ul. Deși unele din aceste predicții pot avea o oarecare acuratețe, ele pot de asemenea fi transformate de ceea ce spunem, facem sau gândim.

Fericirea noastră ar trebui să fie guvernată de Nobila Cale Octuplă, care începe cu Înțelegerea Corectă. Calea însăși este bazată pe fapte. Nu există o cale numită Credința Corectă.

Sonananda Sutta (DN 4)

Calitățile unui Brahmin adevărat.

Într-o zi discipolii unui Brahman vestit. Sonananda, i-au cerut acestuia să-l provoace pe Buddha la o discuție religioasă. Fără prea mare tragere de inimă Sonananda a fost de acord din cauza presiunii discipolilor. Dar în

Cursuri Buddhism

248

adâncul inimii lui el știa că merge la o luptă deja pierdută; ar putea să-și piardă toți discipolii dacă ar da greș.

În ziua respectivă ei au mers în locul în care stătea Buddha; la fiecare pas înainte pe care-l făcea, se gândea că mai bine ar face doi pași înapoi.

În mintea lui, se gândea cum ar avea loc discuția. Existau două posibilități. Fie mai întâi să-i pună el o întrebare lui Buddha, fie Buddha să-i pună o întrebare lui. Dar dacă i-ar pune lui Buddha o întrebare prostească, oamenii ar râde de el. și dacă Buddha i-ar pune o întrebare foarte dificilă, la care nu ar putea răspunde, oamenii tot ar râde de el. De aceea își dorea ca Buddha să-i pună o întrebare simplă.

Bine înțeles că Buddha a putut vedea ce era în mintea lui Sonananda, așa că i-a pus următoarea întrebare: „Sonananda, ce anume îl face pe un om să fie Brahman?”

Sonananda a fost foarte fericit, întrucât el era cel mai informat asupra acestui subiect. Așa că a răspuns: „Pentru a fin un adevărat Brahman, cineva trebuie să aibă următoarele cinci calități:

‣ să aibă părinții brahmani de șapte generații;‣ să arate bine dacă este bărbat și să fie frumoasă dacă este femeie;‣ să poată să recite Vedele în întregime;‣ să fie foarte moral;‣ să aibă înțelepciune.”

„Bine ai grăit, Sonananda”, i-a spus Buddha, iar discipolii acestuia au fost foarte bucuroși. „Ar putea una din aceste calități să lipsească și totuși persoana să poată fi numită Brahmin?” a mai întrebat Buddha.

După ce s-a gândit câteva momente, Sonananda a răspuns: „Da, uneori cineva poate să nu arate foarte bine. Acest lucru poate fi omis, atât timp cât are celelalte patru calități.”

Mulțimea, majoritatea fiind discipolii lui Sonananda începu să murmure și să facă zgomot.

„Ar mai putea un criteriu să fie înlăturat?!”

„Da, uneori sunt de sânge amestecat...” Mulțimea începea să devină neliniștită și îngrijorată.


249

„Sonanda repetă exact cuvintele lui Buddha!” exclamă cineva din mulțime.

„Dar acum, ar mai putea fi omis un criteriu?”

Înainte ca Sonanda să poată rosti un cuvânt, oamenii au strigat: „Nu, Sonanda! Nu ar trebui niciodată să spui aceleași vorbe ca și Buddha!”

„Dacă există cineva printre voi care crede că este mai bun decât Sonanda, atunci să vină în față să vorbească, iar Sonanda să se retragă!”, a spus Buddha, iar mulțimea a rămas tăcută.

„Foarte bine, liniștea înseamnă consimțire, deci voi vorbi. Da, se poate omite abilitatea de a recita toate Vedele. Pentru că ce înseamnă citirea Vedelor atâta timp cât cineva este corect din punct de vedere moral și este dăruit cu înțelepciune?”, a răspuns Sonanda.

„Pentru că înțelepciunea este purificată de către moralitate, iar moralitatea de către înțelepciune: când una din ele există, atunci va exista și cealaltă. Omul moral are înțelepciune, iar cel înțelept are moralitate; combinația dintre moralitate și înțelepciune este cel mai de preț lucru în lume. Tot așa cum o mână o spală pe cealaltă, tot așa înțelepciunea este purificată de moralitate, iar această combinație reprezintă tot ceea ce poate fi mai de preț.”

Astfel, a fi Brahmin nu are nici o legătură cu nașterea, aspectul sau cunoașterea. Unul în care există adevăr, virtute, blândețe, reținere și auto-control, acela care s-a eliberat de contaminări și este înțelept - el este cu adevărat un Brahmin.

~ Dhammapada ~


1. Kamma este condiționată de cetana - intenția sau volițiunea mentală.

2. Faptele semnificative, pline de înțeles, atunci când sunt înfăptuite, conduc la fericirea propriei persoane, ca și a celorlalți. Ele sunt benefice, fără pată și lăudate de către cei înțelepți. Mai mult decât orice, ele sunt lipsite de lăcomie, ură și înșelare.

Cursuri Buddhism

250

Întrebări

1. De către ce ar trebui să fie însoțită fericirea adevărată?

2. Care ar trebui să fie adevăratele calități ale unui Brahman?


251

Modulul 3


Vasala Sutta (Snp 1.7 Cel fără de castă)

Odată Buddha mergea cerșind în Savarthi. Un Brahman pe nume Aggikabharadvaja, văzându-l de departe, începu să strige la el: „Oprește-te acolo, cap-ras; oprește-te, ascet jalnic, oprește-te, paria, fără de castă!”. „Foarte interesant. Ce este un om fără de castă și ce-l face pe cineva un paria?”, a întrebat Buddha. Brahmanul nu a putut să răspundă.

„Oricine este mânios, ranchiunos, rău și ipocrit, are vederi greșite și este înșelător, acela este un paria.”

„Oricine rănește o creatură vie, care nu are compasiune pentru toate ființele, acela este cunoscut drept unul fără de castă.”

„Acela care distruge sau asediază un sat sau un oraș și care este un opresor notoriu, este un om fără de castă.”

„Oricare obține prin furt și jaf ceea ce nu i-a fost oferit și ceea ce este prețuit de alții, este cunoscut ca un om fără castă.”

„Acela care având un împrumut făcut, când este solicitat să îl dea înapoi spune: Nu am nici o datorie față de tine!, este o persoană fără castă.”

„Acela care vorbește fără rost... spune neadevăruri... se comportă urât în prezența soțiilor celorlalți... nu-și sprijină părinții... este mânios cu părinții lui... îi învață pe alții lucruri fără nici o valoare... își ascunde faptele rele... este cunoscut ca un paria.”

„Nu prin naștere devine cineva un paria, nu prin naștere devine un Brahman. Prin propriile acțiuni devine omul un paria, prin propriile acțiuni devine un Brahman.”

Cursuri Buddhism

252

Vasettha Sutta (Snp 3.9)

Era odată o neînțelegere între doi Brahmani tineri în legătură cu faptul cum poate cineva deveni Brahman. Brahman Bharadvaja susținea că trebuie ca ambii părinți să fie Brahmani, cu o descendență pură de șapte generații. Brahman Vasettha avea o opinie diferită, susținând că trebuie să aibă o conduită virtuoasă și să fie înzestrat cu legăminte bune.

Ei nu au reușit să se pună de acord, așa că s-au hotărât să meargă la Buddha pentru clarificare. „Există o dispută între noi, Gotama, în legătură cu nașterea. Bharadvaja spune că cineva devine Brahman prin naștere, iar eu spun că prin acțiune. Spune-ne nouă, celor care nu cunoaștem, pentru a putea cunoaște.”

„Vă voi explica aceste lucruri. În conformitate cu Adevărul, există multe specii de ființe vii... de exemplu păsările, dăruite cu aripi, care călătoresc pe cer. Atunci când ele se nasc, semnele lor distinctive le grupează pe diferite specii de păsări. Ele nu sunt toate la fel; unele au ciocul lung, altele au ciocul scurt; unele au coada lungă, unele o au scurtă; unele pot zbura, iar altele nu...

Gândiți-vă și la șerpi, la pești... atunci când se nasc sunt diferiți. Ei au diferite nume. Sunt pitoni, șerpi de mare, și multe alte tipuri.”

Atunci când oamenii se nasc, ei se nasc toți la fel. Ei au doi ochi, două urechi, un nas și așa mai departe. Ne naștem toți în același grup: Homo Sapiens. Nu există diferențe reale între oameni, numai cele convenționale: unul este Italian, altul Chinez, Englez, African etc.

Nu există printre oameni diferite specii; ei toți sunt la fel. Nu putem diferenția niciodată o persoană prin naștere. Oamenii nu moștenesc o varietate de caracteristici pe care celelalte creaturi le au. În cazul oamenilor, diferențele sunt numai de ordin convențional. Dacă această ființă umană va ajunge adult, va fi numit cu un anumit nume.

Va fi numit meseriaș dacă își câștigă existența reparând tot soiul de lucruri, nu va fi numit Brahman. Va fi numit tâmplar dacă va lucra cu lemnul. Va fi numit preot dacă se va ocupa de rituri și ritualuri.

Va fi numit Brahman dacă nu posedă nimic și nu se agață de nimic. Acela care într-adevăr a tăiat orice piedică, care nu mai tremură, care a mers dincolo de atașament, fără nici o opreliște, acela este numit Brahman. Pe


253

acela care este fără mânie, care are o conduită virtuoasă, eliberat de trufie și aroganță, care este blând, pe el îl numesc Brahman.

Oricine nu este agățat de plăcerile simțurilor, așa cum apa nu se prinde pe frunza de lotus, acela este un Brahman. Pe acela care înțelege sfârșitul propriei suferințe, care a lăsat deoparte toate poverile, care nu mai este împiedicat de nimic, pe el îl numesc Brahman.

Nu ne naștem doctori, ingineri, profesori, avocați sau contabili. Este ceea ce facem, iar numele îl primim conform convențiilor. Suntem judecați după ceea ce facem. Chiar și un Brahman își poate încălca preceptele.

În Kalama Sutta Buddha ne sfătuiește să nu credem din respect față de o persoană sau datorită abilităților ei aparente. Atunci când Copacii Sala au înflorit în afara sezonului, Buddha le-a spus spiritelor Deva că nu acesta este modul în care ele trebuie să-l respecte.

Din nou, pentru a clarifica zarva împotriva lui Dhammarama, care nu l-a vizitat pentru a-și arăta respectul față de Buddha, înainte de moartea acestuia, el a spus: „Cel mai bun respect pe care îl pot oferi este să mă asigur că voi atinge Iluminarea înainte de moartea lui Buddha.” Buddha a spus: „Într-adevăr, cel mai bun respect este să-mi prețuiți sfaturile și să mergeți pe calea pe care v-am arătat-o.”

Acțiunea vorbește mai tare decât credința.

Cinci mesaje

În prima lecție, a faptelor, putem găsi cinci mesaje ale lui Buddha:

1. Trăiește, nu crede.

Trebuie să credem doar în acțiunile noastre, bune și morale.

2. Teme-te numai de propriile acțiuni.

Hiri & Ottappa - rușinea morală și teama morală trebuie să fie principiile călăuzitoare pentru propriile acțiuni. Înțelepții nu se tem niciodată, numai cei nebuni au frică. Ei se tem doar de propriile lor fapte.

Cursuri Buddhism

254

3. Uitați și ignorați etichetele.

Nu contează ceea ce spun alții, atât timp cât conduita noastră este corectă și morală. Cineva nu trebuie să fie mânios sau prea încântat de cuvintele celorlalți; dacă este așa atunci acea persoană nu va putea vedea adevărul în acele vorbe.

4. Puterea faptelor.

Actele meritorii se bazează pe faptele noastre. Suntem măsurați cu măsura faptelor. Acțiunile bune, morale vor da naștere la rezultate bune, acțiunile rele, la rezultate rele. În cele mai multe cazuri există o combinație de fapte bune și rele, iar acest lucru explică de ce există atâtea inegalități în lume. Dacă nu acționăm, nu vom obține nici un rezultat.

5. Auto-respectul și auto-considerația.

Să privim la noi înșine, la ceea ce am făcut sau mai avem încă de făcut noi, nu alții. Nu este nevoie să intrăm în competiție cu alții. Facem ceea ce putem, pentru că într-o zi, picătură cu picătură, vasul va fi plin. (Dhammapada 122). Trebuie să avem considerație pentru fiecare faptă bună pe care o facem, ea va purta puțină fericire, de care noi avem nevoie. Nu suntem la întrecere cu ceilalți. Trebuie să ne străduim să dăm ceea ce e mai bun din noi, conform abilităților noastre.

Valori

Atunci când înțelegem o lecție prin învățare, când am memorat-o și am analizat-o, vom dobândi o anumită valoare din ea. Valorile nu pot fi practicate. Ele apar în mod automat din înțelegerea lecției. Pe scurt, dacă valoarea nu apare, acest lucru înseamnă că nu ați înțeles lecția. Puteți cultiva doar sămânța, nu și floarea. Nu este necesar să vă reamintiți valorile, pentru că atunci acest lucru va deveni prea academic. Trebuie doar să practicați lecția.

1. Înțelegerea corectă

Ea este fundamentală în Buddhism, întrucât astfel toate celelalte lucruri Corecte (Gândirea, Acțiunea, Vorbirea, Existența, Efortul, Concentrarea și Atenția) din Nobila Cale Octuplă devin corecte.


255

2. Obiectivitatea

Avem tendința să devenim bazați pe valoare. Nu suntem distrași de culoare, gen, poziție, formă, întrucât acestea sunt doar convenții, nu sunt reale. Transcendem formele și vedem nu doar conținutul, ci întreg contextul. Devenim o persoană care posedă simplicitate și moderație. Viața nu ne mai este controlată de legături ritualiste și avem un simț al valorilor proprii.

3. Recunoștința

Reprezintă o bună memorie și o mulțumire pentru faptele bune care ni s-au făcut. Trebuie să fim recunoscători față de noi înșine, ca și față de ceilalți. Devenim o persoană construită de noi, nu de influențele externe.

4. Respectul pentru Valori

Suntem capabili să vedem calitățile dincolo de formă și nu suntem amăgiți de aparențele exterioare. Există patru lucruri pe care cineva ar trebui să nu le subestimeze și să le arate respectul:

c. un prinț tânăr - într-o zi va deveni rege și poate te va condamna;

d. un șarpe mic - el poate fi foarte veninos;

e. un foc mic - el poate crește și arde întreaga pădure;

f. un tânăr călugăr - acesta nu numai că va arde întreaga pădure, dar va distruge și rădăcinile, astfel încât nu va mai crește nimic în loc. El distruge rădăcinile răului - lăcomia, ura, iluziile, și devine o persoană Iluminată.

5. Prioritățile

Începem să renunțăm la „micile fericiri” pentru o fericire mai mare. Deciziile noastre devin mai înțelepte și mai pline de tact.

6. Sensibilitatea morală

Devenim foarte conștienți de calitatea faptelor. Rușinea morală și teama morală (hiri - ottapa) încep să fie din ce în ce mai pronunțate în acțiunile și percepțiile noastre. Începem să ne dăm seama cum e să fii în pielea altora. Vocea conștiinței începe să ne îmbunătățească acțiunile.

Cursuri Buddhism

256

Cu toate valorile arătate mai sus crescând în noi, începe dezvoltarea unui sentiment de pace în interiorul nostru.

Concluzie

„Nu fă altora ceea ce nu-ți place să ți se facă ție.”


1. O fericire adevărată este însoțită de o Înțelegere Corectă.

2. Printre calitățile adevărate ale unui Brahman sunt incluse: virtutea, rostirea numai a adevărului, a fi inofensiv și restrâns, a fi eliberat de contaminări și înțelept.

Întrebări

1. De ce există inegalități în viață?

2. Cum putem ști dacă am înțeles prima lecție a Doctrinei Kamma - Lecția faptelor?


257

Modulul 4

LECȚIA 2 - LECȚIA CONDIȚIONALITĂȚII (1)

A doua lecție a Doctrinei Kamma nu este despre creație ci despre condiție. Să începem prin a înțelege lumea din jurul nostru.

Există o școală de gândire care susține că există cauze, dar nu există consecințe, sau efecte. Orice am face acum, nu va produce un rezultat mai târziu.

Altă școală susține că există un efect, dar nu există cauze. Orice ai fi acum, în prezent, este ceva predestinat. Dacă destinul tău este să fii sărac, nu poți schimba acest lucru și trebuie să trăiești așa. Ești creația unui anumit Zeu și trebuie să trăiești o viață de supunere totală și automulțumire. Ei cred în efectul care se manifestă sub forma a ceea ce sunt ei acum, dar nu cred în cauză, care este efortul pe care l-au făcut.

Altă școală susține că nu există nicio cauză și niciun efect. Viața este un fenomen aleator, întâmplător. Nu întreba „de ce?”. Ei explică evenimentele după cum se întâmplă, așa cum o floare moare fără trecut, fără viitor, fără acțiune, fără reacțiune.

Apoi mai există viziunea eternalistă, care susține că orice am face acum se va materializa în viitor și va fi etern. Cu alte cuvinte, din cauza unui rău pe care-l facem acum, vom fi trimiși în iad pentru totdeauna, fără posibilitatea de salvare odată ce porțile sunt închise. Există numai două dimensiuni: lumea de aici și lumea cealaltă, lumea de dincolo. La fel, dacă vei fi bun, vei trăi în paradis pentru totdeauna.

În învățăturile lui Buddha, totul are o cauză și va produce un efect. Interacționăm în permanență în dimensiunea cauzei și a efectului. O cauză poate fi internă și efectul poate fi de asemenea intern, de exemplu ne gândim la ceva plăcut și ne simțim bine la acest gând. Cauza mai poate fi externă și efectul extern, sau cauza internă și efectul extern. De asemenea mai există posibilitatea unei cauze externe și a efectului intern, de exemplu cineva strigă la noi, iar noi ne supărăm.

Cursuri Buddhism

258

Dacă totul are o cauză și un efect, atunci, cu un singur cuvânt, totul este condiționat.

După Cauză, așa și Efectul

De fiecare dată când stabilim o cauză, prin modul de gândire, vorbire sau acțiune, efectul se va manifesta.

Copacii care cresc din semințe de măr vor produce mere, nu portocale. Dacă vom atinge un cablu conectat la rețeaua electrică, atunci indiferent dacă ești Creștin, Buddhist sau Musulman, te vei curenta.

„Așa cum sunt semințele care au fost sădite, tot așa va fi și fructul cules. Cel care face fapte bune, va aduna fructe bune, cel care face rău, va culege rău.”

Legea Kamma ne oferă o importantă consolare, și anume că orice am face (fapte bune) se va întoarce la noi. Atunci când stabilim o cauză, efectul va apare, cu toate că uneori sunt necesare și alte cauze care să sprijine acest efect, pentru a-i oferi condițiile potrivite pentru a apărea. Nu putem ține sămânța de măr în mână și să sperăm că vom culege fructele. Trebuie s-o punem în pământ, s-o udăm, să adăugăm fertilizatori și așa mai departe.

În sădirea sămânței progresului spiritual, nu putem doar să ne rugăm, sperând sau făcând promisiuni să atingem Iluminarea. Trebuie să muncim din greu cultivându-ne mintea, fără să cerem imposibilul.

Rezultatele depind de Condiții

La fel de mult cum acțiunile noastre condiționează situația, la fel și situația dată poate condiționa acțiunea.

Chiar dacă am sădit sămânța, efectul poate apărea numai dacă și celelalte condiții sunt prezente. Motivul pentru care aceste condiții nu sunt prezente îl constituie existența unor alte cauze. Unele cauze pot sprijini o altă cauză să apară, în timp ce altele pot fi distructive sau pot submina o altă cauză. Unele chiar le neutralizează, făcându-le ne-operante.

O analogie este pregătirea unei prăjituri. Depinzând de condițiile care au fost stabilite, rezultatul va fi fie o prăjitură arsă, fie una delicioasă. „O faptă


259

rea comisă nu va avea un rezultat imediat, așa cum laptele nu se acrește dintr-o dată. Dar, mocnind, efectul îl urmează pe cel fără de minte la fel ca focul acoperit de cenușă.” - Dhammapada 71.

Condiționările sunt dincolo de înțelegerea și controlul nostru. Nu toate semințele de măr vor deveni mere. Depinde de anumite condiții ca rădăcinile să crească.

La fel ca o lampă cu ulei; lumina se poate stinge fie datorită faptului că s-a terminat uleiul, fie din cauză că fitilul s-a ars complet. Sau și fitilul și uleiul s-au terminat simultan. Uneori aceasta se poate datora unor factori externi: o pală de vânt o poate stinge.

Totul există într-o stare de condiționare. și nu toate condiționările pot atinge starea de maturitate; ele nu parcurg un ciclu complet, de exemplu un nor care numai tună, fără a ploua. Condițiile nu favorizează ploaia, iar mai târziu norul se va risipi.

Atunci când condițiile sunt cele potrivite, nu puteți face nimic pentru a stopa cursul acțiunii. Atunci când anumite lucruri vi se întâmplă în viață, nu întrebați „de ce eu”, nici nu dați vina pe vreun zeu sau pe altcineva.

„Nici în cer, nici în ocean, nici în peșterile munților, în orice loc de pe pământ ai locui, nu poți scăpa de efectul propriilor cauze.” - Dhammapada 127. De exemplu, nu există nicio cale de a scăpa de moarte. Nu încercați să fugiți de ea.

Atunci când suntem capabili să vedem realitatea, nu trebuie să fim supuși, ci trebuie să încercăm să schimbăm cât putem de mult. Atunci când nu putem face nimic, trebuie să acceptăm acel lucru, dar cu un sentiment de înțelegere, nu cu unul de resemnare.

Rezultatul se poate datora condițiilor Kammice, sau se poate datora unor condiții non-Kammice. Condițiile Kammice înseamnă să ne bazăm pe fapte, pe acțiuni. Rezultatele bune pot fi obținute muncind din greu, nu prin rugăciune.

Condițiile non-Kammice înseamnă ceva extern, cum ar fi vremea, situația politică, epidemii etc. Nu contează cât de bună este Kamma proprie; aceasta se va restrânge pentru a face loc pentru apariția unei Kamma rele. Dacă punem o linguriță de sare într-o cană și una într-un râu, gusturile vor fi diferite.

Cursuri Buddhism

260

În Cula-kamma-vibhanga Sutta (MN 135), un student numit Subha a întrebat: „Maestre Gotama, care este motivul, care este condiția, de ce inferioritatea și superioritatea sunt întâlnite printre oameni, în lume?

Cineva poate întâlni oameni care trăiesc puțin și oameni care trăiesc mult, oameni bolnavi și sănătoși, urâți și frumoși, insignifianți sau cu o influență puternică, săraci și bogați, oameni născuți în condiții mizere sau în condiții bune, oameni proști și oameni înțelepți. Care este motivul, care este condiția, de ce superioritatea și inferioritatea sunt întâlnite printre oameni, în lume?”

„Ființele sunt proprietarii acțiunilor lor, moștenitori ai kammelor lor. Cât despre acțiunile lor, ele își au originea tot în acțiunile lor, sunt legate de acțiunilor anterioare. Au propriile acțiuni drept refugiu; acțiunile lor sunt acelea care disting ființele în inferioare și superioare.

Unii bărbați sau femei omoară ființe vii, sunt ucigași, violenți și fără de milă; după moarte ei vor renaște într-una din din stările rele. Dacă vor apare tot în stare umană, atunci, oriunde se vor naște, vor avea o viață scurtă.

Dar dacă ei renunțând la uciderea ființelor vii, se abțin de la a mai ucide alte ființe vii, dacă lasă deoparte bățul și cuțitul, sunt amabili și miloși, trăiesc plini de compasiune pentru bunăstarea tuturor ființelor vii; după moarte vor merge către o destinație fericită, într-o lume paradisiacă. Dacă se vor întoarce în lumea umană, vor avea o viață lungă.”

„Tot așa sunt și aceia care cauzează răni, care rănesc ființele cu mâinile goale sau cu bolovani, bețe sau cuțite; dacă nu se nasc într-o stare nefericită, atunci vor fi bolnavi, oriunde ar renaște în lume. Dar dacă ei nu rănesc pe nimeni .... se vor naște sănătoși.”

„Aceia care arată mânie față de alte ființe vii, înclinați spre furie, care chiar și pentru un motiv banal sunt furioși, mânioși, prost dispuși, plini de resentimente, care arată un temperament rău, ură și supărare, dacă nu renasc într-o stare rea, nefericită, atunci vor fi urâți, oriunde ar renaște în lume. Dar dacă nu sunt mânioși ... vor renaște cu o înfățișare plăcută.”

„Aceia care sunt invidioși, care poartă pică și invidie pentru câștigul altora, pentru onoarea, venerația, respectul și darurile făcute altora, dacă nu va renaște într-o stare nefericită, atunci vor fi insignifianți, oriunde ar renaște


261

în această lume. Dar dacă nu sunt invidioși ... vor renaște ca oameni influenți.”

„Aceia care nu sunt generoși, care nu oferă hrană, băutură, îmbrăcăminte sau adăpost călugărilor și brahamanilor, dacă nu vor renaște într-o stare nefericită, atunci vor fi săraci, oriunde ar renaște în această lume. Dar dacă sunt generoși ... se vor naște ca oameni cu bunăstare.”

„Aceia care sunt aspri și trufași, care nu-și arată respectul, care nu-i venerează pe cei care merită, dacă nu vor renaște într-o stare nefericită, atunci se vor naște în condiții umile, mizere în această lume. Dar dacă sunt supuși și umili ... se vor naște ca oameni de condiție înaltă.”

„Aceia care nu vizitează un om înțelept pentru a-l întreba ce este moral și ce nu, dacă nu vor renaște într-o stare nefericită, atunci va fi slab la minte, oriunde ar renaște în această lume. Dar dacă ei caută adevărul ... se vor naște ca oameni înțelepți.


1. Inegalitățile apar în viață pentru că noi suntem măsurați cu măsura faptelor noastre. De cele mai multe ori faptele noastre conțin într-o anumită măsură și lucruri morale și imorale.

2. Atunci când valorile (Înțelegerea Corectă, Obiectivitatea, recunoștința, respectul pentru valori, înțelegerea priorităților și sensibilitatea morală) cresc în interiorul nostru, atunci știm că am înțeles prima lecție a Doctrinei Kamma - Lecția faptelor.

Întrebări

1. De ce uneori faptele bune nu dau naștere unor rezultate bune imediat?

2. De ce aceeași acțiune făcută de doi buni prieteni dă rezultate diferite?

Cursuri Buddhism

262

Modulul 5


În Maha-kamma-vibhanga Sutta (MN 136), marea expunere a Legii Kamma, Buddha a răspuns întrebării de ce uneori există oameni care, deși au o vedere corectă și au făcut o mulțime de fapte bune în viață, totuși după ce mor renasc într-o destinație rea. Apoi, mai există și oamenii care au avut vederi greșite și au făcut multe lucruri rele, dar după moarte renasc într-o destinație bună.

Trecutul influențează prezentul, iar trecutul împreună cu prezentul influențează viitorul. și astfel avem permutații ale tuturor condițiilor care vor da naștere unui anumit rezultat. Dar noi nu vom putea să ne vedem trecutul în întregime, așa că nu putem prevedea viitorul în mod corect. Totul depinde de condiții. Atunci când condițiile sunt cele potrivite, se va produce un anumit efect.

Uneori un act atât de simplu ca dăruirea unui lucru are intensități diferite în ceea ce privește intenția și acțiunile celui care face darul. Unii sunt fericiți înainte, în timp ce alții obțin bucuria numai după întreprinderea actului de a oferi. Unii cred în faptul că a face bine înseamnă a primi bine, în timp ce alții cred că este o pierdere de timp. În timp ce unii doresc o răsplată lumească, alții aspiră către progresul spiritual.

Cu atât de multe variabile ale unei simple fapte, nu ne putem imagina în ce mod acestea vor condiționa diferitele rezultate care își vor face efectul mai târziu.

Era odată un tânăr care lucra la recepția unui hotel. Într-o seară, când era de serviciu, ploua foarte tare. Un cuplu mai în vârstă, plini de apă, au intrat și au cerut o cameră. Din păcate, toate camerele erau ocupate, iar tânărul le-a oferit camera lui: „Dacă nu vă deranjează, puteți sta în mica mea cameră.”


263

A doua zi, înainte de a pleca, cei doi i-au mulțumit pentru generozitate: „Dacă am avea vreodată propriul nostru hotel, te-am pune pe tine manager.”

După câțiva ani, tânărul a primit un plic cu o scrisoare prin care era invitat să devină managerul unui hotel nou - actualul Ritz Hotel.

Din nou trebuie să observăm că unele cauze pot sprijini alte cauze să apară, în timp ce altele pot submina sau distruge apariția altora. Unele chiar le neutralizează, făcându-le inefective.

Saeyyaka Sutta (MN 141)

În conversația dintre Buddha și Brahmanul Sala:

„Care este cauza și care sunt condițiile conform cărora unele ființe, după terminarea corpului lor, după moarte, reapar într-o destinație nefericită, într-o stare rea? și care este cauza, care sunt condițiile ... după moarte reapar într-o stare de fericire, într-un ținut paradisiac?”

„Unei conduite care nu este în conformitate cu dhamma i se datorează faptul că cineva reapare într-o stare nefericită și unei conduite în conformitate cu dhamma i se datorează faptul că cineva reapare într-o lume paradisiacă.”

„Care sunt conduitele care nu sunt în conformitate cu dhamma și care sunt acelea în conformitate cu dhamma? Există 3 feluri de conduite ale corpului, 4 feluri de conduite verbale și 3 feluri de conduite mentale, care nu sunt în conformitate cu dhamma - conduite incorecte.

1. Uciderea ființelor vii, violența și lipsa de milă;

2. A lua ceea ce nu ți-a fost oferit.

3. Plăcerile simțurilor în exces și o conduită greșită în dorințele sexuale;

4. A rosti neadevăruri și minciuni;

5. A rosti cuvinte rele cu scopul de a bârfi și a rupe prietenii;

Cursuri Buddhism

264

6. A rosti vorbe aspre, care pot răni și care nu conduc la concentrare;

7. Convorbirile frivole sau zvonurile care nu au nici un rost;

8. A râvni la proprietățile și bunăstarea altcuiva;

9. A avea reavoință în mod intenționat, influențat de ură;

10. Vederile greșite sau distorsionate.

Invers, abandonarea conduitele incorecte arătate mai sus reprezintă o conduită corectă, în conformitate cu dhamma.”

Rezultatele nu depind de credință ci de faptele noastre. Credințele de obicei conțin elemente de teamă și favoruri: „Crede în mine și vei fi salvat, altfel vei fi condamnat la iad”.

Rezultatul nu depinde de mărimea, ci mai degrabă de calitatea intenției.

Mesaje

1. Nimic nu iese din nimic

Dacă vrem ceva, atunci trebuie să muncim pentru acel ceva. Sănătate, bunăstare, prieteni, virtuți și înțelepciuni (Ang Nik 5) sunt „iubiri” de bază ale ființelor umane. Dar unii dintre noi le iubim atât de mult încât ne rugăm, făgăduim, visăm, sperăm și chiar murim pentru ele. Aceste cinci lucruri pot fi avute numai prin a face, a întreprinde ceva, nu prin a visa cu ochii deschiși. Nu sperați de dragul speranței. În mod similar, meditația nu reprezintă a spera la o stare de atenție, ci o stare activă de atenție. „Dacă ar putea fi atinsă sperând, de ce v-aș mai învăța Dhamma?”, spunea Buddha.

La fel este și pentru lucrurile negative. Să analizăm, de exemplu, ce este mânia. Similar unui foc, dacă adăugăm combustibil, acesta va crește și mai mult. Aveți grijă de efectul de avalanșă. Aveți grijă de intențiile voastre, pentru că vor deveni gândurile voastre. Aveți grijă de gânduri, ele vor deveni cuvinte. Fiți atenți la cuvinte, ele vor deveni acțiuni. și fiți atenți la acțiuni pentru că vor deveni obiceiuri.


265

2. Inegalitatea este măsura

Dacă vom analiza permutările posibile din actul de a dărui, multiplele intensități și multiplele intenții de dinainte de act, din timpul și după actul de dăruire, va fi un miracol dacă vom ajunge la același rezultat. De aceea, nu trebuie să fiți invidioși sau mânioși pe sine sau pe ceilalți pentru ceea ce alții au, iar voi nu aveți. Trebuie să înțelegem că sunt necesare condițiile potrivite pentru a face diferența în viață. Datorită intensităților faptelor noastre, suntem condiționați în mod corespunzător.

3. Nu faceți imposibilul.

Din cauză că nu cunoaștem condiția, mulți dintre noi încercăm să facem imposibilul. Încercăm să înviem morții, ca și Kisa Gotami care și-a pierdut unicul fiu.

A fost odată un om care i-a cerut lui Buddha să-l ajute pe tatăl său, care era renăscut în iad, să se întoarcă înapoi în ținuturile fericite. Buddha a fost de acord și i-a cerut omului să arunce două ulcioare, unul cu miere și celălalt cu pietre, în râu. „Poți să faci pietrele din cel de-al doilea ulcior să se ridice la suprafață?”

Acțiunile bune, ca mierea din primul ulcior, se vor ridica la suprafață, dar nu și faptele rele, care sunt ca pietrele și vor sta la fundul râului (ținutul nefericit).

4. Rostiți legea (condițiile).

Înțelegând legea Kamma, ne putem canaliza energia pentru a ne face viața mai constructivă și mai plină de înțeles. Trebuie să evităm a ne disipa energia făcând ceva nefolositor.

Faceți ceva ce merită și folosiți din plin ceea ce aveți pentru a crea fericire pentru voi, ca și pentru ceilalți. Ne naștem cu o gură. Folosiți-o pentru a ajunge la inima celorlalți, rostind numai ceea ce este adevărat, benefic și plăcut urechii.

5. Faceți bine de dragul binelui.

Uneori putem fi calculați în a face bine, așteptând cele mai bune rezultate. Datoria noastră este de a uda planta, iar datoria ei este de a înflori. Lăsați rezultatele să apară atunci când condițiile sunt potrivite. Doar aspirați pentru ceea ce e mai bun, dar fiți pregătiți pentru ceea ce e mai rău.

Cursuri Buddhism

266

6. Fără greșeli, numai rezultate.

Nu există pedepse, ci doar rezultate. Exact ca în procesul coacerii prăjiturii. Dacă iese arsă, este un eșec, o greșeală? Nu, este doar rezultatul unor anumite condiții, care nu au fost corecte. Poate că temperatura, sau poate ingredientele nu au fost cele corecte.

Trebuie să studiați din greu pentru un examen la care obțineți o distincție deosebită. Este un succes întâmplător? Sau este rezultatul muncii grele pe care ați depus-o?


1. Câteodată faptele bune nu dau rezultate bune imediat din cauză ca trebuie să existe și condițiile potrivite pentru ca acestea să apară.

2. Aceeași acțiune nu înseamnă neapărat aceeași intenție (cetana), iar Kamma include acțiunea, vorbirea și gândul. Astfel, volițiuni diferite vor da naștere la rezultate diferite.

Întrebări

1. Dacă trecutul a influențat prezentul, ce influențează viitorul?

2. De ce nu trebuie să fim supărați când oamenii nu ne tratează corect?


267

Modulul 6


Valoarea 1: Încrederea (Saddha)

Fără credință oarbă

Pe măsură ce începem să avem înțelegere corectă, „după cum este cauza, așa va fi și rezultatul”, adică vom începe să ne dezvoltăm calitatea unei convingeri ferme și nu credința oarbă, calitate bazată pe fapte. Este o consolare cunoașterea faptului că orice am face în viață, se va întoarce înapoi la noi. Nu ne facem griji despre când se va întâmpla acest lucru. La fel ca și un bumerang, dacă îl aruncăm corect, atunci în mod sigur, fără nici o îndoială, el va reveni la noi.

Convingerea este aceea care ne motivează să ne comportăm tot mai bine în fiecare zi, din cauză că știm că este datoria noastră să udăm floarea, iar datoria florii este de a crește. Încet-încet, pe măsură ce acumulăm toate faptele mari, suntem tot mai siguri că vom culege fructele succesului.

Venerabilul Sariputta, într-o viață anterioară, a văzut înțelepciunea unui discipol șef al unui Buddha și și-a dorit să fie și el la fel. L-a întrebat pe acel Buddha cum ar putea obține acest lucru. Buddha a răspuns: „Stabilește condițiile corecte, și vei obține aceasta.” Apoi, cu un sentiment de siguranță, el s-a străduit să-și îndeplinească aspirația. Nu a fost nici un fel de favor atunci când Buddha l-a desemnat pe Venerabilul Sariputta drept Discipol șef al lui.

Să-l luăm drept exemplu pe Thomas Edison, care a inventat becul electric. Oare de câte ori a experimentat el până a obținut un rezultat bun? În mod sigur, nu o singură dată, nici de zece sau măcar o sută de ori. Se spune că a încercat de 20.000 de ori. Oamenii l-au întrebat ce a câștigat din faptul că a încercat de atât de multe ori. El a răspuns: „Am câștigat cunoașterea faptului că există 20.000 de moduri în care nu merge, și m-am apropiat astfel mai mult de obiectivul meu.”.

Cursuri Buddhism

268

Certitudinea, încrederea, este ca vârful unui aisberg. Atunci când încrederea iese la suprafață, toate celelalte calități mentale - efortul, atenția, concentrarea și înțelepciunea sunt de asemenea prezente. Baza unei stupa Buddhiste o reprezintă nobila calitate a încrederii. Astfel, celelalte calități nobile pot fi construite pe fundația saddha.

Adevărul

Abraham Lincoln a spus faimoasele cuvinte: „Să avem încredere că Corectitudinea crează Putere. și cu această credință să îndrăznim a ne face datoria până la sfârșit, așa cum o înțelegem.” Ce este Corect? Bine înțeles că faptele trebuie să fie corecte.

Încrederea (saddha) trebuie considerată nu ca fiind credință, ci provenind din fapte și înțelegerea corectă a ceea ce este Adevărul.

Încrederea

„Fiți o insulă pentru voi înșivă” a spus Buddha. Încrederea nu ar trebui plasată în exterior, ci în interiorul acțiunii voastre corecte. Atunci când ai încredere într-o persoană, ai de fapt încredere în faptele acelei persoane. Amintiți-vă de bumerangul care se va întoarce cu siguranță, dacă este aruncat corect.

Valoarea 2: Calmul interior

Calmul interior reprezintă o echilibrare perfectă, de nezdruncinat a minții, care își are rădăcinile în pătrunderea înțelesurilor. Este o menținere activă într-o stare de echilibru prin păstrarea imparțialității față de valurile vieții.

Kalil Gibran spune că acest calm interior trebuie să fie precum ceasul bunicului: „tic-tac, tic-tac ...”, în mod constant, indiferent de ceea ce se întâmplă afară. Dacă afară este o furtună puternică, ceasul nu va ticăi mai repede.

Înțelegând lecția condiționalității, devenim mai încrezători și practicăm mai mult calmul interior în activitățile noastre. Cunoaștem faptul că fiecare


269

acțiune va da naștere unui rezultat, la fel cum picătură cu picătură, vasul va fi plin.

Atunci când tăiem un copac cu toporul, nu ultima lovitură este cea care doboară copacul, ci fiecare lovitură, inclusiv ultima fac împreună acest lucru. Fiind consecvenți în faptele noastre, stabilim și îmbunătățim condițiile potrivite pentru ca faptele bune să apară.

Un sentiment nezdruncinat de angajare

„Dacă un om are nevoie de ajutorul tău, o vei face?” - a fost o întrebare pusă lui bodhisatta înainte de a deveni Buddha. „Da, o voi face, chiar dacă drumul ar fi plin cu păduri de bambuși și m-aș târâi dacă n-aș putea merge în picioare.”

Aceasta este o angajare, o hotărâre de nezdruncinat a lui Buddha, care a fost dovedită prin faptul că l-a învățat pe Subbhada chiar înainte de a muri. El a călătorit tot drumul până la Kusinara, timp de trei luni, doar din cauză că exista o ființă care avea potențialul de a deveni iluminată.

Pacea sufletească

Calmul interior este o valoare, o calitate care se naște din înțelegerea faptului că, condițiile trebuie să se afle la locul potrivit. Liniștea, pacea sufletească este ca țăranii care așteaptă ca recolta să rodească. Iar câteodată, dacă nu obțin atât de mult pe cât au sperat, ei vor munci iar din greu și vor da tot ceea ce au mai bun pentru următoarea recoltă. Ei nu vor renunța, nici nu-și vor schimba meseria.

Cât de multe planuri ne facem pentru viață, tot atâtea își face și viața pentru noi. Eșecul nu înseamnă a cădea, ci a rămâne jos. Ne putem ridica din nou dacă vom munci mai mult și nu vom renunța.

Autocontrolul

Uneori putem fi foarte aspri sau irascibili. Trebuie să fim așezați și s-o luăm mai ușor. Se pare că ne schimbăm direcția foarte ușor, numai la un cuvânt

Cursuri Buddhism

270

sau la un comentariu al altora. Odată cu înțelegerea legii condiționalității începem să avem mai mult autocontrol, chiar atunci când suntem amenințați de alții.

Moderația

Valoarea calmului interior vă va face să fiți o persoană simplă. Moderația, prin evitarea celor două extreme, o îngăduință prea mare sau o asceză prea puternică, va pava calea dezvoltării atenției. Pe măsură ce ne străduim tot mai mult, cu hărnicie, trebuie să respectăm moderația în acțiunile noastre, în vorbire și în gândire.

După ce Buddha a murit (maha-pari-nibbana), pentru ca Venerabilul Ananda să poată participa la primul Conciliu Buddhist, trebuia să fie un arhat. El a meditat cu stăruință până în noapte dinaintea Conciliului, dar nu exista nici un semn că ar putea atinge starea de arhat. În cele din urmă el s-a hotărât să se odihnească puțin și să continue mai târziu. Pe când era gata să se întindă, cu mintea liniștită, el a obținut dintr-o dată iluminarea.

Trebuie să învățăm cum să fim proprii noștri stăpâni. Trebuie să știm când să forțăm și când să ne relaxăm. Dacă mergem prea repede, trebuie să știm cum să încetinim. Dacă deviem de la drum, trebuie să știm cum ne întoarcem la drumul drept. Dacă suntem prea lenți, trebuie să mai forțăm. Dacă stăm pe loc, trebuie să pornim și așa mai departe.

Bazându-vă pe condițiile, situația și capacitățile voastre, acționați în consecință. Păstrând o conduită corectă (sila) prin moderație vom obține starea în care nu avem nici o remușcare. Iar acest lucru va face să apară liniștea și înțelepciunea.

Concluzie

Certitudinea este începutul, iar calmul interior este sfârșitul. Un echilibru între siguranță și calm vă va ajuta să treceți prin furtunile plăcerilor simțurilor, ale urii și iluziei.


271

Înțelegând această a doua lecție, a condiționalității, aceste două valori se vor deschide în viața voastră. Nu vă va fi frică să vă întâlniți cu poliția, știind că nu ați făcut nimic rău.

Aveți credință în voi înșivă și în faptele voastre, nu într-un Zeu. Kamma este prietena voastră; Kamma reprezintă și părinții, rudele și învățătorii. În ambele lecții am învățat că dacă ar fi doar fapte, fără condiții, care ar mai fi motivația de a trăi? Dacă lumea ar fi creată și sortită a fi într-un anume fel, care ar mai fi rostul de a trăi corect?

Reamintiți-vă tot timpul că rezultatul faptului de a-i iubi pe alții este că voi înșivă sunteți fericiți, și nu a aștepta ca ceilalți să vă întoarcă dragostea. Dacă evităm o cauză, vom evita de asemenea și efectul. Dacă nu dorim o destinație nefericită, nu trebuie să comitem acte rele.

Binele dă naștere la bine, răul dă naștere la rău; un amestec de bine și rău va da naștere unor rezultate și bune și rele (nu se vor anula unul pe altul), iar nici bine, nici rău nu va da naștere nici unui rezultat.


1. În timp ce trecutul influențează prezentul, prezentul împreună cu trecutul influențează viitorul.

2. Nu trebuie să ne supărăm cu ușurință atunci când alții nu ne tratează bine, din cauză că inegalitatea reprezintă măsura lucrurilor și nimic nu iese din nimic.

Întrebări

1. Care sunt cele patru calități mentale care apar atunci când ne dezvoltăm pe deplin certitudinea (saddha)?

2. De ce Certitudinea este începutul, iar calmul interior este sfârșitul?

Cursuri Buddhism

272

Modulul 7

LECȚIA 3 - LECȚIA PROPRIETĂȚII

Buddhismul pune accent pe „proprietate”, și nu pe „dependență” sau pe cultul unui obiect extern. Noi nu moștenim Kamma nici de la părinții noștri, nici din genele noastre, nici din rasă sau clan.

Semeni și Culegi

Orice am face, în cele din urmă se va întoarce la noi. Se poate să uităm faptele, dar faptele nu ne vor uita niciodată pe noi. Atunci când condițiile sunt potrivite, faptele, fie ele rele sau bune, se vor întoarce pentru a-și găsi proprietarul.

Mintea este aceea care produce toate stările, toate fenomenele. Toate sunt create de către minte. După cum gândești, tot așa vei acționa. Iar rezultatul te va urmări la fel ca umbra de care nu te poți despărți niciodată (Dhammapada 1).

Din cauza faptului că nu putem sesiza relația de proprietate devenim atât de dezamăgiți atunci când acțiunile noastre nu ne duc imediat la rezultatul dorit. Începem să renunțăm și nu ne mai pasă de rezultatul faptelor noastre.

Dacă putem vedea relația de proprietate, atunci nu ne vom mai simți marginalizați de vorbele altora, pentru că știm că la timpul potrivit, atunci când condițiile vor permite, faptele se vor întoarce la noi. Amintiți-vă că faptele își pot „recunoaște” proprietarul și se vor întoarce la acesta în cele din urmă.

Priviți florile care înfloresc într-un colț al grădinii. Lor nu le pasă dacă le admiră cineva sau nu. Ele continuă să fie înflorite în fiecare zi, indiferent dacă le veți observa. Ele doar fac ceea ce trebuie să facă și sunt mândre de acest lucru.


273

Nu vă îngrijorați de rezultate. Mulți dintre noi suntem preocupați de creditul pe care-l avem în fața altora. Totdeauna vrem să fim în competiție cu ceilalți. Legea Kamma este foarte dreaptă. Orice ați face, se va întoarce la voi. Nu contează dacă vă amintiți sau nu, dacă ați făcut ceva în mod intenționat sau din glumă, sau oricum altcumva, acel lucru se va întoarce la voi.

Deci nu priviți cu ușurință faptele. Nu există loc în această lume unde să puteți scăpa de rezultatele legii Kamma. Vă vor urmări oriunde vă veți afla în Samsara.

Factorul timp este acela care complică lucrurile și ne poate înșela în ceea ce privește Kamma. Este o chestiune de timp momentul în care rezultatele vor apărea. Acest moment poate fi imediat, chiar în viața actuală, sau poate fi în viața următoare sau peste un număr mare de vieți.

Considerați drept exemplu cazul lui Angulimala, care a omorât atât de mulți oameni. Deși în cele din urmă el a realizat că făcea ceva rău și s-a întors din acel drum greșit, el a avut o moarte crudă. Umbra l-a ajuns din urmă; el a fost lovit de moarte cu toate că era un iluminat.

Orice v-ar face niște oameni răi, nu le faceți și voi la fel. Ceea ce faci, aceea vei culege. Dacă ei fac un rău, rău vor culege.

Din cauza ignoranței nu ne-am comportat într-un mod nobil, în ceea ce privește faptele, vorbele și gândurile. Faptele noastre rele nu au fost făcute de către părinții noștri, frați, rege sau deva, ci numai de către noi înșine. Fructul extazului sau al suferinței va fi experimentat numai de către proprietarul faptelor, nu și de către altcineva. Nu dați vina pe alții sau pe Dumnezeu că tocmai vouă vi s-a întâmplat un anumit lucru.

Dacă pe mâna voastră nu există nici o tăietură, atunci nici o otravă nu vă poate face rău. (Dhammapada, 124)

Ceea ce este făcut nu mai poate fi retras

Nu putem întoarce timpul. Nu contează dacă ești sărac sau bogat, dacă ești blând sau bun, dacă ești un sfânt sau ești iluminat, rezultatul tot se va întoarce la proprietarul lui.

Cursuri Buddhism

274

Chiar și pe Buddha l-a afectat Kamma lui proprie. A existat un moment dat când a fost acuzat că a lăsat-o însărcinată pe Cincaya, iar altă dată el a fost rănit de o piatră aruncată de pe o faleză de către Devadatta. Atât timp cât binele se manifestă, răul se va manifesta și el.

Proprietatea nu înseamnă egoism. Atunci când ne ajutăm pe noi înșine, îi ajutăm și pe ceilalți, iar atunci când îi ajutăm pe ceilalți ne ajutăm de fapt și pe noi înșine. La fel a fost și în cazul lui Buddha; iluminarea lui, pe lângă faptul că a fost o achiziție proprie, personală, pentru el însuși, a însemnat foarte mult și pentru lumea întreagă. Acest tip de proprietate înseamnă de asemenea și responsabilitatea noastră pentru o viață armonioasă în societate și în mediul în care trăim. Faptele noastre îi vor afecta și pe ceilalți. Găsiți un echilibru între aceste lucruri. A te ajuta pe tine însuți înseamnă și a-i ajuta pe ceilalți.

Mesaje

1. Nu poți lua nimic cu tine, cu excepția propriilor fapte

A fost odată un om care a auzit de un mare maestru care trăia într-o mănăstire importantă. El a călătorit câteva mii de mile pentru a se întâlni cu acest mare maestru. Cu desaga în spate, el a ajuns în cele din urmă la mănăstire. Ajuns acolo, a întrebat cum poate ajunge la marele maestru. După ce i s-a arătat calea către camera maestrului, care era în vârful clădirii, el a mers și a ciocănit la ușa acelei camere. Din spatele ușii s-a auzit o voce: „Da, intră, te rog.”

El a împins ușa și, spre surpriza lui, nu se afla nimic în cameră, în afara unui pat mic, o măsuță și o noptieră. „Tu ești maestrul?” - „Da, eu sunt.”

„Este aceasta camera ta?” - „Da, asta este” - „Dar de ce este atât de goală, atât de simplă?”

Zâmbind, maestrul a răspuns calm, arătând către desaga lui: „Tot așa este și în cazul tău.” - „Cum te poți compara tu cu mine? Eu sunt doar un călător, sunt doar în trecere pe aici.” - „La fel și eu, sunt doar în trecere. Acest loc nu este al meu. De ce ar trebui să car mai multe după mine?”

Cu cât avem mai multe, cu atât mai multe griji și dureri de cap vom avea. Un călugăr deține numai două seturi de robe. Ei nu trebuie să se gândească


275

la ce vor purta mâine. Reflectați la acest lucru gândindu-vă cât timp vă ia să vă decideți cu ce vă veți îmbrăca.

Nu aducem nimic în această lume și, le fel, nu putem lua nimic cu noi în viața următoare. Singurele lucruri care rămân sunt faptele noastre. Deci aveți mare grijă și fiți foarte atenți la acțiunile voastre.

Teama nu apare niciodată în cei înțelepți, numai în cei nebuni. Dacă înțeleptul s-ar teme vreodată, el nu s-ar teme decât de propriile lui fapte.

Orice ai avea, trebuie să dăruiești, din cauză că dacă nu poți dărui ceva, atunci nu posezi acel lucru. El te posedă pe tine.

Era odată un om foarte bogat, dar foarte egoist și zgârcit. El nu se întâlnea cu alții, temându-se că aceștia îi vor cere donații. Ușa lui era tot timpul închisă. Tot atunci mai trăia și un înțelept, care s-a gândit că zgârcitului i s-ar putea da o lecție.

Așa că, într-o bună zi, el a ciocănit la ușa bogătașului. Înspăimântat că ar putea fi cineva care cere ceva, acesta a întrebat: „Cine e?” „Am auzit că ești un înțelept care-mi poate răspunde la niște întrebări”. Cum nu i-a fost cerută nici o donație, zgârcitul a deschis ușa.

„Am două întrebări. Mai întâi, dacă s-ar naște în această lume un copil cu toate degetele la mâini, dar care n-ar putea strânge pumnul, ar fi acesta normal și ar putea fi fericit?” - „Prostule, bine înțeles că nu este normal și nu ar putea fi fericit.”

„Înțeleg. Următoarea întrebare este: dacă acel copil ar avea toate degetele intacte, dar ambii pumni încleștați, ar fi el normal și ar putea trăi fericit?” - „Omule nebun, bine înțeles că nu este normal și nu ar putea fi fericit.”

„Da, așa e. Dar în această lume există astfel de oameni”, a spus înțeleptul, după care a plecat.


1. Cele patru calități mentale care vor apărea atunci când ne dezvoltăm pe deplin certitudinea - Saddha, sunt Efortul Corect, Atenția, Concentrarea și Înțelepciunea.

Cursuri Buddhism

276

2. Atunci când certitudinea este stabilită prin Înțelegerea Corectă a Adevărului așa cum este el - Kamma condiționează rezultatele - atunci începem să fim moderați și pașnici în acțiunile, vorbele și gândurile noastre; și astfel nu vom mai fi ușor influențabili de schimbările vieții. Deci Calmul apare după Certitudine.

Întrebări

1. Pot copiii noștri moșteni faptele noastre greșite?

2. Care este singura avere pe care o deținem cu adevărat?


277

Modulul 8

LECȚIA 3 - LECȚIA PROPRIETĂȚII (2)

2. Bogăția ta constă în Acțiunile tale

Care este fericirea unui laic? În A.N. 4.62, Anana Sutta, se spune că aceasta este fericirea care provine din:

‣ Câștigul din muncă, sau a avea;‣ A cheltui sau a folosi averea proprie;‣ A nu cheltui mai mult decât îți poți permite, deci a fi lipsit de

datorii;‣ A nu putea fi blamat de nimeni.

Ce ar putea fi de blamat? Acțiunile noastre se pot clasifica în patru categorii: cele bune pe care le-am înfăptuit deja, cele bune pe care nu le-am înfăptuit încă, cele rele pe care le-am făcut și cele rele pe care le-am evitat. Dintre aceste acțiuni, cele care ne pot face fericiți sunt cele bune pe care le-am făcut și cele rele pe care le-am evitat.

„Evită răul, fă binele și purifică-ți mintea”

A fi fără pată, a nu putea fi blamat de către nimeni, aceasta este singura bogăție, singura avere care ne inundă în momentul morții. Este singurul leac care absoarbe suferința, teama și grija de moarte. Este singurul și ultimul lucru pe care îl deținem cu adevărat. Viața ar fi goală și lipsită de sens fără el.

Într-o altă ocazie, Buddha i-a oferit fiului său, Rahula, aceste șapte bogății, atunci când aceste și-a cerut moștenirea:

1. Încrederea;2. Virtuțile;3. Generozitatea;4. Cunoașterea;5. Rușinea morală;

Cursuri Buddhism

278

6. Teama morală;7. Înțelepciunea.

Acestea reprezintă bogăția pe care o putem lua în următoarea existență sau viață.

3. Privește-te pe tine însuți; nu te uita la alții

Nu ar trebui să numărăm binecuvântările celorlalți și să uităm de ale noastre. Nu fiți ca acel cowboy care-și numără herghelia călărind, dar uită să numere calul pe care stă.

Vedeți ceea ce au oamenii bun, nu doar punctele lor rele. Priviți la ceea ce ați făcut sau ați lăsat nefăcut voi înșivă, nu ceilalți.

Este ușor să vezi faptele rele ale celorlalți și nu pe cele proprii. De aceea este necesar să reflectăm în mod constant la propriile noastre fapte, amintindu-ni-le permanent; este necesar să privim la către ceea ce putem face și nu numai la ceea ce nu putem face.

4. Nu te blama pe tine însuți, nu-i blama pe ceilalți

În viață, mulți dintre noi avem o grămadă de regrete și remușcări. Blamăm deciziile pe care le-am luat și care i-au făcut pe alții să sufere. De asemenea îi blamăm pe alții care ne-au produsă nouă suferință.

Atât timp cât acționăm cu înțelepciune și în mod corect, nu trebuie să ne simțim prost atunci când faptele iau o turnură nefavorabilă sau cauzează insatisfacții altora. În mod similar, atunci când alții ne fac nouă ceva rău, trebuie să considerăm acest lucru la modul pozitiv, înțelegând că acțiunile rele vor produce un efect rău.

Averile care s-au dus nu mai pot fi întoarse. Fiecare greșeală este o lecție pe care o învățăm și pe care trebuie să ne asigurăm că nu o vom mai repeta. Totdeauna există un mâine. Așa cum noi avem Kamma noastră proprie care ne însoțește permanent, tot așa o au și ceilalți. Trebuie să știm cum să ne învățăm lecția din fiecare greșeală pe care o facem.


279

5. Nu te răzbuna, dar luptă

Dacă oamenii strigă la noi și ne ocărăsc, nu trebuie să ne răzbunăm, strigând și spunând vorbe grele la rândul nostru. Ceea ce oamenii fac, aceea vor avea. Ceea ce facem noi, aceea vom avea. Deja este o prostie ca un om mânios să arunce cu „balega de vacă” în noi. O prostie și mai mare ar fi ca noi să luăm balega și să o aruncăm înapoi, murdărindu-ne astfel mâinile.

Odată o persoană l-a invitat pe Buddha acasă la ea pentru Dana. Motivul pentru care l-a invitat a fost acela de a-l ocărî și de a-i spune vorbe grele. Așa că după masă, omul a început să strige la Buddha. Buddha a așteptat tăcut până când omul s-a liniștit, apoi l-a întrebat: „Ai terminat?” - „Da, am terminat”, a răspuns acesta.

„Acum, dacă ai fi gătit o mâncare delicioasă și i-ai fi oferit-o unui bun prieten, iar acesta n-ar fi mâncat-o, ce s-ar fi întâmplat cu acea mâncare delicioasă?” - „Aș fi mâncat-o eu însumi”, a spus omul.

„Exact. Toate cuvintele pe care mi le-ai aruncat în față, eu nu le accept, așa că ți le poți lua pe toate înapoi.”

Dacă punem cuiva întrebarea: „Te vei înfuria?”, am putea obține răspunsuri ca: „Poate”, „Depinde”, sau chiar „Da, mă voi înfuria”. Dar dacă am reformula întrebarea astfel: „Trebuie să te înfurii?”, atunci în mod sigur răspunsul va fi: „Nu, nu trebuie să mă înfurii”.

„Am auzit că tu nu ucizi.” - „Da, așa e, nu ucid; mă abțin de la a ucide, conform preceptelor.”

„Dar am auzit că și ucizi” - „Bine-nțeles că ucid, ucid ura, lăcomia și de asemenea ignoranța”, a răspuns Buddha.

Trebuie să luptăm având drept armă înțelepciunea, și nu sabia sau focul. De unde vine suferința? În Rohitassa Sutta (A.N. 4.45), Buddha a spus: „În acest corp de-un stânjen se găsește suferința, cauza, sfârșitul și calea către sfârșitul suferinței”.

Adevărata suferință nu este creată de alții, ci de către noi înșine. Atunci când suntem supărați, acesta este un indiciu al faptului că unul sau mai multe circuite ale Nobilei Căi Octuple este încurcat. Trebuie să știm cum să rezolvăm situația cu înțelepciune.

Cursuri Buddhism

280

Încercați să fiți ca acea „mânie” scrisă pe apă, sau pe nisipul plajei, și nu pe stâncă.

6. Fiți cel mai bun prieten al vostru

Ce ar putea să facă cel mai bun prieten pentru voi? În cel mai bun caz poate să vă facă fericiți, să pună un zâmbet pe fețele voastre, să vă țină companie, să vă asculte, să fie acolo pentru voi, să vă laude și să vă protejeze. Dar ce altceva ar mai putea face?

Bine înțeles, dacă ați avea un prieten spiritual, acesta ar putea fi o întrupare a credinței, a virtuților, a generozității, cunoașterii și înțelepciunii. Dar, dacă sunteți ca o linguriță într-o ceașcă cu miere și niciodată nu o gustați, atunci nu are nici un rost. și oricine poate fi atât de norocos ca să aibă un prieten spiritual?

Fiți propriul vostru bun prieten și permiteți Dhammei să fie parte din această prietenie. La sfârșitul zilei fericirea va fi numai cu voi și numai pentru voi. Trebuie să facem acest lucru pentru a simți diferența.

„Atunci când te naști, mama îți este cel mai bun prieten.Când înveți, colegul îți este cel mai bun prieten.Când pășești în viață, partenerul îți este cel mai bun prieten.Când călătorești în oceanul Samsarei, Kamma îți este cel mai bun prieten.”

Nimeni nu-ți poate lua Kamma de lângă tine. Ea este acolo pentru tine în permanență, chiar și atunci când ești singur în pădure.

Mintea noastră trebui îmblânzită și disciplinată, pentru că o minte neantrenată poate aduce mai multă suferință decât cel mai rău dușman. - Dhammapada, 42.


1. Ceea ce semănăm, aceea vom culege; copiii noștri vor culege ceea ce vor semăna ei înșiși. Câteodată ni se pare că ei moștenesc Kamma noastră, bună sau rea. De fapt noi le oferim condițiile potrivite pentru a culege ceea ce ei au semănat.


281

2. Singura avere pe care o deținem cu adevărat o reprezintă faptul de a nu putea fi blamați de către nimeni, împreună cu cele 7 Comori: Încrederea, Virtuțile, Generozitatea, Cunoașterea, Rușinea Morală, Teama Morală și Înțelepciunea.

Întrebări

1. Ce înseamnă, în Rohitassa Sutta, faptul că în acest „corp de-un stânjen” se găsește Nobilul Adevăr al Suferinței?

2. Care este cel mai bun lucru pe care-l putem face atunci când ne întâlnim cu o oportunitate?

Cursuri Buddhism

282

Modulul 9

LECȚIA 3 - LECȚIA PROPRIETĂȚII (3)

Responsabilitatea și Conștiinciozitatea

Pe măsură ce înțelegem lecția proprietății, un mai mare simț al responsabilității începe să crească în noi. Luați-l pe Buddha drept exemplu; după ce a obținut Iluminarea el s-a întors pentru a-i învăța pe părinții și pe rudele lui. El dormea numai o oră pe zi, întrucât petrecea cea mai mare parte a timpului împărtășind Dhamma și ajutându-i pe alții. Chiar în ultima fază a vieții, el a călătorit timp de 3 luni pentru a-l întâlni pe Subbhada înainte de a muri.

1. Responsabilitatea

Responsabilitatea ne include nu numai pe noi înșine, ci și pe oamenii din jurul nostru. Există un simț al responsabilității la ambele capete. Dacă ești profesor, trebuie să-ți îndeplinești obligațiile în mod corespunzător. Trebuie să pregătești planurile de lecții, să cercetezi, să oferi și să evaluezi pentru a te asigura că învățăturile au fost transferate studenților în mod corect.

Pe de altă parte, dacă am făcut ceva greșit, trebuie să avem curajul de a ne recunoaște greșeala. Fiecare este răspunzător pentru propria Kamma. Kamma nu poate fi transferată de la unul la altul.

Iluminarea ta este doar a ta, nu și a altora. Fiind proprietarii faptelor noastre, începem să ne dezvoltăm sentimentul de a fi modești, de a fi pregătiți pentru a accepta marile provocări ale vieții.

2. Prudența

Dacă nu muncești pământul, atunci probabil că nu vei obține nicio recoltă. Trebuie să facem ceea ce este de făcut. Trebuie să fim capabili să trăim prin


283

mijloacele noastre proprii. Adevărata fericire provine din faptul de a nu fi îndatorat. Nu trăi doar pentru a te hrăni din hrana veche a trecutului tău (Kamma bună). Nici măcar nu te gândi să cheltui mai mult decât îți poți permite.

Trăiește vigilent, cu ajutorul mijloacelor proprii.

3. Bazează-te pe tine însuți

A te baza pe tine însuți nu înseamnă că nu mai depinzi de alții. Pur și simplu înseamnă inițiativă proprie și efort depus pentru căutarea adevărului. Fii ca o insulă pentru tine însuți și caută-ți refugiul în Dhamma. Fără a avea un sprijin în Dhamma, putem cădea cu ușurință de pe cale și am avea nevoie de mai mult timp pentru a ne redirija noi înșine înapoi pe calea adevărului.

Începem să ne clarificăm și să ne îmbunătățim cunoașterea apropiindu-ne de cei înțelepți, punând întrebări, fiind atenți, amintindu-ne, relatând sau deslușind viața, practica și vederile generale.

Atunci când suntem bolnavi, nu putem aștepta pur și simplu ca doctorul să vină la noi. Facem un efort de a merge să căutăm îndrumarea și sfatul lui.

4. Conștiinciozitatea

Orice am face în viață, atunci când condițiile sunt cele potrivite, acele lucruri se vor întoarce înapoi la noi. Astfel, căpătăm din ce în ce mai mult discernământ și putem alege cele mai bune decizii. Totdeauna trebuie să luăm în considerare obținerea celor mai bune rezultate, asigurându-ne că nu vom da greș, nici că nu-i vom răni pe alții.

După ce am folosit un chibrit, nu-l aruncăm pur și simplu, fără a ne asigura că s-a stins. Nu dorim să să cauzăm nici un neajuns celorlalți, nici nu vrem să fim condamnați pentru lipsa de grijă.

Ca laici, totdeauna vom dori să ne putem spune povestea de succes a vieții noastre copiilor sau nepoților noștri; să le spunem cum ne-am bucurat de viață, contribuind în același timp la îmbunătățirea umanității.

Cursuri Buddhism

284

„Există aceste patru calități care conduc un laic la fericire și bunăstare în acestă viață. Care patru? Să fie priceput în inițiative, să fie priceput în vigilență, să aibă oameni admirabili drept prieteni, să-și mențină o existență armonioasă.”

~ A.N. VIII.54 - Digahajanu Sutta ~

a. Starea de vigilență - în orice muncă ar fi implicat în viață, el este priceput, neobosit, dăruit cu abilitatea de a cerceta căile și mijloacele pentru a-și face munca în cel mai bun mod cu putință, conform abilităților sale.

b. Grija - după ce a obținut bunăstarea în mod corect, provenind din inițiativa lui, depunând efort, adunată cu puterea propriilor mâini, dobândită cu sudoarea frunții, obținută într-un mod drept și legal, o astfel de persoană, prin vigilență va avea grijă de averea lui, astfel încât nici focul, nici apa, hoții sau regele, nici moștenitorii rău intenționați să nu o poată irosi sau consuma.

c. A fi prietenos - în orice loc ar trăi, el își petrece timpul cu gospodarii, cu fiii acestora, mai tineri sau mai în vârstă, care sunt avansați în virtute. El le vorbește, se angajează în discuții cu ei. El urmează exemplul celor care sunt desăvârșiți în încredere, în virtute, în generozitate și în discernământ.

d. Echilibrul în viață - cunoscând fluctuațiile averii sale, veniturile și datoriile, el cheltuiește în conformitate cu bugetul și mijloacele lui.

În viață vom întâlni o mulțime de oportunități în jurul nostru. Trebuie să învățăm cum să le simțim prezența astfel încât să le putem prinde și să le menținem, pentru îmbunătățirea situației noastre și a celorlalți.

Ar trebui să maximizăm bunăstarea noastră, pe care am dobândit-o, cheltuind-o cu înțelepciune și împărțind-o în 6 părți: pentru noi înșine, pentru părinți și familie, prieteni, angajați, nevoiași, și pentru progresul spiritual. Averea din trecut nu trebuie risipită. Nici nu trebuie doar păstrată, sau cheltuită fără înțelepciune. Obțineți cel mai bun profit cheltuind-o pe fapte meritorii.


285

„Meritele câștigate în trecut, dacă sunt refolosite pentru lucruri bune și dacă sunt direcționate corect pentru pavarea căii către nașterile viitoare, atunci ele reprezintă cea mai mare binecuvântare.”

~ Sutta Nipata 11.4: Mangala Sutta ~

Dacă bogăția ta constă în cunoaștere și înțelepciune, atunci împarte-o cu ceilalți.

Dacă averile tale sunt doar ochii și urechile pe care le ai, atunci pune-le la contribuție pentru a dobândi și înțelege Dhamma.

Ven. Rahula, care a înfăptuit actul renunțării la vârsta de 7 ani, a fost faimos pentru conștiinciozitatea lui și pentru nevoia puternică de a învăța. El se trezea de dimineață și culegea frunzele din curte, aspirând la a învăța tot atât de mult în ziua respectivă. Astfel el își maximiza resursele pentru învățare.

5. Autocontrolul / Abținerea

Un moment de neatenție sau indulgență poate face mult rău strădaniilor spirituale. Devadata, care se străduia atât de mult, dar făcea acest lucru datorită lăcomiei, a devenit principalul adversar al lui Buddha.

Pe măsură ce înțelegem lecția proprietății, învățăm cum să ne abținem astfel încât să nu ne punem viața în pericol. În una din viețile sale anterioare, Buddha studia cu un Maestru. După terminarea antrenamentului, Maestrul a cerut tuturor studenților să ducă la împlinire un anumit lucru: „Vă dau la fiecare două săptămâni pentru a fura ceva pentru mine, fără ca nimeni să știe de asta.”

Două săptămâni mai târziu, discipolii s-au întors și fiecare a povestit cum a făcut-o. Când a venit rândul lui, Bodhisatta nu a putut oferi nimic: „De fiecare dată când încercam să fur ceva, totdeauna era cineva acolo care-mi observa faptele.” - „Cine era acea persoană?” - „Eu însumi.” Astfel, toți ceilalți discipoli nu au trecut acest test, neînțelegând mesajul Maestrului.

Pe măsură ce ne implicăm în a-i ajuta pe alții, avem tendința de a ne lăsa în voia sentimentelor rezultate din faptele morale, punându-ne în pielea celorlalți și radiind dragostea și compasiunea noastră către acei care au nevoie. Privim atât de departe, încât uneori dăm greș în a include persoana

Cursuri Buddhism

286

cea mai apropiată, care merită cel mai mult, pentru a putea continua să facă și mai mult bine. Acea persoană este propria noastră persoană.

Astfel, trebuie să avem un echilibru atunci când înfăptuim faptele bune, asigurându-ne că și ceilalți, dar și noi înșine beneficiem de acest lucru și suntem fericiți.


1. Adevărul poate fi găsit în noi înșine, în tot corpul, din cap până-n picioare, de la un simplu fir de păr, până în vârful unghiilor. De exemplu, atașamentul față de părul nostru poate fi o cauză de nefericire, atunci când vedem că devine alb, sau atunci când începem să-l pierdem. Înțelegând că și noi înșine facem obiectul schimbării și al decăderii, putem merge pe calea care duce la terminarea nefericirii în viață.

2. Atunci când ni se oferă o oportunitate, trebuie să o prindem și să o folosim pentru îmbunătățirea situației noastre și a celorlalți.

Întrebări

1. De ce oamenii cad în propriile lor fapte rele?

2. „Ești sigur că vrei să mergi pe această cale către starea de Buddha? Dacă la capătul lumii ar exista o persoană care are nevoie de ajutor, ai merge acolo pentru a o ajuta?” - „Da, aș face-o chiar dacă ar trebui să mă târăsc până acolo.”. Cu ce prilej a demonstrat Buddha o hotărâre puternică ca cea de mai sus?


287

Modulul 10

LECȚIA 4 - LECȚIA ALEGERII (1)

Viețile noastre, aici și în viitor, nu sunt determinate. Avem liberul arbitru, de a alege ceea ce vrem să facem și ceea ce dorim să avem. Deși nașterea noastră în viața curentă a fost decisă anterior, adică a fost determinat dacă ne vom naște perfecți sau imperfecți, într-o familie săracă sau bogată, cu o sănătate bună sau rea etc., acest lucru nu înseamnă că trebuie să rămânem legați de aceste condiții pentru totdeauna.

Totdeauna există posibilitatea de a alege, iar alegerea noastră va schimba situația într-o direcție bună sau într-o direcție rea; pe calea progresului sau a regresului. Alegerea vorbelor, a gândurilor și a faptelor vor redirecționa opțiunile vieții noastre în viitorul apropiat.

Kamma nu înseamnă fatalism sau predestinare, în care viitorul nostru a fost fixat, iar soarta noastră este de a îndeplini acel viitor. Există totdeauna alegerea, iar ceea ce avem de făcut este să alegem în mod corect, într-un cadru moral, astfel încât să pregătim condițiile corecte pentru viitorul nostru.

Totdeauna există alegerea.

Există întotdeauna o alternativă. Niciodată nu va fi un singur mod de a rezolva o problemă; există mai multe metode care pot fi aplicate. Nu trebuie să ne închidem mintea, ci trebuie să explorăm cât mai multe opțiuni.

În Vitakkasanthana Sutta - Relaxarea Gândurilor (M.N. 20), Buddha vorbește despre cinci opțiuni disponibile pentru a înlătura gândurile care distrag atenția. Poți alege să-ți schimbi atenția la o altă temă potrivită, să cercetezi dezavantajul acelui gând, să închizi ochii și să îl ignori, să încerci relaxarea construcției-gând sau să lupți cu el prin conștientizare și vigilență.

Cursuri Buddhism

288

În Abhayarajakumara Sutta (M.N. 58), Buddha discută despre alegerea de a vorbi - diferitele permutări ale tipului de vorbire - Adevărată, Benefică și Plăcută - ca fiind diferite alegeri.

În A.N. 2.2 Buddha vorbește despre două căi. Una care conduce la plăcerea care vine însoțită de suferință și de sentimente neplăcute, iar cealaltă care duce la sfârșitul suferinței, la Nibbana.

În discuția asupra meditației, Buddha recomandă patruzeci de obiecte ale meditației, conform temperamentului și tendințelor fiecăruia.

și de asemenea mai există și cele cinci precepte - linii călăuzitoare ale vieții noastre, dar care nu sunt porunci pe care cineva este obligat să le urmeze; ele mai degrabă sunt ca niște recomandări, ca niște sfaturi.

Atunci când facem o alegere, aceasta nu va schimba lucrurile imediat, din cauză că rezultatele depind de condiții. Datoria noastră este de a face alegerea corectă și de a stabili condițiile corecte pentru ca schimbarea să apară.

Alegerile fac diferența

După cum alegi în viață, așa vei avea, fie fericire, fie suferință.

Trebuie să facem planuri pentru viață, așa cum și viața face planuri pentru noi. Întrucât există posibilitatea de a alege, nu trebuie să ne oprim de la a face planuri. La fel ca în jocul de șah, trebuie să ne facem un plan pentru a câștiga, în timp ce oponentul are un plan pentru a ne contraataca.

Din cauza faptului că viața este nesigură avem nevoie de a face planuri asupra viitorului. Dacă viața ar fi sigură, garantată, de ce ne-am mai deranja cu aceste planuri?

Faptele noastre condiționează ceea ce vom deveni, iar o alegere corectă ajută la dobândirea fericirii, pentru noi înșine, ca și pentru ceilalți. Astfel, alegerile noastre fac diferența în aceste trei domenii principale:

1. Ceea ce vom deveni;2. Ceea ce vom avea;3. Ceea ce vom avea de făcut mai târziu.


289

Dacă alegem violența, rezultatul îl vor constitui regretele sau chiar închisoarea. Pe de altă parte, dacă alegem dragostea, vom avea mai mulți prieteni. Acești prieteni, la rândul lor, vor fi o sursă de ajutor, respect și încredere.

Dacă alegem să nu ne gândim la ceea ce facem sau să gândim fără înțelepciune, în mod egoist, cu răutate, atunci mintea noastră va deveni neliniștită, plină de îndoială, anxietate, teamă, va fi deprimată etc. Dacă alegem să fim vigilenți, atenți, să ne umplem mintea cu încredere, cunoaștere și să avem un spirit liberal, atunci în mod natural vom avea pace, fericire, liniște și încântare. La fel, dacă vom avea o atitudine umilă, plină de respect, vom dobândi cunoaștere, iar dacă alegem să fim aroganți, oamenii ne vor evita.

De exemplu: dacă alegi violența, atunci vei deveni un om cu o minte bolnavă și foarte suspicioasă. Vei avea parte de multă izolare, înstrăinare de oameni și nesiguranță în viață. Va trebui să te ascunzi, să eviți, sa fugi și să înșeli toată viața.

Astfel, în practica noastră zilnică, putem alege să respectăm cele cinci precepte sau să practicăm cele patru Brahma Vihara, cele zece perfecțiuni, până la un anumit nivel, în funcție de capacitatea și interesul nostru.

Amintiți-vă de fabula cu păstorul care a ales să se distreze mințindu-i pe săteni: „Lupul, lupul, ajutați-mă!”. Dacă alegem să mințim, oamenii nu vor mai avea încredere în noi în viitor.

„Sunt trist atunci când mă minți, dar nu din cauză că m-ai mințit, ci din cauză că nu mai pot avea încredere în tine.”

Cea mai măreață alegere pe care o cunoaștem a fost aceea când Pandit Sumedha, care va deveni actualul Buddha, a ales într-o viață anterioară să devină Samma-Sam Buddha, în loc să atingă starea de Arhat chiar în acea viață, întrucât el a simțit că poate obține mai mult decât a fi Arhat.

Lucruri de reținut

a. Nu acționa orbește

Cursuri Buddhism

290

Era odată un șarpe care-i mușca pe călătorii care treceau pe teritoriul său. Mulți oameni au fost uciși de mușcătura otrăvită. Tot atunci trăia și un om înțelept, care auzind de acest lucru, s-a oferit să rezolve această problemă. El l-a convins pe șarpe să nu se mai înfurie și să-i omoare pe călătorii nevinovați.

De atunci șarpele nu a mai atacat și nu a mai ucis pe nimeni. Oamenii au continuat să călătorească prin pădurea în care locuia șarpele. Momentul pașnic s-a schimbat atunci când copiii au venit și au început să arunce cu pietre în șarpe. Când înțeleptul l-a vizitat, șarpele s-a plâns: „vezi, acum sunt lovit pentru că am ascultat sfatul tău. Am fost bătut și lovit cu pietre, aproape că am murit!”.

„Da, așa e, eu te-am învățat să nu muști (sau să nu devii furios), dar nu ți-am spus niciodată că nu trebuie să sâsâi.”

b. Alegerea face obiectul condițiilor

Alege ceea ce este corect și moral. Alege ținând cont și de interior, și de exterior. „Interior” reprezintă ceea ce este sub controlul nostru, iar „exterior” înseamnă ceea ce nu putem controla.

„Viața este ca un joc de cărți. Atunci când tragem o carte, nu o putem alege, nu știm ce fel de carte este. Dar putem alege cum să jucăm în continuare. Chiar dacă pierdem, o putem face cu un zâmbet.”

~ Jawaharlal Nehru ~

Există o zicătoare care spune: „Atunci când te lovești de ceva greu în viață, este ca și cum ai fi băgat într-un vas cu apă care fierbe: - dacă ești un ou, atunci vei deveni tare.” Acest lucru înseamnă că vei deveni suspicios, amar, introvertit și deprimat.

„Dar dacă ești un cartof, atunci vei deveni moale”. Cu alte cuvinte, vei deveni optimist, plin de resurse, plin de compasiune și extrovertit. Alegerea nu este apa, ci în ce mod și ce anume dorești să faci în viață.

Amintește-ți de calitățile necesare pentru a face surf pe un val. Trebuie să te menții în echilibru și să fii deasupra tot timpul. Niciodată nu trebuie să-ți permiți să te scufunzi în mare. Nu putem opri valul, dar totdeauna putem învăța cum să mergem pe el.


291

Mesaje

Cea mai mare greșeală de interpretare a legii Kamma este faptul că de obicei oamenii o asociază cu fatalismul, sau cu soarta; adică cu faptul că viața ne-a fost predeterminată și că nu avem prea multe de făcut, decât să o acceptăm așa cum e.

Alegerile vor modela condițiile pentru viitor. Totdeauna putem alege. A nu alege reprezintă de asemenea o alegere. Nu lăsați ca ceea ce nu puteți alege să vă împiedice de la a alege ceea ce puteți alege.

„Dacă trăim după principiul «ochi pentru ochi», atunci curând toată lumea va fi oarbă”.

~ Mahatma Gandhi ~

„Ura nu este niciodată potolită prin ură în această lume. Numai prin non-ură este ura potolită. Această lege este eternă.”

~ Dhammapada 5 ~


1. Oamenii nu sunt grijulii și nu se abțin de la nimic.

2. O astfel de determinare a arătat-o Buddha atunci când a călătorit pe jos la Kusinara, timp de trei luni, chiar înainte de a muri, doar pentru a-i da un mic ajutor lui Subbhada, pentru ca acesta să devină iluminat.

Întrebări

1. Atunci când facem alegeri în viață, care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l luăm în considerare?

2. Care sunt cele trei domenii care se schimbă atunci când facem o alegere?

Cursuri Buddhism

292

Modulul 11


Ești ceea ce alegi, așa că alege cu înțelepciune

Noi trebuie să alegem binele de rău, ceea ce este potrivit de ceea ce este nepotrivit, moral de imoral etc. și nu în funcție de mărime, preț sau culoare.

Atunci când alegerea care trebuie făcută este între „bine” și „mai bine”, de exemplu alegerea între un discurs despre Dhamma și un curs de meditație, alegeți ceea ce este mai potrivit în funcție de nivelul și capacitățile voastre. Nu în maniera obișnuită, adică cineva mai întâi trebuie să asculte un discurs despre Dhamma mai întâi și mai apoi să urmeze un curs de meditație.

Alegeți ceea ce este cel mai bun, în orice ați face. Apoi trebuie să facem tot ceea ce putem mai bun, conform abilităților noastre.

c. Obțineți ceea ce este mai bun dintr-o situație dată. Nu permiteți situației respective să vă limiteze performanța și să vă modifice alegerile. Fii precum cartoful, nu ca oul.

d. Schimbați-vă în mai bine nu pentru a fi în competiție cu alții, ci din cauză că știți că trebuie să fiți cei mai buni pentru a experimenta bucuria dobândirii unui lucru. „Cel mai bun cântec încă nu a fost cântat.”

e. Fă cel mai bine. Nu doar vedea, ci privește - cu alte cuvinte investighează; nu doar auzi, ci ascultă, nu avea doar o grămadă de gânduri, ci gândește. Învață din fiecare situație.

În sfârșit, cea mai bună alegere este Dhamma, care este o foarte puternică forță de condiționare, care ne deschide drumurile și orizonturile în viață. De exemplu, și înainte știam că a dărui este bine, dar acum, că am dobândit


293

„arta” de a dărui, face ca actul dăruirii să aibă o savoare în plus, care ne îmbogățește înțelegerea și fericirea.

Dhamma este ca o lumină care strălucește în cea mai întunecată cameră, oferind calea către libertate. Dhamma este în același timp cel mai fertil sol și cea mai bună dintre semințe.

Totdeauna există alternative

Alternativele nu sunt punctuale, ci mai degrabă sunt ca un domeniu de valori. Chiar dacă nu putem alege în afara domeniului, totdeauna vom putea alege în interiorul acelui domeniu.

Era odată cineva care trebuia să aducă un profesor de la aeroport. După ce l-a întâlnit pe profesor, l-a ajutat să-și care bagajele. În timp ce mergeau spre parcare, persoana respectivă a lăsat deodată bagajele și a fugit către o bătrână care nu putea să-și urce bagajele în cărucior. A ajutat-o pe bătrână să-și aranjeze bine bagajele, după care s-a întors și a continuat să care bagajele profesorului.

Puțin mai târziu s-a oprit din nou pentru a ajuta o fetiță să se uite pe fereastră, către pista aeroportului. După ce a ajutat-o și pe ea, și-a continuat drumul. Profesorul i-a observat reacțiile ciudate și l-a întrebat: „Ai o foarte interesantă filozofie de viață. De ce îți place atât de mult să-i ajuți pe ceilalți?”

„Am luptat în războiul din Vietnam și am văzut atât de mulți oameni murind sub ochii mei. Îi poți vedea într-un moment, iar în momentul următor ei nu mai există. Orice putem spune sau face, să nu ignorăm sau să amânăm pe mai târziu. Mai bine să o facem acum, din cauză că în următorul moment s-ar putea să nu mai avem ocazia. Astfel filozofia mea este să-mi trăiesc viața din plin și în cel mai semnificativ mod cu putință.”

Alegerile pot influența Condițiile

Atunci când alegi să înveți Dhamma, deja ai stabilit o condiție.

Cursuri Buddhism

294

Dacă alegem moralitatea, răsplata va fi lipsa regretelor, iar această lipsă a regretelor va condiționa ea însăși apariția altor calități, cum ar fi încântarea, bucuria, fericirea și liniștea. Iar aceste calități vor oferi la rândul lor calm și pace. și, în final, vom fi capabili să vedem lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat.

Atunci când ne spălăm mâinile, o mână o va curăța pe cealaltă, și invers. Rezultatul este o pereche de mâini curate. Trebuie să stabilim condițiile în mod corect pentru ca rezultatul bun să apară.

Dacă nu putem alege în exterior, să alegem în interior

Deseori este mai dificil să alegem în exterior. Nu putem opri valul din mișcarea lui. De asemenea, nici nu putem alege următoarea carte pe care o tragem. Atunci când alții ne aruncă vorbe grele, putem alege să nu ne mâniem. S-ar putea să nu putem să le spunem să nu ne mai vorbească urât, întrucât avem puțin control asupra ceea ce ei doresc să spună. Trebuie să alegem să ne biruim pe noi înșine și să ne ridicăm la suprafață.

Amintiți-vă că „interior” înseamnă ceea ce este sub controlul nostru, iar „exteriorul” este dincolo de ceea ce putem noi controla.

Nicio alegere nu este finală

Dacă faci o alegere greșită, totdeauna poți face iar o nouă alegere. Dacă nu suntem vigilenți și vorbim în mod greșit, totdeauna ne putem cere scuze și să ne corectăm, De asemenea, Alegerea Corectă nu este nici ea finală.

Niciodată nu este prea târziu să începem din nou. Dacă ai luat-o pe un drum greșit, te poți întoarce înapoi pentru a-ți continua călătoria pe drumul bun. Ar fi un lucru prostesc să continui într-o direcție greșită numai pentru că nu vrei s-o iei de la început.

Alegerea voastră de a studia aceste lecții, de asemenea nu este finală. Puteți alege să învățați cu atenție, să vi le reamintiți sau să le uitați. Le puteți lega de viața voastră sau nu. Puteți alege să practicați sau să nu practicați învățăturile desprinse din ele. și chiar dacă hotărâți să practicați, o puteți


295

face zilnic sau săptămânal. Puteți alege să o faceți cât de bine puteți sau doar superficial.

Dar dacă alegeți să ucideți pe cineva, atunci nu-l mai puteți învia. Puteți alege doar să vă schimbați în mai bine, să reflectați asupra faptei și să luați hotărârea de a nu o mai repeta. Nu alegeți să plângeți după laptele vărsat. Deși există regrete în inima noastră, acesta este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru greșeală.

Alege înainte ca alții să aleagă pentru tine

Dacă întârzii alegerea prea mult, atunci condițiile vor alege pentru tine. Sau ceilalți vor alege pentru tine. Atunci vei fi manipulat de către ceilalți. Alegerile tale vor fi influențate de către ei.

Deci, trebuie să alegi. Toată lumea are posibilitatea de a alege, dar noi preferăm să-i lăsăm pe alții să decidă pentru noi, pentru ca mai târziu să pretindem că nu avem nici o variantă de ales. Trebuie să ne hotărâm să alegem, dar dacă totuși nu ne putem decide într-un anumit moment, totdeauna există posibilitatea de a amâna decizia: „mă mai gândesc puțin”.

Respectă alegerile altora și prețuiește-le pe ale tale

Câteodată îi putem sfătui pe oameni, dar alegerea, decizia este a lor. Nu alegeți în locul lor. Nu din cauza fricii că ați putea fi învinovățiți, ci din cauză că uneori trebuie să-i lași pe oameni să decidă. Noi ar trebui să fim ca un ghid în luarea deciziei, dar dacă ei aleg altfel, atunci alegerea este a lor. În nici un caz nu spuneți chestii de genul: „vezi, ți-am spus eu să nu faci așa”.

Respectați alegerile oamenilor. Noi putem doar încerca să-i influențăm, dar în final alegerea este a lor. Oamenii trebuie să facă propriile alegeri în viață. Este exact la fel ca datoria părinților de a-i îndruma pe copii, arătându-le „care este mierea și care este otrava”.

Buddha numai ne-a indicat alegerile posibile. Timp de trei luni el a călătorit către Kusinara pentru a-l ajuta pe Subbhada să facă alegerea corectă,

Cursuri Buddhism

296

întrucât acesta nu cunoștea care sunt opțiunile. El avea nevoie doar de un sfat, un îndemn, un deget arătător.

O veche zicătoare chinezească spune: „Dacă vrem să avem succes, trebuie să alegem acest lucru. Dar dacă nici măcar nu hotărâm ce avem de făcut, deja am dat greș.”

Să ne împrospătăm memoria făcând legătura între lecția alegerii și lecțiile anterioare.

1. Faptele – alege ce să faci și fă ceea ce ai ales.

2. Condiționalitatea - am fi doar niște victime ale sorții dacă nu ar exista condițiile pe care le putem alege.

3. Proprietatea - putem alege să avem unele lucruri, iar odată ce le avem, nu mai putem renunța la ele sau să le schimbăm.

Atunci când alegem ceea ce este corect, vom fi fericiți de acest lucru. Dacă alții nu se vor bucura de alegerea noastră, atunci aceasta este alegerea lor, de a fi nefericiți. Nu trebuie să le permitem altora să aleagă pentru noi.

Odată Buddha l-a întrebat pe Prințul Abhaya: „Dacă în timp ce asculți discursul meu aici, fiul tău s-ar sufoca, ce ai face?” - „L-aș bate imediat pe spate, iar dacă nici acest lucru n-ar ajuta, atunci i-aș băga un deget pe gât, chiar dacă ar vărsa sânge din această cauză.”

„Exact. Uneori alegerea durerii duce la încetarea suferinței.” Atunci când facem o alegere, am ales deja și consecințele care vor decurge din această alegere. Cu alte cuvinte, consecințele sunt alegerea noastră.

De exemplu, ați făcut alegerea corectă când ați urmat acest curs.

Alegerea este opusă filozofiei și doctrinei destinului, care este o predeterminare pură, sau simpla șansă.

țineți minte că cea mai bună alegere este să avem Dhamma de partea noastră, întrucât ea ne spune care sunt opțiunile, care sunt perspectivele, ce pot deveni alegerile noastre. Nu există nimic de genul „Nu am nici o alegere”.

Deseori noi am ales deja un anumit lucru, dar totuși ne plângem că nu avem nici o posibilitate de a alege. Ce puteți spune despre faptul că v-ați


297

trezit târziu și ați rămas blocați în trafic? Nu aveți nici o posibilitate de a alege? De fapt, deja ați ales.


1. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l luăm în considerare atunci când decidem asupra alegerii care trebuie făcute este ca ea să se afle într-un cadru moral, să nu iasă în afara moralității.

2. Cele trei domenii care se schimbă atunci când facem o alegere sunt: ceea ce vom deveni, ceea ce vom avea, ceea ce vom avea de făcut în continuare.

Întrebări

1. Cum putem obține maximul din ceea ce am ales?

2. Ce învățăminte tragem din expresia: „după cum alegem, așa vom deveni, așa vom avea și tot așa va trebui să facem și în continuare”?

Cursuri Buddhism

298

Modulul 12


Discernământul și orientarea către un scop

Atunci când alegem să facem ceva (faptele) care va determina (condiționalitatea) ceea ce vom obține (proprietatea), care va fi scopul, care vor fi valorile noastre?

După cum alegem, așa vom deveni, așa vom avea și tot așa vom avea de făcut în continuare. Orice am alege, va avea un impact și un efect asupra rezultatelor pe care le vom obține. Cunoscând faptul că alegerile fac diferența, vom deveni nu numai grijulii în luarea deciziilor, ci vom dobândi un „simț al viitorului” care ne va ajuta să discernem.

Căpătăm tot mai mult discernământ pe măsură ce înaintăm în viață, pur și simplu din cauza faptului că nu mai avem mult timp, iar în viață există suferință. Astfel, suntem nevoiți să facem cele mai bune alegeri, între cât de multă și cât de puțină suferință vom avea. Sau, pe partea pozitivă, cât de multă fericire vom avea.

În acest context, bine înțeles că natura noastră va fi să avem mai mult discernământ. Ca și cum nu am mai avea decât 6 luni de trăit. Vom merge la Universitate pentru o diplomă? Nu, ne vom retrage în meditație și vom face tot ceea ce putem mai bun, întrucât timpul nu este de partea noastră.

Trebuie să obținem maximum din ceea ce avem. Trebuie să alegem întrucât alegerile noastre vor determina ceea ce vom obține în viitor. Devenim mai puternici în a alege ceea ce este bun de ceea ce este rău, de a alege „cel mai bine” în loc de „mai bine” și așa mai departe.

Nu vă bucurați doar de fructele vieților trecute. Faptul că suntem ceea ce suntem, că avem confort și lux este din cauza condiționărilor din trecut, a faptelor bune din trecut. Deci nu trebuie doar să ne cheltuim averea fără a pune nimic în loc, fără a planifica condițiile pentru proprietățile viitoare.


299

Cheltuiți cu înțelepciune. Încercați să faceți ca fiecare minut să conteze. O zicătoare anonimă spune: „Dacă toate aceste minute ar putea fi adunate, aș merge să le adun de la cei care le aruncă ca pe niște lucruri fără valoare”.

Ar trebui să facem bine doar de dragul binelui?

De fapt, am făcut alegeri tot timpul de-a lungul întregii noastre vieți. Alegem să spunem ceva care ceilalți doresc să audă; de asemenea alegem să auzim doar ceea ce vrem, cum ar fi laudele sau vorbele frumoase. Cum nu-i putem împiedica pe ceilalți să spună ceea ce doresc, alegem să le filtrăm vorbele. Dacă nu le putem filtra, avem totdeauna posibilitatea de a le investiga înainte de a le accepta. Dacă cineva vă critică, nu vă supărați pentru că astfel nu veți mai putea înțelege dacă acea critică este adevărată sau nu și nici nu veți mai putea prezenta cu claritate adevărul celui care v-a criticat.

Nu fă altora ceea ce nu-ți place să ți se facă ție însuți. Câteodată acest lucru poate fi diferit: nu fă altora ceea ce-ți place să ți se facă ție. Uneori gusturile noastre pot fi diferite. Nu toate lucrurile bune pentru noi sunt bune și pentru ceilalți. Oamenii de diferite valori au propriile lor nevoi diferite. Deci trebuie să avem discernământ în a îndeplini nevoile altora.

„Atunci când copacul e în flăcări, păsările nu pot colabora”. Nu ne putem înțelege cu oamenii care au mintea plină de mânie. Așteptați până când focul se potolește; atunci păsările vor veni înapoi. În concluzie, atunci când vorbim trebuie să alegem momentul potrivit. Trebuie să rostim ceea ce este adevărat, benefic, plăcut și la timpul potrivit. Aceasta înseamnă discernământ.

Trebuie să avem un echilibru, nu să alegem numai ceea ce dorim noi să spunem, dar și ceea ce vor ceilalți să audă. În Anguttara Nikaya, Grupurile de câte patru, Buddha l-a întrebat pe un Brahman: „În lume există patru tipuri de oameni. Există aceia care laudă atunci când cineva este de lăudat și care tac atunci când cineva este de blamat. Apoi există aceia care tac când cineva este de lăudat și blamează atunci când cineva este de blamat. Apoi, mai există aceia care tac în ambele cazuri. În sfârșit, sunt aceia care laudă atunci când cineva este de lăudat și care blamează atunci când cineva este de blamat. Care crezi că este cel mai bun dintre aceștia?”

Buddha a explicat că ultimul tip este cel mai bun din cauză că acesta știe să recunoască și să discrimineze ceea ce este bun de ceea ce este rău. De

Cursuri Buddhism

300

asemenea el are curajul și știe când să vorbească pentru a-i ajuta pe ceilalți să se îmbunătățească prin mesajul pozitiv (atunci când laudă) sau prin critică. Un bun prieten știe cum să încurajeze pe cineva să facă bine și să-l împiedice să facă rău.

Din nou, Buddha a spus: „Semințele nu trebuie plantate acolo unde apa intră și iese foarte repede, de exemplu un sol pietros. Nu trebuie plantate nici acolo unde apa nu poate pătrunde de loc. Plantați acolo unde există un sol fertil.” Aici Buddha se referă la arta generozității. Dăruiți celor care au nevoie și care merită. Nu dați pur și simplu. Uneori când dăruim celor care au deja, îi privăm pe aceia care nu au.

Aveți discernământ în alegerile voastre! Dacă nu alegem să ascultăm cu atenție, cu o minte deschisă, să căutăm adevărul și să investigăm înainte de a accepta, atunci alegerile noastre vor fi însoțite de vederi greșite. Astfel se manifestă înțelegerea greșită, cu toate implicațiile ei.

Atunci când avem o înțelegere greșită, toate faptele noastre - gândirea, acțiunea, vorbirea, existența, efortul, concentrarea și atenția devin incorecte. Astfel încurcăm întreaga nobilă cale octuplă.

Luați fabula lui Rapunzel drept exemplu. Aceea cu gelosul care a prins o frumoasă prințesă și a închis-o într-un turn, spunându-i că era foarte urâtă. Ea a crescut fără să știe cum arată, crezând vorbele care i-au fost spuse, până în ziua când un tânăr prinț a venit să o salveze.

În mod similar, există aceia care cred că pot reduce și îmblânzi Kamma negativă printr-o asceză severă sau torturându-se pe ei înșiși. Buddha a explicat că ei au o filozofie corectă, dar o metodă greșită. Omul trebuie să fie plin de atenție în toate organele de simț: ochi, urechi, gust, miros, atingere și gândire. Trebuie să ne păzim simțurile de faptele rele.

Într-o anumită ocazie, un Brahman, după ce a făcut un mare sacrificiu de animale, în care mii de vite au fost ucise, iar carnea lor a fost împărțită nevoiașilor, s-a apropiat de Buddha și l-a întrebat: „Cât de mare este meritul meu?”.

Buddha a ales să aibă discernământ în răspunsul lui, sperând ca discernământul lui să-l ajute și pe Brahman să aibă mai mult discernământ în alegerea unei metode corecte pentru a-și manifesta generozitatea. „Există patru tipuri de sacrificiu. Există un mare sacrificiu care dă naștere la foarte puține avantaje și rezultate bune. Apoi există un mare sacrificiu


301

care dă naștere la multe avantaje și multe rezultate bune. De asemenea, există un mic sacrificiu, care dă naștere la multe avantaje și multe rezultate bune. și în sfârșit, există un mic sacrificiu, care dă naștere numai la foarte puține avantaje și rezultate bune.”

Brahmanul, neînțelegând vorbele lui Buddha, l-a întrebat cărei categorii aparține sacrificiul făcut de el. Buddha i-a explicat atunci că din generozitatea lui au beneficiat alții, dar nu a beneficiat el însuși. Astfel, actul lui a generat foarte puține avantaje. Acesta este unul din cele mai bune exemple de fapte care constituie o mixtură de alb și negru, din care beneficiază numai ceilalți.

În timpul actului de discernământ, noi de fapt aplicăm înțelegerea și concentrarea corectă, selectând alegerea potrivită. Pe măsură ce ne concentrăm foarte puternic asupra deciziei, devenim foarte orientați pe scopul nostru. Viața noastră este plină de aspirații. Cu o puternică determinare și un scop ambițios, începem să parcurgem drumul pentru a atinge acel scop. Atenția noastră devine concentrată într-un singur punct.

Cine a spus că Buddhiștii nu trebuie să fie ambițioși? Buddha a fost foarte ambițios. Atât timp cât scopul este corect, este cel mai bun, este moral, omul trebuie să parcurgă drumul pentru a-l atinge. Cine ne poate opri din drum în afară de propria persoană?

Alegerile noastre trebuie să ne poarte către progres, nu către regres. Buddha ne învață doar un singur lucru: despre suferință și încetarea ei. Dacă noi continuăm să mergem în cerc, în ciclul Samsarei (Lumea plină de suferință), nu vom putea scăpa din acest cerc. Trebuie să alegem calea care duce spre mai puțină suferință în orice am face, pentru ca mai târziu să avansăm încet-încet către sfârșitul suferinței. Iar acesta ar trebui să fie scopul nostru cel mai nobil - eliberarea de suferință.

Trebuie să alegem să ne canalizăm, să ne concentrăm, să ne direcționăm energia, faptele, condiționările și proprietățile către scopul nostru final: Nibbana (eliberarea de suferință). Trebuie să fim atenți la ce alegem, pentru că nu dorim să ajungem să avem mai multă suferință. Dacă nu putem obține iluminarea în această viață, putem măcar să stabilim condițiile astfel încât ea să apară în viitorul apropiat; putem face acest lucru practicând generozitatea, abținându-ne de la a face rău, făcând binele și purificându-ne mintea.

Cursuri Buddhism

302

Nu alegeți răul, care vă va conduce la și mai mult rău și vă va împiedica să alegeți binele. Uneori totuși aveți prea multe opțiuni. Sunteți forțați să ridicați armele atunci când țara este în război. Dar nu uitați că răul produce rău.

Atunci când ne însușim o anumită aspirație, adică atunci când ne stabilim scopurile și luăm hotărârea: „Fie ca prin puterea faptelor mele morale, potrivite, să am totdeauna oportunitatea de a asculta, a practica și a realiza Dhamma”, de fapt pavăm un drum, un „anti-obstacol” înaintea noastră.

Cele cinci scopuri comune către care oamenii vor aspira sunt o sănătate bună, bunăstare, prietenie, virtute și înțelepciune. Nu vă plasați obiectivul numai printre primele trei. Toate acestea pot dispărea peste noapte. De fapt virtuțile și înțelepciunea sunt cele care condiționează și ajută la obținerea, menținerea și multiplicarea primelor trei. După cum spunea o zicătoare, nu trebuie să ne fie frică doar de sărăcie, ci și de prosperitate, din cauză că deseori prosperitatea ucide virtuțile. Aproape totdeauna ea este un catalizator al viciului.

Atunci când alegem binele, trebuie să alegem a-l face cu înțelepciune. Trebuie să alegem să nu aveam teamă în a face bine; teamă de sacrificiul și durerea pe care le-am putea întâlni.

„Trebuie să avem o stea în viața noastră, deoarece ea ne ghidează către destinație” (Kalz Shultz)

Atunci când avem un scop, acest lucru ne facem să discernem mai ușor și face ca alegerile să ne fie mult mai ușor de hotărât. În cazul lui Thomas Edison, de exemplu, tatăl lui i-a inoculat valoarea de a fi inventiv, de a nu se opri din încercări și de a-și asuma riscuri. Aceste valori l-au făcut unul dintre cei mai mari inventatori din lume.

Pe măsură ce alegem, căpătăm discernământ, iar pe măsură ce discernem, scopul nostru devine mai clar. Alegeți să construiți bazându-vă pe faptele morale și faceți acest lucru în mod consistent. Nu vă construiți scopurile în mod discret; nu se poate fierbe un vas cu apă încălzindu-l de fiecare dată numai câte un minut. Trebuie încălzit în mod continuu pentru câteva minute.

În orice organizație există patru tipuri de oameni:

‣ cei care doar visează și nu lucrează nimic;


303

‣ cei din categoria „vorbitorilor” sau cei care comandă (supervizor);‣ cei care totdeauna mormăie, orice treabă li s-ar da de făcut;‣ adevărații lucrători.

Nu fiți ca aceia din fabula lui Aesop „Omul, fiul și măgarul lor”. Cum ei nu puteau distinge ceea ce este corect de ceea ce este incorect, de fiecare dată exista cineva care comenta despre cum călăresc ei măgarul pe care-l au. În orice fel ar fi călărit, fie tatăl călare și fiul pe jos, fie fiul călare și tatăl pe jos, fie ambii călărind sau ambii mergând pe jos, oamenii totdeauna râdeau de ei. În cele din urmă ei au cărat măgarul în loc ca măgarul să-i ducă pe ei. Nu-i lăsați pe alții să aleagă pentru voi atâta timp cât puteți discerne ceea ce este corect de ceea ce este greșit.


1. Faceți tot ceea ce puteți mai bun în situația dată și nu lăsați ca această situație să vă limiteze performanțele sau să vă schimbe alegerile. Deveniți cel mai bun nu din cauza competiției cu ceilalți, ci din cauză că sunteți conștienți de faptul că trebuie să fiți cel mai bun pentru a putea experimenta extazul realizării.

2. Cunoscând faptul că alegerile fac diferența și că vor avea un impact și un efect asupra rezultatelor pe care le vom obține, învățăm să fim grijulii, să planificăm viitorul și să discernem.

Întrebări

1. Ce este discernământul?

2. Cum facem să ne stabilim un scop?

Cursuri Buddhism

304

Modulul 13

LECȚIA 5 - LECȚIA EFORTULUI (1)

„De ce nu sunt ales pentru a deveni iluminat?” l-a întrebat un discipol pe Buddha.

„Unde locuiești tu?” a întrebat Buddha.

„Locuiesc în Sarasvasti, capitala regatului Kosala.”

„Dar nu arăți ca un Kosalan.”

„De fapt sunt din Rajagaha, regatul Magadha.”

„Ai rude în Rajagaha?”

„Da, am. Familia, rudele și prietenii mei locuiesc acolo.”

„Cunoști drumul înapoi către Rajagaha?”

„Bine înțeles. Cunosc foarte bine calea de întoarcere. Sunt un foarte bun cunoscător al drumului. Chiar dacă m-ai lega la ochi, tot aș putea ajunge acolo.”

„Cum așa?”

„Este din cauză că am călătorit foarte des.”

„Dacă ar fi o persoană care ți-ar cere să-i arăți drumul către Rajagaha, i-ai ascunde ceva?”

„De ce să-i ascund ceva, nu e nimic de ascuns. Îi voi spune exact cum să ajungă de aici până acolo.”

„Dacă așa stau lucrurile, nu ai nici un motiv să ascunzi nimic. Deci spui că toți aceia care vin și te întreabă despre drumul către Rajagaha, în cele din urmă vor ajunge acolo?”


305

„Bine-nțeles că nu toți vor ajunge. Unii doar întreabă, dar nu se gândesc serios să plece. Unii întreabă, dar nu sunt capabili să ajungă din cauză că nu m-au ascultat cu atenție.”

„Cred că este responsabilitatea ta, întrucât nu ai fost clar în explicațiile tale.”

„Nu, am fost foarte clar, totuși ei nu au ajuns la destinație. Nu este greșeala mea.”

„Tot așa nici eu nu am nimic de ascuns și nu există nici un motiv pentru care aș ascunde ceva. Totdeauna am vorbit oamenilor despre Dhamma și despre calea către iluminare. Unii nu au practicat învățăturile mele, sau nu au depus efortul și silința necesare. Cum ar fi putut ei ajunge până la capăt? Nu este greșeala mea, eu cunosc perfect această cale.”

După ce am învățat lecțiile Faptelor, ale Condiționalității, ale Proprietății și Alegerii, este timpul Efortului. Fără el, primele patru lecții devin doar niște lucrări academice, teoretice. Chiar dacă lecția Efortului nu este pusă la început, asta nu înseamnă că are o mai mică importanță.

Ce este Efortul? Nu este ceva care poate fi măsurat cântărindu-l sau apreciindu-i mărimea. Nu înseamnă că dacă vom mânca mai mult vom avea mai mult efort, nici nu poate fi cuantificat după înălțime. Nu se termină după ce a fost folosit. De fapt, cu cât facem mai mult efort, cu atât mai mult el se multiplică și crește. Este un rezervor fără sfârșit aflat adânc în interiorul nostru.

Nu este neapărat nevoie ca efortul să se manifeste activ. Starea lui pasivă, cum ar fi efortul de a rămâne tăcut poate fi mai dificil și mai greu de sesizat în același timp, decât un efort activ. Efortul trebuie dezvoltat în ambele aspecte, mental și fizic, în activitățile spirituale și în cele de zi cu zi.

Transpunerea Alegerilor

Ceea ce alegem să facem va determina în cele din urmă ceea ce vom deveni și vom avea. Alegerile devin predecesorul acțiunilor și rezultatelor noastre. știm dincolo de orice îndoială că alegerile sunt foarte deschise și că nimeni și nimic nu ne poate opri de la a fi fericiți sau mânioși. Nimeni nu ne poate

Cursuri Buddhism

306

împiedica, așa cum am văzut, de la orientarea către scopul propus, de la a alege ceea ce dorim să ducem la îndeplinire și nu există nimic care să ne mărginească în atingerea visului nostru.

Provocarea constă în a fi capabili să alegem corect. Dar toate acestea sunt imposibile fără elementul Efort. O alegere lipsită de efort va rămâne doar o alegere. Faptele și Alegerile devin lipsite de sens fără Efort. De asemenea Proprietatea devine neînsemnată fără efort. Numai Efortul poate face diferența aici. Condițiile potrivite pot apărea cu ajutorul efortului.

Efortul vine numai după alegere. Trebuie să avem un scop, un obiectiv superior, important și să alegem cum anume să atingem acel obiectiv. După discriminarea și stabilirea priorităților este timpul acțiunii. Acțiunea înseamnă depunerea Efortului corect pentru a realiza obiectivul. Efortul nu înseamnă numai a munci din greu, ci a munci în mod inteligent.

Gândiți cum veți acționa și acționați așa cum ați gândit. Trebuie să înțelegem importanța transpunerii alegerilor în practică, aplicând Efortul potrivit pentru atingerea scopului propus. Buddha a petrecut 9 eoni gândindu-se la scopul iluminării, 7 eoni vorbind despre ea, 4 eoni și 100.000 de kappa acționând și spunând despre cum să devii un Buddha. Conform afirmațiilor lui, pentru a deveni Buddha el s-a străduit să dobândească cele 10 perfecțiuni și în final a atins starea Samma-Sam-Buddha (Cel pe Deplin Iluminat). Să ne punem următoarele întrebări: „Am avut eu seriozitate și dăruire în viață?”; „Am gândit destul pentru a pune roata în mișcare?”

Chiar dacă uneori alți oameni pot face alegeri pentru noi, și în acest caz trebuie să depunem efort pentru a le duce la îndeplinire. „Străduiți-vă în continuare cu dăruire. Fie ca Dhamma să vă fie ca o lumină și fie ca voi să vă fiți vouă înșivă ca o lumină călăuzitoare.”

Efortul este întotdeauna însoțit de calități cum ar fi perseverența și hotărârea. Prin puterea efortului susținut, persoana nu va cunoaște ce este acela eșecul sau oboseala. Efortul corect ne păzește de relele care nu au apărut încă și ne ajută să le abandonăm pe acelea deja apărute. De asemenea, Efortul corect dezvoltă anumite calități bune care nu au mai fost dezvoltate și le menține pe acelea care sunt dezvoltate deja.

Nouă din cei 30 de factori ai Iluminării (Bodhipakkhiyadhamma) se bazează pe elementul Efort. Ei sunt: cele patru Eforturi Corecte, Efortul în


307

cele patru Baze ale Puterii, Efortul în cele Cinci Facultăți, Efortul în cele Cinci Tării, Efortul în cei șapte Factori ai Deșteptării (Bojjhanga) și Efortul Corect din Nobila Cale Octuplă.

Trebuie să ne transpunem alegerile în efort. Trebuie să facem, nu să visăm cu ochii deschiși. Ne putem dori bunăstare, sănătate, prietenie, virtuți și înțelepciune, dar toate acestea nu pot fi obținute prin promisiuni, rugăciune sau speranță. A face ceva înseamnă să știi ce vrei, unde vrei să ajungi și cum să ajungi acolo.

Cele mai mari piedici și îngrijorări sunt suferința și riscul prin care trebuie să trecem. Să ne concentrăm asupra scopului. Dacă suntem în competiție cu propria persoană nu avem nimic de pierdut. Dacă noi pierdem, atunci cine câștigă? Tot noi suntem aceia care câștigă.

Efortul înseamnă de asemenea și a lucra la propria salvare. Nu cerem și nu sperăm ca miracole să se întâmple. De fapt nici nu există miracole în lume; „miracolele” fac parte din ordinea naturală a universului. Buddha a menționat trei tipuri de miracole:

1. Miracolul fenomenelor fizice, care nu este decât manipularea legilor naturii. Această exploatare a științelor naturii nu mai constituie astăzi un miracol.

2. Miracolul minții, abilitatea de a ști ce gândesc ceilalți, fapt care nu are nicio legătură cu realitatea și cu virtutea. Acesta este atât de neserios, întrucât nu reflectă adevărul.

3. Miracolul instruirii, care reprezintă cuvintele și acțiunile care ghidează, îi învață și îi motivează pe alți oameni să se îndrepte către iluminare.

Puneți-vă întrebarea: mergeți la un altar și vă rugați pentru a lua un examen. Când în cele din urmă l-ați luat cu succes, vă veți întoarce la altar și veți spune: „Îți mulțumesc, Buddha, pentru că m-ai ajutat.”, sau veți mulțumi vouă înșivă pentru munca și efortul pe care l-ați depus?

Era odată un om, credincios convins într-un zeu. Într-o zi, o mare inundație se abătu asupra orașului său. Inițial, când apa încă nu trecea de brâu, el s-a rugat foarte mult la zeul lui pentru ajutor. Toți ceilalți începură să se mute către locuri mai înalte, dar el credea în continuare că zeul îl va ajuta. Când apa a ajuns până la gât, nemaiputând să fugă, s-a cățărat pe acoperișul

Cursuri Buddhism

308

casei. Mai târziu, o barcă de salvare a venit să-l ajute, dar el a insistat că în cele din urmă zeul însuși îl va ajuta. La sfârșit, când s-a înecat, l-a învinovățit pe zeu: „De ce m-ai abandonat?” „Nu, nu te-am abandonat”, a răspuns zeul, „Eu ți-am trimis ajutoare, dar tu n-ai făcut nici un efort să te ajuți.”

Lucruri de reținut

1. Lucrați în mod inteligent și din greu.

Perfecțiunea nu vine din a practica și iar a practica, ci din a practica în mod perfect. Amintiți-vă cele patru tipuri de sacrificii; trebuie să alegeți să faceți mult pentru a obține mult.

2. Trebuie să aveți un simț al echilibrului.

Moderați-vă efortul cu înțelepciunea. O coardă de chitară care este prea strânsă sau prea slabă nu produce cel mai bun sunet. Vă mai amintiți cum Ven. Ananda s-a străduit atât de mult pentru a obține Iluminarea, care i-ar fi permis să participe la primul Conciliu Buddhist? El nu a fost în stare să-și atingă scopul și s-a hotărât să ia o pauză. Pe când se întindea, Iluminarea a venit la el, atunci când mintea îi era calmă și echilibrată.

3. Practicați în ritmul vostru, nu conform ritmului altora.

Să ne cunoaștem propriile limite și capabilități. Să nu fim dezamăgiți atunci când nu suntem la fel de buni ca alții. Dacă în viață am dat tot ce-i mai bun din noi, oricât de mult sau de puțin am înainta, este un succes. Nu toată lumea, după ce a absolvit, trebuie să continue cu masteratul și apoi cu doctoratul. Dacă nu face acest lucru, nu va fi considerat o persoană cu mai puțin succes. De fapt chiar momentul în care depunem un efort pentru a ne atinge scopul, este deja un succes.


309

4. Folosiți-vă de lucrurile înconjurătoare pentru sprijin.

Nu depindeți numai de propriul efort manual. Explorați și folosiți lucrurile înconjurătoare pentru a vă atinge obiectivul. Folosind un mediu electronic pentru a împărtăși Dhamma nu înseamnă că intențiile noastre au mai puțină valoare. Atunci când meditați așezați, unul din cei mai importanți factori este confortul. Într-o atmosferă confortabilă, va fi mult mai ușor să depuneți efortul necesar pentru cultivarea minții, fără prea multe piedici. Un alt factor de sprijin foarte important, care nu trebuie uitat, îl constituie prietenii spirituali (Kalyana Mitta), care vă pot ghida din exterior.


1. Atunci când ne concentrăm foarte puternic asupra scopurilor noastre, începem să ne umplem viața cu obiective și aspirații. Pe măsură ce concentrarea noastră devine tot mai orientată către un singur punct, devenim mai senzitivi în ceea ce privește viața noastră, pur și simplu din cauza faptului că nu avem prea mult timp și că există atât de multă suferință în această viață. Astfel începem să aplicăm înțelegerea corectă și concentrarea, selectând alegerea corectă.

2. Stabilirea scopului ar trebui totdeauna să fie însoțită de puterea Adevărului sau de fapte meritorii. Înțelegerea Corectă este esențială pentru stabilirea unei aspirații corecte. „Prin puterea faptelor mele corecte și morale, fie ca totdeauna să am oportunitatea să ascult, să practic și să realizez Dhamma.”

Întrebări

1. De ce este necesar să ne transpunem alegerile?

2. Numiți trei caracteristici ale efortului.

Cursuri Buddhism

310

Modulul 14


Cinci mesaje

1. Valorezi atâta cât efortul tău

Faptele făcute îi vor face pe oameni să vă țină minte în această viață, dar efortul, fie că este mental sau fizic, fie activ sau pasiv, este acela care vă va însoți pe tot parcursul prin oceanul Samsarei.

Helen Keller, de exemplu, nu i-a învinovățit niciodată pe părinții ei, pe dumnezeu sau pe diavol pentru faptul că era oarbă. Ea și-a făcut propriul drum în viață și trebuie să-și mulțumească numai ei înseși pentru acest lucru. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, doar ea era de vină, nu altcineva.

Profitul poate fi obținut numai prin efort. Efortul este vestitorul și catalizatorul apariției unui alt nivel mai bun. (A.N. 1:10).

A evita răul, a face bine și a-ți purifica mintea sunt elementele esențiale n Efortul Corect. Să ne abținem de la tentații este un lucru foarte greu. Pentru unii dintre voi, terminarea acestui modul reprezintă un efort, plin de piedici.

Întrebați un sportiv medaliat cu aur, „Care este cel mai fericit moment?” Răspunsul va fi că este atunci când e pe podium pentru a primi medalia. „și care este cel mai greu moment?” - „Să te scoli de dimineața devreme în fiecare zi și să te antrenezi singur, timp de multe ore.” Celor mai mulți dintre noi nu ne place efortul și dorim doar recompensa. Tot timpul să vă aduceți aminte: recompensa nu vine fără efort. Un moment spectaculos al vieții este constituit dintr-o mulțime de eforturi nespectaculoase. Priviți o pictură celebră. Imaginați-vă numărul de ore petrecute pentru dobândirea inspirației, pentru desen, pentru pictură, pentru privire și retușare, înaintea de a finaliza acea minunată operă de artă.

Priviți cea mai înaltă clădire, iar apoi priviți milioanele de mici cărămizi și bare de metal care se contopesc într-un ansamblu stabil.


311

Iată cele patru tipuri de Efort Corect (S.N. 45.8):

1. Efortul de a te reține de la acele rele care încă nu au apărut;

2. Efortul de a abandona relele care sunt deja apărute;

3. Efortul de a stimula apariția binelui, încă neapărut;

4. Efortul de a menține și de a perfecționa binele deja apărut.

Buddha a menționat de asemenea trei ocazii în care trebuie să depunem mult efort:

1. Efortul pentru suprimarea răului care nu a apărut încă - a nu cădea pradă tentației cu ușurință;

2. Efortul de a determina apariția binelui care încă nu a apărut - a nu fi indolent în acțiunile morale;

3. Efortul necesar pentru a dobândi atenția în ceea ce privește corpul, simțămintele, mintea și Dhamma - a accepta și a îndura suferința care vine de la el și a o cunoaște foarte bine.

2. Efortul este elementul indispensabil

Nimic în lume nu poate lua locul persistenței. Talentul nu poate: nimic nu este mai obișnuit decât un om talentat, dat fără succes în viață. Nici geniul nu poate: geniul nerecunoscut a devenit proverbial. De asemenea, nici educația nu poate face acest lucru: lumea este plină de relicve umane educate. Numai persistența și hotărârea sunt omnipotente.

~ Calvin Cooldige (1872 - 1933), al 13-lea Președinte al SUA ~

Atunci când viața te doboară, încearcă să cazi pe spate, pentru că dacă mai poți privi în sus, te poți ridica. Lasă-ți rațiunea să te aducă înapoi.

~ Les Brown, (1945 - ?) Autor american ~

Cursuri Buddhism

312

Gândiți-vă la un timbru poștal. El își asigură succesul prin abilitatea sa de a se lipi de un lucru până ajunge la destinație.

~ Josh Billings (1815 - 1885), Umorist American ~

Energia sau efortul și perseverența îl pot face pe un om potrivit pentru orice poziție, oricând. Dacă suntem predispuși la efort, orice este posibil. Dacă dorești să fii educat, îți poți lua diploma și la 80 de ani, doar să depui efort.

Gândiți-vă la Beethoven; era surd de tot atunci când a compus cea mai măreață simfonie. Roosvelt a condus America mult timp într-un scaun cu rotile. Cursa dintre iepure și țestoasă sugerează că premiul nu îl obține totdeauna cel mai rapid și mai puternic, ci cel care stăruie mai mult.

În ecuația efortului, cineva trebuie să aibă aceste opt valori: efort, vigilență, o bună prietenie și o existență echilibrată pentru progresul material, și încredere, virtute, generozitate și înțelepciune pentru progresul spiritual.

~ A.N. 8:45, Vyagghapajja Sutta (Condițiile bunăstării) ~

O statistică asupra oamenilor de succes arată că 66% dintre aceștia au obținut succesul după 60 de ani, astfel: 35% între 60 și 70 de ani, 23% între 70 și 80, iar 8% peste 80 de ani. În mod corespunzător, 24% și 10% reprezintă procentele pentru cei din grupul 50 - 60 de ani și, respectiv, 40 - 50 de ani.

Niciodată nu ești prea bătrân sau nu e prea târziu să depui efort pentru a simți licărirea succesului. Nu permiteți barierei vârstei, a coeficientului de inteligență sau altele să vă împiedice de la atingerea scopurilor. Nimic nu ne poate opri din drum, cu excepția efortului. Opusul efortului este indolența și amânarea. În Sigalovada Sutta, Buddha spune că celor mai mulți dintre noi nu ne-a plăcut niciodată să depunem efort. Putem tot timpul inventa scuze, cum ar fi:

‣ este prea cald sau este prea frig;‣ este prea devreme sau prea târziu;‣ este prea lung drumul / prea mult de făcut;‣ este prea ușor și o s-o fac mai târziu;‣ tocmai am mâncat și trebuie să mă odihnesc puțin;‣ încă nu am mâncat și trebuie să aștept să iau masa mai întâi;‣ sunt bolnav și trebuie să aștept să mă refac;‣ o voi face mai târziu pentru că s-ar putea să mă îmbolnăvesc.


313

Trebuie să facem efortul de a depăși aceste scuze și să avem o gândire pozitivă: „Mai bine să o fac acum, înainte de a mă îmbolnăvi...”

3. Niciodată nu este de ajuns

Trebuie să știm cum să fim mulțumiți cu ceea ce avem în plan material, dar niciodată să nu fim mulțumiți de ceea ce am dobândit pe plan spiritual. Cu cât faceți mai mult, cu atât obțineți mai mult. Nu vă gândiți că eforturile voastre sunt în van. Nu este loc pentru automulțumire; depunerea efortului trebuie continuată.

4. Niciodată nu este prea târziu

Totdeauna există un mâine. Niciodată nu este prea târziu pentru a ne atinge scopul. Nu trebuie să vă simțiți prost din cauză că oamenii gândesc despre voi că nu sunteți de niciun folos sau că sunteți fără speranță. Atât timp cât există hotărârea de a depune efort pentru a transforma lucrurile care sunt de făcut în ceva benefic, totdeauna există un mâine.

Nu avem nici o scuză atât timp cât inima, mâinile și picioarele sunt dispuse să facă ceea ce dorim noi. Pe de altă parte, dacă nu ai spus „iartă-mă” unui prieten, spune-o acum. Nu aștepta până când pleacă din această viață. Atunci chiar este prea târziu.

5. Fă-o tu însuți

În mod inconștient, atunci când noi subliniem doctrina Kamma, de fapt susținem sprijinirea pe propriile forțe. Nimeni nu vă poate opri din actul vostru, fie că este legat de iluminare, de fericire, de mânie sau de orice altceva.

Începeți să înțelegeți că viața voastră și ceea ce s-a ales din ea nu depinde decât de voi și de nimeni altcineva. După ce ați învățat toate lecțiile și valorile din acest curs și le-ați acceptat, puteți alege să le practicați, din toată inima, depunând efort pentru a crea fericire pentru voi și pentru ceilalți, sau puteți fi mulțumiți doar cu cititul. Depinde numai de voi.

Cursuri Buddhism

314

„Chiar dacă ar fi să-i servești pe toți Buddha și pe toți Arhații, de la un capăt la celălalt al lumii, acest lucru tot n-ar valora cât un moment de reflecție asupra metta, sau blândeții-iubitoare. Nu ar valora cât un moment de practică a atenției (meditație vippassana) și vederea lucrurilor așa cum sunt ele cu adevărat.”, i-a spus Buddha lui Anathapindika.

Viața devine mai plină de sens dacă putem înțelege cum efortul ne dirijează faptele, condițiile, proprietatea și alegerile. Nu este vorba despre lucrurile mărețe pe care le avem de făcut, ci acele lucruri mărunte, care se acumulează ca un zid de cărămizi, pentru a deveni în final cel mai înalt turn din lume.

Viața nu vă dăruiește fericire, decât dacă voi doriți aceasta. Viața vă dă doar timp și spațiu, pe care trebuie să-l umpleți. Ceea ce puneți în acest spațiu este ceea ce veți obține. Priviți la hotărârea lui Buddha de dinaintea iluminării. „Voi sta aici până când voi atinge iluminarea, chiar dacă sângele s-ar usca în mine, chiar dacă atunci când mi-aș atinge stomacul aș ajunge până la șira spinării...”

Nu luați în mod direct sprijinirea pe forțele proprii a lui Buddha. El a spus: „Bazați-vă pe Dhamma pentru a vă putea baza pe voi înșivă. și bazați-vă pe voi înșivă pentru a vă baza pe Dhamma.” Să nu așteptați ca miracolele să se întâmple. Dacă mai există ceva, în afară de voi înșivă, pe care să vă bazați, aceea este Dhamma.

Câteodată este bine să vă uitați la punctele tari și cele slabe ale altcuiva, apoi să le luați în considerare pe ale voastre. Câteodată trebuie să ne sprijinim și pe alții pentru a putea progresa în viață. Familiaritatea întotdeauna hrănește curajul.

Trebuie să învățăm cum să forțăm tot mai mult, întrucât pe calea spirituală nu există decât limitări fizice, nu și mentale. Dar nu apucați mai mult decât puteți căra. Întrucât nu știți cât puteți duce, este bine să luați încet și câte puțin. Aveți în vedere viitorul, în orice întreprindeți; nu lăsați pe alții să vă împiedice înaintarea.


1. Ceea ce alegem să facem, va determina în cele din urmă ceea ce vom deveni și vom avea. Alegerile devin predecesorul acțiunilor și


315

rezultatelor noastre. știm fără îndoială că alegerile sunt foarte deschise și că nimeni nu ne poate opri din a fi fericiți sau a fi mânioși. Nimeni nu ne poate împiedica să alegem ceea ce dorim să ducem la îndeplinire și nu există granițe pentru atingerea viselor noastre.

2. Trei dintre caracteristicile Efortului sunt: a. Efortul vine numai după alegere; b. Efortul este întotdeauna însoțit de calități precum perseverența și determinarea; și c. Efortul înseamnă de asemenea și lucrul la propria salvare. Nu cerem, nici nu sperăm să se întâmple miracole în viața noastră.

Întrebări

1. Care este cel mai bun mod de a defini Efortul Corect într-o singură frază?

2. De ce sugerează Buddha: „Bazează-te pe Dhamma pentru a te baza pe tine însuți și bazează-te pe tine însuți pentru a te baza pe Dhamma.”?

Cursuri Buddhism

316

Modulul 15


Valoarea nr. 5: Orientarea către acțiune și Curajul

Atunci când depuneți efort, este în regulă să fiți lenți, dar și consistenți în efortul depus. Amintiți-vă că Efortul nu este ceva care se termină repede, atât timp cât este însoțit de o hotărâre puternică. Fără efort nu se poate face nimic. Fără efort, iluminarea nu este posibilă.

Efortul permite schimbarea alegerilor și alegerea schimbării. Ne oferă posibilitatea de a alege ceea ce vrem de la viață. Face diferența între iluminare și non-iluminare. De asemenea, Efortul face ca îndeplinirea viselor să fie posibilă, iar acest lucru înseamnă a fi orientat către un anumit scop.

Fără Efort, nu există speranța Iluminării. Datorită efortului putem pune accent pe sârguință, pe încercare sau concentrare pentru a face imposibilul posibil. Nu există renunțare până la momentul final. Acest lucru face din „a încerca” un lucru constructiv și plin de sens.

1. Orientarea către acțiune (Acțiune mentală, trupească și verbală)

Prima valoare care rezultă din înțelegerea lecției Efortului este aceea de a fi orientat către acțiune. Înseamnă a face mai mult și a vorbi mai puțin. Pe măsură ce facem, nu vom mai avea teamă de ceea ce se află înaintea noastră (a doua valoare - Curajul).

Efortul este parte integrată în 9 din cei 37 de factori ai Iluminării. El devine o calitate indispensabilă a stării de Buddha. De fapt, există trei categorii de Samma-Sam-Buddha, în funcție de tendințele și abilitățile lor. În prima categorie sunt aceia care dobândesc Iluminarea prin înțelepciune (panna) - această categorie a stării de Buddha este în mod normal obținută în cel mai scurt timp, adică patru eoni și 100.000 de kappa. În orice caz, există și multă încredere și efort în spatele înțelepciunii.


317

A doua categorie câștigă Iluminarea prin credință, încredere (Saddha). Din cauza tendințelor care constau în credință și încredere, acest lucru durează 8 eoni și 100.000 de kappa. Din nou, înțelepciunea și efortul constituie forțele care sprijină obținerea Iluminării.

A treia categorie dobândesc Iluminarea prin Efort (Viriya). Deși durează mai mult timp, 16 eoni și 100.000 de kappa, aceasta nu înseamnă că ei sunt niște Buddha de o mai mică valoare, în ceea ce privește abilitățile și puterile. Aici înțelepciunea și încrederea formează elementele care sprijină efortul.

În concluzie, iluminarea poate fi dobândită chiar numai prin efort. Dacă suntem hotărâți să depunem efort pentru atingerea scopului nostru, credința și înțelepciunea vor crește încet și ele. Acestea ne vor oferi o bogăție spirituală, indiferent de vârstă, stare sau capacitate.

„Ceea ce trebuie atins, eu am atins; ceea ce trebuie văzut, am văzut; ceea ce trebuie abandonat, am abandonat; ceea ce trebuie practicat, am practicat; procedând astfel, a mea este Iluminarea”, a rostit Buddha.

Erau odată două broaște care au căzut într-o cutie de lapte, din care nu mai puteau să iasă. Prima broască a renunțat după câteva încercări și a spus: „Nu avem nicio cale de ieșire. Cutia este prea înaltă.”.

Dar a doua broască nu a renunțat, și a tot continuat să sară. În cele din urmă ea a reușit să iasă din cutie. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că, broasca tot bătând laptele cu picioarele, acesta s-a întărit.

Uneori greutățile vieții sunt necesare pentru a ne face să reacționăm cu înțelepciune. Era odată o țestoasă, care și-a înțepenit piciorul într-o gaură din drum. Toți prietenii au venit să o salveze, dar n-au reușit să o tragă afară. După câteva încercări, ea a început să fie neliniștită. „Mai bine mă lăsați aici”, a spus ea prietenilor. Nu mult după ce toți au plecat, un camion venea pe drum, drept spre ea. „Nu vreau să fiu turtită de această mașină... Carapacea mea nu va rezista la această greutate imensă!” Cum mașina era din ce în ce mai aproape, țestoasa a mai tras o dată, cu toate puterile, reușind astfel să se elibereze.

„Nu așteptați ca greutățile să decidă pentru voi. Trebuie să învățați cum să vă dezrădăcinați din această automulțumire prin Efort ...” (A.N. 5)

Cursuri Buddhism

318

Într-o sâmbătă seara, un om venea de la distracție și s-a gândit să să meargă pe o scurtătură către casă, care ducea prin cimitir. Nefiind atent, omul a căzut într-o groapă, pregătită pentru niște funeralii de a doua zi. El tot a încercat să iasă afară din groapă, dar n-a reușit, pentru că era prea înaltă. După câteva încercări nereușite, s-a așezat să se odihnească. Deodată, o voce înceată venind de undeva din spate, a spus: „Las-o baltă, n-ai să reușești niciodată să ieși de aici”. Auzind vocea, omul s-a speriat foarte tare și în secunda următoare a și ieșit din groapă, luând-o la fugă. De fapt vocea era a unui alt om, care căzuse și el în groapă cu ceva timp mai înainte.

Efortul este cuvântul magic. Dacă îl aveți, atunci aveți totul. Succesul vine numai după muncă. Era o vorbă care spunea că în spatele fiecărui om de succes se află o femeie. De fapt în spatele lui se află Efortul.

Este adevărat, poate că trecutul v-a făcut să fiți „urâți”, dar acest lucru nu trebuie să vă oprească de la a fi fericiți și de la a vă continua lupta spirituală. Efortul este singurul factor care este atât de evident la toți aceia care caută tot ceea ce este mai bun în viață.

Dacă ne gândim că cele douăzeci de mii de încercări ale lui Edison pentru a realiza becul electric au fost ceva măreț, atunci Buddha a fost și mai măreț. Imaginați-vă cum e să petreci 4 eoni și 100.000 de kappa în vieți diferite, încercând să te perfecționezi permanent, înainte de a atinge iluminarea.

Trebuie să învățăm cum să avem un spirit inovator și cum să ne schimbăm vechiul mod de a gândi. Să considerăm, de exemplu, povestea lui Frederick W. Smith. Când avea vreo 15 ani, profesorul le-a dat drept temă scrierea unui eseu. El a scris despre cum se poate livra un anumit lucru, într-o singură zi, în orice parte a lumii. Profesorul i-a spus că acesta este un nonsens și l-a pus să refacă eseul.

Această credință a devenit scopul lui, iar el nu a lăsat ca aceasta să rămână doar o simplă credință. După mulți ani de efort, astăzi avem Serviciul FedEx (Federal Express). Acest serviciu are propriile avioane și propriile zboruri, în aproape orice colț al lumii, pentru a livra orice, într-o singură zi. Toate acestea din cauză că cineva a îndrăznit să viseze și să depună efort pentru a face acest vis posibil.

Dacă am analiza succesele marilor oameni ai istoriei, ele conțin și un imens efort, nu numai talent sau geniu. Priviți cauzele pentru care acești oameni


319

au trăit, cauze care sunt drepte și nobile. Ele sunt personificarea enormului efort și a puternicei hotărâri (adhitthana), în acțiune, cuvânt și gândire.

De fapt toată lumea este capabilă de efort. Întrebarea este cât de dispuși suntem să întreprindem acel efort. Atunci când cădem, cum ne vom ridica? Câtă determinare avem pentru a ne strădui să ne atingem scopul? Priviți rața care plutește grațios pe lac. Câți dintre noi realizează efortul care are loc sub apă, rața trebuind să dea puternic și rapid din picioare?

Priviți copiii care învață să meargă. Ei se ridică iar și iar, de fiecare dată când cad. În ce moment ne-am pierdut curajul care exista în noi?

2. Curajul

„Înălțimile pe care marii oameni le-au atins și le-au păstrat, nu au fost cucerite deodată, ci în timp ce tovarășii lor dormeau, iar ei trudeau toată noaptea.”

~ Henry Lonfellow ~

Trebuie să continuăm să progresăm în acțiunea corectă și să nu permitem greutăților să ne abată din drum. Printr-o puternică determinare, va apărea insistența și înțelepciunea va ieși la suprafață. Acei care sunt bogați în experiență și curaj, niciodată nu se vor teme de eșec. Fiecare cădere este considerată o nouă provocare, ceea ce va duce la încredere și la efort pentru dobândirea succesului.

Abraham Bell, inventatorul telefonului, a spus odată: „Nu știu de unde știu, dar știu că este posibil și eu o pot face. Dacă voi continua să mă străduiesc, îmi voi atinge curând scopul.”

Atunci când Buddha a renunțat la lume, nu s-a gândit deloc la ceea ce i se va întâmpla. Fiind înainte un prinț, acum trebuia să-și cerșească mâncarea. Dar în sinea lui își spunea: „Îmi voi atinge scopul”. El a studiat cu un guru renumit, Alara Kalama și și-a însușit toate cunoștințele acestuia. Mai târziu, el a învățat de la un alt guru, Uddhaka Ramaputra. Nu după mult timp, guru a declarat: „Tot ceea ce știu eu, știi și tu; tot ceea ce știi tu, știu și eu. Ești egalul meu, deci îți poți învăța toți discipolii.”

Dar Buddha a mers mai departe, hotărând să se bazeze numai pe el însuși. Mai târziu s-a întâlnit cu cinci prieteni și au hotărât să caute adevărul

Cursuri Buddhism

320

împreună. Atunci când a luat decizia de a se întoarce la calea de mijloc (a moderației), în loc de a practica auto-mortificarea extremă, prietenii l-au dat uitării. Plecarea lor nu l-a descurajat, iar el s-a străduit mai departe, până când a dobândit iluminarea, sub copacul Bodhi.

El a fost întrebat odată, în timpul unei vieți anterioare, de către un alt Buddha: „Ești sigur de scopul tău de a deveni Samma Sam Buddha? Ce-ar fi dacă ți-aș spune că la capătul acestei lumi există un om care are nevoie de ajutorul tău, i l-ai acorda?”

„Da, aș face acest lucru; chiar dacă drumul ar fi înțesat cu cioturi de bambuși, aș merge până când nu aș mai putea umbla pe picioare. M-aș târî în genunchi și coate până când nu mi le-aș mai simți, iar apoi m-aș sprijini doar pe piept... Iar dacă acest lucru ar fi suficient pentru a ajunge la el în cele din urmă, atunci așa aș face.”

Trebuie să avem curajul de a face în continuare ceea ce credem că este Corect. Prin aceste încercări și greutăți, începe să răsară înțelepciunea. Curajul este inima Efortului Corect. Forțându-ne să facem pas după pas, încercăm să dăm tot ceea ce avem mai bun în noi și să depășim toate criticile, blamările, eșecurile și pierderile.

Atunci când primul vas cu aburi a fost lansat pe Delaware River, în 1787, de către John Fitch, mulți oameni erau sceptici cu privire la posibilitățile lui. Ei strigau: „Nu se poate mișca, nu se poate mișca!”. Când în cele din urmă a pornit, strigătul s-a schimbat: „Nu se poate opri, nu se poate opri!”.

La fel, fraților Wright le-a trebuit foarte mult efort și curaj pentru a-și urma visul și a realiza primul aparat zburător cu motor, „Kitty Hawk”, în 1903.

Thomas Edison are 1093 patente pe numele său, iar atunci când a murit a lăsat în urmă aproximativ 2300 de caiete de note în care și-a scris ideile. Edison a avut o mare încredere în progres și industrie și a pus mare preț pe munca lungă și grea. El obișnuia să spună: „Geniul este 1 procent inspirație și 99 de procente transpirație”.

Nu vă îngrijorați de prețul care trebuie plătit, asumați-vă riscul. Nu trebuie să vă uitați înapoi sau să vă lăsați ținuți în loc de eșecurile trecute, ci trebuie să vă mișcați înainte pe calea Adevărului. Există multe piedici care trebuie depășite pentru a distruge teama din noi. Practic nu există o cale bătătorită.


321

Unul din cele mai greu de depășit lucruri atunci când medităm în solitudine, în natură, este acela de a fi capabili să suportăm suferința care provine de la vremea prea rece sau prea caldă, de la diversele creaturi (șerpi, țânțari) ale nopții, de la ființele nevăzute etc. O mulțime de curaj și efort sunt necesare pentru a realiza aceasta. Nu înseamnă că acestea nu pot fi aplicate și pentru obținerea bunăstării lumești.

„Trebuie să fim talentați și buni în orice am face. Trebuie să depunem efort pentru a deveni maeștri în orice întreprindem și în cele din urmă trebuie să devenim maeștri asupra propriei noastre persoane.”

~ A.N. 8.54: Dighajanu Sutta ~

Curajul înseamnă a îndrăzni și a fi fără teamă, în contextul asumării riscului de a greși sau chiar de a fi blamat de ceilalți. Atunci când Mahatma Gandhi a condus India la independență, a făcut acest lucru prin non-violență. și-a asumat responsabilitățile și a mers într-un oraș majoritar musulman atunci când nu a putut găsi compromisul printre adepții lui.

Efortul face toate celelalte patru lecții anterioare tangibile. O faptă este doar o faptă, o condiție doar o condiție. O alegere este numai o simplă alegere, iar proprietatea nu este nimic. Dacă nu sunt însoțite de efort, faptele, condițiile, proprietatea și alegerile sunt lipsite de sens. În mod similar, următoarele trei lecții necesită efort pentru a le face semnificative.

Emerson spunea: „Trebuie să fiu eu însumi. Nu m-am născut pe această lume pentru a trăi conform așteptărilor tale. Dar te rog să mă înțelegi. Dacă poți, atunci amândoi vom fi fericiți. Dacă nu poți, eu tot trebuie să fiu fericit.”

Trebuie să credem în ceea ce facem și să fim fericiți de aceasta. Atunci când prințul Siddhattha s-a hotărât să renunțe la lume, a plecat cu supărare în inimă. Imaginați-vă cum a fost să-și părăsească tot luxul și bunii tovarăși de viață, fără a ști ce se așterne înaintea lui. Va fi el în stare să pășească pe drumul greu care i se întinde în față? El a trebuit să se hrănească cu mâncarea oferită de alții, amestecată în bolul pentru cerșit și să suporte frigul înghețat al nopții. Dar el a continuat să-și păstreze scopul viu în minte.

Efortul ne dă curaj, iar curajul ne reîntoarce capacitatea de efort. Trebuie să ne străduim noi înșine și să ne trăim viața din plin. Dacă vom cădea, atunci trebuie să ne ridicăm repede.

Cursuri Buddhism

322

Faptele importante necesită efort pentru a se transforma în nestemate. Pe de altă parte, obiceiul de a amâna lucrurile și nepunctualitatea sunt opusul efortului. Unii nu știu cum să aprecieze timpul la adevărata lui valoare și depun foarte puțin efort pentru a face o diferență în viața lor. Iar unii dintre noi depun efort în a-și petrece timpul în mod frivol. În loc de toate acestea, ar trebui să ne cheltuim timpul în avantajul nostru și al celorlalți, de exemplu prin învățarea și reînvățarea activităților morale ale vieții.

De asemenea, efortul fără condiție nu ar avea nici un sens; pentru ce am mai încerca să dăm tot ce-i mai bun în noi? Trebuie să existe o eficacitate în tot ceea ce facem. Atunci când facem bine, dacă acest lucru nu-i face mai fericiți pe ceilalți, cel puțin ne poate face fericiți pe noi înșine.

Câteodată, atunci când depunem o mulțime de efort pentru a realiza ceva, se pare că alții obțin recunoașterea în locul nostru. Acest lucru poate crea un anume fel de frustrare în cel care nu înțelege efortul în relație cu proprietatea. Dacă nu putem avea proprietatea asupra a ceea ce facem, atunci ce rost mai are efortul? Dar credeți că dacă ați medita acum, alții vor fi aceia care vor dobândi iluminarea? Sau dacă mâncați acum, alții se vor sătura? Ceea ce alții au făcut în trecut este ceea ce au acum, în timp ce orice am face noi acum, vom fi posesorii acelui lucru mai târziu.

țineți minte că avem un depozit plin de aur, dar și de gunoaie în noi înșine. Dacă vor apare condiții nefavorabile, atunci vom experimenta rezultatul gunoaielor, iar în condiții favorabile - pe cel al aurului.

Dacă Efortul este lipsit de alegere, atunci suntem doar ca niște sclavi care fac, fac și iar fac. Nu avem controlul asupra a ceea ce vrem să facem. La fel, dacă Alegerea este fără efort, atunci doar vom spera și iar spera pentru un miracol să se întâmple.

Încercați să vedeți ce puteți face pentru ca efortul vostru să conteze și să vă facă fericiți. Nu este niciodată prea târziu să depunem efort pentru a realiza o diferență în strădaniile noastre spirituale și a ne atinge scopul în viață. Există doar o singură magie în noi, iar aceasta nu ne-a fost dată de nicio ființă spirituală, ci am obținut-o datorită bogățiilor (meritelor) câștigate în trecut, și care ne poate ajuta să pășim înainte. Această magie se numește „pot să fac”. Reflectați asupra faptului că dintre toate existențele posibile în această lume, nu numai că v-ați născut normali, într-un loc în care Dhamma există, dar sunteți de asemenea capabili să discerneți și să practicați această Dhamma.


323

Una dintre metodele de a dezvolta încrederea este să depunem efort în practica noastră.Orice am face, trebuie să dăm tot ce-i mai bun în noi și să facem acel lucru astfel:

1. Bine / Moral, cu atenție (Supatipanno);

2. Corect, cu cinste (Ujupatipanno);

3. Înțelept, cu înțelegere (Nayapatipanno);

4. Cu încredere și cu un simț al datoriei și al scopului (Samicinpatipanno).

~ Sangha Vandana (virtuțile adepților lui Buddha) ~

Facem ceea ce facem pentru că așa dorim, nu pentru că am fi obligați. Atunci când facem lucrurile din obligație, aceasta aduce cu sine multă suferință. Motivul pentru care ne radem în cap nu este pentru că ne e lene să ne spălăm sau să ne pieptănăm părul, ci pentru că vrem să renunțăm la atașamentul față de această parte a corpului.

„Nu există nicio comparație între ceea ce este pierdut prin nereușită și ceea ce este pierdut datorită faptului că nu am încercat.”

~ Francis Bacon, 1561-1626, Filozof, Eseist, Om de stat ~

„Se poate ca acțiunea să nu aducă întotdeauna fericirea, dar nu există fericire fără acțiune.”

~ Benjamin Disraeli, 1804-1881, Om de stat britanic, Prim Ministru ~

„Efortul și curajul nu sunt de ajuns fără un scop și o direcție.”

~ John F. Kennedy, 1917-1963, Președinte U.S.A. ~

și în cele din urmă, ultimul sfat al lui Buddha:

„Toate lucrurile compuse sunt subiect al dispariției. Străduiți-vă mereu, cu dăruire!”

Cursuri Buddhism

324


1. Care este cea mai bună cale de a rezuma Efortul Corect într-o singură frază?Evitarea răului, facerea binelui și purificarea minții sunt elementele esențiale ale Efortului Corect.

2. De ce Buddha ne spune: „Bazați-vă pe Dhamma pentru a vă baza pe voi înșivă. Bazați-vă pe voi înșivă pentru a vă baza pe Dhamma.”?

Atunci când practicăm calea Adevărului (în conformitate cu Dhamma), meritele pe care le câștigăm din acest lucru ne vor ajuta în viitor și ne vor oferi condițiile potrivite pentru a obține și mai multă Dhamma, mai multe oportunități de a practica și de a realiza lucrurile exact așa cum sunt ele.

Întrebări

1. Care este diferența dintre Efortul Bun și Efortul Corect?

2. „Ești sigur că dorești să-ți atingi scopul de Samma-Sam Buddha? Ce-ar fi dacă ți-aș spune că la capătul lumii există un om care are nevoie de ajutorul tău? L-ai ajuta?”

„Da, l-aș ajuta chiar dacă drumul ar fi plin cu cioturi de bambuși; aș merge până când nu aș mai putea păși. M-aș târâi cu propriile mele mâini ... până când în cele din urmă aș ajunge la el. Așa aș face.”

Când a arătat Buddha această determinare? (vedeți Viața lui Buddha)


325

Modulul 16

LECȚIA POTENȚIALULUI (1)

Această lecție a Potențialului este un capitol cu totul diferit, chiar dacă este clasificat în aceeași grupă cu Doctrina Kamma. În continuare vom explora și înțelege energiile trecutului pe care le-am construit în viețile anterioare. De-a lungul ciclurilor vieților noastre am acumulat o vastă energie Kammică prin intermediul faptelor noastre, timp de nenumărate vieți.

Acestea sunt energiile potențiale care ne afectează prezentul, ca și viețile viitoare. Deci, dacă facem să apară condițiile avantajoase și facem ca ele să se manifeste, putem dobândi un avantaj în efortul nostru de a înainta pe calea spirituală.

1. Calea necunoscută

Noi suntem aici, în această existență nu numai de 20 sau 30 de ani. Indiferent de ceea ce credeți, noi aducem o imensă bogăție din trecutul nostru în această viață. Această bogăție este cu adevărat imensă datorită faptului că de-a lungul a nenumărate nașteri și renașteri am întâlnit cu adevărat tot spectrul de vieți și de experiențe - de la bogat la sărac, de la intelectual la analfabet, de la rege la criminal, de la sfânt la întruchipare a răului și așa mai departe.

Imaginați-vă acum cât de multe fapte morale și imorale am făcut pentru a ajunge ceea ce suntem azi. Aceste energii Kammice, care au un domeniu de valori de la bun la rău și la foarte rău, sunt de nemăsurat, la fel cum este apa dintr-un ocean - care nu poate fi apreciată printr-un număr de găleți.

Buddha a oferit odată un exemplu care se găsește în Samyutta Nikaya (SN 56:48 Chiggala Sutta - Gaura) - despre cum ar fi dacă pământul ar fi acoperit numai de ape și în acest ocean ar trăi o broască țestoasă oarbă care ar ieși la suprafață numai o dată la o sută de ani. Dacă pe suprafața oceanului ar pluti un inel, care ar fi probabilitatea ca acesta să intre pe capul broaștei țestoase atunci când ea iese la suprafață?

Cursuri Buddhism

326

Această întâmplare are o probabilitate mai mare ca să se întâmple decât faptul de a ne naște în formă umană, aceasta presupunând că broasca trăiește de ajuns, iar inelul nu se distruge în timp.

„Greu este să te naști ca om; grea este viața muritorilor. Greu este să dai peste oportunitatea de a auzi Sublimul Adevăr și greu este să te întâlnești cu apariția unui Buddha în lume”

~ Dhammapada 182 ~

Din nou Buddha explică în AN 3.117 - Stările de nemișcat - că aceia care trăiesc în ținuturile paradisiace, atunci când încetează să existe (când mor), majoritatea vor renaște într-o stare rea. Foarte puțini vor rămâne să renască în ținuturile paradisiace și mult, mult mai puțin vor renaște ca ființe umane.

Cei din stările rele, pline de suferință, atunci când își încetează existența, majoritatea vor rămâne și vor renaște în aceleași stări de suferință, foarte puțin vor renaște în ținuturile paradisiace și mult, mult mai puțini vor renaște ca oameni. La fel, când oamenii își încetează existența, majoritatea vor renaște în stările pline de suferință, foarte puțini vor renaște în ținuturile paradisiace și foarte, foarte puțini vor renaște ca oameni din nou.

Acum, vă puteți imagina cât de mică este populația umană în comparație cu toate celelalte ființe din cele 31 de planuri ale existenței. Un alt exemplu în AN - Cartea celor Unice compară probabilitatea nașterii sub formă umană cu un arcaș care călărește un cal și, trăgând o săgeată, aceasta trece prin două găuri de chei, după care despică un fir de păr în două.

Acum că am reușit să ajungem aici, pe acest pământ, unde Învățătura există, ce planuri avem pentru noi înșine? Nu numai că ne-am născut în Regatul de Mijloc (unde învățăturile lui Buddha încă mai sunt practicate), dar de asemenea ne-am născut normali și întregi. Facem parte și din aceia care atunci când aud Dhamma o pot discerne, relata și înțelege.

Reușind să atingem această țintă, ne sunt dați în jur de 80 de ani să dovedim că beneficiem de această oportunitate într-un mod serios și plin de merite. Bunătatea strânsă în trecut ne-a adus aici, în ținutul Dhammei și ceea ce noi trebuie să facem este să realizăm potențialul care îl avem și să aducem și mai multă bucurie și fericire în viața noastră ca și a celor din jurul nostru.


327

Observați că sunt mulți care au această oportunitate de a se naște în timpul Regatului de Mijloc, cu toate simțurile întregi, dar care nu au oportunitatea de a asculta Învățăturile. Toate acestea sunt lucrarea puternicii noastre căi necunoscute, care ne-a permis să ne naștem ca oameni și să trăim într-un loc în care există Dhamma. Nu numai că avem norocul de a ne fi născut normali, din punct de vedere fizic și psihic, dar avem și posibilitatea de a asculta, a discerne și a practica Dhamma.

Întrebarea care se pune acum este: ne vom pierde timpul tot așa cum ne petrecem o treime din viață dormind? Vom spune „Să mai treacă ceva timp...” sau „Trebuie să încep chiar azi.”?

Albert Einstein nu și-a dovedit întreg potențialul decât la o vârstă mai înaintată. Nu ne vom cunoaște potențialul până când nu vom descoperi și cultiva valorile pe care le avem. Într-adevăr, toți am ajuns în acest punct (născuți ca oameni, perfecți etc...), atât de aproape de „vârful Everestului”, poate doar la câțiva metri distanță, dar unii dintre noi aleg să se rostogolească în jos, la vale, și să reia drumul din nou, de la picioarele muntelui, din diferite motive. Unii chiar ajung la sinucidere sau la încălcarea preceptelor majore.

2. Creșterea potențialului

După recunoașterea propriului potențial, următorul pas este extinderea bogăției acestui potențial și punerea lui la lucru. Am pregătit o vastă forță potențială în trecutul nostru; acum nu ar trebui doar să stăm și să admirăm trecutul, spunând: „wow, suntem cu adevărat bogați!”.

Nu fiți ca milionarul care nu știe cum să cheltuie banii. Nu permiteți ca energiile kammice să se risipească în vânt, nici nu le folosiți doar ca să vă încălziți palmele. Folosiți-le, eliberați-le și cheltuiți-le cu înțelepciune pentru folosul propriu și al celorlalți. Ardeți-le pentru a încălzi întreaga cameră, în care sunt mai mulți oameni: părinții, rudele, prietenii, chiar și necunoscuții sau cei care nu vă sunt prieteni.

Ar fi o prostie să avem atâta bogăție kammică și să nu o cheltuim cu bune intenții. Care ar mai fi scopul acumulării ei? Uneori pare mai ușor să creăm acest potențial, decât să-l cheltuim. țineți minte că suntem aici pentru a-l cheltui.

Cursuri Buddhism

328

În primele cinci lecții am învățat cum să creăm acest potențial, iar această a șasea lecție ne va oferi liniile călăuzitoare pentru eliberarea lui și pentru a face o diferență în viața noastră. Produsul de cea mai mare importanță a Efortului Corect este formarea Potențialului. Sarcina noastră este de a realiza potențialitatea, să o punem la lucru, ceea ce va produce potențialul viitor.

Să luăm o bară din fier drept exemplu. Dacă știi cum să faci o potcoavă din ea, o poți vinde la un preț mai mare. Chiar mai mare dacă ai putea s-o transformi în ace. Mult mai mare dacă ai putea să modelezi un arc din ea. La fel noi ne-am modelat folosind potențialul din trecut, ceea ce a determinat calea prezentă. Așadar, fii diferit! Fii cel mai bun dintre toate variantele posibile!

„De ce sunt aici?” Noi nu suntem cei „puțini aleși”, ca în religiile care au un Zeu creator. Suntem aici din cauză că odată, în trecut, am ales să venim aici. Suntem aici datorită bunătății noastre din trecut. și dacă tot am ajuns aici înzestrați cu o pereche de ochi, de urechi ... care nu au niciun defect, ar trebui să le folosim pentru a discerne și a înțelege Dhamma, să ne analizăm potențialul și să ne planificăm destinul, făcând diferența în viața noastră și în această lume.

Priviți la unii dintre marii discipoli ai lui Buddha. Venerabilul Upali a fost bărbier înainte de a se alătura sfintei comunități și totuși i s-a oferit onoarea de a recita Regulile Vinaya în timpul Primului Conciliu Buddhist. Venerabilul Angulimala a regretat uciderea celor 999 de oameni și s-a străduit să atingă Iluminarea. Ambapali, prostituata, a devenit un Arhat și la fel ca ea, mulți alții.

Acum, să privim la noi înșine și la potențialul nostru. Nu trebuie să ne neglijăm potențialul, ci trebuie să-l scoatem la iveală și să-l cheltuim într-un mod merituos. Este la fel ca atunci când mergi să vizitezi un loc îndepărtat; nu-ți petreci tot timpul dormind la hotel.

„O problemă obișnuită a vieții este aceea că există oameni lipsiți de succes, dar care au un mare potențial.”

~ Herby Brown ~

„Nu am nicio umbră de îndoială că majoritatea oamenilor trăiesc, fie fizic, mental sau moral, într-un foarte restrâns ciclu al potențialului lor. Avem


329

un foarte mare rezervor al vieții din care să ne alimentăm, la care nici măcar nu îndrăznim să visăm.”

~ Prof. William James (părinte al psihologiei moderne), 1842-1910 ~

Câteodată ne place doar să stăm întinși în cel mai confortabil loc care-l avem. Nu multora dintre noi ne-ar plăcea să ne eliberăm potențialul. Foarte puțini dintre noi suntem ca Thomas Edison, care a încercat să-și îndeplinească visurile. Majoritatea ne eliberăm potențialul numai atunci când avem probleme în viață. Probabil că am crescut în niște condiții în care părinții sau oamenii din jurul nostru ne spuneau tot timpul: „Nu poți să faci asta, nu ai voie să faci cealaltă!”.

În mod normal, îmblânzitorul leagă tânărul elefant cu un lanț de un copac puternic. După ce încearcă de multe ori să se elibereze, fără a reuși, animalul renunță. Apoi elefanții cresc cu convingerea că de fiecare dată când le este legată o frânghie de picior, nu vor putea scăpa în niciun fel. Acum îmblânzitorul nu trebuie decât să lege elefantul cu o frânghie subțire de un copac slăbuț.

Dacă nu puteam face ceva în urmă cu 10 ani, asta nu înseamnă că nu putem nici acum. Nu țineți un crap într-un acvariu mic; el va crește doar la o mărime proporțională cu mărimea acvariului. Puneți-l în cel mai mare iaz posibil, iar apoi priviți-l crescând la mărimea maximă dată de potențialul său.

Pe de altă parte, atunci când plantezi un bambus, poți pune suficient fertilizator, apă și soare, că el tot nu va crește. Trebuie să aștepți până după trei ani, apoi planta va crește cam 90 de picioare în 6 săptămâni. Aceasta înseamnă cam un inch pe oră. Trebuie să avem grijă răbdători de fundația noastră, până când se poate produce explozia.

Nu vă eliberați potențialul negativ, devenind un diavol printre diavoli (Mara). În trecut am fost în situații aproape imposibile pentru a fi astăzi aici; comparativ, problemele care le avem acum sunt doar chestiuni minore - depășirea lucrurilor care nu sunt de dorit și îndeplinirea unor sarcini care pun unele probleme.

Era odată un profesor care studia moliile. Văzând cât de dificil este pentru micile molii să iasă din coconul lor, profesorul le tăie coconul pentru a le ușura eliberarea. Dar câteodată bunele intenții nu înseamnă neapărat și

Cursuri Buddhism

330

acțiuni înțelepte. Profesorul a realizat că în timpul acestor lupte pentru eliberarea din cocon erau secretați anumiți hormoni care permiteau dezvoltarea pe deplin a zborului.

Suferința ne poate ajuta uneori să ne forțăm potențialul până la limita lui, iar acest lucru ne poate duce la un anumit nivel de realizare și de iluminare. Nu vă temeți de suferință și faceți un efort pentru a ieși din propriul cocon. Este obținerea unui grad universitar cel mai bun lucru pe care l-ați făcut? Sau capacitatea de a face bine, de a evita răul și de a purifica propria minte sunt lucrurile de care suntem mândri?

Câteva puncte de referință

1. Graba nu este necesară

În toiul luptei pentru a ne elibera potențialul, trebuie să învățăm răbdarea. Lucrurile nu pot fi grăbite; trebuie să așteptăm ca soarele să răsară. țineți minte că datoria noastă este udatul, iar datoria plantei este să înflorească. Nu fiți dezamăgiți dacă uneori lucrurile nu ies chiar așa cum v-ați fi așteptat.

Trebuie să așteptăm explozia de energie, să așteptăm ca bambusul să crească 90 de picioare în șase săptămâni sau ca molia să iasă din cocon. Viața nu este o cursă. Trebuie să ne întrecem doar cu noi înșine, nu cu ceilalți. Trebuie să știm când să facem o pauză în timpul luptei și să așteptăm rezultatele. Dacă avem puțin, atunci dăruim puțin, iar dacă avem mult, dăruim mult. Esențial este ca întotdeauna să încercăm să dăruim ceea ce putem.

Pauza nu înseamnă oprirea definitivă. Mergeți înainte. Câteodată pare că am făcut foarte multe, iar răsplata este foarte mică. Acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să continuăm să facem binele. Ar trebui să ne motiveze să lucrăm și mai mult, ca și cum nu am avea nimic. Trebuie să trăim la limita superioară a așteptărilor și a potențialului nostru.

În una din viețile anterioare, venerabilul Sariputta a fost un guru religios cu o mulțime de discipoli. El întotdeauna își spunea: „Sunt un Căutător adevărat. Oriunde ar fi Adevărul, acolo voi merge și eu.” Într-o zi el trecu pe lângă Buddha al acelor timpuri și rămase profund impresionat de înțelepciunea lui. El le spuse discipolilor: „Sunt atât de mărunt în


331

comparație cu Buddha; acum toți trebuie să spuneți că nu mai sunt învățătorul vostru. Mergeți și căutați-vă refugiul în Buddha”. Adânc în inima lui el se gândea la cel mai bun prieten al său, Venerabilul Moggallana de atunci: „Când îi voi da și lui aceste vești bune?”.

Tot atunci și-a găsit și aspirația: „Nu voi fi doar un Arhat care trece dincolo de oceanul samsarei”. Văzându-l pe discipolul care stătea la dreapta lui Buddha, fu uimit de profunzimea Dhammei pe care doar Buddha însuși o întrecea și același lucru își dori și pentru el. Nu peste mult timp, toți discipolii lui deveniră Arhați, numai el nu. Stând în spatele lui Buddha, el se gândea și la prietenul lui: „ce bine ar fi dacă și el ar fi aici, în stânga lui Buddha”. El a plătit prețul pentru aspirația suplimentară de a fi al doilea după Buddha în ceea ce privește înțelepciunea. Ar fi putut atinge iluminarea, dar „a fi Discipol șef este minunat, chiar dacă asta înseamnă suferință în plus și câțiva pași în plus”.

2. Luați totdeauna în considerare abordările alternative

Întotdeauna trebuie să luăm în considerare și alte alternative disponibile în afara noastră. Trebuie să explorăm și celelalte abordări și nu să stăm doar în propria noastră lume întunecată.

(a) Alternative care ne privesc pe noi înșine

Considerați alternativele care sunt dincolo de experiența voastră. Pe măsură ce explorăm viața, facem lucruri pe care nu le-am mai făcut înainte și trebuie să ne asigurăm că sunt morale. Dacă nu ați împărtășit Dhamma cu alții, faceți un efort și alăturați-vă unui grup de discuții, iar dacă nu ați meditat niciodată, încercați să practicați începând chiar de astăzi.

(b) Alternative care îi privesc pe ceilalți

Întrucât toți avem capacități diferite, trebuie să avem abordări variate și să explorăm moduri diferite de a ajunge la ceilalți. Poate că mai au nevoie de un pas suplimentar pentru a-și realiza potențialul, dar asta nu înseamnă că sunt total lipsiți de speranță. și pe măsură ce îi ajutăm să crească, ne îmbunătățim propriul nostru potențial.

Cursuri Buddhism

332


3. Ce diferență există între efortul bun și Efortul Corect?

Efortul în sine este ceva a-Moral*, nici bun, nici rău. Dar el poate fi Efort Bun, ca atunci când practicăm din greu pentru a câștiga o medalie de aur la Olimpiadă (doar imaginați-vă tonele de efort depuse pentru a smulge o secundă mai puțin la cursa de 100 de metri). Dacă am transforma același efort pentru a ne cultiva spiritual noi înșine, acest Efort Corect ne poate aduce cu un pas mai aproape de realizarea, de înțelegerea lucrurilor așa cum sunt ele.

*Nu are valoare în dimensiunea moralității. Luați apa ca exemplu; este ea bună sau rea? Dacă ați fi serviți cu un pahar de apă curată, dar luată din toaletă, ați bea? Apa în sine este pură, dar poate fi murdărită de modul în care o depozităm.

4. „Ești sigur că scopul tău este acela de Samma Sam Buddha? Ce-ar fi dacă ți-aș spune că la capătul acestei lumi există un om care are nevoie de ajutorul tău? L-ai ajuta?”

„Da, l-aș ajuta chiar dacă ar fi să merg pe o cale plină cu cioturi de bambus, aș merge până când n-aș mai putea să-mi mișc picioarele. M-aș târâi apoi cu mâinile ... pentru a ajunge în cele din urmă la el. Astfel aș face.”

Când a arătat Buddha, în ultima lui viață, această determinare?(Consultați „Viața lui Buddha”)

Această determinare a fost arătată în ultima parte a vieții lui, atunci când a călătorit timp de trei luni până la Kusinara pentru a-l ajuta pe Subhadda - DN-16 : Maha-Parinibbana Sutta

Întrebări

1. Ce anume ne-a făcut să apărem aici pe pământ, în Regatul de Mijloc, unde ne-am născut normali și capabili de a discerne Dhamma?


333

2. De ce este un lucru prostesc să acumulezi multă bunăstare kammică și să nu știi cum să o cheltuiești în mod corect?

Cursuri Buddhism

334

Modulul 17

LECȚIA 6 – LECȚIA POTENȚIALITĂȚII (2)

Mesaje

1. Fiecare este unic și are o vastă potențialitate.

Priviți la toți acei oameni măreți din jurul nostru; ei au depus foarte mult efort pentru a face o diferență în viața lor. Bine înțeles că au avut și nenumărate eșecuri, dar au tot încercat necontenit înainte de a-și face un renume binemeritat. Cei mai mulți dintre ei s-au ghidat după filozofia „Să nu renunți niciodată!”.

Era odată o mamă care obișnuia să-și îndemne fiul să adopte acest spirit de a nu renunța niciodată. Într-o zi ea se simți foarte slăbită, iar fiul ei veni să o consoleze: „Cei care nu renunță vor avea întotdeauna succes. Uită-te la Thomas Edison, ai auzit de el?” - „Da.” - Dar despre Abraham Lincoln, Mahatma Gandhi...” - „Da, da...” - „De John Nesh?”

„John Nesh? Cine e? N-am auzit niciodată de el.” - „Asta din cauză că el a renunțat!”

Fii cel mai bun, în orice ai fi:

Dacă ești un pin, atunci trebuie să fii cel mai bun pin dintre cei din jur,Dacă nu ești tu pinul, atunci fii cel mai bun palmier din împrejurimi,Dacă nu ești palmierul, atunci fii cea mai bună ferigă,Iar dacă nu ești nici feriga, fii cea mai bună iarbă...

Priviți la cei mai măreți discipoli ai lui Buddha. Ei au fost recunoscuți ca cei mai mari discipoli, fiecare cu abilitatea lui specifică, singur Buddha fiind mai bun decât ei. Venerabilul Sariputta era recunoscut pentru înțelepciunea lui, Venerabilul Moggallana pentru puterile lui psihice, Venerabilul Mahakassappa pentru abilitatea lui de a citi viețile anterioare, Venerabilul Ananda pentru memoria lui fotografică și atitudinea smerită și așa mai departe.


335

Panthaka Sutta (Udana 5.10)

Culapanthaka renunță la cele lumești împreună cu mai istețul său frate vârstnic Mahapanthaka. Culapanthaka era un student mai încet; i-au trebuit trei luni pentru a învăța pe de rost patru versuri din Dhamma. Pe măsură ce învăța un vers, îl uita pe cel anterior, așa încât fratele lui nu mai făcea încercări să-l învețe.

Buddha, care cu ochii săi divini văzu potențialul lui Culapanthaka, potențial care încă mai trebuia cizelat și eliberat, vizită orașul în care aceștia locuiau. El l-a instruit pe Culapanthaka să practice cântarea versurilor în spații deschise și i-a dat o bucată de pânză albă să-și șteargă transpirația.

Ascultător, el a urmat sfatului lui Buddha și a stat acolo de-a lungul întregii dimineți până când soarele fierbinte străluci deasupra lui. Folosind pânza albă dăruită de Buddha pentru a-și șterge transpirația de pe frunte și văzând cât de mult se murdărea aceasta, el a realizat imediat că viața înseamnă suferință, că totul este trecător și dincolo de controlul lui – lipsa sinelui sau anatta.

El a avut nevoie doar de acest impuls. Este ca atunci când încerci să rezolvi un puzzle foarte mare fără nicio piesă lipsă. Iluminarea lui nu a fost o iluminare obișnuită. Imaginați-vă că am deschide ecluzele unui dig – s-ar putea vedea tot rezervorul curgând continuu, fără încetare. La fel ca bambusul care crește nouăsprezece picioare în doar șase săptămâni.

El tot a acumulat potențialul, așteptând eliberarea zăgazului. El a dobândit deodată toată puterea care era latentă în el. A dobândit într-un singur moment o putere psihică unică în felul ei. El se putea transforma pe sine însuși în multe feluri.

Iar atunci când toți ceilalți călugări îl așteptau pe Buddha pentru a începe masa, Buddha a zâmbit și i-a spus lui Mahapanthaka să-l invite pe mai tânărul lui frate să li se alăture. Mahapanthaka văzu sute de Culapanthaka și nu-și putu recunoaște fratele. Culapanthaka a fost proclamat drept unul dintre cei mai mari discipoli al lui Buddha, posedând acest potențial special și puteri întrecute numai de Buddha însuși.

Fiecare este unic în felul lui. Ce credeți despre voi înșivă?

Cursuri Buddhism

336

2. Păziți-vă de căile greșite.

Cu toții avem în noi o anumită cantitate de Kamma pozitivă și negativă. Trebuie ca în mod continuu să facem lucruri bune; niciodată nu e prea târziu să ne oprim de la a face lucrurile rele. Trebuie să trăim pentru viitor și să ne eliberăm de trecut.

Nu deschideți ușa greșită pentru a permite răului să iasă la suprafața, așa cum s-a întâmplat cu cutia Pandorei. Nu permiteți niciodată Kammei negative să iasă la suprafață cu ușurință. Ele în mod normal apar una după cealaltă. Dacă acum ați ajuns până aici, pe vârful muntelui Everest, nu vă lăsați pradă înșelărilor în acest moment. Uitați de toate tentațiile și nu le lăsați să vă domine în luarea deciziilor. țineți strâns și mergeți înainte; nu cădeți înapoi la picioarele muntelui.

Venerabilul Kokalika a suferit mult pentru că era prea larg la gură. El ar fi putut atinge iluminarea dacă ar fi știut doar cum să-și mai înfrâneze vorbirea și asocierea cu alți oameni. Așa este și Mara, cel rău. Într-adevăr, Mara este născut în cel de-al șaselea ținut paradisiac. Întrebarea este de ce un om rău se poate naște într-un astfel de ținut. El se află acolo deoarece a făcut o mulțime de fapte bune în trecut. Dar odată ajuns acolo, nu a mai știut cum să facă fapte bune.

Atunci când cineva se naște inteligent, există o mare tendință de a deveni viclean. La fel, cine se naște frumos, poate deveni prea mândru. Nu știm cum să ne prețuim pe noi înșine și astfel mergem să deschidem cutia Pandorei, permițând potențialului negativ să se reverse.

3. Ceea ce-i mai bun

Nu vă trăiți viața ca și cum deja ați fi făcut ceea ce este mai bun. Spuneți-vă permanent că ceea ce-i mai bun încă n-a apărut. Nu trebuie să ne aflăm în competiție cu alții, ci cu noi înșine. Dar ce înseamnă „cel mai bun” pentru voi? Atât timp cât nu regresați, cât faceți ceva constructiv și mergeți spre fericirea proprie și a celorlalți, continuați să faceți aceasta și urmăriți ceea ce este „cel mai bun”.


337

Nimeni nu v-a forțat să deveniți ceea ce sunteți. Dacă te-ai născut sărac, trebuie să rămâi sărac pe veci? Dacă vom aplica Efortul Corect, atunci acesta ar putea face o diferență în viețile noastre și să schimbe direcția acestor vieți.

Dacă te-ai născut urât, trebuie să plângi toată viața? Priviți la Hellen Keller (1880 – 1968) care, la vârsta de doar 18 luni a pierdut toate căile de acces către lume, devenind oarbă și surdă. Ea nu s-a învinuit niciodată pentru aceasta, nici pe sine, nici pe părinții ei; împotriva tuturor greutăților, ea a purtat o lungă și grea bătălie pentru a-și urma educația și în cele din urmă pentru a-i ajuta pe orbii și pe surzii din toată lumea. Mica fetiță surdă și oarbă, care nu putea nici vorbi la început, s-a transformat într-o femeie foarte inteligentă și sensibilă care a scris, a vorbit și a muncit neîncetat pentru binele celorlalți. Hotărârea ei puternică și efortul greu pe care l-a depus au făcut din ea un simbol al triumfului în istoria omenirii.

Un antrenor l-a întrebat odată pe un aruncător începător la baseball care este cea mai bună aruncare a lui. El a spus că cea mai bună este aruncarea în line dreaptă, cu viteză, iar a doua este cea curbă. El dorea să se antreneze la aruncarea curbă pentru a obține un echilibru al ambelor tipuri de aruncare. Antrenorul i-a spus: „Nu, practică doar aruncarea dreaptă și nimic altceva!”.

Deși noi vă sfătuim să cercetați și alte posibilități, puteți totuși explora subiectul în adâncime și nu totdeauna doar pe lărgime. Dacă voi credeți că stadiul actual al vostru este „cel mai bun”, atunci faceți „cel mai bun din cel mai bun”.

E bine să nu simțiți niciodată că ați făcut deja ceea ce este mai bun. Totdeauna mai este un munte de urcat, un ocean de traversat, iar ele stau în permanență și ne așteaptă. Cel mai bun cântec încă nu s-a scris, cea mai bună poezie încă nu a fost creată.

Schimbați-vă întotdeauna rutina, încercați diferite moduri de a face lucrurile, ajungeți la orice oportunitate care apare pentru a vă îmbunătăți. Aveți o viziune, un scop și faceți tot ce puteți mai bun pentru a le atinge! Trebuie să cunoașteți fiecare lucru dobândit. Gândiți-vă la ceea ce poate fi mai bun și mai măreț decât ceea ce ați obținut deja.

Dacă nu avem un vis sau un țel, atunci nu înțelegem cu adevărat legea kamma. Trăiți după filozofia propriului potențial. Într-o viață anterioară

Cursuri Buddhism

338

Buddha a fost un tăietor de lemne. Văzând că părinții lui devin din ce în ce mai bătrâni, el se gândi că ar avea nevoie de mai multe lucruri pentru zilele ploioase. Atunci el se hotărî să-și caute averea în ținutul aurului – Suvana Bumi. Din nefericire, la jumătatea drumului vasul pe care călătorea s-a scufundat, iar aproape toți pasagerii s-au înecat.

„Am plecat să caut aur pentru a-mi putea ajuta părinții” - a gândit el și a refuzat să renunțe la viață și să se înece. A înotat zi și noapte, ca și cum ar fi avut-o pe mama lui în spate. După ce s-a luptat astfel câteva zile, se spune că a fost observat de către Regele Sakka. „Nu am mai văzut pe nimeni cu o astfel de perseverență, hotărâre și concentrare” - și Sakka a creat pământ pentru el.

Apoi el a reflectat la cât de multă suferință a avut parte trecând prin viață; „În viitor voi fi un om măreț și voi ajuta oamenii să treacă prin acest ocean al samsarei)”. Acesta a fost gândul lui și i-au trebuit 9 eoni să acționeze în consecință, în timpul jurământului său de Bodhisatta. În acest timp ar fi putut atinge starea de arhat dacă ar fi dorit, dar „Am făcut atâta drum, de ce să nu mai merg puțin și să aduc și omenirea cu mine?”. Astfel a fost aspirația lui de a deveni un Buddha. „Deci tu vei fi un Buddha al viitorului” - a declarat Dipankara Buddha, în urmă cu 24 de Buddha.

Fie ca noi toți să fim cei mai buni, după puterile noastre...

4. Dați-le și celorlalți o șansă

Pe cât de mult ne recunoaștem propriul potențial, tot așa trebuie să recunoaștem că și ceilalți au de asemenea un potențial. Dați-le și lor o șansă. „Mergeți departe, călugărilor, și fie ca să nu se îndrepte doi dintre voi în aceeași direcție. Plecați, călugărilor, de dragul fericirii oamenilor, ca și a zeilor. Învățați-i Dhamma cea minunată la început, minunată la mijloc și minunată în încheiere.”.

Dacă le oferim celorlalți o șansă, ne oferim de asemenea și nouă înșine o șansă. Tot așa cum înaintăm pe acest drum cu convingerea că s-ar putea să existe cineva acolo care are puțin praf în ochii săi și va fi capabil să discearnă Dhamma. și poate că aceia vor reuși să facă diferența în viața lor și a celorlalți.


339

Buddha a mers tot drumul până la Kusinara pentru a-i oferi lui Subhaddha, ultimul lui convertit, o șansă. De asemenea, el a mers pentru a-i oferi o șansă lui Angulimala, care se pregătea să-și ucidă mama. De ce? Pentru că „Oamenii merită o șansă”. Câteodată s-ar putea ca alții să nu vă ofere această șansă, dar noi trebuie ca întotdeauna să ne oferim nouă înșine această șansă.

Pentru a ne elibera potențialul trebuie să determinăm punctul corect, iar restul va fi ușor. Găsiți acea cheie care va ajuta la eliberarea potențialului, a efortului pe care l-am acumulat în trecut și folosiți acestea în viața actuală.

Potențialul nu depinde de mărimea persoanei. Există o fabulă de Aesop despre un leu și un șoricel. Leul îl eliberează pe șoricel după ce acesta pledează pentru libertatea lui, promițându-i că-l va ajuta în viitor. Într-o zi leul a fost prins în cușcă, iar șoricelul a venit și a reușit să-l elibereze.

Uneori ne trezim prinși în propriul nostru sistem de gândire. Astfel, începem să ne stabilim limite pentru capacitățile noastre. Trebuie să învățăm cum să ne schimbăm inima; trebuie să avem curajul să încercăm și să ne oferim o șansă. Viața va fi întotdeauna plină de greutăți, dar să nu lăsăm acest lucru să ne limiteze potențialul.

Nu ne-am trăit viețile anterioare cu 30-40 de ani în urmă, ci mai curând am ajuns aici după un foarte lung drum, de la o mare depărtare în timp. Având doar 60-70 de ani de trăit aici, sau chiar mai puțin, învățăm cum putem trăi la nivelul maxim al potențialului nostru și cum să acumulăm și mai mult potențial pentru viitor. Ne-am luptat atât de mult și am depus un efort incredibil pentru a ajunge aici; practic toți am merita o medalie de aur pentru efortul nostru. Îl vom lăsa să se irosească? Ceea ce este necesar acum este aplicarea continuă a unui strop de efort în plus pentru a ne împinge către iluminare.

Acest depozit de potențial al nostru ne-a permis să ne naștem întregi și ne-a permis să ne amestecăm printre oamenii din jurul nostru care au de asemenea potențialul de a face bine. Nu numai că ne-am născut într-un loc în care Dhamma există, dar de asemenea putem aprecia și înțelege Dhamma. Acest lucru ne face unici. Dacă nu descoperim, folosim și dezvoltăm acest potențial, el ar putea să-și piardă puterea sau chiar să dispară.

Cursuri Buddhism

340

Pe măsură ce începem să ne eliberăm potențialul la deplina capacitate, undeva, într-un mod oarecare, viața altora va fi afectată de noi. Fără marele efort al lui Thomas Edison poate că astăzi nu ne-am fi bucurat de ceea ce avem.

De fapt, cel mai important lucru pe care-l putem dărui nu este să dăruim ceea ce avem noi, ci să fim capabili să le spunem celorlalți ce au ei înșiși, ceea ce își pot dărui ei înșiși.

Cea mai mare dreptate pe care i-am putea-o face Efortului ar să să ne realizăm propriul potențial. Pentru ce este efortul? Nu putem munci la nesfârșit fără să avem oportunitatea de a ne manifesta potențialul. Fiecare dintre noi este unic și există ceva stocat în viața noastră pentru ca noi s-o putem trăi pe deplin.

Unii pot pretinde că ei sunt printre cei puțini aleși și că viața este doar o încercare înainte de unirea cu creatorul ei. Noi nu trebuie să ne bazăm pe aceste ipoteze ale creatorului pentru a înțelege posibilitățile. Kamma însăși conține posibilitățile și potențialitățile. Suntem cu toții aleși pentru că am ales să fim aici. Ceea ce trebuie să facem în continuare este să alegem să progresăm din punctul în care ne aflăm acum.

„Cel mai bun” pentru tine este Iluminarea, și nimic mai puțin decât aceasta.

Întrebări

1. De ce trebuie să ne ferim de căile rele?

2. Care este cel mai bun lucru de făcut atunci când le oferim altora o șansă?


1. Ce ne-a făcut să ne naștem aici, în Regatul de Mijloc unde ne-am născut normali și cu capacitatea de a discerne Dhamma?

Calea noastră necunoscută – potențialul Kammei morale.


341

2. De ce este un lucru prostesc să acumulăm multă avere Kammică și să nu știm s-o cheltuim în mod corect?

Dacă vom cheltui această avere Kammică pentru a dobândi câștiguri lumești, cum ar fi bunăstare, sănătate și prietenie, atunci ea nu va mai putea fi purtată în viitor. Dar dacă o folosim pentru a dobândi cunoaștere, virtuți și înțelepciune, vom întări și mai mult averea noastră Kammică.

Cursuri Buddhism

342

Modulul 18

LECȚIA 6 – LECȚIA POTENȚIALITĂȚII (3)

5. Comportarea modestă

Atunci când înțelegem că fiecare dintre noi este unic și că fiecare are propriul potențial și că nimeni nu este de fapt cel mai bun, devenim foarte modești. Dacă le oferim celorlalți o șansă pentru a-și arăta adevăratul potențial, atunci ei ar putea să crească și să înflorească. Noi, ca și creaturi ale propriilor noastre obiceiuri, suntem toți victimele circumstanțelor și ale diferitelor situații. Nu știm cum să mergem dincolo de limitele noastre și rămânem prinși în propriile condiționări și restricții. Suntem „programați” de ideile din trecutul nostru. Dacă ni se oferă oportunitatea de a explora și de a ne elibera din aceste paradigme, atunci ne-am putea transforma în persoane incredibile.

Apucați chiar acum cheia care are putea să elibereze potențialul! Nu permiteți să fiți sclavi ai propriilor concepții. Nu fiți orbiți de atașament, ură și înșelare. Cine nu știe că doar moartea este un lucru cert și că viața este nesigură? Un exemplu clasic este cel al unei femei pe nume Kisa Gotami, al cărei copil a murit. Ea a mers la Buddha și i-a cerut ajutorul pentru a învia copilul. Buddha a răspuns: „Nu este un lucru prea greu, doar că aș avea nevoie să-mi aduci câteva boabe de muștar de la o familie care nu a cunoscut niciodată moartea.”.

Bine înțeles că toată lumea a știut că nu va găsi astfel de boabe, în afară de ea însăși care era prinsă în capcana propriei minți. Ea tot a mers întrebând de semințele magice. În cele din urmă a înțeles că moartea este o parte a vieții. și-a continuat viața și prin străduință a atins propria iluminare.

Când reflectăm asupra acestei povești ne simțim umili și modești pentru că și o astfel de persoană poate atinge iluminarea. Încep să învățăm că nu trebuie să subestimăm capacitățile altor persoane. Suntem modești în sensul că nu considerăm ceilalți oameni în termenii calificării lor, al statutului lor, culorii, frumuseții etc. Suntem modești în sensul că știm că oamenii, sub măștile lor, sub diferitele lor forme, au în ei o vastă


343

potențialitate care abia așteaptă să erupă. Suntem modești în sensul că am înțeles Legea Kamma, lecția faptelor..., că persoana de deasupra noastră sau că cea din urma noastră ar putea fi următoarea persoană care va atinge iluminarea.

Nu știm deloc care vor fi următorii sfinți sau următorii Buddha și devenim grijulii față de modul în care ne trăim viața. Ei ar putea părea proști, sau înceți, dar în timp vor crește, la fel ca și copacul uriaș Sherman din California; dacă ar fi tăiat s-ar putea construi 35 de case din el, fiecare cu câte 5 camere. Amintiți-vă de întrecerea dintre rapidul iepure și broasca țestoasă. „O alergătoare atât de înceată!” - când avem un astfel de ego, devenim aroganți și încrezuți.

Dar atunci când suntem modești descoperim că modestia devine o platformă sau un catalizator pentru alte valori, cum ar fi seriozitatea, simplicitatea etc. țineți minte că Einstein nici măcar nu a absolvit universitatea, dar astăzi toți îl admirăm pentru teoriile lui renumite.

Buddha a afirmat că unii dintre discipolii săi vor deveni într-o bună zi și ei Buddha. Acești discipoli sunt: elefantul lui Parileyyaka, care a avut grijă de Buddha atunci când discipolii se certau între ei; regele Bimbisara al ținutului Magadha, care a fost primul patron de viță regală a Triplei Nestemate. Chiar și Devadatta, cel mai renumit adversar al lui Buddha, cel care a creat o schismă în Sangha, va deveni un Pacekka Buddha* în viitor.

a. O privire modestă asupra propriului sine

Suntem modești în ceea ce privește propriul nostru potențial, și bun, și rău. Deci să nu ne mândrim prea mult pentru că nu știm când ne vom prăbuși datorită potențialului negativ care există în noi. Nu trebuie să trâmbițăm prea tare. Chiar dacă putem, nu trebuie să vorbim prea tare despre potențialul nostru. Să lăsăm rezultatele să vorbească. Faptele totdeauna vorbesc mai tare decât cuvintele.

Venerabilul Anurudda, care era cel mai avansat dintre discipolii lui Buddha în vederea divină, a întrebat odată: „Cum se face că eu am această vedere divină, dar nu sunt încă o persoană iluminată?”. „Din cauză că tu știi că ai această vedere divină și știi că ești cel mai bun printre cei mai buni, de aceea nu poți fi iluminat.”.

Cursuri Buddhism

344

O veche zicătoare spune că „Acei copaci care nu poartă fructe vor crește foarte mari și înalți, dar acei cu fructe grele sunt foarte scunzi și aplecați, câteodată chiar ating pământul.”

b. Modestia în modul în care-i privim pe ceilalți

Toți ceilalți au propriul potențial unic și dacă este dezvoltat în mod corect pot deveni mai buni decât noi înșine. Deci trebuie să avem grijă de modul în care-i tratăm pe ceilalți.

Buddha ne-a sfătuit să nu arătăm lipsă de respect pentru patru lucruri tinere: un prinț tânăr, un șarpe tânăr, un foc mic și un călugăr tânăr. Lipsa de respect este o manifestare a aroganței; credem că suntem mai buni decât alții. Atunci când se învârte roata, vom avea parte numai de necazuri.

Pe măsură ce ne dezvoltăm modestia devenim mai grijulii, mai răbdători atunci când avem de-a face cu alte persoane. Ne schimbăm și modul de comportament și modul în care ne raportăm la ceilalți. Dar câteodată avem tendința de a gândi: „Cine ești tu să mă înveți pe mine? Eu am atâta experiență...” atunci când cineva încearcă să ne ofere un sfat.

Venerabilul Sariputta era al doilea după Buddha în ceea ce privește înțelepciunea, dar era și primul între discipoli în ceea ce privește modestia. Un adevărat exemplu al afirmației că cu cât ești mai avansat, cu atât ești mai modest. Dar în situațiile din lumea reală, atunci când cineva este frumos, bogat etc. are tendința să gândească astfel: „Nu am nevoie de tine... Nu cred că meriți să-mi fii prieten... Cred că merit mai mult...”.

Statisticile arată că majoritatea bărbaților nu întreabă pe nimeni atunci când se rătăcesc. Ei continuă să meargă și să încerce să găsească drumul corect. Numai femeile întreabă. Nu fiți așa; trebuie să creștem nu numai în înălțime, ci și în înțelepciune; să nu lăsăm doar ridurile și părul alb să ne arate vârsta.

Modestia poate însemna și blândețe. Fiind blând, omul devine ascultător, responsabil și dorește să le ofere și celorlalți beneficiul îndoielii, nedorind să-și impună părerea asupra altcuiva sau să-i facă pe ceilalți să fie de acord cu propriile păreri și opinii.


345

„A fi supus și a-i respecta pe cei care merită este una din cele mai mari binecuvântări”

~ Mangala Sutta ~

Când o persoană devine ascultătoare și receptivă, atunci acea persoană începe să crească foarte repede. Atunci când credem că avem destul începem să ne împiedicăm creșterea. Toate apele din munți și din lacuri ajung în cele din urmă în mare. Trebuie să fim la fel de modești ca și oceanul pentru a primi toate aceste valori și cunoștințe de la ceilalți.

„Un om măreț este totdeauna la urmă pentru că primește cel mai mult”

~ Lao Tze ~

Nu gândiți că trebuie să fiți tot timpul în vârf pentru ca alții să se aplece în fața voastră. Într-un templu Shaolin obișnuit novicilor li se dau de făcut toate muncile grele, cum ar fi căratul apei, ștergerea podelelor și altele, înainte de a începe antrenamentul Kung Fu. Pentru a învăța Adevărul, ei trebuie să fie umili la început. Ei trebui să fie maleabili înainte de a putea fi modelați și învățați corect.

6. O minte deschisă

Oamenii din jurul nostru pot fi la fel de buni ca și noi sau chiar mai buni întrucât ei au atât de multe în comun cu noi și contribuie la fel de mult la dezvoltarea lumii. Atunci când suntem conștienți de acest lucru începem să ne deschidem posibilităților din jurul nostru. Atunci când credem că suntem cei mai buni dintre cei buni începem să ne închidem. Pe măsură ce recunoaștem faptele potențialității începem să fim tot mai deschiși sugestiilor și ideilor celorlalți. O minte deschisă nu înseamnă doar că acceptăm orice gunoi. Înseamnă să știm să ne folosim de oportunitatea de a dobândi tot ce putem mai bun din ideile și experiențele celorlalți.

7. Receptivitatea

A avea o minte deschisă înseamnă, pe scurt, a fi receptiv la ceilalți, iar modestia înseamnă dorința de a încerca ideile astfel dobândite. Se află între aroganță și complexul de inferioritate.

Cursuri Buddhism

346

Era odată un om bogat și învățat care credea că a învățat tot ceea ce se putea învăța. Într-o zi el a văzut un călugăr cu o figură senină și liniștită. L-a invitat pe călugăr să-i împărtășească câte ceva din ceea ce a învățat. Călugărul s-a oprit la masă și apoi a început să toarne ceai din ceainic într-o cană ce i-a fost servită.

Bogătașul a așteptat cu răbdare până când cana s-a umplut, dar călugărul turna în continuare. „Ce faci? Cana este plină dar tu tot torni în ea!” — „La fel, mintea ta este plină de nu mai încape nimic în ea. Tot ceea ce mai introduci dă pe afară. Dacă vrei să înveți trebuie mai întâi să-ți golești mintea.”

În Santiago exista un hotel renumit, The Ritz. Cum cererea era foarte mare și nu mai putea face față, echipa de manageri a hotărât să mărească numărul de camere. Din păcate, nu mai exista spațiu pentru extindere, nici clădirea nu mai putea fi înălțată din cauza fundației slabe. Managerii au tot discutat dar nu au găsit nicio soluție până când a apărut un gând: „Ce bine ar fi dacă am putea închide liftul; am mai putea adăuga câteva camere!”.

În cele din urmă au hotărât să închidă hotelul și să facă o renovare majoră, așa încât directorul și cei din echipa de conducere au mers să discute cu personalul. Ei s-au întâlnit atunci cu un om care lucra acolo ca îngrijitor de foarte mulți ani. „Cred că ați luat-o raznă dacă vreți să închideți hotelul. Ce se va întâmpla cu slujbele noastre? Ce vom mânca?”.

„Și ce propui atunci?” „Dacă doriți mai mult spațiu pentru camere, atunci mutați liftul în afara clădirii!”. și iată, primul lift exterior a fost inventat. Câteodată credem că oamenii de nivel mai scăzut, cum ar fi un îngrijitor, nu au niciodată idei bune și nu le ascultăm niciodată sugestiile și părerile.

La fel, era odată un om pe nume Spenser Silver care lucra la laboratoarele de cercetare 3M în 1970, încercând să dezvolte un adeziv puternic. Din păcate, noul adeziv s-a dovedit a fi mai slab decât cele pe care 3M le fabrica deja. Dar Silver nu a renunțat la el, știind că într-o bună zi îi va găsi o utilitate.

Patru ani mai târziu un coleg, tot de la 3M, pe nume Arthur Fry, a descoperit că adezivul slab era perfect pentru a lipi între ele pagini care nu se distrugeau după ce erau dezlipite. Ideea nu a fost acceptată decât șase ani mai târziu, în 1980, atunci când 3M a început să distribuie unul din cele mai populare produse de birou – pachetele Post-it Notes.


347

Dacă avem dispoziția de a ne deschide posibilităților, de a îmbunătăți potențialul celorlalți, atunci și ceilalți ne pot ajuta pe noi. O idee bună poate crește și se poate dezvolta dacă știm cum s-o alimentăm.

Într-o zi Upatissa (Venerabilul Sariputta) a întâlnit un călugăr care-și făcea rondul pentru cerșitul hranei. „Acest om arată diferit, foarte liniștit și foarte senin în simțurile sale.”. El a mers la călugăr și l-a întrebat: „Venerabile domn, ai putea să-mi spui care este învățătura ta și ce predă învățătorul tău?”

„Poți aștepta puțin; acum îmi caut hrana”. Sariputta l-a urmat, iar atunci când a terminat i-a spus: „Pot să știu...” „Poți să mai aștepți puțin, vreau să mănânc mai întâi”. Amintiți-vă că Sariputta era un om cu o mare cunoaștere și înțelepciune încă înainte de a deveni buddhist, totuși era suficient de modest pentru a întreba și a-l aștepta răbdător pe un om simplu. „Poate că există ceva ce ai putea să-mi spui, ceva ce eu nu cunosc?”.

În cele din urmă Venerabilul Assaji (călugărul) a rostit o frază construită numai din patru elemente: „Din toate lucrurile care apar datorită unei cauze / A lor cauză învățătorul meu m-a învățat; / și cum ele se termină / Tot învățătorul meu m-a învățat.”.

Doar din cauză că era destul de modest pentru a întreba și pentru că a avut o minte destul de deschisă pentru a asculta, el a și atins primul nivel al sfințeniei.

Dacă dorim să fim bogați, mai ales în ceea ce privește meritul acumulat, trebuie să acționăm conform potențialului nostru chiar din acest moment. Să ne deschidem mintea pentru a dobândi noi capacități de învățare, să acceptăm ideile celorlalți și să ne îmbunătățim propriul sine. Să nu spunem doar „O, ce concept familiar!”.

Să privim la oamenii din jurul nostru și să ascultăm cu atenție vocile și părerile lor. Să nu le judecăm sau să fim părtinitori, ci să găsim o cale de a dezvolta ceea ce am primit de la ei.

Buddha a menționat că există trei tipuri de oameni bolnavi pe lume:

‣ Unul care e bolnav, dar nu merge să vadă un doctor; se va însănătoși de la sine.

Cursuri Buddhism

348

‣ Unul care e bolnav, dar nu merge să vadă un doctor; nu se va mai însănătoși niciodată.

‣ Unul care e bolnav, dar care indiferent dacă merge sau nu la doctor, nu se va însănătoși niciodată.

Dacă nu ne cunoaștem pe noi înșine, cât de mult am putea cunoaște despre ceilalți? Cum putem să-i judecăm? De fapt din cauza existenței celui de-al doilea tip de bolnavi suntem noi aici, pentru a-i ajuta. „Din cauza lor sunt eu aici. Poate dacă ei sunt deschiși la ceea ce am eu de împărtășit, vor fi capabili să realizeze Adevărul – lucrurile așa cum sunt ele.”, a spus Buddha.

Trebuie să ne folosim înțelepciunea pentru a face diferențe între ceea ce este bun, moral și ceea ce este nesănătos, iar apoi să acționăm în consecință.

8. A nu fi părtinitor

A avea o minte deschisă nu înseamnă că nu putem discerne ceea ce este fezabil de ceea ce nu este practic. O minte deschisă reprezintă o valoare prin care acordăm și altora o șansă de a se exprima pe ei înșiși, iar apoi ne folosim înțelepciunea și puterea de discernământ pentru a decide și a acționa în consecință. Printr-o minte deschisă evităm a-i discredita pe ceilalți, a glumi pe seama lor sau a-i umili.

În mod similar, pentru atingerea scopurilor noastre, fie materiale sau spirituale, există mai multe căi pe care putem merge. Deci nu vă blocați mintea față de alte posibile metode de a vă atinge scopul și țineți cont de faptul că este în regulă să aveți și îndoieli. Pe vremea lui Buddha cei din neamul Kalama erau abordați de mulți învățători religioși care pretindeau că învățăturile lor sunt singurele adevărate, iar ale celorlalți sunt false sau inferioare. Acest fapt le-a creat confuzie și ei au mers la Buddha pentru clarificare. Buddha le-a oferit zece criterii:

Este corect să te îndoiești de lucrurile care sunt îndoielnice. O, voi din neamul Kalama, nu acceptați nimic doar pe baza:

‣ ascultării repetate, a auzirii de mai multe ori;

‣ simplei tradiții, pentru că așa spun tradițiile și obiceiurile;


349

‣ zvonurilor;

‣ simplei corespondențe cu scripturile, doar pentru că așa spun scripturile;

‣ gândirii profunde, doar pentru că ați reflectat profund la ceva;

‣ raționării logice, doar pentru că ceva pare logic;

‣ simplei rațiuni aparente, doar pentru că ceva este aparent rațional;

‣ simplului acord cu propriile păreri, doar pentru că cele spuse sunt în concordanță cu părerile proprii;

‣ faptului că persoana care prezintă lucrurile pare că posedă anumite capacități;

‣ gândului că „Această persoană este învățătorul nostru”.

~ A.N. III:65 ~

„După ce ați cântărit lucrurile și ați considerat că sunt ceea ce e mai bun și mai potrivit, că sunt morale, lipsite de blam, lăudate de către înțelepți și, atunci când sunt înfăptuite, conduc la fericirea proprie și a celorlalți, în acel caz acționați și trăiți în conformitate cu ele.”

Concluzii

Suntem cu toții ca un vulcan care doarme; nimeni nu ne cunoaște potențialul până când acesta nu erupe. Nu fiți ca un „Titanic”, uriaș și mândru. Dacă nu avem umilință, modestie în respectarea naturii începem să devenim nepăsători și, înainte de a ne da seama, începem să ne prăbușim.

A fi mic este minunat. Amintiți-vă de povestea lui David și a lui Goliath. Sătenii i-au spus lui David că nu va putea lupta cu gigantul Goliath pentru că este atât de mic. „Nu, din cauză că sunt atât de mic el nu mă va putea lovi, iar eu îl pot lovi cu ușurință din cauza mărimii lui.”.

Se poate ca o persoană cu o minte deschisă să nu fie modestă, din cauză că ar putea avea mândrie sau un alt motiv, dar o persoană modestă

Cursuri Buddhism

350

întotdeauna va avea o minte deschisă. Modestia înseamnă să asculți o persoană, să te gândești la ceea ce rostește ea, să-i dai o șansă sau să-i cântărești spusele, după care, în cele din urmă, să te hotărăști și să acționezi în consecință, nu să accepți toate cele ca fiind adevărate.

Cel mai bun dar este să-i oferi unui om o metodă de a-și elibera potențialul, astfel ca el să poată oferi totul lui însuși, ca și celorlalți.

Acest potențial va da naștere dezvoltării ulterioare și se va transforma într-un ciclu pozitiv care va determina deplina manifestare a întregului potențial, va determinare apariția fericirii și chiar a Nibbanei.

Întrebări

1. Oamenii din jurul nostru ar putea avea același potențial ca și noi. În concluzie noi trebuie să .....

2. Care este cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru a justifica faptul că ne-am meritat existența aici?


1. De ce trebuie să ne ferim de căile rele?

Trebuie să ne ferim de căile rele din cauză că potențialul nostru conține de asemenea și o grămadă de lucruri nesănătoase care vor ieși la suprafață dacă le oferim această oportunitate sau condițiile negative necesare manifestării lor.

2. Care este cel mai bun lucru de făcut atunci când le oferim altora o șansă?

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să le spunem ce reprezintă potențialul lor, astfel încât ei să-l poată elibera în folosul lor propriu.


351

Modulul 19

LECȚIA 7 – LECȚIA EGALITĂȚII (1)

După ce cunoaștem toate cele 6 lecții este foarte important să le înțelegem în detaliu. Câteodată considerăm unele lucruri ca fiind firești, fără a le înțelege în profunzime. Trebuie să analizăm temeinic pentru a înțelege ce înseamnă faptele, la fel ca și ce înseamnă condiționare și proprietate.

În această lume câteodată lucrurile nu par a fi corecte. Acei oameni care produc mult rău primesc atât de multă bunătate în schimb. Oamenii buni trebuie câteodată să facă față la multă cruzime. Există oameni atât de generoși, dar totuși sunt foarte săraci. Astfel, legea Kamma care spune că binele va produce bine, iar răul - rău pare un nonsens. Cum se poate explica că există oameni măreți, buni care mor foarte tineri?

Dacă privim în jurul nostru cu siguranță vom putea spune că lumea nu este cinstită. Apoi, toate aceste întrebări încep să-și găsească drum în mintea noastră: „De ce eu?”; „Nu se poate așa ceva!”; „Nu-l pot înțelege pe Dumnezeu. Dacă el există și este atât de puternic și plin de compasiune, de ce ne face să suferim atât?”; „De ce suntem testați pentru a fi acceptați în Paradisul lui? Ce se întâmplă cu cei care nu au oportunitatea de a-i asculta învățăturile?”

Toate aceste întrebări au același mesaj: Viața nu este egală!

Amintiți-vă cum Buddha a spus: „Există 4 tipuri de sacrificii. Există acele sacrificii în care faci foarte mult și obții foarte puțin; există sacrificii în care faci foarte puțin și obții foarte mult; există situația în care faci mult și obții mult și situația în care faci puțin și obții puțin. Dintre acestea, care e cel mai bun?” Câți dintre noi am cântărit cu adevărat aceste mesaje în profunzimea lor? Cum de e posibil să faci puțin și totuși să obții foarte mult și invers, să faci foarte multe și să obții foarte puțin?

Trebuie să ne ținem de principiul „Fă bine de dragul binelui” și să nu ne facem griji de rezultate?

Cursuri Buddhism

352

Trebuie să înțelegem în mod corect lecția Egalității, altfel lecția Potențialului nu ar mai avea niciun sens. Ați putea deveni frustrați atunci când încercați din greu să trăiți la adevăratul potențial și totuși la sfârșitul zilei să vă întrebați „Cum de viața mea e atât de mizerabilă? Am încercat atât de mult să-mi valorific potențialul, dar nimic nu se întâmplă. Este viața cu adevărat dreaptă?”.

Legea Kamma este foarte dreaptă; ea nu a fost creată de către Buddha, este o lege naturală. Nu este controlată de nimeni. Reprezintă unul din cele 5 ordine universale și funcționează ca oricare altă lege naturală. Este o lege imparțială și obiectivă. Nu vei obține niciodată mai mult sau mai puțin; obții exact ceea ce meriți. Atunci, în ce condiții obținem mai mult și în care obținem mai puțin?

Să presupunem că ați cumpărat un fruct de mango de la piață și v-ați bucurat de dulceața lui, după care ați hotărât să plantați sâmburele în grădină. Îl hrăniți cu fertilizatori și îl udați în fiecare zi, iar după 5 ani arborele de mango, care a crescut, va da sute de fructe. Este corect faptul că ați plantat numai un fruct și ați obținut în schimb o mulțime? Ați obținut mai mult, sau mai puțin?

Nu ați obținut mai mult; este în natura arborelui de mango să crească și să producă fructe. Nu ați spune că veți obține numai un fruct din cauză că ați plantat doar un sâmbure. Nici vecinii voștri nu se vor mira spunând „cum de acest copac poartă atât de multe fructe?”.

La fel, există unele plante care înfloresc doar o dată la cinci ani. Credeți că obțineți mai puțin în acest caz? Dacă vă pierdeți o mână într-un accident, vă va crește mâna la loc? Totuși unele creaturi au această abilitate. Nu este cinstit! De ce nu putem fi ca acele creaturi? Au ele o kamma mai bună decât noi?

Ceea ce este în stânga totdeauna este egal cu ceea ce este în dreapta.

E = mc2

După ceea ce faceți, așa este și rezultatul. Dacă plantați un mango, veți obține o mulțime de fructe; dacă plantați ceva care face doar o floare, atunci veți obține o singură floare. Este ceea ce ați ales să plantați. Este ceea ce ați ales să faceți. Nu faceți bine doar de dragul binelui, dar nu trebuie să fiți nici prea calculați. Trebuie să fim productivi, să acționăm într-un mod care


353

este înțelept, care este benefic pentru toată lumea, inclusiv pentru noi înșine.

Acum, să ne întoarcem la cele 4 sacrificii. Care din ele este cel mai bun? Bine înțeles că ne-ar plăcea să facem puțin și să obținem mult, sau să facem mult și să obținem și mai mult. Există anumite fapte în această lume prin care făcând puțin vom avea parte de multe (M.N. 3.80). Câteodată nu trebuie doar să muncim din greu; trebuie să învățăm și cum să muncim „deștept” și cu înțelepciune.

Au fost odată două surori care au practicat Dana (donații) pentru același călugăr, din același vas cu orez. După ce au murit, ambele au renăscut în ținuturile paradisiace, dar una din ele era într-un paradis superior, iar cealaltă într-un paradis inferior. Analizând de ce au obținut rezultate diferite, s-au gândit că poate una a avut o lingură de orez în plus în bol. Dar după ce a reflectat mai mult, sora din paradisul superior a spus: „Atunci când am dăruit orezul, l-am dăruit întregii Sangha, în timp ce tu l-ai dăruit doar călugărului acela” Acesta a fost amănuntul care a făcut diferența.

Astfel, când facem bine trebuie să știm cum să-l facem în mod corect și să-l facem cu înțelepciune pentru a face diferența în acțiunile noastre.

Pe vremea lui Buddha era o bătrână doamnă singură care a auzit că Buddha va vizita orașul ei. Era atât de fericită: „Am trăit o viață plină de bunătate și nu am făcut nimic spectaculos toată viață. Va fi plăcut să ascult vorbele lui Buddha.” Ea a mai auzit și că era nevoie de lămpi pentru a lumina locul în care va avea loc discursul. În inima ei își spunea: „Este într-adevăr minunat să ai oportunitatea să-l asculți pe Maestru. Cel puțin pot să-mi exprim recunoștința oferind o lampă”. Dar ea era atât de săracă încât nu avea nici măcar ce mânca. A reușit totuși să cumpere o mică lampă vânzându-și părul.

Buddha știa că va exista o oarecare opoziție în timpul discursului său. Mara, cel rău, va veni și va încerca să creeze mult haos. Primul semn a fost la începutul discursului, când s-a pornit un vânt puternic care spulbera totul. Buddha i-a sfătuit pe toți să se clameze atunci când a văzut că intră în panică. „Luminile vor continua să ardă. Chiar dacă toate se vor stinge, totuși va rămâne una aprinsă, care va rezista toată noaptea. și va fi de ajuns pentru a lumina întreg locul. Este vorba de lampa oferită de această doamnă.”.

Cursuri Buddhism

354

și într-adevăr, toate lămpile s-au stins în afară de cea oferită de bătrâna doamnă. „Această lumină nu poate fi stinsă pentru că vine de la o persoană care a dat atât de mult pentru a o obține.” Ce a fost atât de măreț în darul bătrânei? Ați putea dărui cu atâta convingere și pasiune?

În Arta de a Dărui nu cantitatea contează, ci corectitudinea faptelor. Lucrurile trebuie meritate, dobândite într-un mod corect. Trebuie dăruite într-un mod înțelept. Toate acestea ne amintesc de ceea ce semnifică faptele, de ceea ce înseamnă condiționarea și proprietatea.

Totul este în echilibru

După ce alegem ceea ce dorim de la viață, cunoscând faptul că niciodată nu vom obține nici „mai mult”, nici „mai puțin”, începem să percepem faptul că totul este cinstit și corect. Suntem parte din marea ecuație care spune că ceea ce există în partea stângă este egal cu ceea ce se află în partea dreaptă. și aceasta se aplică în aceeași măsură faptelor bune, ca și faptelor rele.

Obținem doar ceea ce facem și ceea ce merităm (Faptele). Atunci când condițiile sunt potrivite, rezultatele vor avea loc (Condiționalitatea). Faptele sunt doar ale noastre și nu pot fi moștenite de copiii noștri (Proprietatea). Nu trebuie să fim geloși pe ce au alții; trebuie să învățăm să avem răbdare ca propriile noastre eforturi să se fructifice. Nu trebuie să învinuim pe nimeni atunci când lucrurile nu par corecte. și, mai mult decât orice, nu întreprindeți lucruri stupide, cum ar fi să vă rugați ca un miracol să se întâmple, astfel ca visele să devină realitate.

Învățați cum să respectați „Proprietatea” altora, să înțelegeți „Condiționarea” lor și să învățați din „Faptele” și „Efortul” lor.

Toate își vor găsi nivelul propriu

Oricare ar fi kamma voastră, la momentul și în condițiile potrivite ea își va găsi locul, se va manifesta ca urmare a faptelor fie bune, fie rele. Să nu vă gândiți că dacă rezultatele rele nu au apărut încă ele nu vor mai apărea niciodată. La fel, să nu vă gândiți că toată munca grea și faptele bune pe care le-ați făcut și care nu au dat rezultat până acum nu vor da rod până la urmă.


355

Suntem ca pământul de pe un deal. Atunci când plouă, apa va cădea pe toate părțile dealului. De obicei se vor umple mai întâi micile crevase dinspre vârful dealului. După ce acestea vor fi inundate, se va umple micul lac care se află mai jos. După ce și acesta este plin, un lac mai mare va fi umplut. Apoi se va revărsa într-un râu, apoi într-un fluviu și în cele din urmă în mare sau în ocean. Trebuie să învățăm răbdarea pentru a umple crevasele una câte una. Unele sunt mai adânci decât altele, ceea ce însemnă că e nevoie de mai mult timp pentru a fi umplute. Altele care se află mai jos nu se vor umple decât după cele de sus s-au revărsat. (A.N. 10).

Toți avem propria ecuație individuală. Fiecare avem un contur propriu. Dacă îți cunoști propria ecuație atunci vei ști cum să aplici efortul corespunzător. Vei ști cum să-ți afli propriile nivele și să știi ceea ce poți face și ce nu. Nu privi la ceea ce pot sau nu pot alții. Nu este nicio grabă, nu e nicio întrecere pentru a „ține pasul”.

Nu numărul de repetări ale unui act e important, deși în cele din urmă și acesta contează. Mai importantă este calitatea și înțelepciunea pe care le folosim atunci când facem faptele. Lăsați ca ecuația să se formuleze ea însăși; astfel va avea semnificație și pentru celelalte lecții.

Chiar dacă timp de un secol un om întreține focul sacru în pădure și numai pentru un moment el îl onorează pe un sfânt, pe unul care a ajuns la perfecțiune prin el însuși, această onoare este într-adevăr mai bună decât un secol de sacrificiu al focului. (Dhammapada 106)

Singura cale care ne va duce mai aproape de Iluminare este Nobila Cale Octuplă.

Dacă ești un om sărac, atunci trebuie să muncești dublu, dar dacă ești bogat îți poți permite să stai degeaba? Câți dintre noi suntem atât de bogați în ceea ce privește kamma, pentru a ne putea permite să nu facem binele? Trebuie să continuăm în a da ce avem mai bun în noi.

Puncte de observat

Ceea ce vezi nu e ceea ce pare

Cursuri Buddhism

356

În Mahakammavibhaga sutta (M.N. 136) Buddha expune în mod clar ceea ce a fost văzut de către rătăcitorul Potaliputta în legătură cu nașterile celorlalți...

... Cel care face rău și merge într-un paradis; aceasta se datorează faptului că există o Kamma bună producătoare de fericire realizată de el mai devreme, sau că vederea corectă a fost asumată și săvârșită de către el în momentul morții.

... Omul bun care merge într-un infern (sau altă naștere de nivel inferior); aceasta se datorează unei Kamma rele producătoare de suferință făcută de el mai devreme sau unei vederi greșite asumată și săvârșită de el la momentul morții.

Deci nu e necesar ca o persoană care a făcut ceva bun să obțină rezultatul acelei Kamma imediat. Sau dacă cineva a făcut ceva rău, nu va fi pedepsit imediat pentru Kamma rea. Unii oameni ucid și sunt iertați, în timp ce alții fac un rău mărunt și sunt spânzurați. Este cinstit?

Kamma nu se va manifesta până când nu există condițiile potrivite. Poate că este ca sarea presărată în ocean. Kamma cea rea este diluată într-un ocean de bunătate. Poate că alții care nu au o Kamma bună pentru a le „acoperi” micile fapte rele trebuie să plătească greu pentru acestea.

Acest lucru nu înseamnă că atunci când suntem supuși discriminării și inegalității în viață trebuie pur și simplu să acceptăm Kamma așa cum e ea. Luptați pentru ea dacă încă mai puteți alege. Alegerile pe care le facem, împreună cu efortul pe care-l depunem pot oferi condițiile pentru ca schimbările să se producă. Faceți aceste alegeri cât încă mai puteți.

Numai după ce am încercat și am epuizat toate posibilitățile, dacă în cele din urmă nu am reușit să schimbăm nimic, trebuie să ne evaluăm acțiunile. A meritat efortul și determinarea? Trebuie să știm când să schimbăm cursul perseverenței noastre și să nu mergem orbește înainte, pe un drum care nu duce nicăieri. Nu perseverența însăși este destinația; perseverența trebuie aplicată pentru a atinge ținta.

Nu toate investițiile se vor dovedi profitabile peste noapte. Trebuie să așteptăm răbdători pentru condițiile potrivite pentru creșterea lor. La fel, economiile ne vor aparține nouă înșine întotdeauna, atât timp cât nu le vom arunca.


357

țineți minte că nu există „scurtături” Nu cădeți pradă vreunui cult care promite o expediție scurtă către Iluminare. Dacă ar fi existat o cale simplă, de ce nu ne-a arătat-o Buddha? De ce a pierdut atât de mult timp și a depus atâta efort ca să ne învețe Calea de Mijloc? Gândiți-vă la acest lucru cu înțelepciune. Putem grăbi ieșirea puiului din ou, dar în mod hotărât nu putem grăbi Iluminarea. Numai prin cântece și rugăciuni nu vom putea niciodată să realizăm Adevărul.

Întrebări

1. În ce mod toate lucrurile își găsesc propriul nivel?

2. Gândiți-vă la presărarea sării în ocean; înseamnă aceasta că acea Kamma rea este total inefectivă?


1. Oamenii din jurul nostru ar putea avea același potențial ca și noi. De aceea trebuie să:

‣ învățăm cum să fim modești în ceea ce ne privește pe noi înșine și în modul în care-i privim pe ceilalți

‣ să avem o minte mai deschisă prin a fi receptivi față de ceilalți și să nu-i discriminăm prin punctele noastre de vedere.

2. Care este cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru a justifica faptul că ne-am meritat existența aici?

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne eliberăm potențialul astfel încât să putem crea fericire pentru noi înșine și pentru ceilalți.

Cursuri Buddhism

358

Modulul 20

LECȚIA 7 - LECȚIA EGALITĂȚII (2)

Cinci mesaje

a. Obții ceea ce meriți

În Dhammapada 91 Buddha le vorbește discipolilor care călătoreau pentru a-l urma pe Venerabilul Tissa. Oriunde ar merge el, totdeauna va fi primit cu ospitalitate; i se va oferi îmbrăcăminte și adăpost, după necesități. Aceste lucruri se întâmplă pentru că pe vremea când Tissa era doar un băiat, i-a oferit cu generozitate o pătură unui călugăr, care era Arhat. Această faptă bună a făcut ca el să primească o mulțime de haine. Exact aceasta este și ecuația după care veți primi ceea ce ați semănat și ceea ce meritați. Din cauza faptului că actul de a dărui a fost atât de intens, și rezultatul a fost pe măsură.

Buddha obișnuia să îi ceară Venerabilului Sivali să călătorească împreună cu un grup foarte mare de adepți, de ordinul miilor. Uneori, din cauză că nu toți călugării erau virtuoși, nu reușeau să obțină destulă hrană, dar oriunde Ven. Sivali mergea, oamenii îi ofereau foarte multă hrană.

Din nou, acest lucru se datora faptului că venerabilul totdeauna a făcut numai bine în trecutul lui. De fiecare dată când primea ceva de la oameni, dăruia mai departe și altora. În una din viețile trecute, el l-a văzut pe Buddha Padumuttara desemnându-l pe unul dintre discipolii săi drept cel mai avansat și a avut și el aceeași aspirație de a ajunge printre cei mai capabili discipoli.

b. Fii productiv - cu înțelepciune

Pe măsură ce înțelegem ecuația mai sus amintită, trebuie să încercăm să dăm tot ceea ce-i mai bun în noi. Trebuie să ne străduim, dar să avem și înțelepciune. Fie că facem acte de caritate, oferim servicii sau îi ajutăm pe alții, trebuie să fim productivi. Chiar dacă facem bine doar de dragul


359

binelui, trebuie să o facem cu înțelepciune. Arta de a dărui ne învață cum trebuie făcută Dana pentru a obține cele mai bune rezultate (panita) într-o manieră plină de înțelepciune.

Dacă dorim să dăruim ceva unei persoane, nu trebuie să dăruim ceva de care persoana respectivă nu are nevoie. Trebuie să ne facem faptele pline de sens, să facem mai mult, nu doar de dragul de a face. „Cui ar trebui să dăruiesc ceva astfel încât actul să fie cel mai merituos?” - o întrebare la care Buddha a răspuns astfel: „Atunci când ai terminat de mâncat, dacă vei curăța farfuria și vei arunca apa pe pământ gândind că poate vor exista păsări sau alte creaturi care vor veni și vor mânca resturile, această faptă deja este un merit. Cu atât mai mare va fi meritul dacă vei dărui hrană unor animale, oameni, călugări etc. Iar a putea dărui celor care sunt virtuoși și înțelepți, eliberați de lăcomie, ură și iluzie, înseamnă a dobândi cel mai înalt merit.”

c. Inegalitatea înseamnă egalitate

Inegalitatea este un rezultat al legilor Kammei. Dacă noi toți am oferi hrană aceluiași călugăr, această acțiune ar fi la fel de fructuoasă pentru toți? Nu toți dintre noi am avut același grad de voință înainte, în timpul actului și după ofranda făcută. Actul a fost făcut cu diferite intensități ale bucuriei și determinării, iar noi toți suntem supuși clasicei ecuației care spune că ceea ce avem în parte din stânga este egal cu partea dreaptă a relației.

După cum am semănat în mod diferit, așa vom și culege în mod diferit. Există anumiți călugări care au o putere de atracție mai mare, adunând mai mulți oameni în jurul lor decât alții. În mod asemănător, unii dintre noi ne putem amesteca mai ușor printre prieteni, iar acest lucrului nu se datorează neapărat aspectului nostru sau banilor.

d. Suntem toți supuși unei aceleiași Legi

Ne supunem toți acelorași legi - cele 5 Niyama, indiferent de gen, vârstă, religie, rasă sau culoare. Atunci când începem să realizăm acest lucru vom privi la modul în care acționează ceilalți și nu la forma lor exterioară. Toți suntem la fel, ceea ce ne diferențiază sunt faptele noastre.

Cursuri Buddhism

360

Egalitatea înseamnă obținerea de porții egale. Buddhismul nu este egalitarism, deși îi tratăm pe ceilalți în mod egal, inclusiv pe noi înșine.

La sfârșitul zilei, de orice am fi avut parte, bun sau rău, nu există nimeni de lăudat sau de învinuit; totul depinde numai de noi, totul stă în mâinile noastre.

e. Protejarea propriei persoane

Trebuie să știm cum să ne protejăm. Dacă nu știm cum să avem grijă de noi înșine, cum am putea avea grijă de alții? A ne proteja înseamnă a fi buni, înțelepți, a face lucruri nobile, cum ar fi mersul pe Nobila Cale Octuplă. A ne ajuta pe noi înșine pentru a-i ajuta pe ceilalți este cu siguranță cu mult mai bine decât a-i lăsa pe alții să aibă grijă de noi.

Atunci când avem grijă de noi, în mod indirect avem grijă și de alte persoane, un exemplu fiind părinții noștri. Le oferim încredere, siguranță, liniște și nu frică, îngrijorare etc. Este într-adevăr un act de egoism acela de a nu fi capabil să te protejezi, din cauză că datorită acestui lucru alții trebuie să aibă grijă de tine.

Calea Octuplă este rețeta care oferă soluția și direcțiile (în limitele capacității fiecărui individ) pentru a ne elibera și a obține iluminarea.

Egalitatea reprezintă pivotul dintre lecția Potențialului și cea a Proviziilor. Totul este egalitate; nu există așa-zișii „puțini aleși”. Toți trebuie să-și joace rolul lor, partea lor; este un joc deschis.

Odată Kasi, un dresor de cai, l-a întrebat pe Buddha cum își pregătește călugării. Buddha i-a spus că folosește aceleași metode pe care le folosește Kasi pentru a dresa caii. Câteodată folosește zahărul, câteodată biciul, uneori ambele metode, iar alteori trebuie să-i ucidă. În mod similar, câteodată trebuie să-i vorbim dulce unei persoane (s-o încurajăm), uneori trebuie să o certăm, alteori să folosim ambele metode și foarte rar s-o îndepărtăm. - Anggutara Nikaya, A.N. 4.111 (Kesi Sutta)

Cel mai efectiv mod de a pregăti o persoană constă în a-i spune despre meritele învățăturii respective. De ce trebuie să studieze? Care e rostul în a face binele? Iar dacă acest lucru nu conduce la rezultate pozitive datorită factorilor condiționali, nu trebuie ca persoana să înceteze a face binele, ci


361

trebuie încurajată să se străduiască mai mult. Cel mai mare loc din lume e locul pentru mai mult bine.

Chiar înainte de iluminarea sa, Buddha, pe măsură ce privea în viețile anterioare, a început să observe anumite tendințe care determinau renașterea continuă. Atunci când a făcut bine, uneori a renăscut în stările nefericite, iar alteori în stări fericite, și invers. Investigând în continuare și contemplând asupra nenumăratelor sale vieți, ca și ale celorlalți, în cele din urmă a realizat că anumite energii Kammice erau stocate și că acestea se manifestau în funcție de condițiile existente. Astfel el a descoperit Apariția Interdependentă, iar prin aceasta a văzut Legea Kamma.

Valoarea nr. 7: Acțiunea Corectă și Acceptarea

Înțelegând această lege a egalității se observă că, chiar dacă legile lumești nu-i pedepsesc pe cei care sunt răi, timpul și valurile schimbării și, bine înțeles, Kamma, are răbdare și îi așteaptă.

1. Corectitudinea

Începem să trăim o viață corectă știind că în cele din urmă viața noastră se află sub controlul și alegerile noastre. Începem să facem Acțiunile Corecte nu pentru că ne-ar fi teamă de Buddha sau ca să îi facem lui plăcere. Da, trebuie să-l respectăm și să-i fim recunoscători lui Buddha, dar Iluminarea lui este a lui însuși, nu a noastră. Iluminarea noastră va veni doar dacă vom urma ceea ce Buddha ne-a învățat. Suntem legați de legea Corectitudinii nu pentru a-l face pe Buddha fericit, ci din cauză că știm că avem nevoie de acest lucru, că așa spune ecuația egalității.

De ce urmăm preceptele? Din cauza unui singur motiv, și anume acela că dacă nu le-am respecta am avea parte de multă suferință. Nu le urmăm din cauză că sunt niște porunci care interzic, ci pentru că ele reprezintă un mod de viață, un set de principii, o tehnică de acțiune și comportament, o metodă de a trăi, respectiv metoda de a acționa astfel încât să nu creăm suferință, în contextul acestor legi.

Cu cât le respectăm mai mult, cu atât mai aproape suntem de ecuația Iluminării. Răsplata de a merge în paradis sau pedeapsa iadului nu este

Cursuri Buddhism

362

determinată de Buddha. Facerea binelui și abținerea de la ceea ce e rău și greșit reprezintă refugiul buddhiștilor.

Un buddhist nu-și găsește refugiul legat de un anume călugăr. Ne găsim refugiul în Sangha, în cei care au atins diferite nivele ale sfințeniei, fie că sunt arhați, călugări sau laici. Buddhiștii își caută refugiul în Buddha, Dhamma și Sangha și nu în diferite culte sau anumite curente de gândire. Lumina noastră călăuzitoare este reprezentată de cei care sunt Corecți și acționează Corect.

Nu trebuie să fim supărați din cauza celor care încalcă preceptele; aceștia vor face obiectul propriilor lor ecuații. Nici nu trebuie să fim de acord cu ceea ce alții doresc să facă. Acceptăm ceea ce apare în calea noastră. Trebuie să ne menținem propria noastră Acțiune Corectă. Dacă suntem corecți, suntem cu un pas mai aproape de scopul nostru.

Dacă alți oameni vă tratează în mod greșit, totuși voi trebuie să-i tratați corect. Țineți minte, că ecuația se află tot timpul asupra voastră înșivă. Pot oamenii greși? Da, pot, dar asta nu înseamnă că și voi trebuie să greșiți.

Acțiunea corectă aici este cumva diferită de celelalte valori - este orientată pe acțiune.

Aici acțiunea corectă înseamnă a face lucrurile corecte în timp ce cealaltă fațetă înseamnă a face lucrurile în mod corect. De exemplu, a face Dana înseamnă a face lucrul care este corect. Dar în procesul dăruirii cineva s-ar putea să nu o facă în mod corect, pretinzând anumite lucruri sau chiar enervându-se. Fiți atenți la fiecare lucru negativ, cât de mărunt, pe care-l adăugați în ecuație. S-ar putea ca acesta să corupă întreaga ecuație și să cauzeze o mulțime de suferință în viață.

Nonviolența și Compasiunea

Chiar dacă alții ne tratează în mod incorect, nu înseamnă că și noi trebuie să facem la fel. Oamenii pot greși, dar noi nu trebuie să greșim. Acțiunea corectă nu înseamnă numai a face ceea ce este corect, ci și a face lucrurile în mod corect. Dacă am plasa ceva negativ în membrul drept al ecuației, acesta va corupe întreaga ecuație și se va transforma în suferință.


363

Acțiunea corectă înseamnă de asemenea și nonviolență (ahimsa). Mahatma Gandhi a spus: „Perseverați chiar dacă ceilalți vă vor trata rău; trebuie să fim calmi și să radiem blândețe iubitoare înspre ei.”

Ecuația este în așa fel încât totdeauna ceea ce se află în partea stângă va fi egal cu ceea ce e în partea dreaptă. De aceea trebuie totdeauna să ne alăturăm Binelui, Corectitudinii și să nu fim influențați de ceea ce ne spun sau ne fac alții. Nu ne putem permite să avem o ecuație negativă întrucât rezultatul acesteia este în mod sigur suferința.

Nu vă credeți prea deștepți gândind că negativ cu negativ va produce pozitiv. Acțiunea corectă nu trebuie să fie însoțită de lăcomie, ură și iluzie. Atunci când facem donații nu trebuie să ni se anunțe sau să ni se tipărească undeva numele. Kamma nu reacționează la ceea ce e înscris pe plăcuțele comemorative. Secunda în care a avut loc actul de volițiune (moral sau imoral) a fost deja înregistrată în Kamma noastră. Trebuie să ne amintim fapta, nu darul.

Nu pătați ecuația cu elemente negative. Trebuie să punem accent pe a face lucrurile Corecte și în mod Corect. Țineți minte că pozitiv plus negativ nu înseamnă neutru, iar aceasta reprezintă exact modul în care trebuie să suportăm rezultatele „inegalității în viață”, rezultate provenite din trecut. Astfel, cineva poate fi bogat, dar urât, iar altul poate fi frumos, dar prost și așa mai departe.

Era odată un om bogat, dar foarte zgârcit. Într-o zi el s-a trezit foarte bine dispus și a văzut un călugăr umblând pe câmpurile sale. Călugărul era foarte calm și liniștit. Omul l-a oprit pe călugăr și i-a spus: „Stai puțin, aș vrea să-ți ofer ceva de mâncare.” Apoi și-a chemat servitorii care l-au servit pe călugăr cu hrana foarte gustoasă pe care o aveau în bucătărie.

Omul a fost foarte fericit oferindu-i hrană călugărului, fără ca să știe că acesta era un Pacceka Buddha. Mai târziu, în timpul prânzului, servitorii i-au spus că nu mai era destulă mâncare pentru muncitori. „Vai de mine! Am dat prea mult acelui călugăr!”, a exclamat omul, iar bucuria i s-a transformat în regret. Acum trebuia să cheltuiască mai mult.

Datorită actului de dăruire către un Pacekka Buddha (ale cărui puteri sunt imense), el a devenit foarte înstărit în următoarea lui viață, dar din nefericire, din cauza regretului pe care l-a avut, el nu a știut cum să-și gestioneze averea. Nu a putut să se bucure de fructele aduse de dărnicia lui

Cursuri Buddhism

364

datorită regretului care a urmat. Astfel a ajuns până la urmă să se hrănească cu ceea ce aruncau alții.

Dacă înțelegem cu adevărat legea Kamma, atunci nu am mânca nimic fără să oferim măcar o linguriță și altcuiva.

Blândețea iubitoare și lipsa de egoism

Atunci când Ven. Tissa era bolnav, nimeni nu voia să meargă să stea lângă el. Buddha a venit și a avut grijă personal de el, spălându-i și corpul. „Acei care îi slujesc pe bolnavi, mă slujesc pe mine.”

În cazul lui Devadatta, Buddha l-a acceptat în Sangha din compasiune, deși știa că Devadatta va crea o schismă în Ordin, lucru care îl va face să stea în Infern o lungă perioadă de timp. Privind la ecuația vieții lui Devadatta vedem că dacă Buddha nu l-ar fi acceptat, acesta nu ar fi avut ocazia să facă măcar puținul bine care l-a făcut, dar care îi poate oferi factorii și atributele care l-ar putea face un Pacceka Buddha în viitor.

Întrebări

1. De ce ne naștem egali, dar cu diferite capacități și forme?

2. Devenim mai corecți din cauză că ...


1. În ce mod își găsesc toate lucrurile propriul nivel?

Tot ceea ce există își găsește propriul nivel atunci când condițiile sunt cele potrivite. Astfel, dacă dorim un rezultat favorabil, trebuie să facem așa încât condițiile favorabile să apară.

2. Gândiți-vă la parabola cu presărarea sării în ocean; înseamnă aceasta că acea Kamma rea este total inefectivă?

În legea egalității (binele duce la bine, răul - la rău), Kamma rea nu este total inefectivă, dar nu-l afectează pe cel care o face datorită uriașului său rezervor de fapte bune. Kamma rea poate fi nesemnificativă în raport cu rezultatele Kammei bune.


365

Modulul 21

LECȚIA 7 - LECȚIA EGALITĂȚII (3)

Ceea ce este în partea stângă a ecuației va fi întotdeauna egal cu ceea ce avem în partea dreaptă. Dacă adăugăm ceva în stânga, fie în sub-ecuațiile corespunzătoare, fie în conținutul acestei părți, trebuie să avem rezultatele corespunzătoare în partea dreaptă. Presupunând că în stânga avem trecutul (după cum semănăm, așa vom culege), iar în dreapta avem viitorul, și întrucât prezentul va deveni în curând trecut, iar viitorul - prezent, avem următoarea ecuație:

trecut.prezent --> prezent.viitor

ceea ce înseamnă că faptele noastre din trecut și din prezent ne condiționează prezentul și viitorul. Astfel se afirmă din nou ideea că Faptele reprezintă înaintașul tuturor achizițiilor noastre, inclusiv Iluminarea, și că ele sunt dincolo de credință sau rasă. Totul este în raza noastră de acțiune, fie că suntem tineri sau bătrâni etc., după cum totul este sub controlul nostru și reprezintă alegerile noastre.

Această ecuație ne arată și faptul că nu suntem cu totul la mila trecutului nostru, întrucât putem schimba viitorul acționând în prezent. Dacă dorim un rezultat favorabil, trebuie să acționăm corect chiar acum. Și dacă vom continua să adăugăm în partea stângă folosind gândirea corectă, efortul corect, acțiunea corectă etc., vom descoperi că această ecuație începe să atragă Kamma bună care ne va sprijini în viața prezentă.

Dacă acest lucru ar fi imposibil, atunci Iluminarea nu ar mai putea avea loc. Deci, în cele din urmă, putem stabili ecuația finală ca fiind

Cursuri Buddhism

366

E = PS2,

Iluminarea (Enlightenment) = Înțelepciunea (Panna) x Moralitate (Sila) x Concentrare (Samadhi)

=

Nobila Cale Octuplă

2. Acceptarea

Trebuie să înțelegem că ecuația este astfel încât orice am fi semănat în trecut, vom culege în prezent, deși nu putem cunoaște cu exactitate ce s-a întâmplat în trecutul nostru. În lecția a patra (Alegerea), atunci când am ales să facem un anume act (Lecția 1 - Faptele), fie moral sau imoral, în trecutul nostru, poate că am uitat deja de acel act, dar actul nu ne-a uitat pe noi (Lecția 3 - Proprietatea). Atunci când condițiile (Lecția 2 - Condițiile) sunt cele potrivite, rezultatele vor ieși la iveală (Lecția 6 - Potențialul) și nu vă vor recunoaște, spunând „o, acum ești un Buddha, un arhat, un rege...”. Atunci când oportunitatea apare, sămânța va da rod. Trebuie să luăm toate acestea în considerare în străduința noastră, ceea ce ne aduce înapoi la lecția 4 - trebuie să alegem să acceptăm lucrurile.

A alege acceptarea nu înseamnă predarea în fața răului, ci înțelegerea faptului că așa este ecuația noastră, care determină cursul evenimentelor. Acceptarea ar trebui să fie ultima alegere, după ce ne-am consumat toate Eforturile (Lecția 5) și ideile, dar nu am reușit să îndreptăm lucrurile în direcția dorită.

În Dhammapada 127 se spune: „Nici în înaltul cerului, nici în mijlocul oceanului, nici în creierul munților, nicăieri pe lumea asta nu există un loc în care cineva ar putea scăpa de rezultatul faptelor sale rele”.

Să privim la cazul Arhatului Moggalana, unul dintre discipolii șefi ai lui Buddha, care a murit de o moarte tragică. Anterior, el s-a născut într-un infern și a trăit acolo foarte mult timp din cauza faptului că s-a purtat crud cu proprii lui părinți în viața anterioară. El de fapt i-a ucis pentru că simțea ca o povară îngrijirea celor doi bătrâni.


367

Kamma reziduală l-a urmat chiar și până la ultima naștere; nu s-a consumat nici după ce a atins starea de arhat. Unii dintre factorii kammei poate s-au evaporat sau au încetat să mai apară, dar nu toată kamma negativă. El tot s-a întâlnit cu tot felul de oameni răi și de huligani care au încercat să-l ucidă, dar a reușit să-i evite folosindu-și puterile psihice. Mai târziu, când și-a acceptat restul de kamma, nu a mai scăpat de ei și a acceptat ecuația așa cum era ea. A fost bătut până la moarte, dar nu i-a fost frică de suferință, întrucât suferința era numai a trupului, nu și a minții.

La fel este și povestea Venerabilului Angulimala, care a omorât 999 de oameni doar pentru a le colecta degetele mici, conform ordinelor Guru-lui. Și el și-a acceptat rezultatele kammei negative, fiind omorât cu pietre. Uneori kamma negativă poate fi diluată în complexitatea ecuației, dar va ieși la suprafață atunci când condițiile sunt cele potrivite. Astfel, trebuie să învățăm să acceptăm diferitele greutăți cu curaj, chiar și atunci când ne așteptăm cel mai puțin ca ele să apară.

Buddha a spus: „Indiferent ce gunoaie ai arunca în ocean, în cele din urmă vor ieși la suprafață și vor fi împinse la țărm. Trebuie să avem aceeași măreție de a accepta orice, la fel ca și oceanul.”

În cazul lui Devadatta, dacă Buddha știa că va cauza o schismă în Sangha, de ce l-a mai acceptat ca și călugăr? Buddha a știut că fără a-i oferi oportunitatea de a face măcar puțin bine, care să-i furnizeze factori pozitivi în ecuație, nu va mai fi capabil să dobândească atributele care îl vor face un Pacceka Buddha în viitor. (Millidapada).

Acceptarea nu are neapărat o conotație negativă. Ea poate avea aspecte pozitive, ca de exemplu atunci când ești faimos și mulți se vor apropia de tine, făcându-te astfel să-ți pierzi viața privată. Uneori trebuie pur și simplu să accepți rolul și responsabilitățile pe care le ai.

Empatia și Altruismul

Atunci când începem să ne acceptăm partea de bine și de rău care există în viața noastră, începem să simțim empatia față de ceilalți, pentru că știm că și ei au ecuația lor proprie. Nu-i invidiem pe cei care sunt bogați. Așa este atunci când învățăm cum să ne dezvoltăm altruismul și bucuria empatică. Atunci când suntem capabili să vedem ecuația în întregimea ei și vedem că nu o putem influența prea mult, începem să ne dezvoltăm cele patru

Cursuri Buddhism

368

Brahma Vihara ale blândeții-iubitoare (metta), compasiunii (karuna), bucuriei empatice (mudita) și calmului imperturbabil (upekkha). Ecuația noastră este determinată de alegerile noastre anterioare. Succesul altora, deși aparent ei nu depun prea mult efort pentru el, este rezultatul faptelor lor din trecut. Nimeni nu merită ceva mai mult sau mai puțin. Este doar ecuația care își arată efectele în momentul prezent. Pe măsură ce înțelegem aceste ecuații, apare altruismul și simțim bucurie pentru ceilalți. Pe de altă parte, atunci când ei suferă datorită ecuațiilor cu rezultate negative, începem să simțim empatia cu ei.

Atunci când începem să ne acceptăm ecuația proprie, înțelegem și nevoia de a crea o nouă ecuație, care să ne fie favorabilă. Vrem un nou început. Uneori nu dorim să acceptăm ecuațiile kammice, începem negările de genul „Nu ar trebui să ...”, izolându-ne astfel de Adevăr.

Era odată un cuplu din clasa de elită a societății. Într-o zi, când erau îmbrăcați pentru a pleca la o recepție, a sunat telefonul. „Bună, mamă. Sunt fiul tău și mă întorc din Vietnam.” - „O, fiule, mă bucur să aud asta. Îți urăm bun venit. Când o să ajungi?” - „Depinde.” - „Cum așa?”; cei doi se grăbeau foarte tare să nu întârzie la petrecere. „Mamă, de fapt eu încerc să aduc cu mine un prieten bun, dar nu știu sigur dacă nu v-ar supăra lucrul acesta.” - „De ce să ne supere? Suntem foarte deschiși. Adu-l cu tine dacă vrei.” - „Dar, mamă, prietenul meu și-a pierdut ambele mâini și picioare în război.” - „Înțeleg. Fiule, cunoști statutul nostru. Cred că e în regulă să stea cu tine câteva zile, dar nu prea mult timp. Trebuie să ne menținem reputația și standardul social...”.

Înainte de a termina, linia telefonică s-a întrerupt. Cuplul, gândindu-se că era probabil o defecțiune datorată distanței foarte mari, a plecat la petrecere. Când s-au întors au văzut că-i așteptau doi polițiști la ușă.

„Aveți un fiu numit ... ?” - „Da, așa e.” - „Îmi pare rău doamnă, l-am găsit pe fiul dvs. mort; s-a sinucis aseară. Probabil din cauză că nu mai avea nici mâini, nici picioare.”

Trebuie să învățăm cum să-i acceptăm pe ceilalți necondiționat.


369

Răbdarea

Soarele va răsări totdeauna de la est și va apune la vest. Atunci când lucrurile nu pot fi schimbate, trebuie să le acceptăm cu răbdare. Acceptăm faptul că astfel este natura lumii. Odată ce suntem capabili să acceptăm Kamma, orice s-ar întâmpla, vom putea zâmbi și vom putea fi răbdători.

Iertarea

Ce se întâmplă atunci când oamenii vă blamează pentru lucruri pe care nu le-ați făcut? Răspundeți cu mânie? Nu trebuie să fie așa, întrucât acest lucru va crea o nouă Kamma negativă, iar cealaltă parte va reacționa de asemenea cu mânie, provocând un ciclu care nu se va mai termina niciodată.

„Ura nu este niciodată domolită de ură, ci doar de dragoste.”

Era odată un om care dorea să mănânce niște ouă de găină. Cloșca a fost atât de furioasă, încât a jurat să facă la fel atunci când va avea oportunitatea. Și astfel, pentru mai mult de 500 de nașteri, niciunul dintre ei nu a binevoit să-l ierte pe celălalt, omorându-i puii din răzbunare.

„Ochi pentru ochi - în scurt timp toată lumea va fi oarbă” (Mahatma Gandhi)

Uciderea puilor a continuat până când una din mame a încercat să scape ascunzându-se într-un templu unde se afla și Buddha. Buddha le-a adus împreună pe amândouă și le-a arătat toate acțiunile trecute. „Dacă măcar una dintre voi va renunța la mânie și va oferi iertare, întreg lanțul se va rupe.”

Atunci când cineva ne cere iertarea, trebuie să i-o oferim cu un gest de blândețe iubitoare și grijă pentru vindecarea rănilor. Ceea ce a fost făcut nu mai poate fi desfăcut. Nu are rost să plângem după laptele vărsat.

Mai mult decât orice, trebuie să învățăm să ne iertăm în primul rând pe noi înșine. Pe măsură ce-i iertăm pe alții, dorim să învățăm cum să trăim și să ne purtăm în mod corect, fără dorințe de răzbunare și fără violență în minte.

Cursuri Buddhism

370

Non-discriminarea

Aceasta apare atunci când începem să-i tratăm pe ceilalți în mod egal, indiferent de statutul lor, de culoare sau de castă. Nu-i mai tratăm ca fiind credincioși sau necredincioși, sfinți sau demoni, căutători de bine sau de rău. Trebuie să-i respectăm pentru abilitățile lor de a-și arăta acțiunile corecte, vorbirea și gândirea corectă.

Era odată un om care lucra ca gunoier. Într-o zi el a încercat să participe la un discurs asupra Dhammei, oferit de Buddha. Dar din cauza mirosului îngrozitor al lui, oamenii încercau să-l evite și îl împingeau deoparte. Tot fiind împins, a ajuns din ce în ce mai aproape de Buddha. În mintea lui, el se gândea: „Sunt atât de murdar și de mirositor și din casta cea mai de jos. Nu cred că mai vreau să ascult Dhamma lui Buddha”. Era atât de jenat încât s-a împiedicat și a căzut. După asta s-a ridicat repede și a fugit din mulțime, ascunzându-se după un copac și începând să plângă.

Deodată el văzu un călugăr care venea înspre el. A realizat imediat că acel călugăr era însuși Buddha și a început să se tot scuze: „Îmi pare rău pentru îmbulzeala creată, îmi pare foarte rău”.

„Nu trebuie să-ți pară rău. Faci o muncă decentă, pe care trebuie totuși să o facă cineva. Casta ta nu are nicio importanță pentru mine”. Apoi Buddha s-a așezat lângă el și a predicat numai pentru el.

Mulțumirea

Mulțumirea crește ca rezultat al dezvoltării acceptării. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne străduim pentru scopul propus sau să nu fim ambițioși. Înseamnă mai degrabă că dacă după tot efortul și munca depusă, rezultatul nu e chiar pe măsura așteptărilor, atunci ne putem consola cu ideea că totul face parte din marea ecuație, iar rezultatele vor apărea mai târziu, când condițiile vor fi cele potrivite.

Este ca și atunci când încercați să faceți o prăjitură pentru prima dată, iar rezultatul nu este chiar așa cum v-ați fi dorit. Deși ați înțeles combinația ingredientelor și condițiile necesare pentru realizarea prăjiturii, asta e tot ceea ce v-a ieșit, iar voi sunteți mulțumiți că ați făcut tot ce ați putut mai bun pentru asta. Vă va împiedica acest lucru să mai încercați și altă dată? În niciun caz! În viitor veți încerca să vă perfecționați tehnica.


371

Atunci când nu putem accepta legea egalității, începem să acționăm in-Corect. Astfel, este foarte important să fim capabili de a accepta lucrurile așa cum sunt ele, chiar după ce am încercat, dar nu am reușit să le schimbăm.

Era odată un filozof grec care s-a dus în bucătărie să-și pregătească niște linte de mâncare. Un alt filozof, care era sfătuitorul șef al regelui, a venit și el în bucătărie și a făcut un comentariu: „Nu ar trebui să fii mulțumit să mănânci linte, dacă ai ști cum să-l perii pe rege.” - „O, dragă prietene, dacă ai putea fi mulțumit mâncând linte, nu ar trebui să-l mai perii pe rege.”

Mulțumirea reprezintă modul în care privim lucrurile din perspectiva corectă, cu înțelegerea corectă. Dacă nu suntem capabili să facem acest lucru, avem tendința de a căuta moduri și motive de a ne apăra și a ne justifica față de noi înșine.

Era odată un câine care mergea fericit cu un os în gură. El a trecut peste un pod, încercând să găsească un loc confortabil pentru a se bucura de mâncare. Cum se uita în lungul râului, a văzut un alt câine, care avea un os mai mare. Imediat a deschis gura, scăpând osul. Apoi a realizat că era doar propria lui reflexie în apa râului.

Mulțumirea înseamnă a ști când să te oprești și când să te străduiești în continuare. Nu putem păstra în permanență o presiune constantă, câteodată trebuie să luăm o pauză, să reflectăm și să acceptăm orice s-ar ivi în calea noastră. Trebuie de asemenea să învățăm cum să fim recunoscători pentru rezultatele obținute. Amintiți-vă de povestea cu sărmanul pescar care a găsit o comoară, dar care a fost nefericit puțin mai târziu când a aflat că deținea doar unul din cele optsprezece statui de aur (Partea a III-a, Modulul 11).

Odată, un alt pescar a prins un pește vorbitor. Peștele s-a rugat pentru viața lui: „Îți voi îndeplini o dorință dacă îmi vei da drumul înapoi în apă.” - „Doar una singură? Nu, vreau să-mi îndeplinești trei dorințe!” - „Îmi pare rău, eu doar una singură pot să-ți îndeplinesc.” - „Vreau trei dorințe, altfel nu-ți dau drumul!” - „Am spus U-N-A... acceptă acum sau deloc” - „Bine, bine... Hei, hei! ...” Până când s-a hotărât el, peștele era mort deja.

Cursuri Buddhism

372

Liniștea sufletească

Aceasta înseamnă să știi că în cele din urmă nu poți schimba chiar totul. Dacă mâine ar izbucni un război mondial, fugi dacă poți. Dar dacă nu ai putea fugi, ce ai face? Trebuie să avem liniște, pace sufletească. Trebuie să acceptăm situația așa cum este ea.

La fel, când moartea se apropie, trebuie să alegem să fim liniștiți. Atunci când alegem liniștea, alegem de fapt consecințele, iar acestea vor determina ceea ce urmează. Putem alege să acceptăm faptele cu seninătate, sau invers.

Aceasta este ceea ce se înțelege prin egalitate sau liniște sufletească. Amintiți-vă de povestea despre generalul japonez care ucidea și prăda toate satele cucerite (Partea a III-a, Modulul 14 - Egalitatea).

Notă: Egalitatea este lecția a VII-a, așadar aplicați întâi lecția a V-a - Efortul, înainte de a alege acceptarea, cu răbdare și liniște. Trebuie de asemenea să acceptăm alegerea făcută. Binele determină bine, iar răul determină rău. Consecințele prezente sunt rezultatul faptelor pe care le-am ales în trecut.

Era odată un om pe moarte, într-un spital, în timpul războiului civil din America. Mai avea doar câteva momente de trăit. Era singur, până când un alt om a venit și s-a așezat lângă el, luându-l de mână. „Sunt atât de recunoscător că există cineva să-mi țină mâna înaintea morții. Cel puțin e cineva cu care pot vorbi. Ai putea să mă ajuți să-i scriu o scrisoare mamei mele?” Omul a scris scrisoarea. „Vrei să o și semnezi pentru mine?” - „Da, bine înțeles.”

„Acum, ai putea să mi-o citești cu voce tare?” Omul a citit scrisoare, iar la sfârșit și-a citit semnătura: „Semnat de către Abe, în locul fiului muribund”.

„Chiar ești Abraham Lincoln, președintele Statelor Unite?” - „Da, eu sunt.” - „Vrei să mă mai ții de mână?” Iar Lincoln a ținut mâna omului până când acesta și-a dat ultima suflare. A fost un om atât de măreț și totuși și-a făcut timp pentru cineva care era pe patul de moarte.


373

Întrebări

1. Când ar trebui să alegem Acceptarea?

2. De către ce ar trebui să fie însoțită Acceptarea?


1. De ce ne naștem egali, dar cu diferite capacități și forme?

Inegalitatea înseamnă Egalitate. Ne naștem diferiți datorită faptelor noastre din trecut, care reprezintă lucrurile determinante pentru ceea ce suntem acum și unde suntem. Nu primim nici mai mult, nici mai puțin.

2. Devenim mai corecți din cauză că ...

Înțelegem că deținem controlul asupra vieților noastre. Dacă alegem în mod corect și aplicăm efortul corect, atunci, când condițiile vor fi cele potrivite, ecuația favorabilă va apărea. Dacă facem altfel, atunci vom obține ecuații nefavorabile.

Cursuri Buddhism

374

Modulul 22

LECȚIA 8 – LECȚIA ASIGURĂRII (1)

Asigurarea pentru viitor

Primele cinci lecții sunt despre trecut și prezent, iar lecțiile 6, 7 și 8 vorbesc despre viitor. În lecția 6, cea despre potențial, am învățat cum putem beneficia în prezent de viețile trecute. În timp ce ne trăim viața prezentă cât de deplin putem, trebuie în același timp să ne folosim de toate oportunitățile pentru a ne asigura pentru viitor. Astfel, asigurarea înseamnă pe scurt că trebuie să nu ne mai gândim la trecut și să acumulăm pentru viitor.

De exemplu, hrana nu poate fi păstrată prea mult timp. Trebuie să o mâncăm pentru a câștiga energie, iar folosind această energie vom dobândi o nouă energie; astfel funcționează acest ciclu al energiei. La bază, acest ciclu constă în procesul ingerării, al digestiei și evacuării. În timp ce ciclăm această energie, trebuie de asemenea să oferim ceva din ea pentru viitoarea energie. Astfel creștem, ne dezvoltăm. Nu ne putem dezvolta păstrând toate resursele din trecut, iar apoi continuând să acumulăm resurse pentru viitor. Trebuie să consumăm și să acumulăm în același timp.

Există unele vederi greșite despre viață, cum că viața ar fi complet aleatoare, fără trecut și fără viitor, sau că viața este creată sau predeterminată. Dacă viața ar fi așa, atunci ce rost ar mai avea, care ar mai fi rațiunea de a trăi o viață sfântă? Când vorbim despre viața sfântă vorbim despre un trai corect, despre o viață ghidată de anumite principii. Ar mai exista vreun scop să ne străduim pentru a fi buni și corecți dacă nu ar exista viitor?

Cui i-ar mai păsa să fie bun dacă nu ar exista niciun viitor? Singurul motiv pentru a face bine ar fi probabil faptul că am putea fi intimidați în timpul vieții noastre de teama de ceilalți oameni.

Dacă ne putem îndepărta de rău vom face acest lucru. Vom face aceasta din cauza temerii că s-ar putea întoarce asupra noastră în viitor. Devenim


375

grijulii; începem să acumulăm, să ne asigurăm pentru viitor. Această acumulare începe să aibă un sens, iar astfel începem să lucrăm cu dăruire pentru viitorul care va veni.

În acest context există într-adevăr un viitor. Dacă nu ar exista viitor, respectarea celor 5 precepte ar fi lipsită de sens. Nu am putea face bine doar de dragul binelui. Este foarte dificil să înțelegem că atunci când vrem să fim buni cu alții, uneori oamenii încearcă să ne rănească, iar noi vom începe răzbunarea. Dar suntem reținuți de cunoașterea faptului că suntem beneficiarii propriilor noastre acțiuni, așa cum ceilalți beneficiază de acțiunile lor. Astfel ei acumulează capital negativ pentru viitorul lor, iar noi încercăm să oferim capital pozitiv viitorului nostru. Fiecare dintre noi trebuie să-și facă propriile acumulări pentru viitor, fie pentru următoarea viață, fie pentru multele vieți care vor urma.

Spre deosebire de doctrinele altor religii, noi gândim că omul a fost creat și cântărit pentru faptele lui chiar în această viață. La sfârșitul zilei ne vom afla fie în infern, fie în paradis.

Cum am putea fi judecați pentru eternitate după această viață foarte scurtă? Ce să mai spunem despre cei care mor foarte tineri, care nu cunosc încă nimic din viață? Cel puțin noi știm că există un trecut și un viitor, că există un recurs, o oportunitate și o șansă pentru noi de a ne răscumpăra noi înșine și de a face diferența în viața noastră.

Chiar dacă suntem în închisoare, tot mai există un viitor posibil. Salvarea nu depinde de altcineva, ci doar de propriul nostru efort pentru a face diferența. Noi știm că la sfârșitul zilei asigurarea pentru viitor stă doar în mâinile noastre.

Haideți să ne uităm puțin la ceea ce înseamnă viitorul. Așa cum părinții noștri ne-au sfătuit să studiem din greu pentru a ne putea bucura de un viitor mai bun, în mod similar, viitorul nu înseamnă neapărat următoarea viață. Dacă dorim ca proprii noștri copii să aibă o șansă bună în viață și o viață plină de sens, trebuie să le oferim și ceea ce le este necesar pentru nevoile spirituale, pe lângă nevoile normale de educație. Nu trebuie să le oferim doar hrana pentru burtă, ci și hrană pentru minte.

„Nu te dezvolta ca un bou, doar în mușchi, nu și în înțelepciune”

~ Buddha ~

Cursuri Buddhism

376

Lecțiile asigurării și ale potențialului sunt ca două fețe diferite ale aceleiași monede. Potențialul nostru prezent este de fapt asigurarea noastră viitoare.

În lecția potențialului am învățat că ne-am meritat prezența aici, în această viață, chiar dacă ea nu va fi prea lungă, probabil între 60 și 80 de ani. Cum suntem deja aici, având înțelepciunea de a face diferența între bine și rău, fiind capabili de a face fapte meritorii, trebuie să și investim și să ne planificăm proviziile pentru viitor.

În Samyutta Nikaya, Buddha a fost întrebat: „Cine este cel mai bun prieten atunci când te naști, cine este un bun prieten atunci când ești la necaz, cine va fi bunul tău prieten în viitor?”.

„Atunci când ne naștem în această lume, cel mai bun prieten ne este mama; la vreme de necaz cel mai bun prieten este cel care ne sprijină, iar pentru un viitor sigur cel mai bun prieten ne este propria kamma.”

Odată Buddha a întâlnit un călător care avea în spate un mic sac, iar Buddha l-a întrebat: „Ai destule provizii pentru lunga călătorie care te așteaptă?” - „Da, este suficient, am mai fost în multe călătorii.”

„În călătoria vieții, acele provizii ale tale nu sunt suficiente” - „Nu înțeleg ce vrei să spui.”

„În călătoria vieții trebuie să cari altfel de provizii, care te vor urma la fel ca umbra de care nu te desparți niciodată. Provizii ca bunăstarea, prietenii, sănătatea, nu le poți lua cu tine. Singurele lucruri pe care le poți lua cu tine sunt virtuțile tale, faptele, cunoașterea și înțelepciunea.”

Aceste tipuri de provizii ne vor permite să avem oportunitatea de a crește și a progresa în continuare, ajungând astfel cu un pas mai aproape de scopul nostru spiritual. Nu are niciun sens să discutăm despre fapte, alegeri, efort, potențial... fără a privi deloc în viitor. Cel mai bun rezultat al Efortului nostru (lecția 5) este să ne atingem deplinul potențial, să dăm o formă potențialului nostru. Dar cel mai bun scop al Efortului este să ne asigurăm pentru viitor.

Viața noastră ne permite doar realizări limitate. Câți dintre noi pot deveni Buddha în prezent? Câți dintre noi ar putea deveni președintele țării? Există atât de multe lucruri în viață pe care nu le putem realiza datorită multitudinii de limitări existente. S-ar putea să fie din cauza lipsei de cunoștințe, din cauza pregătirii nepotrivite sau a lipsei oportunităților. Dar


377

pe măsură ce înțelegem această lecție a proviziilor, a asigurării, vom descoperi că nimic nu este imposibil. Este doar o problemă de planificare, de timp, de a cunoaște ce și cum.

Dacă nu ar exista viitor (și trecut) credeți că doar după șase ani de străduințe ar fi putut Buddha să atingă Iluminarea? Nu este posibil, pentru că nu putem cuceri acest munte doar într-o singură viață. Poate putem cuceri Everestul, dar pentru a atinge culmea vieții, o perfecțiune totală, în mod sigur avem nevoie de mai mult decât o singură viață.

În timpul unei singure vieți putem acumula doar o cantitate limitată de merite și provizii. Dar asta nu înseamnă că nu putem construi în această viață. Dacă dorim Iluminarea sau vrem să dobândim starea de Arhat sau chiar să devenim un Buddha, putem încerca acest lucru, dar trebuie să începem planificarea chiar de acum.

Dacă nu ar exista proviziile, un Buddha nu ar putea deveni Buddha. I-a luat un timp de patru eoni și o sută de mii de kappa pentru a realiza acest lucru. și a realizat acest lucru acumulând încet-încet pentru viitor, construind pe propriile virtuți și pe propria înțelepciune. S-a perfecționat el însuși pe baza ecuației Dasa Paramitta (vezi cele 10 perfecțiuni – modulul 14, partea a II-a a cursului), care conține ingredientele necesare pentru a construi pluta ce ne va duce pe celălalt mal.

Construindu-ne securitatea

Pe măsură ce oferim virtuți și merite viitorului nostru, trebuie de asemenea să ne construim și o securitate care ne poate scoate din Samsara. Nu dorim să stăm pentru totdeauna în viitor. Trebuie să dezvoltăm o strategie pentru a ieși din ciclul samsaric. Avem nevoie de o direcție specifică și de concentrare asupra scopului.

Câți dintre noi studiem Dhamma doar de dragul studiului?

Câți dintre noi nu avem asigurată casa sau mașina? Nu este această asigurare ca o provizie pentru viitorul nostru, atunci când vom avea nevoie de așa ceva? Atunci, ce putem spune despre acumularea pentru viața viitoare? Ar putea exista unii care să ne spună că avem un loc garantat în paradis, iar tot ceea ce trebuie să facem este să ne trăim viața în totală supunere și credință în ei. Dacă asta ar fi posibil, nu trebuie decât să stăm și

Cursuri Buddhism

378

să așteptăm. Unde ar fi elementul Efort într-o astfel de viață? Nu spuneam că ceea ce contează este să realizăm lucrurile cu propriile mâini și nu să visăm cu ochii deschiși?

Trebuie să avem o asigurare care ne poate oferi o securitate pentru viitor, din cauză că există posibilitatea, de exemplu, să ne îmbolnăvim și să nu mai fim capabili de a acumula provizii pentru bătrânețe.

Trebuie să ne construim o securitate echilibrată. Nu putem fura pentru a face apoi acte caritabile. Nici nu ar trebui doar să respectăm cele cinci precepte fără a face fapte meritorii, ca cele zece Kusala Kamma.

Datorită neatenției noastre proviziile se pot termina câteodată. Facem unele lucruri cu rea intenție, rostim vorbe aspre și avem gânduri necinstite. Toate acestea vor avea o contribuție negativă la proviziile noastre, iar aceste lucruri trebuie evitate.

„Cu adevărat plină de durere este o viață în care se acumulează răul, din cauză că atunci când se manifestă, acesta va conduce la suferință”.

Câți dintre noi ar dori o călătorie în Infern? Trebuie să ne asigurăm o existență în planul al cincilea sau mai sus, întrucât orice plan inferior nu este bun (Primele patru planuri ale existenței sunt stările pline de suferință – Infernul, lumea spiritelor înfometate, a animalelor și a demonilor). De asemenea, ar trebui să ne asigurăm pentru un loc în care Dhamma există. Ar fi păcat să ajungem în lumea umană, dar să nu fim capabili de a asculta și a practica Dhamma.

Întrebări

1. Pe ce anume din trecutul nostru ar trebui să construim?

2. Atunci când ne construim o securitate pentru viitor, ar trebui să construim cu ...


1. Când ar trebui să alegem acceptarea?


379

Ar trebui să alegem acceptarea doar ca o ultimă opțiune, după ce ne-am consumat tot efortul și toate ideile pentru a depăși o situație.

2. De ce anume ar trebui însoțită acceptarea?

Acceptarea ar trebui să fie însoțită de empatie, răbdare, iertare, nediscriminare, mulțumire și liniște, fără nicio condiție sau așteptarea a ceva în schimb.

Cursuri Buddhism

380

Modulul 23


Lucruri de observat:

Nu există noțiunea de acumulare mai mult decât este necesar

Câți dintre noi ar putea spune, plini de încredere, că au făcut destule fapte bune? „Supra-acumulare” este un termen care ar putea fi aplicabil doar în chestiunile financiare, dar în niciun caz în cele spirituale. Dacă dorim să avem zece meri, trebuie să plantăm doar zece semințe de măr? Uneori nu toate încercările noastre de acumulare ies așa cum ne-am dori. În mod normal, trebuie să acumulăm mai mult. Chiar dacă din cele zece semințe vor ieși zece plante, nimeni nu garantează că toate vor ajunge la maturitate.

Dacă plantăm mai multe, credeți că ar fi o risipă? S-ar putea ca în viitor să avem nevoie de mai mult, sau poate că o parte din provizii se va pierde.

În cartea autobiografică a lui Ajahn Mun, el a menționat că a ajuns la un punct în strădaniile sale în care a simțit că nu poate progresa mai mult. Făcându-și o retrospectivă a vieții, el a realizat că a cheltuit prea mult din energia sa kammică, iar acest lucru îi împiedică acum dezvoltarea în continuare. Nu a mai putut oferi suficient „combustibil” pentru a-și sprijini progresul. Ce a făcut el în continuare? A început să adune hrana pe care o primea și să o dăruiască altora, obținând astfel „combustibil Dana”.

De fiecare dată când vă întâlniți cu un prilej de a face bine, nu ezitați. Chiar dacă ar fi numai de dragul binelui făcut, sau pentru un scop mai bun, trebuie să faceți acest bine și să păstrați rezultatul acțiunii voastre făcute cu înțelegerea corectă, cu compasiune și lipsă de egoism.


381

Oferiți un echilibru proviziilor voastre

Cum funcționează automobilele noastre? Nu ne putem baza numai pe petrol, trebuie să-i asigurăm mașinii și apa necesară, o bună echilibrare a roților etc.; numai astfel ne vom bucura de o călătorie plăcută.

Ledi Sayadaw făcea un comentariu asupra următoarei învățături a lui Buddha: „Atunci când facem un bine, trebuie să fie o acțiune de caritate și să dăm ascultare Dhammei.”

Dacă facem multe acțiuni caritabile (Dana), vom avea șansa să ne naștem într-un timp în care Buddha există, și chiar să-l întâlnim. Dar datorită lipsei de cunoaștere despre Dhamma, atunci când cineva ascultă învățăturile, nu va fi capabil să realizeze Adevărul.

Pe de altă parte, dacă ascultăm și studiem Dhamma deseori, vom descoperi că putem fi capabili de a discerne și a înțelege învățăturile foarte repede și chiar de a dobândi Iluminarea. Dar dacă facem acest lucru fără a obține merite din acțiunile caritabile, s-ar putea să nu mai avem șansa de a întâlni un Buddha și de a asculta Dhamma predicată de el.

Dana nu înseamnă numai a dărui hrană călugărilor și celor nevoiași. Putem de asemenea dărui cărți bibliotecilor, sau bani pentru a construi școli sau temple etc. Trebuie să avem un echilibru în tot ceea ce facem. Dacă vrem să avem o călătorie spirituală plăcută și lină (fără prea multe piedici), trebuie să creăm și să menținem un echilibru al proviziilor noastre.

Nu purtați energiile negative în viață

Evitați să oferiți energii negative viitorului întrucât acestea vor întârzia și vor împiedica progresul spiritual. Nu desconsiderați „micile răutăți”, pentru că acestea risipesc proviziile făcute deja. Câteodată ne putem trezi la sfârșitul lunii că nu mai avem destui bani, lucru datorat micilor cheltuieli pe care le-am făcut anterior.

În timpul vieții, dacă nu acordăm atenție faptelor noastre rele, ele se pot acumula, ajungând la o cantitate însemnată. țineți minte că dorim să oferim doar energie pozitivă viitorului și proviziilor noastre.

Cursuri Buddhism

382

Mesaje

1. Bazându-vă pe trecut, construiți un viitor mai bun.

Prezentul nostru va deveni repede trecut, iar viitorul va deveni prezent. Astfel, trebuie să construim o fundație puternică acum, bazată pe trecutul nostru, pentru a avea parte de un viitor mai bun.

Odată Buddha aștepta sosirea unei femei înainte de a-și începe discursul. Femeia avea să moară chiar în seara aceea. Când a ajuns acolo și s-a așezat chiar în primul rând, Buddha a început să-i pună câteva întrebări.

„De unde vii?” - „Nu știu.”, răspunse femeia.

„Unde mergi?” - „Nu știu.”

„Nu știi?” - „Știu.”

„Știi?” - „Nu știu”.

Toată lumea era confuză și se întreba dacă femeia cumva glumea cu răspunsurile ei. Bine-nțeles că femeia era deja iluminată. Când Buddha i-a pus prima întrebare, de unde vine ea înainte de naștere, ea a răspuns că nu știe. A doua întrebare a fost despre unde se va duce în următoarea viață, iar ea a răspuns din nou că nu știe.

Când Buddha a întrebat-o dacă nu știe că trebuie să moară ea a răspuns afirmativ, cunoscând că moartea este sigură. Următoarea întrebare, „știi?”, la care ea a răspuns negativ, însemna că nu știe când se va întâmpla acest lucru.

Realitatea este că noi nu ne cunoaștem trecutul. Este un depozit plin cu aur sau o grămadă de gunoi? știe careva? Puteți ști câți bani aveți în cont, dar ce știți despre Kamma? Poate că este gata să se termine.

Întrucât nu cunoaștem trecutul, cel mai bun lucru pe care-l avem de făcut este să ne planificăm viitorul. Faptul că sunteți aici înseamnă că deja ați acumulat o Kamma foarte bună pentru a vă naște umani. (Lecția 6 – Potențialul). Astfel, cel mai bine ar fi să ne desenăm pe hartă traseul de urmat și să ne punem în mișcare. Acesta este unul din planurile existenței în care avem control asupra faptelor noastre. Imaginați-vă că v-ați fi născut într-un ținut al suferinței; credeți că ați fi avut luxul și ocazia de a asculta Dhamma?


383

„A construi pe trecut” înseamnă să ne maximizăm faptele folosindu-ne întregul potențial disponibil. Trebuie să ne folosim potențialul din trecut ca o treaptă pentru a atinge o mai mare înălțime spirituală, construind pe virtuțile prezente și pe înțelepciunea noastră. Suntem cântăriți după faptele noastre, nu după culoare, credință sau concepții (Lecția 1 – Faptele). Deci stabiliți-vă aspirațiile pentru a vă asigura că energiile vă sunt concentrate și dedicați-vă faptele și efortul pentru a vă atinge scopul.

2. Nu stocați numai câștiguri lumești

Nu vă străduiți numai pentru a acumula o bunăstare lumească. De fapt trebuie să folosim această bogăție pentru a face o diferență în faptele noastre. Trebuie să învățăm cum să translăm acest câștig material în ceva spiritual pe care-l vom putea purta cu noi pe tot parcursul vieții.

Banii câștigați trebuie cheltuiți, dar cheltuiți cu înțelepciune (Modulul 2, partea a III-a – Bunăstarea). Trebuie să fim ca limba care poate și simți gustul mâncării, nu ca lingura, care doar ține mâncarea. În mod similar, trebuie să fim capabili să ne transformăm cunoașterea în fapte pentru ca să putem gusta Adevărul.

3. Fiecare act contează

Trăiți o viață în care puteți aprecia importanța efortului. Nu ezitați să luați parte la acțiune, dacă puteți face asta pentru folosul propriu și al celorlalți. Dar evitați să persistați în faptele negative. Atunci când dăruiți, nu dăruiți doar o singură dată, ci dăruiți de fiecare dată când aveți ocazia.

Câteodată, un act întâmplător de bunătate vă poate transforma și modela spiritual. Ocaziile de a face bine există din plin în societatea noastră, trebuie doar să alegeți ceea ce puteți face. Doar priviți în jur și în mod sigur veți identifica câteva ocazii.

„O faptă bună pe zi va ține doctorul departe” - faptele bune vă ajută să vă micșorați stresul și să vă umpleți inima cu fericire.

Cursuri Buddhism

384

4. Necesitatea de a vă grăbi

Nu vă mulțumiți cu câștigurile spirituale dobândite deja. Trebuia să continuăm să ne îmbunătățim actele de corectitudine și este necesar să facem acest lucru ACUM. Într-adevăr, acesta este cel mai bun loc de a investi în viitorul nostru, cât timp suntem umani. Deci nu amânați ceea ce puteți face și ceea ce doriți să faceți. Se poate întâmpla oricând să nu mai fim capabili de a acționa sau să murim.

Nu lăsați nimic să vă împiedice de la a face bine. Priviți la Maica Tereza, a fost într-adevăr o femeie săracă, dar asta nu a împiedicat-o de la a-i ajuta pe ceilalți oameni. Până la sfârșitul vieții ei a devenit foarte bogată în ceea ce privește compasiunea ei sau munca pentru binele celorlalți.

5. Lăsarea unei moșteniri

Se spune că arta de a trăi înseamnă să înveți, să iubești și să lași o moștenire. Trebuie să învățăm cum să dobândim talentul de a trăi, iar apoi să-l aplicăm cu dragoste și compasiune. și, în cele din urmă, când părăsim această lume, trebuie să putem lăsa o moștenire astfel ca ceilalți să-și aducă aminte de noi.

Priviți la oamenii măreți care au fost în apropierea noastră; numele și faptele lor sunt păstrate cu sfințenie în cărțile de istorie. Nu trebuie să fiți un erou, așa cum a fost Buddha, Abraham Lincoln sau Mahatma Gandhi. Probabil că în felul vostru puteți lăsa o moștenire în inima unei persoane iubite sau cunoscute, acolo unde oamenii încă vor mai vorbi despre voi mult timp după ce ați murit, acolo unde oamenii vă dau de exemplu pentru faptele voastre.

Puteți lăsa o moștenire pregătindu-vă copiii să fie oameni întregi. O moștenire trebuie să fie ceva plin de înțeles și benefic pentru ceilalți. Să facă o diferență acolo unde oamenii își vor aduce aminte de voi. Trebuie să fim capabili de a lăsa o moștenire care să-i inspire pe ceilalți.

Totul e să nu lăsați o moștenire a unui om notoriu cum a fost Hitler, pe care oamenii și-l amintesc pentru suferințele pe care le-a provocat.


385

Întrebări

1. Dacă acțiunile caritabile sunt echilibrate de Înțelegerea Corectă, cu ce ar trebui echilibrată Vorbirea Corectă?

2. Definiți moștenirea în contextul proviziilor, a asigurării pentru viitor.


1. Pe ce anume din trecutul nostru ar trebui să construim?

Atunci când construim bazându-ne pe trecut, trebuie să construim pe virtuțile și pe înțelepciunea noastră. Nu va fi de ajuns să construim pe bunăstarea noastră, pe sănătate și prietenie, întrucât acestea vor fi pierdute la sfârșitul vieții.

2. Atunci când ne construim o securitate pentru viitor, ar trebui să construim cu ...

... un scop specific, să aplicăm un efort concentrat, să asigurăm un echilibru al faptelor și să avem aspirații înțelepte pentru ca în viitor să apară condițiile corecte. Scopul nostru ar trebui să fie iluminarea, efortul nostru ar trebui să fie plin de atenție, faptele noastre echilibrate cu Înțelegerea Corectă, iar aspirațiile ar trebui să conțină oportunitatea de a învăța, a practica și a realiza Adevărul până la atingerea scopului.

Cursuri Buddhism

386

Modulul 24


A fi gata de acțiune

a. Urgența

Trebuie să ne cultivăm simțul „urgenței spirituale” făcând zilnic fapte bune. Este vorba de urgență în relație cu celelalte valori discutate anterior, cum ar fi faptele. Facem lucrurile pentru că ni se cere asta, sau le facem din propria voință? Ducem o viață în care suntem în permanență conștienți de modul în care ne îmbunătățim noi înșine în termenii caracterului, al valorilor, principiilor etc.?

Întrucât caritatea este atât de fundamentală în strădaniile noastre spirituale, simțim în mod conștient, în fiecare zi, nevoia de a dărui, și facem acest lucru? Reflectăm în fiecare zi, înainte de a merge la culcare, amintindu-ne cu atenție, „Am făcut astăzi ceva bun în legătură cu generozitatea?”. Acesta este simțul urgenței prin care căutăm în mod activ ocaziile de a face ceva bun atunci când dorim acest lucru, și nu doar când ni se cere. Sunteți conștienți de faptul că practicați generozitatea în actele caritabile zilnice pe care le faceți?

A căuta în mod activ înseamnă că sunteți tot timpul în urmărirea scopului și nu doar atunci când situația vă cere să faceți ceva. Înseamnă de asemenea și a fi vigilent și a profita în mod constant de toate ocaziile de a face ceva bun pe care le întâlniți. Ocazii există din plin întotdeauna, dar câteodată pare dificil pentru noi să le descoperim.

Problema constă în efortul necesar pentru a cultiva și a menține această conștiință a căutării active. Câteodată suntem prea leneși pentru a face o faptă bună în fiecare zi și preferăm să o facem o dată pe săptămână, sau pe lună, iar uneori chiar o dată pe an. Se pare că uităm că acele mici acte de bunătate și generozitate ne oferă fericirea de bază care ne poate împinge să căutăm și mai multă fericire în viitor.


387

De exemplu, este o mare diferență între a dărui un dolar pe săptămână, în comparație cu a dărui zece cenți în fiecare zi, deși aceștia din urmă, adunați, ar valora doar 70 de cenți. O dăruire corectă necesită o conștiință corectă și un efort corect, însoțit de o înțelegere corectă asupra motivului pentru care vrem să dăruim. Astfel, vă puteți imagina enorma fericire care poate proveni din actul generozității.

Uneori ar părea că este mai ușor să meditezi o dată pe săptămână timp de o oră decât 10 minute în fiecare zi. În cultivarea sentimentului de urgență trebuie să trecem peste toate situațiile potrivnice care ar putea apărea în calea noastră. În mod constant și fără a renunța din cauza diverselor motive posibile, trebuie să aplicăm puternica determinare și efort în crearea proviziilor pentru viitorul nostru. Trebuie să fim activi gândindu-ne oportunitățile – a vedea și a profita de ceea ce este bun și la îndemâna noastră.

Nu facem provizii tot păstrând și păstrând. Trebuie să cheltuim ceea ce am acumulat din trecut și să creăm provizii mai multe și mai bune pentru viitor. Nu fiți aroganți spunând: „Este OK, pentru că nu voi muri prea curând. Voi avea o mulțime de alte oportunități mai târziu.”.

Țineți minte că viața nu e o competiție cu ceilalți ci mai degrabă una cu noi înșine. Înțelegerea Corectă înseamnă să știi cât de importante sunt toate acele mici fapte în construirea unui respect de sine care va întări propriile valori spirituale.

b. Vigilența

Lecția despre provizii și asigurarea viitorului încheie lecțiile despre legea Kamma. Am transformat noi cu adevărat toate alegerile noastre în elemente active ale traiului zilnic? Am decis în mod conștient că ar trebui să ducem la bun sfârșit un anume lucru și să neglijăm un altul, sau doar am lăsat situațiile vieții să ne determine la o decizie pasivă?

Fiind activi, gata de acțiune, noi știm cu adevărat ceea ce dorim, după cum vedem ocaziile în fața noastră. Nu este niciodată ușor de a ajunge la această ultimă lecție despre Legea Kamma. Dar în mod sigur, se datorează conștiinței voastre faptul că ați trecut prin toate lecțiile. Asta înseamnă să trăiești la nivelul Proviziilor tale: în fiecare zi când reflectați „Oare am făcut

Cursuri Buddhism

388

ceva bun astăzi?”, totdeauna să aveți o cantitate de Kamma meritorie în contul vostru.

Când porniți într-o călătorie aveți vreo teamă dacă mașina voastră este plină cu combustibil și aveți destulă hrană pentru drum? Nu, teama apare doar atunci când nu aveți suficiente provizii; frica de moarte devine reală. În contextul faptului de a fi gata de acțiune, contează determinarea de a ne strădui tot timpul, în mod consistent. Este o măsură a disciplinei și a cumpătării a realiza ceea ce este greu de realizat. Urgența necesită de asemenea stabilirea de scopuri în viață și crearea unui sentiment de angajament urmărindu-ne în mod activ scopul propriu. Nu-i lăsați pe alții să vă întrebe în mod constant: „ai făcut acel lucru?”.

c. Atenția

Buddha a predicat ceea ce practica el și practica ceea ce predica. La sfârșitul unei învățături, Buddha totdeauna dădea următorul sfat: „O, bhikkhu-și, acum trebuie să depuneți efort și să vă străduiți. Nu permiteți ca aceasta să fie o ocazie pentru ca în viitor să aveți remușcări.”. Dacă noi nu oferim acum nimic viitorului, atunci când vom avea nevoie nu va exista nicio provizie pentru a vă suporta cauza.

Astfel, e necesar să ne oprim din a încerca să facem ceva și să începem să facem cu adevărat ceva. „Străduiți-vă în continuare cu hărnicie”, a fost ultimul sfat al lui Buddha.

d. A sta concentrat

Rămâneți concentrați pe scopul vostru. La sfârșitul zilei, după toată munca grea, dorim să ne cheltuim Kamma noastră pe ceva care ne-ar putea ajuta să ne atingem obiectivele. Nu dorim să o pierdem pe altceva. Care ar fi rațiunea să facem provizii pentru viitor, dacă nu am avea propriile scopuri?

Non-atașamentul

a. Renunțarea


389

Non-atașamentul se poate manifesta în multe dimensiuni diferite și în multe moduri diferite. Ar putea fi privit ca și conștiința non-sinelui în ceea ce privește formele noastre. Este în regulă să fim conștienți de modul în care arătăm, dar nu până la a sta cinci minute în fața oglinzii pentru a ne hotărî cu ce dorim să ne îmbrăcăm. Călugării nu trebuie să aibă grija modului în care-și piaptănă părul sau să decidă ce robă doresc să poarte atunci când se trezesc dimineața.

Non-atașamentul ar trebui să fie voluntar prin natura lui și nu de tipul forțat. Cum acțiunile voluntare atrag după ele conștiința și conștiența a ceea ce este moral, bun, tot așa trebuie să dezvoltăm aceste lucruri în cel mai simplu mod posibil.

Pe măsură ce renunțăm încet-încet la atașamentele noastre nu prea importante, începem să ne îndepărtăm de formele externe. În mod gradual învățăm cum să fim simpli în faptele noastre și nu prea preocupați de felul în care arătăm sau cine suntem. Este în regulă dacă suntem îngrijiți și curați.

Astfel, renunțarea nu înseamnă simpla abandonare a bunurilor noastre, a părului sau a privilegiilor. Ea include mai mult renunțarea la modurile noastre de a acționa care nu sunt benefice pentru noi și pentru ceilalți. Renunțarea înseamnă a ști, dar a nu fi atașat. Dacă am ține un pahar gol în mâna, iar renunțarea ar însemna să-l aruncăm, atunci aceasta ar însemna distrugerea paharului. Renunțarea înseamnă a ști că după ce am băut din pahar trebuie să-l ținem în mână în mod corect înainte de a-l lăsa jos cu grijă. A-l ține în mână nu înseamnă a-l apuca, sau a ne agăța de el. Apucarea sau agățarea înseamnă a ține paharul atât de strâns încât acesta s-ar sparge și ne-ar tăia mâna după ce am băut, sau să ținem paharul în mână oriunde am merge.

Putem sta pe un fotoliu foarte confortabil și să exclamăm „vai, ce scaun frumos”! Iar atunci când plecăm nu trebuie să cărăm fotoliul după noi, ci ar trebui să cărăm doar atenția noastră și scopurile noastre, în permanență.

Trebuie să fim în permanență conștienți de faptul că noi doar trecem prin această lume, că avem o misiune de îndeplinit, și anume să ne realizăm obiectivul, iar dacă nu putem face acest lucru, să oferim tot ce avem mai bun viitorului. Pe măsură ce oferim și facem priorități în proviziile noastre, vor exista anumite lucruri pe care trebuie să le lăsăm deoparte și să le

Cursuri Buddhism

390

sacrificăm, întrucât nu putem căra prea mult bagaj în viață. Trebuie să alegem proviziile corecte pentru drum.

Astfel, trebuie să știm când să renunțăm la plăcere, la confort și la multe alte lucruri pe măsură ce mergem înainte. Trebuie să știm cum să renunțăm la micile fericiri pentru o fericire mai mare.

b. Simplitatea

Misiunea noastră aici, în viața curentă, este să ne eliberăm potențialul și să punem deoparte suficiente provizii pentru lunga noastră călătorie spirituală. Călătoria vieții noastre este doar o „trecere prin zonă”. Amintiți-vă de povestea omului care a mers tot drumul până la vârful muntelui în căutarea marelui Guru. Când în cele din urmă a ajuns în camera acestuia din marele templu, a fost surprins să vadă că aceasta era goală. Surprinderii lui, Guru i-a răspuns: „La fel ești și tu, cari atât de puțin bagaj după tine.”.

„Cum m-aș putea compara eu cu tine? Eu sunt doar un călător care te vizitează.”

„Tot așa sun și eu. Sunt doar în vizită. Sunt în trecere pe aici.”

Bine înțeles că Guru vorbea într-un context diferit. Cu alte cuvinte, noi suntem doar în trecere pe aici, în această lume. Ce avem de adunat, de păstrat sau de depozitat? Trebuie să înțelegem că noi doar oferim ceva viitorului nostru până când ne atingem scopul și doar dacă nu l-am atins încă. Restul devine neimportant și ne-necesar. Totul trebuie să rămână foarte simplu.

Nu trebuie să ne rătăcim de scopul nostru în timp ce facem provizii pentru viitor. Nu vă lăsați înecați de câștigurile materiale și de elementele negative care că vor împiedica pe calea voastră spirituală. Practicând simplitatea, nu vom avea multe deranjuri sau distrageri în viață. Fiind concentrați asupra scopului ne vom îndepărta de trivialitățile vieții.

Simplitatea noastră trebuie să fie voluntară și nu din cauză că ni se impune să fim așa. Trebuie să avem o simplitate voluntară și nu una de circumstanță, adică „facem și noi așa cum fac și ceilalți”. Atunci când o persoană știe ce vrea de la viață și în ce direcție trebuie să meargă, acea persoană începe să acționeze simplu în relație cu scopul ei ultim. Poate fi o


391

persoană cu un caracter complex și cu o înțelepciune profundă, dar simplă în orice altceva.

Non-atașamentul devine punctul culminant, vârful tuturor celorlalte valori din lecția Kammei. Non-atașamentul este în mod normal plasat în capitolul final din cauză că non-atașamentul înseamnă de fapt libertate, iar libertatea este tot ceea ce înseamnă buddhismul. La sfârșitul zilei Kamma trebuie să ne ajute să ne eliberăm din Samsara.

Aveți grijă pentru că dacă nu sunteți atenți, Kamma poate de asemenea să ne lege în Samsara pentru o lungă perioadă de timp. Unii dintre noi facem bine pentru că dorim să rămânem în Samsara, în timp ce alții renunță, pentru a ieși din Samsara. Trebuie să înțelegem că resursele noastre, Kamma noastră este pentru a ne cumpăra libertatea și nu plăcerea. Astfel, non-atașamentul ar trebuie să fie modul nostru de viață până în momentul în care vom atinge Nibbana.

Întrebări

1. Ați devenit mai activi, mai gata de acțiune și capabili de a renunța mai des?

2. Ați observat o schimbare în propriul sine – un „eu” mai simplu?


1. Dacă acțiunile caritabile sunt echilibrate de Înțelegerea Corectă, cu ce ar trebui echilibrată Vorbirea Corectă?

Vorbirea Corectă, care reprezintă Adevărul, benefic și plăcut sau neplăcut, ar trebui echilibrată cu o sincronizare corectă, împreună cu Efortul Corect. Într-adevăr, toate elementele Nobilei Căi Octuple trebuie practicate în tandem, îmbinate în Calea de Mijloc.

2. Definiți moștenirea în contextul proviziilor, a asigurării pentru viitor.

Cursuri Buddhism

392

A lăsa o moștenire înseamnă a fi capabili să lăsăm un gând bun sau o amintire a faptelor bune în inima oamenilor din jurul nostru și societății, ca întreg. Moștenirea trebuie să fie plină de sens, astfel ca ea să poată inspira și pe alții să acționeze în același mod, în beneficiul celor mulți și a propriei persoane.


393

cursuri buddhism

Documents