ngeri si demoni Dan Brown

Date Cea mai importanta institutie de cercetare stiintifica din lume - Conseil Eu ropen pour la Recherche Nuclaire (CERN), din Elvetia - a reusit recent sa produca primele particule de antimaterie. Antimateria este identica cu materia obisnuita , cu exceptia faptului ca este formata din particule a caror sarcina electrica e ste opusa celei din materia "normala". Antimateria este cea mai puternica sursa de energie cunoscuta, randamentul s au de eliberare a energiei fiind de 100% (fisiunea nucleara ofera un randament d e 1,5%). Nu polueaza, nu emana radiatii, iar un strop poate alimenta cu energie n tregul oras New York timp de o zi. Exista totusi un revers. Antimateria este extrem de instabila: explodeaza la contactul cu absolut ori ce, chiar si cu aerul. Un singur gram de antimaterie are energia unei bombe nucl eare de 20 de kilotone - de marimea celei care a distrus orasul Hiroshima. Pna de curnd au fost obtinute doar cantitati infime din acest tip de substanta (ctiva atomi o data). Dar CERN a pus la punct recent un nou decelerator de antip rotoni, un dispozitiv avansat, capabil sa produca antimaterie n cantitati mult ma i mari. Se ridica nsa o ntrebare: va reusi aceasta substanta extrem de instabila sa sa lveze lumea, sau va fi folosita la crearea celei mai distructive arme care a exi stat vreodata pe Terra?

Nota autorului Toate operele de arta, tunelurile si obiectivele arhitecturale din Roma, men tionate n aceasta carte, sunt reale (ca si amplasamentul lor). Toate exista si n m omentul de fata. Confreria Illuminati este, de asemenea, reala.

Prolog Fizicianului Leonardo Vetra i mirosea a carne arsa si stia ca este vorba de p ropria carne. si ndrepta ochii ngroziti spre silueta ntunecata, aplecata asupra sa: - Ce vrei? - La chiave, raspunse vocea ragusita. Parola. - Dar... eu nu... Intrusul apasa din nou, nfignd obiectul incandescent mai adnc n pieptul lui Vetr a. Carnea arsa sfri. n chinurile agoniei, fizicianul urla: - Nu exista parola! Apoi, ncet, simti cum aluneca spre nefiinta. Chipul de deasupra l tintui cu privirea: - Ne avevo paura. Mi-era teama de asta. Vetra se forta sa ramna constient, dar negura l nconjura din toate partile. Sin gura lui alinare era faptul ca atacatorul nu va reusi niciodata sa obtina ceea c e voia. O clipa mai trziu nsa, silueta masiva scoase la iveala un pumnal si-l apro

pie de fata lui. Lama nainta. Atent. Cu precizie chirurgicala. - Pentru numele lui Dumnezeu! urla Vetra. Dar era prea trziu.

1 Sus, n capatul treptelor marii piramide de la Gizeh, o fata izbucni n rs si-l s triga: - Robert, grabeste-te! Stiam eu ca trebuia sa ma fi maritat cu un barbat mai tnar! Sursul ei avea ceva magic. Se straduia sa tina pasul cu ea, dar si simtea picioarele ca de piatra. - Asteapta-ma, o implora. Te rog... Urcnd, privirea i se ncetosa. n urechi i rasuna un bubuit. "Trebuie s-o ajung!" Dar cnd privi din nou n sus, femeia disparuse. n locul ei se afla un batrn cu dintii putrezi. Omul se holba la el, ntinzndu-si buzele ntr-o strmbatura cum nu-i mai fuse se dat sa vada. Apoi izbucni un strigat de suferinta, ce strabatu desertul. Robert Langdon se trezi brusc din cosmarul sau. Telefonul de lnga pat suna. B uimac, ridica receptorul: - Alo? - l caut pe Robert Langdon, rosti o voce de barbat. Langdon se ridica n capul oaselor si ncerca sa-si limpezeasca mintea: - Eu sunt... Robert Langdon. Apoi si miji ochii la cadranul ceasului digital. Era 5.18 dimineata. - Trebuie sa vorbesc imediat cu dumneavoastra. - Cine e acolo? - Numele meu este Maximilian Kohler. Sunt specialist n fizica particulelor di screte. - Specialist n... ce? Langdon se chinuia sa se concentreze. Sunteti sigur ca l-ati nimerit pe acel Langdon care va trebuie? - Sunteti profesor de iconologie religioasa la Harvard University. Ati scris trei carti despre simbolistica si... - Dumneavoastra stiti ct este ceasul? - Va rog sa ma scuzati. Trebuie sa vedeti nsa ceva si nu putem discuta despre acest lucru la telefon. Un oftat, n semn de ntelegere, zbura de pe buzele lui Langdon. Chestia asta i se mai ntmplase. Cnd scrii carti despre simboluri religioase, trebuie sa te astepti la telefoane venite de la diversi habotnici care nu vor dect sa le explici ultim ul semn pe care l-au primit ei de la Dumnezeu. Luna trecuta, o stripteuza din Ok lahoma i promisese cea mai tare partida de sex din viata lui, cu conditia sa vina si sa verifice autenticitatea unei cruci care aparuse printr-un miracol pe aste rnutul de pe patul ei. "Giulgiul de la Tulsa", l numise Langdon. Acum ncerca sa fi e politicos, n ciuda orei nepotrivite: - De unde aveti numarul meu de telefon? - De pe World Wide Web. Site-ul cartii dumneavoastra. Langdon se ncrunta. Era al naibii de sigur ca pe site-ul acela nu aparea numa rul lui de telefon de acasa. Evident ca individul mintea. - Trebuie sa discut cu dumneavoastra, insista omul. Am sa va platesc bine. Langdon se nfurie: - mi pare ru, dar eu chiar... - Daca plecati imediat, puteti fi aici nainte de... - Nu plec nicaieri! E ora cinci dimineata! Trnti receptorul si se prabusi la loc n pat. nchise ochii, ncercnd sa adoarma din nou. Degeaba. Visul i staruia n minte. Fara tragere de inima, si puse halatul si c obor la parter. Robert Langdon strabatu n picioarele goale camerele pustii ale casei sale n st

il victorian din Massachusetts si si pregati remediul-ritual mpotriva insomniei: o cana mare, aburinda, de Quik Nestl. Luna de aprilie si filtra razele prin ferestr ele largi si dansa pe covorul oriental. Colegii lui glumeau adesea, spunnd ca loc uinta lui Langdon semana mai degraba cu un muzeu de antropologie dect cu o casa. Pe rafturi se ngramadeau artefacte religioase din lumea ntreaga - o ekuaba din Gha na, un crucifix din aur din Spania, un idol cicladic din Marea Egee si chiar un boccus rar din Borneo, simbolul tineretii vesnice, purtat de razboinicii bastina si. Langdon se aseza pe un cufar Maharishi din alama si, delectndu-se cu aroma ci ocolatei calde, si privi chipul oglindit n fereastra. Imaginea era distorsionata s i palida... ca o fantoma. "O fantoma mbatrnita", si spuse, amintindu-si cu durere c a spiritul sau tnar vietuia ntr-o carapace muritoare. Desi nu era o frumusete n sensul clasic al termenului, la cei patruzeci si ci nci de ani ai sai Langdon avea ceea ce colegele lui numeau o putere de atractie "erudita" - tuse argintii n parul castaniu bogat, ochi albastri patrunzatori, o v oce surprinzator de profunda si zmbetul deschis, nepasator, al unui licean sporti v. Fiindca facea scufundari nca din scoala, Langdon avea si astazi trupul unui not ator, un trup musculos, nalt de un metru optzeci, a carui forma avea grija s-o me ntina zilnic facnd cte cincizeci de ture de bazin n piscina universitatii. Prietenii l considerasera dintotdeauna un fel de enigma, un om prins la rascr ucea dintre secole. Uneori putea fi vazut ntins pe iarba, n blugi, discutnd cu stud entii despre istoria religiei sau despre grafica pe calculator; alteori aparea, cu sacoul Harris si vesta n culori vii, n paginile revistelor de arta sau la inaug urarea vreunei expozitii la care fusese invitat sa conferentieze. Desi un profesor sever, adept al disciplinei stricte, Langdon era primul car e mbratisase ceea ce el numea "arta pierduta a distractiei adevarate". Pretuia si exploata timpul liber cu un fanatism molipsitor, cu care si cstigase o primire fr ateasca n rndul studentilor sai. Porecla sa din campus - "Delfinul" - facea referi re att la firea-i prietenoasa, ct si la legendara lui abilitate de a se scufunda s i a depasi astfel ntreaga echipa adversa, ntr-un meci de polo pe apa. n vreme ce statea cu privirile pierdute n ntunericul de afara, linistea din cas a fu din nou ntrerupta, de aceasta data, de zbrnitul faxului. Prea obosit pentru a se mai enerva, Langdon clatina din cap, resemnat. "Oamenii lui Dumnezeu! si spuse . Sunt peste doua mii de ani de cnd l tot asteapta pe Mesia, si nca sunt al naibii de insistenti!" Sfrsit de oboseala, si duse cana goala n bucatarie si se ndrepta cu pasi lenti s pre biroul lambrisat cu stejar. Faxul primit astepta n tavita lui. Oftnd, ridica hr tia si o privi. Instantaneu, l izbi un val de greata. Imaginea de pe pagina era aceea a unui cadavru uman. Trupul era complet gol, iar capul i fusese rasucit att de rau, nct fata era acum orientata complet spre spa te. Pe pieptul victimei se zarea o arsura teribila. Omul fusese nsemnat... nfierat cu un singur cuvnt. Un cuvnt pe care Langdon l cunostea bine. Foarte bine. Continu a sa priveasca literele nflorite, nevenindu-i nca sa creada:

- Illuminati, bigui, simtindu-si inima bubuind n piept. Dar nu se poate... Cu miscari lente, aproape temndu-se de ceea ce avea sa descopere, Langdon rot i faxul cu o suta optzeci de grade si privi din nou foaia ntoarsa acum cu susul n jos. ntr-o fractiune de secunda, simti ca nu mai are aer. Parca l lovise un camion. Abia crezndu-si ochilor, roti faxul din nou, citind cuvntul normal si apoi iarasi cu susul n jos: - Illuminati..., sopti el. nmarmurit, se prabusi ntr-un fotoliu si ramase o clipa nemiscat, nauc. Dupa un timp, observa ledul rosu ce clipea pe marginea aparatului. Oricine ar fi fost c el care trimisese faxul era nca pe fir... asteptnd sa i vorbeasca. Langdon continua sa priveasca mult timp luminita ce licarea. Apoi, tremurnd, ridica receptorul.

2 - V-am cstigat acum atentia? ntreba omul, cnd Langdon raspunse ntr-un trziu. - Da, domnule, al naibii sa fiu daca nu...! Poate vreti sa-mi explicati. - Am ncercat sa va spun si mai devreme. Vocea era rigida, aproape mecanica: S unt fizican. Conduc un institut de cercetari. A avut loc o crima. Ati vazut cada vrul. - Cum m-ati gasit? ntreba Langdon, abia reusind sa se concentreze. Mintea i fi erbea de cnd vazuse imaginea aceea. - V-am spus deja. World Wide Web. Site-ul cartii dumneavoastra, The Art of t he Illuminati. Langdon ncerca sa-si adune gndurile. Cartea lui era complet necunoscuta n cercu rile literare obisnuite, dar on-line strnise ceva vlva. Si totusi, afirmatia indiv idului nu era adevarata. - Pagina aceea nu contine informatii de contact, replica el. Sunt sigur de a sta. - Oamenii din laboratorul nostru se pricep foarte bine sa extraga informatii utile de pe Web. Langdon era sceptic: - Se pare ca laboratorul dumneavoastra stie cam multe despre Web. - E si cazul, raspunse celalalt. Doar noi l-am inventat. Ceva din vocea omului i spunea lui Langdon ca individul nu glumea. - Trebuie sa va vad, insista acesta. E o problema, nu o putem discuta la tel efon. Laboratorul meu se afla doar la o ora de zbor de Boston. n lumina palida a biroului sau, Langdon studie din nou faxul. Imaginea era co plesitoare, constituind, poate, descoperirea epigrafica a secolului - un unic si mbol ce i confirma un deceniu de cercetari. - E urgent, insista vocea de la celalalt capat al firului. Langdon nu-si putea desprinde privirea de pe nsemn, citindu-l si rascitindu-l de zeci de ori: Illuminati. Munca lui se bazase dintotdeauna pe echivalentul si mbolic al fosilelor - vechi documente si nscrisuri istorice - dar imaginea din fa ta ochilor lui era actuala. Se simtea ca un paleontolog ce se pomeneste fata-n f ata cu un dinozaur... viu. - Mi-am luat libertatea de a trimite un avion dupa dumneavoastra, spuse voce a. Va ajunge la Boston n douazeci de minute. Langdon si simti gura iasca. "Un zbor de-o ora..." - Va rog sa-mi iertati ndrazneala... Dar chiar am nevoie de dumneavoastra aic i. Privi din nou faxul - un mit stravechi confirmat n alb si negru. Implicatiile erau cutremuratoare. Privirea i ratacea absenta dincolo de fereastra. Primele ra ze ale zorilor se strecurau printre mestecenii din curtea lui, dar privelistea p area n dimineata asta oarecum schimbata. Cuprins de o bizara combinatie de spaima si entuziasm, Langdon stia ca nu are de ales: - Ati cstigat, rosti el. Spuneti-mi unde aterizeaza avionul.

3 La mii de kilometri departare, doi oameni se ntlnisera. ncaperea era ntunecata. Medievala. Din piatra. - Benvenuto, spuse unul din ei, cel care statea asezat n umbra, ferit de priv irile celuilalt. Ai reusit? - Si, raspunse silueta ntunecata. Perfettamente. Cuvintele rasunasera la fel de dur ca zidurile din piatra. - Si, fara ndoiala, nu exista nici un dubiu asupra responsabilului? - Binenteles.

- Superb. Ai adus ce ti-am cerut? Ochii ucigasului straluceau, negri ca titeiul. Scoase la vedere un dispoziti v electronic greu si-l aseza pe masa. Omul din umbra paru multumit: - Te-ai descurcat bine. - E o onoare sa servesc confreria, replica ucigasul. - Etapa a doua va ncepe curnd. Du-te si odihneste-te! n noaptea asta vom schimb a lumea.

4 Masina lui Robert Langdon tsni din Tunelul Callahan si rula pe latura estica a portului Boston, spre Aeroportul Logan. Cerceta instructiunile primite si vazu ca trebuie s-o ia pe Aviation Road si coti la stnga, dincolo de vechea cladire E astern Airlines. La trei sute de metri mai jos pe drumul de acces, pe fondul ntun ecat se nalta un hangar. Un "4" urias se zarea pe zidurile lui. Langdon opri n par care si cobor din masina. Un individ rotund la fata, ntr-o salopeta albastra de zbor, iesi din spatele hangarului: - Robert Langdon? ntreba el. Vocea i era prietenoasa si avea un accent pe care Langdon nu-l putea localiza . - Eu sunt, raspunse, n vreme ce ncuia portiera. - Perfecta sincronizare! Tocmai am aterizat. Urmati-ma, va rog! n vreme ce ocoleau cladirea, Langdon si simti trupul tensionat. Nu era obisnui t sa primeasca apeluri telefonice criptice si nici sa aiba ntlniri secrete cu necu noscuti. Nestiind la ce sa se astepte, se mbracase ca pentru o ora de curs obisnu ita: pantaloni din stofa, de culoare kaki, pulover pe gt si un sacou Harris din t weed. Mergnd, se gndi iarasi la faxul din buzunar, nca neputnd sa creada ca imaginea era reala. Pilotul paru ca-si da seama de nelinistea lui: - Sper ca zborul nu e o problema pentru dumneavoastra, nu-i asa? - Deloc, replica el. "Cadavrele care au diverse nsemne sunt, ntr-adevar, o problema pentru mine. Cu zborul ma mai descurc." Omul l conduse pna la capatul hangarului, pe care l ocolira intrnd pe pista. Lan gdon statu locului si se holba la aparatul de zbor. - O sa zburam cu asta? Individul rnji: - Va place? - Daca-mi place? izbucni Langdon, dupa un lung moment. Ce dracu' mai e si as ta? Aeronava era uriasa. Amintea oarecum de navetele spatiale, cu exceptia vrfulu i, care i fusese retezat, capatul devenind perfect plat. Parcata asa, pe pista, p area o enorma pana. Initial, Langdon crezu ca viseaza. Vehiculul parea la fel de apt de zbor ca un camion. Aripile erau, practic, inexistente - doua cioturi mic ute la capatul fuzelajului. O pereche de eleroane dorsale ieseau n relief la pupa . Restul avionului era fuselaj - aproape saptezeci de metri de la o extremitate la cealalta - fara ferestre, fara nimic, doar tabla goala. - Doua sute cincizeci de mii de kilograme capacitatea rezervorului, exclama pilotul, ca un tata care se mndreste cu fiul sau nou-nascut. Functioneaza cu hidr ogen lichid. Fuzelajul are o matrice de titaniu cu fibra de carbura de siliciu. Are un raport impuls/greutate de 20:1; majoritatea turboreactoarelor ating 7:1. Probabil ca directorul e ntr-o graba nebuna sa va vada; nu trimite prea des baiet asul asta mare. - Chestia asta chiar zboara? ntreba Langdon.

Pilotul zmbi si, conducndu-l spre aparat, raspunse: - O, da! Arata cam ciudat, stiu, dar mai bine v-ati obisnui cu el. n cinci an i de-acum ncolo, n-o sa mai vedeti dect copilasi dintr-astia: TCMV - Transportoare Civile de Mare Viteza. Laboratorul nostru este printre primele care au unul n do tare. "Trebuie sa fie un laborator dat naibii", si spuse Langdon. - Asta e un prototip de Boeing X-33, continua pilotul, dar mai exista zeci d e alte tipuri: National Aero Space Plane al americanilor, rusii au Scramjet-ul, britanicii au HOTOL... Viitorul e deja aici, numai ca-i mai trebuie ceva timp pe ntru a ajunge n sectorul public. Va puteti lua la revedere de la turboreactoarele obisnuite. Langdon privi aeronava ngrijorat: - Cred ca eu as prefera un turboreactor obisnuit. Pilotul i facu semn spre scara: - Pe aici, domnule Langdon. Aveti grija unde puneti piciorul! Cteva minute mai trziu, Langdon statea n cabina goala. Pilotul l instalase pe ba ncheta din fata, i ncheiase centura de siguranta si disparuse undeva, spre botul a eronavei. Cabina semana surprinzator de mult cu aceea a unui avion de linie de mari di mensiuni; singura exceptie era lipsa ferestrelor, care i dadea lui Langdon o star e neplacuta. Toata viata suferise de o claustrofobie moderata, urmarea unui inci dent din copilarie peste care nu trecuse niciodata. Aversiunea sa pentru spatiile nchise nu constituia ctusi de putin un handicap, dar era mereu un motiv de frustrare, fiindca se manifesta n moduri insidioase. E vita sporturile n incinte, precum squash sau racquetball si platise cu larga inim a bani grei pentru casa lui n stil victorian, spatioasa, cu ncaperi nalte, desi ar fi putut beneficia de locuintele de serviciu ale universitatii. Adesea si spunea ca pasiunea lui pentru lumea artei se nascuse n copilarie din dragostea pe care o resimtea pentru spatiile largi ale salilor de muzeu. Motoarele ncepura sa huruie undeva sub el, trimitnd vibratii adnci n fuzelaj. La ngdon si nghiti nodul din gt si astepta. Simtea ca aeronava ncepuse sa ruleze. Deasu pra sa rasuna n surdina o melodie country. Pe peretele alaturat, un telefon suna de doua ori. Langdon ridica receptorul: - Alo? - Calatoriti confortabil, domnule Langdon? - Deloc. - Relaxati-va! Ajungem ntr-o ora. - Ajungem unde anume? ntreba el, dndu-si seama ca habar n-avea ncotro se ndrepta u. - La Geneva. Laboratorul e n Geneva. - Geneva! repeta Langdon, simtindu-se deja putin mai bine. n statul New York, spre nord... Am niste rude pe lnga lacul Seneca. Nu stiam ca n Geneva exista vreu n laborator de fizica. Pilotul ncepu sa rda: - Nu Geneva din statul New York, domnule Langdon! Geneva din Elvetia. Cuvntul patrunse n mintea lui mai greu. - Elvetia? Langdon simti cum inima i-o ia razna: Parca ati spus ca laborator ul e la numai o ora distanta! - Asa si e, domnule Langdon. Avionul asta prinde 15 Mach!

5 Pe o strada aglomerata din Europa, ucigasul se strecura prin multime. Era un barbat puternic. ntunecat si viguros. Uimitor de agil. Muschii i erau nca ncordati de emotia ntlnirii. "A mers bine", si spuse. Desi cel care-l angajase nu-si aratase niciodata fat

a, ucigasul se simtea onorat ca se aflase n prezenta lui. Sa fi trecut ntr-adevar numai cincisprezece zile de cnd omul l contactase pentru prima data? Ucigasul si am intea perfect fiecare cuvnt rostit atunci... - Numele meu este Janus, spusese cel care l sunase. ntr-un fel, suntem nruditi. Avem acelasi dusman. Am auzit ca talentele dumitale sunt de nchiriat. - Depinde pe cine reprezinti, replicase el. Omul i spusese. - Asta ar trebui sa fie vreo gluma? - Vad ca ai auzit despre noi, raspunsese celalalt. - Desigur. Confreria e legendara. - Si totusi te ndoiesti ca sunt cine spun ca sunt. - Toata lumea stie ca fratii au disparut. - Un siretlic iscusit. Cel mai periculos dusman este acela de care nimeni nu se teme. Ucigasul era sceptic: - Confreria mai rezista? - Mai ascunsa ca niciodata. Radacinile noastre s-au infiltrat pretutindeni.. . chiar si n sacra fortareata a celui mai aprig dusman al tau. - Imposibil. Ei sunt invulnerabili. - Radacinile noastre ajung departe. - Nimeni nu ajunge chiar att de departe. - n foarte scurt timp, ma vei crede. O demonstratie incontestabila a puterii confreriei s-a produs deja. Un singur act de tradare, o dovada. - Ce-ati facut? Omul i spusese. Ochii ucigasului se cascasera, nevenindu-i sa creada: - Imposibil! A doua zi, ziarele din ntreaga lume aveau acelasi titlu. Acum ucigasul credea . Dupa cincisprezece zile, credinta sa devenise ferma, fara nici o umbra de ndo iala. "Confreria exista. n seara asta va iesi din nou la lumina pentru a-si arata puterea." Strabatnd strazile, ochii lui negri sclipeau prevestitori. Una dintre cele ma i secrete si mai temute confrerii care a existat vreodata pe fata Pamntului i soli citara serviciile. "Au facut o alegere nteleapta", si spuse n sine. Era vestit pent ru doua lucruri: pentru discretie si, mai cu seama, pentru ct de bine stia sa uci da. Pna acum, i servise cu onoare. Savrsise crima ceruta si-i adusese lui Janus obi ectul solicitat. Acum depindea de Janus sa-si foloseasca puterea pentru a amplas a obiectul. Amplasarea... Ucigasul se ntreba cum va reusi Janus sa ndeplineasca o sarcina att de dificila. Era evident ca omul avea relatiile sale n interior. Puterea confr eriei parea nemarginita. "Janus... si zise ucigasul. Un nume de cod, fireste. Sa fie cumva o aluzie la zeul cu doua fete al romanilor... sau, poate, la satelitul lui Saturn? Nu ca ar conta... Janus detine o putere extraordinara si mi-a demonstrat-o mai presus de orice ndoiala." Mergnd, ucigasul si-i imagina pe stramosii sai zmbindu-i din ceruri. Astazi du cea batalia lor, l nfrunta pe acelasi dusman cu care ei luptasera secole de-a rndul , ncepnd cu veacul al unsprezecelea... cnd armatele cruciate ale inamicului i pradas era pentru prima data tara, i schingiuisera si i omorsera poporul, declarndu-l necur at, distrugndu-i templele si zeii. Stramosii sai nchegasera o ostire mica, dar mortala, pentru a se apara. Solda tii ei devenisera cunoscuti n regiune ca "protectori" - calai iscusiti care cutre ierau tara, macelarind orice dusman pe care-l ntlneau. Erau renumiti nu doar pentr u asasinatele lor monstruoase, ci si pentru ca-si sarbatoreau macelurile lasndu-s e prada unor transe induse de narcotice. Preferatul lor era un drog puternic, ca ruia i spuneau hasis. Pe masura ce faima lor se raspndea, lumea ncepuse sa-i cunoasca sub un alt num e: Hassassin, adica "adeptii hasisului". Treptat, termenul Hassassin devenise un sinonim al mortii n aproape toate limbile pamntului. Cuvntul este folosit si astaz

i, dar - la fel ca arta omorului - vocabula a evoluat. Acum se pronunta asasin.

6 Saizeci si patru de minute mai trziu, nencrezator si usor ametit, Robert Langd on cobor din aeronava pe pista nsorita. Un vnt racoros i misca reverele sacoului de tweed. Spatiul larg deschis era minunat. Pretutindeni n jur, vaile nverzite erau m arginite de creste nzapezite. "Visez, si spuse n sinea lui, si imediat am sa ma trezesc." - Bine ati venit n Elvetia! i striga pilotul, ncercnd sa acopere huruitul motoar elor HEDM, ce continuau sa se roteasca n spatele lor. Langdon si privi ceasul: era 7.07. - Tocmai am traversat sase fuse orare, adauga pilotul. Aici e putin trecut d e ora 13. Langdon si potrivi ceasul. - Cum va simtiti? - Ca si cum as fi mncat spuma poliuretanica, raspunse el, frecndu-si stomacul. Omul ncuviinta: - Rau de naltime. Am zburat la 2 000 de metri; acolo esti cu treizeci la suta mai usor dect pe pamnt. Noroc ca am avut un drum scurt. Daca ne-am fi dus la Toky o, ar fi trebuit sa urcam sus de tot, cu nca 1 500 de metri. Acolo sa vezi cum ti se ntoarce totul pe dos nauntru! Langdon nclina din cap si-si spuse ca e norocos. Una peste alta, zborul fuses e unul ct se poate de obisnuit. Lasnd la o parte acceleratia strivitoare de la dec olare, cursa fusese banala - mici turbulente ocazionale, cteva modificari de pres iune la urcare, dar nimic care sa sugereze ca strabatusera spatiul cu uluitoarea viteza de 18 000 de kilometri pe ora. Ctiva tehnicieni se apropiara pe pista pentru a lua n primire aeronava. Pilotu l l nsoti pe Langdon pna la un Peugeot negru aflat n parcarea de lnga turnul de contr ol. Cteva clipe mai trziu, rulau pe soseaua care serpuia n vale. n departare se zare a un manunchi de cladiri. Pe lnga masina, cmpia nverzita parea ca alearga nebuneste . Langdon privi nevenindu-i sa creada cum pilotul accelera pna la 170 de kilome tri pe ora. "Ce-o avea tipul asta de se grabeste n asemenea hal?" se ntreba el. - Cinci kilometri pna la laborator. Ajungem acolo n doua minute. Langdon cauta n zadar centura de siguranta. "De ce nu n trei, dar sa ajungem t otusi n viata?" Masina continua sa goneasca. - Va place Reba? se interesa pilotul, ndesnd o caseta n casetofonul de bord. O voce de femeie ncepu sa cnte: "Doar teama de-a ramne singur..." "Ce teama?" se ntreba Langdon, cu gndurile aiurea. Colegele l tachinau adesea c a extinsa lui colectie de obiecte de muzeu nu era altceva dect o jalnica ncercare de a umple o casa goala, o casa care, insistau ele, resimtea din greu lipsa unei femei. Langdon rdea de fiecare data, reamintindu-le ca n viata lui existau deja t rei iubiri: simbolistica, polo-ul pe apa si burlacia - ultima oferindu-i liberta tea de a calatori oriunde n lume, de a se culca orict de trziu dorea si de a se buc ura de serile linistite acasa, cu un coniac si-o carte buna. - Suntem ca un mic orasel aici, rasuna vocea pilotului, smulgndu-l din gnduril e sale. N-avem doar laboratoare, ci si magazine, un spital, ba chiar si un cinem atograf. Langdon nclina din cap si privi spre conglomeratul de cladiri ce se nalta n fat a lor. - De fapt, adauga pilotul, aici avem cea mai mare masinarie din lume. - Adevarat? ntreba el, scrutnd mprejurimile. - N-o s-o vedeti aici, afara, domnule. E ngropata la sase niveluri n subteran. Langdon nu mai avu timp sa ntrebe altceva. Fara nici un avertisment, pilotul calca dur frna. Pneurile scrsnira si masina opri brusc n dreptul unei gherete ranfo

rsate. Pe peretele ei scria: "SECURIT. ARRETEZ." Langdon simti cum l copleseste un val de panica, dndu-si seama unde se afla: - Dumnezeule! Nu mi-am luat pasaportul! - Nu e nevoie de nici un pasaport, l asigura pilotul. Avem n sensul asta un ar anjament cu guvernul elvetian. Langdon privi uluit cum pilotul i ntinse santinelei o cartela de identitate, p e care acesta o trecu printr-un dispozitiv electronic de identificare. O luminit a verde ncepu sa clipeasca. - Numele pasagerului? - Robert Langdon. - Al cui invitat este? - Al directorului. Paznicul si arcui sprncenele, se ntoarse si verifica o coala de hrtie, confruntnd -o cu datele de pe monitorul computerului sau. Apoi se rasuci din nou catre fere struica: - Sedere placuta, domnule Langdon! Masina demara, accelernd pentru nca vreo 200 de metri ntr-un giratoriu ce ducea spre intrarea principala n cladire. n fata lor se nalta o structura rectangulara, ultramoderna, din otel si sticla. Langdon admira socantul design transparent al constructiei; fusese dintotdeauna pasionat de arhitectura. - Catedrala de Sticla, i explica pilotul. - O biserica? - La naiba, nu! Uite ca biserica n-avem! Fizica este religia pe-aici. Ia num ele Domnului n desert ct vrei, rse el, dar nu defaima vreun quarc sau vreun mezon. Langdon astepta buimac pna ce pilotul lua o curba si opri masina n fata cladir ii de sticla. "Quarci si mezoni? Fara control la frontiera? Avioane care zboara cu Mach 15? Da' cine dracu' sunt tipii astia?" Pe placa de granit de pe fatada c ladirii se afla raspunsul: (CERN) Conseil Europen pour la Recherche Nuclaire. - "Cercetari Nucleare"? ntreba Langdon, convins ca a tradus corect. Pilotul nu raspunse. Era aplecat n fata, micsornd volumul casetofonului: - Aici coborti. Directorul va asteapta la intrare. Langdon observa un barbat aflat ntr-un scaun cu rotile, care tocmai iesea din cladire. Parea a avea putin peste saizeci de ani. Uscativ si complet chel, cu m andibula patrata, bine conturata, purta un halat alb si pantofi speciali n picioa rele nfipte ferm n suportul scaunului. Chiar de la distanta ochii lui pareau lipsi ti de viata, ca doua pietre cenusii. - El este? ntreba Langdon. Pilotul si ridica privirea: - Mai, fir-as al naibii! exclama si se ntoarse spre Langdon, cu un surs rece: Vorbesti de lup... Nestiind la ce sa se astepte, Langdon cobor din masina. Barbatul n scaunul cu rotile accelera spre el si i ntinse o mna rece si umeda. - Domnul Langdon? Am vorbit mai devreme la telefon. Numele meu este Maximili an Kohler.

7 Lui Maximilian Kohler, directorul general al CERN, i se spunea pe ascuns Knig - "Regele" - un supranume strnit mai degraba de teama dect din respectul pentru p ersoana care si conducea supusii de pe tronul sau cu rotile. Desi putini l cunoste au personal, povestea oribila a modului n care ajunsese infirm devenise deja lege nda la CERN si erau ctiva cei care l blamau pentru cinismul si asprimea sa... ori pentru devotamentul ferm pe care l arata stiintei pure. Langdon se afla n prezenta lui de numai cteva minute, dar simtea deja ca direc

torul era un tip care stia sa pastreze distanta. Acum trebuia, practic, sa alerg e pentru a tine pasul cu scaunul electric ce rula tacut spre intrarea principala . Scaunul n sine nu semana cu nimic din ce stia Langdon: era echipat cu un panou n treg de dispozitive electronice, printre care un telefon cu mai multe linii, un sistem tip pager, un monitor de computer si chiar o camera video mica si detasab ila. Centrul de comanda al "Regelui" Kohler... Langdon l urma printr-o usa mecanica, n spatiosul hol central din CERN. "Catedrala de Sticla", murmura ca pentru sine, ridicndu-si privirile spre cer . Deasupra, acoperisul albastrui de sticla sclipea n soarele amiezii, crend tipa re geometrice de lumina ce confereau grandoare ncaperii. Dre drepte de umbra se nti ndeau ca niste vine pe gresia alba a zidurilor si pe podeaua de marmura. Aerul m irosea a curat, a steril. Un grup de oameni de stiinta trecu rapid pe lnga ei, pa sii lor rasunnd n imensitatea salii. - Pe aici, va rog, domnule Langdon. Vocea lui Kohler parea aproape computerizata, cu un accent rigid si exact, l a fel ca trasaturile imobile ale chipului sau. Directorul tusi, apoi si sterse bu zele cu o batista alba, n vreme ce-l fixa pe Langdon cu ochi goi, cenusii. - Va rog sa va grabiti! Scaunul sau parea ca zboara pe podea. Langdon l urma, trecnd pe lnga nenumarate culoare ce porneau din holul principa l. Fiecare culoar fremata de activitate. Savantii care l zareau pe Kohler se opre au si priveau surprinsi, fixndu-l pe Langdon de parca s-ar fi ntrebat cine-o fi de beneficiaza de o astfel de companie. - mi este jena sa recunosc, ncepu Langdon, ncercnd sa faca putina conversatie, d ar n-am auzit niciodata de CERN. - Nu ma surprinde, raspunse directorul scurt, cu un aer competent si rece. M ajoritatea americanilor nu considera Europa ca fiind liderul mondial n cercetarea stiintifica; pentru ei, noi suntem doar un pitoresc district comercial - o idee bizara, daca tinem seama de nationalitatile unor oameni ca Galileo, Einstein sa u Newton. Langdon nu stia ce ar trebui sa raspunda, asa ca scoase faxul din buzunar: - Omul din fotografie... ati putea sa... Kohler l ntrerupse scurt cu un gest al minii: - Va rog! Nu aici! Va conduc la el acum. Apoi, ntinznd mna: Poate ar trebui sa iau eu asta. Langdon i nmna hrtia si-l urma tacut. Kohler coti brusc la stnga si intra pe un culoar larg, decorat cu numeroase d istinctii si diplome. O placa mai mare dect celelalte domina intrarea, iar Langdo n ncetini pentru a citi literele de bronz: "Premiul ARS ELECTRONICA Pentru Inovatie Culturala n Era Digitala Acordata lui Tim Berners Lee si CERN pentru crearea WORLD WIDE WEB." "Mai, sa fiu al naibii! si spuse. Deci, tipul asta nu glumea!" El si nchipuise dintotdeauna ca Web-ul era o inventie americana. Si totusi, cunostintele lui n do meniu se limitau la site-ul cartii sale si la ocazionalele vizite on-line n Luvru sau n El Prado, pe vechiul sau Macintosh. - Web-ul, spuse Kohler tusind din nou si stergndu-si gura cu batista alba, sa nascut aici ca o retea interna de site-uri, care le-a permis lucratorilor din diverse departamente sa-si mpartaseasca unii altora realizarile zilnice. Desigur, lumea ntreaga traieste cu impresia ca Web-ul este o tehnologie americana. - Si de ce nu clarificati situatia? spuse Langdon, urmndu-l. Kohler ridica din umeri, aparent dezinteresat de problema: - O nentelegere minora cu privire la o tehnologie minora. CERN este mult mai mult dect o retea globala de computere. Oamenii nostri de stiinta realizeaza mira cole aproape n fiecare zi. Langdon i arunca o privire ntrebatoare. "Miracole?" Termenul nu facea n mod cer

t parte din vocabularul celor care frecventau departamentul de stiinte de la Har vard. "Miracolele" erau lasate n seama Facultatii de Teologie. - Pareti sceptic, interveni Kohler. Credeam ca sunteti specialist n simbolist ica religioasa. Nu credeti n miracole? - Nu mi-am format nca o opinie cu privire la miracole. "Mai ales cu privire la cele care se petrec ntr-un laborator stiintific!" - Poate ca "miracole" este un cuvnt ales gresit. ncercam doar sa vorbesc pe li mba dumneavoastra. - Pe limba mea? ntreba Langdon, simtindu-se dintr-o data foarte prost. N-as v rea sa va dezamagesc, domnule, dar eu studiez simbolistica religioasa. Sunt univ ersitar, nu preot. Kohler ncetini brusc si se ntoarse spre el, cu privirea usor mblnzita: - Desigur. Ce greseala din partea mea! Omul nu trebuie sa aiba neaparat canc er pentru a-i studia simptomele. Langdon nu mai auzise o astfel de remarca. n vreme ce continuau sa nainteze, Kohler ncuviinta, nclinnd din cap: - Banuiesc ca noi doi ne vom ntelege perfect, domnule Langdon. El nsa se ndoia oarecum.

n vreme ce se grabeau, Langdon ncepu sa auda un huruit puternic undeva, n fata. Cu fiecare pas sunetul era tot mai puternic, reverbernd prin zidurile nconjuratoa re; parea a veni de la capatul culoarului pe care mergeau. - Ce este asta? ntreba ntr-un trziu, fiind nevoit sa strige pentru a se face au zit. Parca se apropiau de un vulcan n eruptie. - Camera de cadere libera, spuse Kohler, a carui voce cavernoasa se auzea cu usurinta n vacarm, dar el nu mai oferi alte explicatii. Langdon nu mai ntreba nimic. Era extenuat, iar Maximilian Kohler nu parea ctus i de putin interesat n a cstiga vreun premiu pentru ospitalitate. Mai bine sa se gn deasca la motivul care l adusese aici. Illuminati. Era de presupus ca, undeva, n a ceasta uriasa institutie, se afla un cadavru... un cadavru nsemnat cu un simbol p entru care facuse cu avionul 4 500 de kilometri ca sa-l vada. Apropiindu-se de capatul culoarului, huruitul devenise aproape asurzitor, tr imitndu-si vibratiile prin talpile lui Langdon. Cotira urmnd culoarul si la dreapt a aparu o galerie de vizionare. n peretele curbat erau ncastrate patru ferestre de sticla groasa, asemenea hublourilor unui submarin. Langdon se opri si se apropi e pentru a privi printr-una dintre ele. Profesorul Robert Langdon vazuse cteva lucruri ciudate n viata lui, dar asta l e depasea pe toate. Clipi des, ntrebndu-se daca nu cumva are halucinatii. Dincolo de hublou se deschidea o enorma ncapere circulara. n interiorul ei, plutind de par ca ar fi fost complet lipsiti de greutate, se aflau oameni. Trei. Unul i facu sem n cu mna si executa o tumba n aer. "Dumnezeule! exclama n sinea lui. Cred ca sunt n tara lui Oz!" Podeaua ncaperii era formata dintr-o retea strnsa, ca o plasa de srma. Sub ea se zarea silueta tre murnda a unui urias propulsor metalic. - Camera de cadere libera, spuse Kohler, oprindu-se pentru a-l astepta. Para sutism n interior, fara parasuta. Pentru eliberarea stresului. Este un tunel de vn t vertical. Langdon continua sa priveasca uluit. Una dintre cele trei persoane, o femeie obeza, reusi sa se apropie de fereastra. Era purtata de colo-colo de curentii d e aer, dar i zmbi lui Langdon si-i facu semn ca totul e-n regula, ridicndu-si pumni i strnsi, cu degetele mari n sus. Surse si el anemic si-i ntoarse gestul, ntrebndu-se daca femeia stia ca acesta era un simbol falic antic al virilitatii masculine. Femeia obeza, observa Langdon, era singura dintre cei trei care purta ceva c e semana cu o parasuta n miniatura. Bucata de tesatura flutura deasupra ei ca o j ucarie. - La ce foloseste parasuta aceea mica? ntreba. Abia daca are un metru n diamet ru. - Pentru frictiune, raspunse Kohler. i diminueaza viteza de deplasare, astfel ca propulsorul s-o poata mentine n aer. Apoi, pornind iarasi n lungul coridorului

, adauga: Un metru patrat de sarcina la frnare ncetineste un corp n cadere cu aproa pe douazeci la suta. Langdon ncuviinta masinal. N-avea de unde sa stie c, mai trziu, n acea seara, ntr-o tara aflata la sute de kilometri departare, aceasta informatie avea sa i salveze viata.

8 Cnd iesira din cladirea principala a CERN n lumina aspra a soarelui elvetian, Langdon se simti ca ntors brusc acasa. Scena din fata lui parea un campus univers itar american. Un dmb nverzit cobora spre o pajiste ntinsa, pe care pilcuri de artari punctau mici cvartale formate din alei si dormitoare din caramida. Indivizi cu figuri sa vante, cu teancuri de carti n brate, intrau si ieseau din diversele cladiri. Parc a pentru a accentua atmosfera studenteasca, doi hipioti cu parul lung aruncau un disc Frisbee de la unul la altul, pe fondul Simfoniei a patra a lui Mahler ce r azbatea pe fereastra deschisa a unui dormitor. - Acestea sunt locuintele de serviciu ale institutului, i explica directorul, n vreme ce accelera pe o alee dintre cladiri. Avem aici peste trei mii de fizici eni. La CERN lucreaza mai mult de jumatate din numarul total al specialistilor n fizica particulei din toata lumea - cele mai stralucite minti de pe Terra - germ ani, japonezi, italieni, olandezi, tot ce vreti. Fizicienii nostri reprezinta pe ste cinci sute de universitati si saizeci de nationalitati. Langdon era coplesit: - Si cum comunica ntre ei? - n engleza, fireste. Limba universala a stiintei. El, unul, auzise ca matematica era limbajul universal al stiintei, dar era p rea obosit pentru a mai discuta problema, asa ca se multumi sa urmeze constiinci os scaunul cu rotile. La jumatatea drumului, un tnar le taie calea, alergnd. Tricoul lui proclama: " N-ai TGCU, n-ai glorie!" Langdon privi n urma lui, dezorientat: - TGCU? - Teoria Generala a Cmpului Unificat, replica directorul. Teoria a tot ce exi sta. - nteleg, spuse Langdon, fara a ntelege nsa ceva. - Sunteti familiarizat cu fizica particulelor, domnule Langdon? - Sunt familiarizat cu fizica generala - corpuri n cadere, chestii de genul a sta. Anii sai de parasutism i conferisera un profund respect pentru extrema forta a acceleratiei gravitationale. - Fizica particulelor studiaza atomii, nu-i asa? Kohler clatina din cap: - Atomii sunt ca niste planete n comparatie cu ceea ce analizam noi. Munca no astra se axeaza pe nucleul atomului - abia a zece mia parte din ntreg. Tusi din n ou si relua cu un aer bolnav: Cei care lucreaza la CERN ncearca sa gaseasca raspu nsuri la aceleasi ntrebari pe care omul si le-a pus nca de la nceputul existentei s ale. De unde venim? Din ce suntem constituiti? - Si raspunsurile se afla ntr-un laborator de fizica? - Pareti surprins. - Sunt. Mie ntrebarile mi par mai degraba spirituale. - Domnule Langdon, toate ntrebarile au fost initial spirituale. nca de la ncepu tul lumii, spiritualitatea si religia au fost chemate sa completeze ceea ce stii nta nu putea ntelege. Rasaritul si apusul Soarelui erau odinioara puse pe seama l ui Helios si a carului sau nflacarat. Cutremurele si inundatiile erau considerate furii ale lui Poseidon. Stiinta a dovedit ntre timp ca acei zei erau doar niste falsi idoli. n curnd va demonstra ca toti zeii sunt niste falsi idoli. Stiinta ofe ra astazi raspunsuri la aproape toate ntrebarile omului. Au mai ramas doar cteva n

elamurite, si acestea sunt cele de tip ezoteric. De unde venim? Ce cautam aici? Care este sensul vietii si al universului? Langdon era nmarmurit: - La aceste ntrebari ncearca CERN sa raspunda? - Va corectez. La aceste ntrebari raspunde. ntre ei se lasa un moment de tacere. n vreme ce-si continuau drumul printre cl adirile rezidentiale, un disc Frisbee plana pe deasupra si se opri deodata, chia r n fata lor. Kohler l ignora, fara a se opri. O voce rasuna peste pajiste: - S'il vous plat! Langdon si ntoarse privirea. Un batrnel cu parul alb, ntr-un tricou pe care scri a: "College Paris", i facu semn cu mna. Langdon ridica discul si i-l arunca omului . Batrnul l prinse cu un deget si jongla cu el de cteva ori nainte de a-l expedia pe ste umar, spre partenerul sau. - Merci! i striga apoi. - Felicitari! spuse Kohler. Tocmai v-ati jucat cu un laureat al Premiului No bel, Georges Charpak, inventatorul camerei proportionale multicablu. Langdon dadu din cap: "Ziua mea norocoasa!" Dupa nca trei minute, ajunsera n sfrsit la destinatie: o cladire masiva, bine nt retinuta, nconjurata de un plc de plopi de munte. Comparativ cu celelalte dormitoa re, aceasta parea mai luxoasa. Pe placuta de piatra de la intrare scria: "Cladir ea C". "Imaginativ nume", si spuse Langdon. n ciuda lipsei de creativitate cu care fusese botezata, Cladirea C avea un st il arhitectural pe gustul lui Langdon: conservator si solid. Fatada din caramida rosie era ncadrata de torsade simetrice din piatra si traversata de o balustrada ornata. Apropiindu-se de intrare, cei doi trecura pe sub un portic format din d oua coloane de marmura. Cineva lipise pe una din ele un biletel: "ACEASTA COLOANA ESTE IONICA." "Graffiti de fizician?" chicoti Langdon n sinea sa. - Ma simt usurat sa vad ca si cei mai straluciti fizicieni gresesc uneori. Kohler si ridica ochii spre el: - Ce vreti sa spuneti? - Cel care a scris biletelul acela s-a nselat. Coloana aceea nu este ionica. Toate coloanele ionice au o grosime uniforma. Aceasta este ngustata spre vrf, deci e dorica - echivalentul ei grecesc. O greseala des ntlnita. Kohler nu zmbi: - Autorul a vrut sa faca o gluma, domnule Langdon. Ionic nseamna "ceva care c ontine ioni" - particule ncarcate electric. Majoritatea obiectelor contin ioni. Langdon privi din nou coloana si ofta. *** nca se mai simtea caraghios cnd iesi din ascensor, la ultimul etaj al Cladirii C, urmndu-l apoi pe Kohler de-a lungul unui coridor bine ntretinut. Decorul era s urprinzator - stil colonial francez traditional: un divan din lemn de cires, vaz a de portelan si lemnarie sculptata. - Ne place ca oamenii nostri de baza sa se simta bine, explica directorul. - Evident, murmura Langdon pentru sine. Deci, omul din poza venita pe fax lo cuia aici? Era unul dintre angajatii dumneavoastra de prim rang? - Exact. A lipsit de la ntrevederea cu mine astazi dimineata si nu a raspuns la mesajele pe pager. Am venit aici pentru a-l cauta si l-am gasit mort n sufrage ria lui. Langdon simti un fior, amintindu-si ca urma sa vada un cadavru. Stomacul lui nu fusese niciodata prea rezistent - o slabiciune pe care o descoperise student la Arte fiind, cnd profesorul i informase ca Leonardo da Vinci dobndise o precizie

att de mare n redarea formelor umane gratie cadavrelor exhumate si disecarii musc ulaturii lor. Kohler l conduse spre capatul culoarului, unde se zarea o singura usa. - Sopronul, cum ati spune dumneavoastra n America, spuse Kohler, stergndu-si o broboana de sudoare de pe frunte. Pe usa de stejar, placuta anunta: ,,Leonardo Vetra". - Leonardo Vetra ar fi mplinit cincizeci si opt de ani saptamna viitoare. A fo st unul dintre cei mai straluciti savanti ai vremurilor noastre. Moartea sa este o pierdere grea pentru stiinta. Pentru o clipa, lui Langdon i se paru ca observa o umbra de emotie pe chipul mpietrit al lui Kohler. Dar la fel de repede pe ct aparuse, aceasta disparu. Dire ctorul scoase din buzunar un inel cu numeroase chei si ncepu sa caute printre ele . Lui Langdon i trecu prin minte un gnd ciudat: cladirea parea pustie. - Dar unde sunt ceilalti? Lipsa oricarei activitati nu era deloc un lucru de asteptat, tinnd cont ca ur mau sa patrunda la locul unei crime. - Angajatii sunt n laboratoare, spuse Kohler, gasind n sfrsit cheia potrivita. - Ma refeream la politie. Au plecat deja? Kohler se opri, cu cheia pe jumatate n broasca: - Politia? - Politia, ncuviinta Langdon, privindu-l pe director n ochi. Mi-ati trimis un fax despre o omucidere. Cu siguranta, ati chemat politia! - Cu siguranta, nu am chemat-o. - Poftim? Privirea directorului se ascuti: - Situatia este complexa, domnule Langdon. - Dar... bigui el cu un amestec de teama si nedumerire, cu certitudine mai st ie si altcineva despre aceasta crima! - Da. Fiica adoptiva a lui Leonardo. Si ea este fizician aici, la CERN, mpart ind acelasi laborator cu tatal ei. Sunt colegi. Domnisoara Vetra a fost plecata saptamna asta, pentru studii pe teren. Am anuntat-o cu privire la decesul tatalui ei si se ntoarce chiar acum. - Dar un om a fost asasi... - Va avea loc si o ancheta oficiala, l ntrerupse Kohler, ferm. n mod cert nsa, a ceasta va presupune o perchezitie n laboratorul lui Vetra - un spatiu pe care el si fiica lui l considerau numai al lor. n consecinta, vom astepta pna la sosirea do mnisoarei Vetra. Cred ca i datorez macar aceasta marunta dovada de discretie. Kohler rasuci cheia n broasca. Usa se deschise. Un val de aer nghetat rabufni n hol suiernd, izbindu-l pe Lang don n fata si silindu-l sa se traga napoi, uluit. Dincolo de prag se afla o lume n epamnteasca. Apartamentul era parca scufundat ntr-o ceata alba, deasa. Valatucii s e roteau n jurul mobilierului si nvaluiau ncaperea ntr-o pcla opaca. - Dar ce...? ngna Langdon. - Sistemul de racire cu freon, veni raspunsul lui Kohler. Am racit apartamen tul pentru a conserva cadavrul. Langdon si ncheie nasturii sacoului. "Ma aflu n tara lui Oz, si spuse. Si mi-am uitat acasa condurii fermecati."

9 Cadavrul aflat pe podea n fata lui Langdon era de-a dreptul hidos. Leonardo V etra era ntins pe spate, gol-pusca, iar pielea lui avea o nuanta gri-albastruie. Oasele gtului i iesisera n afara, n locul unde fusesera rupte, iar capul i era rasuci t cu 180 de grade. Fata nu i se vedea, fiind lipita de podea. Omul zacea ntr-o ba ltoaca de urina nghetata, iar parul din jurul organelor genitale era acoperit cu cristale de gheata. Simtind ca l cuprinde un val de greata, Langdon si ndrepta privirea spre pieptu

l victimei. Desi se uitase de vreo zece ori pe faxul cu rana perfect simetrica, arsura era mult mai impresionanta n realitate. Carnea arsa, umflata, era marcata clar, simbolul detasndu-se fara urma de dubiu. Oare fiorii ce-i strabateau acum trupul erau cauzati de frigul din ncapere sa u de semnificatia incredibila a imaginii pe care o avea acum n fata ochilor?

Inima i batea nebuneste n vreme ce nconjura cadavrul, citind cuvntul si de jos n sus, uluit de simetria perfecta. Acum, ca l avea chiar n fata ochilor, simbolul i se parea cu att mai greu de conceput. - Domnule Langdon? Langdon nu l auzi. Se afla deja ntr-o alta lume... o lume a sa, n care istoria, mitul si realitatea se mbinau, coplesitoare. n mintea lui, rotitele se nvrteau fren etic. - Domnule Langdon! relua Kohler. Tot nu ridica ochii. Acum era nsa prezent, concentrat la maximum: - Ct de informat sunteti din acest punct de vedere? - Stiu numai ce am putut citi pe website-ul dumneavoastra. Termenul Illumina ti nseamna "cei iluminati"; este numele unei confrerii foarte vechi. Langdon ncuviinta: - Ati mai auzit numele si nainte? - Nu; acum l-am vazut nsemnat pe domnul Vetra. - Si ati cautat pe Internet ceva despre el. - Da. - Fara ndoiala, au aparut sute de referinte. - Mii, raspunse Kohler. Cele de pe site-ul dumneavoastra contineau referinte de la Harvard, Oxford, de la o editura prestigioasa si de la o serie de alte pu blicatii n domeniu. Ca om de stiinta, mi dau seama ca o informatie nu poate fi mai valoroasa dect sursele din care provine, iar referintele dumneavoastra pareau au tentice. Langdon nu-si putea lua nca ochii de la cadavru. Kohler l privea asteptnd proba bil ca oaspetele sau sa-i ofere ceva lamuriri cu privire la ceea ce aveau n fata. Acesta privi nsa n jur, n ncaperea nghetata. - N-am putea discuta n alta parte, ntr-un loc mai cald? ntreba. - Camera asta e perfecta, replica directorul, uitnd parca de frig. Vom vorbi aici. Langdon se ncrunta. Istoria confreriei Illuminati nu era ctusi de putin o ches tiune simpla. "O sa mor nghetat ncercnd s-o explic." Privi din nou arsura, cuprins din nou de sfiala si de nencredere. Desi referirile la simbolul Illuminati erau des ntlnite n simbolistica moderna, nici un specialist nu-l vazuse n realitate vreodata. Vechile documente l descriau ca pe o ambigrama - adica un cuvnt ce putea fi citit n ambele sensuri. Si, cu toa te ca ambigramele erau frecvent ntlnite n simbolistica - svastica, yin-yang, crucea simpla, steaua iudaica - ideea ca un cuvnt putea fi transpus ntr-o ambigrama pare a de-a dreptul imposibila. Specialistii n simbolistica moderna ncercasera ani de-a rndul sa scrie cuvntul Illuminati ntr-o forma perfect simetrica, dar esuasera n mod lamentabil. De aceea, majoritatea universitarilor considera n prezent ca existen ta simbolului nu e altceva dect un mit. - Deci, cine sunt Illuminati? ntreba Kohler. "Asta este ntrebarea", si spuse Langdon n sinea lui, apoi si ncepu explicatiile c u voce tare: - nca de la nceputurile istoriei, ntre stiinta si religie s-a creat o prapastie adnca. Savanti de renume precum Copernic... - Au fost ucisi, replica directorul. Asasinati de Biserica fiindca au dezval uit unele adevaruri stiintifice. Dintotdeauna religia a persecutat stiinta. - Da, nsa n secolul al XVI-lea, o grupare din Roma a trecut la contraatac. Une le dintre cele mai luminate minti ale Italiei - fizicieni, matematicieni, astron omi - au nceput sa se ntlneasca n secret, pentru a-si mpartasi ngrijorarea cu privire la nvataturile false propovaduite de Biserica. Acesti oameni se temeau ca monopol

ul religiei asupra "adevarului" ameninta cunoasterea stiintifica pretutindeni n l ume. Ei au fondat prima "banca de creiere" a planetei si s-au autointitulat "cei iluminati". - Illuminati. - Exact. Cele mai luminate minti ale Europei... devotate revelarii adevarulu i stiintific. Kohler asculta n tacere. - Desigur, relua Langdon, Biserica Catolica i vna fara crutare, astfel ca sava ntii si puteau asigura supravietuirea numai gratie unor rituri ultrasecrete. Vest ea s-a raspndit n "subteranele" lumii academice, iar treptat confreria a primit n rn durile sale nvatati din toate tarile Europei. Acestia se ntruneau n mod regulat n Ro ma, ntr-o ascunzatoare ultrasecreta pe care o numeau "Biserica Iluminarii". Kohler tusi, schimbndu-si pozitia n scaun. - Multi dintre Illuminati, continua Langdon, voiau sa combata tirania Biseri cii prin acte de violenta, dar cel mai respectat reprezentant al lor i-a convins sa se razgndeasca. El era pacifist si unul dintre cei mai de seama savanti ai tu turor timpurilor. Langdon era sigur ca directorul stia despre cine vorbeste; chiar si oamenii obisnuiti erau familiarizati cu astronomul arestat si aproape executat de Biseri ca fiindca afirmase ca Soarele, nu Pamntul se afla n centrul sistemului solar. Des i informatiile aduse n sprijinul ideii sale erau coplesitoare, astronomul a fost aspru pedepsit deoarece a sustinut ca Dumnezeu plasase omenirea altundeva dect n c entrul universului creat de El. - Numele lui era Galileo Galilei, preciza Langdon. - Galilei? - Da. Galilei era un Illuminatus. Si, totodata, un catolic fervent. El a ncer cat sa mblnzeasca pozitia Bisericii fata de stiinta, proclamnd ca aceasta din urma nu numai ca nu submineaza pozitia lui Dumnezeu, ci o consolideaza. Galilei a scr is la un moment dat ca, privind prin telescopul sau, a putut auzi glasul lui Dum nezeu n muzica sferelor. El a sustinut ca religia si stiinta nu sunt inamici, ci, mai degraba, aliati - doua limbi ce spun aceeasi poveste, a simetriei si a echi librului... rai si iad, zi si noapte, rece si cald, Dumnezeu si Satan. Att stiint a ct si religia se regasesc n simetria divina, n continua lupta dintre lumina si ntu neric. Langdon facu o pauza, batnd din picioare pentru a se ncalzi. Kohler ramase nem iscat n scaunul sau. - Din nefericire, continua profesorul, unificarea dintre stiinta si religie nu era nici pe departe ceea ce dorea Biserica. - Binenteles ca nu. O asemenea unificare ar fi redus la zero pretentia Biseri cii ca ea constituie unica modalitate prin care omul l poate cunoaste pe Dumnezeu . Astfel, Biserica l-a judecat pe Galilei ca eretic, l-a gasit vinovat si l-a co ndamnat la arest la domiciliu permanent. Cunosc bine istoria stiintifica, domnul e Langdon. Dar toate acestea s-au petrecut cu secole n urma. Ce legatura au ele c u Leonardo Vetra? "ntrebarea de un milion de dolari". Langdon trecu la miezul problemei: - Arestarea lui Galilei a declansat revolta n rndul confreriei. Au fost comise unele greseli, iar Biserica a descoperit identitatea a patru Illuminati, pe car e i-a prins si i-a interogat. Cei patru nu au dezvaluit nsa nimic... nici chiar s ub tortura. - Tortura? Langdon ncuviinta: - Au fost nsemnati cu fierul rosu. De vii. Pe piept. Cu simbolul crucii. Ochii lui Kohler se marira si se ndreptara piezis catre trupul lui Vetra. - Apoi cei patru savanti au fost ucisi, iar cadavrele lor au fost aruncate p e strazile Romei, ca un avertisment pentru cei care ar fi dorit sa se alature co nfreriei. Cu Biserica pe urmele lor, restul membrilor au fugit din Italia. Langdon facu o pauza pentru a da mai multa greutate spuselor sale si si atint i privirile n ochii goi ai lui Kohler: - Illuminati au intrat ntr-o totala ilegalitate si au nceput sa se amestece cu alte grupari fugare, victime ale epurarilor catolice: mistici, alchimisti, ocul

tisti, musulmani, evrei. Cu timpul, au nceput sa atraga noi membri si astfel a lu at fiinta o confrerie noua. ntunecata. Profund anticrestina. Forta noilor Illumin ati a crescut, bazata pe ritualuri misterioase, practicate n cel mai mare secret, si pe juramntul ca ntr-o zi vor razbi din nou la suprafata si-si vor lua revansa asupra Bisericii Catolice. Puterea lor a devenit att de mare, nct Biserica i-a cons iderat la un moment dat cea mai periculoasa grupare anticrestina de pe fata Pamnt ului; Vaticanul a denuntat confreria ca fiind Shaitan. - Shaitan? - Un termen islamic. nseamna "dusman"... dusmanul lui Dumnezeu. Biserica a al es un nume islamic fiindca limba musulmanilor era considerata necurata. Langdon ezita o clipa, apoi relua: - Shaitan se afla la originea unui cuvnt prezent n multe limbi care se vorbesc azi pe Terra: Satan. O grimasa strabatu chipul directorului. Vocea lui Langdon rasuna aspru: - Domnule Kohler, nu stiu cum a aparut semnul acesta pe pieptul angajatului dumneavoastra... si nici de ce... dar avem n fata simbolul de mult pierdut al cel ui mai vechi si mai puternic cult satanic din lume.

10 Aleea era ngusta si pustie. Hassassin-ul mergea repede acum, ochii sai negri sclipind la gndul celor ce vor urma. Apropiindu-se de destinatie, ultimele cuvint e ale lui Janus i staruiau nca n minte: "Faza a doua ncepe curnd. Odihneste-te!" Hassassin-ul zmbi multumit. Nu dormise deloc toata noaptea, dar somnul era ul timul lucru la care se gndea acum; somnul era pentru cei slabi. El era un luptato r, la fel ca naintasii lui, iar poporul din care facea parte nu dormea niciodata, daca batalia ncepuse. Aceasta batalie ncepuse n mod cert, iar el avusese onoarea d e a varsa primii stropi de snge, nsa acum, nainte de a trece din nou la treaba, ave a la dispozitie doua ore pentru a-si sarbatori victoria recenta. "Somnul...? Dar exista metode mult mai bune de relaxare..." Apetitul pentru placerile hedoniste i fusese transmis de aceiasi naintasi. Str amosii lui se delectau cu hasis, dar el prefera un alt tip de rasplata. Se mndrea cu trupul sau - o masinarie perfect reglata, letala, pe care, n ciuda trecutului , refuza s-o polueze cu narcotice. El si dezvoltase o dependenta mai ademenitoare ... o recompensa mult mai sanatoasa si mai satisfacatoare dect drogurile. Simtind crescnd n el senzatia de familiara anticipatie, Hassassin-ul grabi pas ii pe alee. Ajunse la o usa si suna. O fanta se deschise si doi ochi caprui l stu diara cu atentie. Apoi usa se deschise. - Bine ai venit! i ura femeia bine mbracata si l pofti ntr-o ncapere cu mobilier impecabil, slab iluminata. n aer plutea un parfum scump, combinat cu o aroma de mosc. - Oricnd esti gata, adauga ea si i ntinse un album cu fotografii. Suna-ma cnd te -ai hotart. Apoi disparu. Hassassin-ul zmbi. Asezndu-se pe divanul elegant, cu albumul n poala, simti cre scnd n el o foame carnala. Desi poporul lui nu sarbatorea Craciunul, asa si nchipuia el ca trebuie sa se simta copiii crestini n fata cadourilor de sub brad, pregati ndu-se sa descopere minunile ascunse n pachete. Deschise albumul si studie fotogr afiile. Toate fanteziile sexuale din viata lui l priveau din paginile acelea: "Marisa: o zeita italiana. Apriga. O tnara Sophia Loren. Sachiko: o gheisa nipona. Mladioasa. Fara ndoiala, talentata. Kanara: o splendoare neagra. Atletica. Exotica." Examina de doua ori ntregul album si se hotar. Apasa butonul de pe masa alatur ata. Un minut mai trziu, femeia care l ntmpinase reveni. El i arata ce a ales. - Urmeaza-ma, spuse ea, surznd.

Dupa ncheierea aranjamentelor financiare, femeia dadu un telefon. Dupa alte ct eva minute, l conduse pe o scara din marmura ce se deschidea ntr-un coridor luxos. - Usa aurie din capat, i indica ea. Ai gusturi costisitoare. "Ar fi si cazul, si spuse el. Sunt un cunoscator." Hassassin-ul strabatu coridorul ca o pantera care anticipeaza un dejun copio s, ndelung asteptat. Cnd ajunse n fata usii, zmbi n sinea lui: era ntredeschisa, adem nitoare. mpinse usor si usa se dadu de perete fara zgomot. Vazndu-si alegerea, si dadu seama ca nu gresise deloc. Era exact asa cum cerus e el: goala, ntinsa pe spate, iar bratele i erau legate de capatul patului cu snur uri groase de catifea. Traversa ncaperea si si trecu degetul ntunecat peste abdomenul de un alb mat. " Seara trecuta am ucis, si sopti siesi. Iar tu esti recompensa mea."

11 - Satanic? Kohler si sterse gura si se rasuci n scaunul sau: Acesta este simbo lul unui cult satanic? Langdon se plimba prin camera cu pasi rapizi, pentru a se ncalzi: - Illuminati erau satanici, dar nu n sensul modern al termenului. Apoi i explica pe scurt ca, pentru majoritatea oamenilor, cultele satanice su nt niste grupari ce-l venereaza pe diavol; totusi, n trecut, satanistii erau oame ni educati, care se afirmau ca adversari ai Bisericii. Shaitan. Zvonurile despre sacrificii de animale, magie neagra si ritualuri de adorare a pentagramei nu er au altceva dect minciuni raspndite de Biserica pentru a-si sustine atacurile mpotri va acestor adversari. Cu timpul nsa, dorind sa-i depaseasca pe Illuminati, alti a dversari ai Bisericii au nceput sa creada aceste minciuni si sa le puna n practica . Astfel s-a nascut satanismul modern. Kohler l ntrerupse brusc: - Toate astea sunt povesti vechi. Eu vreau sa stiu cum a ajuns simbolul asta aici. Langdon trase adnc aer n piept: - Simbolul n sine a fost creat de un artist Illuminati anonim din secolul al XVI-lea, ca un tribut adus pasiunii pentru simetrie a lui Galilei - un fel de em blema sacra a confreriei. Membrii acesteia au pastrat simbolul secret, planuind sa-l dezvaluie numai atunci cnd vor fi acumulat suficienta putere pentru a iesi d in nou la suprafata si a-si duce la ndeplinire obiectivul fundamental. - Asadar, simbolul acesta nseamna ca Illuminati au iesit din nou la lumina? nt reba Kohler, care parea nelinistit. Langdon se ncrunta: - Ar fi imposibil, spuse el. Exista un capitol al istoriei Illuminati despre care nu v-am vorbit nca. Vocea lui Kohler deveni mai nerabdatoare: - Iluminati-ma! Langdon si freca palmele una de alta, frunzarind mintal sutele de documente p e care le citise sau pe care le scrisese el nsusi despre confrerie: - Illuminati erau, n esenta, niste supravietuitori. Cnd au fugit din Roma, au strabatut Europa n cautarea unui loc sigur, n care sa se poata regrupa. Treptat, a u fost integrati ntr-o alta organizatie secreta... o confrerie a unor maestrii ci oplitori din Bavaria: francmasonii. - Masonii? se mira Kohler. Langdon ncuviinta, ctusi de putin surprins de faptul ca directorul auzise de a cest nume: - Confreria masonilor are n prezent peste cinci milioane de membri n lumea ntre aga, jumatate dintre acestia locuind n Statele Unite ale Americii, iar mai mult d e un milion n Europa. - n mod cert masonii nu sunt satanisti! relua Kohler, afisnd dintr-o data un a er sceptic. - Sigur ca nu! Masonii au cazut n plasa propriei bunavointe. Dupa ce i-au ada

postit pe savantii fugari n secolul al XVII-lea, aproape fara stirea lor au deven it un front de lupta al confreriei Illuminati. Membrii acesteia au crescut ca nu mar, ocupnd treptat pozitii tot mai nalte n ierarhia lojilor. Pe ascuns, si-au refa cut confreria stiintifica n centrul organizatiei masonice - un fel de societate s ecreta ntr-o alta societate secreta. Apoi Illuminati s-au folosit de sistemul mon dial de interconexiuni al lojilor masonice pentru a-si extinde influenta. Langdon si umplu plamnii cu o gura buna de aer nghetat, nainte de a continua n gr aba: - Extirparea catolicismului era scopul principal al confreriei Illuminati. M embrii ei considerau ca dogmele superstitioase propovaduite de Biserica reprezin ta cel mai mare pericol pentru omenire. Ei se temeau ca, daca religia continua s a promoveze un mit pios ca fiind realitatea si adevarul absolut, progresul stiin tific ar fi ncetat si omenirea ar fi fost condamnata la un viitor de nentrerupte s i absurde razboaie religioase. - Pai cam asa ceva se ntmpla azi n lume! Langdon se ncrunta, preocupat. Kohler avea dreptate. Razboaiele religioase er au nca la ordinea zilei. "Dumnezeul meu este mai bun dect Dumnezeul tau." Se pare ca existase ntotdeauna o strnsa corelatie ntre credinciosii fanatici si numarul rid icat de cadavre. - Continuati! - Illuminati au devenit tot mai puternici n Europa, relua Langdon dupa ce-si aduna gndurile, si au nceput sa se orienteze spre America, unde multi dintre cei a flati n posturi guvernamentale nalte erau masoni - George Washington, Benjamin Fra nklin - oameni cinstiti, cu frica lui Dumnezeu, care nu aveau habar despre puter ea detinuta de Illuminati n cadrul masoneriei. Membrii confreriei au contribuit l a fondarea unor banci, uzine si universitati, pentru a-si finanta planul: creare a unui unic stat global, un fel de Noua Ordine Mondiala laica. Kohler nu schita nici un gest. - O Noua Ordine Mondiala, repeta Langdon, bazata pe iluminismul stiintific. Ei au numit-o Doctrina Luciferica. Biserica a pretins ca Lucifer este o referire la diavol, dar confreria a insistat ca termenul era folosit n sensul sau literal din limba latina, acela de "aducator de lumina" sau Illuminator. Kohler ofta, iar vocea lui rasuna dintr-o data solemn: - Domnule Langdon, va rog sa stati jos! Profesorul se aseza pe coltul unui fotoliu acoperit de un strat de gheata, i ar Kohler si apropie scaunul de el. - Nu sunt sigur ca am nteles tot ce mi-ati explicat, dar un lucru l-am pricep ut n mod cert. Leonardo Vetra era unul dintre cei mai buni profesionisti ai CERN. Totodata, mi era prieten. Vreau sa ma ajutati sa-i localizez pe acesti Illuminat i. Langdon nu stia cum ar trebui sa-i raspunda: - Sa-i localizati pe Illuminati? "Sper ca glumeste!" - Mi-e teama, domnule, ca acest lucru va fi, practic, imposibil. - Ce vreti sa spuneti? ntreba directorul, sumbru. Doar nu... - Domnule Kohler... Langdon se apleca spre el, nestiind cum sa-l faca sa ntel eaga ceea ce avea de gnd sa-i spuna: nca n-am ncheiat relatarea despre confrerie. n ciuda aparentelor, este foarte greu de crezut ca simbolul acesta a fost aplicat aici de Illuminati. De peste o jumatate de secol nu a mai fost nregistrata nici o dovada a existentei lor si majoritatea specialistilor considera ca Illuminati a u disparut de multi ani. Brusc se asternu tacerea. Kohler privea prin ceata alburie cu un amestec de stupefactie si furie: - Cum naiba mi puteti spune ca gruparea aceasta a disparut, cnd numele sau est e nsemnat pe pieptul omului astuia?! Langdon si pusese si el aceeasi ntrebare toata dimineata. Aparitia ambigramei era ceva incredibil; toti specialistii n simbolistica vor fi uluiti. Si totusi, p rofesionistul din Langdon si dadea seama ca reaparitia simbolului nu dovedea abso lut nimic referitor la Illuminati. - Simbolurile, explica el, nu confirma n nici un caz prezenta celor care le-a

u creat initial. - Ce ar trebui sa nteleg eu din chestia asta? - Ca atunci cnd organizatii ca Illuminati sucomba, simbolurile lor ramn... si pot fi preluate de alte grupuri. Procesul se numeste transfer si este frecvent n simbolistica. Nazistii au preluat svastica de la hindusi, crestinii au adoptat f orma de cruce de la egipteni, iar... - n aceasta dimineata, l ntrerupse Kohler, cnd am tastat "Illuminati" pe Interne t, au aparut mii de referinte actuale. Se pare ca multi oameni cred ca grupul es te nca activ. - Tipi care cred n teoria conspiratiei! replica Langdon. Totdeauna se simtise agasat de noianul de teorii despre conspiratii care cir culau n cultura moderna de masa. Presa se dadea n vnt dupa titluri apocaliptice, ia r autoproclamatii "specialisti n culte" nca mai agitau gogorita milenarista, inven tnd povesti conform carora Illuminati erau bine mersi, organizndu-si Noua Ordine M ondiala. Recent, prestigiosul New York Times dezvaluise apartenenta masonica a n umeroase personalitati ale lumii - Sir Arthur Conan Doyle, ducele de Kent, Peter Sellers, Irving Berlin, Printul Philip, Louis Armstrong, plus o pleiada de magn ati actuali ai finantelor si industriei. Kohler arata furios spre trupul lui Vetra: - Tinnd seama de aceasta dovada, poate ca fanii conspiratiilor au dreptate. - mi dau seama cum par lucrurile, raspunse Langdon pe un ton ct mai diplomatic . Si totusi, o explicatie mult mai plauzibila ar fi aceea ca o alta organizatie a preluat simbolul Illuminati si l foloseste n propriile scopuri. - Ce scopuri? Ce dovedeste aceasta crima? "Buna ntrebare!" si spuse Langdon. El, unul, nu-si putea da seama de unde reap aruse simbolul acum, dupa patru sute de ani. - Tot ceea ce va pot spune este ca, daca Illuminati ar fi nca activi - lucru de care ma ndoiesc profund - n nici un caz nu ar fi implicati n moartea lui Leonard o Vetra. - Nu? - Nu. Chiar daca militau pentru abolirea crestinismului, Illuminati si manife stau puterea prin mijloace financiare si politice, nicidecum prin acte teroriste . n plus, confreria avea un cod moral strict cu privire la cei pe care-i consider a dusmani. Membrii ei i apreciau pe oamenii de stiinta n cel mai nalt grad. n nici u n caz nu ar fi ucis un savant ca Leonardo Vetra. Ochii lui Kohler i aruncara o privire nghetata: - Poate am omis sa mentionez ca Vetra nu era ctusi de putin un savant obisnui t. Langdon suspina rabdator: - Domnule Kohler, sunt sigur ca Leonardo Vetra era un om stralucit din multe puncte de vedere, dar realitatea este ca... Fara nici un avertisment, Kohler si roti scaunul si tsni afara din ncapere, lasn d n urma, pe culoar, o dra de ceata alburie. "Pentru numele lui Dumnezeu!" bombani Langdon si se lua dupa el. Kohler l astepta ntr-un alcov, la capatul culoarului: - Acesta este biroul lui Leonardo, spuse el, aratnd spre o usa glisanta. Poat e cnd l veti vedea, va veti schimba parerea. Si, cu un oftat greu, deschise usa. Langdon arunca o privire nauntru si instantaneu simti cum i se face parul mac iuca. "Sfnta Maica a lui Iisus!" murmura ca pentru sine.

12 ntr-o alta tara, un tnar paznic astepta rabdator n fata unui set scump de monit oare video, privind crmpeiele ce i se derulau n fata ochilor - imagini n direct pre luate de sute de camere video fara fir, care supravegheau uriasul complex. Imagi nile se succedau ntr-o procesiune nentrerupta. Un culoar cu decoratiuni scumpe.

Un birou personal. O bucatarie de dimensiuni industriale. Pe fondul imaginilor, paznicul se stradui sa-si adune gndurile. Se apropia de sfrsitul turei si totusi era nca vigilent. Serviciul era o onoare pentru el. Iar n tr-o zi, si va primi rasplata finala. n vreme ce visa cu ochii deschisi, una dintre imagini deveni de-a dreptul ala rmanta. Deodata, cu un reflex ce-l surprinse chiar si pe el, mna i se ntinse si ap asa scurt un buton de pe panoul de control. Imaginea ngheta. Cu nervii ntinsi la maximum, se apleca spre monitor pentru a privi mai ndeapro ape. Cifra de pe ecran arata ca imaginea era transmisa de camera video cu numaru l 86 - o camera care ar fi trebuit sa supravegheze un coridor. Dar ceea ce se vedea pe monitor nu era, n mod cert, un coridor.

13 Langdon privea incredul ncaperea din fata lui: - Dar ce este aici? n ciuda valului placut de aer cald care l ntmpina, pasi cu emotie peste prag. Fa ra a-i raspunde, Kohler l urma n birou. Langdon cerceta ncaperea, nestiind ce sa cr eada: n interiorul ei se afla cel mai bizar amestec de artefacte pe care l vazuse vreodata. Pe peretele ndepartat, dominnd ntregul spatiu, trona un imens crucifix di n lemn, a carui origine profesorul o situa aproximativ n Spania secolului al XIVlea. Deasupra acestuia, suspendat de tavan, se afla un minimodel metalic al sist emului solar. La stnga lui se zarea un tablou n ulei reprezentnd-o pe Fecioara Mari a, iar alaturi se ntindea un tabel periodic al elementelor chimice. Pe peretele l ateral, alte doua crucifixuri din alama flancau un portret al lui Albert Einstei n, pe care se putea citi celebrul sau citat: "Dumnezeu nu joaca zaruri cu univer sul". Langdon facu nca un pas, privind n jur cu uluire. O Biblie legata n piele era a sezata pe biroul lui Vetra, lnga un model din plastic al atomului si o replica n m iniatura a celebrului Moise al lui Michelangelo. "Asta da eclectism!" si spuse el. Aerul cald era placut, dar aspectul ncaperii i dadu din nou fiori pe sira spinarii. Avea impresia ca e martorul ciocnirii din tre doi titani ai filozofiei... o nclestare nedecisa a doua forte contrare. Citi n graba titlurile cartilor de pe un raft: Particula Dumnezeu, Tao n fizica, Dumnez eu: dovada. La unul din capetele raftului se afla nscris un citat: "ADEVARATA STIINTA L DESCOPERA PE DUMNEZEU ASTEPTND N SPATELE FIECAREI USI - PA PA PIUS AL XXII-LEA." - Leonardo era preot catolic, spuse Kohler. - Preot?! Parca ati spus ca era fizician! - Era si una, si alta. Au existat n decursul istoriei oameni de stiinta relig iosi; Leonardo a fost unul dintre ei. Pentru el, fizica era "legea naturala a lu i Dumnezeu"; sustinea ca mna Domnului este vizibila n ntreaga ordine fireasca a lum ii si spera ca, prin stiinta, sa poata demonstra existenta lui Dumnezeu. El nsusi se considera un teo-fizician. "Teo-fizician?" Pentru Langdon acesta era un oximoron de-a dreptul imposibil . - Fizica particulelor, relua Kohler, a nregistrat n ultima vreme cteva descoper iri zguduitoare, ale caror implicatii sunt de ordin spiritual. Leonardo a fost a utorul multora dintre ele. Langdon l cerceta tacut pe directorul CERN, nca straduindu-se sa nteleaga ceva din cele ce-l nconjurau: - Spiritualitate si fizica?! De-a lungul carierei sale studiase istoria religiei si, daca n acest domeniu exista o tema recurenta, nu putea fi alta dect faptul ca, nca din prima zi, stiint

a si religia erau aidoma apei si uleiului... imiscibile... inamici declarati. - Vetra se afla n linia nti a cercetarilor legate de fizica particulelor, conti nua Kohler. ncepuse sa mbine stiinta si religia, demonstrnd ca se completeaza una p e cealalta n moduri nca nebanuite. El a numit acest domeniu nou-nascut "Noua Fizic a". Directorul lua un volum de pe raft si i-l ntinse lui Langdon, care citi pe co perta: Dumnezeu, Miracolele si Noua Fizica de Leonardo Vetra. - Domeniul este restrns, continua Kohler, dar ofera raspunsuri noi la ntrebari vechi - ntrebari despre originea universului si despre fortele care interconecte aza totul. Leonardo credea ca toate cercetarile lui au capacitatea de a converti milioane de oameni la un mod de viata spiritual. Anul trecut a dovedit fara urm a de ndoiala existenta unei forte energetice care ne uneste pe toti. De fapt, a d emonstrat ca suntem cu totii legati n mod fizic unii de altii... ca moleculele di n trupul dumneavoastra se mbina cu cele din corpul meu... ca pe toti ne anima una si aceeasi forta universala. Langdon era descumpanit. "Si puterea lui Dumnezeu ne va uni pe toti!" - Asadar, domnul Vetra a descoperit o modalitate de a demonstra ca toate par ticulele sunt interconectate? - A demonstrat-o n mod clar. Un articol recent din revista Scientific America n a afirmat ca "Noua Fizica" este o cale spre Dumnezeu mai directa dect religia. Acum era limpede; gndurile lui Langdon zburara la crezul antireligios al conf reriei Illuminati si, fara tragere de inima, sonda pentru cteva momente imposibil ul. Daca organizatia era nca activa, l-ar fi ucis oare membrii ei pe Vetra pentru a-l mpiedica sa-si comunice maselor mesajul religios? Dar alunga repede acest gnd . "Absurd! Confreria e deja istorie, e demult apusa. Orice specialist stie asta! !" - Vetra avea numerosi dusmani n lume stiintifica, relua Kohler. Multi puritan i ai stiintei l dispretuiau - chiar si aici, la CERN. Ei considerau ca utilizarea fizicii analitice pentru sustinerea principiilor religioase constituia o tradar e de la principiile stiintei. - Dar savantii de astazi nu sunt ceva mai putin defensivi cu privire la Bise rica? Kohler pufni dezgustat: - De ce-am fi? Poate ca azi nvatatii nu mai sunt arsi pe rug, dar daca socoti ti ca Biserica si-a schimbat pozitia cu privire la stiinta, ntrebati-va de ce jum atate din scolile din tara dumneavoastra nu predau teoria evolutionista. ntrebati -va de ce Coalitia Crestina din SUA ntretine cel mai puternic lobby mpotriva progr esului stiintific n lume. Batalia dintre religie si stiinta este crncena nca, domnu le Langdon. S-o fi mutat ea de pe cmpul de lupta n consiliile de administratie, da r a ramas la fel de apriga. Kohler avea dreptate. Chiar saptamna trecuta, membri ai Facultatii de Teologi e de la Harvard patrunsesera n cladirea Facultatii de Biologie, protestnd mpotriva faptului ca n programa universitara fusese introdusa ingineria genetica. Presedin tele Departamentului de Biologie, reputatul ornitolog Richard Aaronian, si aparas e programa atrnnd la fereastra biroului sau un afis urias. Pe acesta era reprezent at "pestele" crestin modificat, cu patru picioare subtirele - un tribut, sustinu se Aaronian, adus primelor vietuitoare acvatice care evoluasera pe uscat. Sub de senul pestelui, n locul numelui Iisus era scris: "DARWIN". Un piuit ascutit despica aerul si Langdon privi n jur. Kohler ncepu sa butonez e dispozitivele electronice ale scaunului sau, scoase un pager din suport si cit i mesajul: - Bun! Este fiica lui Leonardo. Domnisoara Vetra soseste chiar acum la elipo rt. O vom ntmpina acolo. Cred ca ar fi mai bine ca ea sa nu urce aici si sa-si vad a tatal n acest fel. Langdon ncuviinta. Ar fi fost un soc prin care nici un copil n-ar trebui sa t reaca. - O voi ruga pe domnisoara Vetra sa ne explice la ce proiect lucra mpreuna cu tatal ei... Poate ca asa vom ntelege de ce a fost ucis. - Credeti ca a fost asasinat din cauza activitatii sale? - Posibil. Leonardo mi-a spus ca lucra la ceva extraordinar. Numai att mi-a d

ezvaluit. Devenise foarte secretos cu privire la proiectul sau. Avea un laborato r personal si pretindea izolare totala, iar eu i-am acordat-o bucuros, cunoscndui capacitatile. n ultimul timp activitatea sa consuma cantitati uriase de electri citate, dar m-am abtinut sa-i pun vreo ntrebare. Kohler si ntoarse scaunul catre usa, apoi adauga: - Trebuie sa mai stiti nca un lucru nainte de a parasi acest apartament. Langdon nu era sigur ca vrea sa-l mai auda. - Asasinul a furat ceva de la Vetra. - Ceva? - Urmati-ma! Directorul intra din nou n ncaperea cufundata n ceata alba. Langdon l urma, nest iind la ce sa se astepte. Oprindu-se la ctiva centimetri de cadavru, Kohler i facu semn sa se apropie. Profesorul se executa, simtind cum stomacul i urca n gt la mirosul urinei ngheta te. - Priviti-i fata! "Sa-i privesc fata? Parca ziceai ca a fost furat ceva!" Ezitnd, Langdon ngenunche. ncerca sa priveasca fata cadavrului, dar capul fuses e rasucit cu 180 de grade, astfel ca fata era orientata spre covor. Luptndu-se cu handicapul sau, Kohler se apleca si ntoarse cu grija teasta nghet ata a victimei. Cu un prit puternic, chipul mortului deveni ncet vizibil, schimonos it n chinurile agoniei. Kohler l mentinu astfel cteva clipe. - Sfinte Iisuse! exclama Langdon, tragndu-se napoi ngrozit. Fata lui Vetra era complet acoperita de snge. Un singur ochi de culoarea alunelor l privea fara viata . Cealalta orbita era sfsiata si goala. - I-au furat ochiul?!

14 Langdon iesi din Cladirea C, multumit ca se afla din nou n aer liber, departe de apartamentul lui Vetra. Lumina soarelui atenua imaginea orbitei goale, care i se nfipsese n minte. - Pe aici, va rog, l ndemna Kohler, pornind pe o alee n panta. Scaunul electric parea sa accelereze fara efort. Domnisoara Vetra va sosi dintr-un moment n altul . Profesorul grabi pasul. - Asadar... relua Kohler. nca va mai ndoiti de implicarea confreriei Illuminat i? Langdon nu mai stia ce sa creada. Afilierea religioasa a victimei era deconc ertanta si totusi el nu putea renunta la multitudinea de dovezi si marturii isto rice pe care le studiase. Si apoi... mai era si ochiul acela lipsa... - nca mi pastrez parerea, spuse el cu mai multa tarie n glas dect intentionase, ca Illuminati nu sunt responsabili pentru aceasta crima. Lipsa ochiului este dov ada. - Cum? - Mutilarea la ntmplare este foarte... ne-Illuminati. Specialistii n problema c ultelor se confrunta cu desfigurari nesistematice n cazul sectelor marginale, lip site de experienta - fanatici care comit acte de terorism aleatorii - dar Illumi nati au avut dintotdeauna un comportament deliberat. - Deliberat? Extirparea cu precizie chirurgicala a unui glob ocular nu este un act deliberat? - Nu transmite nici un mesaj clar. Nu serveste unui scop nalt. Scaunul lui Kohler se opri brusc n vrful colinei si savantul se ntoarse: - Domnule Langdon, credeti-ma, ochiul acela lipsa serveste ntr-adevar unui sc op nalt... foarte nalt. n vreme ce traversau delusorul nverzit, zumzaitul unei elice de elicopter ncepu

sa se faca auzit dinspre vest. Imediat aparu si aeronava, strabatnd n zbor valea ce se deschidea n fata lor. ncetinind brusc, se pozitiona deasupra unui eliport ma rcat pe iarba. Langdon l privi detasat, mintea lui rotindu-se la fel de rapid ca palele elic ei, ntrebndu-se daca o noapte buna de somn i va limpezi gndurile. Se cam ndoia nsa. Elicopterul ateriza, iar pilotul sari si ncepu sa descarce bagajele. Multe: s aci de pnza, sacose de vinil, butelii de oxigen si lazi cu ceva ce semana a echip ament sofisticat de scafandru. Langdon era nedumerit: - Acesta este bagajul domnisoarei Vetra? striga el, ncercnd sa se faca auzit p este huruitul elicei. Kohler ncuviinta din cap si raspunse pe acelasi ton: - Se afla n apele Insulelor Baleare, pentru cercetari biologice. - Parca spuneati ca este fizician! - Este. Bio-fizician. Studiaza modul n care sunt interconectate sistemele vii . Activitatea ei este n strnsa legatura cu aceea pe care tatal ei o desfasura n do meniul fizicii particulelor. Recent domnisoara Vetra a infirmat una dintre teori ile fundamentale emise de Einstein, utiliznd camere video sincronizate la nivel a tomic pentru a studia un banc de ton. Langdon l privi atent pe Kohler, ncercnd sa sesizeze nuanta ironica. "Einstein si pestii?" ncepuse deja sa se ntrebe daca nu cumva pilotul prototipului X-33 l las ase din greseala pe o alta planeta. O clipa mai trziu, Vittoria Vetra cobor din elicopter si Robert Langdon si dadu seama ca surprizele zilei nu luasera sfrsit. mbracata ntr-un sort kaki si o bluza alba fara mneci, Victoria Vetra nu avea deloc aerul unui fizician studios, cum si imaginase el. Zvelta si gratioasa, era nalta, cu pielea maslinie si parul lung, n egru, zburlit de rotorul elicopterului. Chipul ei si arata fara retinere originea italiana; fara a fi o frumusete iesita din comun, avea trasaturi pline, ferme, care chiar si de la douazeci de metri distanta emanau o senzualitate cruda. n cur entul de aer strnit de elicopter, hainele i se lipeau de trup, accentundu-i bustul suplu si snii mici. - Domnisoara Vetra este o femeie cu o forta personala de exceptie, spuse Koh ler, simtind probabil fascinatia cu care o privea Langdon. Petrece luni ntregi lu crnd n sisteme ecologice periculoase. Este vegetariana convinsa si un veritabil gu ru n Hatha yoga pentru cei de la CERN. "Hatha yoga?" Vechea arta budista a gimnasticii meditative parea o bizara sp ecialitate pentru fiica fiziciana a unui preot catolic. Langdon o privi cum se apropie. Era evident ca plnsese, iar n ochii ei nisipii , profunzi, se citeau emotii pe care el nu le putea identifica. Totusi, se aprop ie de ei cu miscari hotarte. Avea picioare puternice, atletice, care parca emanau sanatoasa luminiscenta a trupului mediteranean, scaldat din belsug n soare. - Vittoria, ncepu Kohler. Sincerele mele condoleante! Este o pierdere teribil a pentru stiinta... pentru noi toti cei de aici, de la CERN. Tnara si nclina fruntea. Cnd vorbi, vocea ei era catifelata, rostind cuvintele nt r-o engleza usor guturala, cu accent: - Ati aflat cine este autorul? - nca ne straduim sa aflam. Vittoria se ntoarse spre Langdon, cu mna ntinsa: - Numele meu este Vittoria Vetra. Sunteti de la Interpol, banuiesc. Profesorul i strnse mna, vrajit de profunzimea privirilor ei umede: - Robert Langdon, se recomanda, nestiind ce altceva sa mai spuna. - Domnul Langdon nu reprezinta autoritatile, interveni Kohler. Este un speci alist din SUA si a venit pentru a ne ajuta sa aflam cine se face vinovat de toat e aceste lucruri. Vittoria parea nesigura: - Si politia? Kohler icni, fara a raspunde. - Unde este trupul sau? ntreba tnara. - Avem grija de el. Minciuna sfruntata l lua pe Langdon prin surprindere. - Vreau sa-l vad.

- Vittoria, o ntrerupse directorul, tatal tau a fost asasinat n mod brutal. Ma i bine sa ti-l amintesti asa cum era n viata. Tnara dadu sa spuna ceva, dar cteva voci ce rasunara din departare o ntrerupser a: - Hei, Vittoria! Bine ai revenit acasa! Ctiva angajati ce treceau prin apropiere i faceau semne bucuroase. - Ai mai infirmat vreo teorie a lui Einstein? ntreba unul dintre ei. - Tatal tau trebuie sa fie mndru, adauga un altul. Vittoria le raspunse stnjenita la salut si apoi se rasuci spre Kohler. Pe chi pul ei se oglindea nedumerirea: - Adica nimeni nu stie nca? - Am considerat ca discretia se impune. - Nu le-ai spus oamenilor ca tata a fost asasinat? Glasul ei nencrezator devenea acum furios. Vocea lui Kohler deveni la rndul ei dura: - Poate ai uitat, domnisoara Vetra, ca imediat ce as fi anuntat vestea ucide rii tatalui dumitale, ar fi nceput o ancheta aici, la CERN. Inclusiv o examinare amanuntita a laboratorului sau. M-am straduit totdeauna sa respect intimitatea t atalui dumitale. Leonardo mi-a dezvaluit numai doua lucruri cu privire la proiec tul vostru actual. Unu: ca are capacitatea de a atrage pentru CERN contracte de concesionare n valoare de milioane de euro n urmatorii zece ani. Doi, ca nu este g ata nca pentru a fi prezentat publicului, fiindca tehnologia comporta anumite ris curi. Tinnd seama de aceste doua aspecte, nu doresc ca niste straini sa se vnture prin laboratorul lui si sa-i fure munca sau sa-si riste viata acolo, nvinovatind apoi CERN. Am fost suficient de explicit? Victoria l privi n ochi, fara a raspunde. Langdon sesiza nsa respectul ei retin ut si faptul ca aproba logica lui Kohler. - nainte de a le raporta ceva autoritatilor, continua directorul, trebuie sa stiu la ce lucrati mpreuna. Vreau sa ne conduci n laborator. - Laboratorul nu este relevant, replica Vittoria. Nimeni nu stia cu ce ne oc upam. Experimentul nu poate avea nici o legatura cu uciderea tatalui meu. Kohler ofta adnc: - Dovezile sugereaza altceva. - Dovezile? Ce dovezi? Directorul si duse iarasi batista la gura: - Va trebui sa ai ncredere n mine. Dar din privirea arzatoare a Victoriei se vedea clar ca nu are.

15 Langdon mergea tacut n urma Vittoriei si a lui Kohler, napoi n cladirea princip ala, unde ncepuse strania sa vizita la CERN. Picioarele Vittoriei aveau o miscare fluida - ca a unui notator olimpic - o forta nascuta fara ndoiala din flexibilita tea si controlul oferite de yoga. O auzea respirnd lent, ritmat, de parca ncerca nt r-un fel sa-si filtreze durerea. Ar fi vrut sa-i spuna ceva, sa o asigure de simpatia lui; si el simtise golu l adnc lasat de moartea neasteptata a unui parinte. si amintea mai cu seama nmormnta rea, cenusie si ploioasa. La doua zile dupa ce mplinise doisprezece ani. Casa era plina de barbati de la birou, n costume ntunecate, barbati care i strngeau mna prea tare cnd l salutau. Toata lumea murmura cuvinte ca "stres" si "cardiac". Mama lui glumea, printre lacrimi, spunnd ca reusise totdeauna sa urmareasca mersul actiuni lor la Bursa dupa pulsul sotului ei. Odata, cnd tatal lui traia nca, Langdon si auzise mama implorndu-l sa "se mai op reasca si sa miroasa trandafirii". n acel an, de Craciun, i cumparase tatalui sau un trandafir micut din sticla. Era cel mai delicat si cel mai frumos lucru pe ca re l vazuse el vreodata... razele soarelui se oglindeau n sticla si desenau pe per ete un curcubeu n mii de culori. "E minunat", spusese tatal lui deschiznd cadoul, si-l sarutase pe Langdon pe frunte. Apoi asezase trandafirul cu grija pe un raft

nalt, prafuit, n cel mai ntunecat colt al sufrageriei. Cteva zile mai trziu, Langdon se urcase pe un taburet, luase trandafirul si-l napoiase magazinului. Tatal lui nu observase niciodata lipsa micului bibelou. Zgomotul unui ascensor l readuse n prezent. Vittoria si Kohler se aflau n fata lui, n pragul liftului. El ezita o clipa n fata usilor deschise. - S-a ntmplat ceva? ntreba Kohler, mai degraba nerabdator dect ngrijorat. - Absolut nimic, raspunse Langdon, apropiindu-se lent de cutia nghesuita. Folosea lifturile numai cnd era absoluta nevoie; prefera spatiile larg-deschi se ale scarilor. - Laboratorul doctorului Vetra se afla n subteran, explica directorul. "Minunat!" si spuse pasind n ascensor si simtind un val de aer nghetat venind d in putul masinariei. Usile se nchisera si liftul ncepu sa coboare. - Sase etaje, adauga Kohler cu o voce goala, ca un dispozitiv mecanic. Langdon si imagina ntunecimea putului gol de sub ei si se stradui sa alunge im aginea, studiind cifrele luminate ce indicau etajele parcurse; n mod ciudat nsa, n u erau dect doua afisaje: PARTER si LHC. - Ce nseamna LHC? ntreba, ncercnd sa nu para agitat. - Large Hadron Collider. Un accelerator de particule. "Accelerator de particule?" Langdon auzise vag despre un asemenea dispozitiv - prima data la un dineu cu ctiva colegi la Dunster House, n Cambridge. Un priete n de-al lor, un fizician pe nume Bob Brownell, sosise la ntrevedere n culmea furie i: - Ticalosii l-au anulat! strigase el. - Ce au anulat? ntrebasera toti ceilalti. - SASC-ul! - Ce anume? - Superacceleratorul de Superconductie! Cineva ridicase din umeri: - Nu stiam ca tipii de la Harvard construiesc unul. - Nu cei de la Harvard! Statele Unite! Urma sa fie cel mai puternic accelera tor de particule din ntreaga lume! Unul dintre cele mai importante proiecte stiin tifice ale secolului! Doua miliarde de dolari s-au bagat n el si Senatul anuleaza proiectul! Idioti cu Biblia-n mna! Cnd reusise sa se calmeze, Brownell le explicase ca un accelerator de particu le era un tub larg, circular, n interiorul caruia erau accelerate particule subat omice. Magnetii amplasati n tub se activau si se dezactivau ntr-o succesiune rapid a, pentru a mpinge particulele de colo-colo, pna ce atingeau viteze uluitoare. Ace ste particule extrem de rapide circulau n tub cu viteze de peste 290 000 de kilom etri pe secunda! - Dar asta nseamna aproape la fel de repede ca viteza luminii! exclamase unul dintre profesori. - Exact! Si Brownell continuase, explicndu-le ca, accelernd doua particule n directii op use n interiorul tubului, oamenii de stiinta le puteau descompune n partile lor co mponente, studiind astfel, la nivel elementar, particulele fundamentale ale mate riei. - Acceleratoarele de particule, adaugase Brownell, sunt esentiale pentru vii torul stiintei. Ciocnirile din interiorul lor ne ajuta sa ntelgem componentele fu ndamentale ale universului. "Poetul Casei", un tip tacut pe nume Charles Pratt, nu paruse deloc impresio nat. - Mie mi pare, spusese el, o abordare neanderthaliana a stiintei. .. ca si cu m ai zdrobi doua ceasuri unul de altul pentru a afla cum functioneaza. Brownell azvrlise furculita din mna si iesise valvrtej din ncapere. "Asadar CERN are un accelerator de particule? se ntreba Langdon. Un tub circu lar n care se busesc particule. Oare de ce-l ngropasera sub pamnt?" Cnd ascensorul se opri, Langdon astepta cu nerabdare sa simta pamntul solid su b picioare, dar cnd usile se deschisera, bucuria i disparu brusc. n fata lui se des fasura o alta lume, stranie si necunoscuta. Culoarul se ntindea parca la infinit n ambele directii, la stnga si la dreapta.

Era un tunel de ciment cu pereti netezi, suficient de larg pentru a lasa sa tre aca un camion de mare tonaj. Desi bine iluminat n dreptul lor, culoarul se cufund a ntr-o bezna adnca n departare. Un curent de aer umed sufla din ntunecimea acestuia , parca pentru a nu te lasa sa uiti ca te afli n maruntaiele Pamntului. Langdon ap roape ca putea simti greutatea solului si a rocilor ngramadite deasupra capului s au. Pentru o clipa, avea din nou noua ani... iar bezna l mpingea napoi... napoi spre cele cinci ore de ntuneric total, zdrobitor, care nca l mai bntuiau. Strngnd din pum i, se chinui sa revina n prezent. Tacuta, Vittoria cobor din lift si porni fara ezitare pe culoarul ntunecat, mu lt naintea lor. Deasupra, becurile fluorescente prindeau viata pentru a-i lumina pasii. "Efectul e nelinistitor, si spuse Langdon, ca si cum tunelul ar fi viu... si-i anticipeaza fiecare miscare." Porni dupa ea mpreuna cu Kohler, fara a o ajun ge din urma. n spatele lor, luminile se stingeau automat. - Acceleratorul de particule, ntreba el, este pe undeva n acest tunel? - Acolo e, raspunse Kohler cu un gest neglijent spre stnga, unde de-a lungul peretelui se zarea un