de la „cartea verde privind protecţia penală a …selor economice si financiare ale uniunii...
TRANSCRIPT
1
Publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
din 22.9.1976 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/
PDF/?uri=OJ:JOC_1976_222_R_0002_01&from=EN)
2
Publicată în JOCE din 27.11.1995 (http://eur-lex.europa.eu/
legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:31995F1127
(03)&from=EN).
3
Gavril Paraschiv, Daniel-Ştefan Paraschiv, „Protectia intere -selor economice si financiare ale Uniunii Europene, prin mijloacede drept penal”, în „Aspecte teoretice şi practice ale procesului de
armonizare a dreptului românesc cu dreptul european”,
coordonatori Cezar Tită, Dănuţ Cornoiu, Constantin Pletea, Diana
Calciu, Dana Tită, Editura SITECH, Craiova, 2009, p. 16.
4 Livre Vert sur la protection pénale des intérêts financierscommunautaires et la création d’un Procureur européen,
(COM(2001) 715 final), prezentată de Comisia Europeană la
11.12.2001, p. 61
(http://ec.europa.eu/anti_fraud/documents/fwk-green-paper-
document/green_paper_fr.pdf)
STUDII, OPINII, INFORMĂRI
De la „Cartea Verde privind protecţia penală a intereselor financiare comunitare
şi crearea unui Procuror European” la „Propunerea de Regulament de instituire a Parchetului European”
Conf. univ. dr. Roxana-Mariana POPESCU
Consilier
Consiliul Legislativ
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 3
a Tratatului de la Amsterdam, în anul 1999, Tratat
care „permite legiuitorului comunitar să legifereze,într-o măsură limitată, în materia protecţiei penalea intereselor financiare”
4
. Astfel, potrivit art. 280 din
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE),
aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Am -
sterdam, „Comunitatea şi statele membre combatfrauda şi orice altă activitate ilegală care aduceatingere intereselor financiare ale Comunităţii prinmăsuri (...) care descurajează fraudele şi oferă oprotecţie efectivă în statele membre. Pentru acombate frauda care aduce atingere intereselorfinanciare ale Comunităţii, statele membre adoptăaceleaşi măsuri pe care le adoptă pentru a combatefrauda care aduce atingere propriilor lor interesefinanciare. (...) Statele membre îşi coordoneazăacţiunea urmărind să apere interesele financiare aleComunităţii împotriva fraudei. În acest scop, statelemembre organizează, împreună cu Comisia, ocooperare strânsă şi constantă între autorităţilecompetente. Consiliul (...) adoptă, după consultareaCurţii de Conturi, măsurile necesare în domeniulprevenirii fraudei care aduce atingere intereselor
În anul 2000, cu ocazia Conferinţei inter -
guvernamentale de la Nisa, Comisia Europeană şi-a
stabilit printre obiective şi pe acela referitor la
combaterea fraudei financiare la nivelul Uniunii
Europene, prin crearea instituţiei Procurorului
European. Ideea protejării intereselor financiare ale
Uniunii nu era una nouă la acel moment, aceasta fiind
în atenţia executivului de la Bruxelles încă din anul
1976, odată cu primul proiect de modificare a
Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene
1
.
Ulterior, ideea a fost reluată în cuprinsul mai multor
convenţii, semnificativă fiind cea referitoare la
protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor
Europene
2
(denumită şi Convenţia PIF), din anul
1995, adoptată în cadrul celui de-al treilea pilon al
Uniunii Europene (la acea vreme!) – Justiţie şi afaceri
interne. Convenţia face referire la „acţiunea comunăîn cadrul cooperării judiciare în domeniul penal şivizează, între altele, adoptarea progresivă a măsu -rilor instituind reguli minimale cu privire la elemen -tele constitutive ale infracţiunilor şi la sancţiunileaplicabile în domeniul criminalităţii organizate”
3
.
Consacrarea, însă, a venit odată cu intrarea în vigoare
5
Actualul art. 325 din Tratatul privind funcţionarea UniuniiEuropene.
6
COM(2001) 272
(http://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/PDF/?uri=
CELEX:52001PC0272&from=EN).
7
COM(2001) 715 final, precitată.
8
Potrivit http://ec.europa.eu/romania/news/17072013_parchetul_
european_ro.htm
9
Propunere de directivă a Parlamentului European și a
Consiliului privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva
intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului
penal, 11 iulie 2012, COM (2012) 363 final.
10
Este vorba despre Cartea verde precitată și de raportul său de
urmărire, 19 martie 2003 COM (2003)128 final.
4 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
care să se integreze în sistemele naţionale, prin
înfiinţarea unui sistem de procurori europeni adjuncţi
în toate statele membre.
La o distanţă de mai bine de 10 ani de la
momentul lansării spre dezbatere a Cărţii Verzi, în
anul 2013 Comisia Europeană relansează propunerea
de instituire a unui organism specific Uniunii
Europene, care să protejeze „banii contribuabililorîmpotriva fraudelor”8. Pornind de la realitatea
potrivit căreia „urmărirea penală a infracțiunilorîmpotriva bugetului UE este (...) de competențaexclusivă a statelor membre”, în domeniu neexistând
„nicio autoritate a Uniunii Europene”, Comisia a
propus, la 17 iulie 2013, instituirea unui Parchet
European. Referitor la propunerea lansată, José
Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene la
acea vreme, susţinea faptul că „prin adoptareapropunerii (...), Comisia Europeană își respectăpromisiunea de a aplica o politică de toleranțăzero față de fraudele împotriva bugetului U.E.”.
Propunerea de regulament prezentată de către Co mi -
sie, completează o propunere legislativă anterioară
9
,
care definește infracțiunile, precum și sancțiunile
aplicabile. Trebuie menţionat şi faptul că propunerea
se întemeiază, în special, pe art. 86 TFUE, articol care
prevede faptul că, „pentru combaterea infracțiunilorcare aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii,Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitatecu o procedură legislativă specială, poate institui unParchet European, pornind de la Eurojust (...).Parchetul European are competența de a cerceta, dea urmări și de a trimite în judecată, după caz încolaborare cu Europol, autorii și coautorii infrac -țiunilor care aduc atingere intereselor financiare aleUniunii”.
Pentru elaborarea propunerii de regulament,
Comisia a consultat părțile interesate, bazându-se, în
acelaşi timp, şi pe discuțiile anterioare legate de
Procurorul European, care au durat peste un deceniu
10
.
Consultările pregătitoare au vizat principalele aspecte
abordate în regulament, inclusiv diverse opțiuni în
financiare ale Comunităţii şi al combaterii acesteifraude, pentru a oferi o protecţie efectivă şiechivalentă în statele membre. Măsurile respectivenu se referă la aplicarea dreptului penal intern şi nicila administrarea justiţiei în statele membre (...)”.
În temeiul art. 280 TCE
5
, Comisia Europeană a
prezentat Parlamentului European şi Consiliului, la 23
mai 2001, o propunere de directivă privind pro tecţia
penală a intereselor financiare ale Comunităţii
6
.
Propunerea a fost precedată de o activitate pregă -
titoare aprofundată, fiind implicaţi o serie de experţi
în domeniul penal din toate statele membre. În paralel,
Comisia Europeană a supus dezbaterii pu blice Cartea
Verde privind protecţia penală a intereselor financiare
comunitare şi crearea unui Procuror european
7
.
Necesitatea instituirii funcţiei de Procuror european
rezulta din dorinţa de a crea un sistem capabil să
acţioneze într-o zonă comună de investigaţie şi punere
sub acuzare.
Potrivit Cartei, Procurorul european urma să
fie numit de către Consiliu, la propunerea Comisiei
Europene, pentru un mandat de 6 ani, fără posibili -
tatea reînnoirii. Acesta ar fi fost responsabil pentru
identificarea, punerea sub acuzare şi aducerea în faţa
justiţiei a tuturor celor care, prin acţiunile pe care le
săvârşesc, aduc prejudicii intereselor financiare ale
Comunităţii. Calitatea de Procuror European o putea
obţine numai persoana a cărei independenţă era în
afara oricărei îndoieli şi care avea calificările nece -
sare pentru numirea în cele mai înalte funcţii judi -
ciare în statul al cărei cetăţean era. În exercitarea
atribuţiilor, Procurorul european nu trebuia să solicite
sau să primească nici un fel de instrucţiuni. Atribuţiile
Procurorului european, aşa cum se regăseau în Cartea
Verde, erau, între altele: colectarea probelor, pentru şi
împotriva acuzatului; punerea sub acuzare a celor
care săvârşesc infracţiuni împotriva intereselor
financiare ale Comunităţilor; iniţierea, conducerea şi
coordonarea investigaţiilor; trimiterea făptuitorilor în
judecată, în faţa tribunalelor naţionale ş.a.
Ca structură, Cartea Verde propunea ca biroul
Procurorului European să fie unul descentralizat,
11
Potrivit pct. 2 din Expunerea de motive ce însoţeşte propunerea
de regulament de instituire a Parchetului european, COM (2013)
534 final.
12
Potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 8 din propunerea de regulament.
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 5
Studii, opinii, informări
și nu acceptă instrucțiuni de la nici o persoană, stat
membru sau instituție, organism, oficiu sau agenție a
Uniunii în exercitarea funcțiilor lor. Instituțiile, orga -
nismele, oficiile sau agențiile Uniunii și statele
membre trebuie să respecte independența Parchetului
european, prin abţinerea de a încerca să-l influențeze în
exerci tarea sarcinilor sale. Procurorul European
răspunde în fața Parlamentului European, Consiliului
și Comisiei Europene pentru activitățile generale ale
Parchetului European, în special prin prezentarea unui
raport anual.
Structura şi organizarea Parchetului European
sunt prevăzute în art. 6. Astfel, Parchetul European
cuprinde: Procurorul European, adjuncții acestuia,
personalul care îi sprijină în executarea sarcinilor lor,
precum și procurorii europeni delegați stabiliți în
statele membre. Parchetul este condus de Procurorul
european, care conduce și organizează activitățile
parchetului. Procurorul European este sprijinit de
patru adjuncți care îl asistă în toate îndatoririle sale și
acționează ca supleanți atunci când Procurorul Euro -
pean lipsește sau nu-şi poate îndeplini atribuţiile.
Cercetările și urmăririle penale ale Parchetului Euro -
pean sunt întreprinse de procurorii europeni delegați,
sub conducerea și supravegherea Procu ro rului euro -
pean. În fiecare stat membru există cel puțin un
procuror european delegat, care face parte inte grantă
din Parchetul European.
Procurorul European este ales dintre perso -
nalitățile care oferă toate garanțiile de independență
și care, la nivel naţional, întrunesc condițiile cerute
pentru exercitarea celor mai înalte funcții juris dic -
ționale și experiența relevantă ca procuror. Acesta
este numit de către Consiliu, cu aprobarea Parla men -
tului European, pentru un mandat de opt ani, care nu
poate fi reînnoit
12
. Potrivit alin. (3) al art. 8 din propu -
nerea de regulament, selecția procurorului european
se bazează pe un apel deschis pentru candidaturi, care
se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Ulterior, Comisia întocmește și prezintă o listă scurtă
Parlamentului European și Consiliului. Înainte de a
prezenta lista scurtă, Comisia solicită avizul unui
grup alcătuit din șapte persoane alese dintre foștii
membrii ai Curții de Justiție, membrii instanțelor
supreme naționale, serviciile naționale de procuratură
și/sau avocați ale căror competențe sunt recunoscute,
ceea ce privește instituirea din punct de vedere
instituțional, juridic, organizațional și operațional a
unui sistem european de cercetare și urmărire penală
a infracțiunilor relevante
11
.
Potrivit pct. 3.3. din Expunerea de motive ce
însoţeşte propunerea de regulament, principalele
obiective ale acestuia sunt:
– contribuirea la consolidarea protejării inte -
re selor financiare ale Uniunii și continuarea dez -
voltării unui spațiu de justiție, precum și sporirea
încrederii întreprinderilor și cetățenilor UE în insti -
tuțiile Uniunii, respectând, totodată, toate drepturile
fundamentale consacrate în Carta drepturilor funda -
mentale a Uniunii Europene;
– stabilirea unui sistem european coerent
pentru cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor
care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;
– asigurarea unei cercetări și urmăriri penale
mai eficiente și mai eficace a infracțiunilor care aduc
atingere intereselor financiare ale Uniunii;
– creșterea numărului de urmăriri penale,
conducând la mai multe condamnări și la recuperarea
fondurilor europene obținute în mod fraudulos;
– asigurarea unei cooperări strânse și a unui
schimb eficient de informații între autoritățile
competente la nivel național și european şi
– intensificarea descurajării comiterii de
infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare
ale Uniunii.
Parchetul European urmează a se înfiinţa ca
organism al Uniunii cu structură descentralizată, cu
personalitate juridică. Misiunea acestuia este prevă -
zută în art. 4 din propunere. Astfel, Parchetul Euro -
pean contribuie la combaterea infracțiunilor care
aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. De
asemenea, are competența de a cerceta, de a urmări și
de a trimite în judecată autorii și coautorii infrac -
țiunilor menţionate anterior. În acest sens, Parchetul
European coordonează și supraveghează cercetările
și întreprinde acte de urmărire penală, inclusiv închi -
derea cazului.
Potrivit art. 5, Parchetul European este inde -
pendent. Parchetul European, inclusiv Procurorul
European, adjuncții acestuia și personalul, procurorii
europeni delegați și personalul lor național, nu soli cită
6 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
sunt prevăzute „caracteristicile esențiale ale cer -cetărilor și urmăririlor penale întreprinse deParchetul European, inclusiv dispozițiile referitoarela modul în care acestea ar trebui controlate deinstanțele naționale, deciziile pe care le-ar putea luaParchetul european de îndată ce cercetarea estefinalizată, modul în care și-ar putea exercita funcțiilede urmărire penală și modul în care probele colectatevor fi utilizate în instanțele de judecată”
14
. Parchetul
european va avea competența de a solicita sau de a
dispune următoarele măsuri de cercetare în exerci -
tarea competențelor sale
15
:
– „percheziția oricăror sedii, terenuri, mij -loace de transport, locuințe private, haine și oricealte bunuri personale sau sisteme informatice;
– obținerea oricărui obiect sau documentrelevant sau a oricăror date informatice stocate,inclusiv date privind traficul de telecomunicație șidate bancare, criptate sau decriptate, în original sauîntr-o altă formă specificată;
– sigilarea sediilor și a mijloacelor de trans -port și înghețarea datelor pentru păstrarea inte -grității acestora, evitarea pierderii sau conta minăriiprobelor sau asigurarea posibilității de confiscare;
– înghețarea mijloacelor sau produselorinfracțiunii, inclusiv înghețarea activelor;
– interceptarea telecomunicațiilor, inclusiv ae-mail-urilor către și de la persoana suspectată saua oricărei conexiuni de telecomunicații utilizate depersoana suspectată;
– supravegherea în timp real a telecomu ni -cațiilor prin ordonarea transmisiei instantanee adatelor privind traficul de telecomunicații, pentru alocaliza persoana suspectată și pentru a identificapersoanele care au fost în contact cu aceasta la unanumit moment;
– monitorizarea tranzacțiilor financiare șiînghețarea tranzacțiilor financiare viitoare;
– efectuarea de măsuri de supraveghere înlocuri care nu sunt publice, prin ordonarea supra -vegherii audio și video sub acoperire a locurilor carenu sunt publice, excluzând supravegherea video alocuințelor private, și înregistrarea rezultatelor;
dintre care un membru va fi propus de Parlamentul
European. Acestora li se adaugă și președintele
Eurojust, în calitate de observator.
Adjuncţii Procurorului European sunt aleși
dintre personalitățile care oferă toate garanțiile de
independență și care întrunesc, la nivel naţional, toate
condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte
funcții jurisdicționale și au experiență relevantă în
domeniul urmăririi penale. Şi aceştia, la fel ca şi
Procurorul European, sunt numiţi de către Consiliu
cu aprobarea Parlamentului European, pentru un
mandat de opt ani, care nu poate fi reînnoit
13
.
Procurorii europeni delegați sunt numiți de
Procurorul European dintr-o listă de cel puțin trei
candidați, care întrunesc condițiile cerute pentru
exercitarea, în statele de provenienţă, a celor mai
înalte funcții jurisdicționale și au o experiență rele -
vantă ca procuror. Lista este prezentată de statul
membru sau de statele membre vizate. Mandatul
acestora este de cinci ani şi poate fi reînnoit.
În ceea ce priveşte infracţiunile care intră în
sfera viitorului regulament, potrivit pct. 22 din
Preambulul propunerii de regulament, acestea trebuie
să fie îndreptate împotriva intereselor financiare ale
Uniunii. „În interesul eficienței procedurale și pentrua evita o posibilă încălcare a principiului ne bis inidem, competența Parchetului european ar trebui săincludă și infracțiunile care nu sunt practic definite îndreptul național ca infracțiuni care aduc atingereintereselor financiare ale Uniunii, atunci când fapteleconstitutive sunt identice și indisolubil legate de celeale infracțiunilor care aduc atingere intereselorfinanciare ale Uniunii. În astfel de cazuri mixte, încare infracțiunea care aduce atingere intereselorfinanciare ale Uniunii este preponderentă, com -petența Parchetului European ar trebui exercitată înurma consultării cu autoritățile competente alestatului membru în cauză. Preponderența ar trebuistabilită pe baza unor criterii cum ar fi impactulfinanciar al infracțiunilor pentru Uniune, pentrubugetele naționale, numărul de victime sau altecircumstanțe legate de gravitatea infracțiunii sausancțiunile aplicabile”.
Propunerea de regulament cuprinde, în capi -
tolul al III-lea, normele de procedură privind cerce -
tarea, urmărirea penală și faza de judecată. Astfel,
13
Art. 9.
14
Potrivit pct. 3.3.3. din Propunerea de regulament.
15
Conform http://www.revista22.ro/22-plus-nr-353-proiectul-
initial-al-comisiei-europene-51661.html
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 7
Studii, opinii, informări
domeniul activităților operaționale, administrației și
gestionării.
Potrivit fostului comisar european pentru luptă
antifraudă, Algirdas Šemeta, „Parchetul European vaasigura faptul că se acordă prioritatea cuvenităprotejării bugetului U.E. în întreaga Europă. Acestava reprezenta puntea de legătură între sistemelepenale ale statelor membre, ale căror competențe seopresc la frontierele naționale, organismele Uniuniineputând efectua anchete penale”
16
.
Parchetul European va funcţiona, în mod firesc,
numai în momentul în care propunerea de regulament
va fi adoptată, iar noul regulament va începe să pro -
ducă efecte juridice. În prezent, proce dura legis lativă
la nivelul Uniunii Europene este, încă, în derulare. În
luna martie 2014, Parla mentul European a adoptat
propunerea de Regu lament pri vind instituirea Par che -
tului European, susţinând, între altele, faptul că înfiin -
ţarea acestuia „ar putea conferi spaţiului de libertate,securitate şi justiţie o valoare adăugată deosebită,deoarece interesele financiare ale Uniunii şi, pe calede consecinţă, interesele contribuabililor europenitrebuie protejate în toate statele membre”
17
.
– efectuarea de cercetări sub acoperire, prinordonarea unui agent să acționeze sub acoperire sausub o identitate falsă;
– confiscarea obiectelor necesare ca probe;– obținerea accesului la registrele publice
naționale sau europene și a registrelor păstrate deentități private în interes public;
– interogarea persoanei suspectate și a mar -torilor;
– numirea experților, din oficiu sau la cerereapersoanei suspectate, atunci când sunt necesarecunoștințe de specialitate etc.”.
Propunerea are în vedere, înclusiv, garanțiile
pentru persoanele suspectate și alte persoane impli -
cate în procedurile Parchetului european, care vor
trebui să respecte standardele relevante, în special
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Totodată, propunerea reglementează şi rela -
ţiile Parchetului european cu instituțiile Uniunii sau
cu alte organisme, precum și cu subiecte de drept din
afara Uniunii. Sunt incluse norme speciale, aplica -
bile în relația Parchetului european cu Eurojust,
având în vedere legăturile speciale dintre acestea în
16
http://ec.europa.eu/romania/news
/17072013_parchetul_european_ro.htm
17
http://www.mediafax.ro/externe/europarlamentarii-si-au-dat-
acordul-pentru-infiintarea-parchetului-european-12253504
1
Publicată în Buletinul de Informare Legislativă nr. 4/2014
2
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din
19 noiembrie 2014
3
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din
10 decembrie 2014
4
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din
5 decembrie 2014
5
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887
din 5 decembrie 2014
6
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din
22 ianuarie 2015
7
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din
15 ianuarie 2015
8
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din
27 ianuarie 2015
8 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 339-348 din Codul de procedură penală
6
; Decizia
nr. 712 din 4 decembrie 2014 referitoare la excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-217
din Codul de procedură penală7
6
; Decizia nr. 732 din
16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de
neconstitu ţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) şi
(3) din Codul penal
8
.
Prezentăm parte din argumentaţiile reţinute în
motivarea soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţio -
nală, după cum urmează:
Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014 refe -
ritoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispo -
ziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepţie
ridicată de procuror în Dosarul nr. 2.074/231/2013 al
Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală şi pentru cauze
cu minori
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 159 alin. (3) din Codul penal,
care au următorul cuprins: „împăcarea produce efectenumai cu privire la persoanele între care a intervenit şidacă are loc până la citirea actului de sesizare ainstanţei”.
Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 159 alin. (3)
din Codul penal, sub aspectul obiectului, reglemen -
tează o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Sub
aspectul scopului reglementării, acestea atribuie un
drept părţilor procesului penal, nefiind o normă care
să reglementeze proceduri. Având în vedere criteriul
rezultatului produs de norma analizată, acesta constă
Prevederi din noile coduri au fost supuse
analizei Curţii Constituţionale, cu ocazia sesizării
unor excepţii de neconstituţionalitate, în acest sens
fiind pronunţate mai multe decizii de admitere a unor
excepţii pentru dispoziţii din Codul de procedură
civilă, Codul penal şi din Codul de procedură penală,
care au fost menţionate în prima parte a informării
1
.
Ulterior, au fost publicate în Monitorul Oficial
al României, Partea I, alte decizii de admitere a unor
excepţii de neconstituţionalitate, pentru dispoziţii din
noile coduri, care nu au fost analizate în materialul
anterior, după cum urmează: Decizia nr. 508 din 7 oc -
tom brie 2014 referitoare la excepţia de neconstitu -
ţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul
penal
2
; Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014 referi -
toare la excepţia de neconstituţionalitate a dispo -
ziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi, art. 143 alin. (1)
cu referire la sintagma „cu darea unei cauţiuni încuantum de 1.000 lei” şi ale art. 145 alin. (1) teza
întâi din Codul de procedură civilă
3
; Decizia nr. 599
din 21 octombrie 2014 referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit.
f) şi art. 341 alin. (5)-(8) din Codul de procedură
penală
4
; Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin.
(1) şi art. 347 din Codul de procedură penală
5
;
Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 referitoare la
Noile coduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Decizii de admitere (II)
Izabella Nina NAVROŢCHI
Consilier, şef de sector
Consiliul Legislativ
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 9
Studii, opinii, informări
penal, este pe deplin justificată prin finalitatea
urmărită, constând în limitarea în timp a stării de
incertitudine în derularea raporturilor juridice şi în
restrângerea posibilităţii de exercitare abuzivă a
acestui drept.
Pentru a răspunde exigenţelor principiului
constituţional al aplicării legii penale mai favorabile,
prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, aşa cum
acesta a fost detaliat în jurisprudenţa Curţii Consti -
tuţionale, Curtea reţine că dispoziţiile art. 159
alin. (3) din Codul penal „sunt constituţionale numaiîn măsura în care, până la încetarea situaţiilor tran -zitorii, în virtutea principiului constituţional alaplicării legii penale mai favorabile, împăcareapoate interveni şi în cauzele începute înaintea dateiintrării în vigoare a Codului penal şi în care a fostdepăşit momentul citirii actului de sesizare ainstanţei”.
Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi, art. 143
alin. (1) cu referire la sintagma “cu darea uneicauţiuni în cuantum de 1.000 lei“ şi ale art. 145
alin. (1) teza întâi din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de o societate în Dosarul
nr. 134/39/2014 al Curţii de Apel Suceava – Secţia I
civilă
Textele de lege criticate, declarate neconstitu -
ţionale, au următorul cuprins: art. 142 alin. (1) teza
întâi: „(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motivde bănuială legitimă este de competenta curţii deapel, dacă instanţa de la care se cere strămutareaeste o judecătorie sau un tribunal din circumscripţiaacesteia.”; art. 145 alin. (1) teza întâi: „(1) În caz deadmitere a cererii de strămutare, curtea de apeltrimite procesul spre judecată unei alte instanţe deacelaşi grad din circumscripţia sa.”
Curtea constată că dispoziţiile art. 142 alin. (1)
teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul
de procedură civilă apar ca fiind neconstituţionale,
încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în
art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces
echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie,
în măsura în care motivul de bănuială legitimă se
raportează la calitatea părţii de judecător la curtea de
apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care
urmează să judece cauza. Competenţa de soluţionare
a unor asemenea cereri de strămutare nu poate reveni
curţii de apel. De aceea, în situaţia dată, strămutarea
urmează să fie făcută „din raza curţii de apel”,
în înlăturarea răspunderii penale, rezultând, astfel, că
norma criticată este de drept penal substanţial, căzând
sub incidenţa aplicării legii penale mai favorabile.
Curtea Constituţională, prin considerentele cu
valoare de principiu ale Deciziei nr. 265 din 6 mai
2014, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, a statuat că nu este
permisă combinarea prevederilor din legi succesive
în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest sens, este evident că în situaţia în care
judecătorul apreciază că legea penală mai favorabilă
este Codul penal din 1969, atunci dispoziţiile art. 159
alin. (3) din Codul penal nu sunt aplicabile. Abia în
situaţia în care instanţa consideră că lege penală mai
favorabilă este Codul penal, vor fi aplicate dispo zi -
ţiile art. 159 alin. (3), condiţie sine qua non pentru a
fi analizată critica de neconstituţionalitate.
Intrarea în vigoare a Codului penal a creat, în
raport cu stadiul soluţionării cauzelor penale având
ca obiect constatarea săvârşirii infracţiunilor anali -
zate, trei situaţii procesuale diferite. Prima dintre
acestea priveşte situaţia cauzelor soluţionate definitiv
până la data intrării în vigoare a Codului penal, cărora
prevederile art. 159 alin. (3) din acest cod nu le sunt
aplicabile. A doua se referă la situaţia cauzelor aflate
în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a
Codului penal, în cazul cărora la data anterior referită
nu a fost depăşit momentul citirii actului de sesizare
a instanţei, cauze în care textul criticat poate fi
aplicat. A treia ipoteză are în vedere situaţia cauzelor
în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a
Codului penal, în care, la data arătată fusese depăşit
momentul citirii actului de sesizare a instanţei. Curtea
reţine că „doar cu privire la această din urmă situaţiese pune problema constituţionalităţii aplicării/neapli -cării dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal însituaţii tranzitorii”. Legiuitorul nu a reglementat însă
in terminis procedura ce se impune a fi urmată în
cazul împăcării ce intervine în cauzele începute sub
imperiul Codului penal din 1969, dar în care momen -
tul citirii actului de sesizare a instanţei a fost depăşit
la data intrării în vigoare a Codului penal. Potrivit
dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală,
în aceste cauze va fi aplicată legea penală mai favo -
rabilă.
Din perspectiva aplicării principiului constitu -
ţional anterior enunţat, reglementarea de către le giu -
itor a termenului citirii actului de sesizare a instanţei,
ca ultim moment în care poate interveni împăcarea,
conform dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul
9
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din
6 martie 1997
10 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a liber tă -
ţilor şi a intereselor sale legitime, trebuie să imprime
acestei posibilităţi un caracter echitabil care să con -
fere plenitudine de exerciţiu prin atingerea fina lităţii
urmărite.
Aceasta se poate realiza prin instituirea unei
proceduri care să respecte cerinţele de echitate
instituite de art. 21 alin. (3) în absenţa cărora este
golită de conţinut orice cenzură a soluţiilor de clasare
ori renunţare la urmărire penală dispuse de procuror.
Exigenţa este cu atât mai evidentă cu cât ordonanţa
procurorului, punând capăt conflictului de drept
penal, intră în categoria actelor prin care se înfăp -
tuieşte justiţia a căror verificare de către judecătorul
de cameră preliminară trebuie să fie efectivă. Simplul
drept al persoanei interesate de a se adresa justiţiei
capătă caracter formal atâta vreme cât garanţiile
specifice procesului echitabil nu sunt respectate.
Curtea constată că un aspect fundamental al
dreptului la un proces echitabil constă în faptul că
urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contra -
dictoriu şi să existe o egalitate a armelor între acuzare
şi apărare. Principiul egalităţii armelor – unul dintre
elementele conceptului mai larg de proces echitabil –
prevede ca fiecare parte să dispună de posibilitatea
rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să
nu o plaseze într-o situaţie dezavantajoasă faţă de
adversarul său. Or, din această perspectivă, Curtea
constată că prin absenţa dezbaterilor contradictorii
petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente,
suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu
poate, asemeni persoanei care a avut calitatea de
inculpat, să formuleze cereri şi să ridice excepţii cu
privire la legalitatea administrării probelor ori a
efectuării urmăririi penale, dar nu poate contesta în
niciun fel aceste cereri sau excepţii, cu atât mai mult
cu cât, potrivit art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul
de procedură penală, probele administrate în cursul
urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se
readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. De
aceea, în condiţiile în care persoanele interesate ar fi
citate ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri
şi, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-şi
exprima opiniile şi de a răspunde nu numai la aspec -
tele relevate reciproc, dar şi la eventualele întrebări
ale judecătorului de cameră preliminară.
Din perspectiva contradictorialităţii şi orali -
tăţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii de arme şi ale
dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că
legea trebuie să prevadă posibilitatea părţilor,
noţiune cu aceeaşi finalitate şi semnificaţie juridică
cu cea „de la curtea de apel”, fiind astfel aplicabilă,
mutatis mutandis, în această ipoteză, teza a doua a
art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De
asemenea, Curtea Constituţională reţine că potrivit
art. 147 alin. (1) din Constituţie îi revine legiuitorului
sarcina de a reconfigura regulile de competenţă în
materia strămutării, în condiţiile art. 122 din Codul
de procedură civilă, însă aceasta trebuie să respecte
prezenta decizie şi să creeze un mecanism apt să
surmonteze deficienţele de aplicare a art. 142 alin.
(1) teza întâi şi art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul
de procedură civilă, eventual prin adaptarea, spre
exemplu, a art. 127 din Codul de procedură civilă.
În dispozitivul hotărârii se arată că dispoziţiile
art. 142 alin. (1) teza întâi şi ale art. 145 alin. (1) teza
întâi din Codul de procedură civilă sunt constitu -
ţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă
nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de
apel a uneia dintre părţi.
Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. f) şi art. 341
alin. (5)-(8) din Codul de procedură penală,
excepţii ridicate în Dosarul nr. 74/32/2014 al Curţii de
Apel Bacău – Secţia penală, cauze cu minori şi familie
şi în Dosarul nr. 266/787/2014 al Judecătoriei Avrig
Textul în cauză are următoarea redactare:
art. 341 alin. (5): „(5) Judecătorul de cameră preli -minară se pronunţă asupra plângerii prin încheieremotivată, în camera de consiliu, fără participareapetentului, a procurorului şi a intimaţilor”.
Curtea constată că procedura instituită de
dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură
penală are în vedere soluţia de neurmărire sau
netrimitere în judecată dispusă de procuror, soluţie
care, în urma analizei judecătorului de cameră
preliminară, poate fi confirmată sau infirmată. Raţi -
unea reglementării a fost impusă în legislaţia română
încă din anul 1997 când Curtea, prin Decizia nr. 486
din 2 decembrie 1997
9
, a statuat că „fiind vorba deacte şi măsuri luate de procuror în cursul procesuluipenal, acestea trebuie să fie supuse nu numaicontrolului ierarhic, în cadrul Ministerului Public,dar şi controlului din partea instanţelor judecă -toreşti”. De aceea, legiuitorul, pe lângă obligaţia de a
oferi oricărei persoane posibilitatea efectivă de a se
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 11
Studii, opinii, informări
reţine că acestea sunt excluse ab initio din procedura
de cameră preliminară. Reglementând în acest mod,
legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea
părţilor de a avea cunoştinţă şi de a dezbate excepţiile
ridicate din oficiu şi susţinerile parchetului, plasân -
du-le într-o situaţie dezavantajoasă faţă de procuror.
Din perspectiva contradictorialităţii, ca ele -
ment definitoriu al egalităţii de arme şi al dreptului la
un proces echitabil, instanţa constituţională apreciază
că norma legală trebuie să permită comunicarea către
toate părţile din procesul penal – inculpat, parte
civilă, parte responsabilă civilmente – a documen -
telor care sunt de natură să influenţeze decizia
judecătorului şi să prevadă posibilitatea tuturor
acestor părţi de a discuta în mod efectiv observaţiile
depuse instanţei. Or, Curtea observă că normele ce
reglementează procedura camerei preliminare se
rezumă la a indica drept persoane participante în
această fază procesuală doar pe procuror şi pe
inculpat.
În ceea ce priveşte rolul procurorului în
procedura camerei preliminare, din dispoziţiile de
lege criticate, Curtea observă că acesta nu are decât o
participare limitată în această etapă procesuală.
Plecând de la obiectul procedurii camerei preli -
minare, de la importanţa probelor în procesul penal,
precum şi de la rolul pe care procurorul îl ocupă în
procesul penal, Curtea constată că şi acesta din urmă
trebuie să se bucure în egală măsură de dreptul la o
procedură orală. Curtea a statuat, prin Decizia nr. 190
din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, că
dispoziţia art. 131 alin. (1) din Constituţie se poate
concretiza prin legi organice sau ordinare, dar această
concretizare nu poate să ducă la restrângerea
conţinutului dispoziţiei constituţionale.
Curtea observă că în anumite circumstanţe,
aspectele de fapt ce au stat la baza obţinerii anumitor
probe au relevanţă directă şi implicită asupra
legalităţii probelor; or, imposibilitatea judecătorului
de cameră preliminară de a administra noi probe ori
de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum
şi lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste
aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea
clarifica situaţia de fapt, aspect ce se poate răsfrânge
implicit asupra analizei de drept. Din această pers -
pectivă, Curtea apreciază că rezultatul procedurii în
camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii
administrării probelor şi a efectuării actelor proce -
suale de către organele de urmărire penală are o
subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a
dezbate, în mod efectiv, observaţiile depuse jude -
cătorului de camera preliminară. Aşa fiind, pentru
realizarea acestor garanţii este necesară citarea lor.
Curtea arată că dispoziţiile art. 341 alin. (5)
din Codul de procedură penală referitoare la
judecarea plângerii „fără participarea petentului, aprocurorului şi a intimaţilor” contravin dreptului la
un proces echitabil în componentele sale referitoare
la contradictorialitate şi oralitate, întrucât atât plân -
gerea petentului, cât şi notele scrise ale procu rorului
şi ale intimaţilor sunt susceptibile de a influenţa
soluţia privind litigiul ce face obiectul acelei pro ce -
duri, determinantă cu privire la confirmarea/infir -
marea stingerii acţiunii penale.
Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346
alin. (1) şi art. 347 din Codul de procedură penală,
excepţii ridicate în Dosarul nr. 9/752/2014 al Tri bu -
nalului Militar Cluj – Judecătorul de cameră preli -
minară şi în Dosarul nr. 325/43/2013 al Tribunalului
Harghita – Secţia penală – Judecătorul de cameră
preliminară
Textele în cauză au următoarea redactare:
art. 344 alin. (4): „La expirarea termenelor prevăzutela alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminarăcomunică cererile şi excepţiile formulate de cătreinculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului,care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile dela comunicare”; art. 345 alin. (1): „(1) Dacă s-auformulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiuexcepţii, judecătorul de cameră preliminară sepronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată,în camera de consiliu, fără participarea procuroruluişi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut laart. 344 alin. (4). […]”; art. 346 alin. (1): „(1) Jude -cătorul de cameră preliminară hotărăşte prinîncheiere motivată, în camera de consiliu, fărăparticiparea procurorului şi a inculpatului. Înche -ierea se comunică de îndată procurorului şi incul -patului”; art. 347 alin. (3): „(3) Dispoziţiile art. 343 –346 se aplică în mod corespunzător”.
Curtea apreciază că inculpatul nu se bucură de
posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare
la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către
adversar şi la tot ceea ce este prezentat de acesta,
fiind limitat doar la a depune cereri şi excepţii după
consultarea rechizitoriului, iar în ceea ce priveşte
partea civilă şi partea responsabilă civilmente, Curtea
12 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
cameră preliminară se pronunţă „fără participareaprocurorului şi a inculpatului”
Alin. (10) al art. 341 are următoarea redactare:
„(10) Contestaţia se depune la judecătorulcare a soluţionat plângerea şi se înaintează spresoluţionare judecătorului de cameră preliminară dela instanţa ierarhic superioară ori, când instanţasesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie siJustiţie, completului competent potrivit legii, care sepronunţă prin încheiere motivată, fără participareaprocurorului şi a inculpatului, putând dispune unadintre următoarele soluţii: a) respinge contestaţia catardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şimenţine dispoziţia de începere a judecăţii; b) admitecontestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecăplângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cuprivire la legalitatea administrării probelor ori aefectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate”.
Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă
la art. 341 alin. (10) este similară cu cea instituită de
art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi
identică cu cea instituită în art. 347 alin. (3) raportat
la art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din acelaşi cod,
cu privire la care, prin Decizia nr. 599 din 21 oc tom -
brie 2014 şi Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014,
a statuat că judecarea plângerii ori a contes taţiei fără
participarea părţilor, subiecţilor procesuali principali
şi procurorului contravine dreptului la un proces
echitabil în componentele sale referitoare la con -
tradictorialitate şi oralitate, întrucât norma legală nu
permite comunicarea către aceştia a documentelor
care sunt de natură să influenţeze decizia judecă -
torului şi nu prevede posibilitatea de a discuta în mod
efectiv observaţiile depuse în faţa instanţei. Din
perspectiva dreptului la un proces echitabil, este
suficient să se asigure posibilitatea participării păr -
ţilor la dezbateri, judecătorul putând decide asupra
finalizării procedurii în camera preliminară şi fără
participarea lor atâta timp cât acestea au fost legal
citate.
În cadrul procesului penal, spre deosebire de
părţi, procurorul îndeplineşte un rol constituţional
consacrat prin art. 131 alin. (1) din Legea funda -
mentală, potrivit căruia, „în activitatea judiciară,Ministerul Public reprezintă interesele generale alesocietăţii şi apără ordinea de drept, precum şidrepturile şi libertăţile cetăţenilor”. Acest fapt nu
trebuie înţeles ca un drept subiectiv propriu al pro -
influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond,
putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/
nevinovăţiei inculpatului. Or, reglementând în acest
mod procedura camerei preliminare şi având în
vedere influenţa pe care această procedură o are
asupra fazelor de judecată ulterioare, Curtea constată
că legiuitorul a încălcat dreptul părţilor la un proces
echitabil în componenta sa privind contra dic -
torialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor.
Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă
în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de
procedură penală, potrivit căreia judecătorul de
cameră preliminară se pronunţă „fără participareaprocurorului şi a inculpatului”, este neconstitu -
ţională, întrucât nu permite participarea procurorului,
a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile
civilmente în procedura desfăşurată în camera de
consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară.
Curtea reţine că, din perspectiva exigenţelor dreptului
la un proces echitabil, este suficient să li se asigure
părţilor posibilitatea participării în această etapă
procesuală, judecătorul putând decide asupra finali -
zării procedurii în camera preliminară şi fără parti -
ciparea părţilor, atâta timp cât acestea au fost legal
citate.
Curtea observă că, potrivit art. 347 alin. (3) din
Codul de procedură penală, dispoziţiile art. 343 – 346
din acelaşi cod se aplică în mod corespunzător şi în
ceea ce priveşte contestaţia cu privire la soluţia
pronunţată de judecătorul de cameră preliminară. În
aceste condiţii, Curtea reţine că cele expuse anterior
se aplică mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte
procedura contestaţiei împotriva soluţiei pronunţate
de judecătorul de cameră preliminară. Pentru aceste
motive, Curtea urmează să admită excepţia de
neconstituţionalitate şi să constatate că dispoziţiile
art. 347 alin. (3) raportate la cele ale art. 344 alin. (4),
art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de
procedură penală sunt neconstituţionale.
Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 339-348 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată în Dosarul nr. 4.844/324/
2013 a1 Tribunalului Galaţi – Secţia penală
Soluţia legislativă declarată neconstituţională
este cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de
procedură penală potrivit căreia judecătorul de
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 13
Studii, opinii, informări
alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală], şi
libertatea economică [art. 215 alin. (2) lit. k) din
Codul de procedură penală], reglementate la art. 25,
art. 26, art. 39, art. 41, şi respectiv, art. 45 din
Constituţie.
Curtea constată că dispoziţiile art. 211- 215 din
Codul de procedură penală, ce reglementează insti -
tuţia controlului judiciar, în mod necesar şi evident,
nu pot fi disociate de prevederile art. 216 şi 217 din
Codul de procedură penală, referitoare la controlul
judiciar pe cauţiune, întrucât cele două măsuri
formează împreună subcategoria măsurilor preven -
tive neprivative de libertate, urmând aceleaşi reguli şi
acelaşi regim juridic. Nici pentru controlul judiciar
pe cauţiune, Codul de procedură penală, respectiv art.
216 şi 217 şi art. 241, nu prevăd un termen şi o durata
maximă pentru care această măsură poate fi dispusă.
„Pentru acest motiv, potrivit art. 31 alin. (2) dinLegea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţio -narea Curţii Constituţionale, instanţa de contenciosconstituţional, în caz de admitere a excepţiei deneconstituţionalitate a prevederilor art. 211 – 215 dinCodul de procedură penală, s-a pronunţat şi asupraconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 216 şi 217 dinCodul de procedură penală, constatând că acestoradin urmă le sunt aplicabile mutatis mutandisargumentele de neconstituţionalitate referitoare laprevederile art. 211—215 din Codul de procedurăpenală. În consecinţă, art. 216 şi art. 217 din Codulde procedură penală sunt neconstituţionale, încăl -când art. 23, art. 25, art. 26, art. 39, art. 41 şi art. 45raportate la art. 53 din Legea fundamentală”.
În privinţa efectelor deciziilor Curţii Constitu -
ţionale, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie,
„Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare,precum şi cele din regulamente, constatate ca fiindneconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45de zile de la publicarea deciziei Curţii Constitu -ţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sauGuvernul, după caz, nu pun de acord prevederileneconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pedurata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiindneconstituţionale sunt suspendate de drept.
În cauză, Curtea a reţinut că remedierea
deficienţei de reglementare constatate prin decizie
până la data publicării ei în Monitorul Oficial al
României determină înlăturarea viciului de neconsti -
tuţionalitate şi menţinerea în fondul activ al legislaţiei
curorului, pentru că el, în virtutea rolului mai sus
arătat, este o autoritate competentă să instrumenteze
şi să soluţioneze cauza respectivă, exercitându-şi
atribuţiile în lumina exigenţelor constituţionale
anterior enunţate. Spre deosebire de art. 278
1
alin. (5)
din Codul de procedură penală din 1968, potrivit
căruia prezenţa procurorului era obligatorie, în pre -
zenta reglementare consacrată de dispoziţiile legale
criticate neparticiparea obligatorie a procurorului ar
plasa rolul Ministerului Public într-o zonă inferioară
de cea enunţată de prevederea constituţională. De
aceea, câtă vreme procedura din camera preliminară
supusă prezentului control de constituţionalitate
poate duce la începerea judecăţii şi deci la formularea
unei acuzaţii în materie penală cu consecinţe evidente
ce ţin de drepturile şi libertăţile cetăţenilor, Curtea
constată că, în vederea atingerii acestor obiective de
ordine publică, este insuficientă numai citarea
procurorului, sens în care se impune şi participarea
obligatorie a sa în cadrul procedurii.
Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 211-217 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată în Dosarul nr. 3.407/296/
2014 al Judecătoriei Satu Mare – Secţia penală
Art. 211-217 din Codul de procedură penală se
referă la măsura controlului judiciar.
Potrivit Codului de procedură penală, intrat în
vigoare la 1 februarie 2014, măsurile preventive sunt
reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pecauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă[art. 202 alin. (4) lit. a) – e)], în cazul controlului
judiciar şi al controlului judiciar pe cauţiune nefiind
reglementate nici termenele şi nici durata maximă
pentru care aceste măsuri preventive pot fi dispuse.
Analizând, din punct de vedere constituţional,
natura măsurilor preventive, Curtea constată că
acestea constituie ingerinţe în dreptul fundamental al
libertăţii individuale, prevăzut de art. 23 din Consti -
tuţie. Măsura controlului judiciar reprezintă, de
asemenea, o măsură intruzivă ce poate afecta şi alte
drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv liberacirculaţie [art. 215 alin. (2) lit. a), b) din Codul de
procedură penală], viaţa intimă, familială şi privată[art. 215 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. c), d), f), g) din
Codul de procedură penală], libertatea întrunirilor[art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură
penală], munca şi protecţia socială a muncii [art. 215
11
publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123
din 19 februarie 2014
10
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911
din 15 decembrie 2014
14 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
condiţiile în care principiul res pectării legilor şi cel al
legalităţii incriminării impun legiuitorului să legife -
reze prin texte suficient de clare şi precise pentru a
putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii
persoanelor inte resate de a se conforma prescripţiei
legale.
În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie
2014
11
, Curtea a reţinut că una dintre cerinţele
principiului respectării legilor vizează calitatea acte -
lor normative şi că, de principiu, orice act normativ
trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative,
printre acestea numărându-se previzi bilitatea, ceea ce
presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi
precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu
o precizie suficientă a actului normativ permite
persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la
sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură
rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care
pot rezulta dintr-un act determinat.
* * *
Până la data publicării prezentului articol,
prevederile din noile Coduri, declarate neconstitu -
ţionale prin deciziile mai sus analizate, nu au fost
înlăturate în mod expres din cuprinsul acestora şi nici
modificate, în sensul punerii lor de acord cu deciziile
Curţii Constituţionale, cu excepţia dispoziţiilor din
Codul de procedură penală referitoare la măsura
controlului judiciar. Amintim însă faptul că, în con -
for mitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Con -
stituţie, ele au încetat să mai producă efecte juridice
la 45 de zile de la publicarea deciziilor Curţii
Constituţionale, iar pe durata acestui termen, dispo -
ziţiile în cauză au fost suspendate de drept.
a dispoziţiilor art. 211-217 din Codul de procedură
penală, împreună cu corectivele aduse în sensul arătat
prin prezenta decizie.
Precizăm că prin Ordonanţa de urgenţă a
Guver nului nr. 82/2014
10
, legiuitorul a intervenit
asupra textelor din Codul de procedură penală decla -
rate neconstituţionale prin Decizia nr. 712/2014,
pentru punerea lor de acord cu dispoziţiile Consti -
tuţiei.
Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 336 alin. (1) şi (3) din Codul
penal, excepţie ridicată, din oficiu de instanţa de
judecată în Dosarul nr. 984/255/P/2012 al Curţii de
Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu
minori
Dispoziţia în cauză are următorul cuprins: art.
336 alin. (1): „(1) Conducerea pe drumurile publicea unui vehicul pentru care legea prevede obliga -tivitatea depunerii permisului de conducere de cătreo persoană care, la momentul prelevării mostrelorbiologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/lalcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de launu la 5 ani sau cu amendă.”
Curtea constată că sintagma „la momentulprelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispozi -
ţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconsti -
tu ţională, întrucât aduce atingere prevederilor
con stituţio nale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul
respectării legilor şi ale art. 20 referitor la preemi -
nenţa tratatelor internaţionale privind drepturile
omului asupra legilor interne, raportate la prevederile
art. 7 pa ragraful 1 referitor la legalitatea incriminării
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Sintagma menţionată lip -
seşte de previzibilitate norma de incriminare, în
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 15
Studii, opinii, informări
Evidențiem, totodată, că în completarea regu -
lilor de bază stabilite prin acte normative, de-a lungul
timpului, printr-o practică repetată, devenită con sta n -
tă și invariabilă, s-au conturat formulări consacrate,
menite să soluționeze aspecte sau detalii neregle -
mentate în mod expres, dar necesare în vederea unei
corecte și complete informări asupra situației juridice
a actelor, a corelării riguroase cu alte reglementări sau
a realizării unei armonii interioare a actului normativ
prin uniformitatea și actualitatea termi nologiei.
Din păcate însă, de cele mai multe ori, la mo -
mentul elaborării formelor republicabile, institu țiile
emitente nu iau în considerare uzanțele ce s-au năs -
cut, în principal, în cursul procesului de avizare și
publicare, fapt ce îngreunează activitatea Consiliului
Legislativ, obligat să opereze numeroasele intervenții
omise de emitenți.
I. Caracteristicile republicării
Republicarea actelor normative, astfel cum
această operațiune juridică are loc în România, nu
este cunoscută în alte țări.
Doar în Germania și Italia consolidările ofi -
ciale au valoare juridică, în primul caz, acestea fiind
De o incontestabilă utilitate practică, actua -
lizarea textelor normative a devenit o activitate
uzuală nu numai a diferitelor edituri, ci și a furni -
zorilor de programe informatice juridice, care vin în
sprijinul specialiștilor, în încercarea de a facilita
accesul la informația în vigoare, în contextul unei
legislații instabile, caracterizată printr-o prea mare
frecvență a intervențiilor asupra actelor normative.
Dar, oricât de mare ar fi acuratețea textului
actului consolidat, această formă nu are caracter
oficial și este lipsită de efecte juridice.
Întâlnită și în Uniunea Europeană, reluarea
într-un singur act a tuturor modificărilor anterioare
nu are însă o deplină valoare juridică.
Spre deosebire de aceste forme unitare ale
acte lor normative, republicarea ca activitate auto -
rizată, reglementată și realizată pe baza unor criterii
legale prestabilite, are valențe juridice recunoscute și
apreciate atât în literatura de specialitate, cât și în
practică.
Vom încerca să explicăm în cele ce urmează
caracteristicile operațiunii oficiale a republicării, subli -
niind diferitele „accidente” ce pot surveni în realizarea
acesteia, precum și noile soluții de simplificare, preco -
nizate recent în unele proiecte legislative.
Republicarea actelor normative – probleme actuale și de perspectivă
Maria Luiza MANEA Alina ISTUDOR
Director, Consiliul Legislativ Expert, Consiliul Legislativ
„Considerăm greșită optica potrivit căreia republicareaeste o operațiune strict materială, poate mai mult tipograficădecât juridică. Dimpotrivă, nu credem că greșim afirmândînsemnătatea cu adevărat juridică a republicării.
Republicarea, în sens juridic, reprezintă un act oficial,el neputându-se realiza decât în baza unei dispoziții expresedintr-un act normativ. Ea se deosebește așadar de compilațiileprivate, care nu au altă autoritate decât cea decurgând dinacuratețea realizată.”
(V. D. Zlătescu)
practicate pe baza unei abilitări legislative, iar în al
doilea, textele unice fiind inserate în publicația ofi -
cială a statului.
După cum vom vedea pe parcursul expunerii
noastre, datorită complexității sale, operațiunea repu -
blicării este supusă îndeplinirii riguroase a dispo -
zițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
1. Definiția și scopul republicării
Actele normative, ca principale instrumente de
reglementare și de reflectare a relațiilor sociale, sunt
supuse pe parcursul existenței lor anumitor inter -
venții, ca urmare a dinamicii legislative, determinate
fie de schimbările cu caracter politic, social, eco -
nomic sau cultural ce apar în domeniul reglementat,
fie de continue armonizări, adaptări ori alinieri la
legislația internațională.
Astfel, în perioada de timp în care actele nor -
mative sunt active, ele pot fi modificate, completate,
suspendate, abrogate, republicate, rectificate sau pot
suporta derogări, toate aceste operațiuni fiind denu -
mite generic ”evenimente legislative”.
Întrucât aceste intervenții parțiale îngreunează
perceperea integrală a prevederilor actelor normative,
pentru a simplifica regăsirea informației juridice în
ansamblul său, s-a recurs la operațiunea juridică a
republicării.
Spre deosebire de modificare, completare sau
abrogare, republicarea prezintă unele particularități,
în sensul că aceasta nu aduce atingere fondului
reglementării, ci doar actualizează textul actului
normativ, ca urmare a modificărilor, completărilor,
abrogărilor și rectificărilor ulterioare.
Republicarea actului normativ, în sens juridic,
reprezintă o activitate oficială care constă în inclu -
derea tuturor intervențiilor legislative la care a fost
supus un act normativ în forma originară a acestuia,
operațiune în urma căreia reglementarea dobândește
o nouă redactare, dându-se textelor și o nouă nume -
rotare, dacă este cazul.
Republicarea asigură astfel integralitatea,
într-un singur act, a unei reglementări ce a suferit mai
multe evenimente legislative. Prin urmare, textul
republicat cuprinde prevederile nemodificate din
actul de bază, precum și normele modificate sau
introduse prin completare.
De asemenea, textul republicat ține seama de
abrogările parțiale exprese operate asupra actului de
bază, prin neincluderea dispozițiilor abrogate în
textul republicat, și de rectificările intervenite până
la data republicării sale.
În noua sa configurare, textul republicat pri -
mește o nouă numerotare a articolelor, ce este deter -
minată de introducerea prevederilor cu care actul de
bază a fost completat și de eliminarea dis pozițiilor
abrogate.
Deși nu este opera legislativului sau a execu -
tivului, republicarea produce efecte juridice: de la
data republicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, citarea textelor, precum și modificările și
completările ulterioare se vor face prin raportare la
forma republicată.
”Scopul republicării actelor normative modi fi -cate sau completate este acela de a ușura activitateade aplicare a unei reglementări amendate, expri -mând-o într-o formă unitară, într-un singur act.”1
2. Sediul materiei
Stabilirea prin lege a procedurii republicării
unui act normativ a devenit necesară pentru evitarea
situațiilor în care, prin intermediul unei asemenea
operațiuni, s-ar realiza unele modificări, introduceri
de noi texte sau schimbarea structurii interne a
reglementărilor, eludându-se procedura legală a
adoptării actelor normative.
Prin Legea nr. 202/1998 privind organizarea
Monitorului Oficial al României a fost reglementată
pentru prima dată procedura republicării actelor
normative. La acea vreme, în această manieră a fost
completată implicit Legea nr. 73/1993 pentru înfiin -
ţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legis -
lativ, prin stabilirea unor noi atribuții în sarcina
acestei instituții, și anume aceea de avizare a cererilor
de republicare a legilor, ordonanțelor, ordonanțelor
de urgență și hotărârilor Guvernului, respectându-se
principiul simetriei în materia avizării actelor nor -
mative.
2
Procedura republicării este în principal regle -
mentată prin art. 70 din Legea nr. 24/2000 privind
1
I. Mrejeru, Tehnica legislativă, Ed. Academiei, București,
1979.
2
A se vedea S. Popescu, V. Țăndăreanu, Probleme actualeale tehnicii legislative, Ed. Lumina Lex, București, 2003.
16 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 17
Studii, opinii, informări
impactului social, economic, financiar și asupra siste -
mului juridic, precum și măsurile de implementare
necesare, consultările derulate în vederea elaborării
proiectelor și activitățile de informare privind ela -
borarea și implementarea acestora.
Prin urmare, având în vedere domeniul de
reglementare, sfera de interes și impactul social al
normelor edictate prin actele modificatoare, legiu i -
torul apreciază importanța intervenției legislative,
întrucât nu orice simplu eveniment are drept con-
secință o republicare.
Așadar, instituind condiția ca amendamentul
să afecteze în mod semnificativ actul normativ de
bază, legiuitorul a ținut seama nu numai de am -
ploarea și de însemnătatea intervenției ulterioare,
evaluate în baza unei fundamentări temeinice a
soluțiilor propuse, ci și de complexitatea procesului
realizării unei republicări, care angrenează eforturile
mai multor instituții, după cum vom detalia mai jos.
De asemenea, realizarea efectivă a unei repu -
blicări presupune pe de o parte, un amplu proces nu
numai redacțional, ci și de analiză tehnică, ce include
verificări succesive și actualizări ale infor mațiilor
juridice cuprinse în actele normative, iar pe de altă
parte, o implicare activă și o colaborare interinsti -
tuțională.
În acest context, o problemă delicată și con tro -
versată o reprezintă republicarea codurilor, întrucât
de frecvența acestei operațiuni depinde însăși sta -
bilitatea legislației din domeniile reglementate prin
asemenea structuri unitare. În cazul în care amen -
damentele aduse unui cod nu sunt substanțiale, dar
ele presupun renumerotarea întregului act, apreciem
că securitatea relațiilor juridice specifice acelei ra -
muri de drept ar fi afectată prin republicări succesive.
Prin urmare, considerăm că republicarea co -
durilor trebuie să reprezinte o excepție, în caz contrar
generându-se o instabilitate legislativă de natură a
perturba activitatea instanțelor judecătorești.
Luând în considerare toate aceste aspecte, dis -
punerea republicării rămâne în sarcina legiuitorului,
ca singură autoritate îndrituită să aprecieze în mod
optim și fundamentat oportunitatea și necesitatea
realizării ei.
Pentru a se înlătura orice echivoc, intenția
legiu itorului de a dispune republicarea nu rezultă din
simpla determinare a întinderii noii reglementări, ci
ea trebuie exprimată în mod explicit, într-un articol
distinct al ultimului act modificator.
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, republicată, cu modificările și
com pletările ulterioare.
Pe de altă parte, Ordinul secretarului general
al Guvernului nr. 591/2012 privind procedurile
publicării, republicării și rectificării, precum și ale
publicării în numere speciale, cu tiraj limitat, a actelor
în Monitorul Oficial al României, prin art. 8 – 11,
ilustrează clar etapele pe care le parcurge actul nor -
mativ ce se intenționează a fi republicat, regle-
mentează aspecte referitoare la obligațiile emitenților
implicați în procedura republicării, precum și la
evidența cererilor de republicare, stabilind circuitul
acestora între instituțiile cu atribuții în acest domeniu.
3. Procedura republicării
A. Condiții preliminare
Alin. (1) al art. 70 din Legea nr. 24/2000,
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
dispune în mod expres că ”Actul normativ modificatsau completat în mod substanțial se republică avândla bază dispoziția cuprinsă în actul de modificare,respectiv de completare.”
Prin urmare, dintru început, în vederea reali -
zării republicării, sunt stabilite două condiții, ce
trebuie întrunite în mod cumulativ:
a) actul normativ să fie modificat sau com -
pletat în mod substanțial și
b) intenția legiuitorului să fie exprimată ex -
plicit.
Analizând aceste două condiții, constatăm că
ele decurg în mod firesc și logic din succesiunea
etapelor pe care le parcurge un act normativ încă din
faza de proiect.
Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000,
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
anterior adoptării, elaborarea actelor normative este
precedată, în funcție de importanța și complexitatea
acestora, de o activitate de documentare și analiză
științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților
economico-sociale care urmează a fi reglementate, a
istoricului legislației în acel domeniu, precum și a
normelor similare din legislația străină, în special cea
a Uniunii Europene.
Totodată, în etapa anterioară adoptării, actele
normative sunt însoțite de instrumente de prezentare
și motivare ce conțin evaluările preliminare ale
18 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
Textul originar, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, trebuie fidel reprodus, acor -
dându-se atenție semnelor diacritice, pentru a nu se
schimba sensul cuvintelor.
Nu sunt permise niciun fel de omisiuni sau alte
intervenții.
Subliniem, așadar, că republicarea actului
normativ trebuie să fie absolut fidelă conținutului
intelectual al acestuia, astfel cum rezultă din ultimele
intervenții legislative, chiar dacă același text a fost
modificat de mai multe ori.
În concluzie, nu este vorba despre intro du -
cerea unor texte noi, nu se pot modifica normele
existente, nici măcar nu se poate nuanța redac -
tarea actului normativ.
Cu toate acestea, în cazul în care, odată cu
republicarea, s-a dispus și renumerotarea articolelor,
iar asupra actului originar s-a intervenit prin abrogări,
modificări, atunci elementele structurale la care se
face referire vor dobândi numărul rezultat ca urmare
a renumerotării; în caz contrar, trimiterile vor fi
incorecte și vor genera confuzii prin lipsa de corelație
între articole.
Precizăm că abrogările parțiale sunt asimilate
modificărilor, astfel încât și acestea vor fi avute în
vederea la întocmirea unei forme republicabile. Prin
urmare, se vor elimina toate articolele sau subdi vi -
ziunile acestora care au fost abrogate în mod expres;
de acest fapt se va ține seama atât în cadrul renu -
merotării textelor, cât și în cazul corelării trimiterilor
dintre normele actului de bază.
Trebuie specificat totodată că integrarea modi -
fi cărilor și completărilor presupune și încorporarea
în forma republicabilă a tuturor rectificărilor, acestea
făcând corp comun cu textul inițial și producând
efecte juridice din ziua intrării sale în vigoare.
Deși pare simplă, practica a relevat numeroase
capcane ale acestei operațiuni de integrare a modi -
ficărilor:
– în textele nemodificate ale actului de bază
pot fi cuprinse trimiteri la articole abrogate ulterior
sau se face referire la un act temporar ale cărui efecte
s-au consumat între timp;
– în actul normativ ce urmează a fi republicat
se face referire la norme declarate neconstituționale;
– apar inadvertențe între textele nemodificate
și cele asupra cărora s-a intervenit ulterior, cum ar fi,
de exemplu, situația în care norma de trimitere
rămasă nemodificată nu mai este corectă, întrucât
B. Reguli generale
Operațiunile permise în cadrul republicării sunt
enumerate în alin. (2) al art. 70 din Legea nr. 24/2000,
republicată, cu modificările și completările ulterioare:
”În vederea republicării actului normativ se reali -zează integrarea prevederilor modificate sau a celorde completare în ansamblul reglementării, actuali -zându-se denumirile schimbate între timp, cum ar ficele ale unor instituții sau localități, dându-se, atuncicând s-a dispus expres, o nouă numerotare arti -colelor, alineatelor, capitolelor și celorlalte structuriale actului”.
Trebuie menționat de la bun început că repu -
blicarea nu semnifică o simplă alăturare de texte, o
asamblare a noilor reglementări în corpul actului de
bază, ci presupune o prelucrare a informației juridice,
operată de data aceasta nu de legiuitor, ci de experții
instituțiilor implicate în realizarea acestui proces, în
limitele stabilite de lege.
Pentru o mai bună înțelegere a intervențiilor
specifice în cadrul republicărilor, este necesară expli -
carea fiecăreia dintre operațiunile amintite mai sus:
a) integrarea modificărilor și completărilor se
realizează prin corelarea lor cu ansamblul reglemen -
tării în care se încorporează.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 202/1998, repu -
bli cată, reproducerea legilor și a celorlalte acte nor -
mative se face numai după textele publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Pe cale de
consecință, la întocmirea unei forme republicabile,
textul actului originar, din care au fost eliminate
normele abrogate și în care au fost încorporate recti -
ficările și dispozițiile de modificare și completare, va
fi redactat astfel încât să se respecte întru totul
ortografia, punctuația și prezentarea în pagină, fără a
se interveni prin reformulări, stilizări sau orice alte
modificări asupra normelor editate în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
De asemenea, modalitatea de redactare a capi -
tolelor (cu denumirea integrală și cu numerotarea
corespunzătoare, cu cifre romane), titlurile acestora
(cu caractere boldite), alinierea dispozițiilor artico -
lelor față de numărul acestora, precum și numerotarea
alineatelor cu cifre arabe cuprinse între paranteze vor
fi respectate până în cel mai mic detaliu.
Totodată, termenii redactați cu litere italice,
îngroșate sau subliniate își vor păstra grafia și în
forma republicabilă.
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 19
Studii, opinii, informări
În asemenea ipoteze, actualizarea automată
este exclusă, existând riscul ca republicarea să nu
ofere o informație actuală și corectă destinatarilor ei.
De aceea este recomandabilă intervenția
legiuitorului, în vederea soluționării aspectelor
neclare și a înlăturării normelor căzute în desuetudine
între timp.
Pe de alta parte nu sunt de neglijat nici situa țiile
în care, prin acte normative ce reglementează un
anumit domeniu de activitate, se prevede înlocuirea
„în toate actele în vigoare” a unor denumiri. De aceste
dispoziții generale se va ține seama și la ela borarea
formelor republicabile, în textul cărora denu mirile
schimbate între timp trebuie actualizate, uti li zându-se
termenii consacrați.
Deși nespecificată în mod expres, actualizarea
informațiilor privind stadiul actelor normative refe -
rite în textul republicat este esențială. De data aceasta,
o contribuție majoră au instituțiile emitente ale
formelor republicabile, împreună cu experții Con -
siliului Legislativ și ai Redacției Părții I a Moni -
torului Oficial.
Pentru acuratețea informației juridice, până în
momentul publicării se realizează verificări succe -
sive, în cadrul instituțiilor amintite, cu scopul de a
identifica în mod corect actele normative la care se
face trimitere în cuprinsul formei republicabile, prin
indicarea categoriei juridice, a numărului și a anului
adoptării, a titlului cu care au fost publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, precum și a
tuturor evenimentelor legislative ulterioare, inclusiv
republicările, intervenite de la data adoptării actului
originar și până la momentul publicării formei
republicabile.
Totodată, atunci când în textul ce urmează a fi
republicat există trimiteri către articole din cuprinsul
unui alt act normativ republicat între timp, pentru
actualizarea informației, respectivele articole vor fi
identificate prin numărul rezultat ca urmare a
renumerotării operate în cadrul republicării.
O situație aparte o reprezintă aceea în care, în
cuprinsul actului originar, se face trimitere la un alt
act normativ, al cărui titlu a fost între timp modificat.
În asemenea cazuri, în textul republicabil va fi redat
noul titlu, corect și actual, al respectivului act
normativ.
Mai delicate sunt situațiile în care în textul
republicabil sunt menționate acte normative abrogate.
structura și conținutul articolului referit s-au schimbat
ori titlul unui capitol, rămas nemodificat, nu mai este
corelat cu noul său conținut;
– există trimiteri la articole din alte acte nor -
mative, ulterior republicate, ale căror numere s-au
schimbat.
În primele două situații, normele în discuție
din forma republicabilă rămân lipsite de obiect, iar în
cea de a treia, conflictul dintre normele noi și cele
vechi nu poate fi remediat în cursul republicării. Ca
urmare a acestor blocaje, emitentul trebuie să inter -
vină în mod expres, eliminând, modificând sau rec -
tificând, dacă este cazul, textele conflictuale, întrucât,
în caz contrar, republicarea nu este posibilă.
În a patra ipoteză, înlăturarea problemei ar
putea fi realizată de instituția emitentă a formei
republicabile, în colaborare cu Consiliul Legislativ și
Redacția Părții I a Monitorului Oficial.
Așadar, trimiterile la articolele din alte acte
normative, ulterior republicate, se vor corecta prin
menționarea numerelor actuale, astfel cum acestea au
rezultat ca urmare a renumerotării operate în cursul
republicării actului normativ din care fac parte;
b) actualizarea denumirilor schimbate între
timp, cum ar fi cele ale unor instituții sau localități, în
conformitate cu noile dispoziții legale, presupune
utilizarea în cuprinsul formei republicabile a noii
titulaturi a instituției, redată complet și corect, astfel
cum figurează în ultimul act de reorganizare/înfiin -
țare sau în anexa la hotărârea Guvernului privind
organizarea ministerului căruia această instituție i se
subordonează.
Aceeași instituție la care se face referire în text
nu poate figura cu două titulaturi, fiind necesară nu
numai uniformitatea terminologică, ci şi actualizarea
denumirii respective. Această situație poate apărea
atunci când asupra actului originar s-au operat modi -
ficări parțiale.
Această operațiune însă nu se realizează fără
o analiză minuțioasă, căci practica poate descoperi
probleme insurmontabile în unele cazuri, cum ar fi
urmă toarele împrejurări apărute de-a lungul existen -
ței unui act normativ:
– unele organisme menționate în text au fost
desființate;
– atribuțiile unei singure instituții au revenit
parțial altor entități;
– două instituții au fost comasate, de activi -
tățile anterioare fiind responsabile alte structuri.
20 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Studii, opinii, informări
tului (titulatura nu se actualizează în cazul unui act
normativ adoptat anterior republicării ).
Când s-au succedat mai multe acte normative
având același obiect de reglementare, emise în baza
aceleiași dispoziții din forma republicabilă, în nota
de subsol se vor menționa toate aceste acte,
precizându-se care este cel în vigoare la momentul
republicării.
c) renumerotarea textelor, atunci când a fost
prevăzută expres, are ca rezultat o nouă configurare
a actului normativ de bază, în cuprinsul căruia au fost
inserate capitole, secțiuni, articole sau alineate noi.
Totodată vor fi înlăturate elementele structurale
abrogate.
În cazul articolelor conținând mai multe ipo -
teze, acestea vor fi renumerotate astfel încât să fie
marcate cu cifre arabe incluse între paranteze.
De acest aspect se va ține seama și în cazul
trimiterilor, când menționarea cifrei alineatelor se va
face cu încadrarea între paranteze.
Totodată, atunci când în cuprinsul unui alineat
există enumerări prezentate distinct prin liniuțe,
acestea se vor identifica prin utilizarea literelor
alfabetului.
În cazul trimiterilor la elementele structurale
ale actului originar, emitentul va ține seama de inter -
vențiile legislative ulterioare (modificări, com ple tări,
abrogări), astfel încât renumerotarea să fie corectă.
O atenție deosebită trebuie acordată trimi -
terilor la articolele cu indici. În mod evident, acestea
vor dobândi un alt număr, astfel cum rezultă în urma
renumerotării.
În concluzie, trimiterea la alte elemente struc -
turale din interiorul actului republicat trebuie făcută
ținând cont de noua lor numerotare, astfel încât
referirea să se realizeze la elementul deja renu me -
rotat, menționându-se nu numai articolele și literele,
ci și alineatele din care acestea fac parte.
Necesitatea renumerotării este apreciată de
legiuitor în funcție de caracteristicile actului normativ
supus republicării și de consecințele pe care aceasta
le-ar putea avea asupra aplicării respectivei măsuri.
În literatura de specialitate poate fi amintită o
părere autorizată referitoare la această operațiune:
„Teoretic, dacă actul care a dispus republicarea numenționează că articolelor li se va da o nouănumerotare, actul normativ va trebui republicat cunumerele de articole, care uneori sunt cu indici saucu mențiunea bis, pe care le-a dobândit cu ocazia
Într-o asemenea ipoteză, sunt posibile două variante
de rezolvare, analizând anumite aspecte:
– dacă actul în cauză a fost abrogat cu mult
timp înaintea întocmirii formei republicabile și norma
în cuprinsul căreia se regăsește trimiterea a rămas
nemodificată, se poate considera că aceasta este
desuetă, fiind necesară intervenția legiuitorului sau
– dacă actul referit a fost recent abrogat și
înlocuit cu o nouă reglementare în domeniu, se va
insera un asterisc în finalul textului, căruia îi va
corespunde o notă de subsol cu informații privind
abrogarea și cu toate datele de identificare ale actului
abrogator.
În acest caz, republicarea poate avea loc, deși
nu sunt de dorit asemenea soluții.
O excepție de la această regulă poate fi con -
siderată situația în care, în cuprinsul unei legi prin
care se abrogă o reglementare anterioară, se prevede
în mod explicit că, ori de câte ori într-o lege specială
sau în alt act normativ anterior se face trimitere la
actul abrogat, trimiterea se va socoti făcută la dispo -
zițiile corespunzătoare din noua lege.
În acest caz, în chiar textul republicării, deși
nemodificat în mod expres, se va opera înlocuirea
actului normativ abrogat cu noua reglementare.
Un alt aspect legat de actualizarea informației
juridice îl reprezintă inserarea notelor de subsol
conținând datele de identificare și toate intervențiile
legislative ulterioare ale unor acte adoptate în temeiul
prevederilor actului originar.
Nu sunt puține cazurile în care un act cuprinde
dispoziții referitoare la emiterea unor norme, instruc -
țiuni sau metodologii, într-un anumit termen. De cele
mai multe ori, până la data întocmirii formei
republicabile, respectivele acte de executare au fost
deja publicate.
Pentru o corectă informare juridică, despre
acest lucru se va face mențiune în notele de subsol,
corespunzătoare asteriscurilor inserate în textul
republicabil, în finalul respectivelor dispoziții.
Atunci când în actul originar se menționează
în mod generic faptul că o normă juridică urmează să
fie adoptată de către o instituție a cărei denumire a
fost actualizată, în forma republicabilă, aceasta va
figura cu noua titulatură.
Însă, dacă norma respectivă a fost deja emisă,
pentru a nu se crea confuzii, considerându-se că actul
respectiv urmează să fie adoptat, în nota de subsol va
figura actul normativ cu titulatura inițială a emi ten -
modificărilor succesive prin care a trecut. Înfățișareaunui astfel de act republicat va fi pestriță, iar citareatextelor, dificilă.
Iată de ce dispoziția de a se da textelor o nouănumerotare este nu numai necesară, dar, am puteaspune, din punct de vedere tehnic, chiar obliga torie.”
3
C. Etapele procedurii republicării
Alin. (3) al art. 70 din Legea nr. 24/2000,
republicată, cu modificările și completările ulterioare,
prezintă în mod succint etapele pe care le parcurge
un act normativ destinat republicării, precum și
termenele de realizare a acestora: „Republicarealegilor, a ordonanțelor și hotărârilor Guvernului seface în Monitorul Oficial al României, Partea I, pringrija autorității publice care a emis actul demodificare, respectiv de completare. Republicarea seface în cel mult 45 de zile de la data publicării actuluicare a dispus această măsură. Transmiterea formeirepublicabile a actului pentru obținerea avizuluiConsiliului Legislativ se face în termen de 30 de zilede la data publicării actului care a dispus repu -blicarea. În cazul codurilor, termenele se prelungesccu 15 zile.”
Pentru construirea unei imagini cât se poate de
clare și corecte asupra traseului unei forme repu -
blicabile, vom prezenta în cele ce urmează etapele pe
care aceasta le parcurge, precum și rolul instituțiilor
implicate în realizarea procedurii republicării.
a) Întocmirea formei republicabile de către
inițiator/emitent
Astfel cum prevede textul de lege analizat,
instituția căreia îi revine obligația întocmirii formei
republicabile este aceea care a emis ultima actul de
modificare și/sau de completare.
Dar, intrând în culisele procedurilor de legi -
ferare la nivelul Parlamentului și al Guvernului,
putem constata că, în realitate, elaborarea formelor
republicabile revine instituțiilor inițiatoare ale
actelor normative de modificare și completare, care
pot fi ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale, aflate în subordinea
Guvernului ori în subordinea sau în coordonarea
ministerelor, prin intermediul acestora din urmă,
precum și autoritățile administrative autonome.
Elaborarea unei forme republicabile nu poate
începe fără verificarea, în prealabil, a existenței
dispoziției în baza căreia această operațiune poate fi
realizată.
Odată întocmite, potrivit regulilor generale și
uzanțelor prezentate la literei B de mai sus, formele
republicabile sunt însușite și analizate de către
emitenți, care au obligația să le trimită Secretariatului
General al Guvernului, spre a fi înregistrate și trans -
mise Consiliului Legislativ, așa cum prevede și art. 9
din Ordinul secretarului general al Guvernului
nr. 591/2012.
În cazul legilor, emitentul formei republicabile
este Camera decizională, care a adoptat proiectul legii
de modificare și/sau completare.
Termenul prevăzut de Legea nr.24/2000, repu -
bli cată, cu modificările și completările ulterioare,
pentru realizarea acestei prime etape, calculat de la
data publicării actului normativ ce conține dispoziția
de republicare și până la momentul transmiterii for -
mei republicabile Consiliului Legislativ spre avi zare,
este de 30 de zile.
Menționăm că sunt rare situațiile în care acest
termen poate fi respectat, din cauza numeroaselor
probleme tehnice pe care le poate ridica analiza și
elaborarea unei forme republicabile, cum am precizat
la litera B de mai sus. Chiar și atunci când forma
republicabilă este transmisă în timp util, aceasta poate
conține diferite inadvertențe, ceea ce presupune
depășirea datei stabilite.
Deși pentru elaborarea formelor republicabile
ale codurilor, legiuitorul a stipulat că termenul poate
fi prelungit cu încă 15 zile, având în vedere am -
ploarea și importanța unei asemenea reglementări,
este greu de apreciat dacă această amânare este sau
nu suficientă.
b) Avizarea formei republicabile de către
Consiliul Legislativ
Pentru a conferi autoritate operațiunii de
republicare, activitatea de avizare este încredințată în
mod explicit Consiliului Legislativ prin dispozițiile
art. 70 alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 24/2000,
repu blicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, după înaintarea formelor republicabile
Secretariatului General al Guvernului, acestea sunt
transmise spre avizare Consiliului Legislativ, care
trebuie să se pronunțe în termen de 15 zile.
Consiliul Legislativ, elaborând observațiile și
propunerile cuprinse în avizul său, practic reia și
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 21
3
V. D. Zlătescu, Introducere în legistica formală, Ed. Rompit,
București, 1995.
com pletează activitatea emitenților, în vederea defi -
ni tivării unei forme republicabile corecte atât din
punct de vedere redacțional, cât și tehnic, aplecân -
du-se cu minuțiozitate asupra fiecărui detaliu.
În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin potrivit
legii, Consiliul Legislativ examinează forma repu -
blicabilă sub toate aspectele precizate la litera B, ținând
seama în același timp și de uzanțele create de-a lungul
practicii de avizare și publicare a acestor forme.
Pentru ilustrarea activității specifice Consi -
liului Legislativ în materia republicărilor, redăm mai
jos câteva exemple de probleme care în mod curent
sunt omise de emitenți în redactarea formei
republicabile a actelor normative sau sunt concepute
incomplet ori defectuos:
1) întrucât forma republicabilă încorporează
toate evenimentele legislative operate asupra actului
de bază (modificări, completări, abrogări sau recti -
ficări), pentru a prezenta în mod complet intervențiile
survenite, se redactează o notă de subsol, căreia îi va
corespunde un asterisc, plasat în finalul titlului.
Această notă de subsol va cuprinde mai multe
paragrafe, cu următoarele informații:
– actul normativ ce constituie temeiul republi -
cării, cu toate elementele de identificare (categoria
juridică, numărul și anul adoptării, titlul, datele de
publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I),
inclusiv menținea că a fost rectificat, dacă este cazul,
indicându-se numărul și data Monitorului Oficial al
României, Partea I, în care a fost publicată recti fi-carea.
Dacă reglementarea ce constituie temeiul
republicării intervine în subsidiar asupra actului de
bază și dacă celelalte dispoziții ale sale au suferit
modificări sau completări, pentru a reflecta în mod
corect istoricul legislativ al acestui act normativ, după
datele de identificare se va insera mențiunea „cumodificările și completările ulterioare”.
În situația în care există mai multe regle men -
tări succesive cu dispoziții de republicare a aceluiași
act, se va considera temei al republicării ultima dintre
acestea, în ordine cronologică.
Atragem atenția asupra faptului că, în ipoteza
în care, după intrarea în vigoare a actului ce dispune
republicarea, este emisă o nouă reglementare prin
care se intervine asupra actului de bază, fără a se
prevedea republicarea lui, această operațiune nu
poate avea loc.
De asemenea, în cazul în care temeiul repu bli-
cării se regăsește într-un act normativ ce intră în
vigoare la o dată ulterioară, republicarea nu poate
avea loc anterior împlinirii termenului respectiv,
textele modificate și dispoziția de republicare nefiind
încă în vigoare.
Formularea uzitată pentru partea introductivă a
notei de subsol este: „Republicată în temeiul art ....din ..............., publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. ... din .....”, precizându-se,
dacă este cazul, că s-a dispus renumerotarea textelor,
prin utilizarea, în final, a sintagmei consacrate:
“dându-se textelor o nouă numerotare”;– actul de bază ce se republică, fără reluarea
titlului acestuia, ci doar cu indicarea numărului și
datei Monitorului Oficial al României, Partea I, în
care a fost publicat.
În situația în care actul de bază este o ordo -
nanță a Guvernului, pe lângă datele de publicare se va
menționa și legea de aprobare, cu toate datele de
identificare (număr și an al adoptării, numărul și data
Monitorului Oficial al României, Partea I în care a
fost publicată).
Dacă actul respectiv a mai fost republicat, nu
se va mai face referire la datele publicării inițiale, ci
doar la cele ale republicării anterioare;
– toate intervențiile legislative, în ordine cro no -
logică, ulterioare publicării sau republicării actului de
bază, indiferent dacă au operat rectificări, modi ficări,
completări sau abrogări, cu toate datele de identificare,
precum și cu toate evenimentele lor ulterioare.
Din suita acestor evenimente se va exclude
actul care constituie temeiul republicării, fiind primul
menționat în nota de subsol;
2) formula introductivă a actului supus republi -
cării se va elimina, nemaifiind necesară în acest stadiu;
3) în situația în care într-un act modificator se
constată o eroare materială, aceasta nu poate fi
îndreptată cu ocazia republicării actului originar, ci
va trebui mai întâi publicată rectificarea, apoi repu -
blicarea în care se va include corectura în cauză;
4) notele de subsol, cuprinzând datele de
identificare și toate intervențiile legislative ulterioare
ale actului normativ adoptat în temeiul unor dispoziții
din forma republicabilă, sunt redactate potrivit unei
formulări consacrate, în mod constant utilizate în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
În situația în care este necesară menționarea
aceleiași norme în cuprinsul mai multor note de
subsol, corespunzătoare asteriscurilor inserate în
forma republicabilă, pentru a nu încărca inutil textul
Studii, opinii, informări
22 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
și pentru o percepere mai facilă, recomandăm ca,
după prima ocurență, notele subsecvente să fie
formulate astfel:
„
*)A se vedea nota de subsol corespunzătoareasteriscului din finalul art...”;
5) în ipoteza în care unele prevederi din actul
originar au fost supuse controlului de constituțio na -
litate, pentru evitarea situațiilor discutabile, este
necesară analizarea efectelor deciziilor Curții Consti -
tu ționale.
Atunci când Curtea s-a pronunțat asupra anu -
mi tor prevederi, declarându-le neconstituționale,
acestea nu mai aparțin fondului activ al legislației,
ca efect specific al deciziei Curții Constituționale și
anume acela de pierdere a legitimității constitu -
ționale, „sancțiune diferită și mult mai gravă decât osimplă abrogare a unui text normativ”
4
. În plus, nor-
mele de trimitere către o normă declarată neconstitu -
țională rămân fără obiect.Astfel cum Curtea a statuat în Decizia
nr. 169/1999, „Parlamentul sau, după caz, Guvernulare obligația de a interveni în sensul modificării sauabrogării actului normativ declarat ca fiind neconsti -tuțional. Dar aceasta nu înseamnă că, în situația încare o asemenea intervenție nu s-ar produce ori arîntârzia, decizia Curții Constituționale și-ar încetaefectele. Dimpotrivă, acestea se produc în conti -nuare, fiind opozabile erga omnes. […]
Ca o consecință a caracterului obligatoriuerga omnes al deciziilor Curții Constituționale, princare se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe, prevederea normativă a cărei neconstitu -ționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicatăde nici un subiect de drept (cu atât mai puțin deautoritățile și instituțiile publice), încetându-și dedrept efectele pentru viitor, și anume de la datapublicării deciziei Curții Constituționale în Moni -torul Oficial al României.”
Prin urmare, opinia noastră este că formele
republicabile ce conțin norme declarate neconstitu -
ționale, nu ar putea fi promovate, decât după modi -
ficarea actului respectiv, în sensul conformării cu
decizia Curții Constituționale, având în vedere că
scopul însuși al republicării este acela de a ușura
activitatea de aplicare a unei reglementări amendate,
exprimând-o într-o formă unitară, într-un singur act,
conținând toate dispozițiile în vigoare.
În situațiile în care este vorba despre decizii
interpretative ale Curții Constituționale, prin inter -
mediul cărora, pentru salvarea constituționalității
textului, este posibilă o singură interpretare a normei
în cauză, precizăm că aceasta nu își încetează aplica -
bilitatea, ci continuă să existe în fondul activ al
legislației, fiind înlăturată doar interpretarea necon -
stitu țională. Însă, „chiar dacă norma constatatăconsti tuțională sau neconstituțională într-o anumeinterpretare continuă să se aplice în interpretareastabilită ca fiind constituțională, este de dorit caacțiunea Curții Constituționale să fie complinită decea a legiuitorului, în sensul redactării normei prinînlăturarea sensului constatat neconstituțional saude a adăuga completările necesare în sensul decizieiCurții Constituționale.”
5
Prin urmare, Curtea constată o redactare defec -
tuoasă a textului normativ, fapt ce nu înlătură nece -
sitatea intervenției legiuitorului.
Și în acest caz, apreciem că, până la înlăturarea
oricăror dispute asupra actului în cauză, republicarea
ar trebui amânată;
6) o situație pe cât de neobișnuită, pe atât de
rară este aceea în care o formă republicabilă este
supusă spre avizare Consiliului Legislativ într-un
moment de tranziție administrativă, ce poate influ -
ența demersul inițiatorului, sub aspectul corelării
actelor normative.
Atunci când în urma emiterii unor acte norma -
tive ce anunță o apropiată reformă administrativă,
până la momentul publicării formei republicabile,
devine previzibilă o iminentă intervenție legislativă,
vizând redenumirea sau desființarea unor instituții
referite în text și determinând lipsa de actualitate a
acestuia, este recomandabilă amânarea republicării,
până la clarificarea în totalitate a situației politice și
administrative;
7) în ipoteza în care unele dispoziții referitoare
la aplicarea în timp a legii au rămas nemodificate (ex:
termenul de intrare în vigoare), pentru a nu crea
confuzii în interpretare, se recomandă inserarea unui
asterisc în finalul textului în discuție, căruia să îi
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 23
4
A se vedea deciziile Curții Constituționale nr. 414/2010 și nr.
1039/2012.
5
Tudorel Toader, Marieta Safta, Dialogul judecătorilorconstituționali, Editura Universul Juridic , Bucureşti, 2015, p.57.
corespundă o notă de subsol cu menționarea datelor
de publicare inițială a actului supus republicării;
8) pentru o înțelegere completă a actului supus
republicării, unele dispoziții tranzitorii din actele
modificatoare, care nu pot fi încorporate în textul
originar, dar au legătură cu acesta, și care rămân
dispoziții proprii ale actelor modificatoare, vor fi
cuprinse într-o notă finală.
Aceasta nu mai este necesară în cazul în care
prevederile respective și-au epuizat efectele sau atunci
când ele figurau și în forma republicată anterior.
Totodată, în nota finală vor fi incluse doar
dispozițiile care nu se regăsesc în cuprinsul formei
republicabile.
Dacă în finalul textului actului originar sau al
unui act modificator figurează mențiunea referitoare
la transpunerea normelor comunitare, aceasta va fi
reluată și în finalul formei republicabile, în cuprinsul
unei note.
Ca urmare a analizării formei republicabile,
Consiliul Legislativ emite un aviz favorabil, favorabil
cu observații și propuneri sau negativ. În ultimele
două situații, avizul va fi motivat, emitentul urmând
să țină seama de recomandările astfel primite, în
vederea îmbunătățirii formei republicabile, în acord
cu rigorile normelor de tehnică legislativă. În prac -
tică, anterior emiterii unui aviz definitiv, Con siliul
Legislativ a restituit, din diferite motive, unele forme
republicabile, pentru ca acestea să fie refăcute de
către emitenți.
Avizul de specialitate al Consiliului Legislativ
se transmite Secretariatului General al Guvernului,
în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii de
republicare, respectiv 30 de zile în cazul codurilor.
c) Refacerea formei republicabile de către
emitent
Secretariatul General al Guvernului transmite
de îndată emitentului avizul Consiliului Legislativ, în
vederea întocmirii formei finale a actului normativ
supus republicării, astfel cum prevede art. 10 alin. (3)
din Ordinul secretarului general al Guvernului
nr. 591/2012.
Emitentul are obligația să se conformeze
obser vațiilor și recomandărilor cuprinse în avizul
Consiliului Legislativ, reanalizând și corectând forma
republicabilă.
Din păcate însă, pentru elaborarea formei
finale a republicării, nu este prevăzut vreun termen,
astfel încât aprecierea urgenței rămâne la latitudinea
emitenților.
Din economia textului Ordinului secretarului
general al Guvernului nr. 591/2012 se deduce faptul
că, după realizarea formei finale a republicării,
emitentul o transmite din nou secretarului general al
Guvernului, în vederea publicării.
d) Publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea I
Conform art. 11 alin. (1) din actul normativ
amintit mai sus, secretarul general al Guvernului
dispune republicarea și transmiterea, de îndată, către
Regia Autonomă „Monitorul Oficial” a formei finale
a actului normativ supus republicării, împreună cu
avizul Consiliului Legislativ.
Remarcăm în acest context care este rolul pe
care Redacția Părții I a Monitorului Oficial îl joacă în
realizarea acestui proces: republicarea nu reprezintă
o simplă operațiune redacțională, corectură de literă
și publicare, ci reluarea analizei pe care au realizat-o
atât emitentul, cât și Consiliul Legislativ, de către
juriști, care verifică întregul text (prin compararea
acestuia cu textele din monitoarele oficiale, în care
actul originar și rectificările, modificările și/sau
completările sale ulterioare au fost publicate) nu
numai sub aspectul redactării, ci și al corectitudinii
și actualității informației juridice.
De asemenea, tot aici este examinată confor mi -
tatea ultimei forme a republicării cu avizul Consiliului
Legislativ.
În cadrul Redacției Părții I a Monitorului Oficial
are loc ultima corectură a formei republi cabile, actua -
lizându-se informațiile necesare prin adăugarea unor
note de subsol suplimentare, ca urmare a noilor regle -
mentări publicate între timp.
Se întâmplă adeseori ca între data emiterii
avizului Consiliului Legislativ și transmiterea formei
finale spre publicare să treacă un termen destul de
lung, în interiorul căruia pot avea loc alte intervenții
asupra aceluiași act normativ.
De exemplu, este posibilă publicarea unei
rectificări de care emitentul nu ține seama în
redactarea formei finale a republicării. În acest caz, în
urma verificării tuturor intervențiilor ulterioare
publicării actului originar, în cadrul Redacției Părții I
a Monitorului Oficial are loc corectarea textului, în
sensul integrării rectificării publicate.
Studii, opinii, informări
24 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
O altă situație posibilă este cea a emiterii unui
nou act modificator, caz în care republicarea nu mai
are loc.
Pare greu de crezut ca același emitent să nu
țină seama de stadiul în care se află forma repu bli -
cabilă, dar nu trebuie exclusă ipoteza în care printr-
un act normativ al unui alt emitent s-ar interveni în
subsidiar asupra actului a cărui republicare se inten -
ționează.
În aceeași ordine de idei, datorită complexității
procedurilor parlamentare, ar putea apărea cazuri în
care un departament să realizeze republicarea unei
legi, în timp ce o modificare a aceleiași legi să fie
aprobată de Parlament și publicată în perioada de
timp dintre finalizarea republicării și publicarea ei
propriu-zisă în Monitorul Oficial.
În aceste situații, forma republicabilă va trebui
restituită Secretariatului General al Guvernului cu o
adresă explicativă.
Termenul acordat pentru republicarea actului
normativ de către Regia Autonomă „Monitorul
Oficial”, potrivit art. 11 alin. (2) din Ordinul
secretarului general al Guvernului nr. 591/2012, este
de cel mult 10 zile de la primirea acestuia.
Menționăm că acest termen nu poate fi întot -
deauna respectat, nu numai din cauza problemelor de
ordin tehnic și redacțional, care fac dificilă includerea
unei republicări în cuprinsul – cu număr fix de pagini –
al unui monitor oficial, ci și din cauza aglomerării
Redacției Părții I cu acte normative urgente, aflate în
primă reglementare, care sunt prioritare față de repu -
blicare, sau anterioare acesteia, precum și din motive ce
au legătură cu dimensiunea și complexitatea actului în
cauză.
Concluzionând, având în vedere numeroasele
operațiuni și intervenții asupra unui act originar,
numărul instituțiilor îndrituite cu efectuarea acestora,
precum și dificultățile practice, inerente procesului
republicării, termenul de 45 de zile stipulat de art. 70
alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modi -
ficările și completările ulterioare, calculat de la data
publicării actului care a dispus republicarea și până la
realizarea efectivă a acesteia, pare a fi greu de respectat.
D. Reguli speciale
O condiție sine qua non este impusă de alin. (4)
al art. 70 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, prin care se
dispune că: „Republicarea actelor normative modi -
ficate sau completate prin ordonanțe ale Guvernuluise face după aprobarea acestora din urmă prin lege,pentru a nu se crea eventuale discrepanțe cu actul deaprobare, în cazul în care acesta aduce alte modi -ficări ordonanței supuse aprobării.”
Analizând această reglementare, trebuie să su bli -
niem că, potrivit jurisprudenței Curții Constitu ționale,
„ordonanțele Guvernului aprobate de Parla ment prinlege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) dinConstituție, încetează să mai fie acte normative de sine-stătătoare și devin, ca efect al aprobării de cătreautoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter delege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă,alături de datele legii de aprobare, conservă și ele -mentele de identificare atribuite la adoptarea lor decătre Guvern.”
De asemenea, „în calitatea sa de unică auto -ritate legiuitoare, Parlamentul este suveran în aaproba, cu sau fără modificări, inclusiv abrogări,ordonanțele emise de Guvern ori de a le respinge,pur și simplu.”
Astfel cum prevede art. 115 alin. (8) din Cons -
tituție, prin legea de respingere, Parlamentul va
reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu
privire la efectele juridice produse pe perioada de
aplicare a ordonanței.
Prin urmare, în situația în care un act normativ
propus spre republicare a fost modificat succesiv prin
mai multe ordonanțe, este necesar ca acestea să fi
fost, anterior, aprobate sau respinse.
Dacă o ordonanță modificatoare, cuprinzând o
dispoziție de republicare, a fost respinsă de Parla -
ment, dispare nu numai legitimitatea efectelor juri -
dice produse de aceasta, ci și temeiul republicării.
În practică, s-a observat că respingerea unei
ordonanțe modificatoare se datorează, de multe ori,
includerii prevederilor sale în corpul legii de aprobare
a ordonanței care constituie actul normativ de bază.
În asemenea cazuri, legiuitorul reia dispoziția de
republicare.
Pentru identitate de rațiune, aceeași regulă spe -
cială se aplică și în ipoteza republicării ordo nanțelor
care, modificate, completate sau abrogate parțial prin
acte normative ulterioare, trebuie mai întâi să fie
aprobate prin lege.
II. Propuneri de lege ferenda
În cursul activității sale de avizare a proiectelor
de acte normative, Consiliul Legislativ a analizat mai
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 25
multe proiecte succesive, prin intermediul cărora se
intenționa modificarea art. 70 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elabo -
rarea actelor normative, republicată, cu modificările
și completările ulterioare și a Legii nr. 202/1998
privind organizarea Monitorului Oficial al României,
republicată, în sensul schimbării radicale a procedurii
de republicare a actelor normative în Monitorul
Oficial al României, Partea I, ca măsură destinată a
asigura accesibilitatea și previzibilitatea normelor
juridice.
Astfel, în anii 2005, respectiv 2006, au existat
două propuneri de amendare a Legii nr. 24/2000, în
sensul ca republicarea unui act să se realizeze con co-
mitent cu actul de modificare/completare, pro puneri
legislative care au fost respinse definitiv de Parlament.
De asemenea, un ultim proiect, primit în anul
2014, a fost avizat negativ de către Consiliul Legislativ.
În cele ce urmează, ne propunem să prezentăm
argumentele care au condus la această soluție de
excepție în activitatea curentă a Consiliului Legis -
lativ, precum și măsurile pe care instituția noastră le
întrevede în scopul îmbunătățirii procedurii republi -
cărilor.
1. Față de propunerile amintite, acest din urmă
proiect de lege configurează aceleași soluții inițiale,
fără luarea în considerare a recomandărilor din avi-
zele anterioare.
Ca observație de principiu, s-a considerat că,
deși obiectivele propuse – de accesibilitate și pre vi -
zibilitate a normelor juridice – erau necesare și
oportune pe fond, în practică nu puteau fi atinse și
nici realizate în forma preconizată. Mai mult, prin
măsurile propuse, dispărea rațiunea operațiunii de
republicare, aceea de a oferi accesibilitate, simplitate
și actualitate, pe fondul unei dorite și necesare
stabilități legislative, astfel încât efectele unui
asemenea proiect puteau fi total contrare intențiilor
avute în vedere de inițiator.
În acest sens, s-a arătat că o practică devenită
constantă a Consiliului Legislativ în materia republi -
cării actelor normative a fost cea a dialogului cu
inițiatorii și emitenții actelor normative, pentru asigu -
rarea corectitudinii și acurateței formelor republi -
cabile, astfel încât, ca urmare a recomandărilor din
avizele emise:
– s-au stopat, de exemplu, republicările actelor
normative care intrau în vigoare la date ulterioare
publicării republicărilor;
– au fost respinse de către legiuitor acele
proiecte de acte normative care propuneau eliminarea
temeiului de republicare;
– nu s-au dat curs republicărilor acelor acte
normative care conțineau contradicții interne, până la
soluționarea acestora pe cale legislativă.
În acest context, având în vedere că schim -
barea procedurii aplicabile republicării privea în mod
direct și legile emise de Parlament, ar fi trebuit să se
fi solicitat un punct de vedere și celor două Camere
ale Parlamentului, Consiliul Legislativ, care are atri -
buții în această materie, fiind un organism al Parla -
mentului. Totodată, prin amploarea efectelor practice
și juridice pe care această schimbare le-ar fi presupus,
era de analizat dacă nu s-ar fi impus și adoptarea unor
norme metodologice prin care să fie detaliate toate
operațiunile necesare punerii în aplicare a soluției
republicării concomitente.
Din cuprinsul acestui proiect de lege expunem
selectiv aspectele mai deosebite:
a) În ceea ce privește temeiul republicării,
proiectul propunea să fie eliminat acest element legal
și esențial din cuprinsul actelor normative care regle -
mentează această procedură. Însă Consiliul Legis lativ
a subliniat că acest element, care reflectă voința
expresă a legiuitorului de a se realiza republicarea,
nu poate fi înlăturat.
După cum am arătat la pct. I subpct. 3 litera a,
realizarea unei republicări nu poate fi dispusă pe
criterii subiective, legea nu lasă la latitudinea legiu -
itorului, la bunul său plac, edictarea unei asemenea
măsuri.
Fără indicarea unui temei legal, republicarea
ar deveni o activitate aleatorie, fără reguli clare și
precise referitoare la momentul întocmirii lor;
b) Cât despre inserarea unei mențiuni cu pri -
vire la „începutul datei «intrării în vigoare» a formeirepublicate”, din punct de vedere tehnic, în cazul
actelor cu dată ulterioară de intrare în vigoare, s-ar
crea confuzii majore cu privire la textele în vigoare.
Luând în calcul faptul că intervențiile legislative pot
viza abrogări sau modificări de elemente structurale
ale actului (articole, alineate, litere, puncte), în cazul
acestui tip de acte, ar fi practic imposibil de realizat
o republicare înainte de intrarea în vigoare a actului
de modificare.
Totodată, pentru asigurarea aceluiași deziderat
al predictibilității normelor, republicarea unui act nu
poate fi realizată decât numai după intrarea în vigoare
Studii, opinii, informări
26 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
a actului modificator, evitându-se situațiile care
presupun indicarea datei cu care va fi în vigoare o
anumită formă republicată a unui act de bază.
În acest sens, contrar normelor de tehnică
juridică, formularea din alin. (10) al art. 70 care
propunea sintagma „În prezenta formă ... (semenționează titlul actului normativ) este în vigoareîncepând cu data de .... (se va preciza data intrăriiîn vigoare a actului normativ de modificare și/saucompletare)” putea duce la interpretări de genul că o
anumită normă ar fi în vigoare de la data menționată
în text, deși asupra respectivei norme nu s-a intervenit
legislativ de la data adoptării actului de bază. Odată
în plus, se puteau crea confuzii și datorită renu me -
rotării articolelor și, prin urmare, a dificultății de
identificare a normelor.
Având în vedere acest principiu, textele pro -
puse pentru art.70 alin.(10) și (11) din Legea
nr.24/2000, republicată, cu modificările și comple -
tările ulterioare, nu se justificau, îngreunând nu
numai aplicarea legii, ci și identificarea facilă a
informației juridice;
c) Referitor la instituirea obligației de republi -
care în orice situație și a oricărui act normativ,
indiferent de numărul, întinderea și importanța
modificărilor și/sau completărilor, odată cu actul
normativ modificator, aceasta trebuia reanalizată,
existând cazuri în care asupra unui act normativ se
intervine în mod nesemnificativ, prin amendarea
chiar a unui singur element structural. În același timp,
în cazul actelor de mare întindere, republicarea își
putea dovedi ineficiența, atât timp cât modificarea era
redusă sau nu modifica esențial actul pe fond (ex.
modificările de denumiri sau titluri, înlocuirile de
termeni etc.);
d) În ceea ce privește necesitatea republicării
întregului fond legislativ, s-a precizat faptul că, pe de
o parte, există acte de mică întindere, cu modificări
care nu sunt de natură a afecta structura și fondul
reglementării în mod substanțial, iar pe de altă parte
există acte de mare întindere și complexitate, cu
modificări multiple într-un interval scurt de timp.
Astfel, în acest ultim caz, întocmirea formelor
republicabile solicită un timp mai mare, fiind nece -
sară stabilirea unui termen maxim. Un exemplu în
acest sens este Legea nr. 31/1990 privind societățile,
la care inițiatorul a întocmit forma republicabilă pe
parcursul unei lungi perioade de timp; în aceste
cazuri, desigur, preferabil ar fi ca actul normativ să
fie înlocuit în totalitate.
De asemenea, există și situații în care un act
normativ, cum ar fi cazul „pachetelor legislative”
conține modificări aduse unei serii de alte acte
normative de mare complexitate (de exemplu Legea
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprie -
tății și justiției, precum și unele măsuri adiacente),
astfel încât realizarea formelor republicabile ale
tuturor acestor acte, într-un timp scurt, nu este
posibilă.
Luând în considerare cele două situații expuse
mai sus, frecvența republicărilor într-un interval scurt
de timp ar trebui analizată și prin prisma argu -
mentului economic;
e) Totodată s-a apreciat că republicarea actului
modificat concomitent cu actul modificator este prac -
tic imposibil de realizat, mai ales în lumina textului
constituțional conform căruia o lege intră în vigoare
după 3 zile de la data publicării.
De altfel, este de principiu că republicarea este
o operațiune subsecventă intrării în vigoare a actului
modificator, situație care face imposibilă publicarea
concomitentă a actului modificator cu textul actului
modificat în forma republicată.
În mod logic, republicarea trebuie să aibă în
vedere modificările publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, deci textele oficiale și, ca urmare,
acestea trebuie să preceadă republicarea actului
normativ, soluția impunându-se mai ales datorită
faptului că, în practică, există situații în care se
constată diferențe între textul adoptat, cel transmis
spre publicare și textul publicat oficial.
Nu este exclus ca modificări de fond să apară
chiar și în timpul ședinței Guvernului/ședinței
camerei Parlamentului în care se aprobă actul modi -
fi cator, iar corecturi gramaticale sau de tehnică legis -
lativă pot surveni în orice moment până la publicarea
actului în Monitorul Oficial al României, Partea I,
ceea ce ar impune o corectare simultană atât a actului
modificator, cât și a republicării, care, în practică, ar
întârzia nepermis de mult aplicarea actelor normative
modificatoare.
La aceasta se mai adaugă și elementul timp,
care este necesar pentru întocmirea formei republi -
cabile a actului de către organul emitent și circuitul
acestei operațiuni, precum și procedurile specifice de
întocmire a formelor republicabile, respectiv luarea
în considerare numai a textelor adoptate și publicate
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 27
în Monitorul Oficial al României, Partea I, inclusiv
obținerea și operarea observațiilor din avizul Con -
siliului Legislativ.
În acest sens, în practică, data republicării este
întotdeauna ulterioară publicării actului modificator
datorită complexității procesului de redactare a
actului normativ în forma cerută pentru republicare.
În realitate, Consiliul Legislativ nu poate aviza
republicarea decât după publicarea în Monitorul
Oficial al României, Partea I a actului care dispune
modificarea, întrucât numai acest text are caracter
oficial.
În lumina celor expuse mai sus, soluția preco -
ni zată prin proiectul analizat, care avea drept con -
secință întocmirea formei republicabile înaintea
publicării ultimului act modificator, nu poate fi avută
în vedere, actualul cadru legislativ fiind funcțional în
ceea ce privește operațiunile pe care le implică o
republicare și garantând corectitudinea acestora.
O eventuală transmitere concomitentă spre
avizare atât a actului de modificare și/sau completare,
cât și a formei republicabile a actului de bază ar lipsi
de orice efect avizul pe care Consiliul Legislativ l-ar
emite pentru actul modificator. Astfel, observațiile și
propunerile Consiliului Legislativ referitoare la actul
de modificare, care ar trebui să fie preluate în textul
final al acestuia, implică totodată caducitatea formei
republicabile primite în același timp cu actul de
modificare, întrucât această formă ar trebui să includă
și ea aceleași recomandări ale Consiliului Legislativ.
În cazul transmiterii spre avizare Consiliului
Legislativ a formei republicabile a actului de bază
doar după încheierea întregii proceduri de adoptare a
actului modificator (inclusiv avizarea lui de către
Consiliul Legislativ și adoptarea în ședință a Guver -
nului), publicarea ambelor acte la aceeași dată ar
presupune trecerea unei anumite perioade de timp,
necesară analizei formei republicabile a actului de
bază. Astfel, actul de modificare, pentru a putea fi
publicat, ar trebui să aștepte să se termine și proce -
dura de avizare a formei republicabile, fiind exclusă
posibilitatea publicării în Monitorul Oficial a actului
de modificare imediat după adoptarea sa.
Totodată, în această situație trebuie luată în
calcul și posibilitatea ca forma republicabilă a actului
de bază să nu fie avizată favorabil de Consiliul
Legislativ din diverse motive, unele putând să nu aibă
legătură cu ultimul act de modificare, ci cu acte ante -
rioare de modificare. În acest mod, actul de modi -
ficare, care aștepta avizarea formei republicabile a
actului de bază pentru publicarea simultană, nu ar
mai putea fi promovat până la rezolvarea aspectelor
care au împiedicat avizarea favorabilă de către
Consiliul Legislativ;
f) Un alt aspect pe care proiectul în discuție
nu îl avea în vedere se referea la situația avizării
favorabile a formei republicabile de către Consiliul
Legislativ, dar cu unele observații și propuneri.
În perioada dintre adoptarea actului de modi -
ficare și terminarea procedurii de avizare a formei
republicabile a actului de bază, în practică este posibil
ca unele denumiri ale instituțiilor să se schimbe sau
să fie adoptate noi acte prin care să se aducă inter -
venții asupra actului de bază, aspecte care implică
imposibilitatea publicării simultane a celor două acte
și reluarea procedurii legislative pentru adoptarea
unui nou act de modificare a actului de bază.
2. În concluzie, luând în considerare cele
expuse mai sus, s-ar putea ajunge la atingerea obiec -
tivului propus, fără a fi schimbate procedurile actuale
în ceea ce privește republicarea și fără atragerea unor
eventualele critici de neconstituționalitate, care ar
viza acest proiect.
Prin urmare, apreciem că procedura de repu -
blicare ar trebui să presupună următoarele:
a) menținerea temeiului legal de republicare,
pentru toate actele normative;
b) amânarea republicării până la modificarea,
în acord cu Legea fundamentală, a textelor declarate
neconstituționale;
c) în cazul modificării hotărârilor Guvernului,
transmiterea, prin grija Secretariatului General al
Guvernului, a formei republicabile întocmite de ini -
țiator către Consiliul Legislativ, anterior sau simultan
cu trimiterea hotărârii de modificare spre publicare,
avizul Consiliului Legislativ urmând a fi dat în cel
mai scurt termen posibil, însă numai după publicarea
actului modificator.
Pe de altă parte, în cazul unor acte importante
care suferă modificări multiple, o altă soluție ar fi
înlocuirea întregului act cu o nouă reglementare,
asemănător operațiunilor practicate la nivel european,
sau modificarea actului în integralitatea sa, prin
reproducerea directă a textului, utilizându-se formula
„Legea nr. .... se modifică și va avea următorulcuprins:”.
Totodată, ar trebui analizată posibilitatea intro -
ducerii unei noi prevederi cu rol sancționator, prin
Studii, opinii, informări
28 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
intermediul căreia Guvernul și Parlamentul, pe baza
unei situații pe care Consiliul Legislativ o poate
transmite trimestrial, să tragă la răspundere emitenții
care nu întocmesc formele republicabile în cadrul
termenului legal.
În ceea privește practica în materia siste ma -
tizării legislative, rămâne o problemă ritmul accelerat
de adoptare a actelor modificatoare care, în unele
cazuri, fac aproape imposibilă descifrarea actelor
normative modificate, aglomerarea legislativă din -
tr-un anumit domeniu fiind, de asemenea, un aspect
care trebuie luat în considerare în încercarea de a
simplifica accesul la legislație atât al cetățeanului, cât
și al funcționarilor sau specialiștilor.
Această preocupare există și la nivelul Uniunii
Europene, în cazul unor acte comunitare modificate
frecvent, al căror text este dificil de reconstituit, fiind
întocmite „versiuni consolidate”, asemănătoare for -
melor republicabile din legislația română. Precizăm
însă că, spre deosebire de acestea din urmă, versiunile
consolidate sunt lipsite de efect juridic, vizând doar
să răspundă unor nevoi specifice ale profesioniștilor.
Această situație este similară cu variantele întocmite
de către editurile private din România, care publică
forme consolidate ale actelor, fără ca acestea să aibă
caracter oficial, ci doar orientativ.
Semnalăm totodată că, în Regulile de tehnică
legislativă elaborate de Comisia Europeană, alături
de „consolidare”, există și conceptele de „refacere”
(eng. recasting, fr. refonte) şi „codificare”, primul
constând în adoptarea unui nou act juridic care încor -
porează într-un singur text atât modificările de fond
aduse unui act modificator, cât și dispozițiile rămase
neschimbate din acel act. Noul act înlocuiește și abro -
gă actul anterior.
În schimb, operațiunea de codificare regru -
pează mai multe acte comunitare într-un singur text și
fără o modificare pe fond, numerele de articole sunt
refăcute în caz de introducere sau suprimare a artico -
lelor, iar noile acte conțin tabele de corespondență
între vechile și noile numerotări.
Se constată deci că, la nivel european, simpli -
ficarea legislativă are în vedere mai multe operațiuni, pe
lângă versiunile consolidate, asemănătoare republicării.
Astfel, în Comunicarea COM (2005) 535 a
Comisiei Europene către Parlamentul European,
Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul
Regiunilor privind strategia de simplificare a imple -
mentării programului Lisabona, ca instrumente de
acțiune, sunt prevăzute operațiunile de „recast” și
„revision”, care nu presupun numai operațiunea de
republicare, ci și o înlocuire a legislației, care să faci -
liteze punerea în aplicare a actelor comunitare.
În finalul propunerilor amintite mai sus,
Consiliul Legislativ a sugerat că soluția legislativă
vizând modificarea procedurii republicării ar trebui
regândită și elaborată în comun, cât mai rapid, de
Ministerul Justiției, împreună cu Consiliul Legislativ,
aparatul de specialitate al Parlamentului și Secre -
tariatul General al Guvernului.
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 29
Gheorghe Puricel a fost cooptat
în rândul consilierilor temporari ai
celui de-al doilea Consiliu Legislativ
(din perioada 1971 – 1989) pentru
bogata sa practică judiciară acumulată
în timp. De fapt practica judiciară
joacă un rol deosebit în procesul de
reexaminare a legislaţiei, a elaborării şi publicării
Evidenţei oficiale a legislaţiei României, cât şi în
activitatea de avizare a actelor normative. În practică
se reflectă impactul legislaţiei în viaţa socială. Even -
tualul vid legislativ în unele domenii, necesitatea
completării şi modificării unor acte normative, greu -
tăţile întâmpinate în aplicarea legilor, conjun ctura
care a făcut necesară apariţia unor acte normative,
toate acestea conturează oglinda tehnicii juridice,
componentă a tehnicii legislative.
Gheorghe Puricel s-a născut la 1 februarie
1914 în Câmpulung Muscel, oraş în care a urmat
Liceul Negru Vodă. A absolvit, în 1934, Facultatea
de Drept a Universităţii din Bucureşti. Ulterior, a in -
trat în ma gistratură,
des fă şu rând o carieră
de jude cător şi procuror
până când s-a pensionat
în 1974. De altfel,
Gheor ghe Puricel a fost
un încercat pro curor în
cadrul Pro cura turii Ge -
ne rale şi s-a remar cat ca
un bun cunoscător al le -
gislaţiei din diverse ra -
muri ale dreptului.
La Consiliul Le-
gis lativ a venit în cali -
tate de delegat din partea Procu raturii Generale. De
remarcat că s-a integrat din prima zi în activitatea
Consiliului, cu unii dintre membrii acestuia fiind
coleg sau bun prieten. Avea o fire exigentă, meti cu -
loasă. Aparent era aspru cu colegii săi din colectivul
de reexaminare a legislaţiei, dar, în realitate, sub
platoşa intransigenţei se ascundea un suflet sensibil,
fiind un mare iubitor de literatură, în special de
poezie.
Setea pentru poezie şi frumos s-a datorat şi
convieţuirii sale în familia scriitorului Ion A. Bassara -
bescu (1870–1952), ales membru corespondent al
Academiei Române în 1909, exclus de regimul co mu -
nist și repus în drepturi în această calitate la 3 iulie
1990. Tatăl scriitorului fusese coleg de bancă, la
Colegiul „Sfântul Sava”, cu Ion Ghica, Nicolae Băl -
cescu şi Nicolae Filimon. Ion A. Bassarabescu a urmat,
ca şi tatăl său, cursurile Colegiului „Sf. Sava” (1884-
1891). A fost student, în perioada 1892-1896, al
Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, iar în
1899 a obţinut licenţa în ştiinţe istorice cu o teză despre
Cicero ca om politic. A ocupat diferite funcții și
demnități. Astfel, a fost inspector pentru sprijinirea
operelor artistice şi literare la Casa Şcoalelor, inspec -
tor general al învăţământului primar (1912), prefect de
Prahova (1918) şi senator (1926-1927). A făcut parte,
alături de D. Anghel, Şt. O. Iosif, M. Sado veanu, Em.
Gârleanu, Al. Brătescu-Voineşti, din pri mul comitet al
Societăţii Scriitorilor Români. În 1930 a devenit
laureat al Premiului național pentru literatură.
Gheorghe Puricel s-a căsătorit, în 1949, cu
singura fiică a lui I. A. Bassarabescu, Cireşica, care,
după bunică, provenea din familia Boteanu, cea care a
ctitorit cunoscuta Biserică Boteanu din capitală, de
lângă muzeul “Aman”. Familia Puricel a locuit mai
30 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIVde-a lungul timpului
M e d a l i o n
GHEORGHE PURICEL – un jurist de excepţie, cu o bogată practică judiciară
Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU
Preşedinte de Secţie
Consiliul Legislativ
Ion A. Bassarabescu,
socrul lui Gheorghe Puricel
întâi la Ploieşti şi
apoi la Bucureşti.
Cireşica a profesat
ca avocat, fiind şi
poetă. Din căsătoria
lui Gheorghe Puri cel
cu Cireşica Bassa -
rabescu au rezul tat
doi fii. Cel mare,
Şerban Puricel, este
muzician, fiind ab-
sol vent al Conserva -
torului din Bucu-
reşti, clasa de vioară.
Soţia sa este de ori -
gine poloneză, iar în
prezent familia este stabilită în Germania. Cel de-al
doilea fiu, Valentin
1
, a urmat dreptul şi a profesat ca
avocat la Baroul din Bucureşti până a plecat din ţară,
înainte de 1989. Ulterior a urmat teologia la Uni -
versitatea Sorbona din Paris, obţinând de asemenea
doctoratul în teologie. În prezent, locuiește în Elveția,
lângă Zürich. Are un cabinet de avocatură, dar slujește
și ca preot. Printre parohiile unde oficiază este şi cea de
la Baden, cea mai veche parohie ortodoxă română din
Elveţia. Valentin Puricel are doi băieţi şi o fată.
Urmaşii lui Gheorghe Puricel au recuperat casa din
Ploieşti în care a trăit scriitorul Ion A. Bassarabescu şi
unde se perpetuează amintirea acestuia.
Gheorghe Puricel era perfecţionist din fire.
Astfel, în munca de reexaminare a legislației, până
hotăra sorgintea unui act normativ analizat, refăcea
de zeci de ori concluziile. Punea suflet şi pasiune în
realizarea tuturor lucrărilor ce i se repartizau. Maria
Leiss, consilier permanent, şefa Secţiei a IV-a a celui
de al doilea Consiliu Legislativ, îşi amintea: „Amasistat adesea la discuţii aprinse, în registru de sus,cu Geo Oprişan, un alt perfecţionist. Dar din con -fruntarea punctelor de vedere diferite răzbătearespectul pentru opinia adversarului, grija pentru
ţinuta discuţiilor, în cadrul cărora nu-şi făceau locjignirile; şi mai totdeauna când tonul se domoleaizbucneau în hohote de râs, recunoscând astfeltriumful punctului de vedere al «învingătorului»”.
„L-am cunoscut îndeaproape pe GheorghePuricel, pe când acesta fusese detaşat la cel de-aldoilea Consiliu Legislativ, înfiinţat în 1971, subconducerea profesorului Ioan Ceterchi. El venise dela Procuratura Generală, unde lucra pe atunci, dupăcum un alt coleg de generaţie, Mihai Botez, deasemenea detaşat temporar la Consiliu, provenea dela Tribunalul Suprem, unde era consultant, iarDumitru Lucinescu, fost director al Direcţiei de studiidin Ministerul Justiţiei, venea de la acest minister.
Mi-a rămas întipărită în minte imaginea luiGheorghe Puricel: masiv, jovial, totdeauna cu ofigură de care atârna un zâmbet larg, mereu gatasă-ţi servească o poantă ori o anecdotă care să neamuze. Era însă dublat de un profesionist desăvârşit,care-şi etala cunoştinţele fără ostentaţie, nefăcândparadă de ele şi neimpunându-şi cu orice preţopiniile.
Vorbea cu plăcere despre familie, iar faptul căîşi avea rădăcinile la Ploieşti – oraşul în care mănăscusem şi în care tatăl meu lucrase peste 10 ani, camedic militar la Spitalul «Boldescu» -, făcuse să-midevină cu atât mai simpatic. Aşa am aflat că socrulsău era scriitorul Ion A. Bassarabescu, pe care îlstudiasem în liceu.
Profesor ca formaţie, Ion A. Bassarabescu seimpusese în proza românească ca autor de schiţe şinuvele, pe linia lui Caragiale şi Brătescu-Voineşti, cuo galerie de eroi aleşi dintre oamenii obişnuiţi, fărămari aspiraţii. În scrierile sale, care păstrau o tentăumoristică, până la urmă « fiorul liric învinge »,observa George Călinescu, în monumentala saIstorie a literaturii”. (S.P.)
Spre regretul bunilor săi prieteni, dar şi al juriş -
tilor care l-au cunoscut, Gheorghe Puricel a murit în
1982 la Bucureşti, fiind bolnav de cancer.
1
Datele personale pe care le-am utilizat în medalion ne-au fost
oferite de Valentin, cel de-al doilea fiu al lui Gheorghe Puricel, în
anul 2009, astfel încât nu cunoaștem dacă mama sa mai este în
viață.
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2014 31
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului
Ion A. Bassarabescu
NOI APARIŢII EDITORIALE
In memoriam Octavian IONESCU(1901 – 1990)
Profesor de Drept civil la Universitatea din Iași
Membru al Consiliului Legislativ al României
Volum îngrijit de Tudorel Toader, Marina Mureșanu Ionescu,
Lucian Ionescu
Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, 550 p.
1 In memoriam Octavian Ionescu (1901-1990), Iași, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, p.9.
2
Idem, p.11
32 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
surprinzătoare continuitate, în ciuda vicisitudinilorcare i-au marcat viața și cariera. Volumul cuprindetexte de importanță majoră, cele mai multe inedite înRomânia”1
.
În Cuvânt înainte, Tudorel Toader evidențiază:
„Profesorul Octavian Ionescu face parte din galeriamarilor personalități care au dat strălucire Facultățiide Drept din cadrul Universității «Alexandru IoanCuza » din Iași, încă de la înființarea acesteia, la6 octombrie 1855”. Pe de altă parte, Tudorel Toader
arată că: „Fragmentele de manuscris, selectate dinlucrarea «Amintiri din viața mea» (elaborată de
Octavian Ionescu), descriu evoluțiile înregistrate înactivitatea Consiliului Legislativ, dificultățiledeterminate de faptul că, din martie 1944 și până învara anului 1945, Facultatea de Drept a fost mutatăla Alba Iulia, precum și particularitățile procesuluide epurare a cadrelor didactice, din 1950”2
.
În prima secțiune a cărții, intitulată „Biografie”,
este reprodus medalionul: Octavian Ionescu: Unremarcabil civilist și filosof al dreptului, realizat de
Sorin Popescu și Tudor Prelipceanu, publicat în
volumul Personalități ale Consiliului Legislativ de-alungul timpului, Ediția a II-a revăzută și adăugită,
În 2014 a apărut la Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași valorosul volum „Inmemoriam Octavian Ionescu (1901 – 1990)”, îngrijit
de profesor universitar doctor Tudorel Toader, decan
al Facultății de Drept a Universității „Alexandru Ioan
Cuza” din Iași, judecător la Curtea Constituțională a
României, de profesor universitar doctor Marina
Mureșanu Ionescu, specialist recunoscut internaţional
în literatură franceză, literatură comparată, franc -
ofonie, fiica cea mică a lui Octavian Ionescu și de
profesor universitar doctor Lucian Ionescu, fost
director al Institutului Național de Expertize Crimi -
nalistice și președinte executiv al Societății Române
de Criminologie și Criminalistică, fiul cel mare al lui
Octavian Ionescu, care s-a remarcat ca un continuator
de marcă al ilustrului său părinte pe tărâm juridic. Din
nefericire, Lucian Ionescu a decedat la 21 ianuarie
2015, după apariția cărții, spre regretul celor care l-au
cunoscut.
Monografia consacrată profesorului Octavian
Ionescu, o personalitate universitară și științifică
marcantă a României, ce și-a câștigat un binemeritat
prestigiu și în afara granițelor țării, face parte din
prestigioasa colecție „Personalități ale Universității
Alexandru Ioan Cuza Iași”.
În Notă asupra ediției, Marina Mureșanu
Ionescu precizează că această monografie este „primaîncercare de reunire a scrierilor profesoruluiOctavian Ionescu într-un volum care să ofere oviziune de ansamblu asupra operei sale, marcată de o
7
Ibidem, p.10
3
Ibidem, p.260
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 33
„Droits de l’Homme”, din finalul secțiunii „Studii”,
este inedit și reprezintă comunicarea la cel de-al
XIV-lea Congres Mondial de Filosofia Dreptului și
Filosofie Socială, Edinburgh, Scoția, Marea Britanie
17-23 august 1989.
O secțiune importantă a volumului este cea
privind textele inedite. Ea cuprinde fragmente din
lucrarea autobiografică Amintiri din viața mea. Au
fost alese cu precădere pagini care se referă la istoria
Consiliului Legislativ al României din perioada
interbelică și a Facultății de Drept a Universității din
Iași, precum și la viața universitară.
De remarcat că fragmentele referitoare la
Consiliul Legislativ interbelic au fost pentru prima
dată publicate în numărul 3 din 1998 al revistei
„Buletin de informare legislativă”, editată de actualul
Consiliu Legislativ, sub titlul: Octavian Ionescu –Membru al Consiliului Legislativ din perioadainterbelică. Fragment din lucrarea nepublicată„Amintiri din viața mea”.
Volumul cuprinde o secțiune în care sunt pre -
zentate articole semnificative ale unor cunoscuți
specialiști despre Octavian Ionescu, după cum
urmează: Georges Kalinowski: Octavian Ionescu(1901-1990); Mihail Jakotă: Un profesor de dreptpentru drepturile omului; Gheorghe Scripcaru: InMemoriam prof. dr. Octavian Ionescu; Sofia
Popescu: Octavian Ionescu; Alexandru Zub:
Octavian Ionescu: Memento cordial; Dănuț Doboș:
Am avut privilegiul de a-l cunoaște pe profesorulOctavian Ionescu.
La sfârșitul cărții sunt redate documente din
arhiva personală a profesorului Octavian Ionescu.
După cum subliniază Marina Mureșanu Ionescu în
Notă asupra ediției, „anexa din finalul volumuluicuprinde un eșantion de 27 de documente din vastaarhivă personală a profesorului Octavian Ionescu,de o inestimabilă valoare documentară, atât pentrupropria carieră, cât și pentru contextul epocii, fie căe vorba de viața universitară pariziană dintre celedouă războaie mondiale, de viața universitară șimediul academic românesc ante- și postbelic sau debrutalele transformări și răsturnări de situații șivalori impuse de instaurarea regimului comunist înRomânia”4
.
Tudor Prelipceanu
București, Editura Lumina Lex, 2006, p. 124-129;
totodată, este prezentată familia lui Octavian Ionescu.
De remarcat că personalitatea complexă a lui
Octavian Ionescu a mai fost prezentată și în volumele
Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungultimpului, București, Editura Lumina Lex, 2004,
p. 77-82 și A doua carte cu personalități ale Consi -liului Legislativ de-a lungul timpului, București,
Editura Lumina Lex, 2009, p.43-59, volume realizate
de Sorin Popescu și Tudor Prelipceanu. Reluarea
prezentării lui Octavian Ionescu, membru de seamă al
Consiliului Legislativ interbelic, în toate aceste trei
cărți, s-a datorat faptului că autorii au descoperit
aspecte noi privind viața și activitatea marelui jurist
ieșean.
Secțiunea referitoare la opera lui Octavian
Ionescu cuprinde o listă a lucrărilor sale științifice,
urmată de reproducerea în întregime a tezei de
doctorat, intitulată La notion de droit subjectif dans ledroit privé, susținută de Octavian Ionescu la
Facultatea de Drept a Universității din Paris, așa cum
a apărut în ediția a doua revăzută și adăugită,
Bruxelles, Etablissement Emile Bruylant, 1978. Sunt
publicate de asemenea Amintiri de la susținerea tezei
sale de doctorat. Octavian Ionescu scria în aceste
Amintiri: „Încă mai resimt uriașa emoție de care amfost cuprins. Am impresia că un nou orizont sedeschide în fața mea și simt că zilele suferințelormele care mi-au pregătit sufletul pentru bucuria deastăzi sunt undeva, foarte departe, în urmă”3
.
În volum este inclus amplul studiu Conside -rațiuni asupra normei juridice, tipărit la Tipografia
Alex Țerek și Gheorghe Caminschi, la Iași, în 1933,
precum și șapte studii și articole publicate de Octavian
Ionescu în perioada 1967-1983, deci după înlăturarea
de la universitate, și anume: Le problème de la partieintroductive du Code civil; La Philo sophie du Droitet la Sociologie juridique en Roumanie jusqu’à laveille de la seconde guerre mondiale; Tendances derapprochement des concep tions fondamentales endroit privé; L’Égalite, la Liberté et le Droit; L’avenirde la société et le droit privé; Le droit: expression dela latinité du peuple roumain; Les Principes Générauxdu Droit et le Droit Naturel. Textul L’Universalité des
Noi apariții editoriale
În colecţia Eseuri, coordonată de prof. univ.
dr. Ovidiu Predescu, semnalăm apariţia volumului
Elogiul tăcerii, a distinsului prof. dr. Vasile Stănescu,
membru de onoare al Academiei Române.
Lucrarea, care abordează un subiect interesant și
neobişnuit, este structurată în patru capitole, având un
Cuvânt-înainte semnat de domnul Ovidiu Predescu. El
subliniază ineditul temei şi recomandă lecturarea ei în
linişte, în singurătate, cu meditaţie şi reflecţie, de către
„toate categoriile de vârstă şi de profesii … de toţi ceicare consideră că au încă mult de învăţat de la viaţă,natură şi semeni, adică de toţi”.
Capitolul I denumit Incursiune prealabilăconţine precizări şi încercări de identificare a feno -
menului care se petrece în creier, cu scopul revelării
mecanismului care duce de la creier la tăcere. Capi -
tolul are subcapitole, precedate fiecare de maxime ale
diferiţilor gânditori ai lumii care şi-au pus problema
acestui fenomen. Astfel, despre minte autorul citează
pe Democrit din Abdera (c.460-370 î.Hr., filozof grec)
care spunea că „dacă nu există minte, gloria şi bogăţiasunt nesigure”. Referitor la memorie autorul îl citează
pe Milan Kundera (scriitor francez de origine cehă, n.
1929) care spunea: „cultura e memo ria poporului,conştiinţa colectivă a continuităţii istorice, felul de agândi şi de a trăi”. Despre gân dire, despre vorbire şi
limbaj autorul mai face unele precizări în subcapitolul
2 al primului capitol. „Teza urul cel mai de preţ aloamenilor este vorbirea chibzuită” spunea Hesiod
(sec.VIII-VII î.Hr.), iar Platon ne sfătuia „să vorbimca şi cum va trebui să dăm socoteală”. Din opera
scriitorilor români, acad. Vasile Stănescu aminteşte în
context pe Lucian Blaga, care într-un catren spunea:
„Limba nu e vorba ce-o faci / Singura limbă, limba tadeplină, / Stăpână peste taină şi lumină / e-aceea-ncare ştii să taci”. Subcapitolul 3 intitulat Inteligenţă şiînţelepciune conţine pe lângă definiţiile clare ale
acestor noţiuni, o serie de cugetări, maxime şi proverbe
culese din lumea întreagă. Informaţie şi comunicareeste ultimul subcapitol care încheie prima parte a
lucrării. Având în vedere era tehnologică în care ne
aflăm, viteza cu care comunicăm precum și diver -
sitatea mijloacelor de comunicare, autorul nu poate să
nu ia în considerare evoluţia extraordinară care a avut
loc în acest domeniu şi care a condus la o dezvoltare
fără precedent în istoria cunoscută a tuturor dome -
niilor, „comunicarea devenind, în acelaşi timp, oindustrie şi o ştiinţă”.
Capitolul al II-lea Tăcerea tratează pe larg
noţiunea sub toate aspectele ei, începând cu o încer -
care de definire. În Fenomenologia tăcerii, al doilea
subcapitol, autorul arată că aceasta „evidenţiază unspectru extrem de larg, a cărui descifrare (mimică,voce, gestică, durată, intensitate) depinde de scopulşi destinaţia tăcerii”. O serie de citate din scriitori şi
gânditori celebri sunt menţionate, în scopul argu -
mentării fenomenului. Subcapitolul următor trece în
revistă forme şi modalităţi de exprimare a tăcerii,printre care amintim: proverbele, zicalele, aforismele,
anecdotele sau pamfletul. Referitor la pamflet, au -
torul apreciază că cel mai mare pamfletar român a
fost Tudor Arghezi, care definea această specie lite -
rară ca fiind „un fel de a slobozi condeiul în răspăr”.
Este dificil a găsi „criterii pertinente de calificareîntr-un gen literar sau altul a diferitelor modalităţi(forme) de exprimare a tăcerii şi ca urmare, de
34 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Noi apariții editoriale
Vasile Stănescu
Elogiul tăcerii
Bucureşti, Editura „Universul Juridic”, 2015, 149 p.
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 35
Noi apariții editoriale
nu îngăduie opoziţie. Mitologia, miturile vorbescprofund tocmai prin bogăţia semnificaţiilor, a răs-punsurilor nonverbale şi fără echivoc la întrebărifundamentale, întrebări şi răspunsuri realizate,exclusiv, prin tăcere”, se arată în finalul acestui sub -
capitol. O serie de alte tipuri de tăcere, pe care de
obicei nu le sesizăm, fiind noţiuni cu care ne-am
obişnuit şi pe care le trecem uşor cu vederea, ca fiind
subînţelese: tăcerea naturii, tăcerea în medicină (ca
manifestare interioară nonverbală – printre altele
între celulele corpului uman şi între organele aces -
tuia). Există identificată în această carte şi tăcerearealităţii virtuale, o construcţie specifică şi non-ver -
bală cu ajutorul calculatorului, prin care se remo -
delează realitatea, se comprimă şi se îndoaie timpul.
În sfârşit, moartea ca tăcere, expresie a ultimei stări,
ca ultimă trecere, fără întoarcere, o eliberare, o ple -
care, de data aceasta definitivă. „Moartea vinecu aceeaşi nepăsare şi la cocioaba săracului şila palatul regelui”, citează autorul pe poetul latin
Horatius. Tăcerea are şi în drept efecte juridice,
conform adagiului latin qui tacet consentire videtur(cine tace pare să consimtă). Simpla tăcere în acest
caz este plină de semnificaţii, dând naştere unor
consecinţe juridice care nu sunt de neglijat. Dar drept
la tăcere are şi jurnalistul, care nu este obligat să
deconspire sursa informaţiilor sale.
În capitolul al IV-lea, Concluzii, după o atât de
amănunţită şi surprinzătoare identificare a formelor
pe care le îmbracă tăcerea, autorul este în măsură să
concluzioneze că deşi e „mută”, aceasta este „cel maibogat limbaj lăuntric, care pune în operă întreagamorfologie biogenetică, fizică şi chimică a fiinţeiumane, a cărei cultură continuă să fie insuficientcunoscută”.
Lucica-Violeta NICULAE
Expert
Consiliul Legislativ
clasificare”, apreciază distinsul academician, adău -
gând că „tăcerea are un pluralism incomensurabilsemantic, de semnificaţii şi sensuri, de finalităţi,pluralism, determinat de o serie de factori obiectivi şisubiectivi”.
Capitolul al III-lea Tăceri cu un conţinutspecial (trăiri speciale) ia în considerare semnificaţia
tăcerii în diferite etape ale vieţii individului, care sunt
aproape invariabile aceleaşi pentru toţi: semnificaţia
tăcerii în dragoste, în căutarea alter ego-ului, ca
modalitate esenţială (unde amintim meditaţia,
revelaţia) sau tăcerea în mediul cultic. Referitor la
aceasta din urmă, autorul citează pe marele filozof
roman Constantin Noica (1909-1987) care spunea că
„mai întâi de toate este tăcerea, iar tăcerea faceoprire, oprirea face umilinţă şi plângere; iar plân -gerea face frică, şi frica face smerenie, smerenia facesocoteala de cele ce vor să fie, iar acea soco tealăface dragostea, iar dragostea face sufletele săvorbească cu îngerii”. Un subcapitol special este
des tinat tăcerii în artă, indiferent de forma de mani -
festare. În artă, tăcerea are două valenţe: cea a auto -
rului operei, în clipa inspiraţiei ca tensiune creatoare
în momentul producerii actului artistic şi una a privi -
torului, a consumatorului de artă exprimată adesea
non-verbal, ca „… meditaţie şi reflecţie care, prinnatura lor, presupun tăcere”, se arată de către dom -
nul academician. Se face amintire în continuare des -
pre tăcerea instituţionalizată care se petrece în spaţii
anume destinate: biblioteci, case ale cărţii, expoziţii
de pictură, muzee, lăcaşe de cult, etc., locuri ce pre -
supun un comportament tăcut. O formă inedită de
tăcere identificată de autor în acest volum este tăce -rea mitică. „Mitul este expresia unui evenimentprimordial, anistoric … un adevăr indiscutabil care
MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE
Academicianul VASILE STĂNESCU90 de ani de viaţă
Academic ianul
Vasile Stănescu a îm pli -
nit la 4 februarie ve ne -
rabila vârstă de 90 de ani.
S-a născut la 4 februarie
1925 la Bucureşti. În
1948, obține licenţa Aca -
de miei de Studii Econo -
mice din Capitală. Vasile
Stănescu este, totodată,
licențiat și în drept, fiind
specialist cu precădere în
dreptul comercial. În
1965 ob ține, la Academia
de Ştiinţe Economice, titlul ştiin ţific de doctor în
economie.
Ca tânăr absolvent, Vasile Stănescu şi-a înce -
put cariera în cadrul Ministerului Culturii, unde a
coordonat activitatea editorială şi de difuzare a cărţii.
Vasile Stănescu a fost redactor, apoi, în peri -
oada 1958–1972, redactor şef coordonator la Editura
Ştiinţifică, îndrumând apariţia de lucrări în diverse
domenii de specialitate, calitate în care a iniţiat o
serie de colecţii, inclusiv în domeniul dreptului, şi a
recuperat multe valori ale culturii române, pentru
istoria ştiinţei din România.
În cursul timpului, Vasile Stănescu a deţinut
funcţii ministeriale de director, director general,
arbitru şef interdepartamental şi consilier ministerial
cu probleme editoriale, economice, juridice şi de
arbitraj comercial.
Concomitent cu munca editorială, Vasile Stă -
nes cu a desfăşurat o îndelungată şi apreciată activi -
tate didactică, atât în cadrul Academiei de Studii
Economice, fiind la un moment dat chiar asistentul
renumitului profesor Andrei Rădulescu – fost pre şe -
dinte al Academiei Române –, cât şi în cadrul Facul -
tăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, unde a predat
cursuri de economie politică.
Vasile Stănescu a fost consilier permanent şi
şef al Secţiei a III-a a celui de al doilea Consiliu
Legis lativ, chiar din momentul înființării acestei
instituţii juridice prestigioase, în 1972, şi până în
1984, fiind, pentru scurt timp, și Președinte interimar
al Consiliului.
Încă din primii ani de activitate desfăşurată în
cadrul Consiliului Legislativ, Vasile Stănescu s-a
remarcat prin valoroasele sale lucrări de specialitate.
Activitatea sa ştiinţifică a constat în elaborarea şi
publicarea, în ţară şi străinătate, a circa 40 de volume
şi cursuri, precum şi a peste 350 de articole şi studii. A
abordat teme variate între care: unitatea econo mică,
dreptul economic, managementul, teoria patri mo -
niului, personalitatea juridică şi capacitatea juri dică a
unităţilor economice, dreptul şi mecanis mul economic.
Cercetările multidisciplinare, pe care le-a efectuat
singur sau în colaborare, au condus, prin modul de
abordare dinamică şi prin rezultatele obţinute, la
reevaluarea unor concepte din literatura economică şi
juridică.
Vasile Stănescu a lansat noul concept al „eco -
dreptului”, recunoscut de literatura de specialitate. A
realizat, pentru prima dată, conexiuni între drept şi
economie în studierea unor instituţii fundamentale ale
celor două discipline, precum patrimoniul şi bilanţul.
Totodată, Vasile Stănescu s-a afirmat ca unul dintre
promotorii dreptului economic, punând bazele teore -
tice ale acestuia ca o nouă ramură de drept.
Vasile Stănescu şi-a adus o contribuţie deose -
bită la studierea globalizării. A elaborat practic bazele
teoretice ale unei noi ştiinţe în lucrarea pe care a inti -
tulat-o sugestiv Ştiinţa globalizării, care a repre -
zentat, se pare, o premieră mondială sub aspectul
tratării sistematice a unui fenomen ce preocupă intens
lumea contemporană. Preocupările în acest domeniu
sunt continuate de Vasile Stănescu în lucrarea
Globalizarea spre o nouă treaptă de civilizație.Ca urmare a meritelor ştiinţifice deosebite ale
lucrărilor pe care le-a elaborat, Vasile Stănescu a
devenit, la 29 ianuarie 1999, membru de onoare al
Academiei Române.
Vasile Stănescu a luat parte, de asemenea, la
toate acţiunile de evaluare a stării economiei naţio -
36 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 37
nale (ESEN). De remarcat implicarea sa în ela borarea,
la solicitarea Uniunii Europene, a Strate giei naţionalede dezvoltare economică a României, înaintată, în
martie 2000, Comisiei Europene de la Bruxelles şi a
capitolului „Dreptul muncii” din lucrarea România2000. Şi-a adus contribuţia la realizarea volumului
Probleme ale integrării României în UE – cerinţe şievaluări, 2001 – 2002. A participat la numeroase
conferinţe, simpozioane şi congrese, în ţară şi stră -
inătate.
Din 1975 este membru titular al Asociaţiei
Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR), devenind
membru în Consiliul Naţional Ştiinţific al AOŞR. De
asemenea, Vasile Stănescu este membru AGER şi al
Asociaţiei Juriştilor, membru de onoare al Fundaţiei
„Ioan Basgan” din 2002, membru de onoare al
„American Sorunco Group 2000”, membru fondator
al Comisiei de Management (1972), membru al So -
cietăţii de Management din China, membru în
Consiliul de orientare şi evaluare ştiinţifică ESEN,
membru în Comisia de fundamentare a strategiei na -
ţionale de dezvoltare economică a României, mem -
bru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Cercetări
Juridice al Academiei Române, membru în Consiliul
redacţional al revistei „Romanian Econo mic Review”
şi al revistei „Revue roumaine des sciences eco nomiques”,
cetăţean de onoare al mai multor localităţi din
România.
De peste 40 de ani, Vasile Stănescu funcţio -
nează în conducerea Fundaţiei „Familia Menachem
H. Elias”, iniţiind şi conducând cu succes acţiunile
pentru recuperarea, reconstituirea, consolidarea şi
dezvoltarea patrimoniului acesteia, ca şi pentru pro -
mo varea ima ginii şi sprijinirea statornică a Acade miei
Române şi a instituţiilor fundamentale ale culturii
române. Vasile Stănescu a devenit, de altfel, conti -
nuator, la Fundaţie, al profesorului universitar doctor
docent Ioan Ceterchi, fost preşedinte al Consiliului
Legislativ, fiindu-i, totodată, colaborator şi prieten
apropiat.
Pentru întreaga sa activitate, ca şi pentru cali -
tăţile sale morale şi civice este deosebit de preţuit şi
respectat, fiind distins cu numeroase ordine şi me -
dalii, între care şi înalta distincţie „Ordinul naţionalServiciul credincios în grad de cavaler”.
Lucrările academicianului profesor universitar
doctor Vasile Stănescu sunt apreciate pentru orien -
tarea modernă, multi şi interdisciplinară în cercetare,
pentru temeinicia investigaţiei, ca şi pentru propu -
nerile de lege ferenda, fiind considerate contribuţii
remarcabile, fundamentale atât la ştiinţa dreptului, cât
şi la ştiinţa economică.
Sorin POPESCU
Preşedinte de Secţie, Consiliul Legislativ
Tudor PRELIPCEANU
Manifestări științifice
La 1 februarie 2015 –
acad. Ion Dogaru a împlinit
80 de ani. Născut în comuna
Licurici – jud. Gorj, a urmat
cursurile Școlii Normale de
Băieți din Târgu-Jiu (1945-
1952). A absolvit în 1958
Facultatea de Drept din Bucu -
rești. Ca student al acestei
facultăți a reușit performanța
de a primi bursă republicană timp de șapte semestre
și, mai ales, de a fi considerat de profesorul Tudor R.
Popescu discipolul său preferat. În volumul Elementede teoria generală a dreptului3
, Ion Dogaru își
amintea: „Socot că soarta a hărăzit promoției 1958(București, din care fac parte) rarul privilegiu de a fiputut poposi un semestru, un an sau mai mult în fațacatedrei de la care ni s-au adresat – sub cople -șitoarea cupolă a fascinației – corifei ai școliijuridice românești: academicianul Traian Ionașcu,Tudor R. Popescu, membru de onoare al Academiei,academicianul Ion Filipescu, profesorii Mihail-Dodel Eliescu, Ilie Stoenescu, Constantin ȘtefanTomulescu, Zeno Oprea, Gheorghe Nedelschi, EmilCernea, Paul Gogeanu, Nestor Prisca, S. Kahane,S. Zilberstein, Camil Suciu, Constantin Stătescu,C. Bulai ș.a. I-am audiat în particular – cu aceleașiprofunde emoții – pe profesorii Vintilă Dongoroz,Salvator Brădeanu și Ion Lipovanu … îi așez înicoana sufletului și minții mele cu credința că dinefort neîntrerupt, din valoare și din respect pentruînaintași s-a născut, se cultivă și se dezvoltă tradițiaîn domeniul dreptului.”
Zece ani mai târziu, în 1969, a devenit doctor
în drept civil.
Și-a început cariera ca profesor suplinitor la
Școala generală din Târgu Cărbunești (1952-1953)
urmând ca din 1958 până în 1963 să activeze ca
judecător la Tribunalul Raional din Craiova. În 1968
era judecător și președinte al Tribunalului din
Craiova, același an fiind și începutul carierei de cadru
didactic la Universitatea din Craiova, unde, peste alți
10 ani, în 1978, Ion Dogaru devine profesor uni -
versitar. Între anii 1976 – 1980 este prorector al
Universității din Craiova, iar din 1992 este decan al
Facultății de Drept din cadrul acestei universități.
La 6 iunie 2001 profesorul Ion Dogaru devine
membru corespondent al Academiei Române, semn
al recunoașterii meritelor sale în domeniul dreptului
civil, dreptului comerțului internațional, dreptului
familiei, teoriei generale a dreptului și filosofiei
dreptului.
Cercetările sale se regăsesc în cele 50 de
volume (tratate, monografii, manuale scrise singur
sau în colaborare), precum și în peste 70 de studii
apărute în publicații de profil din țară și de peste
hotare.
Iată numai câteva din volumele apărute sub
semnătura sa: Drept economic (1968); Obligațialegală de întreținere. Drept comparat (1969); Ele -mente de teorie generală a dreptului și de dreptconstituțional (1971); Elemente de drept civil (1971);
Elemente de drept obligațional (1971); Dreptulcomerțului internațional (1977); Principii și instituțiiîn dreptul comerțului internațional (1981, în colab.);
Contractul. Considerații teoretice și practice (1983);
Valențele juridice ale voinței (1986); Elemente deteoria generală a dreptului (1993); Elementeledreptului civil (2 vol., 1993-1994); Drept civil. Tratat(3 vol., 1995-1996, în colab.); Dicționar de ergo -nomie (1997, în colab.); Teoria generală a dreptului(1999); Teoria generală a obligațiilor (1999); Între -ținerea în contextul drepturilor fundamentale (2001,
în colab.); Elemente de dreptul familiei (2001, autor
principal); Filosofia dreptului. Marile curente (2002,
în colab.); Drept civil. Idei producătoare de efectejuridice (2002, autor principal şi coordonator);
38 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Manifestări științifice
1
Ion Dogaru : Elemente de teoria generală a dreptului, Editura
Oltenia, Craiova, 1994, pag. 281
Academicianul ION DOGARU 80 de ani de viaţă
Soberania – qual rumo? [Suveranitatea – Încotro ?
(Mackenzie, Sao Paulo, Brazilia, 2002, coautor)];
Drept civil. Teoria generală a obligațiilor (2002,
autor principal); Drept civil. Ideea curgerii timpuluiși consecințele ei juridice (2003, autor principal,
coordonator); Drept civil. Succesiunile (2003, autor
principal și coordonator).
De numele său se leagă apariția publicației
plurilingve „Revista de Științe Juridice“.
Recunoașterea activității și operei de-a lungul
timpului, a acad. Ion Dogaru, personalitate remar -
cabilă a științei juridice românești contemporane, se
regăsește și în premiile cu care a fost distins: Premiul
„Petre S. Aurelian“ al Academiei Române (1985);
titlul de Profesor Emerit (1986); titlul de Profesor deOnoare al Universității din Craiova (1995); Premiul
„Istrate Micescu“ al Uniunii Juriștilor din România
pe anul 2002 pentru cartea Filosofia dreptului. Marilecurente; Ordinul „Steaua României“ în gradul de
cavaler; Cetățean de onoare al municipiului Craiova.
Ca un omagiu adus întregii sale activități ca
specialist al dreptului românesc și în același timp ca
eminent profesor, întemeietor al școlii juridice de la
Craiova, în anul 2014 a apărut la Editura Academiei
Române volumul O viață dedicată dreptului: IonDogaru.
Sub coordonarea lui Mircea Duțu și a lui Dan
Claudiu Dănișor, volumul reunește o serie de articole
despre viața și activitatea acad. Ion Dogaru, scrise de
reprezentanți de seamă ai dreptului românesc contem -
poran, impresionanta listă de lucrări publicate până în
prezent, precum și o serie de studii juridice alese.
Sorin POPESCU
Preşedinte de Secţie, Consiliul Legislativ
Mihaela BORA
Expert, Consiliul Legislativ
Manifestări științifice
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 39
Zilele și nopțile fierbinți din preajma și imediat
după evenimentele revoluționare din decembrie 1989
au însemnat, negreșit, o cotitură decisivă și în trans -
formarea fostei Asociații a Juriștilor într-o instituție
pusă în slujba aspirațiilor democratice ale tuturor
categoriilor de slujitori ai dreptului din România, în
angajarea sa cu toate forțele de partea noilor autorități
statale și revenirea hotărâtă la cinstirea și înfăptuirea
idealurilor umane fundamentale de progres, dreptate
și adevăr.
Am avut onoarea să particip nemijlocit la
unele dintre aceste evenimente, intim legate de
breasla din care făceam parte, pe care doresc să le
consemnez aici, pentru a nu fi date pe nedrept uitării,
cu atât mai mult cu cât unii dintre protagoniști nu mai
sunt astăzi din păcate printre noi.
Totul a pornit de la un telefon primit acasă, în
după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, de la cole -
gul și prietenul meu, eminentul jurist Victor Dan
Zlătescu, care, de altfel, mi-a fost și naș de cununie.
Mă ruga să vin împreună cu fiica mea Cristina,
pe atunci grefieră la Sectorul 1 din Capitală (în
prezent absolventă a Facultății de Drept și consilieră
la Senat) pentru a scrie un material important, în
numele tuturor categoriilor de juriști din București.
Inutil să amintesc că pe vremea aceea nu exista
computer, iar toate materialele, inclusiv la instanțe,
se băteau la arhaica mașină manuală de scris. Fiica
mea fusese de dimineață, împreună cu mai mulți
salariați ai instanței, printre care judecătorul Mihai
Eftimescu, la manifestațiile din Piața Palatului, care
precedaseră plecarea lui Ceaușescu și era foarte
marcată de evenimentele la care asistase. De altfel,
întreaga atmosferă care domnea atunci pe străzi, unde
se auzeau destul de des împușcături, se vedeau oa -
meni panicați, fugind, dar și grupuri compacte care
strigau „moarte dictatorului”, ridicau baricade sau
legitimau unele persoane considerate suspecte, deve -
nise una de coșmar, dar în același timp, îți inocula o
senzație nouă, de eliberare, de trezire dintr-un somn
adânc ori, cel puțin, dintr-o amorțire înde lungată a
simțurilor.
După telefon, m-am îndreptat împreună cu fiica
spre sediul Uniunii Avocaților din str. Dr. Râureanu,
lângă Palatul CEC, unde fuseserăm convocați. Acolo
se afla și sediul unuia dintre colectivele de asistență
juridică (de avocați), al cărui președinte era la acea
dată colegul meu de facultate, viitorul profesor Ioan
Alexandru. În încăperile care forfoteau de lume îmi
amintesc că am zărit mai multe figuri cunoscute:
Teodor Vasiliu, fost ministru al justiției, generalul
Adrian Nițoiu, membru al Tribunalului Suprem,
avocații Iulian Florescu și Bogdan Ionescu (ultimul
tocmai apăruse la televizor, alături de Caramitru și
Dinescu, pentru a aduce salutul Uniunii avocaților),
vărul meu Lazăr Arjocianu și Nicolae Cerveni (pe
care l-am cunoscut cu acea ocazie și care va deveni
ulterior un om politic important, conducător al unui
partid desprins din mișcarea liberală, Partidul Socialist
Liberal, redenumit apoi Partidul Național Liberal –
CD), judecătorul Cristian Iordănescu (care va ocupa
în anii următori funcția de președinte al Baroului
bucureștean) etc. Cele mai multe dintre persoanele
prezente erau avocați, printre care se numărau, în
afară de prietenii Victor Zlătescu și Ioan Alexandru,
unii dintre maeștri cunoscuți ai barei, precum George
Carpet sau N. Cerveni.
Țin minte că ne-a luat ceva timp pentru a
redacta un mesaj de susținere, din partea juriștilor, a
noilor autorități, respectiv a Frontului Salvării Națio -
nale, mesaj pe care urma să-l înmânăm celui care ne
reprezenta în cadrul Frontului, respectiv prof. univ.
Dumitru Mazilu, pe atunci prim-vicepreședinte al
Consiliului Frontului.
Manifestări științifice
40 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
25 de ani de la renașterea Uniunii Juriștilor (Democraţi) din România
Sorin POPESCU
Preşedinte de Secţie
Consiliul Legislativ
Câțiva dintre noi, printre care avocații Bogdan
Ionescu, Ioan Alexandru, Iulian Florescu, Victor Dan
Zlătescu și cu mine am fost desemnați să ducem
mesajul în cauză a doua zi, personal prof. Mazilu și
să-l asigurăm de sprijinul tuturor categoriilor de
juriști, precum și de a ne pune la dispoziția noilor
autorități, pentru conceperea și redactarea, la nevoie,
a proiectelor de acte ale acestora sau a oricăror alte
materiale.
A doua zi de dimineață, cu mașina lui Victor
Zlătescu, am ajuns cu destule greutăți în preajma
clădirii fostului Comitet Central și am încercat să
intrăm pe una dintre porțile laterale, în partea opusă
străzii Onești. Cu chiu cu vai, după multe legitimări
și interogări din partea celor care păzeau intrările, am
fost lăsați să pătrundem înăuntru însoțiți de un militar
înarmat, pentru a ajunge la cabinetul prof. Mazilu,
care se afla undeva la un etaj superior. Îmi amintesc
că în ultima parte a drumului am fost forțați să
străbatem un culoar lung de-a bușilea, târându-ne
efectiv, întrucât se trăgea încontinuu, iar ferestrele
erau făcute țăndări. În sfârșit, am ajuns la biroul prof.
Mazilu, unde era un vacarm și un du-te-vino de
nedescris. Până la urmă, am reușit să-l prindem între
două convorbiri, să-i remitem mesajul și să-l asigu -
răm și verbal de susținerea noastră necondiționată.
Recent, cu prilejul sărbătoririi Zilei Justiției, i-am
amintit prof. Dumitru Mazilu despre aceste eveni -
mente, îngropate de-atunci în memorie.
În după-amiaza zilei de 24 decembrie 1989,
adică de Ajunul Crăciunului, familia Chiuzbaian, care
avea o fetiță, Luiza, cam de vârsta fiului nostru, Vlad,
a insistat să venim cu toții acasă la ei – stăteau într-o
vilă în apropierea Academiei Militare – pentru a
aprinde luminile bradului. Ne-am îmbarcat în mașina
personală (bineînțeles o Dacie) și am pornit din
cartierul Tineretului cu inima îndoită, având în vedere
situația de pe străzi; și, într-adevăr, am avut parte de
numeroase opriri, în care patrule înarmate ne
controlau și ne întrebau unde mergem. Într-un târziu
am ajuns cu bine la destinație și, deși discuția cu
familia Chiuzbaian se purta cu precădere în jurul
evenimentelor din București și din țară, bucuria
copiilor care-și descopereau darurile și se extaziau în
fața pomului tradițional ne-au făcut să mai uităm
pentru un timp prezentul nesigur, dar mai ales să nu
ne mai gândim la zilele ce vor urma.
De la un timp am început să auzim din ce în ce
mai des împușcături, dându-ne seama ca ele veneau
din direcția Academiei Militare, care se afla imediat
după micul parc care străjuia strada unde ne aflam.
Până la urmă, văzând că focurile de armă nu
numai că nu se potoleau, ci păreau chiar să se
întețească, am hotărât să rămânem peste noapte cu
toții acolo. Inutil să spun că acea noapte a fost una de
coșmar; ni se părea că împușcăturile se aud tot mai
puternic și tot mai aproape, dându-ne impresia la un
moment dat că se trage chiar din curtea imobilului.
Întrucât dimineața totul se liniștise, împreună
cu Gabi Chiuzbaian, lăsând familiile în apartamentul
acestuia, am plecat pentru a vedea situația pe străzi.
Trecând pe strada dr. Lister, am zărit într-o curte un
corp nemișcat și am presupus că fusese împușcat în
timpul nopții. Ne-am îndreptat apoi spre locuința lui
Alexandru Limona, care era situată pe Splaiul Unirii,
aproape de Facultatea de Drept. Acolo l-am găsit și
pe Toni Iorgovan și, fără să mai zăbovim, am plecat
pe jos spre B-dul Aviatorilor, vrând să ajungem la
Televiziune, unde se pare că se desfășurau cele mai
importante evenimente.
În drum ne-am oprit la Casa Titulescu de la
Șosea, care era plină cu tot felul de oameni, cunoscuți
și necunoscuți. Acolo, prietenul nostru Pavel Suian,
împreună cu colegii săi Petrina și Iftene Pop și alți
câțiva deschi seseră o listă de adeziuni pentru reîn -
ființarea Parti dului Național Țărănesc. Multă lume își
depunea semnătura și mi se pare că și Antonie
Iorgovan a făcut-o. De aici am pornit către sediul
Televiziunii, însă ne-a fost imposibil să pătrundem
înăuntru; cordoane dese de oameni înarmați nu ne-au
lăsat nici măcar să staționăm în curtea clădirii,
nicidecum să intrăm în incintă.
Dându-ne seama că nu avem nicio șansă să
pătrundem în clădirea Televiziunii, am făcut cale
întoarsă până la locuința lui Gabi Chiuzbaian, unde
ne aștepta masa de Crăciun. Deși copiii nu realizau ce
se întâmplă afară, gândurile noastre nu erau îndrep -
tate decât la modul cum se vor desfășura eveni -
mentele și ce va urma apoi.
La un moment dat, după anunțuri repetate, la
televizor a început să se desfășoare așa-zisul proces
al soților Ceaușescu, urmat de execuția acestora. Am
privit fără o vorbă de comentariu, reflectând poate în
sinea noastră atât despre efemeritatea și deșertăciunea
puterii, dar și despre mascarada la care asistaserăm,
cu toate că toți ne doream sfârșitul unei dictaturi care
adusese întregul popor la exasperare și îl lăsase fără
speranță.
Manifestări științifice
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 41
În colaborare cu Curtea Supremă Adminis -
trativă a Republicii Cehe, Asociaţia Consiliilor de
Stat şi a Jurisdicţiilor Administrative Supreme din
Uniunea Europeană (ACA-Europe), a organizat la
Brno, în data de 7 noiembrie 2014, un seminar
având ca tematică „Reţeaua de informaţii a ACA-Europe”.
Seminarul a fost prezidat de organizatorul
aces tui eveniment, respectiv dl. J. Baxa, preşedintele
Curţii Supreme Administrative a Republicii Cehe şi,
totodată, preşedintele ACA-Europe.
Agenda seminarului a fost divizată în trei părţi,
în prima fiind dezbătută problematica Forumului
ACA – o platformă comună de schimb de informații
pentru practicienii din Uniunea Europeană şi ai
dreptului european, pentru ca în cea de-a doua parte
să fie prezentate bazele de date ale ACA-Europe:
Dec.Nat şi JuriFast. Menţionez faptul că instituţia
noastră, Consiliul Legislativ, este membru doar al
Forumului ACA.
Cea de-a treia parte a seminarului a fost dedi cată
prezentării tematicii „E-Justice: evoluţii recente (din
ultimii 5 ani)”. O expunere interesantă a pro cedurii
electronice în Belgia a fost realizată de dl. G.
Debersaques, Președintele unei Camere a Consiliului de
Stat al Belgiei și Secretar General al ACA-Europe.
Totodată, dl. L. Dutheillet de Lamothe, responsabilul cu
petiţiile la Consiliul de Stat din Franţa, a prezentat
procedura electronică din Franţa, iar dl. A. Roztočil,
judecător la Curtea Supremă Administrativă a Republicii
Cehe a prezentat procedura electronică din ţara sa.
Menţionez că fiecare prezentare a fost urmată
de interesante schimburi de opinii între participanţii la
seminar, privind aspectele analizate, bazate pe
experienţele proprii, remarcându-se punctele de vedere
formulate de domnul E. Thibaut, secretarul general
adjunct al ACA-Europe și prim auditor, șef de secție la
Consiliul de Stat din Belgia, precum şi de doamna
C. Butz, şefa direcţiei de informare și documentare a
Curții Administrative Federale din Germania.
Liviu-Marian VÎTCĂ
Consilier, șef sector
Consiliul Legislativ
În zilele următoare, în sala de festivități, plină
ochi, de pe str. Dr. Râureanu, a avut loc ședința de con -
stituire a Uniunii Juriștilor Democrați din România, al
cărui președinte a fost ales avocatul George Carpet, iar
ca prim-vicepreședinte, Gavril Iosif Chiuzbaian (venit
acolo la îndemnul meu) subsemnatul având cinstea de
a face parte, alături de alți confrați, din primul orga -
nism de conducere permanentă al Uniunii. Ulterior,
sub ministeriatul la Justiție al lui Victor Babiuc, Uni -
unii Juriștilor i s-a restituit, prin Hotărârea Guvernului
nr. 335 din 6 mai 1991, întregul imobil în care se află
și astăzi sediul acesteia, imobil construit înainte de
război de Asociația magistraților și avocaților (AMA),
reparându-se astfel încă o nedreptate a regimului
comunist.
Din nefericire, mulți dintre membrii fondatori
ai Uniunii, care au fost aleși în primul comitet de
conducere, nu mai sunt astăzi în viață. Îmi fac o da -
torie de onoare de a-i consemna aici, pentru eter -
nitate, cerându-mi umil iertare dacă nu i-am putut
reține pe toți. Este totuși vorba de juriști, care pe
lângă strălucirea ce-au adus-o profesiei, s-au făcut
remarcați, totodată, și ca devotați slujitori ai intere -
selor și aspirațiilor colective ale breslei: George
Carpet, Ilie Tudor, Gavril Iosif Chiuzbaian, Nicolae
Cerveni, Lazăr Arjocianu, Teodor Vasiliu, Victor Dan
Zlătescu, Cristian Iordănescu, Iulian Florescu,
Alexandru Limona ș.a.
Dumnezeu să-i aibă în pază și să le păstreze
vie amintirea!
Manifestări științifice
42 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Seminarul „Reţeaua de informaţii a ACA-Europe”desfăşurat la Brno, 7 noiembrie 2014
Manifestări științifice
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 43
Dintre evenimentele, acţiunile, întrunirile şi
simpozioanele mai importante la care au participat
recent reprezentanţi ai Consiliului Legislativ, amin tim
a III-a conferință anuală cu tema Administrația Publicăîn situații de criză, organizată la data de 24 oc tombrie
2014 de Centrul de Drept Public și Științe Admi -
nistrative din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice
şi Administrative, Prima conferință anuală cu par -
ticipare internațională „Justice and Administrative Lawfrom an Interdisciplinary Perspective”, orga ni zată în
perioada 21-22 noiembrie 2014 de Depar tamentul de
Drept al Facultății de Administrație Publică din cadrul
Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative,
precum şi Simpozionul cu tema „Drepturile omului –
365 de zile”, consacrat Zilei Internaţionale a Drep -
turilor Omului.
Prima dintre aceste manifestări ştiinţifice, care
s-a aflat la a III-a ediţie, a apărut inițial pe baza unei
platforme de diseminare a rezultatelor cercetării
științifice şi de analiză a cadrului administrativ
existent. În timp, conferința – la care se reunesc în
mod tradițional peste 50 de specialiști în drept public
și științe administrative – s-a transformat într-un for
de dezbatere și reflecție asupra unor chestiuni
fundamentale ale normativității și practicii guver -
nării.
Co-organizatori ai acestei conferinţe au fost
Societatea Academică de Științe Administrative și
Institutul de Drept Public și Științe Administrative al
României, evenimentul fiind sprijinit şi de Ministerul
Educației Naționale.
Dezbaterile din cadrul manifestării s-au desfă -
şurat la Centrul Internaţional de Conferinţe al SNSPA
şi au fost structurate în două secţiuni, prima
referitoare la Starea de criză şi manifestările socialeale acesteia, iar cea de a doua la Modificări impusecadrului normativ şi practicii administrative destarea de criză.
La lucrările conferinţei au participat specialiști
de prestigiu ai mediului universitar din București,
Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, Brașov, Constanța,
Craiova, Chișinău, magistrați, avocați, înalți funcțio -
nari publici, care au dezbătut teme de actualitate şi
au surprins aspecte ale funcționării administrației
publice în circumstanțe excepționale, mai exact în
situații de criză. Printre participanţi s-au numărat şi
specialişti ai Consiliului Legislativ, respectiv d-na
conf. univ. dr. Benonica Vasilescu şi dl. dr. Cătălin
Ciora.
În cuvântul de deschidere a manifestării, în
numele comitetului de organizare, dl. prof. univ. Emil
Bălan a reliefat cadrul general al conferinţei şi a
evidenţiat aşteptările referitoare la răspunsurile la
temele abordate.
Astfel, s-a precizat că anumite circumstanțe
excepționale, în raport de natura valorilor amenințate
şi de efectele pe care le creează, pot apărea stări de
criză, în situaţia cărora funcţionarea organelor admi -
nistraţiei publice se abate de la starea de normalitate.
Pornind de la realitatea existenței crizelor, a
rezultat necesitatea constituirii unui sistem de gestio -
nare a acestora, statul trebuind să-și dezvolte o capa -
citate administrativă corespunzătoare pentru a da un
răspuns adecvat. În acest sens, un rol important
trebuie acordat inclusiv consolidării sistemelor de
alertă timpurie.
S-a mai precizat că dreptul, în special cel pu -
blic, în cadrul căruia un rol important revine științelor
administrative, este chemat să ofere soluții normative
sau pe planul politicilor publice, temeinice, funda -
men tate științific, care să stea la baza deciziilor admi -
nistrative pentru reducerea efectelor unei crize care
poate afecta toate dimensiunile unui stat: institu -
ționale, economice, sociale, juridice, etc.
În acest context, dorinţa organizatorilor a fost
aceea de dezbatere şi formulare de răspunsuri la teme
precum: starea de criză şi manifestările sociale ale
acesteia; adaptarea cadrului normativ şi a practicii
administrative la starea de criză; situaţiile de criză
(excepţionale) – temei pentru mobilizarea specială a
societăţii, reglementare primară delegată puterii exe -
cu tive, modificare/ denunţare unilaterală a conven -
Conferinţe naţionale şi internaţionale cu participareareprezentanţilor Consiliului Legislativ
ţiilor, din raţiuni de interes general şi/sau restrângerea
exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.
Fiecare prezentare din cadrul conferinţei a
prilejuit un moment de reflexie asupra unor proble -
matici actuale şi a generat dezbateri la care a
participat marea majoritate a celor prezenţi.
Ca o recunoaştere a muncii depuse în cadrul
conferinţei, s-a decis ca lucrările acesteia – comu -
nicări, dezbateri, puncte de vedere – să fie reunite și
aduse la cunoştiinţă publicului larg printr-un volum
publicat la o editură de prestigiu recunoscută
CNCSIS sau la o editură internațională, pentru a
constitui astfel un reper al cercetării științifice a
problematicii.
Cea de a doua manifestare ştiinţifică, intitulată
„Justice and Administrative Law from an Inter dis -ciplinary Perspective”, a fost organizată în perioada
21-22 noiembrie 2014 de Departamentul de Drept din
cadrul Facultății de Administrație Publică a Şcolii
Naţionale de Studii Politice şi Administrative în
parteneriat cu Facultatea de Ştiinţe Economice şi
Administrative din cadrul Universităţii Sakarya din
Turcia şi cu participarea Institutului Român pentru
Drepturile Omului – IRDO.
Deşi aflată la prima sa ediţie, această confe -
rinţă internaţională s-a bucurat de o prezenţă masivă
a unor membri ai comunității academice juridice din
România, parteneri ai Departamentului de Drept din
cadrul Facultății de Administrație Publică a Şcolii
Naţionale de Studii Politice, a numeroase perso na -
lităţi din domeniul juridic, cadre didactice din această
facultate, studenți, absolvenți, precum şi magistraţi,
membri ai Consiliului Superior al Magistraturii şi ai
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cadre din adminis -
traţia centrală şi locală atât din ţară, cât şi de peste
hotare. Din partea Consiliului Legislativ la această
conferinţă a participat dl. dr. Cătălin Ciora.
Lucrările conferinţei au fost deschise de doam -
na prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, directorul
IRDO şi unul dintre amfitrionii întâlnirii, care a evi -
denţiat munca deosebită depusă de organizatori
pentru ca această conferinţă, încă de la prima sa
ediţie, să poată fi considerată ca un important forum
pentru schimburi de opinii şi prezentarea de rezultate
ale cercetărilor care să atragă, la ediţiile viitoare, din
ce în ce mai mulţi participanţi de vază ai lumii drep -
tului, şi care a mulţumit în mod deosebit Departa -
mentului de Drept, structură care poartă numele
soţului dânsei, cel care a fost reputatul jurist Victor
Dan Zlătescu.
În cadrul celor şase secţiuni tematice pe care
s-au desfăşurat lucrările conferinţei au fost prezentate
materiale, care au prilejuit ample incursiuni şi dezba -
teri referitoare la problematicile abordate.
Scopul conferinţei, a constat în iniţierea şi sus -
ţi nerea unui dialog, dintr-o perspectivă interdisci -
plinară, al specialiştilor şi practicienilor din domeniul
dreptului şi al justiţiei administrative, precum şi
constituirea unui forum pentru schimburi de opinii şi
prezentarea de rezultate ale cercetărilor în aceste arii
de analiză.
Pentru ca subiectele abordate în cadrul con -
ferinţei să fie cunoscute şi de alte persoane interesate,
care au aceleaşi preocupări ştiinţifice, în special
practicieni şi cadre universitare din domeniul drep -
tului din ţară şi de peste hotare, s-a decis ca lucrările
prezentate să fie publicate într-un număr special al
„Revistei Europene de Drept Social”.
Lucrările susţinute de participanţi în cadrul
celor două conferinţe internaţionale au avut menirea
de a pune în evidenţă rezultatele cercetărilor între -
prinse, fiind de o înaltă ţinută ştiinţifică şi răspunzând
pe deplin exigenţelor unor manifestări de o asemenea
amploare, remarcându-se prin rigoarea expunerilor şi
înaltul nivel tehnic al prezentărilor, constituind un
model de claritate aplicată complexităţii raţio na -
mentului.
De asemenea, prin calitatea materialelor ela -
borate şi prezentate, cele două evenimente ştiinţifice,
au prilejuit ample incursiuni şi dezbateri referitoare la
problematicile abordate, realizându-se un schimb util
de idei, consolidându-se bazele unor colaborări pro -
miţătoare care vor impulsiona în viitor, în mod cert,
interesul pentru activităţile de cercetare care vor ge -
nera alte reuniuni ştiinţifice de acest gen.
Reuşita acestor manifestări este rezultatul efor -
tului conjugat al comitetelor de organizare şi al struc -
turilor şi instituţiilor academice şi administrative
implicate, cărora li se cuvin mulţumiri în acest sens.
Un alt eveniment ştiinţific a fost reprezentat de
Simpozionul cu tema „Drepturile omului – 365 de
zile”, consacrat Zilei Internaţionale a Drepturilor
Omului şi organizat pe data de 10 decembrie 2014 de
Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele
minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor, Insti -
tutul Român pentru Drepturile Omului – IRDO, în
colaborare cu Subcomisia parlamentară pentru moni -
Manifestări științifice
44 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Manifestări științifice
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 45
torizarea executării hotărârilor CEDO pronun ţate
împotriva României şi Asociaţia pentru Naţiunile
Unite din România – ANUROM.
La acest simpozion au participat pe lângă
reprezentanţi ai instituţiilor organizatoare, persona -
lităţi ale vieţii politice, ale mediului academic şi ale
societăţii civile.
Evenimentul a fost moderat de doamna prof.
univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, directorul Institu -
tului Român pentru Drepturile Omului.
Participanţii, printre care s-a numărat şi
dl. dr. Cătălin Ciora, au analizat, în luările de cuvânt,
diferite faţete ale drepturilor fundamentale ale
omului, conturându-se ideea că, din punct de vedere
legislativ, este nevoie nu numai de norme care să
reglementeze restricţionări ale drepturilor, ci mai ales
de norme care să garanteze, să recunoască şi să
permită realizarea acestor drepturi.
Din punct de vedere social este nevoie ca,
fiecare în parte şi toţi împreună, să cunoaştem aceste
drepturi, să le respectăm, să le punem în echilibru cu
obligaţiile care decurg din aceste drepturi, şi să mani -
festăm o mai mare toleranţă pentru cei din jurul
nostru, o societate inteligentă putând fi doar o soci -
etate incluzivă. De asemenea, au fost citite mesajele
Secretarului General ONU, dl. Ban Ki-Moon şi Înal -
tului Comisar pentru Drepturile Omului, dl. Zeid
Raʹad Al Hussein, cu ocazia aniversării Zilei Drep -
turilor Omului.
În finalul dezbaterilor, s-a desprins concluzia
că drepturile omului trebuie respectate nu doar o zi pe
an, ci în fiecare zi, timp de 365 de zile.
dr. Cătălin Ciora
Consilier, şef de sector
Consiliul Legislativ
O delegație a Curții Constituționale din Repu -
blica Tadjikistan, condusă de domnul președinte
Mahkam Mahmudov, a efectuat o vizită în România,
la invitația domnului Augustin Zegrean, președintele
Curții Constituționale din România.
În data de 5 decembrie 2014, delegația Curții
Constituționale din Republica Tadjikistan a avut o
întâlnire şi cu domnul Dragoș Iliescu, președintele
Consiliului Legislativ, și a avut discuții ample cu
membri din conducerea acestei instituții.
Cu acest prilej, domnul Sorin Popescu, pre -
ședintele Secției de evidență oficială a legislației și
documentare, a făcut o prezentare a organizării și
funcționării Consiliului Legislativ, precum și a rolului
care îi revine în cadrul procesului legislativ.
Oaspeții tadjici au manifestat un deosebit
interes față de atribuțiile ce revin Consiliului Legis -
lativ în domeniul controlului de constitu ționalitate,
inclusiv prin comparație cu competențele în materie
ale Curții Constituționale.
Bogdan Dobrescu
Expert
Consiliul Legislativ
Vizita delegaţiei Curţii Constituţionale din Republica Tadjikistan
Uniunea Juriștilor din România și Societatea
“Titu Maiorescu” au organizat, în ziua de 17 decem -
brie 2014, ceremonia de decernare a premiilor pentru
cele mai reprezentative lucrări științifice în domeniul
dreptului, conform unei tradiții ce s-a instituit acum
mai bine de două decenii.
Prin premiile și diplomele oferite cu această
ocazie au fost recunoscute și recompensate valorile
și excelența din domeniul dreptului. Cu aceeași oca -
zie au fost omagiate marile personalități ale culturii
juridice românești.
La festivitatea de decernare a premiilor au
participat un mare număr de reprezentanți ai dreptului
românesc, cuvântul de deschidere aparținând dom -
nului Ioan Chelaru – președintele Uniunii Juriștilor
din România.
Printre personalitățile care au fost prezente la
festivitate s-au numărat Robert Cazanciuc – ministrul
justiției, Adrian Bordea – președintele Consiliului
Suprem al Magistraturii, Bogdan Ciucă – președin -
tele Comisiei juridice a Camerei Deputaților, acad.
Răzvan Theodorescu fiind invitatul de onoare.
Lucrarea A patra carte cu personalități aleConsiliului Legislativ de-a lungul timpului, apărută
la Editura Lumina Lex, ai cărei autori sunt Sorin
Popescu și Tudor Prelipceanu, a primit Premiul
revistei „Palatul de Justiţie” oferit de Societatea
„Titu Maiorescu”.
Prezentăm în continuare lista volumelor premiate:
Premiul „Mihail Eliescu” – Domnului pro -
fesor Dan Chirică, pentru lucrarea „Tratat de dreptcivil. Succesiunile și liberalitățile”, apărută la Edi -
tura C.H. Beck;
Premiul „I.L. Georgescu” – Domnului pro -
fesor Ioan Macovei, pentru lucrarea „Tratat de dreptal comerțului internațional”, apărută la Editura Uni -
versul Juridic;
Premiul „Vintilă Dongoroz” – Colecti vului
de autori coordonat de profesorul Nicolae
Volonciu, pentru lucrarea „Noul Cod de procedurăpenală – comentat”, apărută la Editura Hamangiu;
Premiul „Anibal Teodorescu” – Domnului
dr. Cătălin-Silviu Săraru, pentru lucrarea „Carteade contracte administrative – modele, comentarii,explicații”, apărută la Editura C.H. Beck;
Premiul „Andrei Rădulescu” – Institutului
de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”
al Academiei Române, pentru elabo ra rea lucrărilor
„Le patrimoine: évolutions et accep tions possibles.Journées juridiques franco-roumaines” și „Istoriaștiințelor juridice în România”, apărute la Editura
Academiei Române;
Premiul „Gavril Iosif Chiuzbaian” – Dom -
nului dr. Bogdan Dima, pentru lucrarea „Conflictuldintre palate. Raporturile de putere dintre Parlament,Guvern și Președinte în România postcomunistă”,apărută la Editura Hamangiu
Premiul revistei „Dreptul” – Domnului
profesor Ion Traian Ștefănescu, pentru publicistică
științifică în domeniul dreptului;
Premiul revistei „Palatul de Justiţie” oferit
de Societatea „Titu Maiorescu” – Domnilor Sorin
Popescu și Tudor Prelipceanu, pentru publi cistică
juridică, articole reunite în lucrarea „A patra carte cupersonalități ale Consiliului Legislativ de-a lungultimpului”, apărută la Editura Lumina Lex
Diplome de onoare:
• Doamnei profesor Verginia Vedinaș, pentru
volumul de publicistică „Identitate națională și iubirede țară”;
• Domnului profesor Alexandru Țiclea, pentru
lucrarea „Tratat de dreptul muncii”;• Colectivului de autori coordonat de profe -
sorul Dumitru Andreiu Petre Florescu, pentru
lucra rea „Călăuza juristului”;Premiul de excelență al Uniunii Juriștilor și
Societății „Titu Maiorescu” – Domnului profesor
Dumitru Mazilu, pentru întreaga sa activitate pusă
în slujba dreptului, cu prilejul împlinirii vârstei de
80 de ani.
Manifestări științifice
46 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Premiile Uniunii Juriștilor din România 2014
1. BELIGRĂDEANU, ŞERBAN. – Înţelesul, sfera de aplicare şi efectele măsurilor „denunţării” sau
„desfacerii” contractelor de muncă de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar reglementate
prin art. 123 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
În: Dreptul. – nr.11, 2014, p. 112-125.
Autorul consideră că, de lege ferenda, apare necesară modificarea Legii nr.85/2014 sub două aspecte, şi anume:
– pe de o parte, completarea art. 123 alin. (4) în sensul conturării cât mai exacte a textului, în scopul de a preciza care poate
fi obiectul despăgubirii vizate de text;
– pe de altă parte “denunţarea” ad nutum a contractului individual de muncă [la care se referă art. 123 alin. (1) şi alin. (7) ar
trebui înlocuită printr-o formă simplificată de concediere a salariaţilor, care să armonizeze interesele legitime ale salariaţilor
cu finalitatea Legii nr.85/2014, într-o manieră echitabilă, raţională şi eficientă]. În cazul în care s-ar considera că ultima
propunere ar fi prea complicat de tradus în fapt, autorul formulează o propunere minimală, mai simplă, şi anume:
– a se înlătura orice referiri exprese sau implicite cu privire la contractele individuale de muncă în cuprinsul art. 123 din Legea
nr.85/2014;
– în schimb, în locul acestor referiri, art. 65 din Codul muncii urmează a fi completat cu două alineate [alin. (3) şi alin. (4)] astfel:
“(3) Concedierea potrivit alin. (1), pe perioada cât angajatorul se află în procedură de insolvenţă sau faliment se dispune de
către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, fără a se avea în vedere dispoziţiile alin. (2);
(4) În situaţia concedierii în temeiul alin. (3), administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat
numai termenul legal de preaviz, iar dacă sunt aplicabile dispoziţiile prezentului Cod privind concedierea colectivă, termenele
prevăzute la art. 71 şi art. 72 alin. (1) ale Codului de faţă se reduc la jumătate.”
Subiect: administrator judiciar ; contract de muncă, denunţare ; contract de muncă, desfacere; insolvenţă ; Legea nr.85/2014 ; lichidator
judiciar.
2. BELIGRĂDEANU, ŞERBAN. – Necesitatea obiectivă şi stringentă a adoptării unei noi legislaţii
privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, precum şi statutul acestei profesii juridice.
În: Dreptul. – nr.12, 2014, p.21-35.
Autorul consideră, de lege ferenda, că în viitoarea legislație privitoare la consilierii juridici urmează să se precizeze, asemănător
art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările
ulterioare, că toate societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare constituite
de consilierii juridici în temeiul art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic, încă în fiinţă, „îşi încetează de drept activitatea”,
iar „continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale”; totodată urmează să înceteze
de drept şi efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori înfiinţate atari societăţi.
Subiect: consilier juridic ; Legea nr.514/2003 ; profesie juridică ; statut.
3. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Discuţii în legătură cu reproducerea umană asistată medical cu terţ
donator în reglementarea Codului civil. În: Dreptul. – nr.7, 2014, p. 50-71.
În aplicarea art. 477 din Codul civil a fost elaborat „Proiectul de lege privind reproducerea umană asistată medical”. Din
analiza acestui proiect de lege, autorul face o serie de propuneri de lege ferenda:
– modificarea dispoziţiilor art. 441 alin. (3) din Codul civil şi reformularea art. 4 lit. b) din „Proiect”, în sensul de a dispune
că „viitori părinţi sunt un bărbat şi/sau o femeie, indiferent de starea lor civilă. Cu acest prilej ar putea fi eliminată şi formularea
negativă a art. 441 alin. (3) din Codul civil, contrară normelor de tehnică legislativă pentru adoptarea actelor normative;
– modificarea denumirii marginale a art. 442 din Codul civil în „Consimţământul viitorilor părinţi”;
– introducerea unei norme de trimitere, eventual în conţinutul art. 447 din Codul Civil, care să prevadă că „dispoziţiile acestei
secţiuni se completează corespunzător cu cele privind stabilirea filiaţiei din prezentul capitol”;
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Propuneri de lege ferenda extrase din articolele publicateîn revistele de drept româneşti
(semestrul II 2014)
– Bibliografie indexată și adnotată* –
∗Lucrare realizată de Mihaela Bora şi Lucica Violeta Niculae, Consiliul Legislativ
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 47
– reformularea textului art. 443 alin. (1) din Codul civil, în sensul că „nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive
ce ţin de reproducerea umană asistată medical cu terţ donator şi nici copilul nu poate reclama o altă filiaţie”;
– instituirea aceleiaşi reguli a răspunderii, indiferent de modalitatea „concepţiunii”. Eventual, în cazul prevăzut de art. 428 din
Codul civil, răspunderea ar trebui angajată şi faţă de copil, iar conţinutul ei ar trebui să fie generic. În schimb, în cazul
reglementat în prezent de art. 444 teza I din Codul civil, dreptul la despăgubiri ar putea fi prevăzut printr-o normă de trimitere
la dispoziţiile art. 428 din Codul civil;
– modificarea dispoziţiilor art. 444 teza a II-a din Codul civil, în sensul de a face trimitere la art. 424 şi urm. din Codul civil;
– modificarea textului din art. 446 din Codul civil în sensul că „părinţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul conceput
şi născut printr-o tehnică de reproducere umană asistată medical cu terţ donator ca şi faţă de copilul conceput şi născut pe cale
naturală”. De asemenea, textul ar putea fi formulat în sensul în care „copiii concepuţi şi născuţi printr-o tehnică de reproducere
umană asistată medical cu terţ donator sunt egali în faţa legii cu copiii concepuţi şi născuţi pe cale naturală”.
Subiect: Codul civil ; donator ; filiaţie ; reproducere medical asistată.
4. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti potrivit actualului
Cod civil. În: Dreptul. – nr.11, 2014, p. 126-143.
În urma analizelor efectuate în cadrul articolului, autorul prezintă următoarele propuneri de lege ferenda:
– reconsiderarea structurii textului art. 508 alin. (1) din Codul civil, astfel încât „cauza” să fie evocată înaintea „efectului”;
– art. 508 alin. (1) din Codul civil ar putea avea următorul conţinut: „Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei
publice cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, poate dispune decăderea din exerciţiul drepturilor
părinteşti dacă părintele îşi îndeplineşte drepturile părinteşti împotriva interesului superior al copilului şi, prin aceasta, îi pune
în pericol viaţa, sănătatea, dezvoltarea şi bunurile.“;
– să se modifice art. 509 alin. (2) din Codul civil, în sensul de a înlocui „creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională
a copiilor” cu „viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copiilor”, pentru „identitate de raţiune” şi din motive de simetrie a normării;
– să se reformuleze art. 512 alin. (1) din Codul civil, în sensul că „instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei
publice cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului, poate să dispună redarea exerciţiului drepturilor părinteşti,
dacă părintele nu mai săvârşeşte fapte din cele prevăzute la art. 508 alin. (1) şi nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi
dezvoltarea copilului”. De asemenea, ar trebui introdusă o nouă teză, care să prevadă că „dispoziţiile art. 508 alin. (2) rămân
aplicabile”.
Subiect: Codul civil ; decădere ; drepturi părinteşti.
5. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Discuţii referitoare la competenţa teritorială exclusivă a instanţelor
de judecată pentru soluţionarea litigiilor referitoare la drepturi reale imobiliare în reglementarea noului
Cod de procedură civilă. În: Dreptul. – nr.12, 2014, p. 106-113.
Pentru identitate de raţiune, autorul consideră că, de lege ferenda, în situația în care imobilul/imobilele se află în circumscripţiile
teritoriale a două ori mai multe judecătorii, ar putea fi extinsă aplicarea dispoziţiilor art. 117 alin. (2) din Codul de procedură
civilă şi, cu acelaşi prilej, ar putea fi eliminată şi lacuna referitoare la „sediul” pârâtului. În concret, acestea ar putea fi
reformulate, în sensul că, „atunci când acelaşi imobil ori două sau mai multe imobile sunt situate în circumscripţiile teritoriale
ale unor instanţe diferite, competenţa revine instanţei de la domiciliul sau reşedinţa ori sediul pârâtului, dacă acestea se află
în vreuna dintre aceste circumscripţii şi, în caz contrar, la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora sunt situate
imobilele.”
Subiect: competenţă teritorială ; drepturi reale imobiliare ; noul Cod de procedură civilă ; proprietate imobiliară
6. BODOAŞCĂ, TEODOR. – Discuţii, parţial critice, privitoare la posesia de stat în reglementarea
noului Cod civil. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 31-42.
Următoarele propuneri de lege ferenda au fost formulate în acest articol:
– modificarea art. 410 alin.(1) lit. a) din Codul civil în sensul de a evoca doar generic „comportamentul reciproc” al părintelui
şi copilului, fără să fie nominalizate obligaţii pe care aceştia le îndeplinesc unul faţă de celălalt. În acest mod, ar fi eliminat şi
riscul omiterii unor obligaţii legale ce incumbă părintelui faţă de copil şi copilului faţă de părinte;
– art. 411 alin.(1) din Codul civil să fie pus în acord cu art. 422-423 din Codul civil; astfel, art. 411 alin. (1) şi (2) ar putea avea
următorul conţinut:
– „(1) Copilul şi părinţii acestuia nu pot reclama o altă filiaţie decât cea care rezultă din actul de naştere şi posesia de stat
conformă cu acesta.”;
– „(2) Nimeni nu poate contesta filiaţia persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naştere.”
– art. 411 alin.(2) din Codul civil să fie pus în acord cu art. 421 alin. (1) din Codul civil;
Subiect: Codul civil ; posesia de stat
7. BUŞCĂ, AMELIA RALUCA. – Efectele modificării societăţii conform Legii nr.31/1990. În:
Curierul judiciar. – nr.10, 2014, p. 565-570.
În legătură cu Legea societăților nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, autoarea prezintă următoarea
propunere de lege ferenda, referitoare la completarea art. 3 cu două noi alineate, alin. (4) și (5) cu următorul conținut :
– „(4) În cazul în care, anterior modificării societăţii, asociaţii care răspundeau pentru obligaţiile sociale numai până la
concurenţa capitalului social subscris au devenit asociaţi în societate în nume colectiv sau asociaţi comanditaţi în societatea
în comandită simplă sau în societate în comandită pe acţiuni, alin. (2) este aplicabil şi obligaţiilor sociale contractate anterior
efectuării modificării, în afară de situaţia în care creditorul a consimţit expres, în scris, la modificarea societăţii.”
48 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Referințe bibliografice
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 49
Referințe bibliografice
– „(5) În cazul în care, anterior modificării societăţii, asociaţii care răspundeau pentru obligaţiile sociale în mod nelimitat şi
solidar au devenit asociaţi comanditari în comandită simplă sau în societatea în comandită pe acţiuni, acţionarii în societatea
pe acţiuni ori asociaţi în societatea cu răspundere limitată, alin. (2) este aplicabil şi obligaţiilor sociale contractate anterior
efectuării modificării, în afară de situaţia în care creditorul a consimţit expres, în scris, la modificarea societăţii.”
Subiect: act constitutiv ; drept de opoziţie ; Legea nr.31/1990 ; societate
8. COCA, GEORGE. – Durata maximă a arestului la domiciliu în cursul judecăţii în primă
instanţă. În: Dreptul. – nr.7, 2014, p. 195-199.
Din analiza făcută în cadrul articolului, autorul constată că în noul Cod de procedură penală durata maximă a arestului la
domiciliu pe timpul judecăţii în primă instanţă nu este reglementată. Ca atare, cele două măsuri preventive, respectiv arestarea
preventivă şi arestul la domiciliu, fiind de sine stătătoare, cel puţin în ceea ce priveşte durata în timpul judecăţii în primă
instanţă, autorul consideră că se impune, de lege ferenda, fie reglementarea separată a duratei maxime a arestului la domiciliu
în cursul judecăţii în primă instanţă, aşa cum se precizează în art. 239 alin. (1) din noul Cod de procedură penală, în cazul
arestării preventive, fie să se facă o trimitere la acest articol în secţiunea a 5-a („Arestul la domiciliu”) din Capitolul I („Măsurile
preventive”) din Titlul V („Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale”) a noului Cod de procedură penală. Una din cele două
propuneri legislative ar rezolva aspectele care lasă loc de ambiguităţi şi interpretări.
Subiect: arest la domiciliu ; judecată în primă instanţă.
9. COTUŢIU, AURELIA. – Unele consideraţii asupra hotărârilor prealabile pronunţate în materiile
dreptului civil şi penal. În: Curierul judiciar. – nr.10, 2014, p. 555-561.
Din analiza efectuată în acest articol, autoarea consideră că este evidentă precaritatea şi inutilitatea condiţiei noutăţii chestiunii
de drept cuprinsă în art. 519 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care este necesar să se renunţe la aceasta, susţinând,
de lege ferenda, modificarea reglementării prin suprimarea cerinţei noutăţii. De asemenea, autoarea consideră că se impune
revizuirea cu acurateţe a modificărilor introduse în Codul de procedură penală, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului
nr.3/2014 şi eliminarea art. 477
1
, fiind suficientă trimiterea din art. 477 alin. (4), la art. 474
1
, cu privire la încetarea sau
modificarea efectelor deciziei. Tot de lege ferenda, autorul consideră necesară introducerea, în ambele coduri (civil şi penal),
a unui nou motiv de revizuire a hotărârilor în care nu s-a ţinut cont de obligativitatea deciziilor pronunţate de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie date în scopul unei practici judiciare unitare.
Subiect: drept civil ; drept penal ; hotărâre prealabilă
10. DUMITRU-NICA, MARIA. – Reducerea clauzei penale vădit excesive – „la cerere” sau şi „din
oficiu”. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 42-52.
Referitor la reducerea clauzei penale, autoarea prezintă în acest articol două propuneri de lege ferenda:
– introducerea în textul art. 1541 alin.(1) lit. b) din Codul civil a expresiei „la cerere” ori „din oficiu”;
– intervenţia legiuitorului în sensul de a preciza în conținutul art. 1541 din Codul civil, dacă judecătorul poate reduce clauza
penală vădit excesivă „la cerere” sau doar „din oficiu”.
Subiect: clauză penală ; reducere ; sancţiuni.
11. GAVRILESCU, ALIN-GHEORGHE. – Discuţii în legătură cu rudenia ca impediment la
căsătorie în actuala reglementare a Codului civil. În: Dreptul. – nr.7, 2014, p. 87-95.
Autorul consideră că legătura biologică existentă între copilul conceput şi născut prin reproducere umană asistată medical şi
terţul donator ar trebui să constituie o piedică la încheierea căsătoriei, motiv pentru care prezintă următoarele propuneri de legeferenda:
– să se reglementeze posibilitatea de informare a copilului cu privire la concepţiunea lui medical asistată când vârsta și gradul
său de maturitate o permit, însă nu mai târziu de împlinirea vârstei de 16 ani, dată de la care acesta se poate căsători în condiţiile
art. 272 din Codul civil;
– să se prevadă că informaţiile pe care persoana concepută şi născută prin reproducere asistată medical şi care doreşte să se
căsătorească le deţine referitor la reproducerea umană asistată medical trebuie comunicate, sub rezerva păstrării confi den -
ţialităţii, ofiţerului de stare civilă la momentul depunerii declaraţiei de căsătorie;
– să se instituie obligaţia ofiţerului de stare civilă ca, odată ce a fost informat despre reproducerea umană asistată medical, să
se efectueze verificările necesare pentru lămurirea unei atari situaţii şi, totodată, pentru îndeplinirea acestei obligaţii, să i se
recunoască posibilitatea de a cere şi de a obţine informaţii cu privire la reproducerea asistată medical şi, evident, cu privire la
terţul donator, sub rezerva de a păstra confidenţialitatea acestora, astfel încât să se poată constata direct dacă între viitorii soţi
există o legătură biologică de natura celei care, în temeiul art. 274 din Codul civil, împiedică încheierea căsătoriei.
Subiect: căsătorie ; reproducere medical asistată ; rudenie
12. GÂRBULEŢ, IOAN. – Aspecte prioritare pentru înfăptuirea actului de justiţie din perspectiva
profesiei de executor judecătoresc. În: Dreptul. – nr.12, 2014, p. 42-53.
Autorul consideră, de lege ferenda, că se impun unele modificări ale textelor de lege existente şi care au drept scop celeritatea
procedurilor execuţionale şi eliminarea, cel puţin în parte, a formalismului excesiv în această materie, după cum urmează:
– modificarea art. 664 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Înregistrarea cererii de executare”;
– modificarea art. 665 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Încuviinţarea executării silite”;
– completarea art. 671 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Comunicarea actelor de procedură”;
– modificarea art. 697 alin. (1) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Constatarea perimării. Efecte”;
– modificarea art. 761 alin. (1) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Publicitatea vânzării”;
50 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Referințe bibliografice
– modificarea art. 811 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Încetarea urmăririi”;
– modificarea art. 819 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Înregistrarea cererii de urmărire (imobiliară)” [paranteza
noastră I.G.];
– modificarea art. 830 alin. (1) şi (2) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Administrarea imobilului urmărit”;
– modificarea art. 835 alin. (1) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Evaluarea imobilului urmărit”;
– modificarea art. 837 alin. (1) din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Punerea în vânzare”;
– modificarea art. 853 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Predarea şi comunicarea actului de adjudecare”;
– completarea art. 886 din Codul procedură civilă, cu titlul marginal „Sumele neridicate”;
– modificarea Legii nr.188/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul acordării posibilităţii
executorului judecătoresc de a angaja la biroul său alţi executori judecătoreşti sau personal de specialitate care să poată exercita,
cel puţin în parte, atribuţiile pe care acesta le are în cadrul executării silite, precum şi posibilitatea deschiderii sediilor secundare
de către birourile executorilor judecătoreşti.
Subiect: executare silită ; executor judecătoresc ; Legea nr.188/2000, republicată ; noul Cod de procedură civilă
13. ISPAS, OANA. – Reflecţii critice asupra unor aspecte ale sezinei în reglementarea Codului civil
în vigoare. În: Dreptul. – nr.11, 2014, p. 144-153.
Autoarea propune, de lege ferenda, extinderea sezinei la toate categoriile de moştenitori cu vocaţie succesorală legal prevăzută
în acest sens. De asemenea, propune ca sintagma „moştenitori” să fie înlocuită cu cea de „succesibili sezinari”, deoarece până
la momentul exercitării dreptului de opţiune succesorală prin acceptare și eliberarea certificatului de moştenitor, persoanele
cu vocaţie generală la moştenire sunt considerate succesibili. O ultimă propunere de lege ferenda este ca textul art. 1125 din
Codul civil să aibă următorul conţinut: „Pe lângă stăpânirea de fapt a bunurilor moştenirii, sezina le conferă succesibililor
sezinari şi dreptul de a administra patrimoniul succesoral şi de a exercita drepturile şi acţiunile moştenirii.”.
Subiect: Codul civil ; sezină
14. MAREŞ, CRISTIAN. – Consideraţii în legătură cu taxele judiciare de timbru pentru unele
acţiuni şi cereri în materia raporturilor de familie reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 135-153.
Referitor la cuantumul taxelor judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri în materia raporturilor de familie, autorul
prezintă următoarele propuneri de lege ferenda:
– instituirea unei taxe de timbru mai mari pentru divorțul din culpă, faţă de taxa de timbru pentru divorţul prin acordul soţilor;
– modificarea cuantumului taxei judiciare de timbru pentru cererea privind acordarea despăgubirilor sau pentru stabilirea
prestaţiei compensatorii, în sensul instituirii unei taxe de timbru egale cu cea prevăzută pentru cererile reglementate de art. 13
lit. a) şi art. 7, respectiv 100 lei.
Având în vedere că cererile reglementate de art.15 lit. e) pot fi accesorii nu doar unei cereri de divorţ, pentru evitarea unor
interpretări diferite, autorul propune, de lege ferenda, următoarele:
– amendarea lit. e) a art. 15, în sensul includerii atât a unei cereri în nulitatea căsătoriei, cât şi a uneia privind filiaţia, în plus
faţă de cererea de divorţ;
– modificarea lit. e) a art. 15, în sensul scutirii de plata unei taxe judiciare de timbru a cererilor de stabilire a numelui copilului,
exercitarea autorităţii părinteşti şi obligaţia părinţilor de a-l întreţine pe copil, indiferent dacă sunt sau nu accesorii unei cereri
privitoare la filiaţie;
– modificarea lit. e) a art. 15, în sensul scutirii de plata unei taxe judiciare de timbru a cererilor privind exercitarea autorităţii
părinteşti, indiferent dacă sunt sau nu accesorii ale unei cereri de divorţ;
– modificarea lit. e) a art. 15, în sensul scutirii de plata unei taxe judiciare de timbru a cererilor de stabilire a contribuţiilor
părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, indiferent dacă sunt sau nu accesorii ale unei cereri de divorţ.
Subiect: O.U.G. nr.80/2013 ; raporturi de familie ; taxă judiciară de timbru
15. MARINESCU, ANA-MARIA. – Analiza Directivei 2014/26/UE a Parlamentului European şi a
Consiliului privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. În: Revista română
de dreptul proprietăţii intelectuale. – nr.3, 2014, p. 108-121.
În cadrul articolului autoarea prezintă mai multe propuneri de lege ferenda:
– definirea noţiunii de „utilizator” în Legea nr.8/1996;
– includerea în Legea nr.8/1996 privind drepturile de autori și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, a
principiilor cuprinse în art. 4 din Directiva 2014/26/UE;
– actualizarea evidenţei membrilor organismelor de gestiune colectivă să fie adusă la cunoştinţa publică prin postare pe site-ul
organismului de gestiune colectivă şi prin comunicarea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA). Sub acest ultim
aspect, art. 135 din Legea nr.8/1996 ar trebui să fie modificat şi completat;
– completarea art. 127 din Legea nr.8/1996, astfel încât:
1. „Statutul organismelor de gestiune colectivă trebuie să cuprindă şi drepturile titularilor de drepturi care nu sunt membri ai
organismului de gestiune colectivă”, conform art. 7 din Directivă;
2. „Statutul organismelor de gestiune colectivă trebuie să cuprindă, în ceea ce priveşte Adunarea Generală, atribuţiile acesteia”,
conform art. 8 alin. (4)-(8) din Directivă;
3. „Statutul organismelor de gestiune colectivă trebuie să cuprindă, în ceea ce priveşte dreptul de vot în Adunarea Generală,
criteriile de vot şi de reprezentare”, conform art. (8) alin. (9)-(10) din Directivă;
– funcţia de supraveghere – stabilită conform art. 9 din Directivă – să fie realizată fie de Comisia de cenzori (prevăzută deja
în legislaţia internă), fie de auditori externi. Indiferent de soluţia aleasă, atribuţiile vor fi cele stabilite conform art. 9 alin. (4)
din Directivă;
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 51
Referințe bibliografice
– persoanele care administrează activitatea unui organism de gestiune colectivă trebuie să transmită anual Adunării Generale
a membrilor o declaraţie care să conţină informaţiile prevăzute la art. 10 alin. (2) paragraful 2 din Directivă;
– în ceea ce priveşte colectarea şi utilizarea remuneraţiilor se impune modificarea şi completarea art. 134 alin. (2) din Legea
nr.8/1996, în sensul precizării faptului că veniturile provenite din drepturi şi orice active proprii sunt ţinute separat de
organismele de gestiune colectivă în conturile lor, conform art. 11 alin. (3) din Directivă, iar în ceea ce priveşte investirea
veniturilor provenite din drepturi sau orice alte venituri derivate se impune modificarea şi completarea art. 134 alin. (2) din
Legea nr.8/1996, în sensul precizării regulilor prevăzute de art. 11 alin. (5) din Directivă;
– modificarea şi completarea art. 134 alin. (2) din Legea nr.8/1996, în sensul precizării distincţiei dintre repartiţia remuneraţiilor
şi plata acestora, precum şi extinderea termenului privind repartiţia şi plata remuneraţiilor, dar nu mai târziu de 9 luni de la
încheierea exerciţiului financiar în care au fost colectate veniturile provenite din drepturi – conform art. 13 alin. (1) paragraful
2 din Directivă, în ceea ce priveşte repartizarea sumelor datorate titularilor de drepturi; totodată trebuie transpuse excepţiile
de la termenul prevăzut mai sus, precum şi situaţia în care titularii de drepturi nu sunt localizaţi sau nu au putut fi identificaţi.
Dacă excepțiile nu sunt aplicabile, aceste sume trebuie evidenţiate contabil distinct şi trebuie ţinute separat în conturile
organismului de gestiune colectivă, conform art. 13 alin. (2) din Directivă;
– transpunerea procedurii privind identificarea şi localizarea titularilor de drepturi prevăzută de art. 13 alin. (3) din Directivă,
precum şi asupra termenului de la care se constată că aceste sume nu pot fi repartizate [art. 13 alin. (4) din Directivă] şi asupra
deciziei privind utilizarea acestor sume [art. 13 alin. (5)-(6) din Directivă];
– completarea art. 131
1
din Legea nr.8/1996 referitoare la criteriile principale de negociere, în ceea ce priveşte relaţiile cu
utilizatorii (art. 16 din Directivă);
– dispoziţiile din Legea nr.8/1996 privind cele 3 categorii de obligaţii de transparenţă ale unui organism de gestiune colectivă:
faţă de publicul larg (art. 125
1
), faţă de membri [art. 127 alin. (3), art. 134
1
] şi faţă de ORDA (art. 135) trebuie completate în
măsura dispoziţiilor din Directivă.
Subiect: Directiva 2014/26/UE ; drept de autor ; drepturi conexe ; gestiune colectivă ; Legea nr.8/1996
16. MIHAI, CRISTINA ; FLOREA, FLAVIUS. – Efecte ale insolvenţei antreprenorului cu privire
la contractul de antrepriză în contextul noii legi a insolvenţei. În: Revista română de drept al afacerilor. –
nr.11, 2014, p. 27-38.
Autorii propun, de lege ferenda, punerea în practică a unui eventual acord între beneficiar şi administratorul judiciar al
antreprenorului în ceea ce priveşte încetarea sau continuarea executării contractului, cât şi recepţia lucrării, predarea materialelor
şi eventualele despăgubiri, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Codul insolvenţei.
Subiect: contract de antrepriză ; drept de proprietate ; insolvenţă ; încetare ; prejudiciu
17. MOŢIU, DANIELA. – Contractul de muncă în procedura insolvenţei. În: Revista română de
drept al afacerilor – nr.11, 2014, p.39-61.
În acest articol autoarea face o serie de propuneri de lege ferenda după cum urmează:
a) în privinţa art. 123 din Legea nr.85/2014, legiuitorul ar fi trebuit să menţioneze că denunţarea unilaterală a contractului nu
este aplicabilă şi în materia dreptului muncii (nici în privinţa contractului individual de muncă, nici în privinţa contractului
colectiv de muncă);
b) alin. (7) al art. 123, în ceea ce priveşte contractul individual de muncă, a devenit de prisos, fiind înglobat în cuprinsul
alin. (8) al aceluiaşi articol, care prevede că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat
doar termenul legal de preaviz, iar art. 342 alin. (1) dispune că dispoziţiile legii insolvenței se completează, în măsura în care
nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil;
c) utilizarea terminologiei specifice dreptului muncii în cadrul art. 123 alin. (8), în sensul că „după data deschiderii procedurii
« încetarea » (nu desfacerea) contractelor individuale de muncă ale salariaţilor se va putea face ...”
d) dreptul de a decide încetarea contractelor de muncă ale salariaţilor după data deschiderii procedurii (mai exact în perioada
de observaţie şi cel târziu până la conformarea planului de reorganizare) ar trebui să aparţină debitorului, prin administrator
special, sub supravegherea administratorului judiciar [corelarea dispoziţiilor legale ale art. 5 pct. 66, art. 87 alin. (1) cu cele
ale art. 123 alin. (8) din Legea nr.85/2014];
e) nedefinindu-se „urgenţa” în care se poate pune capăt contractelor individuale de muncă, există pericolul ca cel puţin în
prima parte a perioadei de observaţie să nu se ia nicio măsură privind restructurarea de personal sau modificări ale contractului
colectiv de muncă, ceea ce determină inevitabil creşteri ale datoriilor debitorului în defavoarea intereselor creditorilor;
f) cu privire la parcurgerea etapelor concedierii colective în procedura simplificată de faliment sau în procedura de faliment,
ar fi fost util ca, dat fiind „sfârşitul” previzibil al activităţii debitorului şi pentru evitarea aplicării unor măsuri pur birocratice,
legiuitorul să fi prevăzut o procedură simplificată de concediere colectivă, prin reglementarea dreptului individual al salariaţilor
afectaţi de concediere colectivă cu privire la perioada de preaviz, concomitent cu obligaţia lichidatorului judiciar de a solicita
sprijin legal din partea autorităţilor competente în vederea găsirii unor noi locuri de muncă acestora (prin cursuri sau stagii de
calificare sau recalificare profesională).
Subiect: administrator judiciar ; concediere individuală ; contract individual de muncă ; contract colectiv de muncă ; debitor
18. MURARIU, OANA ; IEPURE, MIHAI-FLORIN. – Formulări contradictorii în legislaţia
privind expertizele medico-legale, cu referire specială asupra expertizelor medico-legale în cazurile de
malpraxis medical. În: Dreptul. – nr.10, 2014, p. 109-129.
De lege ferenda, autorii consideră că s-ar impune, pe de o parte, modificarea art. 1 din Ordonanța Guvernului nr.1/2000 în sensul
prevederii exprese a posibilităţii efectuării expertizelor medico-legale strict pe înscrisuri medicale sau medico-legale. Pe de
altă parte, modificarea propusă ar trebui întregită, de asemenea, şi cu posibilitatea ca atari expertize medicale pe înscrisuri să
52 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Referințe bibliografice
poată fi completate şi cu opinia unui specialist, în lumina art. 330 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi art. 172 alin. (7)
din Codul de procedură penală, dacă atare completare se vădeşte, în speţă, necesară.
Subiect: expertiză medico-legală ; malpraxis ; O.U.G. nr.1/2000
19. NICOLAE, MARIAN. – Strămutarea ipotecii în cazul cesiunii de creanţă în temeiul Codului
civil. În: Dreptul. – nr.12, 2014, p. 61-79.
Autorul consideră că, de lege ferenda, întrucât dispozițiile în materie de publicitate sunt disparate și, parțial, imperfecte dând
naștere unor interpretări eronate sau contradictorii, ele ar trebui revăzute și amendate.
Subiect: cesiune de creanţă ; Codul civil ; ipotecă
20. PARASCHIV, GAVRIL ; PARASCHIV, RAMONA-GABRIELA. – Natura juridică a infracţiunii
progresive şi tratamentul penal al acesteia în lumina noului Cod penal. În: Dreptul. – nr.9, 2014,
p. 144-159.
Autorii consideră că ar fi necesară, de lege ferenda, introducerea unei reglementări în noul Cod penal care să consacre regula
potrivit căreia „stabilirea stării de recidivă, revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei sau al liberării condiţionate”, în
cadrul infracţiunii progresive, să se raporteze la momentul săvârşirii activităţii infracţionale, cu reţinerea încadrării generate
de rezultatul final. La fel şi în cazul aplicării legii mai favorabile, a principiului legalităţii incriminării, stabilirea răspunderii
pentru minori, aplicarea actelor de clemenţă, ş.a.
Subiect: infracţiune progresivă ; Noul Cod penal
21. POPA, MANOLE CIPRIAN. – Regulile speciale aplicabile societăţilor de grup în procedura
insolvenţei. În: Revista română de drept privat. – nr.5, 2014, p. 117-137.
Având în vedere că Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență defineşte noţiunea de
„grup de societăţi”, autorul consideră că, de lege ferenda, ar trebui ca această definiție să fie valorificată, iar art. 117 alin. (4)
din lege să se refere la actele intra-grup, acoperind astfel întreaga categorie de acte care ar trebui să preocupe procedura
insolvenţei.
Subiect: grup de societăţi ; insolvenţă ; Legea nr.85/2014
22. POSTOLACHE, RADA. – Regimul juridic al dării în plată în reglementarea Codului de
procedură fiscală. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 189-198.
Integrarea dării în plată într-un spaţiu distinct decât cel alocat plăţii poate fi suspectată de o confuzie asupra naturii juridice a
acesteia – modalitate specifică de stingere a obligaţiei fiscale, distinctă de plată. În esenţă, aceasta nu reprezintă un alt concept
şi nu are alt sens decât cel atribuit de dreptul comun, art. 1492 din Codul civil. În acest context, cât şi pentru un caracter unitar
al reglementării, de lege ferenda, autoarea consideră oportună integrarea sa în spaţiul juridic alocat plăţii obligaţiei fiscale,
asemănător dreptului comun.
Subiect: bunuri imobile ; creanţă fiscală ; creditor ; debitor ; proprietate publică ; transfer de bunuri ; Codul de procedură fiscală
23. PUIE, OLIVIU. – Aspecte privitoare la implicaţiile noului Cod de procedură civilă în materia
soluţionării de către instanţele judecătoreşti a litigiilor derivate din contractele civile. În: Dreptul. – nr.11,
2014, p. 154-172.
Autorul consideră că se impune, de lege ferenda, o corelare a dispoziţiilor art. 104 din noul Cod de procedură civilă în raport
cu dispoziţiile art. 31 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr.80/2013, cu modificările și completările ulterioare, în sensul ca
dispoziţiile art. 104 din noul Cod de procedură civilă să fie completate cu un nou alineat prin care să se instituie regula ca, în
ipoteza în care valoarea impozabilă a imobilului este contestată sau când instanţa apreciază această valoare ca derizorie,
criteriul care va sta la baza determinării competenţei instanţei judecătoreşti să fie grila notarială.
Subiect: Codul de procedură civilă ; contract civil ; instanţă judecătorească ; jurisdicţie
24. PUIE, OLIVIU. – Consideraţii referitoare la stabilirea dreptului de proprietate privată asupra
imobilelor (terenuri şi construcţii) în contextul Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea
procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada
regimului comunist în România. În: Dreptul. – nr.8, 2014, p. 116-134.
Având în vedere că unele dintre prevederile Legii nr.165/2013, cu modificările și completările ulterioare, prin modalitatea
defectuoasă de redactare, încalcă normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, autorul consideră că se impune, de lege ferenda, modificarea şi completarea Legii nr.165/2013, în
sensul corelării unor dispoziţii ale acesteia cu alte dispoziţii din cuprinsul aceleiaşi legi, în acord cu obiectul de reglementare
al legii. În acelaşi context, se impune, de asemenea, modificarea şi completarea Legii nr.165/2013, în acord cu celelalte acte
normative speciale în materia restituirii proprietăţilor imobiliare, precum şi în acord cu prevederile Convenţiei (europene) a
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Subiect: construcţii ; Legea nr.165/2013 ; proprietate privată ; imobile, restituire
25. PUIE, OLIVIU. – Aspecte privitoare la implicaţiile noului Cod de procedură civilă în materia
determinării competenţei instanţelor de contencios administrativ care soluţionează litigii derivate din
acte administrative şi contracte administrative. În: Dreptul. – nr.10, 2014, p. 52-79.
Din aspectele analizate de autor în cadrul acestui articol, au rezultat următoarele propuneri de lege ferenda:
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 53
Referințe bibliografice
– modificarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, în funcţie de prevederile art. 209 alin. (1) al Codului de procedură fiscală, în vederea respectării principiului unităţii
de reglementare;
– modificarea prevederilor art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr.54/2006, care să aibă următorul conţinut: „Acţiunea în justiţie se
introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află domiciliul sau sediul reclamantului
ori a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.”;
– corelarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr.554/2004 în raport cu dispoziţiile art. 209 al Codului de procedură fiscală,
în sensul stabilirii criteriului valoric instituit prin art. 10 alin. (1) din Legea nr.554/2004 în funcţie de care se partajează
competenţa instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ prin raportare la suma de 5 milioane lei;
– în ipoteza în care legiuitorul nu optează pentru abrogarea expresă a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr.554/2004,
dispozițiile art. 17 alin. (2) ar trebui să aibă următorul cuprins: „pentru cererile formulate în baza prevederilor prezentei legi
se percep taxele de timbru prevăzute de O.U.G. nr.80/2013” (fără a distinge între cauzele neevaluabile în bani şi contractele
administrative, după cum prevăd dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr.554/2004, necorelate cu prevederile art. 16 din
O.U.G. nr.80/2013);
– dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr.554/2004 ar trebui să aibă următorul conținut: „Reclamantul se poate adresa instanţei
de la domiciliul sau sediul său ori instanţei de la sediul pârâtului.”
Subiect: act administrativ ; Codul de procedură civilă ; Codul de procedură fiscală ; contencios administrativ ; contract administrativ ;
jurisdicţie ; Legea nr.554/2004
26. PUIE, OLIVIU. – Aspecte privitoare la procedura insolvenţei reglementată prin Legea
nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi unele aspecte
referitoare la procedura insolvenţei reglementată prin acte normative speciale. În: Dreptul. – nr.12, 2014,
p. 148-175.
În ceea ce priveşte insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului
nr.46/2013, cu modificările ulterioare, autorul consideră că se impune, de lege ferenda, modificarea titlului ordonanţei în acord
cu conţinutul acesteia, precizându-se expres că acest act normativ se aplică unităţilor administrativ-teritoriale, subunităţilor
acestora, precum şi instituţiilor publice de interes local sau judeţean.
Subiect: faliment ; insolvabilitate ; insolvenţă ; jurisdicţie ; Legea nr.85/2014 ; O.U.G. nr.46/2013
27. PUŞCAŞU, ANDREI-LUCIAN. – Consideraţii critice asupra reglementării confiscării extinse.
În: Dreptul. – nr.10, 2014, p. 155-165.
Autorul propune de lege ferenda ca măsura confiscării extinse prevăzute în art. 112
1
din Codul penal să fie dispusă şi dacă
pedeapsa aplicată de instanţă (nu cea prevăzută de lege) pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în alin. (1) al
acestui articol este de 4 ani sau mai mare. În aceste condiţii, textul alin. (1) al art. 112
1
din Codul penal ar urma să fie reformulat
şi ar avea următorul conţinut: „Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 112, în cazul în care persoana
este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos
material şi pedeapsa aplicată este închisoarea de 4 ani sau mai mare”. Deopotrivă, autorul consideră necesară modificarea
dispoziţiilor alin. (2) lit. b) ale art. 112
1
din Codul penal, în sensul că instanţa trebuie să aibă convingerea că bunurile provin
din activităţi infracţionale de natura celor care au atras condamnarea. Formularea textului invocat ar urma să fie următoarea:
„instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţile infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1) care
au atras condamnarea”.
Subiect: confiscare extinsă ; Decizia-cadru nr.2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene ; Directiva 2014/42UE ; Legea nr.63/2012 ;
Noul Cod penal
28. ROLEA, ALEXANDRA-GABRIELA. – Redresarea societăţii prin procedura mandatului ad-
hoc. În: Pandectele Române. – nr.11, 2014, p. 67-75.
Autoarea apreciază că, de lege ferenda, ar contribui la asigurarea procedurii mandatului ad-hoc o completare a alin. (3) al
art. 13 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în sensul de a se menţiona că se
pot lua în acord cu creditorii şi alte măsuri considerate a fi necesare, chiar dacă ele se vor realiza efectiv după trecerea
termenului de 90 de zile impus pentru încheierea înţelegerii. Pentru precizia juridică a termenilor, alin. (1) al aceluiaşi articol
13 ar trebui să prevadă că obiectul procedurii (şi nu „obiectul mandatului ad-hoc”) constă în realizarea unei înţelegeri între
debitor şi unul sau mai mulţi creditori ai săi, că scopul procedurii este depăşirea stării de dificultate financiară şi salvgardarea
debitorului, păstrarea locurilor de muncă şi acoperirea creanţelor asupra debitorului, că mandatarul ad-hoc este obligat să
realizeze înţelegerea în maximum 90 de zile de la desemnarea sa.
În opinia autoarei, ar fi oportun ca, de lege ferenda, să fie modificat art. 23 lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.86/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că poate dobândi calitatea de practician în insolvenţă
persoana care deţine o diplomă de studii de învăţământ superior de lungă durată în drept şi în economie sau, având una din
aceste diplome, să fi absolvit un curs de masterat ori alte cursuri de specializare recunoscute în celălalt domeniu.
Subiect: concordat ; mandat ad-hoc ; redresare financiară ; societăţi ; Legea nr.85/2014
29. ROMAN, ALEXANDRU. – Acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi implicaţiile sale în procesul
penal român. În: Dreptul. – nr.9, 2014, p. 177-184.
În prezentul articol autorul face următoarele propuneri de lege ferenda:
– adăugarea unui nou alineat, alin. (7), la art. 478 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „(7) Procurorul va
înştiinţa persoana vătămată asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi va solicita punctul de vedere scris al acesteia, în
54 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Referințe bibliografice
toate cazurile. Nedepunerea la dosar a acestui punct de vedere în termen de 7 zile de la încunoştinţarea persoanei vătămate nu
constituie un impediment pentru sesizarea instanţei cu privire la acordul de recunoaştere a vinovăţiei.”;
– modificarea alin. (1) al art. 483 din Codul de procedură penală, care va avea următorul conţinut: „(1) După încheierea
acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond,
trimiţând acesteia acordul de recunoaştere a vinovăţiei, însoţit de dosarul de urmărire penală şi de punctul de vedere al părţii
vătămate sau de dovada înştiinţării acesteia cu privire la încheierea acordului”.
Subiect: inculpat ; proces penal ; procuror ; vinovăţie, recunoaştere
30. ROŞU, CLAUDIA. – Calificarea recursului în cauzele în care este suprimată calea de atac a
apelului, potrivit noului Cod de procedură civilă. În: Dreptul. – nr.7, 2014, p. 25-37.
De lege ferenda autoarea propune reintroducerea în actualul Cod de procedură civilă a prevederilor ce erau înscrise în art. 304
1
din Codul de procedură civilă anterior (1865), în sensul că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu
poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele indicate în art. 488 (din noul Cod procedură civilă), instanţa putând examina
cauza sub toate aspectele.
Subiect: apel ; cale de atac ; recurs
31. SAHAROV, NATALIA. – Consideraţii referitoare la sancţiunea excluderii probelor în
reglementarea noului Cod de procedură penală. În: Dreptul. – nr.10, 2014, p. 80-95.
Sunt prezentate următoarele propuneri de lege ferenda:
– introducerea, la art. 101 din Codul de procedură penală, a unui nou alineat, alin. (4), care să prevadă fie că „nerespectarea
principiului loialităţii administrării probelor atrage sancțiunea excluderii probelor astfel obţinute”, fie „probele neloial obţinute
nu pot fi folosite în procesul penal”;
– completarea art. 102 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu o nouă teză, care să prevadă fie că „probele obţinute prin
tortură, tratamente inumane sau degradante, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în procesul penal”, fie că
„probele obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante, precum şi probele derivate din acestea atrag sancţiunea
excluderii”;
– autoarea consideră că o alternativă la aceste propuneri de lege ferenda ar fi introducerea, după art. 102 din Codul de procedură
penală, a unui nou articol (art. 102
1
) cu denumirea marginală „Excluderea probelor”, care să prevadă fie că „probele neloial
obţinute, probele obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante, probele nelegal obţinute, precum şi probele derivate
din acestea nu pot fi folosite în procesul penal”, fie că „probele neloial obţinute, probele obţinute prin tortură, tratamente
inumane sau degradante, probele nelegal obţinute, precum şi probele derivate din acestea atrag sancţiunea excluderii”;
– în ceea ce priveşte art. 102 din Codul de procedură penală, din considerente ce ţin de unitatea şi simetria normării, autoarea
sugerează ca acesta să reglementeze principiul legalităţii administrării probelor şi să fie instituit chiar sub această denumire
marginală;
– pentru a evita asimilarea condiţiilor sancţiunii excluderii probelor cu condiţiile nulităţii, autoarea sugerează introducerea, la
art. 280 din Codul de procedură penală, a unui nou alineat, alineatul (4), care să preia conţinutul art. 102 alin. (3) din Codul
de procedură penală.
Subiect: probe, administrare ; probe, excludere ; prejudiciu ; proces echitabil ; sancţiune.
32. STANCA, IOANA ALINA. – Despre dreptul de superficie în reglementarea noului Cod civil.
În: Revista română de drept al afacerilor. – nr.9, 2014, p. 75-97.
Autoarea consideră că, de lege ferenda, s-ar impune reformularea art. 693 alin. (1) din noul Cod civil în sensul de a se prevede
că: “dreptul de superficie este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe imobilul altuia (...)”. De asemenea, autoarea
apreciază că, de lege ferenda, s-ar impune modificarea reglementării actuale în sensul introducerii ne uzului superficiei ca
modalitate de stingere a acesteia.
Subiect: accesiune imobiliară artificială ; drept de superficie ; Noul cod civil ; superficie, încetare
33. ŞTEFĂNESCU, ANA; GEORGESCU, LAURA. – Stabilirea elementelor generale obligatorii
într-un contract individual de muncă „standard” – legislaţie, procedură, management, aspecte practice.
În: Revista română de dreptul muncii. – nr.9, 2014, p. 35-50.
Ţinând cont de dificultatea întocmirii unui contract de muncă, atât „standard” cât şi special, de lege ferenda, autorii consideră
că s-ar impune un nou model-cadru al contractului individual de muncă prevăzut în Anexa la Ordinul Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale nr.64/2003, cu modificările ulterioare, care să vină în întâmpinarea unei proceduri cât mai corecte, mai
ales pentru publicul larg (pentru nespecialişti), având în vedere numărul mare al acestor contracte.
Subiect: contract individual de muncă ; egalitate de tratament ; legalitate ; practică judecătorească.
34. ŞTEFĂNESCU, ANA. – Consideraţii şi propuneri de lege ferenda în legătură cu riscul
angajatorilor care continuă, fără forme legale, raportul de muncă cu salariatul pensionabil. În: Revista
română de dreptul muncii. – nr.11, 2014, p. 15-18.
De lege ferenda autoarea propune eliminarea sancțiunii contravenționale pentru continuarea, fără întocmirea unui nou contract,
a raportului de muncă cu salariatul pensionabil, pentru că se continuă cu bună-credință plata salariului, a contribuțiilor sociale
și a impozitului pe salariu, care nu este același lucru cu munca fără forme legale care are ca (principal) scop sustragerea de la
astfel de obligații.
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 55
Referințe bibliografice
Tot de lege ferenda, se propune instituirea prezumției formei scrise pentru contractul nou încheiat – începând cu data îndeplinirii
condițiilor de pensionare – în aceleași condiții cu contractul inițial, pentru eliminarea răspunderii angajatorului – contravenționlă
sau penală, după caz.
Subiect: contract de muncă, încetare ; salariat pensionabil ; răspundere contravenţională ; răspundere penală.
35. VASIESCU, MIHAELA. – Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei
condamnate. În: Dreptul. – nr.9, 2014, p.160-175.
Pentru a evita conturarea unor practici neunitare în aplicarea art. 466 alin. (2) şi art. 469 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură
penală, autoarea este de părere că este necesară, de lege ferenda, intervenţia legiuitorului pentru modificarea acestor texte,
precum şi pentru completarea art. 258 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel:
– la art. 258 alin. (1) după litera f) să se introducă litera f
1
) cu următorul cuprins: “ f
1
) mențiunea că poate fi pronunţată o
hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces”;
– art. 466 alin. (2) să se modifice şi să aibă următorul cuprins: „(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată
care nu a fost personal citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre aceasta, respectiv, deşi a avut
cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată
în lipsă: (i) persoana condamnată care, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său
ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod
efectiv de către avocatul respectiv; (ii) persoana condamnată care a solicitat să fie judecată în lipsă; (iii) persoana condamnată
care, după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras
apelul”;
– corelativ cu modificarea art. 466 alin. (2), alin. (4) al acestui articol este necesar să fie abrogat;
– art. 469 alin. (2) şi (5) să se modifice şi să aibă următorul cuprins: “(2) Cererea se examinează de urgenţă, iar în cazul în care
persoana condamnată se află în executarea pedepsei cu închisoarea aplicate în cauza a cărei rejudecare se cere, instanţa poate
suspenda motivat, în tot sau în parte executarea hotărârii şi poate dispune respectarea de către condamnat a uneia dintre
obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). Dacă executarea pedepsei cu închisoarea nu a început, instanţa poate dispune
respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2). Împotriva încheierii se poate
formula contestaţie în 48 de ore de la pronunţare. Contestaţia formulată este suspensivă de executare. Contestaţia se
soluţionează de către instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la înregistrare. Dispoziţiile art. 597 alin. (2)-(5) se aplică
în mod corespunzător. ... (5) Încheierea prin care este admisă cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată
cu fondul şi este executorie.”
Subiect: judecare în lipsă ; proces penal ; proces penal, redeschidere.
36. VEDINAŞ, VERGINIA; VEDINAŞ, LAURENŢIU; DUŢĂ, MIHAELA. – Unele aspecte
privind aplicabilitatea prevederilor legale referitoare la indemnizaţia de dispozitiv. Concluzii rezultate
din activitatea Curţii de Conturi a României. În: Revista de drept public. – nr.3, 2014, p. 114-120.
În acest articol autorii au semnalat faptul că legislaţia actuală creează unele situaţii discriminatorii – nerecunoaşterea legală a
indemnizaţiei de dispozitiv în ceea ce priveşte poliţiştii locali. Pentru a nu se perpetua această situaţie discriminatorie, autorii
propun, de lege ferenda, consacrarea, prin lege, a unei dispoziţii exprese în acest sens şi anume completarea Legii poliţiei
locale nr.155/2010, republicată, cu completările ulterioare, cu o prevedere care să fie introdusă la cap. V intitulat „Drepturile
şi obligaţiile poliţistului local” şi al cărei conţinut să fie următorul: „Personalul poliţiei locale beneficiază de o indemnizaţie
de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază”.
Subiect: administraţie publică locală ; autorităţi publice ; discriminare ; funcţionar public ; instituţii publice ; politică fiscală ; poliţie
locală ; salariu.
37. VERDEŞ, E. VLAD. – Consideraţii privind protecţia investitorilor în contextul ofertelor publice
de preluare. În: Revista română de drept al afacerilor. – nr.9, 2014, p. 135-151.
Autorul consideră că, de lege ferenda, se impune modificarea art. 197 alin. (2) din Legea nr.297/2004, cu modificările și
completările ulterioare, privind piaţa de capital, în sensul că odată convocată adunarea generală extraordinară (fie de către
consiliu, fie de către un acţionar semnificativ), prerogativa de formulare a unui punct de vedere final referitor la operaţiunea
de preluare să se transfere de la consiliu la adunare, în caz contrar şedinţa adunării generale având scop pur informativ, ceea
ce contravine principiului protecţiei acţionarilor ce stă la baza acestei materii. De asemenea, pentru a contracara eventualele
tendinţe abuzive ale acţionarilor minoritari în perioada de suspendare a drepturilor de vot, autorul apreciază că se impune, delege ferenda, reglementarea operaţiunilor care nu pot fi aprobate de adunarea generală în acest interval de timp, cum ar fi cele
prevăzute la art. 115 alin. (2) din Legea societăților nr.31/1990, precum şi cele privind ridicarea dreptului de preferinţă în cazul
majorării capitalului social cu aporturi în numerar sau natură (art. 240 din Legea nr.297/2004), pentru care sunt necesare
întrunirea unor majorităţi calificate, deoarece dacă drepturile de vot în discuţie nu ar fi suspendate, majorităţile şi cvorumurile
respective nu ar putea fi întrunite în cazul în care entitatea ale cărei drepturi fac obiectul suspendării ar vota împotrivă.
Subiect: consiliu de administraţie ; Directiva nr.2004/25/EC ; Legea nr.297/2004 ; ofertă de preluare ; investitori, protecţie.
56 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Referințe bibliografice
Articole din revistele de drept străineintrate în Biblioteca Consiliului Legislativ
– Bibliografie adnotată* -
JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL
1. BACHOUÉ-PEDROUZO, GÉRALDINE. – Le chef d’Etat et l’accès au territoire étranger.
Quelques précisions... = Şeful statului şi accesul lui pe un teritoriu străin. Câteva precizări... În: Journal du
droit international. – nr.4, 2014, 1195-1217.
Problema deplasărilor internaţionale ale şefului statului este abordată ca urmare a hotărârii în cauza Ungaria c/ Slovacia din
16 octombrie 2012, dată de CJUE pe fondul conflictelor vechi legate de minorităţi şi decupaje teritoriale. Articolul nu-şi
propune un comentariu al acestei hotărâri, ci profitarea de ocazie pentru a reflecta asupra accesului pe teritoriu al unui şef de
stat străin în dreptul internaţional public. Statutul internaţional al şefului de stat este unul specific şi accesul acestuia pe teritoriul
străin depinde de puterea suverană a statului. Mai mulţi noi parametri sunt luaţi în calcul din această abordare: opinia publică,
posibilitatea angajării responsabilităţii penale a şefului de stat în faţa instanţelor internaţionale cât şi naţionale cu caracter
universal, libera circulaţie organizată între statele membre ale Uniunii Europene. Speţa adusă în faţa CJUE deschide noi
perspective privind raporturile între dreptul internaţional şi dreptul Uniunii Europene, întrucât soluţia reţinută de Curte poartă
amprenta concilierii între cele două.
Subiect: drept internaţional ; statut ; şef de stat ; Uniunea Europeană.
2. KLEINER, CAROLINE. – Les droits de l’homme et le secret bancaire: opposition ou subsomption? =
Drepturile omului şi secretul bancar: opoziţie sau obedienţă? În: Journal du droit international. – nr.4, 2014,
p.1171-1194.
Secretul bancar, instituţie care există în toate statele europene care vizează protejarea vieţii private a clienţilor băncilor, ridică
două probleme atunci când este confruntat cu problematica drepturilor omului. Prima este aceea de a şti dacă acest drept
trebuie să fie asimilat unui drept al omului, beneficiind de arsenalul convenţional care pune protecţia acestui drept subiectiv
peste sfera naţională a dreptului. Al doilea, la fel de important, constă în arbitrarea conflictelor dintre drepturile omului pe care
le suscită secretul bancar. Acesta riscă să perturbe atât dreptul la accesul la justiţie (descompus în diferite forme ca dreptul la
probă, la apărare şi la dezincriminare) cât şi dreptul la transparenţă, formulat încă fără o mare precizie, dar care se situează în
centrul unor drepturi ale omului şi, mai mult chiar, egalitatea tuturor în faţa impozitelor. Faţă de drepturile omului, „dreptul”
la secretul bancar, care nu este o obligaţie de confidenţialitate în sarcina bancherului, ar trebui să se încline.
Subiect: auto-incriminare ; confidenţialitate ; drept la respectul vieţii private ; drepturile omului ; secret bancar ; transparenţă.
3. ROS, NATHALIE. – Au-delà de la borne 602: la frontière maritime entre l’Espagne et la France
en mer Méditerranée = Dincolo de borna 602: frontiera maritimă dintre Spania şi Franţa în MareaMediterană. În: Journal du droit international. – nr.4, 2014, p.1099-1141.
Demarcată de la vest la est, frontiera terestră dintre Spania şi Franţa se termină la borna 602, situată pe litoralul mediteranean,
dincolo de care nicio delimitare maritimă n-a putut fi stabilită. Chiar dacă există un dezacord între cele două state datând din
anii 70, această lipsă de demarcare nu a împiedicat cele două state să întreţină relaţii excelente de bună vecinătate, dimpotrivă.
Dar mize noi au apărut şi perspectiva exploatării de petrol şi gaze a schimbat datele de până acum, ducând la conturarea unei
dispute de delimitare maritimă, născută dintr-o dublă proclamare a zonelor economice exclusive în 2012-2013. Printr-un soi
de deviere instituţională proprie Mediteranei, aceste noi Z.E.E. reprezintă de fapt strategii „offshore” în perspectiva concretă
a unei delimitări maritime în devenire, cu atât mai complexă cu cât priveşte toate spaţiile maritime referitor la care cele două
state au de multă vreme poziţii antagoniste, din punct de vedere juridic ireconciliabile, iar o reglementare jurisdicţională pare
mai mult decât improbabilă. Dacă subsolul Golfului Lion nu conţine bogăţiile promise, delimitarea nu ar fi necesară, dar în
caz contrar, ar trebui găsită o soluţie de compromis. Franţa ar putea mâine să nu mai negocieze cu Spania, ci cu un nou stat,
independent şi exclusiv mediteranean, Catalonia.
Subiect: delimitare ; exploatare resurse ; frontieră maritimă ; Mediterana.
* Lucrare realizată de Maria Luiza Manea şi Lucica Violeta Niculae, Consiliul Legislativ
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 57
Referințe bibliografice
REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ
4. LARDEUX, GWENDOLINE. – La loi applicable à la représentation conventionnelle = Legeaaplicabilă reprezentării convenţionale. În: Revue critique de droit international privé. – nr.3, 2014, p.513-530.
Eşecul Convenţiei de la Haga din 14 martie 1978 asupra legii aplicabile contractelor de intermediere şi reprezentare sugerează
căutarea echilibrului între previzibilitatea şi proximitatea legii aplicabile înspre sediul obişnuit al mandantului, mai degrabă
decât cel al intermediarului, făcând din primul pivotul reglementării conflictului, pe modelul adoptat în materia împuternicirilor,
fie conform Convenţiei de la Haga din 13 mai 2000 asupra protecţiei internaţionale a adulţilor sau prin jurisprudenţa referitoare
la conducerea societăţii. Obiectivul de securitate al terţilor care ar compromite legea autonomiei ar fi asigurat prin dezvoltarea
jurisprudenţei „Lizardi” care ar completa sarcina de a se informa printr-o obligaţie de informare în sarcina mandatarului.
Subiect: contract ; intermediere ; mandat ; reprezentare convenţională ; terţ.
REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ
5. CASTRONUOVO, DONATO. – Les défis de la politique criminelle face aux génération futures
et au principe de précaution: le cas des OGM = Provocările politicii penale faţă de generaţiile următoareşi faţă de principiul de precauţie: cazul OMG. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. – nr.3,
2014, p.523-541.
Chiar dacă caracterul nedeterminat al principiului de precauţie poate fi redus, cel puţin în parte, prin valorizarea alocării unei
doze de “stiinţificitate” incertitudinii riscului ipotetic, acest principiu se arată mai dificil pentru protecţia (istorică) a generaţiilor
viitoare: o provocare atât de grea, încât este inevitabilă. Plecând de la constatarea iruperii principiului în dreptul penal, autorul
îi analizează limitele de compatibilitate cu categoriile dogmatice clasice (cauzalitate, imprudenţă, infracţiuni clare/obstacole)
recunoscând o asimilare parţială a infracţiunilor din lipsa prevederii urmărilor cu formele noi de infracţiune rezultate din
simplă neascultare. În sfârşit, dificultăţile de punere la punct a unei protecţii penale a generaţiilor viitoare sunt evidenţiate
prin referirea la unele norme paradoxale din legislaţia italiană asupra OMG, de o manieră emblematică, inspirată de principiul
de precauţie.
Subiect: neascultare ; politica penală ; precauţie ; prevenţie ; principiul de precauţie.
6. PARIGUET, MARIE. – Une autre rationalité pénale. Comprendre autrement le but et les fonctions
du procès pénal, de la peine et de son exécution pour redéfinir la place de l’homme et de la justice pénale =
O altă raţiune penală. Un alt înţeles al funcţiilor procesului penal, al pedepsei şi al execuţiei, pentru redefinirealocului persoanei şi jusţiţiei penale. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. – nr.3, 2014,
p.543-558.
Seculară şi mutantă, justiţia penală se bazează pe fundamente şi urmăreşte scopuri care nu încetează a fi puse sub semnul
întrebării, modificate şi uneori restabilite. Stau mărturie reformele penale avute în vedere de către ministrul justiţiei. Aceste
schimbări permanente au umbrit raţiunea care animă justiţia penală. Articolul de faţă îşi propune să limpezească unele aspecte
mai întunecate şi să evidenţieze întorsătura pe care această raţiune pare azi să o ia.
Subiect: justiţia penală ; persoana sau acţiunea ei ; raţiunea ca argument ; raţiunea ca motiv ; scopul procesului penal.
7. VERVAELE, JOHN A.E. – Violations graves des droits de l’homme et crimes internationaux =Încălcări grave ale drepturilor omului şi crime internaţionale. În: Revue de science criminelle et de droit pénal
comparé . – nr.3, 2014, p.487-521.
Convenţiile drepturilor omului şi jurisprudenţa curţilor drepturilor omului, în special Curtea Interamericană a drepturilor
omului, impun obligaţii pozitive de informare, judecare şi sancţionare a delictelor internaţionale care constituie încălcări grave
ale drepturilor omului. În mai multe ţări din America Latină aceste sarcini pozitive se lovesc fie de legislaţia naţională, fie de
practica judiciară la nivelul anchetei, al urmăririi sau al judecăţii. Problemele cheie tratate ar putea fi formulate astfel: ce ar fi
deber puniendi al statelor privind violarea gravă a drepturilor omului/crimelor internaţionale şi cum se articulează aceste
sarcini cu jus puniendi al statelor cu principiile generale ale dreptului penal, în special cu principiul legalităţii? Oare deberpuniendi obligă o transformare a adagiului nullum crimen, nulla poena sine lege et nullum crimen, nulla poena sine jure (drept
internaţional cutumiar – jus cogens)?
Subiect: delict internaţional ; drepturile omului ; încălcare ; pedeapsă ; sancţiune.
REVUE DU DROIT PUBLIC
8. CAYLET, SYLVAIN. – A propos de l’euro compatibilité de la transmission du rapport du
rapporteur public = Despre euro-compatibilitatea comunicării raportului raportorului public. În: Revue du
droit public. – nr.4, 2014, p. 891-914.
58 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Referințe bibliografice
Raportorul joacă un rol esenţial în studierea dosarului: este primul care ia cunoştinţă şi examinează problemele pe care le
ridică şi orientează de manieră decisivă felul în care este abordată acţiunea. El este cel care propune o soluţie sprijinită,
reprezentată printr-un proiect de hotărâre, justificat prin nota ce însoţeşte elementele de cercetare. Totuşi, în ciuda caracterului
său important, raportul constituit din aceste documente nu este transmis şi părţilor. Această poziţie, constantă în dreptul intern
vizează în special garantarea independenţei judecătorilor.
Subiect: cauza François Marc-Antoine c/France ; raport ; raportor public
9. CORTÈS, THOMAS. – Les fictions juridiques en droit administratif. Linéaments pour une
théorie des formes juridiques = Ficţiunile juridice în dreptul administrativ. Aliniamentele unei teorii pentruformele juridice. În: Revue du droit public. – nr.4, 2014, p.915-944.
În mod paradoxal, în timp ce ficţiunea a ajutat la exemplificarea tehnicii juridice, ea nu trebuie să justifice ansamblul de
instrumente specifice, şi cu atât mai puţin să recupereze elementele anterioare, reaşezate şi reutilizate pentru scopuri noi şi
neaşteptate – ceea ce contribuie/a contribuit la conferirea unui caracter artizanal şi aproximativ al dreptului. Evidenţierea
ficţiunilor nu ar trebui să ducă la repudierea lor. Dacă ficţiunea juridică ridică întrebări referitoare la legitimitatea unor practici,
ea evidenţiază în acelaşi timp şi o gestiune activă şi delicată a “patrimoniului normativ”, care solicită prudenţă pe măsura
iniţiativei.
Subiect: ficţiune ; indice de ficţiune ; lectură şi interpretare ; prezumţie ; teoria formelor juridice.
10. DILLOARD, ARNAUD. – Les observations du Premier ministre dans le cadre de la QPC =
Observaţiile prim-ministrului făcute în cadrul chestiunii prealabile de constituţionalitate. În: Revue du droit
public. – nr.4, 2014, p.967-982.
Viitorul observaţiilor primului ministru, având în vedere înăsprirea constrângerilor constituţionale, este nesigur. Pare totuşi
îngrijorător, în măsura în care acest lucru va duce inevitabil la un paradox. Fie Consiliul Constituţional menţine refuzul de a
publica observaţiile – iar Curtea Europeană de la Strasbourg nu va întârzia să sancţioneze acest comportament, pe baza violării
principiului transparenţei, de exemplu – fie Consiliul acceptă să le facă publice, dar expunându-se unor furtuni şi mai violente,
bazate de această dată pe încălcarea principiului imparţialităţii. Dacă, după un raţionament uşor de făcut, aceste observaţii
imaginând litigiile a priori, sunt fructul negocierilor dintre Secretariatul General al Guvernului şi „les Sages” atunci ele vor
evidenţia carenţe procedurale grave. Negocierea mijloacelor sau rezervelor excluzând o parte din proces nu este acceptabilă
din punctul de vedere al exigenţelor procedurale moderne. Sperăm că aduc, pe fond, garanţii de imparţialitate şi de neutralitate
în apărarea textelor, pe măsura funcţiei lor.
Subiect: constituţionalitate ; constrângeri europene ; dizarmonie ; observaţii ; QPC
11. HOUSER, MATTHIEU. – Les droits incorporels des collectivités territoriales = Drepturileimateriale ale colectivităţilor teritoriale. În: Revue du droit public. – nr.4, 2014, p. 915-965.
Apărarea teritoriilor şi a imaginii lor nu este coerentă, ceea ce explică dificultatea definirii drepturilor imateriale ale
colectivităţilor teritoriale. Rezultă de aici că ar trebui lăsat Dreptul să abordeze această problematică într-o manieră disparată,
cu elemente aparţinând fie dreptului public, fie dreptului proprietăţii intelectuale sau chiar dreptului responsabilităţii
administrative, sau ar trebui gândit un alt tip de articulare? Ipoteza inversă ar consta în a crea un principiu fondator, poate cu
valoare constituţională, care să apere imaterialitatea teritoriului sau care să consacre în mod real drepturile imateriale ale
colectivităţilor teritoriale. Această ipoteză merită totuşi o oarecare extrapolare şi implică reconsiderarea locului colectivităţilor
teritoriale, acestea constituind fundamentul instituţiilor reprezentative ale teritoriului.
Subiect: apărarea imaginii localităţii ; colectivitate teritorială ; drepturi imateriale ; limbi regionale ; patrimoniu cultural ; patrimoniu
natural ; specific local ; tradiţii locale
12. KLEIN, LUC. – La décision militaire dans la Code de la Défense: à la recherche de l’autorité
politique = Decizia militară în Codul de Apărare: în căutarea autorităţii politice. În: Revue du droit public. –
nr.4, 2014, p.983-1003.
Scopul acestui studiu este acela de a căuta autoritatea politică în Codul de Apărare, urmărind o linie de demarcare. Referitor
la decizia de utilizare a forţei, dreptul pozitiv urmăreşte o linie coerentă: unilateralism prezidenţial când e vorba de foc nuclear
şi exigenţa consensului între Guvern şi Preşedinte pentru desfăşurarea trupelor convenţionale. În schimb, în legătură cu deciziile
privitoare la urmărirea operaţiunilor pe teren, Codul de Apărare lasă să se vadă o fractură între interpretarea textelor şi practica
care ar fi de dorit să o acopere.
Subiect: Cod de apărare ; decizie convenţională ; decizie nucleară ; decizie politică
REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL
13. ARNOLD, RAINER. – L’Etat de droit comme fondement du constitutionalisme européen =
Statul de drept ca bază a constituţionalismului european. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100,
2014, p.777-782.
Statul de drept constituie fundamentul şi apologia ordinii constituţionale, centrul valorilor fundamentale ale Statului. Aceste
valori, democraţia şi protecţia individului graţie drepturilor fundamentale, sunt reunite în statul de drept („unitate funcţională
orizontală”). Prin conceptul de stat „deschis” valorile CEDO se armonizează cu valorile naţionale. Printr-un mecanism
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 59
Referințe bibliografice
supranaţional, Carta drepturilor fundamentale ale UE (cea din urmă în caz de aplicare de manieră complementară la Constituţia
naţională) se încorporează în ordinea internă. Statul de drept cuprinde în dimensiunea sa externă aceste fenomene, care ajung
la o „unitate funcţională verticală” a valorilor.
Subiect: constituţionalism ; dimensiune internă şi externă ; stat de drept ; unitate funcţională orizontală şi verticală.
14. BADINTER, ROBERT. – Aux origines de la question prioritaire de constitutionnalité = Laoriginile chestiunii prioritare de constituţionalitate. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100, 2014,
p. 777-782 .
Multă vreme chestiunea controlului de constituţionalitate a legii a fost marcată în Franţa de o ostilitate profundă din partea
mediului politic şi judiciar în ceea ce priveşte aşa-numita „guvernare a judecătorilor”. După o lungă şi dificilă evoluţie, Consiliul
constituţional poate, începând cu 1 martie 2010 să declare neconstituţională o dispoziţie legislativă care aduce atingere
drepturilor şi libertăţilor garantate de Constituţie. Aceasta constituie o reformă considerabilă în dreptul francez. Autorul pune
în acest articol accentul pe originea istorică a chestiunii prioritare de constituţionalitate, din perspectiva istoriei agitate a
Consiliului constituţional: cum s-a născut, dar mai ales care sunt perspectivele de viitor pentru Consiliul constituţional?
Adoptarea chestiunii prioritare de constituţionalitate a pus capăt unei rezistenţe tradiţionale franceze la controlul legii, ceea ce
a întărit rolul Consiliului constituţional la fel cu alte instanţe constituţionale existente în Europa.
Subiect: chestiunea prioritară de constituţionalitate ; excepţia de neconstituţionalitate ; rolul Consiliului constituţional.
15. BOURGORGUE-LARSEN, LAURENCE. – Chronique d’une théorie en vogue en Amérique
latine. Décriptage du discours doctrinal sur le contrôle de conventionalité = Istoria unei teorii în vogă înAmerica Latină. Decriptarea discursului doctrinal asupra controlului de convenţionalitate. În: Revue française
de droit constitutionnel. – nr.100, 2014, p.831-863.
Lansând teoria controlului de convenţionalitate, Curtea interamericană s-a evidenţiat, o dată în plus, prin creativitate. Nu
pentru că în Europa controlul de convenţionalitate este o figură procedurală necunoscută – fiecare judecător naţional îl exercită
sponte sua în ceea ce priveşte configurarea organizării constituţionale interne – dar o asemenea configurare a judecătorului
naţional în ce priveşte dreptul convenţional, n-are un echivalent în sistemul Convenţiei europene. Nicicând Curtea de la
Strasbourg n-a elaborat de o manieră atât de structurată, o teorie similară ale cărei consecinţe să încadreze, explicit şi fără
complexe, competenţele juridice naţionale. În schimb trebuie constatat că o astfel de încadrare a venit mai degrabă din sistemul
de integrare economică europeană, unde judecătorul Uniunii – cel al Cuţii de la Luxembourg – în cadrul unui proces care, deşi
a dorit lăsarea unei marje de manevră autorităţilor naţionale – nu a mai contribuit cu nimic la restrângerea influenţei sale
procedurale. Trebuie spus că miza, pentru integrare europeană este majoră: este vorba de a asigura eficacitatea principiilor ce
primează şi de efectul direct al dreptului Uniunii; altfel spus, asigurarea viabilităţii unui „drept comun” în câmpul integrator.
În America Latină, controlul de convenţionalitate are ca obiect asigurarea eficacităţii şi viabilităţii unui „drept comun”; nu este
vorba totuşi de un drept economic (ca dreptul Uniunii), ci de un drept umanist, cel al sistemului american al dreptului omului.
Subiect: constituţionalism deschis ; control de convenţionalitate ; drept comun ; judecător
16. DELVOLVÉ, PIERRE. – L’autonomie constitutionnelle des Etats dans les droits européens =
Autonomia constituţională a statelor în drepturile europene. În: Revue française de droit constitutionnel. –
nr.100, p.887-906.
Subiectul autonomiei constituţionale a statelor în dreptul european este de două ori ambiguu. Pe de-o parte expresia „drepturi
europene” poate fi înţeleasă în mai multe sensuri: poate fi vorba de dreptul Uniunii europene, de cel al Consiliului Europei,
în special cel rezultat din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apoi de cele ale statelor
europene ele însele, în număr de 28 dacă ne referim doar la membrii Uniunii, 47 dacă luăm în calcul statele din Consiliul
Europei. Pentru a trata acest subiect trebuie ţinut cont de toate aceste drepturi – cele ale instituţiilor europene (UE, CEDO) şi
ale statelor europene – ceea ce este enorm. Pe de altă parte, expresia „autonomie constituţională” nu este doar ambiguă, ci rară
şi contradictorie. În doctrină se întâlneşte „autonomia procedurală” sau „autonomia instituţională” între instrumentele oficiale,
„identitate naţională”, „identitate constituţională”, dar „autonomia constituţională” nu se regăseşte în textele de acest nivel,
singurul exemplu fiind acela din avizul Comisiei de la Veneţia din 17 – 18 iunie 2011 asupra noii Constituţii a Ungariei, care
observă că „dispoziţiile legate de identitate sau de tradiţiile naţionale [...] pot fi privite ca evidenţiind autonomia constituţională
naţională”. Doctrina nu a folosit deloc această expresie.
Subiect: adeziunea la normele europene ; autonomie constituţională ; drepturile europene ; Uniunea europeană.
17. FATIN-ROUGE STÉFANINI, MARTHE. – Vingt-cinq ans de débats et de réformes sur les
référendums en France: entre apparences et réalités = Douăzeci şi cinci de ani de dezbateri şi de reformeasupra referendumurilor în Franţa: între aparenţe şi relităţi. În: Revue française de droit constitutionnel. –
nr.100, 2014, p. 907-919.
Problema câmpului de aplicare al referendumurilor, modalităţilor de declanşare şi mai ales controlul lor, face parte dintre cele
mai discutate aspecte ale ultimilor douăzeci şi cinci de ani. Aceste discuţii au început încă de la referendumul din 1962, prin
care Preşedintele Republicii, Charles de Gaulle a supus votului un proiect de lege ce permitea alegerea preşedintelui republicii
prin vot universal direct. În anul 1990 aceste dezbateri încă nu încetaseră. Azi Franţa numără 25 de referendumuri la nivel
naţional, de la adoptarea Constituţiei din 1793 şi 7 din 1958. În aceşti douăzeci şi cinci de ani au fost organizate numai trei,
dintre care două referendumuri în legătură cu procesul de integrare în Uniunea Europeană. Referendumul din 20 septembrie
1992 asupra legii de ratificare a tratatului de la Maastricht a primit 51% din voturile favorabile; referendumul din 24 septembrie
2000 referitoare la reducerea mandatului preşedintelui a avut o participare foarte slabă, (doar 30,2% din electorii înscrişi), dar
60 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Referințe bibliografice
a permis adoptarea revizuirii convenţionale cu 72,3% din voturile pozitive; în sfârşit, referendumul din 29 mai 2005 asupra
legii de ratificare a tratatului asupra Constituţiei pentru Europa a fost respins de 54,7% din voturile exprimate. În acest timp,
au fost adoptate reforme, dar cu măsură şi precauţie, exprimând dorinţa unei mai mari participări a cetăţenilor la treburile
publice şi neîncrederea în procedeele democraţiei directe din cauza factorului perturbator pe care-l conţin.
Subiect: Constituţie ; referendum
18. GAÏA, PATRICK. – Le Conseil constitutionnel peut-il encore résister à l’Europe? = Consiliulconstituţional mai poate rezista în faţa Europei? În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100, p. 921-
941.
În timpul unui colocviu care a avut loc recent, un membru al Consiliului constituţional admis faptul că, în faţa Curţii europene
a drepturilor omului, Consiliul pierde iremediabil. Cea mai mică dorinţă de rezistenţă a acestuia din urmă, în caz de divergenţă
între cele două curţi referitoare la probleme de drept comparabile, dacă nu identice, este în zadar, din moment ce Curtea de la
Strasbourg „dictează dreptul”. Aceasta înseamnă că ea se pronunţă definitiv „în ultimă instanţă” pentru că pur şi simplu are
faţă de ea „puterea ultimului cuvânt” care revine celui al cărui cuvânt nu poate fi nici combătut, nici negat, nici răsturnat...decât
prin propria sa voinţă; altfel spus, jurisdicţia europeană se pronunţă de o manieră atât de categorică încât îi obligă pe toţi cei
interesaţi să devină „destinatarii” imediaţi şi obligaţi rapid să adere la discursul său: legiuitor, administraţie, particulari, dar
mai ales judecători, devenind fără excepţii, comişi ai acestei puteri. Pentru aceştia din urmă se evidenţiază o formă de supunere
marcă a puterilor subordonate, şi identificarea unei forme de supremaţie, altfel spus, dispunerea de calitatea de a fi subiect
suveran.
Subiect: Consiliul Constituţional ; hotărâri ale CEDO ; judecător ; supremaţia hotărârilor Curţii de la Strasbourg
19. GÉLARD, PATRICE. – Vingt-cinq ans depuis la chute du Mur = Douăzeci şi cinci de ani de lacăderea Zidului. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100, 2014, p. 943-951.
Apariţia publicaţiei “Revue française de droit constitutionnel” coincide cu căderea Zidului Berlinului, deci cu debutul
transformărilor vechilor regimuri comuniste. Putem face astfel o analiză asupra acestor perturbări care au afectat totul: dreptul
constituţional, viaţa politică şi relaţiile internaţionale. Reluând diverse articole apărute succesiv în revistă şi care au analizat
schimbările constituţionale din Rusia, din statele membre ale Comunităţii Independente, din statele Europei orientale şi din
cele care au păstrat elemente esenţiale ale vechilor regimuri comuniste, este posibil să retrasăm liniile de forţă care au schimbat
sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea.
Subiect: Comunitatea Statelor Independente ; Europa Centrală şi Orientală ; Rusia
20. GREWE, CONSTANCE. – Contrôle de constitutionnalité et contrôle de conventionalité: à la
recherche d’une frontière introuvable = Controlul de constituţionalitate şi controlul de convenţionalitate: încăutarea unei frontiere de negăsit. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr. 100, p. 961-970.
Dreptul constituţional francez nu a reuşit să construiască un regim unitar de la integrarea în Europa, ci a făcut să prevaleze o
viziune dualistă. Astfel, sistemul comportă două tipuri de constituţionalitate, împărţite de o manieră arbitrală: condiţiile esenţiale
de exerciţiu a suveranităţii naţionale şi principiile inerente identităţii constituţionale a Franţei. Cât despre organizarea judiciară,
dualitatea se află în controlul legii care duce la o disociere clară între controlul de constituţionalitate şi controlul de
convenţionalitate. Separarea dintre cele două controale, apărută din dubla evoluţie jurisprudenţială a instanţelor judecătoreşti
în cauza Jacques Vabre şi Consiliul constituţional dată prin decizia IVG, a marcat puternic dreptul constituţional francez. În
primul rând a contribuit la o aplicare efectivă a dreptului internaţional, a CEDO în special. Dar a avut ca efect şi deconectarea
Constituţiei de la dreptul european.
Subiect: control de constituţionalitate ; control de convenţionalitate ; drepturile fundamentale ale omului ; organizare judiciară ;
separarea controalelor
21. MARTINEZ, JÉRÉMY. – L’action en justice du président de la République: un citoyen comme
un autre? = În cererea adresată instanţei, Preşedintele Republicii este un cetăţean ca oricare altul? În: Revue
française de droit constitutionnel. – nr.99, 2014, p.533-556.
Recent s-a petrecut un fapt legat de viaţa privată a Preşedintelui Republicii, care a dat naştere unor discuţii referitoare la
posibilitatea pentru acesta de a acţiona în justiţie ca un „cetăţean obişnuit”. Afară de circumstanţele acestui fapt, asupra cărora
nu se va insista, este important totuşi să subliniem problemele juridice – în primul rând constituţionale – incluzând dreptul
Preşedintelui Republicii de a acţiona în justiţie. Preşedintele însuşi s-a exprimat asupra subiectului, indicând că este îndreptăţit
„în calitate de cetăţean” să urmărească organul responsabil de publicarea unor elemente referitoare la viaţa sa privată. Care sunt
urmările acestei acţiuni?
Subiect: admisibilitate ; cetăţean ; cetăţean-preşedinte ; plângere în justiţie ; preşedinte.
22. MATHIEU, BERTRAND. – La Constitution cadre et miroir des mutations de la société =
Constituţia: cadru şi oglindă a modificărilor societăţii. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.100,
p.1011-1019.
Dreptul constituţional s-a transformat într-un instrument normativ ca oricare altul, uneori fundamental şi concurent, pe care
judecătorul îl foloseşte în mod frecvent, demonstrat şi de aplicarea chestiunii prioritare de constituţionalitate şi concomitent
de complementaritate între dreptul constituţional şi drepturile europene. Şi totuşi, societatea, pentru care Constituţia este şi cadru
şi oglindă, se transformă adânc. Alte ordini juridice se construiesc, concurente ordinii statale, alte logici – comunitare, adunând
indivizi chiar dacă desenul unui destin comun este neclar şi sunt privilegiate drepturile individuale. Separarea puterilor,
moştenită din secolul luminilor nu mai pune faţă în faţă o putere executivă, o putere legislativă şi una judiciară, dar prefigurează
azi o repartizare net bipartită între puterea judecătorească şi puterea politică.
Subiect: constituţie ; democraţie ; drept comun
23. ROSA, AUDREY. – La référence aux travaux parlamentaires dans la jurisprudence du Conseil
constitutionnel: un instrument de renforcement de la légimité du juge et du législateur = Referirea lalucrările parlamentare în jurisprudenţa Consiliului Constituţional: un instrument de întărire a legitimităţiijudecătorului şi a legiuitorului. În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.99, 2014, p.641-664.
Judecătorul constituţional a reamintit legiuitorului că „legea nu exprimă voinţa generală decât în măsura în care respectă
Constituţia”. Raporturile între Consiliul Constituţional şi Parlament atestă evoluţii ale acestor instituţii, începând cu cea de-a
V-a Republică. Şi una şi cealaltă şi-au asumat un rol diferit de cel primit iniţial, neîngrădit de numeroasele revizuiri
constituţionale şi de jurisprudenţa Consiliului Constituţional. Şi totuşi, acesta din urmă este „însărcinat cu regularizarea şi
orientarea activităţii autorităţilor care au fost însărcinate cu edictarea de acte normative. Organul regulator nu este, în principiu
şi organ normativ”. Prin deciziile sale, Consiliul Constituţional a depăşit rolul de organ regulator al activităţii puterii publice
şi ar fi dobândit statutul instituţional şi o autoritate morală, care l-au autorizat să combată cu vigoare „degradarea legislaţiei,
sursă de insecuritate juridică pentru justiţiabil”. Referitor la Parlament, revizuirea constituţională din 23 iulie 2008 a avut ca
principal scop operarea unei reechilibrări a puterilor publice, valorizând instituţia parlamentară.
Subiect: buna legiferare ; Consiliu Constituţional ; control de coerenţă al legii ; judecător ; leguitor ; Parlament ; voinţa legiuitorului
REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ
24. BOUABDALLAH, SAFIA. – L’enseignement transsystémique du droit en Europe, vers
l’enseignement juridique de demain? = Studierea trans-sistemică a dreptului în Europa, calea cătreînvăţământul juridic de mâine? În: Revue internationale de droit comparé. – nr.3, 2014, p.791-815.
Studiul dreptului în Europa este încă marcat de o abordare naţională a materiilor studiate în ciuda contextului de
internaţionalizare şi europenizare a dreptului. Această abordare contrastează cu unele experienţe (olandeză şi luxemburgheză)
care promovează un învăţământ trans-sistemic. Conform acestei metode, studenţii nu sunt concentraţi doar pe a găsi
răspunsurile date de dreptul pozitiv, ci pe desprinderea de tradiţia juridică naţională pentru a sesiza marile provocări la care
răspund regulile de drept pozitiv. Acest articol vizează prezentarea acestor proiecte, evidenţierea punctelor dificile şi mai ales
delimitarea actorilor şi a vectorilor acestei transformări în studiul dreptului.
Subiect: învăţământ trans-sistemic ; studiul dreptului ; şcoli de drept
25. MALLTEZI, ARGITA. – L’influence française et les rapports commerciaux entre l’Albanie et
la France dans une perspective historique = Influenţa franceză şi raporturile comerciale dintre Albania şiFranţa dintr-o perspectivă istorică. În: Revue internationale de droit comparé. – nr.3, 2014, p. 817-842.
Relaţiile dintre Franţa şi Albania există de multă vreme şi în domenii diverse. Atenţia pe care i-au dat-o istoricii, călătorii şi
cronicarii francezi, ca şi oamenii politici ca Justin Godart sau Elise Aubry care au susţinut eforturile albanezilor de apărare a
independenţei şi integrităţii teritoriale, a contribuit la urzirea firului francofoniei în Albania, la fel ca şi vechile schimburi
comerciale care atestă pătrunderea comercianţilor francezi până în inima ţării. Franţa face parte din puţinele state europene,
în afara vechiului Bloc de Est, cu care Albania a păstrat deschise relaţiile economice şi culturale pe durata celor cincizeci de
ani de izolare sub regimul comunist. Dar aceste schimburi, care au jucat un rol important în formarea elitelor, nu reprezintă
singura formă a influenţei franceze în Albania. Prezentul studiu constituie o tentativă de prezentare a panoramei istorice a
influenţei franceze în Albania, în special în domeniul instituţiilor şi legislaţiei comerciale albaneze, ca şi pentru rememorarea
drumului schimburilor comerciale intervenite între cele două ţări.
Subiect: Albania ; francofonie în Albania ; Franţa ; relaţii comerciale
26. MOCCIA, LUIGI. – Droit communautaire et droit européen = Drept comunitar şi drept european.
În: Revue internationale de droit comparé. – nr.3, 2014, p.773-790.
Articolul propune o reflectare asupra expresiilor de „drept comunitar” şi „drept european”, care sunt adesea utilizate ca
sinonime, într-o manieră generică şi fără o conştientizare a implicaţiilor. Referindu-se la modelele istorice de „drept uniform”
şi după analiza trecerii procesului de integrare economică la o uniune din ce în ce mai strânsă între popoarele Europei, articolul
ajunge la definirea raportului dintre spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, pe de-o parte, şi piaţă pe de altă parte,
concentrându-se pe fundamentul unei noţiuni şi a unei legitimări unitare a „dreptului comun european”, ancorat pe cetăţenia
Uniunii ca element de legătură între ordinea juridică europeană înţeleasă ca ordine internaţională (de cooperare între statele
membre) şi ordinea juridică europeană înţeleasă ca ordine constituţională având în centru individul şi formată din valori
comune, bazate pe cei trei piloni reprezentaţi de Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii, de Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului şi tradiţiile constituţionale comune Statelor membre, ca principii generale ale Uniunii.
Subiect: concetăţenie ; drept comunitar ; drept european
27. MOUCHETTE, JULIEN. – “L’autonomie budgétaire” du Défenseur des droits: complément ou
obstacle à son indépendance? = “Autonomia bugetară” a Avocatului de drepturi: complement sau obstacolla independenţa lui? În: Revue française de droit constitutionnel. – nr.99, p.557-580.
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 61
Independenţa Avocatului de drepturi constituie o trăsătură caracteristică a instituţiei, o condiţie a autorităţii sale, diferită de cea
a autorităţilor administrative independente, acest lucru fiind o garanţie a credibilităţii sale. Statutul de independenţă a unei
instituţii implică prevederea de garanţii, atât în planul structurii, cât şi în cel al dreptului ce-i este aplicabil. Altfel, această
independenţă n-ar fi decât un cuvânt gol, iar organul în chestiune o administraţie obişnuită. Dacă Avocatul de drepturi, prin
statutul său constituţional şi prin organizare, nu aparţine ierarhiei administrative propriu-zise, finanţarea lui, asigurată prin
credite deschise de la bugetul general de stat, poate apărea a fi de aceeaşi natură ca şi cea a autorităţilor administrative
independente, dar cu o limitare serioasă a independenţei [sale] faţă de Guvern.
Subiect: autonomie bugetară ; Avocat de drepturi ; gestionarea bugetului ; independenţă
REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL
28. ALBIGES, CHRISTOPHE. – L’obligation d’exploiter un bien = Obligaţia de exploatare a unuibun. În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.4, 2014, p.795-815.
Obligaţia de exploatare a unui bun are ca şi particularitate aceea de a fi prevăzută punctual de către legiuitor, în domenii foarte
variate, fie că e vorba de dreptul proprietăţii intelectuale, dreptul rural sau dreptul contractelor comerciale. Sunt vizate o
pluralitate de bunuri, mai precis un brevet, o marcă, un fond rural sau chiar un fond de comerţ. Completând exigenţele legale,
jurisprudenţa a impus şi ea o asemenea obligaţie de exploatare a unui bun. În toate ipotezele, unul din aspectele specifice ale
acestei obligaţii rezultă din incidenţele juridice pe care punerea sa în aplicare le evidenţiază, în special asupra modalităţilor de
exercitare a dreptului de uzufruct asupra bunului sau prerogativele exercitate de proprietar în baza dreptului de uzufruct şi de
proprietate la momentul încetării lor.
Subiect: bun ; bunuri dinamice ; consecinţa încălcării dreptului de proprietate ; exploatare ; sancţiuni pentru neexploatare
29. CHAZAL, JEAN-PASCAL. – La propriété: dogme ou instrument politique? = Proprietatea:dogmă sau instrument politic? În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.4, 2014, p.763-794.
Acest articol depăşeşte cu mult spaţiul pe care i-l poate acorda această revistă: au fost tăiate aproape toate notele, dar pot fi
consultate pe internet. S-a decis totuşi publicarea lui pentru că incită printr-o reflecţie fundamentală asupra proprietăţii, la o
abordare diferită a activităţii doctrinare.
Subiect: diversitate de bunuri ; pluralitate de drepturi de proprietate ; proprietate
30. DENIZOT, AUDE. – L’étonnant destin de la théorie du patrimoine = Uimitorul destin al teorieipatrimoniului. În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.3, 2014, p.547-566.
Teoria lui Aubry şi Rau nu mai este de actualitate? Mulţi gândesc aceasta văzând numeroasele excepţii referitoare la unitatea
patrimoniului. Fiecare nou atac la indivizibilitate condamnă dinainte construcţia clasică. Teoria s-a sprijinit totuşi pe o ipoteză
contestabilă, care face din indivizibilitate o dogmă. Or, diferitele ediţii ale Cursului de drept civil francez arată că Aubry şi Rau
au fost foate departe de această idee şi că ei au imaginat indivizibilitatea ca pe un principiu însoţit de numeroase excepţii. Dar
acestea au fost adesea neglijate sau ocultate de către doctrină. Gândirea profesorilor din Strasbourg s-a deformat: s-a uitat
ceea ce dădea echilibrul construcţiei lor, pedalând în schimb pe un principiu de indivizibilitate devenit de neatins. De aceea
este necesară restaurarea operei acestora, pentru a pune în valoare excepţiile pe care le-au ridicat şi pentru a arăta că patrimoniul
nostru contemporan nu aduce atingere teoriei clasice, ci dimpotrivă, evidenţiază toată supleţea.
Subiect: fiducia ; indivizibilitate ; patrimoniu
31. GATTO, CAROLINE. – L’intérêt de l’enfant exposé aux violences conjugales = Interesulcopilului expus violenţelor conjugale. În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.3, 2014, p. 567-579.
Pierderea totală a respectului pentru celălalt în cadrul unui cuplu, produce indiscutabil o suferinţă copilului. Acesta este adesea
martor ocular şi auditor la violenţele unuia dintre părinţii săi. În perfectă linişte el vede, înţelege şi observă. Uneori suferă. De
la statutul de martor la cel de victimă, copilul expus direct unui conflict parental periculos trebuie, de urgenţă, să beneficieze
de o protecţie juridică specifică şi durabilă. De aceasta depinde dezvoltarea lui emoţională şi intelectuală ca şi evoluţia lui
socială.
Subiect: copil ; interes unic ; părinte periculos ; recunoaşterea statutului de victimă ; victimă ; violenţă conjugală
32. LE GAC-PECH, SOPHIE. – Bâtir un droit des contractants vulnérables = Construirea unuidrept al contractanţilor vulnerabili. În: Revue trimestrielle de droit civil. – nr.3, 2014, p. 581-595.
Chiar dacă nu este evidentă, caracterizarea vulnerabilităţii contractuale favorizează un drept al contractelor mai just şi mai
exigent. De ce, cu toate acestea, se dă înapoi în faţa dificultăţii şi nu se conduce această mişcare în favoarea protecţiei
contractanţilor vulnerabili? Situaţiile de faliment social sau economic nu ar mai trebui tolerate de către un drept care se vrea
modern, dar întârzie să se înnoiască.
Subiect: apărare ; contractant vulnerabil ; dispoziţii protectoare ; prezentare ordonată a dispoziţiilor protectoare
33. MAYER, LUCIE. – La transaction, un contrat spécial? = Tranzacţia este un contract special? În:
Revue trimestrielle de droit civil. – nr.3, 2014, p.523-546.
Tranzacţia, definită ca fiind contractul al cărui obiect este acela de a termina sau de a preveni un litigiu prin concesii reciproce
ale părţilor, este un contract numit, expres reglementat de articolele 2044 la 2058 ale Codului civil. Încă de la început a fost
în graţiile legiuitorului, iar această tendinţă s-a accentuat odată cu dezvoltarea contemporană a modalităţilor alternative de
Studii, opinii, informări
62 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
soluţionare a litigiilor. Astăzi el este incontestabil, un „contract special”. Totuşi, având în vedere discuţiile pe care le suscită
atât punerea în aplicare a criteriilor sale de calificare cât şi aplicarea unor dispoziţii referitoare la regimul său, întrebarea care
se pune este aceea de a şti dacă trebuie să rămână aşa. Nu ar trebui să fie pur şi simplu supus dreptului comun al contractelor?
Subiect: concesie ; contract ; efectele tranzacţiei ; încheiere litigiu ; lipsa concesiilor reciproce ; tranzacţia.
REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIAL ET DE DROIT ÉCONOMIQUE
34. GALOKHO, CHEIK. – Les atteintes à la liberté du commerce et de l’industrie résultant de la
prévention et du traitement des difficultés des entreprise = Atingerile aduse libertăţii comerţului şi industrieica rezultat al prevenirii şi tratamentului dificultăţilor societăţilor. În: Revue trimestrielle de droit commercial
et de droit économique. – nr.3, 2014, p.489-507.
Un obstacol important pentru libertatea comerţului şi a industriei vine astăzi din partea prevenirii şi tratării dificultăţilor
întreprinderilor. În faţa crizei şi dorind salvarea cât mai multor societăţi, aceste atingeri au tendinţa de a creşte. Se pune astfel
întrebarea asupra formelor sub care se manifestă aceste atingeri, asupra întinderii şi legitimităţii lor, într-un sistem juridic care
a făcut din libertăţile economice fundamentale un principiu.
Subiect: libertatea de administrare ; lichidare judiciară ; prevenirea dificultăţilor ; societate în dificultate ; societate în insolvenţă.
35. PICOD, NATHALIE. – Le déclin de l’exception de nullité à l’époque contemporaine = Declinulexcepţiei de nulitate în epoca contemporană. În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique.
– nr.3, 2014, p.509-534.
După ce a consacrat excepţia de nulitate ca principiu, dreptul pozitiv francez i-a rezervat un loc marginal, limitându-i întinderea,
conştient de rolul perturbator pe care-l joacă, faţă de virtuţile pacificatoare ale prescripţiei acţiunii în nulitate. Or, recent, acest
declin a fost net accentuat, lăsând a se întrevedea sfârşitul brutal al forţei seculare a maximei „Quae temporalia ...”. Pe de-o
parte, reforma dreptului prescripţiei realizată prin legea din 17 iunie 2008 a rămas tăcută referitor la excepţia de nulitate, spre
deosebire de unele legislaţii străine. Pe de altă parte, multe dintre deciziile recente – printre care hotărârile date de prima
cameră civilă şi camera comercială a Curţii de casaţie, din data de 24 aprilie 2013 şi 13 mai 2014 – reduc considerabil
importanţa excepţiei în ipoteza frecventă a executării parţiale a contractului. Totuşi, declinul nu pare iminent: forţa seculară a
maximei Quae temporalia... ţine de consideraţii morale şi de bun simţ, dar şi de tehnică. Totuşi, de lege ferenda cadrul legal
al excepţiei ar trebui să fie mai bine precizat, în scopul stopării insecurităţii juridice provocată de fluctuaţiile recente ale
jurisprudenţei.
Subiect: câmp de aplicare a excepţiei de nulitate ; excepţia de nulitate ; insecuritate juridică ; sancţiune
REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉEN
36. BERTHELET, PIERRE ; EL BOUSTANI, YASMINE; FÉRIEL, LOUIS. – Le volet externe de
l’espace de liberté, de sécurité et de justice: instruments et réalisations = Voletul extern al spaţiului delibertate, securitate şi justiţie: instrumente şi realizări. În: Revue trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014,
p. 667-681.
Instituţie recent intrată în studiul materiilor dreptului european, dimensiunea externă a spaţiului de libertate, securitate şi justiţie
(SLSJ) a devenit o temă inconturnabilă în studierea dreptului Uniunii europene. Avocatul general Ives Bot spunea că „nu ar
trebui ignorată dimensiunea externă, care poate acoperi acţiunea Uniunii în cadrul politicii sale care vizează constituirea unui
SLSJ”. Dimensiunea externă este astfel apărută ca urmare a dezvoltării dimensiunii interne a acestui aspect.
Subiect: spaţiul de libertate, securitate şi justiţie ; Uniunea europeană
37. BONIFAY, EMMANUELLE ; COLLARD, MARIE; DA FONSECA, MARIE. – Le cadre et les
principes présidant au développement de la dimension externe de l’ELSJ = Cadrul şi principiile ce auguvernat dezvoltarea dimensiunii externe a Spaţiului de libertate, securitate şi justiţie (SLSJ). În: Revue
trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014, p. 655-665.
Spaţiul de libertate, de securitate şi de justiţie însoţeşte evoluţia constantă a Uniunii europene pentru o considerare din ce în
ce mai importantă a „individului cetăţean”. Tratatul de la Amsterdam l-a înscris în textele europene printre obiectivele
fundamentale ale Uniunii. Acest proiect, adresat înainte de toate cetăţenilor Uniunii, va fi, puţin câte puţin, confruntat cu state
terţe. Pentru a se dezvolta şi concretiza, SLSJ nu poate funcţiona într-un cadru restrâns: luarea în considerare a „exterior”-ului
(înţeles în sens larg) este inevitabilă, dacă nu indispensabilă.
Subiect: dimensiune externă ; limite conjuncturale ; limite structurale ; protecţia Uniunii ; Spaţiul de libertate, de securitate şi de justiţie
38. BOSSE-PLATIÈRE, ISABELLE ; CADILHAC, MARIE-CÉCILE; FLAESCH-MOUGIN,
CATHERINE. – La nouvelle génération d’instruments pour le financement de l’action extérieure de
l’Union européenne = Noua generaţie de instrumente pentru finanţarea acţiunii exterioare a Uniunii europene.În: Revue trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014, p. 619-648.
Studii, opinii, informări
Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015 63
Uniunea europeană a adoptat târziu, pe 11 martie 2014, cele şapte reguli pentru finanţarea activităţii sale exterioare, pentru
perioada 2014-2020. Această nouă generaţie de instrumente juridice constituie, în plan formal, o reformă a dispozitivului de
ajutor financiar extern, în măsura în care noile texte, intrate în vigoare la 1 ianuarie 2014 – le-au înlocuit pe cele din perioada
anterioară care au expirat pe 31 decembrie 2013. Pe fond, este mai degrabă vorba de o revizuire în măsura în care, cu excepţia
apariţiei unei reglementări transversale care să fixeze reguli şi modalităţi comune, cele şase instrumente financiare specifice,
geografice şi/sau tematice, se situează în continuarea precedentelor, graţie unor adaptări şi inovaţii. În afară de unele denumiri
modificate, aceste schimbări vizează, pe baza rezultatelor anterioare, ameliorarea eficacităţii şi reactivităţii Uniunii în plan
internaţional şi concretizarea principiilor şi obiectivelor acţiunii sale externe, aşa cum este enuţat de articolul 21 TUE. În ciuda
eforturilor recurente de raţionalizare, sistemul de finanţare a acţiunii exterioare, rămâne complex.
Subiect: ajutor ; cooperare cu ţări terţe ; instrumente de finanţare ; parteneri de proximitate ; Uniunea europeană.
39. CADET, FABIEN. – Un pas supplémentaire dans la lutte contre la fraude fiscale: la nouvelle
directive sur la taxation de l’epargne = Un pas înainte în lupta contra fraudei fiscale: noua directivă petaxarea economiilor. În: Revue trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014, p. 593-604.
Directiva 2003/48/CE în materia fiscalizării veniturilor din economii sub formă de plată de dobânzi, care a intrat în vigoare la
1 iulie 2005 a fost considerată ca o etapă majoră de răspuns a Uniunii europene la libertatea de mişcare a capitalurilor pe
teritoriul său şi riscurilor de evaziune fiscală, oferind posibilitatea pentru unii subiecţi de disimulare a veniturilor lor din
economii provenite din conturi ţinute în alte state membre. Directiva are ca scop asigurarea unei impuneri efective în statul
membru de rezidenţă fiscală al subiectului a tuturor veniturilor provenite din conturile de economii deţinute de acesta într-un
alt stat membru. Acest obiectiv este atins prin recurgere la un schimb automat de informaţii asupra veniturilor din economii
dintre statele membre, dispozitiv prin care autorităţile statului membru sursă transmit celor din statul membru de rezidenţă,
informaţiile necesare impozitării.
Subiect: economii ; frauda fiscală ; impozitare ; impozitarea economiilor ; venituri.
40. LABAYLE, HENRI ; MEHDI, ROSTANE; BERGÉ, JEAN-SYLVESTRE. – La dimension
externe de l’espace de liberté, de securité et de justice = Dimensiunea externă a spaţiului de libertate, desecuritate şi de justiţie. În: Revue trimestrielle de droit européen. – nr.3, 2014, p. 649-653.
Nu mai există politică a Uniunii fără să aibă o dimensiune externă. Nu stau altfel lucrurile nici pentru Spaţiul de libertate,
securitate şi justiţie (S.L.S.J.). Cu cât se dezvoltă mai tare dimensiunea externă, cu atât este mai garantat succesul şi perenitatea
S.L.S.J. Este vorba, de altfel, de o prioritate strategică înscrisă în agenda Uniunii încă din anul 2005. Altfel spus, S.L.S.J. nu
se poate dezvolta, ca spaţiu fără frontiere interioare, decât cu condiţia sprijinului (cu titlu complementar sau chiar
compensatoriu) pe o dimensiune externă solid stabilită. Se pare că suntem în prezenţa unei prelungiri funcţionale sau
instrumentale a unei politici al cărui câmp vocaţional rămâne în special intern.
Subiect: Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie ; TFUE ; Uniunea europeană.
41. PILCZER, JEAN-SÉBASTIEN. – Un tour d’horizon des méthodes d’interpretation de la Cour
à travers le régime particulier de TVA des agences de voyages = O privire asupra metodelor de interpretareale Curţii cu referire la regimul special de TVA al agenţiilor de voiaj. În: Revue trimestrielle de droit européen.
– nr.3, 2014, p. 605-617.
Sarcina Curţii de interpretare constă într-o combinare – şi dacă este cazul – o punere în balanţă a diferitelor metode. Tripticul
clasic de interpretare literală, de interpretare contextuală şi de interpretare teleologică poate fi combinat cu alte grile de lectură,
cum ar fi cele de interpretare originalistă, interpretare conformă sau de interpretare strictă a derogărior. Acest articol examinează
relaţiile şi posibilele conflicte între aceste diferite principii de interpretare prin examinarea jurisprudenţei referitoare la regimul
special de TVA al agenţiilor de voiaj.
Subiect: directiva TVA 2006/112/CE ; interpretare originalistă ; metodă de interpretare ; regimul de TVA al agenţiilor de voiaj.
42. SIMON, ANNE. – Convention européenne des droits de l’homme et dispositions transitoires =
Convenţia europeană a drepturilor omului şi dispoziţiile tranzitorii. În: Revue trimestrielle de droit européen.
– nr.3, 2014, p. 581-592.
Dispoziţiile legislative tranzitorii sunt o tehnică legislativă care permit legiuitorului gestionarea modului de aplicare în timp
a unei legi noi. Aplicate, ele conduc la includerea sau excluderea unor anumite situaţii şi/sau unele persoane de la beneficiul
adus de o lege nouă. Doar această alegere a legiuitorului suveran, de includere sau de excludere, poate fi contestată în faţa Curţii
europene a drepturilor omului. Acest studiu propune punerea în lumină a modalităţilor de control de convenţionalitate a
dispoziţiilor tranzitorii efectuate în principal de către judecătorii de la Strasbourg pe fundamentul articolului 14 care interzice
orice formă de discriminare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţia europeană. Acest control este
accentuat de un factor de incertitudine important, inerent aprecierii proporţionalităţii atingerii aduse de dispoziţiile tranzitorii
în cauză, dreptului garantat. Incidentele datorate acestui control sever în ordinea internă sunt numeroase, fiind reluate şi
devenind un instrument interesant pentru jurisdicţiile naţionale. Între altele, iniţiativele legiuitorului în materie ar putea fi
blocate de un asemenea control.
Subiect: Convenţia europeană a drepturilor omului ; dispoziţii tranzitorii ; reglementare ; tehnică legislativă
Studii, opinii, informări
64 Buletin de informare legislativă nr. 1 / 2015
Consiliul Legislativ – Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1,
Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, Sector 5, Cod poştal 050711
Tel: 313.66.08 fax: 311.29.35 website: www.clr.ro
� Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului Legislativ
Sorin Popescu, Locţiitorul Preşedintelui Consiliului Legislativ,
Preşedintele Secţiei de Evidenţă Oficială a Legislaţiei şi Documentare
Nicolae Turcu, Preşedintele Secţiei de Drept Privat
Benonica Vasilescu, Preşedintele Secţiei de Drept Public, ad-interim
Cristian Kevorchian, Şeful Departamentului de Informatică Legislativă, ad-interim
Cezar Manda, consilier, Departamentul pentru Armonizarea Legislaţiei
cu Reglementările Uniunii Europene
�Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)
Maria Luiza Manea
Lucica Violeta Niculae
Mihaela Bora
� Tipografia „Monitorul Oficial“ R.A., str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București
Punctele de vedere exprimate în această publicaţie nu reprezintă analize oficiale asupra legislaţiei,
ci doar opinii personale ale autorilor.
ISSN 1583-3178