dela moscovadspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/51323/1/bcucluj_fp... · 2016-04-04 · ştii şi...
TRANSCRIPT
Ce a mai rămas dintr'uii trtii sovietic botnüair'dat Ş de „Stuka"
jncarcarea de material do război pentru Africa într’un port italian
1 Ï U 1 « t ) R
t R Â Z B O I »
, - f f f l P b M A J m m
C U I t l O Z I I Ă ţ l
O palpitantă nu/eia in pagina 11
SUPLIMENT MAREA LUPTADELA MOSCOVA- Evocarea unui impresionant episod dela 1812 «i
GUVERNANTA NOROCOASA
Tanchişti în repaos pe front Coloane trec ând un pod pe Nijpru
motoriza te germane spre Wiasina In marş spre Moscova
VREMURILE MAiU, DAR NA- jäj
RAVURÏLE ŞI USAI M ARI jjj
Ce-i pasă omului ticălos că prste ţara lui au venit vremur aspre, că fiecare trebue să tie cu ochii ţintă la îndeplinirea chemării sale, că trebue să ne încordăm cu toţii pentru a duce jj viaţa obştească la bun lim an? jj El ştie una şi bună: să-şi facă Iţj cheful lui, să-şi ducă zilele cu Ih năravurile l'^L Cat eîespre tre- ||| buriie ţării, ehi ce-şi bate el ca- ' pul cu asta? Ridică din umeri şi se duce pa ici încolo după d ambiai ele la i
Se înţelege, nu sunt toţi oamenii KÎiBfi, Ei trăesc cu lipsurile şi cu ştirbiturîle fiecăruia din ei. Dar nici aşa nu merge, ca să te răzleţeşti din sânul obştii şi să-Ji vezi numai de cheiurile tale.
Şi de nu eşti sfânt, dar trebue jj să te simt» alături de nevoile obşteşti. Când vezi că |ara sufere, nu trebue să ta gândeşti numai la huzurul tău. Trebue să-ţi mai tai din unghişoară, cum se zice, şi să te mai strâm- torezî şi tu.
Ge ispravă ar fi să vezi lu mea o duce »reu, iar tu să-ţi vezi de peltele tale? Ge? poţi să te înstrăinezi până în- tr’atâta de viaţa obştească ? Este treabă de om cu obraz şi cu in im ă să nu-ţi pese de sarcinile oare stau povară pe umerii altora?
Dar cine face aşa? Cum cine?0 vezi în Isprăvile celor care-si văd de beţiile lor şi în aceste vremuri. De! o fi omul cum o fi, n’or fi toţi stropiţi cu agheasmă, vor mai fi scăpătând în una sau alta; dar nici aşa, ca să umbli ahitiat după damfalalele tale şi când sângele fraţilor tăi curge dureros pe câmpurile de luptă!
Atunci ţi-e necaz de nesimţirea omului. Cum se poate ca el mai iese la priveală cu blestemăţiile lu i şi în clipele cele sângeroase ale ţării? Şi sunt netrebnici care fac şi aşa. Ceteşti despre ei în toate ziarele.
Cum să nu-ţi pară rău când vezi pe oameni, că se dezlipesc până înitr’atâta de semenii lor, încât nu le mai pasă că aceia sufăr. Firesc ar fi să stea şi ei mai tihniţi, să nu jignească durerea unora prin nepăsarea lor; să stea tăcuţi şi mohorîţi in faţa sângelui care curgă
Dacă nu fac aşa, înseamnă că
nn mai sunt oameni, ci bestii.
Da avem astfel de bestii, fiindcă
veştile despre ei vin neîncetat.
Ce să mal zici însă de alţii, care-ţi caută desfătări şi săltări în aceste vremi, iar alţii le mai ajută? Aşa, de pildă, am cetit pe geamurile tramvaielor din Bucureşti despre un „matineu dansant”, care avea să se dea Duminică, 28 Sept., dela 4 după a- meazi până la 10 noaptea, în încăperile dela ARâî? Cum? aveau gust să ţopăiască în îmbrăţişări poftitoare în timp ce luptătorii noştri mor sub intăxiturile O‘lesei şi când răniţii noştri zac prin spitale?
Asta însă e numai una. A doua este că asemenea pofte vinovate să mai fie lipite si pe geamurile tramvaielor, adică să le mai şi sprijinim?
Iată lucruri de nesuferit care
trebuiesc înfierate în chipul cel
mai aspru.
Arhim. SCRIBAN
CUM DORM ANIMALELEChiar şi pentru cercetă
torul modern al naturii, somnul animalelor mai prezintă multe mistere. Cum se explică faptul că un cal nu se culcă săptămâni întregi, simţindu-se totuşi bine. Un om nu sar putea odihni niciodată în picioare, căci muşchii carpului omenesc sunt încordaţi când stă in picioare, tendoanele ţin întinse încheieturile, iar cine a stat fără întrerupere câteva ore în picioare, ştie ce-a tăcut! Calul insă îşi întinde odată încheieturile, iar picioarele^ rămân dela sine înţepenite, fără ca muşchii să facă vreun efort.
Prin acest mecanism, calul se poate odihni, stând în picioare, poate dormi fătă ca să aibă dorinţa să se cui ce. Spre deosebire de cal, vaca şi alte animale domestice dorm culcate. Deaseme- nea ne mirăm adesori cum se fa- ce că păsările dorm pe o cracă Îngustă, fără să cadă. Pentru ele nu este deloc un efort fizic daj că-şi menţin echilibrul,căci la păsări tendonul din picioare ^ucs peste toate încheieturile până în vârful ghiarelor, iar când întinde piciorul, ghiaia rămâne automat încleştată, fără ca animalul să facă vreun efort.
Este deasemenea uimitor ce căldură pot de&vóUa în somn micile păsări care rămân la noi şi în timpul i e r n i i păsările acestea pot avea o temperatură interioară
de 40 grade. Şi câinii au ciudăţeniile lor în somn. E i visează a- s deseori, latră şi mârâie încet şi tremură din picioare. S a observat că micii câini latră şi mârâie în somn, fără ca să ştie să facă aceasta în stare trează. Cele^ mai multe animale mai mari se încolăcesc când dorm, pentru a micşora cantitatea de căldură emanată prin piele, micşorând suprafaţa corpului. Ciudat este şi somnul de iarnă al animalelor.
Acesta nu este legat de calendar cum se crede. Au putut fi observaţi şoareci care stau trezi toată iarna, în timp ce alte animale adorm în Mai şi se deşteaptă în August. Tocmai şoarecii pot dormi săptămâni întregi, chiar în încăperi încălzite, ceeace dovedeşte că somnul de iarnă nu depinde neapărat de temperatură. Chiar şi somnul ursului, devenit proverbial, nu este tocmai atât de cert pe cât. se crede. Urşii dorm foarte neregulat şi s’a întâmplat ca o ursoaică să fete de Crăciun, în loc să doarmă.
Chiar şi liliacul întrerupe în zile frumoase cu soare somnul său (le iarnă, pentru a-şi căuta hrană. Nici astăzi nu s’o găsit încă soluţia definitivă a problemei somnului de iarnă, nu se cunosc încă motivele pentì u ivirea şi dispariţia lui, dar se crede că aceasta stă în legtăură cu activitatea hormonilor şi glandelor.
FVursxe'le — «.amfore1-© îSe fjriocftie
In urma unor cercetări s’a constatat că frunzele plantelor opresc o mare parte din apa de ploaie să pătrundă la rădăcina acestora. în u ltim ul timp s’âu făcut măsurări pentru constatarea castităţii de apă, care este oprită de frunze.
A rezultat că, dacă ploaia are gradul de umezeală de aproximativ 6 imn. pe eră, frunzele o- prese 74°/« din apă, dacă ploaia are gradul de umezeală de 12 nuu. pe oră 3i%,, iar dacă plouă intens (gradul de umezeală 25 mm. pe oră) 17%.
După aceste calcule, grâul o- preşte, chiar dacă plouă tare, 56% din apa de ploaie să p ă trundă îw pământ, iar ogoarele piord prin aceasta mai mulţi metri cubi de apă.
COT ID IAN CÂNTAT
O wil&sjpe cat«æeaszâ wn a îc ir f «n t d e autowfofsîl
Chiar -şi incidente foarte mici pol oauza câteodată un accident ţ;rav. Astieî, recent, o viespe a înţepat la Auvergne conducătoru l unui automobil în mers, în ochiu.
Acesta pierdu stăpânirea asupra ruaşinei, care se prăbuşi de pe şoseaua alpină în tr’o prăpastie adâncă de 3G m. Cele două persoane care se aflau în maşină ou murit pe loc.
Prâit» recoltă c.e bumbacci i n m i a ş t i n i l e p o n t i c e
In colonia fostelor mlaştini ponticeA , w w • • jLn colonia IUSieiui pvnutv Biblioteca naţională din Viena a Ceeace nu mdrazneau sa scrie zia- ^ asteaptă în anul acesta prima re
intrat recent în posesia a 600 de rele, s’a menţinut astfel pană în zilele co}ţj (]e bumbac.4 • .1 . . . __ ^ _« a mÌ- .. n n 1 TT12 f 1 TI P fţ U a ■ 1 4- O ▼"X1" f \ \ J1 M.couplet-uri din a doua jumătate a noastre, redând o imagine justă a
secolului al 19-lea. Acestea au fost acelor timpuri,
adăogate la celebra colecţie de cân
tece. Goupleturile trebuiesc privite
ca documente culturale preţioase,
care fac să reînvie timpuri de mult
trecute.Se găsesc printre ele versuri ale
renumitului birjar vienez Brat fisch,
Recolta provinciei Littoria preciază la 600 tone.
Rudolf, al unui Hungei*l şi Schuster
ale celebrului Alexander Girardis etc.
! Ceeace era nou la Viena, fie un duel,
ro dramă amoroasă, un scandal m ini
sterial, toate erau cântate în cou-
UH ŢftgLOU C E L E B R O 85SPABE ŞI REVINE DUPĂ 25 BE ANI IN POSESIft PROPRiETHRÜLUI
Supraintendentul muzeelor din re- din pricina făptuim că au fost o noa- giune dr. Moschini a înmânat o pre- pte nepazite, a disparut. Preotul epi-
renumnului birjar vienez usrainstu, ţioasă p;cturâ datorită lui Francesco trop Don Vicenzo Batteon a fost a- ale birjarului principelui moştenitor p igini; parohilor Bisericii San Marti- cuzat atunci <de înstrăinarea acestei
Wi,ntrei*1 si Schuster, no din Conegtiano. picturi şi dat în judecată. Numai cuEste vorba de o pânză dreptun- greu a putut scapa de pedeapsa.
ghiUlară de dimensiunile unei aripi de Din luna Decembrie 1937 şi până altar care r e v in e la locul ei după două- ţ n Ianuarie 1938, această preţioasă zeci şi cinci de ani. In timpul ocupa- pictură a foct expusă într’o expoziţie ţiei inamice, această pictură a fost ja Budapesta. Unul dintre vizitatorii împachetată împreună cu altele şi expoziţiei maghiare a fost şi prof.
Fioco de la Universitatea din Padova, d-sa a recunoscut celebra pictură şi a inormat telegrafic pe d Gino Fogdlari, care pe vremea aceia era supraintendentul Artelor Frumoase din provincia Veneţia. Ilustrul istoric de artă italian, a luat primul avion spre Budapesta, şi după ce a identifi- cat tabloul, însărcinat fiind de guvernul italian, intervenit pe lângă cel maghiar ca Italia se fie repusă în drepturi.
Astăzi, frumoasa pânză a maestru*
lui Francesco Figinî, se află din nou
la Biserica San Martino din Cone*
gliano.
plet-uri.
mnniiiimiiuimimnHiinminmHiinimtimiMHinHHijmimnmuinniHiiinnmuni
apare la 1 şi 15
ale fiecărei luni
cea mai bună şi interesantă revistă pentru temei care aduce în paginile e 5 ttfodă şi gospodărie. Sfaturi de îrumusefe. Tricotaje şt aaţjiîi) de modă in culori. L i t e r a t u r ă şi a r t ă . Teatru şi Csnema. Reportaje
de actualitate
M A R I A N AESTE C EA MAi O C C iD E N i ALA R F V 'S T A R O M A N E A S C A
F u r t . . . I a ir îb u sa a h fâ p e n s !
O obrăznicie deosebită au dovedit
nişte pungaşi, care zilele acestea au
comis un furt chiar la tribunalul pe
nal Torel din Lisabona. E ‘. au demon
tat, s’ar putea spune în faţa funcţio
narilor de poliţie .care-şi vedeau de
serviciu, toate ţevile de plumb din
anumite încăperi ale clădirii, plecând
cu ele fără ca să fie observaţi.
AGARUMărturisiri la faţa locului;rupte din suflete prăbuşite
Ani dearândul, — propriu y'* dela începutul existenţei sale, — Uniunea Sovietică s’a închis ermetic de lumea ce o înconjoară. Ce se petrecea în acest imperiu imens era greu de controlat. Călătorii d in A- pus erau conduşi pe drum uri prescrise §i puteau vedea nu mai anum ite locuri. Ruşii n ’au putut călători în străinătate. Funcţionarii politici, caro se duceau în ţări străine, nu s’au pronunţat n ic i’ odată clar de situaţia în Uniunea Sovietică. Astfel potentaţii din Moscova au avut, tim p de 20 ani, ocazie să lafirme multe despre progresul, avântu l economic şi yiaţa socială a U niun ii Sovietice.
Erau foarte m ulţi acei care dădeau crezare propagandei sovietice. In primăvara anului acesta, bolşevicii au masat trupe extrem de puternice d incolo de lin ia de demarcare, Spre a ataca pe la spate Germania naţional socialistă, care se află în războiu. Se pare că momentul este potrivit pentru a realiza însfârşit vechiul plan de a duce bolşevismul în in ima Europei apusene. Conducerea armatei germane a lu at-o -înainte şi prin tr’un şoc uriaş, lin iile sovietice au fost respinse şi străpunse, vrăjmaşul a fost bătut, împrăştiat şi înconjurat în cercuri de fier. Armatele germane se aflau de acum adânc în Soviete Impe-
sub grozava c iocn ire cu r e a l i t a t e a
riu l uriaş este acum deschis în faţa armatelor germane şi soldaţii au zilnic prilejul să cunoască adevărata faţă a acestei ţări. Cum se înfăţişează în realitate?
Ia tă uriaşul lagăr de prizonieri, câţiva kilometri la Apus de Tiraspol. Au sosit câteva m ii de prizonieri. La o parte în tr’o baracă m ică sunt adăpostiţi germani şi ucraineni. Iată şi pe medicul veterinar M. de origine germană. A optat pentru Germania după campania contra Poloniei şi o- cuparea ţinutu lu i răsăritean al Poloniei de către Rusia. Pu ţin tim p înainte 'să expirare termenul de optare, trimise veste unu i prieten din regiunea poloneză devenită germ ană rugându -1 să intervină pe lâgă autorităţile germane. Aceasta s’a aflat de către autorităţile ruseşti şi a fost dea- juns ca M. să fie socotit spion.
I s’a dat un formular complectat pe care a trebuit să-l semneze.
P rin aceasta şi-a semnat condamnarea proprie, care era de 18 lun i închisoare.
Un alt caz identic este acela
P R I Z O N I E R I
Serviciul sanitar italian dând îngrijiri prin satele din sudul Ucrainei
al directorului închisorii din Cracovia. E l este de fapt austriac şi a fost 10 ani căpitan în arm ata austriacă. Din Ucraina, unde se afla la prieteni, optă, însă termenul trecuse. A fost 'suspectat că se află în legătură cu o putere străină şi şi-a semnat prin asta sentinţa care suna: 3 ani închisoare.
^Uniunea Sovietică nu recunoaşte nici o apărare şi nici o motivare a sentinţei. Conform cutărui şi cutărui paragraf este fixată de mai îainte o pedeapsă stabilită; „pretinsul" vinovat nu are decât să semneze numele său pe formularul ce i se prezintă şi „sentinţa” are putere executorie.
Ucrainienii, care sunt de faţă spun toţi că au fost socotiţi suspecţi şi prin urmare au fost deportaţi în interiorul ţării. iDeşi prizonieri politici, ei au fost înghesuiţi laolaltă cu crim inalii. La începutul lu i Aprilie au fost readuşi în Polonia sovietică, unde au fost folosiţi la construirea de cazemate şi şosele m ilitare, fiind socotiţi însă şi pe mai departe
ca prizonieri. După ocuparea Brest-Litowskului au căzut în m âin i germane, extenuaţi şi înfometaţi. Cu lacrim i în ochi jurau că doreau să vadă sosind ziua intrării germanilor în Ucraina pentru a-i elibera de bolşevici. Printre prizonieri se află şi un cetăţean german, din Silezia răsăriteană, care din 1930 a activat ca electromecanic la Moscova, unde locuia în tr ’o încăpere de 15 metri cubi. Ceru voie să se poată întoarce în Germania, a fost însă suspectat şi încarcerat.
Un prizonier bolşevic, un student în istorie, care văzu în Baranovici un soldat german mâncând dulciuri, nu mai putu de mirare: — „Aşa eeva nu este cunoscut în Uniunea sovietică. Brichetele şi cheile pentru cutiile de conserve sunt articole de lux şi poporul nu le cunoaşte”. întrebat de posibilităţile de câştig ale m uncitorilor în Rusia Sovietică, a răspuns că în mediu este de 300 ruble pe lună. O pereche de ghete bune costă 400 ruble,
(Continuare în pag. 15)
T I R A S P O Lft
Urmare din Hr. trecut
mi l-a dat pentru mine unchiu John! Mi-1 daee pe Hilo! Tu n ’o să ţi-1 amnteşti. Tu erai a- tunci in şcoală, iar când anul următor te-ai în tors acasă, Hilo îşi frânsese şira sp in ă r ii , iar călăreţul său grumazul, la o goană de fiare sălbatice prin râpele dela Mauna. De nenorocirea asta ai auzit nici vorbă şi tu — cu ofiţerul acela de marină american.
__ Locotenentul Bowsfield, da, zise Martha
dând din cap.Ei şi aşa cu Hilo — eu am fost în tâ ia fe
meie, pe care a purtat-o vreodată în spinare. Avea trei ani, mergea pe patru şi era abea luat la călărie. Aşa de negru şi de luciu ii era părul că lum inile de pe el strălucea ca argintul. Era calul de călărie cel mai mare de pe ranch, era o odraslă a lu i Sparklingdow, armăsarul regelui, mama lui era tot aşa de soiu, şi Înainte cu patrusprezece zile numai, el mai smucea sălbatic de ştreangul lui. In viea- ţa mea n’am mai văzut aşa frumuseţe de cal. Avea pieptul adânc şi splendide proporţii ale ponnyului de munte, iar capul şi gâtul trădau originea pură. Era svelt şi totuşi plin, cu u- rechi graţios mişcătoare, nu prea m ei dar nici prea mari, ca acelea ale unui catâr nesupus. Şi picioarele li erau tot aşa de fără cusur, sigure şi rezistente, cu încheieturi fine şi elastice, care-1 făceau, sub călăreţ, o minune p lu titoare._ Im i amintesc să fi auzit că prinţul Lilo-
lilo a spus unchiului John că tu erau cea mai bună călăreaţă în tot Havai, — o întrerupse Martha. Asta a fost cu doi ani mai pe urmă, după ce eu părăsisem şcoala, voi însă trăiaţitocă In Nahala._ A spus asta prinţul U lo lilo ! exclamă e*
moţionată Bella. Ochii căprui îi străluciră şi aproape se roşi gândindu-se pöste noianul ani- lor la iubitul ei care de aproape o jumătate de veac era mort şi pulbere Cu modesta duioşie a havaianei ascunse această desvăluire fără voie a in im ii sale, sub un şi mai entusiast imn Înălţat lu i Hilo.
O, când lua în goană cu mine lungile cline ale colnicelor, în sus şi în jos, era un vis. căci sălta ca un cerb, ca un iepure, ca un foxterier peste iarba înfiorată. — ştii tu cum vine asta. Şi c&nd îl buestram şi când se în ă lţa în două picioare! Era cal pentru un general, pentru un Napoleon ori un Lord Kitchener! Şi ochiul lu i nu era niciodată răutăcios,
. ei sprinţar, ca şi cum s’ar bucura de o glumă şi ar vrea să râdă. Şi eu l-am rugat pe unchiul John să-mi împrumute pe Hilo. Şi un- chiu John s’a uitat la mine, şi eu m 'am uitat la el; şi măcar că nu a rosti-o în vorbe, eu tot am simţit că în gând spunea „Bella dragă', şi ştiam că totdeauna când vorbea cu mine se gândia la prinţesa Naomi. Şi unchiul John zise da. Şi aşa s’a făcut.
Dar a pus condiţia ca să-l încerc întâi pe Hilo, să vadă cum merg cu el. Era greu de strunit, încântător de greu. Dar rău sau perfid nu era. Mereu îl cani scăpăm din mână dar mă feream să-l fac să simtă. Nu ştiam ce-i frica, şi asta m’a ajutat să-i dau senzaţia, că la orice săritură a Iui, tot gândul meu îl Îndrumase.
Ades mi-am bătut eu capul să m ă dumiresc, dacă unchiul John visa oarecum ce se putea întâmpla. Atâta ştiu că eu singură nu n /am gândit câtuşi de puţin la una ca asta. In ziua, când pornii călare să m ă unesc la Mana cu grupul prinţului Nu se mai pomeniseră a- colo asemenea serbări. Cunoşti ospitalitatea falnică a Parkerilor Vânătoarea de mistreţi şi de sălbătăciuni, prinderea de cai sălbatici, dresarea şi înfierarea. Locuinţele servitorimii erau înţesate. Cowboyi Parkerilor fuseseră a- dunaţi din toate părţile Şi toate fetele d;n Waimea veniseră, şi fetele din W aipio şi din Honokaa şi Paauilo — le mai văd şi acum înaintea mea cum şed în şiruri lungi pe îm prejmuirile de piatră şi cântă şi împletesc „lai” (ghirlande de flori) pentru drăguţii lor
dintre cowboy. Şi nopţile acele nopţile parfumate, cântările de mele şi dansul de hule şi vâlcelele adânci dela Mana, în care se pierdeau, perechi perechi, îndrăgostiţii.
Şi prinţul... Bella tăcu -şi vreme de-un m inut lung micii ei dinţi fini se săpară adânc în buza de jos, pe când ea cu greu se stăpânea lăsând să i se piardă privirea Învăluită spre orizontul depărtat şi albastru Apoi, cu un suspin, se u ită iarăşi la sora ei.
Era un prinţ, Martha. Tu 1 ai văzut la Kilo- hana, înainte... ba nu, după ce ai venit dela senrnar. Era o bucurie a ochilor pentru orice femeie, şi pentru orice bărbat de asemenea. Avea atunci douăzeci şi cinci de ani şi sta în toată splendoarea maturităţii bărbăteşti, mare şi regesc la înfăţişare, cum mare şi regesc era şi la spirit. Oricât de sburdalnică era petrecerea, oricât de sălbatic era sportul, el părea că nu uita niciodată că era de sânge regal şi că toţi înaintaşii lui fuseseră şefi până la cel mai depărtat. întâiul, despre care cântau legendele neamului, şi care vâslise cu canusnl lui dublu până la Tahiti şi Baiatea. Era graţios, fermecător, amabil, camaraderesc şi prietenos — şi
In această nuvelă de proporţii fantastice, autorii! evoeă magistral tonurile gingaşe, d u i o ş i i l e ce chiama lacrima, cm im
cuvânt t o a t e mişcările inimii omeneşti —
ştia să fie aspru şi tăios — când II jigneai. Mi-e greu să lămuresc în cuvinte. Era un bărbat, bărbat până 'n măduva oaselor, şi In toate prinţ, cu un licăr de voioşie băieţească, şi caracterul ce posed« ar fi făcut din el un bun şi puternic rege, de ajungea pe tronul Havai-uluf.
II văd încă înaintea mea, cum l-am văzut în acea zi dintâi, când am atins mâna lui şi am vorbit cu el... puţine cuvinte num ai şi sfioasă, aşa cum vorbeşte o femeie care e căsătorită cu un haol cenuşiu în Nahala cea cenuşie. Şi e o jumătate de veac de atunci, dela întâlnirea asta — mai ştii cum erau îmbrăcaţi tinerii noştri pe vremea aceea: pantofi şi pantaloni albi, cămăşile albe de mătase, încinşi cu eşarfa de colori strălucitoare — şi o jum ătate de veac icoana asta nu s’a clintit din in ima mea. Sta în mijlocul unei grupe pe pajişte. Şi Ella Higginworth voia tocmai să mă prezinte. Prinţesa Lihue îi strigase tocmai nu ştiu ce glumă, o tachinare, şi ca să răspunză, Ella se oprise. Astfel că stăm amândouă îna intea ei.
Privirea lui căzu întâmplător asupra mea,
cum stam .singură şi turburată. A, cum îl văd înaintea mea! — cu capul uşor aruncat înapoi, în ţinuta lui splendidă, regească, lipsită de griji. A înclinat capul, sau a aruncat o privire asupra mea — nu ştiu ce s’a petrecut, Poruncea el ? Ascultam eu? Ni ştiu. Ştiu nu mai cu eram plăcută la vedere, cum sţam aşa, încununată cu gingaşe maile, în m inunatul holoku al prinţesei Naomi, pe care unchiu John mi-1 împrumutase din sanctuarul său tabu; şi ştiu că am păşit numai eu singură spre el peste pajişte, şi că el s’a desprins din grup şi a venit spre mine ca Bă-mi iasă înainte la jumătate cale. Peste pajiştea scăldată în lum ină mergeam, uitând de toate, unul spre celălalt, tăind parcă drum de-acurmezişul prin vieţile noastre
Adevărat, soră Mar Ura, câ eram frumoasă tare în tinereţea mea? Nu ştiu. Dar în clipa când el, în frumuseţea lu i şi în bărbăţia lu i cu-adevărat regească, înainta sjare mine pătrunzând în in ima mea, am devenit conştientă deodată de propria mea frumuseţe — cum s'a spun? — Ca şi cum radiând propria lu i desăvârşire, o trezise la vieaţă şi în mine.
Nici un cuvânt nu căzu între noi. O, da» ştiu că faţa mea îşi trâmbiţa, deschis răspunsul In solia neroslitâ, şi că do-ar fi fost cuprinsă în acel m inut unic şi in acea clipită u- nică însăşi moartea, eu nu m ’aş fi putut opri să m ă dăruesc In tot ceeacc faţa mea şi ochii mei, da, chiar adânca respiraţie a întregului meu corp exprima
Eram oare cu adevărat frumoasă, foarte frumoasă, Martha, când aveam nouăsprezece ani şi trebuiau tocmai să împlinesc douăzeci?
Şi Martha cu cei şasezeci şi patru de ani ai ei privi pe Bella ci cei şasezeci şi opt de ani ai ei şi adeveri din cap; şi ce elocvent îi im punea chiar ei ceeace vedea în clipa asta — gâtul încă plin, frumos sculptat, mai lung de cât al havaianelor îndeobşte, şi susţinut de el, capul regesc cu faţa p lină şi n im bul frunţii înalte; părul des, îna lt coafat, care, strălucind de argintul anilor şi tot încă buclat, făcea un contrast puternic sprâncenelor ei negre, fin desenate şi ochilor ei adânc căprui. Şi Martha, biruind sfiala, lăsă să-i alunece privirea peste minunatu l bust şi nobilele lin ii ale staturii Bellei, până în jos la pantofii înalţi de mătase cu micile picioare viguroase, care ştiau să păşească cu o grandezza aproape spaniolă.
— Ei, când eşti tânără, in unica vreme a tinereţii! râse Bella. Li loi’lo era prinţ. Aveam să cunosc mai târziu fiecare trăsătură a lu i în fiecare fază a ei... mai târziu, în zilele şi nopţile noastre de iarnă, lângă apele cântă- toare, lângă talazurile adormitoare şi pe cărările noastre de munte. Am cunoscut frumoşii, curajoşii lu i ochi cu sprâncenele drepte şi negre, şi nasul lui, care fără îndoială era nasul zeului Kamehameha. şi ultima curbură, gingaşă şi iubită a gurii lui. Nu există o gură mai frumoasă. Martha, decât cea havaiană.
Şi corpul lu i! Era un atlet regesc, dela viţele lui de păr libere, nespuse, până la gleznele lu i de oţel bronzat Auziam tocmai, zilele astea vorbindu-se de un nepot al Iui W ilder ca de ,.prinţul Hawardului’ . Dragă Doamne, de ar fi cunoscut ei pe Lilolilo! Ce era acest tână Wilder, re ein tot Hawardul pe lângă dânsul!
Bella tăcu, respirând adânc şi lăsând m ânuţa ei fină să-i cadă în poala vestmântului el larg de mătase. Dar roşi uşor, şi ochii i se făcură luminoşi şi calzi, când evocă acum zilele ei princiare.
— Ei _ ai ghicit? zise Bella. Dote provocă-tor din umeri şi privi pe soru-sa drept în o- chi. Am plecat călări din Mana cea p lină de veselie şi ne-am urmat călătoria voioasă — pe drumurile de lavă în jos spre Kiholo, ca să înotăm, să pescuim, să organizăm petreceri şl să dormim în nisipul cald sub palmieri; şi în sus spre Puuwaawaa, pentru a goni mistreţi şi să mâncăm oi sălbatice pe poenele plaiurilor de munte; şi mai departe în jos prin
(Continuare In pag. 12)
4
Fe vremea mea, d. FranK, din Saperne, era socotit în cele două judeţe drept uü vânător desăvârşit. Nu avea rival pe ţărmul stâng ai Rinului, dela Hu- ninighue până in Louterburg. Acest notar de 50 ani uimea pe pădurarii cei mai ti- îieri şi mai vioi. Drumeţ neobosit, ţintaş aproape infailibil, el poseda mai cu seam ă o privire ageră, sânge rece pe timpul acţiunei şi prudenţă, care e virtute fără seamăn la vânătoare. Nu-i voi face in juria de a adăuga că nu vâna, ca celelalte personagii de seamă din arondisment, pentru a vinde vânatul hangiului dela Soarele de aur. Era nu numai cel mai loial şi cel mai desinteresat, dar cel mai curtenitor dintre tovarăşi: fie la el, fie la alţii, el făcea onorurile căprioarei sau iepurelui vecinului mai grăbit care voia să tragă înaintea lui, rezervându-şi să doboare animalul când ar scăpa neatins. Dar între atâtea calităţi, cea mai extraordinară în ochii mei era acea prudenţă mereu trează care părea că-1 face păzitorul tuturor existenţelor din împrejurimi. n văd încă cu noi, pe drumul din Haberacker, în ziua goanei când m ’a făcut să omor un mistreţ. Acest mare vlăjgan, îmbrăcat în postav cenuşiu gros, eu ciiSme de piele groasă de Rusia, cu pălăria de fetru marron şi cravata sa lungă fixată cu un ac de argint cizelat, a- lerga in marginea companiei ca un câine ciobănesc care ar avea 30 oameni sub paza sa. Avea ochii peste tot, şi fără a fi pedagog, fără a se evidenţia, fără a atinge vreun amor propriu, el ridica o ţeava de puşcă, apleca o alta, avertiza cu un cuvânt fam iliar pe bătrânul paznic Hie- rorvyma când purta carabina sa în linie orizontală. Nu erau posibile accidentele când era el de faţă: când închideam un cerc, el ne aşeza singur la distanţe exact calculate, fiecare în dosul unui arbore Si nu voi uita niciodată micul gest foarte politicos dar fără replică care însçmna: „Staţi aci, şi nu mişcaţi, orice s’ar întâmpla, până când sunetul goarnei mele nu vă va chema**. După ce se termina vânătoarea, el nu poruncea nimic nimănui, dar spunea eu vocea lui profundă: „Cred, domnilor, că putem descărca armele noastre“. El dădea exemplul şi fiecare îşi scotea cartuşele ca el. Această manevră era atât de naturală, încât în faţa oricărui obstacol el o executa mergând şi ca din instinct. Intimo zi de deschiderea vânătoarei, în câmpia Bisch- weiller, Fam văzut sărind 20 gropi în mai puţin de o oră, fără a uita o singură dată să-şi scoată cartuşele; eeiace nu l’a îm piedecat să omoare şease potârnichi şi doi iepuri în hameiul şi trifoiul cari creşteau între gropi,
Admiram foarte mult această prezenţă de spirit în mijlocul celui mai antrenant dintre toate exerciţiile şi această neîncetată preocupare de viaţa altuia. Toate sforţările mele tindeau să copieze un model atât de perfeet, dar nu e suficient să vrei ca să faci bine, aşa că de multe ori uitam. într’o zi, pe când şedeam pe iarbă în faţa unui dejun rustic pe care aerul şi oboseala sănătoasă îl complectase: „Jupâne Franck, îi spusei eu, ştiu că nu voi egala niciodată îndemânarea dv., dar aş voi să devin tot atât de prudent ca dv. Nu e lucru uşor, fiindcă la vârsta mea şi după o anumită experienţă de vânătoare, am distracţiuni periculoase pentru vecin şi pentru mine. Câţi ani v’ati trebuit pentru a dobândi o virtute pe care eu o râvnesc?“
El tresări şi ochii săi se împăenjeniră; dar dominând imediat această emoţie, el răspunse: „Scumpe prietene, educaţia mea s’a făcut într’o lună, dar niciodată un om n’a făcut o şcoală atât de aspră. Să te ferească cerul să capeţi prudenţa cu acelaşi preţ!"
O palpitantă nuvelă din viaţa vânătorilor din pădurile de pe m a l u l R i n u l u i
Tot vorbind, el aşeza între cutele cravatei sale acel ac de argint pe care M purta totdeauna la vânătoare.
Mă temeam că fusesem indiscret şi eira să m ă scuz, când el reluă cu un ton ho- tărît:
— „De fapt, nu trebue ca această a- mintire să moară cu mine. Poate lecţia pe care am primit-o şi pe care nu o pot transmite copiilor mei, neavându-i, va servi copiilor altora. Toată lumea ignorează la Saverne că acest faimos vânător cunoscut prin monomania sa de precau- ţiune ridiculă, era să fie paricid la 15 an i Da, prima mea împuşcătură era să coste viaţa tatălui meu.
„Terminasem clasa treia la liceul din Strassburg şi bunul papa Franck mi-a promis o puşcă dacă voi lua premiu la istorie. Am avut deci premiul şi puşca. Iţi închipui bucuria mea. Demonul vânătoarei mă bântuia de multă vreme, ca pe toţi. Alsacienii de vârsta mea; posesiunea unei puşti m ă ridica în proprii mei ochi şi în ochii camarazilor mei; eram bărbat!
„Contrar voinţei mele, legea nu-mi permitea să obţin un permis de vânătoare. Nu puteam vâna decât în loc închis, de pildă în grădina noastră depe ţărmurile Zorn ului; dar aci nu era alt vânat decât pitulici şi piţigoi; or, părinţii mei socoteau ca o crimă distrugerea acestor păsări inocente. Dealtfel, contra nelndemânării mele trebuiau ocrotiţi un frate şi două surori ce aveam. Puşca nouă ar fi rămas agăţată în cui dacă tatăl meu n’ar fi avut m ilă de chinurile mele. „Mai curând ori mai târziu, va trebui să înveţi să mânueşti o armă şi nu văd nici un rău începând chiar de az i Te iau cu mine la Haegen, unde am un act de semnat, şi la întoarcere vom trage tntr’un iepure la iepurăria dela Haut- Barr: d. de Saint-Fare mi-a încredinţat cheia“.
„Atâta am aşteptat! Ah! plecarea veselă! şi cât de lung m i s’a părut drumuL Cum dădeam la toţi dracii pe acel ţăran, din Haeger care ceru să i-se traducă vorbă cu vorbă actul de notariat înainte de a-1 fi semnat. Mi se părea că o să se înnopteze şi că vânătoarea va fi amânată pentru a doua zi. Şoricarii cari urlau în fundul trăsurii erau mai puţin nerăbdători ca mine.
„Afacerea se termină şi pe la 5 am a- juns la poarta iepurăriei Legai calul de un copac, tatăl meu încărca puştile, încet, cu grija pe care o punea în toate to- erurile şi câinii fură deslegaţi.
„Tatăl meu mă aşeză în colţul unei tufe tinere, cu toate recomandaţiile fa» uz: să supraveghez cele două drumuri, să trag asupra iepurelui de îndată ce-1 voi vedea, să nu trag dacă câinii urmau de aproape şi mai cu seamă să stau pe loc nemişcat, orice s’ar întâmpla, până când mă va chema el. Apoi ei plecă liniştit şi încrezându-se în supunerea mea, pentru a se aşeza şi el la unghiul opus. Eram acolo de trei minute, când câinii o luară la goană şi aproape în acelaşi timp un iepure, care mi se păru enorm, apăru la stânga mea, la zece paşi sărind şanţul cu un pas. El era departe, câinii îl urmăreau şi eu nu m ’am gândit să trag. Mi-am dat seama de prostia mea şi mi-am promis să spun că n’am văzut nimic. Minciuna este o inspiraţie naturală vânătorului celui mai nou! Dar glasul şoricarilor mă trezi şi această muzică străpungătoare, care face să bată inimile cele mai blazate, mă aruncă în- tr’un fel de beţie. Epurele se întoarse, departe de mine, şi începu să urmeze calea alergând drept în in tea lui. Pomii In urmărirea lu i; el mă auzi şi intră în
P (Continuar» In pas. •)
prima îngrăditură; l'ami urmărit prin tufişuri fără a-1 pierde din, vedere. EI se opreşte, ochesc, trag şi el caile. Dar în incelasi moment zăresc pe tatăl meu sprijin it de un arbore, la şea se paşi, în dosul animalului. Ain ucis pe acest blestemat epure între picioarele tatălui meu.
„Cu adevărat, bucuria mă făcu să uit greşala. Sării asupra victimei mele ca un sălbatec şi ridicând-o deasupra capului meu, strigai : _ w
— Papa ! iată prima mea împuşcătura !— „Nu ajunge să ocheşti bine, răs
punse el cu un surâs trist; trebue să şi asculţi. Dacă ai fi rămas la postul tău, n’ar fi riscat să-mi trimeţi mie un glonte.
— „Sper că nu te-a atins?— „Nu, nu; dar fii prudent altădată.„Faţa sa mi se păru mai palidă ca de
obiceiu, mă aplecai şi văzui sfâşieturile pantalonului.
— „Să mă erte Dumnezeu, papa? Te-am atins oare? Iată găuri...
—■ „Ele erau de mai înainte. Priveşte şi la tine: mărăcinile ţi-au făcut şi ţie.
„Acesta era adevărul, cel puţin pentru mine, şi neliniştile mele se risipiră imediat. Şoricarii noştri, Waldanann şi Waldne, după ce au cercetat cadavrul epurelui meu au plecat pe alt drum şi aşteptam nerăbdător ca tatăl meu să-mi încarce din nou puşca.
— „Să plecăm, zise el, e «lestul pentru prima zi. Vom reîncepe partida în ima din aceste dimineţi, dacă vrea Dumnezeu.
„El chemă câinii, merserăm la trăsură şi mă duse acasă. Observai că el cobora cu greutate şi îşi târa puţin piciorul.
— „Suferi? îi zisei eu.„El mă invită brusc să duc puştile înă
untru şi îl văzui suind greoiu în odaia sa.„Fratele şi surorile mele alergară din
fundul gradinei; m ’au felicitat de vânătoarea mea. Dar eram prea îngrijorat pentru a triumfa şi tot jucându-mă cu ei în vestibul, deschisei ochii şi ţintii ure- cliia. Văzui eşind pe bătrâna noastră servitoare Gredel şi după câteva minute, d-rul Maugin, ’ prietenul nostru, intră preocupat şi sui la primul etaj fără a observa că noi suntem acolo. El rămase până la ora mesei şi presupun că a plecat pe când noi mâneam. Mama se aşeză cu noi, calmă şi blândă ca întotdeauna, dar îngrijorată.
— „Tatii nu-i e foame, ne spune ea; e cam obosit şi suferă de un reumatism dar nu e nimic; peste trei, patru zile va înceta. Veţi veni să-l sărutaţi acum.
„Inima mea era îndurerată; nu mân- casem decât foarte puţin şi priveam în ochii acestei mame, pe furiş, temându- mă să citesc condamnarea mea în ochii ei. Nici un blam nu apăru pe faţa ei, dar nici ei nu-i era foame şi aştepta cu nerăbdare ca micul meu frate să mănânce prunele şi nucile lui. După ce s’au strâns şervetele, ea plecă să vadă dacă totul era în ordine în cameră şi ne strigă de sus:
— „Urcaţi-vă să spuneţi bună seara lui papa.
„Primul sosii eu, fiindcă aveam picioarele mai lungi. El era întins pe spate, cu trei perne sub cap dar n’avea aerul că su_ fere prea mult. II sărutai reţinându-mi lacrimile şi îi spusei la ureche :
— Tată scump, jură-mi că nu sunt um nenorocit !
— „Albert, tu eşti un băiat bun şi te iubesc din toată inima, iată ce am să-ţi spun.
„Micuţii alergând dupe mine, voiră să se sue pe pat dupe cum aveau obiceiul.
— „Luaţi seama ! strigă el, am puţin reumatism azi.
„Numai eu nu puteam crede în acest acces subit şi violent al unei boli pe care nu a avut-o nici odată. Plimbai ochii în jurul meu, căutând câteva indicii despre
grozavul adevăr. La flacăra lumânării care lumina prost camera mare, recunoscui pantalonul pe care îl purtase la vânătoare.
„Noaptea aceasta m i s’a părut nesfârşit de lungă. Imposibil să închid ochii fără a vedea sărmana gambă a tatălui meu străpunsă de gloanţe şi atât de umflată încât doctorul tăia vestmântul pentru a o descoperi. Dar nu eram la capătul chinurilor mele ; zilele următoare fură din ce în ce mai proaste. Scumpul nostru bolnav nu-şi mai putea ascunde suferinţele; mama îşi ascundea rău neliniştea; chiar copiii plângeau la orice vorbă, din instinct, fără a şti pentru ce. Demnul şi bunul prieten al familiei, d. Mangin, venea aproape din oră în oră. Nu puteam face un pas în stradă fără a răspunde la m ii de întrebări, cari mă chinuiau. De aceia, deseori am stat închis, sub pretext de a termina lecţiile mele de vacanţă.
„Aceasta dură 15 zile, când într’o dimineaţa, între 1 1 şi 12 , văzui prin fereastră pe excelentul doctor urmat de trei domni de o anumită vârstă, decoraţi. Ei se suiră în camera tatălui meu şi, după o vizită de utn sfert de oră, eoborâră în salon pentru a se consulta. Fără nici un scrupul ascultai la uşă, căci era vorba nu numai de liniştea conştiinţei mele, ci şi de interesele noastre cele mai scumpe. Puţinul ce prinsei îm i făcu părul măciucă. Era un glonte din puşca mea, în articulaţia genunchiului; s’a vorbit de flegmon, flebită şi aceste cuvinte, pe care le auzeam pentru prima oară, s’au săpat în memoria mea ca pe o placă de oţel.
„Savanţii practicieni erau de acord aspra grvităţei cazului şi asupra urgenţei unei operaţii, dar nici unul nu voia s’o rişce. Răspunderea era prea mare şi succesul prea nesigur. Se temeau ca bolnavul, istovit de 15 zile de suferinţe, să nu sucombe între mâinile operatorului. Numai d. Mangin insistă, zicând că putea garanta vigoarea fizică şi morală a bolnavului său. El se animă atât de mult încât spuse: „Mă duc să caut pe d. Se- dillot care va fi mai îndrăzneţ ca voi”. Apoi nu mai auzii decât un, sgomot de voci confuze uşi deschise şi închise şi casa reintră în tăcerea ei lugubră.
„Doctorul nostru se întorsese în ziua aceia şi crezui că s’a dus să caute pe marele chirurg din Strassburg. Lucrul era cu atât mai posibil cu cât a doua zi dimineaţa la 6, mama ne îmbrăcă, ne duse în odaia tatălui nostru care ne sărută pe toţi cu o solemnitate neobicinuită, apoi ne sui în trăsură, recomandându-i pe cei mici.
— „Copilul meu, zise ea, unchiul tău vă aşteaptă pentru serbarea care va începe peste trei zile. Exerciţiul şi schimbarea de aer vă vor face bine, ţie mai ales, care duci viaţa unui prizonier. Nu te nelinişti de sănătatea tatălui tău; de azi el va merge din ce în ce mai bine”. Plecai pe jos fără să spun nimănui şi în mai puţin de trei ore făcui cele 4 leghe cari despart Hochefeld de Saveme.
„Nu mai spun gândurile ce aveam pe drum. La căinţa greşelii mele se adăoga teama viitorului; raţiunea mea îmbătrânise cu zece ani în zile. Ştiam că nu suntem bogaţi. Ce vor deveni mama şi copiii dacă trebuia să se vândă totul cu un preţ de nimic? Eram un elev hun, dar la ce poate servi un licean de a treia? De ce muncă folositoare e capabil ? Invidiam
pe vecinii mei, camarazii saraci, cari învăţaseră meserii şi de un an îşi câştigau pâinea.
„In loc de a intra acasă prin strada principală, urmai stradelele, trecui râul şi ajunsei sub geamurile noastre, în partea grădinii. Eram încă la zece paşi de casă, când un strigăt de durere, pe care vorba nu-1 poate traduce, mă înţejpani pe Ioc. In timpu] acela, chirurgii nu le serveau nici de eter nici de cloroform pentru a-şi adormi bolnavii: ei tăiau în carne vie şi natura urla sub cuţit. Nu ştiu cât timp a durat chinul tatălui meu şi al meu ; când mi-am venit în fire, eram culcat pe pântece in mijlocul unui coş cu muşcate, cu gura plină de pământ şi flori smulse din mâinile mele. Nu se mai auzea nici un sgomot.
„Mă ridic, mă scutur, intru în casă, mai mult mort decât viu, şi cu inima îngheţată. Lângă scară întâlnesc pe sărmana mea mamă.
— „Ei bine, mamă?
— „Linişteşte-te. Ce era de făcut, s’a făcut; doctorul răspunde de rest.
„Ea se gândi apoi să se mire că mă vede acolo, să mă certe că hainele noui erau pline de praf şi că nu am ascultat.
„Scumpul nostru îfolnav dormea; i-s’a ascuns întoarcerea mea până la sfârşitul săptămânii de teamă să nu -1 supere, căci după ordinul lui am fost îndepărtaţi. Totuşi a trebuit să i-se spună adevărul; mama nu avea secrete pentru el.
— „Dragă tată, îi spusei eu ştergându-i lacrimile. De ce m ’ai înşelat d-ta, care eşti însuşi adevărul?
— „Nu mă căiesc, răspunse el. Câteodată, rareori, minciuna e o datorie. Dacă se întâmpla o nenorocire, trebuia să-ţi întristez toată viaţa?
— „Ce importanţă are! simt că nu mă voiu consola niciodată.
— „Te voi consola eu. Vei fi paznicul meu. Sărman copil! Tu ai suferit prea mult de boala mea pentru a te putea bucura puţin de convalescenţa mea.
Acest teribil accident m ’a învăţat prudenţa: curajul şi bunătatea tatălui meu desăvârşiră educaţia mea.
„într’o seară, pe când mă plângeam la căpătâiul său după obiceiul meu, căci el s’a vindecat înainte de a mă consola eu, el îmi zise:
— „Am fost zăpăciţi şi unul şi altul. Greşeala ta e a vârstei tale, dar eu trebuia s’o prevăd şi să mă feresc. Rolul meu de profesor şi de tată nu era să aştept un iepure la 200 metri de tine, ci să te urmăresc, să te dirijez fără a vâna pe seama mea. Şi aşa voiu face la amil.
— „Nu, strigai eu cu tărie, nu voi mai vâna niciodată.
— „Vei vâna, dragul meu. O vreau eu, fiindcă vânătoarea e un exerciţiu admirabil.
„Mama nu prea era liniştită că avea doui vânători în casă. Sărmana femee, care după 16 ani de căsătorie tremura de câte ori tata îşi lua sacul şi puşca.
— „In sfârşit, zicea ea, trebue să suferi ceiace nu poţi împiedeca. Dar dacă Albert trebue să facă vânătoare, îi voi da un talisman care îl va scuti de imprudenţă !
„Acest talisman îl am încă, şi iată-1. E acul pe care l’ai observat poate la cravata mea. Vezi această porumbiţă care poartă în vârful unui lănţişor un alic de plumb No. 72. Sărmana mania Franck a cizelat-o pentru mine la Heller, cel mai îndemânatec artist din Strassburg. Această moleculă de metal redusă la aproape nimic prin frecare, e aceia care era să o- moare pe tatăl meu. Cum poate să uite un om, când are în toate zilele sub ochi o asemenea amintire?“
Aci se sfârşeşte povestirea d-lui Frenck,
R E P O R T A J
— D E —
R Ă Z B O I U
M A R E A 5 M L U P T A
I ff «fop fimBÊ — MLA=—! ««MBISSSBBiB®SliS»8»KaaaaKEIi8BBB I^OSCOVA
1fIllll!!!llllli!llll!lllllllllllII!llll!llll!!IlllllM L------------------------------ -----
j Intrarea gărzilor italiene în C ap ita la Ţarrlor. — i eroism nedesminfit. — A tre ia campanie
A ic i a » r e z is t a t foolşewîosî
răspândiseră, prin mijlocirea spionilor, manifeste, îndemnând pe italieni să dezerteze. Dar italienii
au răspuns cât se poate de indignaţi că vor confirma prin fapte purtarea lor dela Austerlitz şi dola Friedland.
J.a 19 Tulio 1813, divizia Pino făcea joncţiunea la Dockhitast cu divizia a 14-a franceză ce sosise a- colo cu puţin înaintea sa. Unii dintre soldaţii diviziei franceze se
pregăteau tocmai să jefuiască un depozit de biscuiţi, când iată, sosesc italienii cerându-şi şi ei partea lor. Se iscă o gravă neînţelegere co ameninţa să nu se mai
două diviziile şi-au făcut intrarea trium fală în Moscova, pe ziua de 15, iar după o lună de ocupaţie s'au retras cu diviziile franceze Delzons şi Broussier în spre oraşul Marnjaloslavez, unde erau concentrate numeroase forţe ruseşti urmărind să tae retragerea Starei Armate.
Situaţia era critică. Retragerea, deşi la început nu lăsa să se întrevadă catastrofa, n’a fost în m ăsură să înalţe spiritele, totuş moralul trupelor italiene s’a menţinut foarte ridicat.
In dimineaţa zilei de 24 O ctoni-
(Continuare în pag. 18) ~Tsssscuri i l l acţiune fa W ic tS W îa gara ce ameninţa să nu se mai (Continuare in pag. ihj
liiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHiHiHiiiiiiiHiiiimiiimHiiiiniiiHmiiiHuiiuiiiHiiHmiiiiiiiiiiHiiifii
S C e s ’a a i e s d in r i r ’» c a z e -
£— Astăzi când trupele italiene iup- ” tă împotriva bolşevismului, ală- = turi de aliaţi, aşa cum a luptat şl ■E în alto faze ale actualului război, ■E cum a luptat Simp de trei ani ~ (1936-1939) în Spania, renasc ve- ~ chile tradiţii ale eroismului ita- " lian, tradiţii vrednice de a fi a- ~ mintite, astăzi mai cu seamă, căci ss ele fac parte din patrimoniul ra- jj§j sei, singurul ce constitue adevărata £ forţă spirituală a unei Naţii. Să == amintim , prin urmare, învăţa- £ mintele istoriai, străbătând din şş aou marile căi ale destinului.
In 1812, diferendul dintre cei doi E: uriaşi din Europa do atunci, a- £ junţjo la punctul culminant. A lian S ţa încheiată cu cinci ani în urmă •E la Tiîsltt se nărue şi adversarii se ~ pregătesc de război. In vederea a- ■E cestei uriaşe expediţii militare, S Napoleon nu u iîă pe vitejii săi == soldaţi italieni — care au luptat ■E cu dârzenie vreme de cincisprezece
£ ani, în toate campaniile precedenti; te — şi dispune alipirea unu i ma-— re contingent italian, de sub con-
ducerea fiu lu i său vitreg Eugen de™ Beauliarnais, la Marea Armată, a- EE dunată la graniţele ruso-prusiene.
£ Acest contingent era alcătuit din £ diviziile Pino şi Lechi (din Garda ~ Regală), brigada de cavalerie Vil- “ lata la care se adăugau unităţi Ei din marina de geniu, echipagii E: militare, parcuri şi servicii de tot ~ felul, în totul, 27.060 oameni şl t: 9.090 cai, contribuţie vrednică de £ luat în seaană, dacă ne gândim că ■E în acelaş timp, alte divizii alo Ei regatului italian luptau de câtăva » VXP7-
S o l v i i d e s p o im o l e s c o b a t e r i e a n t i c a r u n d e v a
Sil R ă s ă r i t '
Afară da leaturile de recruţi pe care Fiemontezii, Toscanii şi Rom anii le-a furnizat direct regimentelor franceze, Napoleon a hotărît şi participarea unei mari divizii a armatei lu i Murat Ia marea întreprindere.
Aceste două corpuri completate şi bine echipate au pornit in marş din Februarie şi până în Aprilie, prim ul alipindu-se Marel Armate, în Iunie, iar al doilea intrând în Danzig pe la sfârşitul toamnei.
Trupele acestea falnice erau mânate de tradiţia glorioasă ce şi-o făuriseră ele înşile, fiind însufleţite de cea mai mare înflăcărare,
rul lor şi ia formaţii cu totul na- ţionale, sub conducerea geaerall- ior italieni. Dovada acestei însu- îleţirî ne-o dă următorul episod. La începutul campaniei, ruşii
potolească. Generalul Pino, mândru apărător al soldaţilor de snb conducerea sa, alergă la Vice-Re- ge să-i ceară dreptate. Dar a fost întâmpinat cu dispreţ şi cuvinte de ocară. Atunci generalul bătu cu sabia în pământ în semn de protest ameninţând că se va duce la împărat, fapt care ii îmblânzi nu m ai decât pe Vice-Rege, recunoscând in întregime demnitatea şl loialitatea italienilor.
Aşa dar, cam aceasta era „atmosfera” în care se pregăleu de luptă soldaţii italieni, dornici numai de a da piept cu inamicul, lucru pe care îl w m vedea mai târziu.
înaintarea lor de-a-luagal nesfârşitelor câmpii ale teatrului o- perativ, fiind îngreuiată de aprovizionarea tot nîai a-ievoioasă şi
de clima tot mai potrivnică, italienii nu s’au putut distinge decât in episoade m ici şi răsleţe. In marea luptă dela Moscova (7 Septembrie) Garda Regală italiană a rămas, neînfricată, sub focul artileriei ruse, până când divizia Pino a ajuns în dimineaţa următoare pe câmpul de luptă. Amân-
Când s’a dus la croitor să-i în
toarcă o haină. M itică a văzut că
meşterul era cătrănit foarte.
— Ce e, jupan»?
— E rele, coane Mitică. Oamenii e hoiţi. Am făcut un costum unui client
şi am auzit acum că e’a mutat la Braşov. M i.a rămas dator cimci m ii
de lei.
— Mda, e ceva.
Croitorul :
— Şi când te gândeşti, ceane, că
dacă nu-i făceam un rabat de o mie de lei când a dat comanda, putea
să-mi datoreze acum şaee miare!
Bătrâna se tângueşte cu mâna la
gură dinaintea „bocrului”.— A lăsat-o hoţul, boerule, eu
burta la gură, după ce i-a mâncat
într’o lună toată zestrea»„Boerul”, adică Mitică, clatină
compătimitor din cap şi-o întreabă:
— Dar ce zestre dăduseşi fetei?
— Două gâşte Şi-un porc, trăzni-
1-ar sfântul!
PUNCT DE VEDERE— Deţinut, de ce duci aum ai o singură bârnă, pe câni!
celălalt duce câte două?— Fiindcă celălalt esie prea puturos să facă drumul de
două ori.
A fost cruntă beţia pe care Mitică a pus-o la cale cu Nae, cu Piţigoi şi Tică. Voiau să-şi aducă şi ei a- minte de vremurile bune când erau liberi şi independenţi. Atât numai că au cam pierdut obişnuinţa şi ca. atare s’au făcut praf. Au avut noroc cu patronul care a chemat o maşină, i-a aşezat în stare de catalepsie, la rând, şi i-a recomandat şoferului:
— Uite, pe domnul din dreapta îl duci în strada Sborului 200, pe al doilea în aceeaşi stradă la num ărul 210, pe al treilea îl laşi în Lucaci la num ărul 320 şi pe al patrulea în Mântuleasa la 150.
Şoferul porneşte cu transportul, dar peste un sfert de oră se înapoiază cu maşina la cârciumă şi 1 cheamă pe patron:
— Jupâne, să vezi drăcia dracului, în timpul mersului au căzut unul peste altul şi s’au amestecat. Aşeză-i înc’odată la rând.
— Nu mai înţeleg nimic dragă Nicule, noi suntem acei cari muncim să facem lecţiile şi profesorii cari stau şi nu fac aimic pe catedră, iau leafă.
LA UI DENu l-aţi văzut cumva pe soţul meu? Enraie», Am văzut un om cu ochelari, dar era MM un
&!>!l!llliIiI^1llIIIIIIHlSIII!!IIIIIiei!I!l!lllllìfi7/1IIIlI!llllllllllll!!IUI!!llllllll!Ifinill!IItIllTII!lll!l!nilIl!IIIllilllllllllll!llllllllll!LtlIII!llllllI!lli;ilIIIIIIIIII!IIIII!lilllllllllllIIIIIIIII!llll!ll!llll!IIIIF|fll
— Plata!Mâncase bine şi era în bune dis
poziţii.— 90 de lei!— S’a făcut!Peste două zile, la acelaş restau,
rant şi după o consumaţie întru I ck.
tul la fel:— 120 de lei, coane!Mitică strâmibă uşor din nas, dar
nu zice nimic.Peste o săptămână, tot acolo, pen_
tru acelaşi menu:— 150 de lei!Mitică îşi iese din sărite, pune pe
masă cele trei note de plată şi cere explicaţii. Patronul, fără să se tulbure, îi spune:
*— Da, aveţi dreptate, este o . gre_ şeală, dar greşeala s’a făcut până a_ cum, aşa că în pagubă sunt eu. Nota de astăzi e cea adevărată.
— Hm, drăcia dracului, plouă, şi sunt neliniştit că nevastă-mea a plecat de acasă fără să ia umbrela! î i spune Tică lui Mitică privind prin fereastra cafenelei în stradă.
— Ei, o fi găjsit şi ea aa'ăpost în vreun magazin.
— Tocmai de aceea sunt neliniştit ! mărturiseşte Tică.
PREŞEDINTELE: Acuzat, povesteşte în deamănnnt delictul de care eşti acuzat.
ACUZATUL: B-le preşedinte d-voastră parcă oici n ’aţi ceti ziarele!».os lunile la bărbier
f i i i i m u i i i m n m f m m s ü m i i ü i i i i i m u m i i iMadam Mitică ştie şi ea să pre
ţui as că o vorbă de spirit. Astfel i-a spus, seara, soţului ei un „banc” al nouei servitoare pe care au angajat-o. O întrebase In timpul d im ineţii la bucătărie :
— Uite, astăzi avem curcan la masă. Tu ai mâncat curcan?
— Nu, coniţă, dar am servit pe unde am fost !
Dim amintirile galante ale lu i Mitică, pe când era burlac :
„Făcuse” o damă şi după ce i-a dat să mănânce la restaurant, a socotit de cuviinţă să întreprindă clasica plimbare la Şosea.
S’a urcat în maşină cu dulcineea şi-a dat şoferului direcţia.
Dar acesta cu ton insinuant:— Mă iertaţi, coane, n'am benzină
pentru o cursă lungă. Dacă nu vă deranjează, rămâneţi pe loc. Tot aia e...
Pe Mitică nu l-a deranjat propunerea.
PISICILE IN FAŢA TUNELULUI
Crezi că o să mai iese şoarecele ? «KSii MODEI pilei, un doma cu ochelari şi palid. ra mo rac...
Ş t i a ţ i
...o'.ela punerea în circulaţie a mărcilor poştale, au fost scoase peste 94.000 serii de mărci. O colecţie complectă ar putea fi păstrată doar într’o bibliotecă enormă cu sute de albume.
- --------- ............... -
0 NOUĂ VITAMINĂDupă cum arată d-rul Theodor
Wieland dela Institutul Kaiser Wilhelm pentru cercetări medicale din Heidelberg, experientelie întreprinse de d-sa au dovedit că acizii p-amwiobcnzoici, preparati sintetic, joacă acela? rol in cultura bacteriilor ca şi vitaminele pentru sănătate şi viaţă. Experienţele pe animale au mai arătat că acizii p-aminobenzoici constituesc un excelent mijloc pentru combaterea încăruntirii părului.
Deocamdată însă nu s’a putut dovedi dacă albirea părului la oameni se datoreşte tot lipsei unei anumite vitamine, sau dacă această albire va putea fi. combătută pe aceiaşi cale ca şi la animale.
MĂREA LUPTĂ
...unui tren de persoane l-ar tre bui 6 lun i sä ajungă în lună — bineînţeles dacă ar fi posibil — şi dacă trenul ar merge permanent. Calculat după tarifele în vigoare al căilor ferate germane, călătoria ar costa 20.000 Rivr (1.200.000 lei).
..şoarecii sunt cocheţi. încercaţi şi aşezaţi un şoarec în faţa oglinzii şi veţi vedea că începe a se legăna, se fandoseşte, apoi începe să., dansezel
...celebra industrie de sticlărie şi cristale din Ţara Sudaţilor datează din secolul al 13-lea.
...prescurtarea HP (Horse Power) sau cum se obişnueşte şi pe româneşte c. p. (cai putere) nu corespunde realităţii, întrucât un cal nu poate 'desvolta decât 1/3—1/4 c. p., iar un orrj 1/12 c p.
...organismul omenesc respiră şi prin piele. Peste 2.380.000 a'e potri asigură această respiraţie.
...după date statistice numa la 85 de naşteri revine o naştere de gemeni. Cel mai mare procentaj al naşterilor gemeni se înregistrează până acum în ţările nordice (1,4— 1,6%), în timp ce cel mai scăzut procentaj în Argentina (până la 0,4%), Grecia. Brazilia, Columbia şi Ceylon.
...Cel mai mare viaduct din lume este acela dela Shau-tschou din China, a cărui lungime este de 444 km. Podurile lagunelor din Veneţia, atât de binecunoscute măsoară „numai” 3,6 km.
...blonzii au în generai cele mai multe fire de păr pe cap, 140.000. Urmează în ordine castanii cu 100.000, bruneţii cu 102.000 şi în sfârşit cei cu părul roşu au numai 88.000 fire de păr pe cap.
...a treia parte a vieţii noastre o petrecem dormind. Un om de 75 ani doarme deci 25 de ani.
...din strămoşul câinelui, care se trage din lup, rasele s’au înmulţit într’âtât, încât după ultimele date statistice există astăzi aproximativ 200 de rasse canine.
...la Medan, pe insula Sumatra, a avut loc un ospăţ, care a ţinut o săptămână încheiată. Ospăţul a fost dat de un bogat plantator cu ocazia celei de a 80-a aniversare a sa, invitaţii, rude si prieteni, fiind în număr de 600.
DELA MOSCOVA(Urmare din pag. 7)
brie, irupeie iranceze care ocupa- unde şaisprezece m ii de italieni auseră în seara precedentă Maloja- bătut pe cei optzeci de m ii de oa-roslavez, au fost violent atacate de meni ai lu i Kutusoff”.corpul de armată ras Doktoroff, şi Aceste cuvinte an confirmat ex-au suferit pierderi grele. Vice-Re- cjamaţia viteazului colonel Peral-gele trimite pe aghiotantul sau ^ care socotise lup ta ^din 24 Oc-spre a grăbi marşul diviziilor ita- tombrie 1812 aparţinând cu totulliene, care sosesc în marş forţat italienilor şi mai confirmă că isto-pe câmpul de luptă, intrârcd num ai ria se repetă, deoarece în conflic-decât in acţiune: Garda Regală în tul actual nepoţii lu i Wilson aucâmpie, iar divizia Rino pe înalţi- f0st nevoiţi să recunoască adese-mile puternic apărate de către orj eroismul italienilor în celeruşi. Sub presiunea inamică, ge- doug SCctoare italiene, cel delaneralul Pino este rănit împreună nord şi Cel răsăritean,cu alţi numeroşi ofiţeri, şi situa- j a timpul tragicei retrageri, a-ţia devine tragică pe neaşteptate, t„nci când din Marea Armată nu-când iată că sosesc din câmpie mai rămăsese decât o umbră, ita-regimentele gărzii conduse de jjenii {jxn nord in câmp deschis şiLechi. Colonelul Peraldi, coman- Napolitană în piaţa Danzlguluidan tul Vânătorilor, se adresează au continuat să lupte vitejeşteaätfel soldaţilor săi: „Nu trageţi, pggg la căderea Imperiului, dândvânători Arma Gărzii este baio- 0 strălucită pildă de loialitate ini-neta. La baionetă, vitejii mei!” }iţară şi de o trainică închegare aînflăcăraţi, de aceste cuvinte, ita- spiritului naţional.lienii se avântă la atac, şi izbutescv . _ . . . .. Patruzeci şi trei de ani după;să izgoneasca inam icul dw or ş strălucita izbân(lă dei„ alalojaro-1 fund însă dupa aceia opriţi în un conliageat i}al,an de|
~ e vlolentul br al araleriei.„ soldaţi ai regelui Sardiniei,)Cu acest prilej, colonelul Perai- a {osţ d-n nou gata să luptg ta <
depărtata Criinee, împoriva ruşi-jjdi, m ilitar sie o rară energie, a rostit iu faţa supravieţuitorilor regimentului său, la care se alipise-
, ră şi câteva unităţi ale diviziei ! Pjno, memorabilele cuvinte: „A- ; miniiţi-vă că lupta aceasta este ! lupta italienilor şi că trebue să I învingem sau să m urim ”.
lor, alăuri de anglo-franco-turci. Conduita acestui corp espediţio- nar, în acest război, mai cu seamă
în lupta dela Traktir (16 August 1855) a fost de aşa natură, că aliaţii de atunci şl cei din 1915-1918, astăzi duşmanii italienilor, au fpst
_ Lupta a continuat până noaptea siu ţj să laude peste măsură tru- P târziu, şi în cele din urmă a fest pej0 comandate de generalul La- $ respins. Astfel biruinţa a revenit marmora.® italienilor, deşi scump plătită.
A doua zl, la 25 Octombrie, supravieţuitorii diviziilor italiene au fost trecuţi tn revistă. Napoleon care i-a lăudat călduros şi întor- cându-sfi spre Vice-Rege spuse
Generalul englez Simpson scria £ că armata Sardiniei se dovedise 1 vrednică de a lupta alături dej cela mai mari Naţiuni m ilitare 5 a!e Europei, iar în raportul oficial« francez se scria: „Pe flancul Pie-.
„Oroarea zilei ds faţă Vă ayarţi- “ ” ,„4 „ iio iiiL msntealor, ruşii an fost întâm pine în întregime, cât şi vitejilorvoştri italieni oara an hntărit a nal i cu 0 dârzenie neasemuită, iarŞ voşirs italieni care au notant o măsnrije luate de generalul La- *atat ilo strălucită izbânda . ___, . , . . marmora i-a impicoieat înaintarea.
. Æ f f  ’ " . . n s i ' B«"«'«» pie»™««.. <m «. «o ,.,.de bine servite si orientate au a- dus în acest război, serviciile cele mai însemnate”.
Astfel după o sută douăzeci şi nouă de ani, trupele italiene sunt
italienii din zona în care pierderea luptei ar fi avut urmări foarte grave pentru Napoîcen, a fost recunoscută în urmă de colonelul rus Buturlin in istoria despre campania 1812, de generalul Bennleg- sen şî mai cu seamă de Sir Robert chemate să lupte pentru a treia Wilson, generalul englez, ataşat în °,ară pe teritoriu! rus, istoria con- vremea aceia la Cartierul General Armând încă odată înaltele însu-al Ţarului Alexandru I-uL
în 1814, îa Mantova, după abdi-
şiri ale Naţiei pe care Taine le recunoştea prin fraza lu i Tacit:
carea lu i Napoleon, Wilson, în pre- ”^n 0 Jară nu se naşte omulzenţa a numeroşi ofiţeri italieni şi ma* puternic decât în Ita lia ’’.
; austriaci, s’a exprimat astfel: „Ar- > mata italiană m ’a uim it prin e- rolsmul ei dela Malojaroslaves,
General NICOLO-GIACCHIŞeful secţiei Istorice a M.St.M.
Italian
i ! l l l l i 3 t ! i i l S Ì ! l i l l ! ! l ! I M ! i a i l i E I ! I I E S I ! I Ì { ! l ì ! l l ! l i l E f ! ! ! l l ! l i l l i l t l i i E i l l I I ! ! ! f E l i n i l l l l i l l l ! I I I E ! ! l l l ! t
' ULTIMUL 1UMÄR DIN EXCELENTA IEVISTĂ
V:; -f.' ■' eî:*v C O P I I L O RC U P R i N D E UN B O G A T S U M A R Şi NUMEROASE DESENE AMU
ZANTE Şl INSTRUCTIVE PENTRU C O P I I I n u M N P A V O A S T R A
C Â I N IDE «CUM 12.010 DE ANI
Concepţia mult răspândită că toti câinii se trag dela un fel de câine ogar, care nu mai există astăzi, este lipsită de temdu, după cum afirmă profesorul dr. Otto Fehringer în „Forschung und Fortschritt”. In schimb foarte multe amănunte dovedesc că lupul este părintele câinelui. Deosebirea între lup şi câine se explică pria aceea că, câinele odată domesticit, s’a adaptat nouilor conditiuni de viaţă, transformându-se însuşirile ereditare. Dar şi lupul are a- ceastă înclinaţie spre transformări subite ale atavismului.
Deoarece domesticirea a avut loc la diferite puncte geografice şi în conditiuni climaterice deosebite, şi transformările ereditare sunt diferite. Astfel avem ca exemplu şa ca! ui sau şacalul-lup şi diferitele rase de câini. Nu se poatef spune precis când a avut loc pri
ma domesticire a lupului. Primii câini s’au găsit în epoca de piatră; acestea prezentau cranii diferite de cele ale lupilor.
Se crede că aceşti câini au trăit acum 12.000 ani. Scheletul primului câine s’a găsit pe moşia princi. pelui Putjatin în apropiere de Moscova şi a fost numit de Studer caniş familiaris putiatinî.
Din timpurile străvechi cunoaştem 6 tipuri de câini: câinele da turbă, câinele de sanie, câinele e- pocii de bronz, câinele de tabără, câinele de cenuşe şi câinele cu capul lung. Mai târziu s’au format anumite grupuri care s’au împărţit iarăşi, sub influenţa omului, în diferite rase, procedeu care nu a fost încă încheiat, continuând si astăzi.
Câinele, cel mai bun camarad al omului, a suferit în decursul veacurilor multe destine. Astăzi se' fac toate eforturile pentru a face din câine, care în ultimul timp a devenit mai mult o distracţie a omului, iarăşi animalul folositor din multe puncte de vedere da mai înainte.
Muzică în amurgDela 1 Octombrie, postul de
radio Deutschland - Sender va transmite în flecare zl de lucru, între orele 18-19. emisiunea >,Mu_, zică în amurg”. Cunoscuţii muzicanţi vor executa muzică clasică şl modernă. La 8 Octombrie începe o nouă serie de concerte la radio.
In 10 emisiuni, intitulate ,,muzică din povinciile germane” se oferă o privire generală asupra creaţiei tinerilor museanti, deci asupra creaţiilor muzicale contemporane.
Pe lângă aceste emisiuni, se transmit mal departe emisiunile ,,Maeştrii în spaţiul european”, în cadrul cărora dirijori şi solişti de seamă ai' străinătăţii execută creaţii muzicale deosebit de valoroase ale Euopei.
10
G U Vr a n g
FIA T AIn noaptea aceea, pe coasta apuseană a
Scoţiei, furtuna făcea ravagii. Aceasta, de altfel, nu joacă nici un rol în istorioara care urmează, căci locul acţiunii 1111 e coasta apuseană a Scoţiei. Dar timpul era tot atât de păcătos şi pe coasta răsăriteană a Irlandei.
Nu importă. Scena acestei povestiri se află la Sud dc Anglia şi mai precis, Ia Knatacentum (pronunţaţi: Noshain Taws) proprietatea lordului Ksotacent pronunţaţi: Nosh). Dar nu e necesar să pronunţaţi aceste cuvinte cetindfc-le:
Nosham Taws era tipul locuinţei engleze. Partea principală a castelului era consti'uită în cărămizi stil Elisabetlia, pe când partea mai veche, de oare era, mai ales mândru contele, revelau marginele unui donjon normand, căruia i se adăo- gase o închisoare, şi un azil pentru orfani. De ju r împrejurul casei, se întinsese păduri de stejari şi d<e ulmi seculari, pe când în apropierea clădirii, se vedeau smeurişuri şi tulpini de muşcate plantate de cruciaţi.
Atmosfera care învecina această nobilă locuinţă, vibra de ciripeala sturzilor, de croncănitul potârnichilor şi de dulcele şi armoniosul strigăt al ciorilor; pe când cerbii, antilopele, urechelniţelc şi alte patrupede ţopăiau pe pajişte, destul de domesticite, ca să mănânce pe cadranul solar. In general, era o adevărată menagerie.
Lordul Nosh sta în picioare, înaintea căminului din bibliotecă. Cu toate că era diplomat încercat şi om de stat integru, totuşi chipul său aristocratic şi sever era turburat de mânie.
— Fiul meu, spuse el moştenitorului său, te vei însura cu femeia aceea; de nu, te desmoştenesc. Nu mai eşti copilul meu!
Tânărul lord, Ronald răspunse tatălui său printr’o privire la fel de duşmănoasă.
— Deasemenea şi eu te desfid! zise el. Cu începere de azi nu m ai eşti tatăl meu. îm i voiu procura un altul. Nu mă voiu căsători decât cu femeia pe care o voiu iubi. Acea tânără fată pe care n’am văzut-o niciodată...
— Imbecilule! replică contele. Com- promiţi averea şi numele nostru vechiu de mai bine de 2000 de ani. Mi s’a spus, de altfel, că acea tânără fată e foarte frumoasă. Mătuşa ei consimte. Sunt de origină franceză.
— Dar cari sunt motivele d-tale, tată?— Nu ţi le spun! Ascultă-mă, Ronald;
îţi acord o lună! Vei rămâne aci, şi dacă la sfârşitul lunei, vei refuza încă, îţi voi tăia întreţinerea.
Lordul Ronald nu răspunse nimic. Se precipită afară din cameră. Incălecă pe calul său şi dispăru în toate direcţiile.
Când uşa bibliotecii se închise după Ronald, contele se cufundă într’un fotoliu. Chipul său se schimbă. Nu mai era
acela al unui aristocrat mândru, ci acela al unui criminal feroce!
— Trebue să se căsătorească cu această femee, murmură el... In curând va a- fla totul. Tusmilsky a fugit din Siberia. El ştie de asemenea, şi va vorbi... Minele vor deveni proprietatea sa; aceste terenuri deasemenea, şi eu..? Dar destul.
Se sculă, deschise un dulap şi bău o lingură de gin şi de biter, după care redeveni perfectul gentleman britanic.
In acest timp, un docar condus de un groom, purtând livreaua conţilor de Nosh, intra pe drumul ce duce la Nos- ham Taws. Lângă groom sta o tânără fată. Purta o pălărie în formă de pagodă, având deasupra crepuri negre cari ascundeau un chip atât de asemănător cu luni plină, încât un astronom s’ar fi putut înşela. Era — treîinr să o ‘•punem?—
guvernanta Gertruüa care, in acea zi, urma să-şi ocupe postul la Nosfoam Taws.
In momentul când docarul pătrunse pe drumul ce duce la castel pe una din extremităţi, s’ar fi putut vedea, pătrunzând pe cal prin cealaltă extremitate, un tânăr, al cărui chip lung şi aristocratic des- vălue înalta sa naştere şi care călărea pe un pur-sânge, al cărui cap era mai lung decât al său.
Cine era acest tânăr înalt care înainta spre Gertruda, la fiecare învârtitură de roată a calului său, pe când tânăra fată se apropia cu fiecare pas al docarului? Cine era?? Cine?? Mă întreb dacă cititorii n’au ghicit că acest cavaler nu era altul decât lord Ronald. Amândoi erau destinaţi să se întâlnească... Iată-i că se apropie unul de altul.. Mai aproape.. Şi mai aproape... Se încrucişează. Trecând Gertruda ridică capul şi îndreaptă spre tânărul aristocrat doi ochi atât de ocu
CINE ERA ACEST TlNĂR ÎNALT CARE ÎNAINTA SPRE GER
TRUDA, LA FIECARE ÎNVÂRTITURĂ A DOCARULUI? IATĂ-I CĂ SE APROPIE UNUL DE ALTUL... MAI APROAPE... Ş l MAI APROAPE .. .S E ÎNCRUCIŞEAZĂ. . . ERA 0 DEŞ TEP TAR E A DRAGOSTE I ? SĂ A Ş T E P T Ă M . . .
lari în expresia lor, că erau completamente rotunzi, pe când lordul Ron'aljdP; lansă spre ocupanţii docarului o privu$!\: care trăda o emoţie violentă.
Era o deşteptare a dragostei?Să aşteptăm. ^
Să vorbim mai bine de Gertruda. Gertruda de Mongmorenia-Mac Figgin nfts cunoscuse nici pe tatăl ei, nici pe maona! ei. Amândoi muriseră cu mult înainte de: naşterea ei. Despre mama tei, ştia doar că era de origină franceză, extraordinar de frumoasă şi că toţi străbunii, chiar cunoştinţele de băi şi furnizorii, pieriseră! în timpul revoluţiei. 1 ui
Totuş, Gertruda stima memoria pării» ţilor ei. La piept purta un medalion carè]
conţinea o m iniatură a mamei ei, pe când la baza gâtului avea suspendată o daghemeotipie a tatălui. Purta <1 ensemença un portret al bunicei în mânecă; în fundase în cei doi pantofi portretele .verilor, pe când pe... Dar ajunge. Să nul
mergem mai departe.Gertruda nu ştia nimic despre tatăl ei,
atât doar. că fusese un gentleman englez şi că călătorise mult prin toată lumea1« Lăsase prin testament Gertrudej o grai- matică rusească, un vocabular român, o pumice şi o lucrare savantă asupra ru& nelor. ' fe
Din cea mai fragedă tinereţe, Gertru„ (la fu crescută, de o mătuşe, care o educă! conform principiilor creştine, şi pentru mai multă siguranţă, deasemenea şi îQi cele mahomedane. Când Gertruda avui şaptesprezece ani, mătuşa ©i muri de turbare, în condiţiuni destul de misterioase«
In acea zi un om bărbos, îmbrăcat ruse- şte, veni să o vadă. Când plecă. Gertruda! găsi pe mătuşa ei într’o sincopă din cartei nu se mai sculă niciodată. In fine, spre a evita un scandal, se atribui aceasta hiU drofobiei, şi sărmana Gertruda rămase astfel singură pe lume. J
Ce să facă? ^într’o zi, pe când medita asupra soar-,
tei, citi acest anunţ: li„Se caută guvernantă cunoscând frainH
eeza, germana, rusa, româna, muzica, Io- tonul şi lucrările de mână. Leafă: 30 franci pe an. A se prezenta între orele unsprezece jumătate şi douăsprezece fă
ră douăzeci şi cinci la No. 41 bis, virgulă 6, Relgravia Terrace. Contesa de Nash”.
Gertruda avea o inteligenţă vie şâ sprintenă. N’avu nevoe să se gândească mai mult de o jumătate de oră spiţe a fi surprinsă de această extraordinară coincidenţă între cunoştinţele CC- -> rute şi propriile ei aptitudini.
Se prezentă contessei care o primi cu atâta blândeţe, încât se simţi stingherită,
— Vorbiţi franceza? întrebă contesa, făcând-o să stea pe prima treaptă a scării. în vestibul.
— Oh! oui...■— Si italiana?— Oh si!— Şi germana?•— Ah ja !— Şi rusa?
(C o n t in u a r e în No. vritoţcj^
pp ÎL INSULELOR FERICITE(Gïinare din pag, 4)
Kona căreia azi îi zite Mauka, spre palatul regal din Kailua şi la înotat spre Keauhau, şi apr* golful K îalakekua şi spre Nepoopoo şi Hontrtinau. Şi peste tot, norodul curgea şuvoiu »»re noi, în m âni c flori, cu fructe, peşti şi wrceluşi, iar în in im ă cu iubire şi cântec; capetele se plecau înaintea mărim ilor regeşti şi de pe buzele tuturor răsunau isbucniri de u imire sau mele din vremuri vechi, neuitate.
Ce să-ţi mai povestesc mai mult, soră Martha ? Tu ştii cum sântem noi havaienii. Ştu öuia eram noi acum o jumătate de veac. Lilo- Ulo a fost splendid. Eu am fost uşuratecă. Li- lolilo era bărbatul, care să facă uşuratică pe oricare femeie. Eu însă am fost îndoit de u- şur atică, căci îndărătul meu sta regele, cenuşiul Nahala. îm i dam seama limpede, nu cunoşteam nici o îndoială, nici o nădejde. Diyor- ţu îi pe^atunci nu erau cu put.nţă, nici măcar tu vis. Femeia lui George Castner nu putea niciodată deveni regină a Iiava ’ului, chiar dacă revoluţiile proorocite de unchiul Robert nu veneau şi Lilolilo ajungea rege. Dar eu nu m ă gândeam câtuşi de puţin la tron. Ceea ce d ari am, era să fiu regină în viaţa lui L ’.lolilo, camarada lui. N’am fost victima nici unei e- rori; ce era imposibil era imposibil, şi nu-mi făceam vise neroade. Era o atmosferă de dragoste. Şi Lilolilo iubea. Intr’una m ă încununa cu laiuri, le aducea pentru in ne prin gonaci drum lung, din grădinile din Mana; cincizeci de leghe depărtare, peste lavă şi hârtoape, proaspete şi cu roua pe ele ca în clipa când fuseseră culese, în lădiţa lor elegantă dm coajă de banan. Erau lungi de metri întregi aceste coarde acoperite cu gingaşe floricele trandafirii, parcă ar fi fost ?, ragù ri napolitane
'de mărgean. Şi la serbări, yeşnicile serbări, trebuia să şed pe fiii! mul lui Lilolio, chilimul
princiar, care pentru orice alt muritor de rang mai mic era un înfou (lucru oprit), pentru care num ai graţia lu i şi dorinţa lu i putea da des- legare. Şi trebuia să-mi moi degetele în propria lu i Pa W ai Haloi !cupă pentru degete) în a cărei apă călăie pluteau petale mirositoare, ©a, şi fără grijă dacă ceilalţi vedeau favoarea acordată m !e, trebuia să-mi iau prizele mele de sare roşie şi limu, de nucă de cucun şi piper de Chili din paDaakai-ul lui şi să mănânc cu el din ipi-kai-ul lui de lemn de cu, din care mâncase şi regele însuşi în asemenea călătorii. Ş i tot aşa era şi cu felurile de mâncare ce se preparau numai pentru Lilolio şi prinţesa,— aelu, ake, palu şi alaala. Şi kahiliile lui ră coritoare erau fluturate asupra mea. şi servitorii lu i erau ai mei, şi el era al meu; şi dela părul meu încununat cu flori şi până ’n jos la fericitele mele picioare eram o femeie iubită.
Iarăşi m icii d n ţ i ai Bellei se apăsară în buza ei de jos, în timp ee-şi lăsa privirea învălu ită
Să-i rătăcească peste mare şi lupta să-şi recâştige stăpânirea de sine.
A laiul nostru a cutreerat sburdând astfel toată Koana şi Kau, dela Hoopuloa şi Kapua la Honuapo şi Punaluu, o întreagă viaţă plină de senzaţii înghesuită în spaţiul de timp a 'două scurte săptămâni. O floare înfloreşte nu mai odată. Acestea au fost z iele înfloririi mele— Lilolio lângă mine, eu însămi pe splendidul meu Hilo, regina, nu a Havaiului, dar a lui Lilolilo şi a lub ’rii îm i dădea num iri — aurora cerului lui, floare înrourată, curcubeu în tre nori...
Bella tăcu o clină..,
Nu vreau să-ţi mai înşir ce spunea, zise ea serioasă. .Jumai tâta vreau să simţi că în tot ee spunea era focul iubirii şi esenţa parfumată a frumosului; şi scria pentru mine hulas şi m i le cânta de faţă cu toţi ceilalţi, în nopţile cu lună, când stam întinşi pe jos pe chilimurile noastre, la serbări, — eu pe chilimul lui Lilolilo.
Şi înaintam tot mai mult către Kilauea — aşa de aproape era visul de sfârşitul său. Şl fireşte, acolo, unf'.e lava se revarsă în mare, am aruncat şi noi in adâncime ca prinos, jertfele noastre pentru zeitatea focului, — laiuri, şi peşti şi poi tari înfăşuraţi în frunze umede. Şi ne urmam cavalcada prin Puna-veche şi dam serbări ş ; dansam şi cântam In Kamaiil şi Opihikao şi înnotam în iezerele limpezi dela Kapana. Şi la urm ă ajunserăm la Ililoo. la ţărmul mării. *
Aceasta a fost sfârşitul. Niciodată nu am vorbit eu cu el, de asta, dar ştiam că era sfârşitul. Yachtul aştepta. Ne întârziaserăm cu mai multe zile Honolulu chema; şi aflarăm că regele căzuse într’un ciudat pupule (turbare a minţii), că m is:onarii catolici şi protestanţi complotau, şi că ameninţau complicaţii cu Franţa. Aşa cum debarcaseră cu două săptă- Siftoî înainte în Kavaihae, cu râsete, flori şi
cAutec, tot astfel se îmbarcară acum din Hiloo, A fost o pornire veselă p lină de glume şi sbur- dălnicii, cu m ii de salutări, de reamintiri, da aluzii şi de tachinări. Ancora fu ridicată în tr’un cântec de despărţire al băeţilor de cor ai lu i Lilolilo, pe când. noi cei rămaşi pe marele canus şi prin bărci vedeam cum primul vânti- cel um fla pânzele yachtului şi cum distanta creştea încetişor
Şi în toată acea fierbere şi emoţie, în tot timpul cât sburau încoa şi 'ncolo salutările de strada covertei şi a privit în jos la mine. Capul d espar ire şi glumele, Lilolilo a stat pe balustrada covertei şi a privit în jos la mine. Capul Îi era încununat cu la iu l de ilime pe care eu îl împletisem pentru el şi i-1 pusesem In păr. Şi toţi cei de pe yacht începură a arunca drăguţelor lor d in canus multele lor laiuri. Eu au aveam nici un drept să aştept un gest ca a- cesta... Ş i totuşi speram, tăcută, şi fără ca fata mea, car* era tot aşa de veselă ca a tuturor celorlalţi, să-mi trădeze speranţa. Dar Lilolilo făcu ceea ce din prima secundă ştiusem că trebuia să facă. Privindu-mi deschis şi cinstit In oehi îşi lu ă de pe cap frumosul meu lai de ilime gi-i rupse. Văzui cum buzele lu i se arcuiră pentru unicul cuvânt „Pan" (Sfârşit), dar nu-i rostiră. Rupând încă odată în două bucăţile de lai, le aruncă în jos, nu spre m i
ne, ci în unda ee tot m ai m ult se lărgea. Pau, Se sfârşise-.
Multă vreme privirea Bellei rămase acum topită în zarea mării. Martha nu îndrăznea să dea cuvinte compătim irii ce-i umezea ochii.
Şl în ziua aceea am pornit înapei călare pe poteca veche şi rea dealungul coastei Hama kua, u r n ă Bella cu o voce care la început suna aspră şi seacă. Ziua asta dintâi n ’a fost prea grea. Eram ea buimacă. Eram prea p lină
de toată acea lume de m inun i ce trebuia s’o uit, — ca să ştiu atunci că trebuia s’o uit. Peste noapte ara rămas la Laupahoehoe. Ştii, m ă aşteptasem la o noapte fără somn, când colo, frântă de călărie şi încă buimacă, am dormit toată noaptea ca moartă.
Dar ziua următoare, pe vânt şi pe ploaie! Cum vâjâia şi turna! Drumul nu mai era de umblat, tot mereu n i se poticneau caii. Cow- boyul ce mi-1 dase unchiul Jonh împreună cu caii, se răsvrăti întâi, apoi însă m ă urmă prin sloată şl hârtoape, pe vieaţă şi pe m oarte, tot dând din cap şi bombănind mereu că eram cam „pupule”. Calul de samar l-am lăsat tn Kukuihaele. Spre Nud Lane în sus
înnotam aproape într’un şuvoiu mocirlos. La Waimea cowboyul a trebuit să schimbe ca Iul. Dar Hilo se ţinea. Din zori de zi până’n miezul nopţii eram în şea, până ce la Kilo- hana unchiul lohn m ’a luat jos de pe cal şi
m ’a dus în braţele lu i înăuntru, a sculat cu tărăboiu femeile din paturi ca să-nâ facă lomi şi să-mi toarne vin fierbinte de palmier, pentru ca să m ă cuprindă somnul şi uitare'»
Am numai am intiri încâlcite despre acea zi grozavă» de spumegarea mea turbată îm potriva soartei, de părul meu despletit şi ud biciuit de furtună şi de ploaie, de nepotolitele mele şiroaie de lacrim i care se amestecau cu
potopul din ja ru l meu, de năprasnicile mele
© f i c e e x e m p l a r
■ d i» c o l e c ţ i a
R O M A N E L ECAPTIVANTEcare publică in fiecare lună câte un roman isterie« pasional sau de aventuri, este o adevărată com oară pentru cititorul îndrăgostit c! e frum os.
PR E Ţ U L 15 LE I
isbucniri de patim ă şi mânie în m ijlocul vijeliei, împotriva unei lum i ce nu o înţelegeai A m intiri încâlcite, că băteam cu pumnii în capul şelii dinaintea mea, că răcneam la cowboy şi-mi înfigeam pintenii în m inunatu l meu Hilo, sărmanul, că doar s’o ridica în două picioare şi m ’o îngropa sub el distrugând fn n
museţea mea, sau s’o prăbuşi eu mine în prăpastie, ca să vie pau, sfârşitul, pe care buze* le lu i Lilolilo nu l-au rostit, când a sfâşiat la iu l meu de ilime şi l-a aruncat în mare.
Bărbatul meu George fusese reţinut in H w nolulu. Când se întoarse la Nahala, eu îl aş« teptam. M’a îmbrăţişat solemn, m ’a sărutat pe buze conform obiceiului, mi-a exminat serios limba, s’a arătat nem ulţum it de înfăţişarea şi de starea sănătăţii mele, şi m ’a trimes la pat cu o sticlă caldă la picioare şi cu doza de unt de ricină. Şi nu ştiu cum, parcă eram o parte din maşinăria unu i ceasornic, unul d in dinţii sau din roţile îui, aşa m ’am întors iar, în viaţa cea cenuşie din Nahala. In fiece d imineaţă la patru şi jumătate George se scula şi la einci era pe cal. Nu lipsia niciodată dela mesele noastre veşnicul păsat de ovăz şi po- şirca de cafea ieftină şi camea de viţei. G ăteam coceam şi frecam. Învârteam cu mâna; ţâcnita mea maşină de cusut şi-mi croiam şi- m i coseam holokusurile mele ieftine. Seară cK seară, doi ani de zile, care-mi părură veacuri nesfârşite, şedeam până la ceasul opt fix, în faţa lu i la masă, şi-i cârpi ana ciorapii ieftini şi rufăria zdrenţuită, în timp ce el citea reviste vechi ilustrate, luate cu ’mprumut, căci ca să se aboneze singur era prea sgărcit. Şi apoi se făcea vremea culcării — că trebuia' să economisim petrolul, — şi el îşi întorcea ceasul, îşi nota vremea In carnet, îşi trăgea ghetele, pe cea din dreapta întâi şi le aşeza alăuri la capătul de jos al patului.
Pe mine însă nu m ă mat trăgea nim ic spre soţul meu George, cum m i se păruse până nu m ă invitase prinţesa Lihue Ia călătoria lor şi nu-mj împrumutase calul unchiul Jobn. Vezi, va să zică, soră Martha, că nu s’ar fi în tâm plat nimic, de nu mi-ar fi dat unchiu John calul. Dar eu cunoscusem pe Lilolilo şi cunoscusem iubirea. Şi ce putinţă mai avea acum George să-mi mai câşt’ge inima,, prin stimă ori prin pasiune? Şi aşa am fost doi ani în Nahala o m oartă care, într'un fel, um bla şi vorbea şi gătea şi cocea şi freca şi cârpea cio
rapi şi economisea petrol. Şi apoi medicii spuseră că vina era * rufelor dedesupt proaste cu care se ducea totdeauna pe sloatele şi viscolele de iarnă, în munti, la apele lui de sus de Nahala.
Când a murit, n’arn fost tristă. Prea cu m ult
înainte fusesem tristă. Dar nici fericită nu am
fost. Fericirea mea murise la Hiloo, când L i
lolilo aruncase tn mare la iu l meu de ilime
şi niciodată de atunci nu m ai aveam să cu
nosc fericirea. Lilolilo muri, nici nu trecuse o
lună încă dela moartea bărbatului meu. Du* pă despărţirea dela Hiloo nu-mj m ai fusese dat să-l revăd..
O, adoratori, da, am mai avut destui. Dar, eu eram ca unchiu] John. Puteam iubi num ai o singură dată. Sanctuarul meu Lilolilo, a fost vreme de cincizeci de ani în in im a mea. Tu eşti cea d ntăi, soră Martha, căreia i-am îngăduit intrarea în acest lăcaş tabu...
Un automobil coti fâ.şâind de pe şosea, se opri, şi peste pajişte îna intă spre ele soţul
Marthei. Drept, înalt, cărunt, chipeş, cu în cordată ţinută incitară, aşa era Roscoe Scand- well, unu l din cei „Cinci Mari” ale căror in terese comune hotărau destinele Havaiului. El însuşi, era un haol pur-sânge, născut în
Noua-Britanie. Sărută întâi pe Bella, îm brăţişând-o în felul călduros havaian. Privirea lui repede î i spuse că cele două femei avuseseră o convorbire dela in im ă la inimă, şi că. oricât de vădită le era emoţia, dar datorită înţelepciunii anilor lor, se înţeleseseră frumos.
— Ştii, Elsie şi micuţii vin la noi — am prim it tocmai o radiogramă de pe vaporul lor, povesti el, după ce-şi sărutase soţia. Sunt în trecere la Maui. şi rămân câteva zile la noi.
— Ei —, voiam să te găzduiesc pe tine, soră Bella, în odaia cu trandafiri, zise Martha.Dar m ă gândesc că s'ar poll ivi mai bine pentru dânsa şi copii’ , cu dadăcele lor. O să-ţi dau ţie camera reginei Emma.
— Tot pe aceea mi-ai dat-o şi rândul trecut şi stau şi mai cu drag acolo, zise Bella.
Roscoe Scandwell care cunoscuse şi el iubirea din Hava* şi drumurile ei, păşi drep, svelt şi demn între cele două nob le staturi femeieşti, cu câte-un braţ petrecut pe după fiecare, spre conacul lui-
!l!!{ii
IlIi!!
t!I!fI!
!I!IIII
I!i!I!I
II!!lIl
tltHII
I!!l!!
i^!n!!
!iiHrf
';!:iH
lin!!H
!il!IH
I!Ei!!
!!S!!!
!ltill
l!!!!I
IIIIi:
in!!i:
!tl!!I
IÌIIIH
tillll
lli!l!
llliil
l!lil!
!IlllU
lilltH
HiinUI
!llll!
!l!III
H!!!ll
t<!ll!
lllttl
llll(I
ltllll
lllf!l
l!lltl
lll!H
Literatura brodată pe ternele acestui om-fenoinan, Paracelsus, este de o abundentă uimitoare, însăşi operele scrise de maestra depăşesc 20 de volume. M ulţi au găsit necesar să reliefeze contingenţele creiaţiilor culturii cu a- cest maestru, consacrîndu-i opere poetic« sau ştiiaiţiise. Un om cu o s'tractură atât de complexă ca a lu i Paraceìsug a tesi înzestrat dela natură in t i’un med neobişnuit. Dcaceia ciîiar in tim prl »buciumate! salo vieţi, dar cm mult m ai mult după moartea sa* Paracelsus a apărut în ochii lum ii ca un «arîatan, ca un prastidigi- tator de bâlci, ca un vagabsnd, flecar, vrăjitor şi mistic bineînte- les, în deriziune. Timp de 3GC de an! au circulât iverosimilo legende asupra lu i şi abia Goethe, cel m ai desăvârşit urmaş al său, a putut să-l reabiliteze.
Paracelsus se trăgea dintr’o veche î.-.miiie de nobili cu blajion, din Şvabia, având reşedinţa lângă Stuttgart Numele său aristocraţie era Hobe’.:heim, pa care maestru? l-a tradus „Faracelsns Tatăl său era un emerit medic, perfect cunoscător al tuturor plan telar medicinale. Paracclsus s’a născut la 1433, « tea botezat Te®* frastus Rcmhaatus. A rămas orfan de Kîxjr.ă d® tiraguriu. în 1582, tatăl său s‘a m utat îa Wi- lach o localiiats bogaţii în mina. In acest m e la specific. Pasaesl- sus a ajuns să se familiarizeze cu îatresi-a lume a minereurilor, cristalelor şi pietrelor geologe*» cari l-au format temelia cercetărilor sale di® domeniul chimiei, cu care s’a preocupai în mad deosebit, întreaga sa viaţă, Bnpă ce a obţinut titlu l de doctor în medicină la Ferrara, a pornit-o p~i« lume, cmtreoTSnd toate ţările Europei, studiind, cercetând, învăţând pe alţii, vindecând ca taumaturg «i ducând o prodigioasă activitate in toate domeniile spiritului, dealungul întregei peregrinări pe care n ’a întrerupt-o ds- câl timp de un an la Basel, unde fusese num it profesor cniversl- tar. Neobosit spirit de cercetător, studiată toate ţările Europei, c- prÎTidu-se în ti sos cui asupra Elveţiei. Doborît de supraaeti vitate, închide ochii la 1541 In Salzburg, în puterea vârstei la 18 ani
Se puse legitima întrebare: Paracelsus a fost rspreaeatantul Renaşterii, egolatrul., cercetătorul descătuşa:, de prejudecăţi al realităţii obiective? Se reliefează ca un titan al gândirii? Concepţiile salo cosmice, astrologie -, credinţa Iui în elixir, îe arcanum fatum — farta subconştientului, — credinţa în valoarea ascunzişurilor impenetrabile ale vieţii, corelaţia armonică d in te Cessnas şi om, magia, doctrina lu i holiasti- că cu cele 3 elemente, is?®aiele o- ricţinara ale vieţii, sarsE, merca- rul şi sulful, Ü definesc complexitatea personalităţii sale, contu- rându-1 ca pe un fenomen m iraculos enciclopedie. Paracelsus se evidenţiază ca un mistic, ca unu l
care s’a preocupat in mod deosebit do problemele metafizice ale religiei, de ontologie, fiaalism ? Poate fi considerat ca un Ulrich Zwingli, ca Luther sau Sebastian Frank?
Paracelsus s'a reliefat în mod esceţial ca un medic în slujba a- proapelui, ca un vindecător da suflete. E l a fost primordial, medic, ilustrându-se ca nn vraciu vrafesătci si ajutător al societăţii. Paracelsus considera această profesie de medic ca pe cea mai sublimă, cu m ult m ai frumos decât aceia a creatorului de artă pură, şi în tot cursul vieţii sale, a fast animat da acel înalt ethos, caracteristic marilor medici, care poate servi drept lum inoasă pildă tuturor medicilor pă- mâatnlnL Cuvintele sale se profilează pie firmament ca razele luceafărului: „Medicul se naşte si creşte din adânca simţire a in imii, coboară şi face legătura cu Dis-imezea şi e dotat cw uriaşă lum ină interioară, ds natură. Temelia medi cinci, desăvârşite o formează dragostea”.
Astfel Paraceisus a fost nu numai un medic caxe vindecă, ci a fost şl un deschizător si lum inător ds suflete, un mare educator. E! a corelat întreaga esenţă a biologia! şi a artei medicale cu marea ştiinţă a Dumnezeirii. Pentru el fiinţa omomească no însemnează existenţa, trăirea animalică legată de telnrie; omul nu este nu mai uu vremelnic pământean structurat numai din humă, din păm ântul alo cărui taine, daruri, podoabe si puteri Ie cunoscuse .»rin plantele medicii? ale studiate împreună cu tatăl său şi introduse pentru prima cară, de el însuşi în istoria medicală. Paracelsus a intuit pentru prima; oară, adevărata întrebuinţare şi ia- flucnţă medicală asupra omulsj, a antimouiului şi a altor elemente din mineralogia medicinală. Pentru Paracelsus, omul caie strâns lesjat de temea înconjurătoare, <ia natură, cţs colectivitate, de realitatea obiectivă. După el, oauil est» îr-.îr’i» armonică corelaţi® cu Cosmosul, ale cărui taine Paracelsus căuta să le pătrundă,
fără emfază şi fără ca să cuteze să sa exprime definitiv şi valabil, ca de pildă, reprezentanţii mate- riaiisim ilui gi senzualismului. E I a concepntt unite ir a corp-smflet într’o identitate desăvârşită şi pură şi Ia el găsim, deseori exprim a ia marile idei de elevaţie morală, da înălţime sufletească, de adâncire a spiritualităţii, de eliberare de prejudecăţi strepute, de mântuire. Paracelsus a fost şi un luptător fervent în slujba eslactivităţii, îapt ce ar putea constitui un paradox pentru viaţa Iu i de vagabondai. E l a voit sä descopere, să aöe, totul, es enfia vieţii, şi pentru acest motiv a cu ir serat întreaga Europă. în 2 direcţii se evidenţiază aportul său de lup tător social: ip ram; xa mesticala şi în cea a spiritualităţii. 1» calitate de profesor universitar şi medic al oraşnlu Basel, a des o luptă acerbă împotriva eanpir is inu lu i gratuit, împotriva prejudecăţilor, împotriva ştiinţei medicale car» nu ieşia din buchea cărţii, împotriva poftelor do dominaţie ale corporaţiilor, împotriva niacilee- lor dubioase şi doriaţeâer da îm bogăţire materială.
Par&aslisus a sucombat răpus de neînţelegere, trudă şi taedJuan vita«, da altfel ca tcat© , maxile genii. Şi totuşi el ea-;3 na învingător. Marele sân aport social esie Încadrarea pretesisi medicala în structura Ri înaltă, este ciciarea unei medicina îsstesaeiată pa ex» peritate proprii în mine, cercetând boalole minierilor, cărora le-a consacrat şi un studia propriu.
în plus trebuie menţionat a- portul uriaş ®;2us iimbej germane scrise care a fest pentru întâia cară introdusă şi întrebuinţară 1» Un-vessitele, şi cara pentru prima oară a fost instrumenta l do exprimare a l tuturor ideilor sale cnpriKse in vasta iu i c- peră. tn al dsllsa rând. el este ctitorul balneologiei. Caracterizarea Iu l intrinsecă în modice trăsături ar î i da noînţeîed fără o corslsţie sa canscpţia lu i Paracelsus despre teme şi viaţă. E l a luptai neîncetat pentru un creţ» tiiîism adevărat, a căuta? necontenit prin ideile sale să ereieze o perî&ntă unitate iutro Dumnezeu,
Cosmos şi natură. Numai Creative mult mai târziu, s’a conturat în
aceleagi proporţii, în c-siacs pri
veşte intuirea şi structurarea vie
ţii. Totuşi paracelsug a trăit în
tr’un mod desăvârşit această u- nitate a armoniei cosmica. Dum
nezeu se revelează în macrocosm
şi microcosm, omui însă care este cel m ai apropiat de natură în
sensul larg şi adânc, şi care
trăsşte Intr’o normalitate natu
rală, desăvârşeşta prin aceasta o-
pera Iui Diimnezeu. Paracelsxis
constituie pentru noi o p ildă vie şi permanentă de viaţă adevă
rată.
i
§
fîfîS
w i l
=3
allllllHHIIIIHHHIIIIIIIIlllHllllilIiSHHlHMIIilIIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIIIIlIHUHIHIUIIIHUlHH HIHIIIIIIII!!IIIIIHHlllillHIIHIIHIIIIHIIIlli(HUHiî!llltlllIIIIIH!î!!!Hn!îllllll!lllllll|||||||HŞ
»
dar plăicşie. In al Ireüea an s’a a- Juns la ÎGS.00a rte subie, apoi la 320.OQ0 de ruble şi îusfârşii îaîr&a- qa comunitate creştină înaeriunche de durere şi de jale în faţa acestei poveri apăsătoare, ccci iîu mei poate şi numai are de uaäe să p l . iească.
Atunci biserica este vândută ca o- orice casă sats proprietate narticu- Iară vreunei fabrici sau vreunui colhc-z. Telul este atins şi în piua. statul sovietic a strâns sute de m ii de rable din dsniilc şi ofrandele colectai? cu lacrimi de credincioşii creştini ai acestei obştii.
Şi tja ta s’cu petrecut iară sgomot şi şovăială. Multi credincioşi se ştie c:î 011 Sosi mai cumplit pedepsiţi Ce însemnează paguba pierderii banilor lor şi a bisericilor lor ţaţă de m ilioanele de victime care au înroşit păm ântu l Rusiei în lung şi în lat. Preoţii au ajuns aşa de rari în a- ceastă ţară. care în vestita pravoslavnică Rasie de alt&dată fuseseră atât de mulţi. Au devenit aşa de rari, deoarece an fost batjocoriţi, chinuiţ i şi masacraţi. Odată ta fost în tâln it de soldaţii germani un om cu o haină deosebit de lungă ca o rasă şi cu
lesiiii«Mgll 1«|?| sil
imi» ii ■«‘’iii »
^ :Jiei;i!!fi!iiiîsT!!sIiiiiïïiii[iii!i!iiiimïf(inTiriiiiiiriifiiiiiiiii9iiiiiiiiiiiiii'ia
SBiiHiasBCîJSj
V
Ipma saiBăSjiai
«Il i l j i f i £a
*lfşass *tsi lllll
1 ii
! ll ! ! I i S1Ş ! ! i 11 ! 1 i S19 ì I îîm t ! 113 H1911 i H3Ì II i I i 111II1111111B
(Urmare din pag. 16)
siasitiKCCMţ li> HI
■J
ÎSfïïïïr
un fel de potcap negru în cap, care i-a rugat să fie luat în tr’un autovehicul, adresându-se ostaşilor prin cuvintele: „Eu — preot — Ucraina”. S’a aflat m ai târziu dela membri com unităţii creştine, că acest preot a putut trăi timp de 20 a n i angajân- du-so ca lucrător cu ziua la munca câmpului.
Domnii cei mari din fruntea colhozului îl bănuiseră în dese rânduri ţinându-1 sub o strictă observaţie şi numai datorită faptului că nici u- nul din credincioşii săi nu l-a trădat, acest vrednic slujitor al altaru
lu i a putut face rugăciuni şi slujbe, a putut btoteza copii şi binecuvânta nunţi, toate în bezna de nepătruns a nopţilor. Nici prim ii creştini n’au dus o viaţă atât de impresionantă în vestitele catacombe ale Romei Alţi preoţi n ’au fost la fel de fericiţi ca acesta- Trupurile lor adorm grămezi peste grămezi, în gropile comune, executaţi de GPU saiu pe malurile canalului lu i Stalin, unde şi-au irosit vlaga de încordări şi trudă supraomenească.
Fretutindeni soldaţii germani au văzut şiruri lungi de Ucrainieni care
se plecau şi se închinau adânc. In faţa crucilor mormintelor soldaţilor germani Erau primele cruci pe care s’au învrednicit să le vadă după a- tâta amar de vreme. în tr ’o biserică unde se oficia serviciul divin pentru soldaţii germani, pe altarul im . provizat se găsea o cruce, câteva flori şi drapelul Raichului şi incoi« nimic. Ucrainienii la auzul acestei veşti, că se face o slujbă religioasă, au curs ca un fluviu către biserică care s’a um plut până la refuz de a- ceşti oameni
întreaga asistenţă a amuţit, cufundată îhtr’o pioasă reculegere Şi în fierbinţi rugăc iun i Cu toată cumplita prigoană, Ucrainienilor nu le-a putut fi smulsă amintirea religiei părinţilor lor, din in im i, n ’au uitat rugăciunile, Psalm ii şi cărţile de ritual creştin, ori crucile, pe care le-au îngropat cu grije în vreun colt de grădină, unde au stat .peste 20 ani.
Acum Ucrainienii sunt din n*m liberi şi se roagă lu i Dumnezeu după voia sufletului lor. In întreaga U- craină eliberată s’a întronat viaţa adevărat creştină.
CRONOLOGIE VIESalonul consilierului de stat Şa.
ramâchin e învăluit de semi-întu- neric. O lam pă mare de bronz, cu abojur, colorează în verde pereţii, mobilele, feţele omeneşti... Din când In când, în cămin, un lemn, care mocneşte, se aprinde şi luminează, pentru o clipă, figurile oamenilor, cu o roşeală de foc. Dar aceasta nu Strică armonia optică generală.
Lângă cămin, în atitudinea unui om care abia a mâncat, stă în tr’un jilţ stăpânul casei, Şaramâcnin, un domn în vârstă, ou favoriţi cărunţi de funcţionar şi cu ochi albaştri şi blânzi. Pe faţa lu i s’a revărsat duio
şia, iar buzele s’au stins în tr ’un zâmbet trist“. Lângă el, cu picoare- le spre gura căminului şi in tinzân. du-se alene, stă pe un scăunel viceguvernatorul Lopnev, un bărbat voinic, de vre-o 40 de ani. In jurul pianului se joacă copiii lui Şaramâ- chin: Nina, Colia, Nadia şi Vania. Pe uşa întredeschisă, care duce în buduarul d-nei Şaramâchin, se fu. rişează, sfioasă, o făşie de lum ină.
Acolo, stă la birou soţia lu i Şaramâchin, Ana Pavlovna, preşedinta comitetului local de doamne, o co- n iţă vioaie şi picantă, de 30 şi ceva dje ani. Ochii ei negri şi sprinteni aleargă, prin ochelari, pe fileleu- nui roman franţuzesc, Sub carte se găseşte darea de seamă a comitetului pe anul trecut, jerpelită.
Privind la jăratec cu ochii săi blânzi, pe jumătate închişi, Şara-- mâchin spune:
— înainte, oraşul nostru eca mult mai fericit, în privinţa aceasta. Nu trecea o iarnă fără să ne yiziteze cel puiţin o stea. Veneau artişti vestiţi, cântăreţi, pe când acum... drâcu ştie ce s’a întâm plat! Afară de scamatori şi flaşnetari nu mai vine nimeni. N ’avem nici o plăcere estetică... Trăim ca în codru. Daa:„ Dar vă aduceţi aminte, excelenţă, de tragedianul acela italian... cum îl chiama? Un brunet. înalt... Aha! Luigi Ernesto de Rugiero... Un talent remarcabil... Forţă! Ou un sin_ gur cuvânt electriza sala. Aniutoci- ca mea a luat parte activă la talentul lui. I-a făcut rost de o sală şi i-a vândut biletele pentru zece reprezentaţii. In schimb, el îi dădea lecţii de declamaţie şi m imică. Ce suflet larg! A fost aici... ca să nu vă mimt... acum vre-o 12 ami... Ba nu... m ai p u în , aveam vreo zece ani. Aniutocico. câţi ani aire Nina noa-stră?
— Merge pe zece! strigă d in bu
doar Ana Pavlovna. Dar de ce în
trebi?
— Aşa.... Veneau şi cântăreţi
buni... Vă am intiţi de tenorul de
graţie Prilipein? Ce suflet! Ce fizic!
Blond... o faţă expresivă, maniere
pariziene... Dar ce voce, excelenţă!
Avea un singur cusur: unele note le
.scotea din stomac şi lua „re“ cu
flageoletă. încolo, totul era bine.
Spunea că a fost elevul lui Tam-
• ~ Z-Se tJXtæZBBSEWKBUS
REŢETE MEDICALE, SFATURI PE ÎNŢELESUL. TUTUROR, LĂMURIRI ASUPRA SIMPTO-
MELOR DIFERITELOR BOLI, TRATA MENTE PE CARE LE PUTEŢ/
FACE SINGURI, FĂRĂ AJU TORUL MEDICULUI, GÄSIJ /
NUM A ! IN ADMIRA *BILA R E V I S T Ă
MEDICUL NOSTRUAPARE LA I Şl 15 ALE FIECĂREI LUNI
r - — .... I i~ 'p = = ' i '
berlick... 1). Eu şi Aniutocica i-am făcut rost de sală la Reuniunea ob
ştească. Drept mulţumire, re cântă zile şi nopţi întregi... Dădea Aniuto- cichii lecţii de canto. Mi-aduc a- m inte că a fost în oraşul nostru, în postul cel mare, acum vre-o... 12 ani. Ba nu, mai demult... Doamne
Dumnezeule, mi-a slăbit memoria !
Aniutocico, câţi ani are Nadia noa
stră?
— Doisprezece!
— Doisprezece... dacă mai punem
zece luni... Aşa-i... Acuim 13 ani !...
înainte, în oraşul nostru era multă
viaţă... Să luăm de pildă, seratele
de binefacere. Ce serate frumoase
se dădeau pe vremuri. O m inune !
Se cânta, se juca şi citea... Mi-aduc
aminte că, după război, pe când
erau aici prizonieri turci, Aniutoci
ca a dat o serată în folosul răn iţi
lor. Am strâns 1100 ruble. Mi-aduc
aminte că ofiţerii turci erau ne
buni după vocea A niutocichii şi.i
tot sărutau mâna. Hehe... Deşi asi
atici, sunt un popor recunoscător.
Serata a fost atât de reuşită, încât
am însemnat şi în jurnalu l meu,
Mi-aduc aminte că aceasta s’a pe
trecut prin anul... 1876... Ba nu, cam
prin 1877... Ba nu! Staţi niţel. In
ce an au fost turcii la noi? Aniuto
cico, câţi ani are Colia al nostru?
— Şapte ani, tăticule! spune Co
lia, un băiat cu faţa negricioasă şi
părul negru ca tăciunele.
— Da, am îmbătrânit şi nu mai
avem energia de odinioară!... adm i
te Lopnev, oftând. Ia tă cauza: bă
trâneţea. N’avem iniţiatori noui,
Sac- cei vechi au îmbătrânit... Nu
mai avem focul de altădată. Pe
vremea când eram tânăr, nu-mi
plăcea ca societatea să se plictisea
scă... Eram primul ajutor al Anei
Pavlovni.. Dacă era vorha de or
ganizarea unei serate de bineface
re sau de o loterie sau de susţi
nerea unei celebrităţi străine, lăsam
toate treburile şi începeam să a-
lerg. Mi-aduc aminte că, In tr’o iar
nă, am alergat până am căzait la
pat... N ’am să uit iaa-œa aceea!... I ţ i aminteşti d« speataooluâ pe caro
l-am dat cu Ana Pavlovni în fo losul sinistraţilor? " V
— In ce an a fost?
— Nu-i m ult de atunci.» Prin
1879... Ba nu, m i se pare că prin,
1880 ! Dar câţi ani are Vania d-tale?,
— Cinci ani! strigă d in budoar
Ana Pavlona.— Va să zică, sunt şase an i de a-
tunci... a, domnule, frumoase vremuri au fost! Nu ca cele de az iî Nu mai avem focul de odinioară!
Lopnev şi Şaramâchin cad pe gânduri. Lemnul din căm in se a- prin.de pentru cea d in urm ă oară, apoi se acopere cu cenuşă.
1) Vestit cântăreţ ita lian (1820—■ 1888).
S I N G U R A REVISTA
SAP T Ă M Â N A L A DE
SPECIALITATE
C inem a
publică în fiecare nu
măr ultimele ştiri cine
matografice, ecouri din
studiouri, scandaluri şi
excentricitafi ale vede
telor ecranului, precum
şi aprecieri asupra pro*
gramelor prezentate de c i n e m a t o g r a f e l e
Capitalei.
14
Filozoful conştiinciosLa mai muiie personalităţi, istori-
cienii trebue să-şi dea multă osteneală pentru a putea afla ceva d u viaţa particulară a acestora. Filozofii! In im anud Kant a uşurat însă considerabil munca istoricem-
lor. 1:1 înregistra zilnic tot ce se întâmpla» iar când a închis pentru totdeauna och’i la 12 Februarie 1804, succesorii lui au găsit o moştenire bine ordonată, care a- vea să Permită generalilor urmă
toare cunoaşterea vieţii renumitului profesor de logică şi metafizică.
Prietenii acestuia s’au îngrijit ca să nu fie pierdute nici cele m a i m ici obiecte de amintire şi astfel vizitatorul muzeului Kant clin Koenigsberg îşi poate face o imagine clară asupra vieţii lui Kant. Aci se găsesc o serie de însemnări ale lui Kant, despre ce mâncase la masă. Deasemenea nota ce discuta cu oaspeţii şi prietenii lui. iKant se ferea să vorbească în tr’o societate veselă despre filozofie sau älte domenii de ştiinţă. El a ţinut cont de veniturile şi încasările lui. Acum .150 ani, salariul unui profesor era foarte mic, iar Kant încasa anual 340 taleri, 44 groşi şi 17% pfenigi. In afară de a- ceasta mai primea alimente.
Dar filozoful din Koenigäberg, care a rămas celibatar a ştiut să-şi creeze, prin scrieri, o viaţă fără griji, iar din testamentul său se poate vedea că a putut economisi frumoasa sumă de 45.000
mărci.
Coatss&nuJ de c a is iu c al Statelo?* tfeîfe în ÂMfŞiflst ÜS-4I
Consumul de cauciuc al Statelor Unite a fost în luna August 1941 de 55.365 tone, faţă de 68.653 tone în luna precedentă, iar importul de 105.456 tone, faţă de 97.081 tone. rezervele de 444.880 tone faţă de 395.216 tone, iar in drum sunt 90.591 tone, faţă de 133.304 tone. Rezervele se ^cifrează în total la 228.551 tone, ceea ce înseamnă o creştere cu 07.07.7 tone "fată <*; luna precedentă.
Conform datelor pub. cate de presa financiară, rezervele de cauciuc au fost la sfârşitul lunei August de 444.890 tone, o cantitate care poate acoperi nevoile ţării timp de 8 luni. In acelaş interval al anului trecut, au fost de 194.760 tone. In drum se găsesc 90.591 tone, faţă de 132.304 tone în Iulie 1941. Acest regres este cauzat de 'etra, gerea vaselor japoneze şi de lipsa de tonaj resimţită pretutindeni.
„D î'sşu ! fru m o s“
In luna Septembrie a avut loc
la Düsseldorf o expoziţie sub titlu l
„Oraşul frumos“ 18 comune au a-
rătat prin exemple practice cum se
poate înfrumuseţa şi renova aspec
tul unui oraş prin restaurarea clă
dirilor, prin trasarea străzilor, con
struirea pieţilor publice etc.
Conducătorul secţiunii pentru
luminarea capitalei, ing von der
Trappen, a vorbit în cadrul expo
ziţiei despee problema lum inării
străzilor berlinului. Asupra „Ora
şului frumos“ a vorbit ing. Lindner
din Berlin.
. ş V agabonzi p r in
Până la ce temperatura rezista organismele vuCunoscutul criminalist Ritter, prît<
rile caracteristice ale substanţei cercetările sale, că vagabondajul nu vii. Schimbul de substanţe între se iveşte prin influenţa din afară, cii celule a continuat şi s a remarcat ggţg o însuşire ereditară. Ritter a gă*o creştere. sit în arhive vechi din secolul al
In urma acestor experienţe sa xiAes. si 18-lea liste de vagabonzi, presupus că nu există o limita -
Prin crcetări îndelungate, F. Jahnel a constatat că nu există o limită de temperatură scăzută pentru organisme vii. La temperaturi ridicate de 55 şi 70 grade
se stinge orice viaţă animală sau vegetală, afară de unele bacterii care sunt ucise abia de aburi de apă. Asupra structurii ime a sistemelor de fermenti, care regu
lează schimbul de substanţe între celule, temperaturile ridicate au o influenţă desavantajoasă. Se
ivesc substanţe veninoase, care nu inai sunt înlăturate, celula se sufocă şi moare.
Aceasta nu este cazai la temperaturi scăzute. Diferite substanţe au fost ţinute în aer lichefiat, deci la 170 grade minus, fără ca celulele să piardă însusi-
hoţide temperatură scăzuta pentru substanţe vii. N oui le experienţe ale lui Jahnels au dovedit însă aceasta. E l a ţinut materii vii Irei ore în helium lichefiat la 260.5 grade minus şi apoi încă două ore la 26S grade minus şi a putut infecta, cu toată răcirea enormă a materiei, microbi sănătoşi: infectarea a fost însă foarte înceată.
Se pare că prin frig se poate numai paraliza sistemul funcţional chimic al celulelor, dar nu se pot nimici elementele necesare pentru evoluţia celulei.
şi pungaşi şi au urmărit pe succesorii acestora până în timpurile noastre După constatările sale, toţi succesorii acestora sunt asociali, criminali şl decăzuţi ca şi străbunicii lor de acum câteva secole.
Jtână acum câtva timp, ei se cunoşteau şi erau asociaţi. Această legătură .a fost nimicită acum 100 de ani prin măsuri ale autorităţilor, dar familiile s’au menţinut totuşi şi sunt O dovadă pentru faptul jcă însuşirile e- reditare rele se menţin, spre răul comunităţii, cu toate măsurile sociale, economice şi politice şi în ciuda tuturor încercărilor de corectare. Mă* şurile luate n’au putut evita ca membri acestor familii de pungaşi să se perpetueze şi să creieze în cursul secolelor generaţii de elemente asociale.
Prin căsătoria acestor elemente cu elemente burgheze se pot explica în parte motivele ivirii subite de cazuri de criminalitate şi de vagabondaj în familii burgheze, perfect mor,-Ile.
T â jr iţ;iw-â f e f r îs*î c e z e
1 e n f iv i urma marelui succes de care s’a_ .. ‘ bucurat târgur ile ţinute recent la
L A G Ă R U L DE PR IZO NIER I D E L A T IR A S P O L
{Urmare din pag. 3)
iar un costum destul de bun în fata căreia erau sădite flori circa 800 ruble. care formau steaua sovietică.
La :15 km. depărtare de OLa o depărtare _____ ___^___Minsk se află un azil sovietic metri locuiau lucratorii mo- par;s şj Marsilia, organizatorii ace-de copii. Era adăpostit în clă- şiei luate de stat. Casa nu era star târguri au alcătuit pentru anul
direa unui fost moşier. Casa tencuită, nu avea nici lumină, vutor «n program care corespunde. ■ I 1 -, programului înainte de razboiu. Lon*
era in interior Şi exterior cu jar treptele erau rupte. In zece |or£ acestuia va avea ioc în ]una totul neglijată, iar duşumelele încăperi, nespus de murdare, Martie 1942 Târgul din Lyon, în pride lemn, In parte putrezite, locuiau zece fam ilii compuse ma jumătate a lunei Aprilie Târgul Copii, cam 50 până l a -60, erau circa cinci persoane. Toa- din Lille, în a doua jumătate a lunei „ 1 1 Mai Târgul din Paris, in a doua ju- m urdati şi întunecaţi, tunşi te f e m e ii 6 erau desculţe, co- matate a iunei Iimie Târgul din Bor-
piii sărăcăcios îmbrăcaţi, iar deaux şi în Septembrie Târgul din
bărbaţii aveau toţi privirea Marsilia.pierdută. In încăperi mirosea _f ., , „ . . „ D n a n u rs v iz ib ileîngrozitor, nu se vedea nici o ^ SnfeimeHcmobilă întreaga, iar cele existente erau făcute dill scânduri Pentru a asigura circulaţia pe stra
zi in timpul camuflajului, oraşul Aal- grosolane. In cate un colţ se din Danemarca a făcut recent vedeau câteva kg. de cartofi experienţe cu un nou material de cu- formând hrana principală. loare albă, care intră în componenţa
Acestea sunt câteva obser-
pană la piele de frica păduchilor- Doi flăcăi de 19 ani reprezentau aşa zişii , învăţători”. Dormitoarele (alte încăperi nici nu existau) nu aveau nici un decor. In fiecare cameră se aflau 10-12 paturi, aşa că de abia aveau loc să se îmbrace. Duşumeaua era murdară şi nemăturată. In curte era ceva ce părea a fi o spălătorie, însăapa nu curgea, reau peste tot.
Copiii hoină- vaţiuni scurte din Uniunea rea prin intenerir.
Pe un loc în Sovietică „paradisul proletari-
fel mai vizibile şi înlesnind orienta-
faţa casei însă, era o pompoa- lor”, făcute de oameni cari au M ăsuri p e n tru evita» să tribună făcută din lemn, trăit zi de zi în cuprinsul ei. re a p răb u ş ir ii cele-
... ......................................... ................................................ .
APĂ*? UT EXCELENTA PUBLICAŢIE A LUMII SELECTE- A
PE LUNA OCTOMBRIE =
cu următorul cuprins
= A l b m i i a
EE Celebra peşteră spaniolă Altamira, cunoscută în lumea întreagă pentru
~ desenurile de pe stâncile ei datând EE din epoca preistorică, este în pericol EE să se prăbuşească. Comisarul general “ spaniol pentru ocrotirea operelor de ™ artă a ordonat să se sprijine peştera EE pentru ca aceasta să poată fi menţin
nută lumii, deoarece prăbuşirea ei ar însemna o pierdere ireparabilă pentru
“ istoria culturală.
S fâ rş it ue sezon... —
A rta de a nu b â r f i —
M ic in tin e ra r iu al fe r ic ir ii — Profes io
n i ş t i i perico lu lu i -- Un
nou d iv o rţ la H o lly
w ood — C easo rnicul v i e ţ i i .
EE Noati hepte cSe ta u r i
= Zilele acestea a avut loc la Ma-~E drid o luptă de tauri, care rupe Ct£— tradiţia seculară. Până în prezent,= luptătorul aţâţa taurul, fâlfâind înă-=: intea lui pânza roşie, care- i serveâ~ drept acoperire. La ultima luptă,” pânza roşie a fost purtata împăturită,EE ceeace e mult mai periculos şi cere" dela Irotător un curaj deosebit.
PAG. 40~ M arce l Lefèwre st «m ir ii~ La Bruxelles a murit recent, în
LEI =
î j iil l l l l i l l l i i l l i l l l l l l l l l lH III !m il! l l l ll l l l l l l l l l , , l !m n ll l i l !ü l i l|,ii,î|i i l i|l '|l|l|lii l i l lHI!iâîl
vârstă de 80 ani, Marcel
Acesta a corn pus in viaţa lui 17 opc^
re şi aproape 100 lieduri. ^
BISERICIAmănunte senzaţionale a s u p r a c i v i l i z a ţ i e i b o l ş e v i c e ------ ■ =
Parcurgerea străzilor oraşului U- erainian era însorită de sentimente extrem de apăsătoare cum rar au încercat vreodată soldaţii germani. Toţi ostaşii că«itaseră să scape de Impresia copleşitoarei mizerii intrând in tr’un parc public împodobit în mod deosebii cu nişte statui reprezentând diferiţi sportivi muschiti- loşi dar ca capete pătrate de cretini şi de diverşi copii cu mutre degenerate, pe semne diverşi eroi ai lumei bolşevice. Soldaţii germani intraseră în acest parc pentru a se bucura ide câteva clipe de reculegere şi a-şi înveseli ochii cu puţină verdeaţă şi glori. Dar nici în acel parc (dece o II num it parc, nu se ştie), nu există nici măcar o petală vestejită do floare, vreun fir de iarbă, sau vreo cărare bătută şi împietrită ci numai acelaş noroi negru slinos şi gros tic intra cisma până în carâmb, in el. Soldaţii s’au reîntors pa strada principală. Prin faţa ochilor ostaşilor germani a început să se perinde faimoasele locuinţe bolşevice, dovezile indiscutabile a ra iu lu i bolşevic: toate casele aveau o înfăţişare atât de jalnică, atât de prizărită ca şi cum ar fi fost pustii şi ar fi avut nefvoie de stâlpi de susţinere ca să nu se prăbuşească. Exteriorul era decolorat şi dungat de intemperii, aburi şi fam ; ferestrele erau sparîo şi scâlciata în pervazuri. Toată lu mea înregistra acelaş penibil simţăm ânt apăsător şi sumbru nemai a- vut tn nici un colţ din vreo ţară cutreierată, cu prilejul celor trei ani de răsboaie. Taţi erau convinşi că nu cumplita sărăcie şi mizeria neagră este pricina hotărîtoare a acestei grozave stări de lucruri ci neglijenţa, lăsarea în voia soartei, sila de viaţă, care sunt isvoarele neorându- ieli şi ha lu lu i de nedescris a caselor sovietice. Pe feţele tuturor soldaţilor germani se putea citi melancolia amestecată cu o stare de leraul- turnire ca atunci fiind pe punctul de a frece pentru întâia oară într’un oraş neu cucerit, la jumătatea drum ulu i trebuiau să se întoarcă din cale. Prc 'ut jk ie n i -aceiaşi întăţişare * cii. t -ista.
Deo-flatèr a isb it privirile ó clădire massiva aşezată Ia un colţ de stradă, întrucât toate celelalte case prin proporţiile sale şi având vitralii colorate. Dună ţoale aparenţele putea să fie o biserică. Soldaţii au hotărît să meargă înăuntru să cerceteze, în nădejdia că măcar aici ar putea oasi ochiul o schinîbare a coloritului moherit care domina înteraga persi pccti-'ă, o posibilitate de desţelenire şi reculegere a sufletului. Pe turlele bisericii numai esista nici o cruce, şi acest fapt sugara oricui că aici s’a petrecut o transformare. Soldaţii germani nu şi-au dat la început seama ce semniiicajie are faptul că turlele bisericii sunt lipsite de cruci. Dar după ce au intrat înăuntru, au înţeles prea bine.
In biserică mai existau încă vitraliile colorate, se mai aflau încă icoanele sfinţilor. Bar haosul bisericii era ra desăvârşire golit de strane, iconostasnri şi toate cele necesare împodobirii unei biserici. în haos so găsea maşini j-este «maşini, grămezi tie hârtii aruncate în dezordine în juru l lor, vase de ulei, halate de lucru murdare. Această bis&rică fusese transfarmaiă de multă vreme într’o fabrică unde se făureau ustensile şi probabil şi material de război. Maşinile instalate în toate un-
F ARA CRUCI ŞI A LTA R E.-
l i n p o i ! im p r o v iz a i p e N ip r u
Bucuria populaţiei rilin Petroskoje Sa apariţia scicSa-ţîlor tîesrc'jstori
B I S E R I C I
gherile ş i ajungând unele până Ia turlă umpleau până la refuz imensul haos al bisericii. Soldaţii germ ani u lu iţi — pe feţele lor se citeau o tristeţe adâncă — abia atunci au putut să înţeleagă pentru ce bolşevicii au lăsat întradins să mai răm ână pe pereţi icoancle sfinţilor în această biserică transformată în fabrică. Desigur, nu din neglijenţă sau nepăsare, căci dacă lumea bolşevică a învăţat să făptuiască ceva temeime, după cum s’a constatat îndeobşte la fiecare pas. acestea au fost distrugerile.
Bolşevicii lăsând »3 dătouîascS m ai departe chipurile sfinţilor pe pereţi şi aşezându-li-se în faţa acestor icoane în chip de vite, sugestivă şi satanică mărturie întreaga goliciune a uriaşelor maşini strălucind tis uleiuri, maşinile, atotputerniciei Eiaîeriei asupra curatelor cretlinje şt a demiurgiei ateiste, gustau zilnic ceas cu ceas cu adâucă satisfacţie trăirea sentimentului victoriei asupra lumei creştine. Se ştie cât de mult ura bolşeismul întregul Creştinism şi cu sete î i pregătea pieirea. Şi dacă din zi în zi chinurile sfinţilor martori titanismulni satanic, sa înoţyre^u necontenit din cauza aburilor, fum ulu i şi funingine!. se poate imagina strigătul de trium f al bolşevicilor că i-au învins pe sfinţii şi pe martiri. Această înfăţişare a bisericii cu turlele fără cruce a produs asupra tuturor pustiitoare im presii
Se ştie că pretutindeni existam bisericii care aii fost transformate în fabrici sau în depozite de materii inflamabile sau de combustibil fiind pline cu butoaie de benzină, sau chiar cu materiale explosibile. S’au găsit biserici transformate îa hambare şi în grajduri de vite. Bolşevicii aleneau cele m ai diabolice metod? do batjocorire şi um ilire a bisericii, profanându-le după cum îi tăia prin capul lor îngust şi beriiiL Metodele s’au schimbat în sporadice amănunte, dar rezultatele au fost întotdeauna aceleaşi când a fost vorba de nimicirea credinţei creştine şi aşezămintelor ei, prin toate mijloacele nüisibiîa. In afară de confiscarea tuturor bunurilor bisericei, bolşevicii au întrebuinţat în dese rânduri tipice metflde prin bogăţia lor de fantezie Imciferică. Astfel clădirea bissricei era impusă la mari dări. Pentru prim ul an obştea creştină a satului sau a cartierului trebuia să plătească 48.000 de ruble pentru biserică. Credincioşii strâng suma fără murmur. In al doilea an imuozitele au crescut la 83.0QA da ruble. Pioasa obşte creştină suspină
(Gontinnare în pag. Î4)
■B— i.n .!■■■ r i NUM n —
ßr. »y