Printre cadrele didactice care s-au remarcat prin cercetarile si prelegerile tinute la un nivel stiintific precum si prin elaborarea de manuale de desen tehnic au fost: Aurel Zanescu, Mihai Baiatu, Constantin Slatineanu s.a. Aceasta lucrare o dorim ca un omagiu pentru cei mentionati mai tnainte, precum si pentru ceilalti oameni de stiinta romani care au contribuit la intarirea prestigiului disciplinelor grafice pentru ingineri.

1.2. Standarde, norme interne, conventii

Datorita avintului mare al tehnicii, care a impus crearea limbajului unic al desenului tehnic, regulile de intocmire ale acestor desene au trebuit sa fie sistema-lizate si unificate, iar aplicarea lor sa devina obligatorie prin lege.

Ca urmare a dezvoltarii schimburilor de documentatie tehnica intre fari, ela­borarea standardelor de stat din tara noastra in momentul de fata se face pe baza recomandarilor internationale de standardizare adoptate de Organizat ia In-ternationala de Standardizare ( I S O ) si de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc ( C A E R ) .

Standardele de desen tehnic stnt cuprinse'in seria U10 a clasificarii alfanu-merice (Standarde genera le ) . Initialele S T A S stnt urmate de doua grupe de cifre:

— primul grup de cifre reprezinta numarul standardului si acesta ramtne neschimbat;

— al doilea grup de cifre reprezinta anul ctnd a fost elaborat sau modificat respectivul standard.

Exemplu S T A S 1-84. Cunoasterea si aplicarea corecta a standardelor referitoare la reprezentarile

grafice din desenul tehnic constituie unul dintre obiectivele de baza al prezentei lucrari.

1.3. Clasificarea desenelor tehnice

Forma de prezentare si continutul unui desen trebuie sa corespunda scopului pentru care este tntocmit. In S T A S 415-80 se clasifica si se stabileste terminologia pentru diversele categorii de desene din diferite ramuri industriale, dupa mai multe criterii astfel:

a. Dupa domeniul la care se refera desenul: — Desenul industrial se refera la reprezentarea obiectelor si a conceptiei

tehnice privind structura, constructia, functionarea si realizarea obiectelor din do­meniul constructiilor de masini, constructiilor de nave, aerospatiale, electrotehnic si energetic, constructiilor metalice in general etc.

— Desenul de constructii se refera la reprezentarea constructiilor de cladiri, a lucrarilor de arta, a cailor de comunicatii, a constructiilor hidrotehnice etc.

— Desenul de arhitectura se refera la conceptja functional^ si estetica a con­structiilor, la evidentierea elementelor decorative si de finisare s.a.m.d.

— Desenul de instalatii se refera la reprezentarea ansamblurilor sau elemen­telor de instalatii aferente unitatilor industriale, agregatelor , constructiilor etc.

— Desenul cartografic ( topografic, geodezic etc.) se refera la reprezentarea regiunilor geograf ice sau a suprafetelor de teren cu forme de relief, elementele fizice naturale, constructii §i amenajarile existente.

— Desenul de sistematizare (urbanistic) se refera la reprezentarea concep-

12

tiilor de ansamblu si de detaliu tn vederea amenajarii teritoriilor, centrelor popu­late, unitatilor industriale sau agricole etc.

b. Dupa modul de reprezentare:

— Desenul In proiectie ortogonala reprezinta obiectul — in vedere sau sec-tiune — prin proiectii perpendiculare pe unul sau mai multe plane de proiectie. Este cotat si poarta indicatia scarii.

— Desenul in perspectivd este desenul in care elementele si dimensiunile obiectului rezulta dintr-o singura reprezentare ce reda imaginea spatiala a obiec­tul ui respectiv, obtinuta prin proiectie conica (perspectiva conica) , ortogonala sau oblica (axonometrica) a acestuia pe planul de proiectie.

c. Dupa modul de intocmire:

— Schita este un desen executat cu mina libera respecttnd proportiile tntre dimensiunile obiectului in limitele aproximatiei vizuale, constit !uind o faza initiala neexecutata la scara, dar continind toate datele necesare tntocmirii desenului defi-nitiv.

De regula schita serveste drept baza pentru intocmirea desenului la scara, dar poate servi si direct, ca desen definitiv daca cuprinde toate datele necesare scopului urmarit.

— Desenul la scara este tntocmit cu ajutorul instrumentelor de desen, pas-trtnd un raport constant ( scara) tntre dimensiunile obiectului si cele corespunza-toare din desen.

d. Dupa gradul de detaliere a reprezentarii:

— Desenul de ansamblu are ca scop reprezentarea formei, structurii si func-tionalitatii obiectului reprezentat, format din mai multe piese sau elemente. In cazul obiectelor complexe se folosesc desenele de subansamblu.

— Desenul de piesa are ca scop reprezentarea si determinarea piesei sau elementului respectiv.

— • Desenul de detaliu consta in reprezentarea la scara marita a unei parti dintr-o piesa (ansamblu) in scopul precizarii unor date suplimentare care nu au

• putut fi evidentiate tn desenul piesei. e. Dupa destinatie: — Desenul de studiu este tntocmit de regula la scara si serveste ca baza

pentru elaborarea desenului definitiv. — Desenul de executie este un desen definitiv tntocmit la scara si care ser­

veste la executia obiectului reprezentat si cuprinde toate datele necesare in acest scop.

— Desenul de montaj se tntocmeste in scopul precizarii modului de asam-blare sau amplasare a partilor componente ale obiectului reprezentat.

— Desenul de prospect sau catalog este tntocmit in scopul prezentarii si identificarii obiectului reprezentat.

/. Dupa continut: — Desenul de operatii contine toate datele necesare executarii unei singure

operatii tehnologice (turnare, forjare, aschiere etc.).

— Desenul de\ gabarit contine numai cotele corespunzatoare dimensiunilor maxime de contur ale obiectului reprezentat.

. — Schema este un desen simplificat prin care obiectul (constructia si functio­narea sa) este reprezentat cu ajutorul unor simboluri si semne conventionale spe-cifice domeniului deservit.

— Desenul de releveu este tntocmit dupa un object existent (constructie, in­stalatii, utilaje e t c . ) .

13

— Epura contine rezolvarea grafica a unor probleme de statica, rezistenta, geometrie etc.

— Graficul (nomograma, diagrama, cartograma etc.) stnt desene care con-tin reprezentarea variatiei unor marimi dependente de alte marimi.

g. Dupa valoarea lor ca document: — Desenul original este documentul de baza care poarta in original semna-

turile legale. El poate fi intocmit in creion, in tus, in tente si poate servi la multi-plicare.

— Desenul duplicat este documentul identic cu eel care a servit la executia sa, el se obtine prin copierea acestuia. Desenul duplicat serveste la multiplicare si se executa pe baza unui desen original sau a unui desen original — duplicat.

— Desenul original — duplicat are aceeasi valoare legala ca si desenul origi­nal distrus sau disparut.

— Copia este desenul reprodus prin diferite sisteme de multiplicare a desenu­lui de baza (desen original , desen duplicat sau desen original — duplicat) , Tn scopul folosirii curente in locul acestuia.

2. Standarde generate utilizate la intocmirea desenelor tehnice

2 . 1 . Linii utilizate in desenul tehnic industrial

2.1.1. Tipuri de linii

Pentru reprezentare si cotare, in desenul industrial, se utilizeaza diferite ti­puri de linii, diversificate in functie de grosime si aspect.

Conform S T A S 103-84, liniile se clasifica in linie continua, linie intrerupta, linie punct si linie doua puncte, iar in functie de grosime in: linie groasa si linie subtire. Aceste tipuri de linii, sau combinatia celor doua clase, sint tipurile de linii utilizate in desenul te*hnic, care se simbolizeaza printr-o litera majuscula, conform tabelului 2.1.

Grosimea liniei groase se noteaza cu b si se alege din urmatorul sir de valori, exprimate in milimetri: 2,0; 1,4; 1,0; 0,7; 0,5; 0,35; 0,25; 0,18.

Linia subtire are grosimea de aproximativ b/3, dar nu mai mare de b/2. Grosimea de baza b utilizata la intocmirea unui desen tehnic se alege in

functie de marimea, oomplexitatea si natura desenului si trebuie sa fie aceeasi pentru toate reprezentarile aceleiasi piese desenate la aceeasi scara pe acelasi format.

Tabelul2.1

Identificareo liniei Dozuride utilizate ( exemple)

Identificareo liniei Cazuri deutilizare (exemple) Denumire dimbol Aspect

Dozuride utilizate ( exemple) Denumire Smbol Aspect

Cazuri deutilizare (exemple)

Linie continua

groasa

A

Contururi si muchii

rvole vizib/le

Virtu! filetului

Contt/rul chenarului

Secpuni intercalate

Linie punct subtire

a —

Linii de axd Traseele phnebr'de simetrie

Suprafata <fe rostogo-lire pentru roti din/ate

Linie

continua

subtire 8

Muchii f/ct/Ve Linii de cota Linii ajutdtoare Linii de indicotie Hasuri Linia de fund a filetului Conhrul sectiunihr suprapuse

Linie punct mixta

H 1 i i i

Trasee da sectionare

Linie

continua

subtire 8

Muchii f/ct/Ve Linii de cota Linii ajutdtoare Linii de indicotie Hasuri Linia de fund a filetului Conhrul sectiunihr suprapuse

Linie punct groasa

3

Indicarea suprafefe-•loTcoprescriptii spe -ciak'ltrotbmenfe fer-mice, de suprafata, etc.

Linie continua subtire •.

-ondubtd

-tn zig-zag

C

D

Linii de rupturapen­tru delimitarea vede-ri/or s/ sectiunihr, numai daca linia respectivd nu este o linie de fund

Linie punct groasa

3

Indicarea suprafefe-•loTcoprescriptii spe -ciak'ltrotbmenfe fer-mice, de suprafata, etc.

Linie continua subtire •.

-ondubtd

-tn zig-zag

C

D

Linii de rupturapen­tru delimitarea vede-ri/or s/ sectiunihr, numai daca linia respectivd nu este o linie de fund

Linie doua puncte subtire

K —

Conturulpiese/or imecinate Poz/f/ile intermedial, si extreme de miscaa ale pieselor /no&ile Liniile centre/or de greutafe cmd ocestei nu coincid cu liniile de axd

Linie htrerupta

-groasa

-subtire

E

F

Contururi acoperite, Muchii acoperite

Linie doua puncte subtire

K —

Conturulpiese/or imecinate Poz/f/ile intermedial, si extreme de miscaa ale pieselor /no&ile Liniile centre/or de greutafe cmd ocestei nu coincid cu liniile de axd

15

In figurile 2.1—2.4 sint exemplificate moduri de utilizare a-diferitelor tipuri de linii in desenul tehnic industrial.

6

Fig. 2.4

2.1.2. Reguli de trasare a liniilor

Pentru o trasare corecta si estetica, tn cazul liniei intrerupte, liniei punct si liniei doua puncte, lungimea segmentelor si intervalelor dintre acestea trebuie sa fie uniforma, dimensiunile fiind recomandate in figura 2.5. Schimbarea directiei unor astfel de linii se face intotdeauna pe segmente ( f ig . 2 .6) .

Fig. 2.6 F ' g - 2.7

16

Liniile punct si liniile doua puncte se incep si se termina cu segmente, iar intersectia acestora se face de asemenea pe segmente ( f ig . 2 .7 ) .

Distant^ intre doua linii paralele nu trebuie sa fie mai mica decit dublul grosimei liniei celei mai groase. Se recomanda ca aceasta distant^ sa fie de mini­mum 0,7 mm.

2.2. Scrierea standafdizata

Scrierea utilizata in desenul tehnic este caracterizata de lizibilitate, omogeni-late si aptitudinea de a fi reprodusa prin microfilmare sau prin alte mijloace foto-grafice si este indicata prin S T A S 186-86, care stabileste tipurile de scriere si dimensiunile literelor alfabetului latin ( f ig . 2.8—2.11), chirilic ( f ig . 2.12) si grec ( f ig . 2.13), a cifrelor romane si arabe, precum si a semnelor de larga utilizare ( f ig . 2.8—2.11), scrise cu mina libera sau folosind sabloane.

Tabelul 2.2 Scriere tip A

Element caracteristic

Denumire Simbol Raport

de definire

Dimensiuni, mm

Dimensiunea nominala h (14/14)A 2,5 3,5 5 7 10 14 20 a scrierii

InalMmea literelor mici c (10/14)A — 2,5 3,5 5 7 10 14 Grosimea liniei de d (1/14)A 0,18 0,25 0,35 0,5 0,7 1 1,4 scriere

Distanta dintre doua litere alaturate ale unui cuvint, dintre doua cifre alaturate ale unui numar sau dintre o cifra si o litera alaturata ale unui simbol a (2/14)A 0,35 0,5 0,7 1 1,4 2 2,8

Distanta minima dintre doua cuvinte sau nu-mere alaturate e (6/14)A 1,05 1,5 2,1 3 4,2 6 8,4

Distanta minima dintre (6/14)A

doua rinduri (dintre liniile de baza) b (20/14)ft 3,5 5 7 10 14 20 28

Distanta dintre linia de baza pentru indici si linia de baza a rindului f (3/14)A 0,5 0,75 1 1,5 2 3 4,2

Distanta dintre linia (3/14)A

de baza pentru. expo^ nenti si linia de baza a rindului 9 (8/14)ft 1,4 2 2,8 4 5,6 8 11,2

O B S E R V A f H .

1. Inaltimea literelor mici b, d, f, g, h, j, k, I, p, q si g estevegala cu dimensiunea nominala a scrierii.

2. Daca intre doua litere sau cifre alaturate se formeaza un spatiu aparent mat mare decit Intre celelalte litere sau cifre, acesta se micsoreaza astfel incit toate caracterele sa para egal distantate intre ele. Distanta respectiva nu poate fi mai mica decit grosimea liniei de scriere utilizate.

17

Tabelul 2.3 Scriere tip B

Element caractcristic

Raport Dimensiuni, mm Denumire Simbol de

Dimensiuni, mm

definire

Dimensiunea nominala a scrierii h (10/10)A. 2,5 3,5 5 7 10 14 20

Inal^imea literelor mici c (7/10)/i — 2,5 3,5 5 7 10 14 Grosimea liniei de

(7/10)/i

scriere d (l/10)/i 0,25 0,35 0,5 0,7 1 1,4 2 Distanta dintre doua

(l/10)/i

litere alaturate ale unui cuvint, dintre doua cifre alaturate ale unui numar sau dintre o cifra si o li­ters alaturata ale unui simbol a (2/10)A 0,5 0,7 1 1,4 to

2,8 4 Distanta minima dintre

(2/10)A

doua cuvinte sau numere alaturate e (6/10)/i 1,5 2,1 3 4,2 6 8,4 12

Distanfa minima dintre (6/10)/i

doua rinduri (dintre liniile de baza) b (14/10)/i 3,5 5 7 10 14 20 28

Distanta dintre linia (14/10)/i

de baza pentru indici si linia de baza a rindului f (2/10)/i 0,5 0,7 1 1,4 2 2,8 4

Distanfa dintre linia (2/10)/i

de baza pentru expo­nent si linia de baza a rindului a (6/10)/i 1,5 •2,1 3 4,2 6 8,4 12

OBSERVATII.

1. inal(imea literelor mici b, d, f, g, h, j, k, I, p, g si y este egala cu dimensiunea nominala a scrierii.

2. Daca intre doua litere sau cifre alaturate se formeaza un spat'u aparent mai mare decit intre celelalte litere sau cifre, accsta se micsoreaza astfel incit toate caracterele sa para egal distantate intre ele. Distanta respective nu poate fi mai mica decit grosimea liniei de scriere utilizate.

Dimensiunea nominala a scrierii este inalfimea literelor majuscule si a cifre-lor, se noteaza cu h, se masoara in milimetri si se alege din urmatorul sir de valori : 2,5; 3,5; 5;-7; 10; 14; 20.

Grosimea liniei de scriere este egala cu distanfa dintre liniile refelei cu ajuto­rul careia se determina forma si dimensiunile caracterelor grafice, precum si dis­tanfa dintre ele.

Conform prevederilor S T A S 186-86 se utilizeaza doua tipuri de scriere: scriere tip A (scriere ingusta) cu grosimea liniei de aproximativ egala cu {\/\A)h ( f ig . 2.8 si 2 .9) , recomandata pentru scrierea desenelor destinate a fi microfilmate, pentru completarea indicatorului si a elementelor formatelor, si scriere tip B (scriere no rma la ) , cu grosimea liniei de scriere aproximativ egala cu ( l / 1 0 ) / i ( f ig . 2.10—2.15), recomandata a fi utilizata in mod curent.

Elementele dimensionale ale celor doua tipuri de scriere, in functie de dimen­siunea nominala a scrierii h, sint indicate in tabelul 2.2 pentru scrierea tip A, respectiv in tabelul 2.3 pentru scrierea tip B.

lis

Conform prevederilor standardului mentionat se utilizeaza la alegere doua moduri de scriere, fie scrierea tnclinata la 75° spre dreapta ( f ig . 2.8, 2.10, 2.12— 2.14) , fie scrierea dreapta, cu caracterele grafice perpendiculare pe linia de baza a rindului ( f ig . 2.9, 2.11, 2 .15) .

Pe un desen sau pe toate desenele unei documentafii tehnice trebuie utilizat numai unul dintre cele doua moduri de scriere.

Linia de baza a rindului

F i g . 2 . 9

19

20 21

tig. 2.12 (continuare)

Scriere tip B foc/mata

alfb beta gama delta epsihn zeta eta teta tola capa

lambda miu • niu csi ornicron pi ro sigma tau

ipsilon fi hi psi omega

capa lambda miu niu csi omicron pi ro sigma

-c:

tau ipsilon fi fi hi psi om&p-

Fig. 2.

Dimensiunile indicilor si exponenfilor inscrisi pe desene sint, in general, egale cu jumatate din dimensiunile pe care le au in scrierea respectiva literele si cifrele care figureaza cu exponent sau indice, dar nu mai mici de 2,5 mm ( f ig . 2.14 si 2 .15) .

Scriere tip B Tnclinata

- 4 - 4 . , 4

Fig. 2.14

-c:

w|&

Scriere tip B dreapta

m .20

Fig. 2.15

2.3. Form ate le desenelor tehnice

2.3.1. Generalitati

Piesele, ansamblele si subansamblele care se reprezinta cu ajutorul desenului tehnic au o mare varietate de forme si dimensiuni, ceea ce a impus utilizarea unor formate normalizate. Prin S T A S 1-84 se stabilesc dimensiunile, modul de notare, regulile de prezentare si utilizare a formatelor.

Formatul ( f ig . 2.16) reprezinta spafiul delimitat pe coala de desen prin contu-rul pentru decuparea copiei desenului original. Acest contur are dimensiunile aXb si se traseaza cu linie continua subtire.

Conturul pentru decuparea desenului, original ( f ig . 2.16) are dimensiunile cu 5 mm mai mari decit cele ale formatului respectiv.

Dimensiunile colii de desen ( f ig . 2.16) se recomanda sa fie cu eel putin 16 mm mai mari decit cele ale formatului respectiv.

Formatele utilizate in desenul tehnic se clasifica in: formate de baza (prefe­r e n t i a l ) , alese din seria principals A, I S O , conform S T A S 570-82 (tabelul 2 .4 ) ; formate alungite speciale, obtinute prin alungirea dimensiunii a a formatelor de

23

I

3 V

- Contur pentru decuparea cop/ei desenului original (delimiteaza fbrmotul)

Contur pentru decuparea desenului original

Format

Fig. 2.16

TabehlZU

Simbol

AO

Al

A2

A3

AU

Dimensiuni h'b)Iinm]

(8kNI89)

Suprafata

594*6%/ (841*594)

A?

594*420 (420*594)

297*420 (1*20*297)

2/0*297

0,5

16

Schita

0,25

0,125

0,0625 • 2i0*m 0,03125 015 •

*) Nu se recomanda

Simbol

A3X3 A 3 x 4 A 4 x 3 A 4 x 4 A 4 x 5

Simbol

Tabelul 2.5

axb, mm x mm

420 x 891 420x1 189 297 x 630 297 x 841 297x1 051

Tabelul 2.6

axb, mmxmm

A 0 x 2 1 189x1 682 A0X3 1 189x2 523* A1X3 841x1 783 A l x 4 841x2 378*

A 2 x 3 594x1 261 A 2 x 4 594x1 682 A 2 x 5 594x2 102

A 3 x 5 420 x 1 486 A 3 x 6 420 x1 783 A 3 x 7 420 x 2 080

A 4 x 6 297x1 261 A 4 x 7 297x1 471 A 4 x 8 297 x1 682 A 4 x 9 297 x 1 892

Nu se recomanda.

24

baza, astfel incit lungimea (respectiv dimensiunea b) a formatului alungit sa fie un multiplu intreg de dimensiunea a a formatului de baza ales, (tabelul 2 .5 ) ; formate alungite excep t iona l , obtinute prin alungirea dimensiunii a a formatelor de baza, astfel incit lungimea (respectiv dimensiunea b) formatului obtinut sa fie multiplu intreg de dimensiunea a a formatului de baza ales (tabelul 2 .6 ) .

Abateri le limita la dimensiunile formatului, conform tabelului 2.7, sint cele prvazute in S T A S 570-82 pentru formatele finite de hirtie din seria principals

Tabelul 2.7

Dimensiunile forma­ Abateri limita, tului (a sau 6); mm mm

Pina la 150 ±1,5 Peste 150 pina la 600 ± 2 Pcstc 600 ± 3

Notarea formatelor se face prin simbolul formatului precedat in paranteze de dimensiunile aX b, prima fiind dimensiunea de baza a formatului (cea pe care se asaza indicatorul) . Exemple de notare: A O ( 8 4 l X 1189), A 2 ( 5 9 4 X 4 2 0 ) , A 3 X 4 ( 1 1 8 9 X 4 2 0 ) , A 2 X 3 ( 1 2 6 1 X 594) .

2.3.2. Elementele grafice ale formatului

Liniile utilizate pentru executia grafica a formatelor sint cele conform S T A S 103-84. Scrierea utilizata este conform S T A S 186-86.

Formatul are urmatoarele elemente grafice (f ig . 2.17):

-Unghi de taiere Contur pentru

/ decuparea copiei

Fig. 2.17

25

— zona neutra, cuprinsa intre conturul pentru decuparea copiei si chenarul formatului, are lafimea de 10 mm pentru toate formatele cu excepfia formatelor A4 si A 4 X « , cind lafimea este de 5 mm;

— chenarul care delimiteaza cimpul desenului si se traseaza cu linie continua groasa;

— fisia de indosariere, care reprezinta spatjul pentru perforarea copiei, pre-vazuta la toate formatele pe latura din stinga indicatorului, are dimensiunile 2 0 X 2 9 7 mm, se traseaza cu linie continua subtire si este marcata la mijlo-cul sau cu o linie continua subtire pentru o mai precisa asezare la perforare;

— indicatorul se executa conform S T A S 282-77 si se asaza de regula la toate formatele in coltul din dreapta jos lipit de chenar;

— simbolul formatului se inscrie sub indicator, cu dimensiunea nominala a scrierii de 3,5 mm, la o distanta de 5 mm fata de chenar;

— reperele de centrare, in numar de patru, dispuse la extremitatile axelor de simetrie ale formatului, in scopul pozitionarii corecte a formatelor la multipli­care sau microfilmare, se executa cu linie continua groasa de la conturul pentru decuparea copiei, depasind chenarul cu 5 mm;

\

• -\

\ i

Chenar

Fig. 2.18

Chenar

Fig. 2.19

— reperele de orientare, in numar de doua, trasate cu linie continua subtire, se amplaseaza pe chenar, unul pe dimensiunea a, celalalt pe dimensiunea b, si coincid cu reperele de centrare, astfel incit unul dintre reperele de orientare sa fie cu virful sagetii dirijat catre desenator ( f ig . 2 .18);

— gradatje metrica de referinta cu lungimea de minimum 100 mm, divizata in centimetri si latimea de maximum 5 mm (f ig . 2.19), amplasata in zona neutra, lipita de chenar si simetrica fata de un reper de centrare, trasata cu linie continua groasa;

— sistem de coordonate, utilizat pentru identificarea rapida a diferitelor zone ale desenului, recomandat pentru formatele mai mari de A 3 , se traseaza cu linie

26

continua subtire, diviziunile notindu-se pe o directie cu litere majuscule si pe cea-

lalta cu cifre arabe, consideriind ca origine a sistemului de coordonate virful

unghiului opus indicatorului, cu dimensiunea nominala a scrierii de 3,5 mm;

— unghiul de decupare a copiei, utilizat in scopul usurarii operatiei de decu-

pare a copiilor obtinute prin multiplicare, se amplaseaza in cele patr*u colturi ale

formatului si poate fi fie un triunghi dreptunghic isoscel cu laturile de 10 mm,

innegrit complet ( f ig . 2.20, a ) , fie materializat prin doua linii continue groase

cu lungimea de 10 mm si grosimea de 2 mm (f ig . 2.20, b).

f-Chenar

In cazul formatelor A4 ( f ig . 2.21) si A3 ( f i g . 2.22) nu se tree toate elementele

Taf ice enumerate mai inainte.

4 jo_

Ai*(210*297)

INDICATOR

210

10

20

A3(U20*297)

INDICATOR

420

10

Fig. 2.21 Fig. 2.22

2.3.3. Utilizarea formatelor

Desenul original se executa pe eel mai mic format care permite reprezentarea

clara a obiectului respectiv. Formatele alungite, speciale si excep t i ona l se utili­

zeaza numai daCa obiectul nu poate fi reprezentat pe unul dintre formatele de

baza.

Formatele pot fi utilizate fie in lungime (formate de tip X) fie in latime (for­

mate de tip Y ) , respectiv avind ca baza dimensiunea a sau b. Fac exceptie forma-

tul A4 , care este format tip Y , si formatele alungite A 4 X « , care sint formate

tip X.

27

Pe aceeasi coala de desen, in cadrul unui contur unic pentru decuparea desenului original, pot fi executate mai multe desene originate, ale caror copii urmeaza a fi separate prin decupare, fiecare desen avind formatul si elementele grafice corespunzatoare ( f ig . 2 .23) .

A3 (420*297)

A2(U20x59U) INDICATOR A2(U20x59U)

M(2i0*297) At*(2K)x297)

A2(U20x59U)

INDICATOR INDICATOR INDICATOR

Fig. 2.23

2.4. Indfcatorul §i tabelul de componenta

2.4.1. Indicatorul

Indicatorul se aplica pe fiecare desen (de executie sau de ansamblu) si ser­veste pentru identificarea desenului si modificarilor operate pe acesta.

Indicatorul ( v . f ig. 2.17) se amplaseaza in coital din dreapta jos al formatu­lui, alipit de chenar ( f ig . 2 .24) , iar in cazuri speciale, pentru economisirea forma­telor tiparite, se admite ca formatul tip X sa fie utilizat in la{ ime ( f ig . 2.25, a), iar formatul tip Y in lungime ( f ig . 2.25, b), in care caz indicatorul trebuie sa' fie situat in unghiul superior dreapta al cimpului desenului si dispus astfel incit sa poata fi citit din dreapta desenului.

Format tip Y I {utilizat in lungime)

q b Fig. 2.24 F l g . ' 2 . 2 5

Tn S T A S 282-77 se stabileste formatul si dimensiiinile indicatorului utilizat in desenul tehnic ( f ig . 2 .26) .

Completarea casutelor indicatorului se face astfel: ( / ) denumirea sau initia­l e d intreprinderii, institutului etc. in cadrul caruia a fost executat sau se pas-

Format tip X . (in lungime)

Q

treaza desenul original; (2) scara sau scarile la care a fost executat desenul (conform S T A S 2-81) ; (3) data la care a fost executat desenul; (4) denumirea obiectului reprezentat pe desen; ( 5 ) , (6) numele si, respectiv, semnatura persoa-nelor care au proiectat, desenat, verificat, controlat S T A S si aprobat desenul;

5 5 35 15 19,5 (3 5 5 35 15 19,5 13

M l (15) (IS) (17) (18) ' 0 1 mi (15) LB) (17) (18)

PmiecTar (o)

(10) Desenat

IK 1 IC\ (7) (10) Verificat Contr.STAS f5J (b) (7)

hhaiie$tedesen nc- (II) (10)

Aorobat Masaneld: Nr. inventor •• (12) >o

(10)

_ 20 25 15 (2)

(1) 1 (3)

185

J8

Fig. 2.26

( 7 ) simbolul sau denumirea materialului din care este executat obiectul respectiv, precum si numarul standardului sau normei interne referitoare la aceasta; (8) masa neta a produsului (exprimata in k g ) ; (9) numarul desenului; (10) numarul curent al plansei si numarul total de planse ce compun desenul respectiv, separate printr-o line de fractie oblica; ( / / ) numarul desenului inlocuit de respectivul de­sen; (12) numarul de inventar (de arhiva) atribuit desenului respectiv; (13) sim­bolul literal al unei serii de modificari operate in desenul respectiv; (14) numarul de modificari operate in cadrul seriei de modificari inscrise in casuta (13); (15) numarul fisei de modificare in care sint inscrise modificarile respective; (16), (17), (18) data la care s-a efectuat seria de modificari, respectiv numele si semna­tura persoanei care a facut modificarea.

Se specifica ca trasarea si utilizarea casutelor (11) si (12) se face numai cind este cazul.

In cazul formatelor A5 , inakimea indicatorului este de 44 mm, fiind prevazut cu un singur rind pentru casutele (13) . . . (18).

In documentatia tehnologica de fabricate , in cazul desenelor de executie,. se utilizeaza indicatorul redus ( f ig . 2 .27) , indicatorul din fig. 2.26 aplicindu-se numai pe desenele de ansamblu, sau numai pe unul dintre desenele de executie daca documentatia nu cuprinde si desenul de ansamblu.

(i) (2) (3) M (5) (6) (i) (2) (3) M (5)

(7) (8) Oola- (9) Nr. inventor: (in) \hlocuie$1e desen nr. •• (//)

92,5 185 185

Fig. 2.27

Completarea casutelor indicatorului redus se face astfel: ( / ) numarul de po-' zitie din desenul de ansamblu respectiv; (2) denumirea elementului reprezentat in desenul respectiv; (3) numarul de bucati; (4) denumirea materialului, precum si numarul standardului; (5) scara sau scarile la care a fost executat desenul;

29 28

(6) numarul desenului; ( 7 ) , (8), (9) numele si semnStura proiectantului, respec­tiv data la care a fost executat desenul; (10) numarul de inventar (de arhivS) atribuit desenului respectiv; (11) numarul desenului Tnlocuit de respectivul desen.

2.4.2. Tabelul de components

Tabelul de components ( f ig . 2.28) serveste la identificarea elementelor com-ponente ale produsului reprezentat pe un desen de ansamblu si se amplaseaza fie pe desenul de ansamblu respectiv, fie pe planse separate format A 4 , deasupra indicatorului, alipit de acesta si de chenar ( f ig . 2.29, a).

(11 (2) (3) N (5) (6) (7)

Poz. Denumire Nr. desen sau STAS Buc. Materia/ Observafii IhsaneH kgibuc.

10 50 45 10 30 25 15

185 '

Fig. 2.28

DacS din cauza reprezentarii de pe desen, tabelul de components trebuie in->erupt, acesta poate fi continuat deasupra reprezentarii ( f ig . 2.29, b), fSrS repeta-rea capului de tabel, iar dacS are mai multe pozitii poate fi continuat in stinga indicatorului, repetindu-se de fiecare data capul de tabel. Tntre indicator si conti-nuarea tabelului, precum si intre urmatoarele pSrti ale tabelului se lasa o distantS de 10 mm (f ig . 2.29, b si c).

Tobel de compo­nents

INDCAJVR

a

Jbbelde compo­nents (confi-noare)

10

Tabel de compo­nents (continua-re)

Tabel de compo­nents

Tabel de compo­nents (continua-re) WDlCATOk

b Fig. 2.29

Completarea cSsutelor ( / ) . . . (7 ) ale tabelului de components ( v . fig. 2.28) se face conform capului de tabel, incepind cu pozitia / de jos in sus, in cSsutele necompletate trasindu-se o liniutS.

DacS tabelul de components se aplicS pe mai multe planse ale aceluiasi desen de ansamblu, va cuprinde de fiecare datS numai elementele pozitionate pe plansa respectivS, astfel incit fiecare pozitie sS fie cuprinsS in tabel o singurS datS.

30

2.4.3. Indicatorul si tabelul de components in cazul desenelor de ansamblu cu variante

1.5. Scarile numerice utilizate in desenul tehnic

Bacon (4)

(3)

(2)

0)

Poz.

Tn cazul in care produsul reprezentat intr-un desen de ansamblu se executS in mai multe variante (cu elemente avind caracteristici constructive diferite, exe-cutate din materiale diferite, intr-un numSr diferit de bucati e t c . ) , indicatorul si tabelul de components se extind spre stinga cu 10 mm pentru fiecare variants ( f ig . 2 .30) .

Completarea cSsutelor din extinderea in­dicatorului si tabelul de components se face astfel: (1) denumirea sau codul variantei; (2) masa nets a variantei; (3) simbolul de ordine (numeric sau l i teral) al variantei; (4) numa­rul de bucSti din elementul respectiv, necesare fiecSrei variante.

Denumire

Projector

Verificat Coritr.sns Aorobat

10 Desenele tehnice se executS la scarS, prin scara unui desen intelegindu-se raportul din­tre dimensiunile liniare mSsurate pe desen si Fig. 2.30 dimensiunile reale ale obiectului reprezentat.

ScSrile de reprezentare se aleg conform S T A S 2-81 (tabelul 2 . 8 ) .

Tabelul 2.8

Scari de:

marire marime naturala

mic$orare

2 : 1 20 : 1 5 : 1 50 : 1

10 : 1 100 : 1

1 : 1 1 : 2 1 : 20 1 : 5 1 : 50 1 :10 1 : 100

200 1 : 2 000 1 : 20 000 500 1 : 5 000 1 : 50 000

1 000 1 : 10 000 1 : 100 000

In afara acestor scSri se admite folosirea urmStoarelor scSri cu destinatie specials: 1 : 2,5 — pentrU cazurile in care este necesarS folosirea mai completS a cimpului desenului; 1 : 15 in cazul desenelor de constructii metalice in construc­tii industriale»sau navale; 1 : 250; 1 : 2500 si 1 : 25000 pentru planuri de harti.

La alegerea scSrii desenului va trebui sS se tina seama de dimensiunile obiec­tului reprezentat, de dimensiunile formatului si de realizarea unei reprezentSri cit mai clare a obiectului pe un format cit mai redus.

Notarea scSrii pe desen se face dupS cum urmeazS: in cSsuta indicatorului, indicarea scSrii se face astfel: 1 :5 ; 1 : 1; 2 : 1 etc.; la desenele care se executa fSrS indicator (planuri, scheme, har t i ) , mSrimea scSrii precedata de cuvintul „scara" se inscrie sub titlul desenului; la desenele in care unele proiectii (vederi , sectiuni, detalii) sint reprezentate la altS scarS decit aceea a proiectiei principale, scara se noteazS astfel: in indicator se inscrie marimea scSrii principale a desenu­lui, urmatS de valori le scSrilor diferite de aceasta, inscrise intre paranteze si cu caractere de preferintS mai mici, de exemplu 1 : 10(j : § ) ; pe desen, sub (sau l ingS) notarea proiectiei executate la scarS diferitS de cea a proiectiei principale se in­scrie valoarea scSrii respective.

31

2.6. Plierea (impaturirea) desenelor tehnice

p a t u S r U c o P ^ copiile desenelor originale se pliaza (im-paiurescj conform M A S 74-76, la formatul A4 , considerat drept modul de nliai

Se admite impaturirea formatelor si la alte formate, a l e ^ X H S p t modul' de phaj unul dintre formatele normalizate, cu exceptia formatelor A ^ A S

., 105.

r-r—i-

\—h-S51

A0(M*H89) A0(W9*b%1)

Fig. 2.31

C5,

4 — 1

U (J

«s 1 - I - I / » ,195.

A1(5&*ffl)

32

Fig. 2.32

Plierea formatelor se face fntii pe directii perpendiculare pe baza formatului si apoi daca mai este cazul, dupa directii paralele cu baza formatului, astfel incit pe latura de jos a desenului impaturit. indicatorul sa apara in intregime.

Cea mai utilizata metoda de impaturire este impaturirea in scopul perforarn exemplificata in figurile 2.31—2.34, desenele urmind a fi indosariaLe.

£8.2

Tot pentru indosariere desenele pot fi "irnpaturite astfel incit sa se poata

aplica o banda adeziva^ perforata ( f ig . 2.35)

33

Tn vederea pastrarii desenelor in mape, in plicuri sau brosate se utilizeaza fie impaturirea la dimensiuni ( f ig . 2 .36) , fie impaturirea modulara ( f ig . 2 .37) . 3. Aplicafii ale geometriei descriptive

in desenul tehnic

3.1. Generalitati

Geometria descriptiva reprezinta baza teoretica a alcatuirii proiectiilor orto-gonale in desenul tehnic. Piesele din constructia de masini au o varietate de forme care se compun din mai multe corpuri geometrice simple, ale caror curbe de inter-secfie sint studiate in cadrul geometriei descriptive.

Tn cele ce urmeaza se vor prezenta principalele tipuri de intersecfii, strict necesare pentru infelegerea reprezentarii in proiectie ortogonala a pieselor in de­senul tehnic. Se utilizeaza cunostinfele de geometrie descriptiva considerate cu-noscute.

Pentru evidenfierea intersectiei, se considera piesele fara racordari in zona de intersectie (cu excepfia piesei din fig. 3 .4) , iar reprezentarea pe care o are piesa in desenul tehnic este trasata cu negru si construcfiile auxiliare cu rosu.

3.2. Aplica|H ale geometriei descriptive la piese tehnice

3.2.1. Reprezentarea capului surubului hexagonal

Capul surubului hexagonal rezulta constructiv ( f ig . 3.1) din interseetia unei prisme hexagonale drepte, cu un con circular drept cu virful in V (v, v',v").

Pentru determinarea intersectiei prin metoda generatoarelor se traseaza, la distance egale , generatoarele VA0(vao, v'a', v"a") . . . VJo(vjo> v'\', v"j"), care intretaie in proiectie orizontala fetele prismei hexagonale in punctele a, b, . . . j. Cu linii de ordine, se determina pe generatoarele care le contin, proiectiile verticale a', b', . . . j ' si proiectiile laterale a", b". . . j " , prin care se traseaza proiectiile verticala si, respectiv, laterala ale intesectiei. Se observa ca interseetia consta in arce de cere.

Pe figura sint date si cotele informative necesare reprezentarii capului suru­bului hexagonal in functie de diametrul d.

3.2.2. Reprezentarea piulifei hexagonale

Piulita hexagonala rezulta constructiv din interseetia unei prisme hexagonale drepte cu doua calote sferice ( f ig . 3 .2 ) .

Pentru determinarea intersectiei s e folosesc planele auxiliare d e nivel [ P i ] , [P2], [P3] i n partea superioara s i [ P 4 J , [P5], [P6] i n partea inferioara. Planele auxiliare intersecteaza calotele sferice dupa cercuri, care in proiectie orizontala intretaie proiectia orizontala a prismei hexagonale (un hexagon) in punctele a, b, c, .. . ,m in partea superioara si 7, 8, . . . 13 in partea inferioara. Proiectiile verticale a', b'. . . m' si, respectiv, 7', 8'.. . 13' se determina cu linii de ordine la intretaierea cu urmele verticale ale planelor auxiliare; similar — proiectiile laterale a", b" . . . m", respectiv 7", 8" . . . 13", la intretaierea cu urmele laterale ale planelor auxiliare. Se observa ca interseetia consta in arce de cere.

Pe figura sint date cotele informative necesare reprezentarii piulitei hexago­nale in functie de diametrul d.

35

In vederea pastrarii desenelor in mape, in plicuri sau brosate se utilizeaza fie impaturirea la dimensiuni ( f i g . 2 .36) , fie impaturirea modulara ( f ig . 2 .37) .

34

3. Aplicafii ale geometriei descriptive in desenul tehnic

3.1. Generalitati

Geometria descriptiva reprezinta baza teoretica a alcatuirii proiectiilor orto-gonale in desenul tehnic. Piesele din constructia de masini au o varietate de forme care se compun din mai multe corpuri geometrice simple, ale caror curbe de inter -sectie sint studiate in cadrul geometriei descriptive.

In cele ce urmeaza se vor prezenta principalele tipuri de intersectii, strict necesare pentru intelegerea reprezentarii in proiectie ortogonala a pieselor in de­senul tehnic. Se utilizeaza cunostintele de geometrie descriptiva considerate cu-noscute.

Pentru evidentierea intersectiei, se considera piesele fara racordari in zona de intersectie (cu exceptia piesei din f ig. 3 .4) , iar reprezentarea pe care o are piesa in desenul tehnic este trasata cu negru si constructiile auxiliare cu rosu.

3.2. Aplicafii ale geometriei descriptive la piese tehnice

3.2.1. Reprezentarea capului surubului hexagonal

Capul surubului hexagonal rezulta constructiv ( f ig . 3.1) din interseetia unei prisme hexagonale drepte. cu un con circular drept cu virful in V (v, v', v").

Pentru determinarea intersectiei prin metoda generatoarelor se traseaza, la distante egale , generatoarele VA0(va0, v'a', v"a") .. . VJo(vjo, v'j', v"j"), care intretaie in proiectie orizontala fetele prismei hexagonale in punctele a, b, . . . j. Cu linii de ordine, se determina pe generatoarele care le contin, proiectiile verticale a', b', . .. j' si proiectiile laterale a", b" . . . j " , prin care se traseaza proiectiile verticala si, respectiv, laterala ale intesectiei. Se observa ca interseetia consta in arce de cere.

Pe figura sint date si cotele informative necesare reprezentarii capului suru­bului hexagonal in functie de diametrul d.

3.2.2. Reprezentarea philifei hexagonale

Piulita hexagonala rezulta constructiv din interseetia unei prisme hexagonale drepte cu doua calote sferice ( f ig . 3 .2) .

Pentru determinarea intersectiei se folosesc planele auxiliare de nivel [ P i ] , [ P 2 ] , [ P 3 ] in partea superioara si [ P 4 ] , [Pe], [Pe] in partea inferioara. Planele auxiliare intersecteaza calotele sferice dupa cercuri, care in proiectie orizontala intretaie proiectia orizontala a prismei hexagonale (un hexagon) in punctele a, b, c, . . . ,m in partea superioara si 7, 8, . .. 13 in partea inferioara. Proiectiile verticale a', b'. . . m' si, respectiv, 7', 8 ' . . . 13' se determina cu linii de ordine la intretaierea cu urmele verticale ale planelor auxiliare; similar — proiectiile laterale a", b" . . . m", respectiv 7", 8" . . . 13", la intretaierea cu urmele laterale ale planelor auxiliare. Se observa ca interseetia consta in arce de cere.

Pe figura sint date cotele informative necesare reprezentarii piulitei hexago­nale in functie de diametrul d.

35

3.2.3. Reprezentarea intersectiei dintre doi cilindri circulari drepti de dia-metre egale, cu axele perpendiculare

Se considera piesa din figura 3.3, care prezinta acest tip de intersectie a tit la interior cit si la exterior.

Pentru determinarea prin puncte a intersectiei sint necesare plane de nivel secante la cei doi cilindri, trasindu-se in pozitie rabStuta in proiectie verticals, semicercurile / 0 " , 2'Q'. . . pentru partea exterioarS si / 0 " , 7/0" . . . V / / 0 " pentru par-tea interioarS, care se impart, in mod arbitrar, in cite sase parti egale . Cu linii de ordine, se determina, pe generatoarele pe care sint continute, punctele / " , 2", 3" . . . 7" pentru partea exterioara si punctele / / " . . . VII" pentru partea inte­rioara, puncte ale intersectiei.

Se observa ca interseetia se face atit la interior, cit si la exterior, dupa doua curbe plane (semiel ipse) , care in proiectiile laterale apar ca doua segmente concu-rente la 90°.

3.2.4. Reprezentarea intersectiei dintre un ovoid si un cilindru circular drept, avind axa com una

Se considera corpul de robinet din figura 3.4. care prezinta acest tip de inter -sectie.

Pentru trasarea intersectiei se utilizeaza planele auxiliare de profil [ P i ] , [P2] j • • [ P i ] • Tn proiectie orizontala curba de intersectie se con-fundS cu proiectia orizontala a cjlindrului. vertical, pe care se iau punctele echidis-

Fig. 3.4

3 8

tante /, 2. . . 12. Tn proiectie laterals, se determinS punctele intersectiei 2". . . 12", la intretaierea cercurilor dupS care planele auxiliare taie ovpidul cu generatoarele dupa care aceleasi plane taie cilindrul, iar in proiectie vert icals , / ' , 2'. . . 12' la interseetia generatoarelor dupS care planele auxiliare intersecteaza cilindrul cu liniile de ordine orizontale duse din proiectiile laterale. Se observS cS interseetia este o curbs strimbS, care in proiectie ver t icals si late­rals , apare sub forma unei linii curbe continue. Pentru simplificare, in desen se traseaza sub forma unui arc de cere.

3.2.5. Reprezentarea intersectiei intre cilindri cu a-xele perpendiculare si dia-metre diferite

Se considers piesa din figura 3.5, care prezintS acest tip de intersectie atit la interior, cit si la exterior.

Determinarea intersectiei dintre cilindrul vertical si cilindrul orizontal la ex-teriorul piesei se face utilizind plane auxiliare secante la cei doi cilindri^ prin raba-terea bazei cilindrului orizontal si impSrtirea acesteia in parti egale . Tn proiectie orizontalS se noteazS punctele rabStute cu U, 20 • . . So iar in proiectie verticals cu 1', 2'0. . . 8'. Tn proiectie orizontalS generatoarele duse din l 0 j 2 0 . . . 80 intersec-teazS proiectia orizontalS a cilindrului vertical in punctele 1, 2, . . . 8. La intretaie­rea liniilor de ordine duse din /„ ' , 2'a . . . 8'0 cu cele duse din /, 2 . > . 8 se determina, in proiectie vert icals, punctele intersectiei / ' , 2'. . . 8'. Determinarea intersectiei 9', 10' . . . 16', in proiectie vert icals , dintre cilindrul vertical si cilindrul orizontal la interiorul piesei, se face in mod analog. Interseetia a", b", . . . g", in proiectie laterals, dintre cilindrul vertical si cilindrul de capSt la exteriorul piesei, se deter-minS la intretaierea liniilor de ordine duse din proiectiile orizontale a, b . . . g si din proiectiile verticale a', b'.. . g', ale punctelor A, B . .. G situate pe curba de intersectie.

Se observS cS proiectiile intersectiei in planul vertical si lateral sint arce de hiperbolS. Pentru simplificare, in desen se traseaza sub formS de arce de cere.

I

3.2.6. Reprezentarea intersectiei dintre o sfera si un cilindru cu axe paralele

Se considers piesa din figura 3.6, care prezintS acest tip de intersectie atit la interior, cit si la exterior.

Pentru determinarea intersectiei dintre cilindrul orizontal si sferS, la interio­rul piesei, se imparte ( in mod arbitrar) baza cilindrului, care apare in adevSratS marime in proiectie laterals, in 12 parti ega le , notindu-se punctele cu 1", 2" . . . 12"' . fn roiectie vert icals si orizontalS se rabate pe jumatate baza cilindrului, obtinindu-se punctele 1£, 2^ . . . 12'0 si, respectiv, J0, 2 0 . . . 120. Prin linii de ordine se determinS proiectia vert icals a intersectiei / ' , 2'. . . 12', care se ob­serva cS este o curba continuS (parabola ) si, respectiv, proiectia orizontalS a intersectiei /, 2 . . . 12, care se observS ca este o curbs inchisS.

Similar se determinS si interseetia dintre cilindrul orizontal si sferS la exte­riorul piesei, obtinindu-se in proiectie verticals punctele / 0 ' , 2'. . . 12', care for-meazS o linie curbs, si in proiectie orizontalS curba inchisS 1\, 2\ . . . 12\.

Determinarea intersectei dintre cilindrul vertical si sferS, atit la interiorul, cit si la exteriorul piesei, se face in mod analog prin rabaterea semibazei cilindru­lui in proiectie verticals si, respectiv, laterals, obtinindu-se interseetia care este sub formS de linii drepte.

3 9

3.2.7. Reprezentarea intersectiei dintre un trunchi de con si un cilindru circular drept avind axele coneurente

Se considera piesa din figura 3.7, care prezinta acest tip de intersectie atit la interior, cit si la exterior.

Determinarea intersectiei, prin puncte, se face in proiectie verticala prin me­toda. sferelor, utilizindu-se suprafefe sferice auxiliare cu centrul in punctul de concurenta al axelor, care taie atit trunchiul de con, cit si cilindrul dupa cercuri care se proiecteaza ca drepte. Aceste drepte se intretaie in punctele cautate. Pen­tru interseetia la exteriorul piesei se determina astfel punctele: a', b'. . . h' iar la interiorul piesei punctele 1', 2'. . . 8'.

Tn proiectie orizontala, punctele intersectiei se determina prin utilizarea pla­nelor auxiliare de nivel [Pt], [P2] ••• [Pe], care taie trunchiul dje con dupa cercuri ce se intretaie cu liniile de ordine duse din 2 ' . . . 8' in puncte le cautate 1, 2 . . . 8 si cu liniile de ordine duse din a', b'. . . h' in punctele a, b . . . h.

Se observa ca intersectiile sint formate din curbe strimbe inchise.

3.2.8. Reprezentarea orificiului de trecere de la cepul de robinet

Determinarea intersectiei in cazul cepului de robinet, atit in vedere, cit si in sectiune ( f ig . 3 .8) , se face prin puncte, utilizind planele auxiliare de profil [Pi], [P2] . • • [P9], alese arbitrar, care taie cepul dupa cercuri. Cu linii de ordine duse din 2 ' . . . 9 r se determina proiectiile laterale ale punctelor intersectiei

2". .. 9", la intretaierea cu cercurile dupa care planele auxiliare taie cepul. Similar se determina cu linii de ordine, proiectiile orizontale ale punctelor inter­sectiei 1, 2 . . . 9. Trasarea intersectiei in sectiune, se face prin punctele determi­nate. Tn mod analog se determina interseetia si in vedere.

3.2.9. Reprezentarea intersectiei dintre un semitor si un cilindru circular drept

Se considera piesa din figura 3.9, care prezinta acest tip de intersectie atit la interior, cit si la exterior.

Determinarea intersectiei la exteriorul piesei se face prin puncte, utilizind pa-nele auxiliare de front [Pi], [P2] ••• [Pio]- In proiectie verticala, punctele de intersectie V, 2'. . . 20' se obfin la intretaierea generatoarelor verticale ale cilindru­lui cu semicercuri dupa care planele auxiliare taie cilindrul si semitorul. Tn proiec­tia laterala, punctele de intersectie 2" . . . 20" se obtin la intretaierea genera­toarelor verticale dupa care planele auxiliare taie cilindrul cu liniile de ordine duse din 2'.. . 20'.

In mod similar se determina curba de intersectie AB . .. I (ab . . . i; a'b'...i'\ a"b"...i"), la interiorul piesei, prin utilizarea pla­nelor* auxiliare de front [Qi], [Q2] • • • [Q7].

3.2.10. Reprezentarea intersectiei dintre un trunchi de con si o calota sferica

Capacul de lagar din figura 3.10 prezinta acest tip de intersectie. Pentru determinarea intersectiei, prin puncte, se utilizeaza planele de nivel

auxiliare [Pi], [P2I • • • [P9) > care taie calota sferiea dupa arce de cere si trunchiul

4 2 4 3

46

de con dupa cercuri. Tn propose orizontala, punctele intersectiei / , 2 . . . 9 etc.

se determina la intretaierea arcelor de cere dupa care planele auxiliare taie calota

sferica cu cercurile dupa care aceleasi plane taie trunchiul de con. Tn proiectie

verticala, respectiv laterala, punctele intersectiei V, 2'. . . 9', respectiv

2". . .9" , se obtin la intretaierea urmelor planelor auxiliare cu liniile

de ordine duse din 1, 2 . . . 9.

3.2.11. Determinarea si reprezentarea desfasuratelor suprafefelor pieselor

Tn cazul unei piese de tip cazan ( f ig . 3.11), reprezentarea intersectiilor dintre

diferitele parti componente (corpuri geometrice simple) se face conform celor tra-

tate mai inainte. Astfel , interseetia dintre cilindrul H si calota sferica E este o

linie curba in proiectie verticala; intersectiile dintre cilindrii C si A sj cilindrii

B si A sint arce de hiperbola in proiectie verticala; interseetia dintre trunchiul

de con D si cilindrul A este formats din doua arce de hiperbola in proiectie verti­

cals si o curba inchisS in proiectie orizontala; interseetia dintre calota sferica

F si cilindrul G este o linie dreapta atit in proiectie verticala, cit si in proiectie

orizontala; intersectiile dintre calotele sferice E si F si cilindrul A sint linii drepte

atit in proiectie verticala, cit si in proiectie orizontala.

Trasarea desfasuratelor suprafetelor exterioare ale corpurilor geometrice

simple care compun piesa din figura 3.11 se face prin determinarea, cu ajutorul

cunostintelor puse la dispozh;ie de geometria descriptiva, a adevaratelor marimi

ale elementelor care genereaza respectivele corpuri-generatoare, baze, inaltimi

etc. ( f ig . 3.12 si 3.13).

Desfasurata A* a cilindrului A este un dreptunghi ( f ig . 3.12, a) de laturi

L a care este in adevSrata marime atit in proiectie verticala, cit §i in proiectie

orizontala, si nDA , DA apSrind in adevarata marime in proiectie laterala.

Desfasuratele B* a cilindrului B ( f ig . 3.13, b), C* a cilindrului C ( f ig . 3.13, d)

si H* a cilindrului H ( f ig . 3.13, a) se determina prin rabaterea bazelor cilindrilor

si trasarea adevaratelor marimi a unui numar arbitrar de generatoare ale cilin­

drilor. Desfasuratele se traseaza prin puncte.

Desfasurata D* a trunchiului de con D ( f ig . 3.13, c) se traseaza prin puncte,

utilizindu-se un numar arbitrar de generatoare care se determina in adevarata

marime. Desfasurata se traseaza prin puncte.

Desfasuratele E* a calotei sferice E ( f ig . 3.12, c) si F*' a calotei sferice F

( f ig . 3.12, b) se determina prin impartirea caloteior in zone sferice.

Desfasurata G* a cilindrului G ( f ig . 3.13, e ) 1 este un dreptunghi de laturi

L6 si nDG .

Calotele sferice E si F se obtin de regula prin ambutisarea unor discuri.

4 7

o'

90

*5?

v

V3-

OS _J Ja -a

E

*7

48 49

Suprafefele striate si ornamentele, care au relief marunt uniform, se repre­zinta in vedere in relief numai pe o mica parte a conturului ( f ig . 4 .4) .

Pentru citirea fara dificultate a unui desen ce reprezinta o piesa cu goluri interioare se utilizeaza reprezentarea sa in sectiune pe unul, doua sau mai multe

Fig. 4.3 Fig. 4.4 plane de proiectie ale sistemului ortogonal de reprezentare.. Conturul interior al piesei se traseaza cu linii continue de aceeasi grosime cu liniile de contur exterior, iar partile pline ale piesei sectionate se hasureaza cu linii*subtiri, pentru scoaterea lor in evidenta ( f ig . 4 .5 ) .

Sectiunea, conform S T A S 105-87, este definita ca fiind reprezentarea in pro­iectia ortogonala pe un plan a unei piese, asa cum ar arata aceasta daca ar fi sectionata cu o suprafata fictiva de sectionare (plana, in trepte sau cilinrica) si daca ar fi indepartata imaginar partea aflata intre ochiul observatorului si suprafata de sectionare ( f ig . 4 .6 ) . Planul de sectionare, in general , se alege para-lel cu pianul de proiectie pe care se face reprezentarea.

52

4.2. Reprezentarea sectiunilor si rupturilor

Clasificarea sectiunilor. Criteriile de clasificare sint in functie de pozitia pla-nului de sectionare fata de planele de proiectie, de modul de reprezentare si de forma suprafetei rezultate din sectionare.

Dupa modul de reprezentare:

— secjiune propriu-zisa, cind se reprezinta in desen numai conturul figurii rezultate din interseetia piesei cu planul de sectionare ( f ig . 4.7 b)-

~ s e c t i u n e cu vedere, cind se reprezinta in desen atit sectiunea propriu-zisa cit si in vedere, partea piesei aflata in spatele planului de sectionare ( f ig 4 7 c ) '

53

Dupa pozifia planului de sectionare fata de planul orizontal de proiectie: — sec}iune orizontala, cind planul de sectionare este un plan de nivel; in

acest caz traseul de sectionare se indica pe proiectia verticala ( f ig . 4.8, traseul B — B ) ;

— sectiune verticala, cind planul de sectionare este un plan de front, iar traseul de sectionare este indicat pe proiectia orizontala ( f i g . 4.8 si 4.9, traseul A — A ) ;

Fig. 4.7

— sectiune inclinata, cind planul de sectionare are o poz'itie oarecare fata de planele de proiectie ( f ig . 4 .10) .

Interseetia dintre planul de sectionare si planul de proiectie se numeste traseu de sectionare si reprezinta urma planului de sectionare pe planul de proiectie respectiv. Traseul de sectionare se reprezinta cu linie — punct subtire, avind la capete si la locurile de schimbare a directiei traseului segmente de dreapta trasate cu linie continua groasa. Traseul de sectionare se noteaza cu litere majuscule ( v . f ig. 4.7, a — 4.10) .

54

Dupa forma suprafetei de secfionare: — sectiune plana, cind suprafata de sectionare este un plan ( v . f ig. 4.8

§i 4 .9 ) ; — sectiune frinta, cind suprafata de sectionare este formata din doua sau

mai multe plane consecutiv concurente sub un unghi diferit de 90° ( f ig . 4 .11) ; pentru ca sectiunea sa nu apara deformata, planul inclinat se rabate pina devine paralel cu planul de proiectie pe care se .reprezinta sectiunea;

Fig. 4.12 Fig. 4.13

— sectiune in trepte, cind suprafata de sectionare este formata din doua sau mai multe plane (de nivel, de front sau de prof i l ) paralele ( f ig . 4 .12) ;

— sectiune cilindrica, cind suprafata de sectionare este cilindrica, iar sectiu­nea este desfasurata pe unul din planele de proiectie ( f ig . 4 .13) .

Dupa proporfia in care se face secfionarea piesei: — sectiune completa, cind proiectia respectiva a pesei este reprezentata in

Intregime in sectiune ( v . f ig. 4.8 si 4 . 9 ) ;

55

— sectiune partiald, cind numai o parte a piesei este reprezentata in sectiune in proiectia respectiva, separata de restul piesei printr-o linie de ruptura ( f ig . 4.14 si 4 .15) .

Sectiunile propriu-zise. Se utilizeaza cu scopul de a se reduce spatiul de re­prezentare in desen al pieselor de masini, prin reducerea numarului de proiectii necesare determinarii lor corecte, realizindu-se totodata o economie de timp si de materiale.

Dupa pozitia pe desen fafd de proiectia principala a piesei, sectiunile pro­priu-zise se clasificd in:

Sectiune obisnuita, cind sectiunea este reprezentata in afara conturului proi­ectiei unei piese'si este dispusa conform S T A S 614-76, sau in alta pozitie ( v . f ig. 4.22).

Secfiune suprapusa, cind sectiunea este reprezentata direct peste conturul proiectiei piesei respective ( f ig . 4 .14) . Se utilizeaza numai in cazul in care nu incarca claritatea desenelor si nu duce la complicatii de citire. Sectiunile supra-puse se traseaza cu linie continua subtire, iar traseul de sectionare cu linie punct subtire, care reprezinta si axa de simetrie a sectiunii.

Linie subtire ///?/g groasa

Linie subtire Sectiune suprapusa

' \ •• r

Fig. 4.14

Sectiune deplasatd, cind sectiunea se reprezinta in afara conturului proiec­tiei, de-a lungul axei care reprezinta urma planului de sectionare, privita din stinga (rotita spre dreapta) . Sectiunile deplasate se traseaza cu linie continua groasa ( f ig . 4 .15) .

Secfiune intercalatd, cind sectiunea se reprezinta in intervalul de ruptura dintre cele doua parti ale proiectiei pie­sei. folosindu-se in special la piesele

lungi si de profil constant ( f ig . 4 .14) . Sectiunile intercalate se traseaza cu linie continua groasa, pe care nu se noteaza urma planului de secfionare.

Reprezentarea rupturilor. Ruptura (conform S T A S 105-87) este reprezenta­rea conventional^, in proiectie ortogonala pe un plan, a unei piese din care se indeparteaza o anumita parte, separind-o de restul piesei printr-o suprafata nere-gulata, numita suprafata de ruptura, perpendiculara pe planul de proiectie; in unele cazuri separarea se poate face si printr-un plan paralel cu planul de proiectie.

56

Ruptura se executa cu scopul: — reducerii spatiului oeupat pe desen de reprezentarea piesei, prin indepar-

tarea partii rupte, in special la piesele lungi, fara ca sa fie afectata claritatea si precizia reprezentarii ( f ig . 4.16, a si b);

— reprezentarii unor parti ale piesei, care la reprezentarea in vedere sint acoperite de partea indepartata ( f ig . 4.14, 4 .15) .

Urma suprafetei de rupere pe planul de proiectie se numeste linie de ruptura, se traseaza cu linie continua subtire, cu mina libera, si are forma de linie ondulata pentru rupturi in piese de orice forma si din orice material ( f ig . 4.16, a si b), cu exceptia pieselor din lemn, unde are forma de linie in z ig -zag ( f ig . 4 .17) . Liniile

de ruptura nu trebuie sa coincida cu o muchie sau cu o linie de contur a piesei sau sa fie trasate in continuarea acestora.

Daca ruptura se face in lungul unei axe, la piesele simetrice reprezentate prin proiectii combinate, sectiuni si vederi, linia de ruptura nu se traseaza, aceasta fiind inlocuita de axa respectiva a piesei ( f ig . 4 .18) . De asemenea, la piesele si­metrice reprezentate prin jumatati sau sferturi, linia de ruptura nu se traseaza ( f ig . 4 .19); in acest caz axele de simetrie se noteaza prin cite doua liniute paralele, perpendiculare pe axa de simetrie.

57

4.3. Trasee de sectionare

Traseul de sectionare este urma planului de sectionare pe planul de proiectie respectiv. Acesta se traseaza cu linie punct subtire avind la capete si la locurile de schimbare a directed segmente de dreapta trasate cu linie groasa ( f ig . 4 .20) . Segmentele de linie continua groasa nu trebuie sa intersecteze liniile de contur ale proiectiei.

Linie punct subtire

\ , Linie groasa

Coada sagetii

(linie subtire)

Fig. 4.20

A-A j

rforeo hasur/br

Fig. 4.21

A, HA i '

. J

X 7t

Fig. 4.22

58

Notarea traseului de sectionare, a directiilor de proiectie si a proiectiilor co-respunzatoare se face cu litere majuscule din alfabetul latin avind dimensiunea nominala de 1,5—2 ori mai mare decit cea folosita pentru inscrierea cotelor pe desen. Literele se scriu paralel cu baza formatului, deasupra sau l inga linia sage­tii care indica directia de proiectie, cit si deasupra proiectiei. De-alungul intregului traseu, va trebui sa apara aceeasi litera majuscula, diferita de cele notate pe alte proiectii de pe acelasi desen.

Pentru a usura urmarirea traseului, in cazul sectiunilor notarea se poate face si in locurile de schimbare a directiei ( f i g . 4 .21) . Daca pe un desen exista mai multe trasee de sectionare din care rezulta sectiuni de forma identica, aceasta se noteaza cu aceeasi litera^iar sectiunea se reprezinta o singura data ( f ig . 4 .22) .

4.4. Norme generale pentru reprezentarea sectiunilor

Piesele pline (suruburi, nituri, arbori, osii, pene e t c . ) . precum si unele ele-mente pline care intra in compunerea formelor unor piese, cum sint spitele de la rotile de manevra, nervurile, aripile unor palete etc., in proiectie longitudinala, se reprezinta in vedere si nu in sectiune, chiar daca planul de sectionare trece orin axa lor de simetrie sau printr-o parte din ele.

Aceasta regula se aplica si in cazul tablelor sau a unor elemente plate. Reprezentarea corecta a nervurilor in desenul tehnic este indicata in fig. 4.23:

cind planul de sectionare taie o nervura in lungul ei, aceasta se reprezinta in

59

vedere, nehasurata (in fig. 4.23, & in proiectia pr incipals) , iar cind este taiata transversal nervura se reprezinta in sectiune, hasurata (in proiectie l a te ra la ) .

'Reprezentarea corecta a rotilor de manevrd este indicata in figura 4.24, uncle spitele sint reprezentate in vedere, chiar daca planul de sectionare trece prin axa lor.

Determinarea unor elemente de forma aflate intre suprafata de sectionare si observator se face cu linie-punct subtire, pe planul de proiectie al sectiunii res­pective ( f ig . 4 .25) . Tot cu linie-punct subtire se reprezinta si elementele rabatute in planul de sectionare ( v . fig. 4.34, a). Astfel de reprezentari se folosesc atunci cind planul de sectionare nu trece prin axele unor astfel de elemente, iar reprezen­tarea obtinuta este suficient de clara pentru citirea desenului.

Piesele care admit plane de simetrie se pot reprezenta in desen combinat, jumatate vedere — jumatate sectiune, respectindu-se urmatoarele reguli:

— in proiectie pe planul vertical se va reprezenta in vedere partea din stinga axei de simetrie, iar in sectiune partea din dreapta axei (v . fig. 4 .18) ;

— in proiectie pe planul orizontal, vederea se va reprezenta deasupra axei piesei, iar sectiunea sub axa de simetrie a piesei ( f ig . 4 . 2 6 , 6 ) ;

— in proectie pe planul lateral, vederea se reprezinta in st inga piesei, iar sectiunea in dreapta axei de simetrie a piesei ( f ig . 4 .26 ,6 ) .

La reprezentarea pieselor simetrice — pentru a face economie de timp si spa-tiu — se admite sa fie reprezentate pe jumatate ( v . f ig. 4.27, a ) , sau pe sfert ( v . fig. 4 .19) ; in care caz axa (axele) de sim«trie se noteaza la fiecare capat, prin cite doua segmente paralele de linie subtire, dispuse perpendicular pe linia de axa.

In cazul in care liniile de contur si muchiile piesei reprezentate vor depasi cu 2—3 mm linia de axa ( f ig . 4.27, b), axele de simetrie nu se mai noteaza cu liniute paralele.

b

Fig. 4.27

61

~"Elementele unei piese care se repeta identic pe aceeasi proiectie (de ex.: gauri, danturi e t c . ) , dupa caz, pot fi reprezentate complet o singura data, in pozitii ex­treme ( f ig . 4.28, a si b) sau pe o mica portiune ( f ig . 4.28, d), restul elementelor identice fiind reprezentate sirnplificat^

-t V il

IBdecupan

Fig. 4.28

X Piesa hvecinafc Ansamblul iwecmaT

Fig. 4.29

In cazul reprezentarii ihtrerupte, prinTinie de ruptura, a unei piese, totalita-tea elementelor identice care se repeta se stabilesc prin numarul lor ( f ig . 4.28, c).

Conturul pieselor sau ansamblurilor invecinate, care se impune a fi reprezen­tat pentru lamurirea interdependentei dintre piese sau pentru stabilirea gabaritu-lui, se traseaza cu linie — doua puncte subtire ( f ig . 44.29, a si b).

De asemenea tot cu linie — doua puncte subtire se traseaza si conturul piese­lor care executa deplasari in pozitie extrema sau intermediary de miscare ( f ig . 4 .30) . Piesele in astfel de pozitii nu se hasureaza, chiar daca sint reprezentate in sectiune.

Daca, in reprezentarea la o anumita scara, o parte a piesei nu apare suficient de clar, detaliul respectiv se r e j u ^ m t a separat l a ^ scara marita, in vedere sau

62

sectiune, limitindu-se prin linie de ruptura ( f ig . 4.31, b); in acest caz, poFtiunea proiectiei respective se incadreaza cu un cere ( f ig . 4.31, a) trasat cu linie continua subtire, marcat printr-o litera. Detaliul astfel reprezentat se amplaseaza, de obi-cei, in apropierea proiectiei respective.

B-B

Fig. 4.30

Piesele sau obTectele care au suprafete curbe ( f ig . 4.32, a si 4.33, a) se repre­zinta si desfasurat, daca este necesar; in acest caz liniile teoretice de indoire se reprezinta cu linie continua subtire ( f ig . 4.32, b si 4.33, b), iar deasupra se trece simbolul grafic care indica reprezentarea desfasurata a piesei.

Pentru reducerea. numarului de proiecfli pe un desen, gaurile flanselor si ale elementelor similare se pot reprezenta simplificat ( f ig . 4.34, a si b), in acest caz elementele rabatute se reprezinta cu linie punct subtire.

Proiectii le reprezentate rotit (v . f ig. 4.38, b) sau desfasurat ( v . fig. 4.32, b si 4.33, b) se noteaza, indiferent de sensul de rotire sau de desfasurare, prin sim-boluri grafice conform figurii 4.35, amplasate in continuarea literelor de identifi-care a proiectiei.

63

Pentru reprezentarea desenelor de documentatie tehnologicS se stabilesc ur-

matoarele reguli: 4. i — pe desenele din planurile de operatii si din fisele tehnologice, conturul

suprafetelor neprelucrate in o p e r a t e respectiva se traseaza cu linie continua sub­tire iar conturul suprafetelor prelucrate cu linie continua groasa ( f ig . 4 .3b) ;

^ = " = ^ Linie svhtiri

4>

a

ConfVful'piesei

(Linie groasa')

Fig. 4.33

. 1 4 —

4-

O Q a b

Fig. 4.35

Fig. 4.34

Suprafah pre/ucrata in

1' operapa respectiva

Supra fob la core se refera prescripfia

Piesa f/nita

linie subtire >K\Linie groasa

Fig. 4:36 Fig. 4.37

— conturul adaosului de prelucrare, pe desenele de piese finite ( f ig . 4.37, a)

si conturul piesei finite pe desenele de semifabricate ( f ig . 4.37, b) se traseaza

c u linie punct groasa. . . . . .

Axele si liniile centrelor gaurilor sau orificiilor care au dimensiuni mai mici

de 10 mm se traseaza cu linie continua subtire, iar cele care au dimensiuni mai

mari de 10 mm se traseaza cu linie punct subtire. Liniile de axa trebuie sa depaseasca cu 2 - 3 mm liniile de contur ale proiectiei

piesei. •

64

4.5. Reprezentari combinate

ReprezentSrile combinate sint reprezentarile conventionale folosite in scopul de a usura si simplifica executatea desenelor. Axa de simetrie delimiteaza cele doua parti ale piesei, cea reprezentata in vedere de cea reprezentata in sectiune. Reprezentarile combinate au avantajul ca pe o singurS proiectie se pot determina atit aspectul exterior al piesei, cit si imaginea configuratiei sale interioare, printr-o reprezentare complexa (v . fig. 4.26).

4.6. Reprezentarea vederilor si a vederilor partial rotite

Vederi partial directe. Pozitia de reprezentare a unei piese se alege in asa fel incit un numar cit mai mare de fete plane ale formelor geometrice sa fie para­lele cu planele de proiectie pe care se face reprezentarea; sint insS cazuri cind unele parti din piesa au o pozrtie inclinatS fafa de planele de proiectie, ceea ce duce la ingreunarea reprezentarii si cotarii lor corecte.

In astfel de cazuri, pentru inlSturarea dificultatilor de reprezentare, se folo-seste proiectarea pe plane auxiliare care, dupa rabaterea pe unul din planele de proiectie, dau posibilitatea obtinerii adevaratei forme si marimi a elementului re­prezentat ( f ig . 4.38, a ) . Directia de proiectare se indicia-printr-o sageata marcata cu 0 majuscula, iar deasupra proiectiei se noteaza litera respectiva.

AO

Fig. 4.38

Directiile de proiectie se indica pe desen in urmatoarele cazuri: — in cazul vederi lor obisnuite dispuse pe desene fata de proiectia principals

in alte pozitii decit cele prevazute de S T A S 614-76 (D, fig. 4.39) in scopul folosirii cit mai economice a cimpului desenului.

— sectiuni obisnuite, indiferent de pozitia in care se dispun pe desen, fata de o alta proiectie decit proiectia principals a piesei (sectiunea A — A , fig. 4 .39);

— vederi inclinate, indiferent de pozitia in care se dispun pe desen ( f ig . 4 .38); V g

— proiectii ale aceleiasi piese, reprezentate pe alte planse.

Vederi partial rotite. Cind planul auxiliar pe care se face reprezentarea este rotit pinS devine paralel cu unul din planele de proiectie, obtinindu-se astfel

65

de sfmb̂Tur̂ raffc care indica ca proiectia este reprezentata prin rotire.

Notarea conventional* grafica pe desen a diferitelor materiale, poarta derm m i r e ^ e S " a r ^ u r u r i f e utiliza'te s i regulile de reprez^ tag>grafcc"^ a nilor in piese de diferite materiale sint prevazute in S T A S 104-80, din care da un extras in tabelul 4.1.

TabelulU

Melak

A W

Beton (simplu sauarmafj

Lichid 'AAA Melak A A / A ' A /

AAAAA Beton

(simplu sauarmafj —— — Lichid Melak

Beton (simplu sauarmafj

Lichid

Materiale nemetalice

A&°

Hirfie si carton elecfroizolant

Bobine, Mdsurari electrice

Materiale nemetalice

Hirfie si carton elecfroizolant

Bobine, Mdsurari electrice

.—.— Lemn

(sectiune frans-

versala pefibra)

At*0

Sticlasialte

materiale transparenfe

Pachete de table pentru rotoare, fransformotoore, etc.

Lemn

(sectiune frans-

versala pefibra)

'//////// '/''/'/'/*

Sticlasialte

materiale transparenfe ..Hlllll

1 1 1 " '

lllllll,,

Pachete de table pentru rotoare, fransformotoore, etc.

Lemn

(sectiune frans-

versala pefibra)

Sticlasialte

materiale transparenfe

Pachete de table pentru rotoare, fransformotoore, etc.

Lemn {sectiune in lungul fibre!)

AW Zidarie de cam-mida refractara si produse ceramice

Pamint Lemn {sectiune in lungul fibre!) yyy,

Zidarie de cam-mida refractara si produse ceramice

WAAAA^^

AJ&H

Pamint Lemn {sectiune in lungul fibre!)

Zidarie de cam-mida refractara si produse ceramice

WAAAA^^

AJ&H

Pamint

6 6

Partite pline ale pieselor metalice sectionate se hasureaza cu linii continue subtiri drepte, paralele, inclinate la 45°, la dreapta sau la stinga, fata de o linie de contur a proiectiei, fata de o axa a reprezentarii sau fata de chenarul desenului

A - A

Fig. 4.40 Fig. 4.41

( f i g . 4 .40) . Distanta dintre hasuri se alege in functie de marimea suprafetei hasu-rate, intre limitele 0,5—6 mm, si trebuie sa fie de obicei, aceeasi pentru toate sectiunile si proiectiile respective, ale aceleasi piese.

Hasurarile tuturor sectiunilor care se refera la aceeasi piesa (in aceeasi pro­iectie sau in proiectii diferite pe acelasi desen) se traseaza in acelasi sens, cu aceeasi inclinare si la aceeasi distanta ( f ig . 4 .40) .

Daca o piesa se sectioneaza in trepte — cu mai multe plane paralele — hasurarile corespunzatoare diferitelor trepte se traseaza in acelasi sens, cu aceeasi inclinare si distant^, insa decalate intre ele la fiecare schimbare de plan ( f i e . 4.411.

Pentru ca doua piese alaturate I si 2 ( v . f ig. 4 .40) , care au fost sectionate, sa se deosebeasca una de alta, se hasureaza in sens invers, inclinat tot la 45°. Cind pe un desen sint reprezentate sectionat mai mult de doua piese alaturate, evidentierea acestora se realizeaza atit prin orientarea hasurilor, cit si prin dis­tanta diferita dintre ele ( f i g . 4 .42) .

Daca liniile de hasuri intilnesc o cota sau o inscriptie, care nu au putut fi asezate in afara suprafetei hasurate, acestea se intrerup in portiunea respectiva ( f ig . 4 .43) .

67

Sectiunile a caror latime pe desen nu depaseste 2 mm se pot innegri complet, iar la contactul intre doua sectiuni innegrite se lasa tan spatiu liber de 1—2 mm, functie de marimea reprezentarii ( f ig . 4 .44) .

La suprafetele mari sectionate se poate hasura numai o fisie de-a lungul conturului ( f ig . 4 .45) , iar la sectiunile a caror lungime este mult mai mare in raport cu latimea, hasurarea se poate limita numai la capete si in jurul gaurilor sau orificiilor.

a b Fig. 4.44 Fig. 4.45 Fig. 4.46

Daca pe un desen anumite parti ale proiectiei sint inclinate la 45° fata de linia de contur sau axa fata de care se face hasurarea, hasurile se traseaza incli­nate la 30° sau 60° fata de aceasta axa sau linie de contur ( f ig . 4 .46) .

4.8. Dispunerea proiectiilor

In activitatea zilnica se intilnesc diferite piese de masini care in reprezentarea ortogonala nu pot fi complet determinate ca forma si dimensiuni numai prin doua sau trei proiectii, fiind necesare 4, 5, 6 sau chiar mai multe proiectii, iar in alte

cazuri fiind necesare reprezentari combinate (vederi si sectiuni) pe ace­easi proiec(ie.

Modul de asezare a proiectiilor unei piese (vederi sau sectiuni) pe de­senele tehnice in cadrul proiectiei or-togonale poarta denumirea de dispu­nerea proiectiilor si este reglementat prin S T A S 614-76.

Daca se considera imaginar piesa asezata in interiorul unui cub ( f ig . 4 .47) , denumit in acest caz cubul de proiectie , iar proiectiile piesei se obtin pe fetele interioare ale cubului, dupa directiile indicate prin sageti; prin desfasurarea cubului ( f ig . 4.48) se ob­tin sase proiectii diferite, care, in con-formitate cu S T A S 614-76, se denu-mesc astfel:

— vedere din fata, pentru proiec-Fig. 4.47 t ' a obtinuta dupa directia /, careia i

68

se mai spune si vedere sau proiectie principala a piesei si corespunde cu pro­iectia sa pe planul [V];

— vedere de sus, pentru proiectia obisnuita dupa directia 2, care corespunde cu proiectia ce se obtine pe planul [ / / , ] (orizontal infer ior) ;

— vedere din stinga, pentru proiectia obtinuta dupa directia 3, care cores­punde cu proiectia ce se obtine pe planul [Wd] (lateral dreapta) ;

E F

H G fig. 4.48

— vedere din dreapta, pentru proiectia obtinuta dupa directia 4, care cores­punde cu proiectia pe planul [Ws] ( lateral s t i nga ) ;

— vedere de jos, pentru proiectia obtinuta dupa directia 5, care corespunde cu proiectia pe planul de nivel [Hs] situat deasupra piesei;

— vedere din spate, pentru proiectia obtinuta dupa directia 6, care cores­punde cu proiectia pe un plan de front [ W 2 ] , situat in fata piesei.

Dispunerea pe desen a proiectiilor piesei in raport cu proiectia principala este indicata in ( f ig . 4 .48) . Exceptie se face cu vederea din spate, care poate sa ocupe pozitia I sau pozitia II (pentru restul proiectiilor nu este necesara notarea pozitii-l o r ) . •

Proiectia principala (vederea din lata) se a lege astfel incit sa reprezinte piesa in pozitia de functionare, iar pe aceasta proiectie sa apara cele mai multe detalii de forma si sa se poata inscrie cit mai multe dimensiuni ( f ig . 4 .49) . Piesele care

69

pot fi folosite in orice pozitie (axe, suruburi, arbori etc.) se reprezinta, de obicei,

in pozitia principala de prelucrar^ _ . La ' a legerea pozitiei ae reprezentare a unei piese, mai trebuie sa se aiba in

V e d e r l lrntei a e r de e for m a ( formele geometr ice) cu dimensiuni in raport cu celelalte forme componente ale piesei, sa fie cit mai aproape de planele de

Fig. 4.50

proiectie, astfel j'ncit sa se evite, pe cit posibil, la desenare, acoperirea elementelor

cu dimensiuni mai mici;

— un numar cit mai mare de fete plane ale formelor geometrice ale piesei

sa fie paralele cu planele de proiectie, astfel incit sa se poata obtine direct adevara-

tele lor marimi. La stabilirea numarului de proiectii trebuie sa se tina seama de faptul ca

piesa sa fie complet reprezentata, sa se poata inscrie pe desen toate dimensiunile care definesc formele geometrice componente ale piesei, fara a se crea greseli de interpretare si citire a desenului.

Cind pentru reprezentarea unei piese sint necesare numai trei proiectii, aces-tea se reprezinta si se asaza conform celor indicate in figura 4.50.

Metodele de proiectie, dupa modul de dispunere a proiectiilor pe desen in raport cu proiectia principala, prevazute in S T A S 614-76, sint urmatoarele:

— metoda primului triedru, denumita metoda E (metoda europeana) , care foloseste ca simbol grafic de identificare simbolul din figura 4.51, a, dispunerea proiectiilor fiind judicata in figura 4.48;

70

— metoda celui de-al V I M e a triedru, denumita metoda A (metoda amerjca-n a ) , care utilizeaza ca simbol grafic de identificare simbolul din figura 4.51,6, dispunerea proiectiilor fiind indicata in figura 4.52.

La cererea beneficiarului, simbolul grafic de identificare a metodei folosite in proiectare se reprezinta deasupra sau lfnga indicator (in special pe documenta-tiile tehnice executate pentru strainatate).

4— 4

D C

Fig. 4.51 Fig. 4.52

4 . 9 . Intocmirea desenului d e releveu

4.9.1. Generalitati

Desenul unei piese este, de fapt, reprezentarea grafica in proiectie ortogonala a tuturor formelor geometrice componente si in numarul de proiectii corespunza-toare astfel incit piesa sa fie cit mai clar si complet determinata.

Dupa modul de concepere si realizare, desenul unei piese, al unui subansam-blu sau al 'unui ansamblu poate fi:

Desen de protect sau de documentatie tehnica, care exprima transpunerea grafica, in proiectie ortogonala, a conceptiei proiectantului, cercetatorului sau a inovatorului, datele necesare executarii desenului rezultind din calcule sau expe-rimentari.

Desen de releveu, care reprezinta transpunerea grafica, in proiectie o r togo­nala, dupa model (piesa sau subansamblu existent) , prin reproiectare.

In ambele cazuri se incepe cu un desen executat cu mina libera, in creion, pe orice fel de hirtie (de obicei pe hirtie alba opaca ) , de un format corespunzator unei reprezentari cit mai clare si complete. Acest desen poarta denumirea generala de schita, poate fi facut la o scara marita sau micsorata, intr-o aproximatie vizu-ala si serveste la intocmirea desenelor de studiu si de executie. In unele cazuri, schita poate fi utilizata si ca desen de executie, daca este completata cu datele necesare referitoare la dimensiuni, starea suprafetelor si abateri de forma si pozi­tie a suprafetelor.

Necesitatea alcatuirii schitei, dupa model, rezulta si din situatiile urmatoare: — nu tntotdeauna piesele care urmeaza a fi reproiectate pot fi demontate,

transportate si desenate in atelierele de proiectare, din cauza ca instalatiile carora le apartin nu pot fi oprite;

— prin alcatuirea mai intii a schitei si apoi a desenului de executie se inlatura eventualele greseli de reprezentare si se realizeaza si econom'ie de timp si mate­riale.

71

4.9.2. Intocmirea schitei

Realizarea schitei unei piese comporta doua etape principale: etapa de obser-vatii si de studii asupra piesei ce urmeaza a fi desenata si etapa de realizare grafica a schitei.

Etapa de observatii si studii (studiul preliminar al piesei) cuprinde urmatoa-rele:

— Studiul (identificarea) piesei: precizarea denumirii piesei; stabilirea functiei piesei in ansamblul, masina sau instalatia din care face parte; determina­rea pozitiei de functionare, in special la piesele care prin natura functiei lor nu se pot desena decit intr-o anumita pozitie (arborele cotit al unui compresor, al unui motor e t c . ) ; stabilirea raporturilor reciproce ale piesei cu celelalte piese ale ansamblului din care face parte.

— Studiul tehnologic al piesei: precizarea materialului din care este realizata piesa (de ex. fonta Fc 250 S T A S 568-82; otel OL 37 S T A S 500/2-80; bronz — Bz 14 T S T A S 197/1-80 e t c . ) ; stabilirea procesului de fabricate a piesei si even-tualele tratamente termice; determinarea calitatii prelucrarii suprafetelor ( rugo-z i ta tea) .

— Studiul formelor geometrice ale piesei: determinarea formei geometrice de baza (principala) care determina si pozitia de reprezentare a piesei; determina­rea celorlalte forme geometrice ale piesei ( f ig . 4.53) si modul lor de reprezentare; determinarea formei functionate a piesei, rezultata din completarea formelor prin­cipale cu elemente auxiliare rezultate din prelucrare, ca filete, canale de pana,

Cilindru

'ig. 4.53

gauri etc.; determinarea formei constructive tehnologice a piesei, care rezulta din forma fuctionala prin completarea cu unele detalii, ca racordari, inclinari ale pe-retilor, tesituri, conicitati etc., impuse de procesul tehnologic de fabr icate al piesei.

In figura 4.54 este reprezentata o piesa — in vedere explodata — din care rezulta clar formele geometrice componente cit si forma geometrica de baza.

— Stabilirea pozitiei de reprezentare tine seama de urmatoarele: pozitia de reprezentare a unei piese trebuie astfel aleasa incit in vederea sau sectiunea prin­cipala sa apara cit mai multe detalii de forma si sa se inscrie cit mai multe dimen­siuni; sa se elimine deformarea prin proiectie a unor elemente geometrice, cum sint cercurile, patratele, hexagoanele etc., inlesnind astfel intocmirea corecta a desenului si citirea acestuia; pozitia de reprezentare sa corespunda cu pozitia reala de functionare a piesei in ansamblul sau instalatia din care face parte (in cazul pieselor care pot fi folosite in orice pozitie, se recomanda sa fie reprezentate in pozitia principala de prelucrare) ; daca exista doua sau mai multe pozitii de

72

functionare a piesei se va alege ca pozitie de reprezentare aceea in care proiectia principala — vedere sau sectiune — sa reprezinte cit mai multe detalii de forma si sa permita inscrierea cit mai multor dimensiuni, urmarindu-se totodata sa existe cit mai putine muchii si elemente nevazute reprezentate prin linii intrerupte.

— Stabilirea numarului de proiectii functie de criteriile de mai inainte, cunos-cind ca o piesa poate fi complet determinate dintr-o proiectie, doua, trei sau mai multe, in functie de gradul sau de complexitate. Daca pentru o piesa sint necesare trei proiectii, acestea se reprezinta si se asaza pe formatul de desen conform figurii 4.55, b.

Fig. 4.55

Etapa de realizare grafica a schitei trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: — Alegerea' formatului'de hirtie si stabilirea spatiului'necesar pentru fiecare

proiectie (dreptunghiuri minime de incadrare) ' . Pentru aceasta se stabilesc, in prealabil, dimensiunile de gabarit ale piesei (lungime, latime si ina l t ime) , chiar in limita aproximatiei vizuale, pe baza carora se determina formatul corespunza-tor. Pe formatul ale~s~se traseaza indicatorul si dreptunghiurile minime de inca­drare ( f ig . 4 .56) . Spatiile necesare pentru fiecare proiectie vor fi astfel dispuse incit distantele dintre ele sa fie aproximativ egale si sa incadreze perfect conturul piesei. Necunoscutele x si y din figura 4.56 se determina astfel.

x= [L—(A-\-B) — ( 2 0 + 1 0 ) ] / 3 , cu condnMa 2 0 < x < 8 0 ;

y= [I— (B+C) — ( 2 X 1 0 ) ] / 3 , cu conditja 1 0 < r / < 5 0 ,

L fiind lungimea formatului iar / — latimea formatului.

73

— Trasarea axelor ae simetrie se face cu linie punct subtire. Acestea trebuie sa depaseasca cu 2—3 mm conturul proiectiei (dreptunghiul de incadrare; v. f ig. 4 .56) . Interseetia liniilor de axa se face numai prin segmente de dreapta, la tnce-putul si sfirsitul acestora. In figurile 4.57 si 4.58 se indica trasarea axelor de simetrie pe diferite corpuri geometrice.

"3

INDICATOR

Ax de

Fig. 4.56

Ax de Depasire 2-5'mm

Interseetia axelor

pe segmente

Linia de ax se incepe si serermina cu segment

Fig. 4.58

— Tra"sarea conturului exterior se face cu linie continua subtire, pe cele trei proiectii, in limitele dreptunghiurilor de incadrare stabilite ( f ig . 4 .59) .

— Trasarea conturului interior al piesei se face considerind piesa imaginar sectionata cu o suprafata de sectionare ( v . § 4 . 2 ) , complet sau partial ( f ig . 4 .60) . Forma functionala a piesei se determina prin trasarea filetelor, iar forma contruc-tiv-tehnologica prin trasarea racordarilor si a muchiilor fictive.

— Ingrosarea liniilor de contur se face dupa completarea detaliilor de forma si constructive ale piesei, cu linie continua groasa atit conturul exterior, cit si

74

conturul interior al piesei (f ig. 4 .61) . Tot in aceasta faza se indica pe desen urma planelor cu care a fost sectionata piesa, prin marcarea traseului de sectionare A — A si B — B .

— Hasurarea partilor sectionate se face pentru scoaterea in evidenta a por-tiunilor pline din piesa sectionata pe planele respective. Aceste portiuni se hasu­reaza cu linii continue subtiri, mclinate la 45°, conform § 4.7 ( f ig . 4 .61) .

Spre a se intui si mai bine modul de intocmire a unei schite, in figura 4.62, piesa este reprezentata atit in proiectie axonometrica ( f ig . 4.62, a), cit si in proiec­tie ortogonala ( f ig . 4 . 6 2 , 6 ) , evidentiindu-se cresterea claritatii.*

Pentru ca desenul de releveu — schita — sa serveasca si ca desen de executie trebuie completata cu datele referitoare la dimensiuni, starea suprafetelor si abate-rile de forma si pozitie reciproca a suprafetelor (v . cap. 5 si 6 ) .

Fig. 4.61

76 77

5. Cotarea desenelor tehnice

5.1. Nor me sj reguli de cotare

5.1.1. Generalitati

Dimensiunea este o caracteristica geometrica liniara, care stabileste marimea unei piese, distanta dintre doua suprafete, distanta dintre piesele unui ansamblu, sau distanta dintre doua subansamble aie unei instalatii, unghiulara etc.

Determinarea si inscrierea pe desene a dimensiunilor pieselor sau ansamble-lor porta denumirea de cotare si se efectueaza conform regulilor stabilite prin S T A S 188-87.

Dimensiunile care se inscriu pe desene sint de doua feluri: — dimensiuni nominate N, rezultate din calcul, proiectare sau cercetare, sta­

bilite pe baza unor criterii functionale sau constructiv tehnologice a pieselor; se inscriu pe desenele de proiect sau de documentatie tehnica;

— dimensiuni elective E, rezultate din masurare; se inscriu pe desenele de releveu.

Aceste dimensiuni se prevad si se inscriu pe desene cu abateri, impuse de conditiile de executie si de functionare a pieselor in cauza.

Cotarea trebuie sa determine cu precizie toate dimensiunile necesare executiei si functionarii pieselor, prin inscrierea corecta a valori lor dimensionale care defi-nesc formele geometrice functionale si constructiv-tehnologice ale pieselor desen ate.

Cotele se inscriu pe desene cu cifre arabe si cu dimensiunea nominala preva-zuta in S T A S 186-86. Dimensiunile cotelor se exprima in milimetri. Liniile utilizate pentru executia grafica a cotarii sint cele prevazute in S T A S 103-84.

5.1.2. Elementele cotarii

Tn reprezentarea grafica a cotarii, conform fig.-5.1, se disting urmatoarele elemente principale:

L/nie de indicatte

^ ^ Q3//T 75 WW

!*f. 2*45°

78

Liniile de cota, deasupra carora se inscriu valori le numerice ale cotelor, se traseaza cu linie continua subtire, paralel cu liniile de contur ale proiectiei piesei, la distanta de minimum sapte milimetri. Se delimiteaza prin sageti, amplasate [a una sau ambele extremitati, sau prin combinatii de sageti si puncte ( f ig . 5 .1) . Tn cazul cotarii lungimii arcelor de cere ( f ig . 5.2 si 5 .6) , diametrelor de circumfe-rinta ( f ig . 5 .4) , razelor de curbura cind centrul poate fi determinat la scara dese­nului ( f ig . 5.3, R 20) si razelor de curbura cind centrul nu poate fi determinat la scara desenului ( f ig . 5.3, R 120), linia de cota se executa frinta inspre centru

Fig. 5.2 F i g . 5.3 F j g - 5 4

Liniile ajutatoare se traseaza cu linie continua subtire si indica suprafetele sau planele intre care se inscriu cotele, putind servi si la construirea punctelor necesare pentru determinarea formelor geometrice ale pieselor reprezentate (muc­hii fictive, centre de curbura e t c . ) .

Liniile ajutatoare trebuie>a fie, in general, perpendiculare pe liniile de cota si sa le depaseasca cu 2—3 mm. Daca este necesar, pentru claritatea cotarii, liniile ajutatoare se pot trasa inclinat la 60°, fata de linia de contur ( v . f ig. 5.4, 0 30). Tn cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a lungimii arcelor de cere ce cores-pund unor unghiuri obtuze, liniile ajutatoare se traseaza radial ( f i g . 5.5, b), iar in cazul coardelor de cere sau al lungimii arcelor ce corespund unui unghi ^ 9 0 ° , liniile ajutatoare se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului respectiv ( f ig .

Fig. 5.5 Fig. 5.6

Ca linii ajutatoare mai pot fi folosite: (linii de cota, in cazul special al cotarii profilurilor curbe ( f ig . 5 .7) ; liniile de contur, in cazul unor desene cu destinatie speciala, trasate cu grosime deosebita ( f ig . 5.8, a si b) si fig. 5.9.

Liniile de indicatii se traseaza cu linie continua subtire si servesc pentru a se preciza pe desen o p r e s c r i p t , o notare conventional^ ( v . fig. 5.1) sau o cota, care din lipsa de spatiu, nu poate fi inscrisa deasupra liniei de cota ( v . fig. 5 . 1 / ) .

79

Linia de indicate se sprijina pe o suprafata, printr-un punct tngrosat ( v . f ig. 5.6, gros.10) pe o linie de contur, printr-o sageata ( v . f ig. 5.6, 0 15), sau pe o linie de cota fara punct sau sageata ( v . fig. 5.17).

Cotele reprezinta valor i numerice ale dimensiunilor elementelor cotate. Se inscriu deasupra liniilor de cota, la 1—2 mm distanta de acestea, de preferintd spre mijlocul lor, si decalate alternativ una fata de cealalta, sau fata de o

75 J 75 t 75

Fig. 5.7 Fig. 5.1 Fig. 5.9

axa de simetrie (v . f ig. 5.1 si fig. 5.19), dimensiunea nominala a scrierii fiind de minimum 3,5 mm.

Toate dimensiunile liniare, inscrise pe desen, se exprima in milimetri, insa simbolul unitatii de masura nu se inscrie dupa cota respectiva, cu exceptia dimen­siunilor unghiulare, sau a dimensiunilor liniare exprimate in alte unitati de masura, la care se inscriu simbolurile unitatii de masura.

Fac exceptie de la regulile de inscriere a cotelor urmatoarele cazuri: — cind spatiul pentru dispunerea cotelor este insuficient, acestea se inscriu

fie in afara liniilor ajutatoare, de preferinta in dreapta, fie in dreptul unor linii de indicatie ( v . fig. 5.17) sau pe bratul prelungit al liniilor de cota;

— cind se indica o conicitate, p r e s c r i p t conicitatii se inscrie paralel cu axa piesei ( f ig . 5 . 1 0 , « ) sau pe o linie de indicatie ( v . fig. 5 .39 ,6 ) ;

cind se indica o inclinare, p r e s c r i p t se va inscrie paralel cu suprafata tnclinata, deasupra acesteia ( f ig . 5 .10 ,6) .

/ ' Kcmghjjspscel

A -80

5 n

-two

Q Fig. 5.10

Conturulpi&sei /ntrervpe h

dreptul sageti)

Fig. 5.11 - Fig. 5.12

Sagetile utilizate la cotare au forma si dimensiunile indicate in fig. 5.11, dar nu mai mica de 2 mm. Sageti le se sprijina, de obicei, pe liniile ajutatoare, pe liniile de contur sau pe liniile de axa (cind reprezinta conturul imaginar al piesei) .

80

Cind sageata intilneste o linie de contur, in zona sagetii linia de contur se intre-rupe ( f ig . 5.12).

Liniile de cota sint prevazute cu sageti numai la una din extremitati, in urma­toarele cazuri: la cotarea razelor de curbura ( f ig . 5.13, a si 6 ) ; la cotarea elemen­telor simetrice ( f ig . 5.14); la cotarea mai multor dimensiuni fata de o linie de referinta printr-o singura linie de cota ( f ig . 5.15, a si 6 ) .

Fig. 5.15 ' " Fig. 5.14

5.1.3. Simboluri utilizate la cotare

Pentru a se intelege corect forma geometrica si profilul elementelor reprezen­tate, cotele inscrise pe desen sint insc-tite, dupa caz, de simboluri grafice. Modul de reprezentare grafica a simbolurilor si inscrierea pe desen a acestora este indi-cat in tabelul 5.1.

fttehl 5.1

SIMBOLURI UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

Simboluri o6ligalbry/ Simboluri facultative

Simbolul Elementul cofot Ekemp/u de cotare Simbolul Elementul cotat Exemp/u de cotbre

0 Oiametre 040 • Latum pdtrata/ui

R Raze ok curbura R30 t>sou<3 Conicitate >i-io sou<c\r-io

M Filefe mefrice M20 ^sau^ Minare Z*.V100sau<*1:100

Arce 'W = Egolifofe mformotm a doua cote

81

5.1.4. Reguli de inscriere a cotelor pe desene

Pentru ca o piesa sa poata fi cit mai corect cotata si sa se poata citi cu

usurinta fiecare cota inscrisa pe desen, conform S T A S 188-87, se stabilesc urma­

toarele reguli: Inscrierea cotelor pe desene se face astfel incit sa poata fi citite de jos in

sus si din dreapta proiectiei (sensul t r igonometr ic) , in raport cu baza formatului pe care este trasat indicatorul, conform celor indicate in fig. 5.16, a si b. Zona hasurata, cuprinsa intre axa verticala si unghiul de 30° este interzisa pentru ins­crierea cotelor.

/Zona interzisa pentru

cotare {)

Fig. 5.16

Cind spafiile afectate cotarii nu permit inscrierea corecta a cotelor, se utili­

zeaza indicatiile din fig. 5.17.

to. 0

Pi Fig. 5.17

3 3

2^45" 2*45° 2x45° 2'45°

3

//Reprezinti o o/ta scara

,400

/Iteprezinfd lungirnea '

totatd a piesei

a b . Fig. 5.18

In cazul pieselor lungi, cu profil constant, reprezentate intrerupt ( f ig . 5.18, b) linia de cota se traseaza complet intre liniile ajutatoare, iar daca cotele inscrise reprezinta o alta scara, acestea se subliniaza ( f ig . 5.18. a ) .

82

La piesele de revolutie, cotele se inscriu, alternativ, de o parte si de cealalta a axei ( f i g . 5.19, a). Cind spatiul nu permite inscrierea alternative a cotelor, aces­tea se pot inscrie pe axa, cu conditia ca in zona respectiva axa sa se intrerupa.

Corect tncorect

Fig. 5.19

In cazul pieselor simetrice reprezentate combinat (vederi si sectiuni), liniile de cota referitoare la diametre se traseaza intrerupt, depasind cu 5—10 mm axa de simetrie ( f ig . 5.20 si 5.21).

f20

> )

k 1

> )

k 1

> )

k Z/ W / V//

> )

k

\ 5

30 \ 5

Fig. 5.20 Fig. 5.21

Cind o cota trebuie inscrisa pe o suprafafa hasurata, in zona respectiva hasu-rile se intrerup, creindu-se un spatiu liber in zona respectiva, de forma aproxima­tiv circulara sau dreptunghiulara (f ig. 5.22).

Daca trebuie cotate mai mult de trei cercuri concentrice, acestea se vor cota ca in fig. 5.23, la cea 30° una fata de alta, avind in vedere ca in zona interzisa (30° la stinga fata de axa vert icala) sa nu se inscrie cote; daca spatiul nu permite, cotele se inscriu si in afara proiectiei.

In cazul pieselor cu prelucrari interioare si exterioare, cotele referitoare la dimensiuni interioare se grupeaza de o parte a proiectiei, iar cele referitoare la

83

dimensiuni exterioare se grupeaza de cealalta parte a proiectiei ( f ig . 5 .24) . De asemenea, In cazul cotarii pieselor unui ansamblu, se grupeaza separat cotele referitoare la fiecare piesa, cu exceptia cotelor comune ( f ig . 5.25).

Trasarea liniilor de cota pe liniile de contur sau in prelungirea acestora e s t e \

interzisa ( f ig . 5.26). Trasarea liniilor de cota pe liniile de axa nu este recomandata ( f i g . 5.27).

Intreruperea hasuri/or pentru

Fig. 5.24 F i S - 5 ' 2 5

Corect / n c o r e c r

a b Q b

Fig. 5.26 F i S - 5 - 2 7

84

Cind de aceeasi parte a proiectiei trebuie inscrise mai multe cote se inscriu mai intii cotele cu dimensiuni mai mici, apoi cotele cu dimensiuni mai mari ( f ig . 5.28, a). Este intrezisa incrucisarea liniilor de cota sau a liniilor de cota cu liniile ajutatoare ( f ig . 5 .28 ,6 ) .

Cotarea elementelor acoperite (reprezentate prin linie intrerupta, f ig. 5.29, 6) nu este indicata.

Cbrsct

77

Incorect

§ 1 3 1

a Fig. 5.28

5

Corect

H5

i -Z

a Fig. 5.29

Sprijinirea liniilor de cota pe linii rezultate din intersectii de corpuri (muchii fictive) este gresita ( f ig . 5 .30 ,6 ) .

Nu este recomandat sa fie inscrise cotele interioare in lant cu cote exterioare ( f ig . 5.31, 6 ) .

Cored

150

Incorect

wso,

Q Fig. 5.30

Corect Incorect

Fig. 5.31

Cotele simetrice fata de o axa, cu aceleasi valori , se pot nota prin simbolul = ( f ig . 5.32).

La inscrierea cotelor pe desen nu se recomanda folosirea liniilor ajutatoare prea lungi ( f ig . 5.33, 6 ) , care incarca i n u g ^ s e n u l . incorect

r ( M

1

Fig. 5.32 Fig. 5.33

85

0 cota de pozitie (funcfionala) se inscrie direct pe desen, cota 120 ( f ig . 5.34, a ) : si nu trebuie sa rezulte din insumarea cotelor 90-\-30 ( f ig . 5.34, b).

Diametrele si pozitia gdurilor de prindere, de acelasi diametru, la o flansa cilindrica, asezate simetrie pe un cere, se pot cota simplificat ca in fig. 5.35, nottn-du-se diametrul cercului purtator a l centrelor gaurilor ( 0 100), iar p e o linie de indicatie — numarul si diametrul gaurflor de prindere, precum si echidis-tanta lor.

Elementele identice si dispuse .simetrie pe aceeasi proiectie se coteaza o sin-

gura data ( f ig . 5.36).

Fig. 5.34 Fig. 5.35 Fig. 5.36

Cind o piesa este complet determinata dintr-o singura proiectie, in special la piesele subtiri, grosimea acestora se noteaza in interiorul proiectiei (Gros. 5, fig. 5.37, a) sau la capatul unei linii de indicate ( f ig . 5.37, b), realizindu-se stfel o economie de o proiectie.

Fig. 5.37

5.1.5. Reguli speciale de cotare

Tn anumite cazuri, cotarea este reglementata de reguli speciale care s-au stabilit fie din necesitatea de a aduce anumite simplificari operatiei de cotare, fie din adaptarea reguli lor generale la anumite forme specifice ale elementelor piese­lor cotate, ca de exemplu conicitati, reduceri, inclinari, tesituri etc., care in confor-mitate cu S T A S 188-87, sint considerate tot cote.

86

Conicitatea, conform S T A S 2285-81, este definta ca fiind raportul dintre dife-renta diametrelor ( 0 a s i 0 & ) a doua sectiuni nominale l a axa conului s i distanta / dintre cele doua sectiuni ( f ig . 5.38). Simbolul literal folosit pentru notarea coni­citatii este / ( . Se determina cu relatia

1/K=(0a~0b)/L

Cind conicitatea se exprima in grade

— = 2 t g — = = 1 : — cotg — K 2 2 2

iar cind conicitatea se exprima in procente

p = 1 0 0 / / C = 100 ( 0 a — 0 ( , ) / / = 200 tg a /2 ,

a fiind unghiul de inclinare.

Conicitatile sint standardizate si astfel alese incit numarul raportului este intotdeauna unitatea.

Tnscrierea conicitatii pe desene se face paralel cu axa piesei, deasupra acesteia, precedata de cuvintul Conicitate ( f ig . 5.38) sau de simbolul grafic al notarii conicitatii cind spatiul de pe desen este mic ( f ig . 5.39, a); conicitatea se poate inscrie si pe-o linie de indicatie ( f ig . 5.39, b si d).

-] J

80

Cdnicitofe 13,k29

Gonicffbfef-20

Fig: 5.38 Fig. 5.39

O inscriptie de forma <\ 1 : 10 reprezinta o conicitate la care diferenta diame­trelor este de 1 mm la o distanta axiala de 10 mm, intre cele doua sectiuni. De exemplu, daca 0 a = 8 5 , 0 * = 7 5 s i /= 100, conicitatea va f i

\/K= ( 8 5 — 7 5 ) / 1 0 0 = 1 0 / 1 0 0 = 1 : 10.

La cotarea elementelor conice nu este neaparat necesar sa se indice conicita­tea pe desene. Alegerea metodei de cotare depinde de conditiile de functionare si executie a pieselor respective. Cind pe desene se indica conicitatea. cota dimen-

87

siunii bazei nici nu se mai inscrie ( v . f ig. 5.39, a ) , spre a nu incarca desenul, prin supracotare.

Reducerea este raportul dintre diferenfa celor doua baze a si b ale unui trunchi de piramida si inaltimea acesteia. Simbolul utilizat pentru cotare este tot K iar pe desene se inscrie cuvintul Reducere ( f ig . 5.40 si 5.39, c). Pentru deter­minarea lui K se aplica formula de la conicitate.

Fig. 5.40

JL

, Q /nclinare f-fOO

SO

b Fig. 5.41

Tnclinarea, conform S T A S 10364-75, este definita ca fiind raportul intre dife-ren|a inaltimilor a si b si lungimea / a piesei ( f ig . 5.41, a). Simbolul literal utilizat pentru notare este i. Se determina relafia

1/7= ( a — b ) / 2 / .

Notarea inclinarii se face paralel cu linia de contur la care se refera, de-a lungul sau in prelungirea acesteia ( f ig . 5.41, b ) , prin inscrierea cuvfntului Incli­nare , inaintea raportului 1 : i. Cind spat,iui nu permite, se utilizeaza simbolul grafic ( f ig . 5.41, a). Tot din motive de supracotare a desenelor, se recomanda sa se coteze numai una din inaltimi, de preferint,a cea mai mare ( f ig . 5.41, b); notatja 1 : 100 reprezinta o inclinare la care diferenta inaltimilor a—b este de 1 mm, la dublul distanfei / = 5 0 , ce reprezinta lungimea piesei respect ive) .

La cotarea suprafetelor sferice, inaintea cotei care indica diametrul sau raza sferei, se inscrie cuvintul Sfera ( f ig . 5.42 si 5.43).

Tesiturile sint forme conice, cu bazele foarte mari in raport cu inaltimea lor. Toate tesiturile de 45° se coteaza sub forma de produs (inaltimea tes i tur i iXvaloarea unghiului; tX45°) pe o linie de indicate ( f ig . 5.44, a si b) sau pe o linie de cota ( f ig . 5.44, c si d). La tesiturile diferite de 45° se coteaza separat inaltimea tesiturii si separat valoarea unghiului ( f ig . 5.45, a si b).

Raza de curbura, cind centrul de curbura al razei se afla in interiorul proiec­tiei, se coteaza ca in fig. 5.46, a, fara a se determina centrul de racordare. Daca insa centrul de racordare se afla in afara proiectiei, se determina pozitia acestuia prin coordonate (x si y), iar raza se traseaza frinta spre interior ( f i g . 5.46, b).

88

KA7 ° t a r e a t m a i ™Uor elemente identice ale aceleiasi piese se face ca in fig 5.47, prin notarea fiecarui element identic cu aceeasi l i t e ra t i o incriptie care arata' marimea cotelor respective, evitindu-se astfel repetarea unor cote ega le intre ele

a

,3"45°

3*45"

.3*45°

Fig. 5.44 b

Fig. 5.45

Fig. 5.46

Fig. 5.47

Pozitule si dimensiunile mai multor elemente identice, dispuse succesiv la distante egale, intre ele, se coteaza ca in fig. 5.48, a. Distanta dintre elementele identice extreme se noteaza sub forma unui produs efectuat ( 5 X 2 0 = 1 0 0 ) in care unul dintre factori reprezinta numarul de intervale, iar eel de-al doilea lungi­mea unui interval. s

Dupa numerele de cota 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. se pune punct daca prin pozitia inscriptionarii lor sint posibile confuzii ( f ig . 5 .48 ,6) . '

^20 6gauri<H0

\ i l

\ i i 1 1 H P

15 ^ 5x20=100

130

Fig.5.48

89

5.1.6. Reguli de cotare simplificata a pieselor

Reducerea timpului de reprezentare a diferitelor piese de masini se poate realiza si prin normele prevazute de S T A S 188-87 si dispunerea simplificata a cote­lor, astfel:

Pentru piesele care admit mai multe variante dimensionale ale aceleiasi forme constructive tehnologice, reprezentate la scara pe un singur desen, se recomanda cotarea literala ( f ig . 5.49), iar valori le literelor corespunzatoare cotelor sint in­scrise intr-un tabel alaturat desenului; tabelul mai contine si numerele de pozitie ale variantelor, numarul de bucati din fiecare'Variants si masa nets a acestora.

Pe reprezentarile schematice ale constructiilor metalice cotele se scriu direct pe elementele respective, fara utilizarea liniilor de cota sau a liniilor ajutatoare, cu exceptia cotelor de gabarit ( f ig . 5.50).

£ 4*45°

<ka. Buc. a b D

6 1 75 50 28 8 1 97 60 32 15 7 65 50 28

Fig. 5.49 Fig. 5.50

La cotarea mai-multor dimensiuni liniare sau unghiulare fa|a de o linie de referinta, in locul dispunerii cotelor pe linii de cota paralele ( f ig . 5.51, a si 5.52, a), se poate utiliza sistemul de dispunere a cotelor pe o singurS linie de cota ( f ig . 5.51, b si 5.52. b), cu orientarea corespunzatoare a sagetilor fata de linia de refe-

6ros. 5

15.

30

U5

60

6ms. 5

H >- ii

I » — i

b Fig.- 5.51

s

Fig. 5.52

90

rinta. Punctul de pe linia de referinta se reprezinta ingrosat si se noteaza cu cifra 0, iar cotele se scriu paralel cu liniile ajutatoare, dreptul punctelor de intersectie a acestora cu linia de cota.

Daca prin aplicarea regulilor de cotare la o piesa prevazuta cu un numar mare de gauri (cote de pozitie si cote de diametre; f ig. 5.53, a) se ajunge la su-praincarcarea desenului, se poate utiliza o cotare tabelara, alaturata desenului ( f ig . 5.53, b), notindu-se pe desen fiecare gaura cu un numar si indicarea coordo-natelor de pozitie (x si y) ale centrelor gaurilor fata de o linie de referinta.

Oty-x

1 Z 3 4 5

X 15 15 30 30 a

y 15 60 30 60

<t> 10 8 6 6 20

Q Fig. 5.53

Daca pe un desen al unei piese toate razele de racordare sau toate tesiturile au aceeasi valoare , pentru simplificare, nu se mai coteaza fiecare raza (tesitura) si se recomanda sa se noteze deasupra indicatorului sau in conditiile tehnice pe desen, o prescriptie de felul: Toate racordarile au R5 sau Toate tesiturile sint 2X45°.

5.2. Principii si metode de cotare

5.2.1. Generalitati

Studiul tehnologic si al formelor geometrice a pieselor sta la baza inscrierii cotelor pe desenul unei piese. Cotele inscrise pe desenul unei piese trebuie sa de­termine cit mai corect, atit pozitiile corpurilor geometrice ce compun formele constructive-tehnologice ale pieselor, cit si marimile acestor corpuri, forme si detalii.

Necesitatea de a se putea controla permanent cotele atit in timpul intocmirii desenului, cit si in timpul realizarii piesei (in procesul de fabr ica te ) impune stabi­lirea unor suprafete apartinind formei piesei, fata de care sa se faca masura-rea si inscrierea cotelor. O astfel de suprafata se numeste suprafafa de referinfa (de reper) sau baza de cotare.

5.2.2. Stabilirea bazelor de cotare

O suprafata a unei piese ca sa poata fi luata ca baza de cotare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie, pe cit posibil, prelucrata; sa fie plana; sa fie perpendiculara pe planul proiectiei care se coteaza; sa fie accesibila pentru masurare; sa prezinte important^ pentru functionarea piesei; sa limiteze pe cit posibil piesa.

91

Ca baze de cotare pot fi luate si planele de simetrie ale pieselor (suprafeje imaginare) , cu conditia de a fi accesibile pentru masurare si trasare.

Bazele de cotare (suprafetele de referinta) se reprezinta cu linii drepte pe proiectiile piesei.

Aplicind cele prezentate mai inainte la exemplul din fig. 5.54, reiese ca s-a luat ca baza de cotare suprafata notata cu Be, care tntruneste majoritatea condi-tiilor stabilite, fata de care s-au inscris cele trei cote /, l\ si l2, ce determina dimen­siunile piesei in sens longitudinal.

Fig. 5.54

In exemplul din fig. 5.55, b, suprafata Bel, cu toate ca este plana, perpendicu­lars pe planul proiectiei, accesibila pentru masurare si limitind piesa, nu este recomandata pentru cotare; se prefera Bc2, paralela cu Bel, dar care este prelu-crata, condit iecare este mai importanta decit aceea de a limita piesa ( f ig . 5.55, a).

Tn activitatea de proiectare se intilnesc deseori piese, care au mai multe baze de cotare ( f ig . 5 .56) , fata de care se inscriu cotele, astfel: /, reprezinta dimensiu­nea dintre cele doua baze (Bel si Bc2), iar k,k si U — dimensiunile piesei, de la bazele de cotare la axele de simetrie (plane de s imetr ie) .

Cored

Fig. 5.55

5.2.3. Clasificarea cotelor

Fig. 5.56

Cotele, inscrise pe desenele de executie ale pieselor, in conformitate cu S T A S 188-87, se clasifica in:

Cote functionale F (pr inc ipale) , care reprezinta dimensiuni importante pentru functionarea pieselor reprezentate (cota 70+0,1 in fig. 5.57, care stabileste dimen-

92 93

siunea functional* a piesei dintre Bel si axa de simetrie; cota 25+0,1 dintre Bc2 si a doua axa de simetrie; cota 100+0,1 care stabileste dimensiunea dintre doua baze, de cotare (Bc5 si Bc6)).

Cote tie functionale NF (secundare), care se refera la dimensiuni ce nu sint esenfiale pentru functionarea piesei respective, dar care sint necesare pentru de­terminarea formei geometrice-constructive in vederea executiei ( f ig . 5.58, cotele R22 si R104, care determina forma geometrica constructive a piesei ) .

Cote auxiliare Aux, care se refera la dimensiuni date informativ, in scopul de a se evita anumite'calcule, pentru determinarea dimensiunilor maxime ale pie­sei (dimensiunile paralelipipedului circumscris) , Pe desene se inscriu intre paran-teze si fara tolerante.

Cota auxiliare nu este necesare pentru definirea formei si dimensiunilor pie­sei, care sint complet determinate de cotele functionale si nefunctjonale si nu re­prezinta o conditie a verificarii calitatii piesei.

Dupa criteriul geometrico-constructiv, cotele se clasifica in: Cote de pozitie, care, de obicei, sint si cote functionale si se refera la o dimen-

siune necesara pentru determinarea pozitiei reciproce a formelor geometrice care compun forma geometrica principala a piesei ( v . cotele din fig. 5.57);

Cote de forma, care in unele cazuri, pot deveni cote functionale sau nefunclio-nale si se refera la o dimensiune care stabileste forma geometrica a piesei ( f ig . 5.58, cota 0 50);

Cote de gabarit, care se refera la o dimensiune maxima a piesei ( lungime, inaltime, l a t ime) . Cotele de gabarit pot fi atit cote functionale, cit si cote auxiliare, in functie de configuratia piesei reprezentate si rolul sau functional. In cazul in care cotele de gabari t sint determinate intre o suprafata plana si una curba sau intre doua suprafete curbe, pe desenele de executie se inscriu aceste cote intre paranteze, avind rol informativ.

Dupa criteriul tehnologic, cotele se clasifica in: Cote de trasare, care se refera la o dimensiune ce trebuie determinate geome­

tric prin trasare, in vederea realizarii piesei; Cote de prelucrare, care sint inscrise de obicei pe desenele de operatii si se

refere la o dimensiune limitata fie de o suprafata de referinta si o muchie teietoare a sculei ( f ig . 5.59, a ) , fie de doue muchii teietoare ale sculei ( f ig . 5 .59 ,6 ) .

Muchie fdietoare

a sculei

Masa masin/i-une/te

a Masa masin/i- une/fe

b

hare ok sculei

Fig. 5.59

95

Cote de control (ve r i f i ca re ) , care se refera la o dimensiune limitata de o suprafata de referinta si de un reper al instrumentului de verificare ( f ig . 5.60).

,±0,15

Suprafata reperului instrumentului ok masura

Sadler

\ Suprafata ok re/erintd a instrumentului de masura

Fig. 5.60

5.2.4. Principii de cotare

Pentru ca o piesa sa fie cit mai precis si corect cotata, pe linga regulile stabi-lite la §§5.1.4—5.1.6, se recomanda si respectarea urmatoarelor principii:

a. Cotele se inscriu pe desene, intr-o anumita ordine, tinindu-se seama de analiza formei piesei reprezentate, astfel incit sa nu ramina vreun corp geometric sau vreo forma auxiliara nedeterminata prin cotare, sau cote functionale care sa nu fie inscrise direct pe desene; /

b. Pe un desen o cota se inscrie o singura data. In cazul executarii unui desen pe mai multe planse, ce reprezinta aceeasi piesa, se admife repetarea acele-iasi cote pe diferite planse ale desenului numai daca este necesar, evidentiindu-se prin asterisc cota repetata.

c. Cotele referitoare la acelasi element se inscriu, de obicei, numai pe una din proiectiile piesei reprezentate, si anume pe proiectia unde elementul apare mai complet determinat.

d. Pe desene se vor inscrie numai cotele care se pot masura, in timpul execu-tiei piesei, cu instrumente si dispozitive corespunzatoare.

e. Pe desenul unei piese se inscriu mai intii cotele functionale ( v . fig. 5.57) si numai dupa aceea cotele nefunctionale si auxiliare ( v . fig. 5.58).

f. Cotele functionale si de pozitie se inscriu direct pe desen, nu prin insuma-rea altor cote ( v . fig. 5.34)|.

g. Nu se recomanda inscrierea pe desene a mai multor cote decit cele nece­sare executiei corecte a piesei, spre a nu duce la supracotarea desenului si deci la prelucrari costisitoare impuse de respectarea tuturor dimensiunilor. In cazul in care pe desen se impune si inscrierea conicitatii, ca de exemplu pe fig. 5.58 <]/ .' 10, cota 032 apare ca supracotare.

Tehnologic NeMnologic

1

210

Fig. 5.61

96

h. Pe desene, cotele, simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se scriu astfel incit sa nu fie despartite sau intersectate de liniile de contur, de axa, de indicatie, de hasurare sau "linii ajutatoare. Daca nu se poate respecta aceasta indi­catie in portiunea in care se inscriu cotele, liniile mentionate se intrerup?

i. La inscrierea cotelor pe desenele de executie a pieselor se va tine seama, de obicei, de procesul tehnologic de fabricate a piesei ( f ig . 5.61).

5.2.5. Metode de cotare

In activitatea obisnuita de proiectare si de inscriere a cotelor pe desene se aplica, de obicei, urmatoarele metode:

Cotarea prin coordonate, care consta in inscrierea cotelor fata de un sistem de baze de referinta, astfel ca toate elementele geometrice ale piesei dispuse pe aceeasi directie sa se coteze pornind de la aceeasi baza de cotare ( f ig . 5.62). Aceasta metoda tine seama si de considerentele de ordin tehnologic de fabricare a piesei, fapt pentru care se mai numeste si cotare tehnologicd. In exemplul din figura 5.62 s-au indicat doua posibilitati: cotarea / fata de baza Bel si cotarea // fata de baza Bc2.

Cotarea in linie ( l a n t ) , care consta in asezarea cotelor pe o singura linie, indiferent de bazele de cotare luate ca referinta ( f ig . 5.63). Aceasta metoda se aplica numai in cazul in care cumularea tolerantelor nu influenteaza calitatea functional^ a piesei sau in cotarea desenelor de constructii industriale

Fig. 5.64

Cotarea mixta, care imbina cotarea prin coordonate a unor elemente cu cota­rea in lime a altor elemente geometrice componente ale piesei, pe aceeasi proiectie-este cea mar utihzata metoda la cotarea desenelor tehnice ( f ig 5 64)

97

Din cele prezentate mai inainte cu privire la cotare reiese ca lanful de cote se realizeaza, de obicei, in sistem rectangular de coordonate. Prin exceptie, se pot utiliza insa si lantul de cote realizate in sistem polar de coordonate ( f ig . 5.65), in cazul in care numai in acest mod este determinate forma constructiv tehnologica a piesei.

tn alte cazuri, in functie de necesitate, se admite formarea unor lanfuri de cote care nu pot fi direct masurate, pe piesa prelucrata, dar care sint necesare pentru trasarea conturului piesei ( f ig . 5.66).

JO

Fig. 5.65 Fig. 5.66

Tn concluzie, aplicarea normelor si regulilor de cotare prezentate trebuie sa conduca la cotarea cit mai rationale a desenelor tehnice, urmarindu-se succes.iv cotarea fiecarei forme geometrice a formelor auxiliare si a detaliilor construc-tiv-tehnologice a pieselor.

5.3. Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor

5.3.1. Generalitati

Filetul este o nervura elicoidaie pe o suprafata de rotate , cilindrica sau conica. Cind se execute pe o suprafata exterioara se numeste filet exterior, iar cind se executa pe o suprafata interioara se numeste filet interior. Dupa profilul sectiunii nervurii generatoare, se cunosc: filete triunghiulare, filete petrate, filete trapezoidale s.a. ( f ig . 5.67, a si b).

Filetul are o mare aplicare in executarea unor elemente de asamblare (suru-buri, piulite etc.) sau a altor piese din constructia de masini, fiind unul din mijloa-cele cele mai utilizate pentru realizarea asambierilor demontabile.

5.3.2. Elemente geometrice ale filetelor

Elicea cilindrica este curba in spatiu descrise de un punct Ao, care executa o miscare uniforme de translatie de-a lungul generatoarei unui cilindru circular drept, care execute, in acelasi timp, o ro t a t e uniforme in jurul axei sale ( f ig .

98

5.68). La o rota-tie a cilindrului, punctul A0, aflat pe generatoare, descrie o curba numitd spira (Ao—Aw fig. 5.68), iar distanta dintre doua spire consecutive, masu-rata pe aceeasi generatoare, se numeste pasul elicei p.

Constructia grafica a elicei cilindrice este indicate in figura 5.69. Daca se cunosc, D — diametrul cilindruluisi p—pasul e l icei ,^ 0 f io , elicea se con struieste astfel: se reprezinte cilindul de diametru D, in doua proiectii; se imparte, atit cercul de baze , cit si pasul, in acelasi numar de parti egale (de ex. 16) ; prin punctele de diviziune de pe cere 1, 2 . . . 16 se due paralele la generatoarele cilindrului, iar prin punctele de diviziune ale pasului A0B0 se due paralele la baze ; punctele de intersectie obtinute / ' , 2'. . . 16' apartin elicei (determine e l i cea ) .

Fig. 5.67 F 'g- 5- f i8

Partea a treia. DESENUL DE ANSAM­BLU 205

10. Reprezentarea si cotarea asamblarilor 205

10.1. Generalitati. Clasificari . . . 205 10.2. Asamblari nedemontabile . . 206 10.3. Asamblari demontabile . . . 218 10.4. Asamblari elastice 237

11. Intocmirea desenului de ansamblu 242

11.1. Generalitati 242 11.2. Reguli de reprezentarea dese­

nului de ansamblu 242 11.3. Pozitionarea elementelor com­

ponente ale ansamblului . . . 247 11.4. Cotarea desenului de ansamblu 248 11.5. Completarea tabelului de com­

ponents 249 11.6. Succesiunea etapelor intocmirii

la scara a desenului de ansam­blu . 250

11.7. Exemple de reprezentare a de­senului de ansamblu . . . . 251

12. Citirea si controlul desenelor . . . 262 12.1. Generalitati 262 12.2. Exemple de citire si control al

desenelor 262 Partea a patra. REPREZENTARI U Z U -

ALE SPECIFICE . . . . . . 268

13. Arbori si osii 268 13.1. Generalitati 268 13.2. Reprezentarea arborilor si osii-

lor 268 13.3. Reprezentarea axelor . . . . 275

14. Cuplaje mecanice . 277

14.1. Generalitati . 2 7 7 14.2. Cuplaje mecanice permanente 277 14.3. Cuplaje mecanice intermitente 282

15. Lagare 284

15.1. Generalitati 284 15.2. Lagare c u alunecare . . . . 284 15.3. Lagare c u rbstogolire . . . . 287

16. Elemente de etansare si dispozitive de ungere 296 16.1. Elemente d e etansare . . . . 296 16.2.. Dispozitive d e ungere . . . . 301

17. Reprezentarea si cotarea rotilor din­tate, rotilor de transmisie prin ele­mente intefmediare si rotilor de ma-nevra 304 17.1. Elementele rotilor di late . . 304 17.2. Trasarea profilului dintelui . . 306 17.3. Reprezentarea si cotarea rotilor

dintate cilindrice 308 17.4. Reprezentarea si cotarea rotilor

dintate conice 311 17.5. Reprezentarea angrenajelor . 312 17.6. Roti de transmisie prin elemente

intermediare flexibile . . . . 316 17.7. Roti de manevra 318

Partea a cincea. DESENE SPECIALE 322

18. Desenul de semifabricat si desenul de operatii 322 18.1. Desenul de semifabricat . . . 322 18.2. Desenul d e operatii . . . . 326

19. Desene schematice 335 19.1. Generalitati 335 19.2. Scheme mecanice 336 19.3. Scheme hidraulice 343 19.4. Scheme electrice 344

Bibliografie 346

P A R T E A I N T ! I

NOR ME GENERALE

1. Nofiuni introductive

1.1. Obiectul si scopul desenului tehnic

Obiectul desenului tehnic consta in ansamblul cunostiintelor necesare repre­zentarii grafice a unor piese, masini, constructii etc., concepute de proiectanti sau existente, in vederea executiei si intelegerii functionarii lor.

Desenul tehnic este reprezentarea grafica plana a unei idei sau conceptii teh­nice dupa anumite norme si reguli riguros stabilite in acest scop.

Scopul desenului tehnic este acela de a reprezenta si determina obiecte (pie-, s e ) , suprafete etc. Baza desenului tehnic o constituie Geometria descriptiva si o serie de reguli si conventii stabilite prin standardele de stat ( S T A S ) .

Desenul tehnic este un mijloc indispensabil pentru exprimarea in tehnica a tuturor elementelor privind proiectarea, executa, controlul si exploatarea unui produs tehnic. Acesta reprezinta un limbaj comun de exprimare atit pentru proiec-tantul, executantul, cit si pentru utilizatorul unui produs (piesa, ansamblu, dispo-zitiv, agregat , masina e t c . ) .

Tn stadiul actual de dezvoltare a industriei noastre, orice muncitor calificat trebuie sa aiba o pregatire temeinica in domeniul desenului tehnic, pentru a putea sa inteleaga corect desenele dupa care urmeaza sa execute diversele piese.

Mar i le constructii ale antichitatii nu s-ar fi putut realiza daca nu ar fi existat aceasta posibilifate de a comunica dispozitiile tehnice sutelor de mii de lucratori angajatj in realizarea acestor opere. Prin dezvoltarea Geometriei descriptive ca stiinta, spre sfirsitul secolului al X V I I I - l e a , si clarificarea transformarilor biuni-voce spatiu-plan, prin utilizarea proiectiei ortogonale s-au pus bazele teoretice ale reprezentarilor in desenul tehnic, orice obiect din spatiu putind fi reprezentat in desen folosind proprietatea de biunivocitate intre obiect si imaginea sa.

Preocuparile deosebite pentru dezvojtarea desenului tehnic in tara noastra, au avut constructori de seama de la sfirsitul secolului al X lX- lea ing. Anghel Sal igny, ing. T. Dragu , ing. I . Puscariu.

Alaturi de celelalte discipline de specialitate, desenul tehnic ocupa. un loc deosebit in programele scolare ale invatamintului nostru tehnic.

11

Unghiul a de inclinare a elicei este reprezentat in figurile 5.69 si 5.70, a si este determinat de relatja

tg a=p/(nD).

Cind elicea se infasoara spre dreapta ( / , fig. 5.70), filetul realizat se numeste pe dreapta, iar cind elicea se infasoara spre stinga ( / / , f ig. 5.70), filetul se nu­meste spre stinga-

JTD

Elicea conica este curba in spatju descrisa de un punct care executa o miscare de t ransla te uniforma pe generatoarea unui con circular drept, in timp ce acesta face o miscare de rotatie uniforma, in jurul axei sale.

Constructia grafica a elicei conice se executa in mod analog cu cea a elicei cilindrice ( f ig . 5.71). In proiectie verticala elicea conica este o sinusoida, iar in proiectie orizontala — spirala lui Arhimede.

Desfdsurata

el/cei conice

3C

Fig. 5.71

too

5.3.3. Elemente caracteristice ale filetelor

tn S T A S 3872-83 se stabilesc elementele principale ale filetelor, dintre care cele mai caracteristice sint:

Profilul filetului, care poate fi: triunghiular, patrat, trapezoidal etc. (ca exemplu, in f ig. 5.72, a s-a reprezentat o sectiune prin doua piese insurubate, avind filet cu profil t r iunghiular) .

Fig. 5.72

Inaltimea filetului t t masurata intr-un plan axial, reprezinta distanta intre virful si fundul filetului.

Inaltimea triunghiului generator t reprezinta distanta intre virful si baza triunghiului generator, in directie perpendiculara pe axa filetului.

Unghiul filetului a, format intr-un plan axial, de doua flancuri adiacente ale profilului.

Pasul filetului p reprezinta distanta intre punctele medii a doua flancuri in-vecinate, situate intr-un plan axial, de aceeasi parte a filetului.

Diametrul exterior d sau D reprezinta distanta intre virfuri le filetului — in cazul surubului — si intre fundurile filetului — in cazul piulitei, masurate printr-un plan axial, perpendicular pe axa filetului.

Diametrul interior d\ sau D\ reprezinta distanta intre fundurile filetului — in cazul surubului — si intre virfurile filetului — in cazul piulitei, masurate intr-un plan axial perpendicular pe axa filetului.

Fig. 5.73

101

Diametrul mediu di sau D2 reprezinta diametral unui cilindru imaginar coa­xial cu filetul respectiv, a carui generatoare intretaie profilul astfel incit lungimea generatoarei, corespunzatoare golului dintre spire, sa fie egala cu jumatatea pa-sului nominal.

In figura 5.73 sint reprezentate profilurile principalelor tipuri de filete stan­dardizare, cu indicarea iesirii filetului e. Forma si elementele dimensionale ale iesirilor si degajarilor la filete (interioare si exterioare) sint prevazute in S T A S 3508-80.

5.3.4. Clasificarea filetelor

Criteriile de clasificare a filetelor sint cele indicate in tabelul 5.2.

Tabelul 5.2

CLASIFICAREA FILETELOR

Cilindric Conic

i.

I r t'i5° /

11. Triunghiular Trapezoidal Ferdstrdu Rotund Edison

'II ^1

Filet dreaph Filet sfmgo

t*45° .1 t"45"

Filet metric Filet in to/i (Wfiif worth)

V

t*45°

W2"

W

2"

^f

i t

Cu un inceput Cu doua inceputuri Cu trei ihcepufari Cu patru ihcepuA/r/

\ t r — I S

Filet metric normal Filet metric fin Filet In fo/i norma/

-41

102

5.3.5. Reprezentarea filetelor

Reguli le si normele de reprezentare a filetelor in desenul tehnic sint preva­zute de S T A S 700-81 astfel:

— in vedere longitudinala sau sectiune pe un plan paralel cu axa filetului, cilindrul sau conul virfurilor filetului se reprezinta printr-o linie continua groasa, iar cilindrul sau conul fundurilor printr-o linie continua subtire ( f ig . 5.74, a si b);

linia virfurilor linia virfurilor

1

Linia fundurilor

Linia termina/d a Linia termii inalaa\

Linid fermino/d a fi/etu/aiexterior reprezentat in vedere

U45"

Linia filetului exterior reprezentat filetului interior in sectiune

fundurilor

Fig. 5.74

) * (

L

b

— in vedere frontala sau sectiune pe un plan perpendicular pe axa filetului, virful filetului se reprezinta printr-un cere trasat cu linie continua groasa iar fundul filetului se traseaza cu linie continua subtire, pe cea 3/4 din circumferinta ( f ig . 5.75, d si b).

— la filetele cu iesiri, linia care limiteaza lungimea filetelor se traseaza cu linie continua groasa, perpendiculara pe axa filetului, atit la filetele exterioare in vedere, cit si la cele interioare in sectiune, exceptie facind cele exterioare in sectiune, unde se traseaza cu linie Intrerupta subtire (v . f ig. 5.74);

Fig. 5.75 Fig. 5.76

— In cazul filetelor cu degajare, lungimea utila a filetului este reprezentata atit in vedere la filetele exterioare, cit si in sectiune la filetele interioare, prin doua drepte paralele trasate cu linie groasa, perpendiculare pe axa filetului ( f ig . 5.76, a si b);

— tesitura de la capatul filetului exterioar sau interior nu se reprezinta In proiectie perpendiculara pe axa filetului (vedere sau sectiune) ( v . fig. 5.75).

103

Tabelul 5.4 (continuare)

Filet metric fin exterior, cu degajare (vedere bngitudina/a)

1 3 :

Comcferisticile filetului

Filet metric normal interior (sectiune transversaia)

ZL

Exemple de ccfore Coracteristicile filetului

60

2*45° Filet trapezoidal cu degajare (sectiune longiludina/a)

5L

Exemple de coJbre

Fief ferdstrau exterior cu iesire (vedere longitudinala)

m

150

3

Gourd infundafa filetala cu filet metric normal (sectiune longitu­dinala)

Id

— la filetele cu degajare, lungimea se coteaza incluzind si degajarea filetului (poz. 6, tabelul 5.4_). . _

Tn lungimea utila a filetului se include si tesirea de la capatul bombat al extremitatii filetului.

La gdurile infundate, pe l inga diametrul nominal al gaurii, sint caracteris­tice doua cote de lungime ( f ig . 5 .78) , si anume: l 0 — lungimea filetului gaurii si l\ — lungimea gaurii netede. Lungimea l0 a filetului este in functie de material si de diametrul surubului astfel: pentru otel, k= (1 . . . 1,5)d; pentru fonta, / „ = (1,5 .. . 2)d; pentru materiale nemetalice ln= (2,5 . . . 3)d.

Fig. 5.78 Q b Fig. 5.79

Linia de cota la filetele conice standardizate se traseaza aproximativ la juma-tatea lungimii utile a filetului si se noteaza cu simbolul K (poz . 5, tabelul 5 .4) .

La filete nestandardizate se coteaza diametrul exterior al virfului si separat diametrul interior al fundului filetului ( f ig . 5.79), iar profilul filetului se repre­zinta separat la o scara marita (2—3 pas i ) , cotat.

106

5.4. Reprezentarea si cotarea flanselor

5.4.1. Generalitati

Flansele sint elemente de masini care permit asamblarea demontabila a doua tronsoane de conducta sau doua piese ale unei masini, instalatii etc. Constructiv, flansele trebuie sa aiba o suprafata plana pentru asezarea garniturii de etansare, precum si posibilitatea obtinerii unei stringeri perfecte, cu ajutorul unor suruburi, prezoane sau alte elemente de stringere, demontarea lor rea-lizindu-se fara distrugere. Flansele sint preva-zute cu o gaura centrala, comuna cu piesa din care face parte, precum si cu gauri de prindere ( f ig . 5.80).

Criteriile de clasificare a flanselor sint ur­matoarele:

Dupa modul de execufie existd: flanse care fac corp comun cu piesa ( f ig . 5.81, a ) , obtinute prin turnare odata cu piesa; flansele individuale, realizate prin forjare, turnare sau strunjire si asamblate cu piesa din care face parte prin insu-rubare ( f i g . 5 .81,6) sudare ( f ig . 5.81, c) sau bercluirea tevii ( f ig . 5.81, d).

Fig. 5.80

Dupa modul de etansare exista: flanse plane (cu suprafata de etansare plana; ( f ig . 5.81, b); flanse cu canal si pana ( v . fig. 5.81, e); flanse cu prag si adincitura ( v . _ f i g . _ 5 L 8 L J k

Dupa foYma geometrica a conturului: flanse cilindrice; flanse patrate; flanse triunghiulare; flanse ovale; flanse oarecare.

107

5.4.2. Norme generate de reprezentare si cotare a flanselor

Pentru reprezentarea flanselor in desen se folosesc, de obicei, doua proiectii (o secfiune si o v e d e r e ) , astfel incit sa apara pe desen toate detaliile de forma si constructive.

La flansele cilindrice, patrate si triunghiulare centrele gaurilor de prindere sint dispuse' pe un cere, numit cere purtator al centrelor, comun cu centrul geome­tric al flansei, trasat cu linie-punct subtire.

Raza de rotunjire a colturilor flanselor (patrate, triunghiulare, ovale si dreptunghiulare), de obicei, trebuie sa fie egala cu diametrul gaurii de prindere.

Cotele care se inscriu pe desenul unei flanse sint: diametrul nominal; diame­trul cercului purtator al centrelor; diametrul gaurilor de prindere; diametrul exte­rior al flansei (latura la cele pa t ra te) ; unghiul pozitiei gauri lor de prindere fata de axa de simetrie al flansei; grosimea flansei; raza de rotunjire a colturilor flan­sei.

5.4.3. Reprezentarea si cotarea flanselor

Flansele cilindrice (rotunde sau circulare) sint prevazute cu un numar par sau impar de gauri de prindere, dispuse pe cercul purtator al centrelor. Reprezenta­rea si cotarea flanselor cilindrice cu gauri de prindere, dispuse in planul de sectio­nare, sint indicate in figura 5.82. Cind gaurile de prindere nu sint dispuse in planul de sectionare ( f ig . 5.,83), acestea se rabat in planul de sectionare si se reprezinta in sectiune, peste hasuri, cu linie punct subtire.

Reprezentarea simplificata a flanselor-dlindrice este indicata in figura 5.84. Flansele patrate au patru gauri tie prindere, dispuse in colturi si pe cercul

purtator al centrelor. Cind planul de sectionare trece prin gaurile de prindere ale flansei, reprezentarea §i cotarea sa se face ca in figura 5.85, iar cind axa gaurilor face un unghi de 45° cu planul de sectionare ( f ig . 5 .86) , pozitia gaurilor de prindere se reprezinta rabatuta in planul de sectionare, impreuna cu coltul flansei.

108

In cazul cind axa gaurilor de prindere face un unghi mai mic de 45° cu axele de simetrie ale flansei, reprezentarea si cotarea flansei se face ca in fig. 5.87.

Fig. 5.87

Flansele triunghiulare se obtin prin trasarea conturului unui triunghi echila-teral, prevazute cu trei gauri de prindere dispuse la 120°, pe cercul purtator al centrelor. Cind planul de sectiune trece prin una din gaurile de prindere, flansa se reprezinta si se coteaza ca in fig. 5.88.

Fig. 5.1

In cazul in care planul de sectionare nu trece prin gauri le de prindere, dar este paralel cu una din laturi, fiansa se^reprezinta ca in fig. 5.89, unde una din gaurile de prindere impreuna cu colful flansei sint rabatute in planul de sectionare.

110

Flansele ovale au forma unui oval si sint prevazute cu doua gauri de prindere dispuse pe axa mare a ovalului. Conturul exterior al flanselor ovale se poate obtine prin:

Fig. 5.89

— trasarea tangentelor exterioare la cercul mare, al carui diametru este egal cu axa mica a ovalului si la cercurile trasate la capetele axei mari a ovalului, care au raza egala cu diametrul gaurilor de prindere ( f ig . 5.90);

Fig. 5.90

111

— racordarea cercului mare cu cercurile de la capetele flansei, cu un arc de cere de raza data ( f ig . 5.91).

Cind flansele apartjn unei piese reprezentate intr-o singura proiectie, din care rezulta toate detaliile constructive, inclusiv grosimea flanselor, pentru determina­rea formei lor este suficienta numai rabaterea acestora pe planul de proiectie respectiv ( f ig . 5.92).

Flansele oarecare sint utilizate atunci cind condujiile de montaj si functionare a unor dispozitive di«tr-un ansamblu sau instalatje nu permit sa se foloseasca flanse din categoria celor amintite mai inainte (cilindrice, triunghiulare, patrate sau o v a l e ) .

In figura 5.93 este reprezentata, in doua proiectii, o flansa dreptunghiulara, la care axele gaurilor de prindere sint paralele cu axele de simetrie ale flansei. In practica se intilnesc si alte tipuri de flanse oarecare, ca de exemplu cea din figura 5.94, care reprezinta o flansa patrata cu laturile rotunjite, a carei forma constructive permite montarea si demontarea cu usurinta a pieselor invecinate.

113

In general, flansele sint standardizate in functie de material, presiunea de lucru, dimensiuni de legatura, diametrul nominal si suprafata de etansare.

5.5. Aplicatii la cotarea pieselor

Pentru a sintetiza cele prezentate in acest capitol, s-a exemplificat aplicarea principiilor de cotare la doua piese specifice din constructia de masini.

In figura 5.96 este reprezentat si cotat in proiectie ortogonala corpul robinet reprezentat axonometric — izometric in figura 5.95.

De asemenea s-a reprezentat carterul compresorului de aer, in doua variante: in proiectie axonometrica — izometrica, in care sint scoase in evidenta planele de sectionare a piesei ( f ig . 5.97); in proiectie ortogonala, unde in afara de cote s-au notat rugozitatea suprafetelor si abaterile de forma si de pozitie a suprafete­lor ( f ig . 5.98, nr. desen C145.01.51).

115

6. Notarea starii suprafetelor si a preciziei dimensionale

6.1. Notarea starii suprafetelor

6.1.1. Generalitati ;

In procesul tehnologic de obfjnere a unei piese nu tntotdeauna suprafejele rezultate au o forma perfect plana, ci reprezinta unele neregularita | i care nu se vad cu ochiul liber. Considerind o sectiune printr-o piesa (marita la microscop; f ig. 6 .1) , se observa neregularitafile profilului suprafetei reale.

Fig. 6.1

Terminologia generala, prevazuta de S T A S 5730-85, cuprinde: suprafafa reala, cea care limiteaza piesa si o separa de mediul inconjurator; suprafafa geo­metrica ( i d e a l a ) , reprezentata in desen sau obtinuta prin procedee de fabr ica te si considerate fara abateri de forma si neregularitati; suprafata efectiva, apro-piata suprafetei reale, obtinuta prin masurare. Daca se sectjoneaza aceste supra-fete cu plane proiectante se obtine profilul geometric ( idea l ) si profilul efectiv (masura t ) . In S T A S 5730-85 se defineste rugozitatea ca fiind ansamblul neregu-laritatilor unei suprafete care nu sint abateri de la forma geometrica a piesei. Rugozitatea suprafetelor se masoara in micrometri si se determina cu ajutorul unor aparate de masura speciale.

Rugozitatea se exprima prin urmaHbrii parametri de profil: Abaterea medie a neregularitafilor, notata cu Ra, care reprezinta valoarea

medie a ordonatelor yu y% • • • yn~i\ yn ( f ig . 6.2, a) punctelor profilului efectiv fata de linia medie a profilului:

Ra = — \ydx sau, aproximativ, Ra= — ^

B 117

Inaltimea medie, notata cu Rz, diferen|a intre media aritmetica a ordoriatelor y celor mai inalte cinci preeminence si a celor mai de jos cinci goluri ale profilului efectiv, de la o dreapta paralela cu linia medie si care nu intersecteaza profilul ( f ig . 6 . 2 , 6 ) , calculate pe o lungime /.

Rz= [ ( R l + R 3 + R 5 + R 7 + R g ) - ( # 2 + f l 4 _ | _ # 6 + # g + f l 1 0 ) ] / 5 .

— Inaltimea maxima a neregularitdfilor, notata cu R m a x , reprezinta distanfa intre linia exterioara si linia inferioara a profilului ( v . f ig. 6.2, a ) .

Linia medie a . J.miaMferjoaja_ajmMui _\jvafiluku

^Pmeminenfo

Got

. Lmigjnferioqnaagnrfihlw _ I

Fig. 6.2

Rugozitatea poate fi exprimata si prin clasa de rugozitate, fiind standardizate 14 clase de rugozitate, simbolizate cu: NO, N l , N2 , . . . N13.

Valor i le preferentlale ale parametrilor Ra, Rz, lungimii de baza /, precum si clasele de rugozitate sint indicate in tabelul 6.1.

Tabelul 6.1

C l a s e d e r u g o z i t a t e

Simbolul clasei de Ha, Km -Ra, Km /, mm

rugozitate /, mm

rugozitate Maximum

NO 0,012 0,063 0,08 N l 0,025 0,125

N2 0,05 0,25 0,25 N3 0,10 0,5 N4 0,20 1.0 N5 0,40 2,0

N6 0,80 4,0 0,8 N7 1,60 8,0 N8 3,2 12,5

N9 6,3 25 2,5 N10 12,5 50

N i l 25 100 8 N12 50 200 N13 100 400

118

6.1.2. Indicarea datelor privind starea suprafetelor

Datele privind starea suprafetelor se indica pe desenele de executie in cazul in care sint indispensabile pentru asigurarea calitatii functionale si aspectului piesei, considerindu-se ca se reprezinta starea finita a suprafetei respective (inclu-siv tratamentele termice, acoperiri electrochimice), insa inainte de, vopsiri sau acoperiri decorative.

Inscrierea pe desen a rugozitafii se face conform S T A S 612-83, utilizindu-se simbolul de baza ( f ig . 6.3) sau simbolurile derivate in cazul obligativitafii prelu-crarii prin indepartare de material ( f ig . 6.4, a) sau men|i-nerea suprafetei in starea obtinuta initial (fara indepartare de material, f ig. 6 . 4 , 6 ) . Cind sint necesare si prescriptii suplimentare, in afara indicarii parametrului de profil, se completeaza simbolurile din figurile 6.3 si 6.4, a si 6 con­form figurii 6.4, c—e. Fl&- 6 3

Simbolurile se traseaza cu linie de aceeasi grosime cu linia utilizata pentru inscriptionarea cotelor pe desenul respectiv si au dimensiunile indicate in figura 6.3, unde h este dimensiunea nominala a scrierii folosite la cotare.

777777777, 777777777

a b '77/7/777/, '//////////

c d Fig. 6.4

Parametrui de profil se indica prin inscrierea valorii numerice a acestuia, in urn, dupa cum urmeaza:

— cind parametrui de profil ales este Ra se indica numai valoarea sa ( f ig . 6.5, a ) ;

— cind parametrui de profil ales este Rz sau Rmax, se indica valoarea sa precedata de simbolul parametrului respectiv ( f ig . 6.5,6 si c ) .

Fig. 6.5

— in cazul Tn care este necesara indicarea valori lor limita admisibile ale parajmetrului de profil, se inscriu cele doua valori limita ( f ig . 6.6, a — c ) .

RmoxUOO,

777777Z C

Fig. 6.6

In cazul in care se prescrie clasa de rugozitate, aceasta se indica in locul parametrului de profil ( f ig . 6.7, a—c). Daca in afara parametrului de profil mai sint necesare si alte date referitoare la starea suprafetei respective, acestea se noteaza ca in figura 6.8, a—c.

119

50...55HRC

7777777Z

a Fig. 6.8

Valor i le parametrului R a in functie de procedeele tehnologice de prelucrare, conform S T A S 5730/2-75, sint indicate in tabelul 6.2.

Tabelul 62

Denumirea procedeuhi tehnohgic

Rugozitatea suprafetei Ra,/nm

50 25 123 6,5 3,2 f,6 0,8 OA 0,2 0,1 0J)5 0025 0,012

Toiere cu f/acara

Curatire cu po/izorul

Taiere cu fierdstrdul

fbbohre

Gaurire

Electrochimie

E/ectroeroziune

Frezare

Brosare

Alezare

Strvnjire,atezare cu cut/tat

fix/are

Lustruire e/ectrolitica

Roluire

Rectificore

Honuire

Polisare

lepuire

Rodare de finisare

Superfinisare

Turnare h nisip

Lominare la cold

Fbrjare

Turnare h /bane permanent^

Turnare de precizie

Extrudere

Laminare la rece,tragere

turnare tn cochila

Va/ori obtinufe frecvent prin proceoeul respectiv

Vo/ori mai put/1? frecvent obtinufe prin procecfeul respectiv

120

6.1.3. Reguli de inscriere a starii suprafetelor pe desen

Rugozitatea se inscrie o singura data pentru o suprafata, pe proiectia pe care sint cotate elementele dimensionale ale suprafetei respective, cu virful simbo-lului orientat spre suprafata la care se refera.

Indicatiile inscrise in jurul simbolului de rugozitate trebuie sa poa t i fi citite de jos si din dreapta desenului ( f ig . 6 .9) , fara a fi intrerupte sau intretaiate de linii de cota sau de linii ajutatoare.

Simbolurile pentru notarea starii suprafetelor se amplaseaza, dupa caz, di­rect pe liniile de contur, pe linii ajutatoare trasate in prelungirea liniilor de conur sau prin intermediul unor linii ajutatoare, terminate cu o sageata ( v . f ig. 6.9 si 6.10).

Fig. 6.9 Fig. 6.10

Cind aceeasi suprafata are rugozitati diferite, se noteaza separat, limita tra-sindu-se cu linie continua subtire in vedere ( f ig . 6.11, a ) , sau in sectiune ( f ig . 6.11, b), cotindu-se lungimea la care se refera.

In cazul suprafetelor de revolutie, rugozitatea se noteaza o singura data pe o generatoare ( f ig . 6 .12) .

Fig. 6.11 Fig. 6.12

Starea suprafetelor de racordare nu se noteaza. Daca racordarea se face intre doua suprafeje cu aceeasi rugozitate si suprafata de racordare va avea rugo­zitatea respectiva, iar cind racordarea se face intre doua suprafeje cu rugozitati diferite. suorafata de racordare va avea rugozitatea suprafetei celei mai netede.

/

/

121

.Cind starea suprafetelor in contact se indica pe desenul de ansamblu, aceasta

se noteaza separat pentru fiecare din suprafetele respective ( f ig . 6.13).

Tn cazul in care este necesara prescrierea rugozitatii unei suprafete atit

inainte, cit si dupa tratament termic, acoperiri electrochimice etc., se admite nota­

rea din figura 6.14.

da..55HPC

Fig. 6.13 Fig. 6.14

Notarea rugozitatii la filete se face conform figurii 6.15, a pentru filetele ex­

terioare, respectiv figura 6.15, & pentru filetele interioare.

Notarea rugozitatii la rotile dintate se face pe diametrul de divizare ( t ig .

6.16), inicindu-se in cazul rectificarii si rugozitatea diametrului exterior sau a

tesiturilor. ^

Cind toate suprafetele unei piese au aceeasi rugozitate, aceasta se inscrie

desupra indicatorului ( f ig . 6.17, a ) , fara a fi indicata pe reprezentare. Tn cazul

in care majoritatea suprafetelor au aceeasi rugozitate, aceasta se inscrie numai

deasupra indicatorului, inaintea parantezei, notindu-se pe desenul piesei numai

rugozitati le care difera de cea majoritara. Tn paranteza se va inscrie fie numai

simbolul de rugozitate ( f ig . 6.17, 6 ) , fie toate celelalte rugozitati ale suprafetelor

piesei in ordine crescatoare ( f ig . 6.17, c).

Alegerea rugozitatii suprafetelor diferitelor piese in functie de condi'tiile de

functionare si montaj sint indicate in tabelul 6.3, conform S T A S 5730/2-85.

Tabelul 6.3

Rugozitatea suprafetei R„, fjtm

Cazuri de prescriere Exemple de aplicare

1 2 3

0,012 Uzuri foarte reduse la tensiuni de contact mari.

Aparate de masurat de mare precizie

Cai de rulare la rulmenti de precizie. Suprafata de masurat la aparate de masurat optico-me-canice. Cale plan-paralele.

0,025 Uzuri reduse la viteze mari si tensiuni de con­tact relativ mari. Apa­rate de masurat foarte precise

Pistoane si plunjere de pompe cu presiunea peste 10 MPa. Lagare principale la masini-unelte de mare precizie. Suprafete de masu­rare la micrometre. Cale plan-paralele

0,05 Uzuri redusa a suprafete­lor functionale. Aparate de masurat precise

Distribuitoare si cilindri de pompe cu presiunea peste 10 MPa. Suprafata de centrare precisa la dornuri si scule de mare precizie. ScSri gradate la aparate optico-mecanice. Suprafete de masurare la comparatoare, calibre de lucru si micrometre

0,10

0,20

0,40

Joe redus intre suprafete de ghidare precise. Apa­rate de masurat mai putin precise. Suprafete exterioare precise. Su­prafete de contact

Suprafete supuse la fre-care, de uzura carora depinde precizia de lucru a mecanismului

Uzura redusa la viteze si tensiuni de contact mij-locii. Suprafete de cen­trare. Suprafete de con-

Etansari pretentioase la presiuni relativ mari. Etansari fixe conice. Fusuri si cuzineti la articulatii si lagare la mecanisme $i masini-unelte rapide si de mare precizie. Ghidaje de rostogolire de mare precizie. Suprafete de masurare la sublere. Role", bile, cai de rulare la rulmenti. Pistoane si cilindri de pompe de injectie. Calibre. Tije palpatoare la aparate de masurat. Cilindri hidraulici. Suprafata camelor. Arbori cotiti

Etansari fixe conice, fara garnituri. Lagare la arbori cotiti si la arbori cu came. Etansari mobile, fara garnituri. Pistoane si cilindri pentru distribuitoare si pompe cu presiunea sub 10 MPa. Fusuri de maniveia. Cuzineti lepuiti. Fusuri la turbine si la reductoare de mare viteza. Suprafata activa a camelor. Ghidaje de ma?ini-uneltc. Piciorul supapei. Conuri de fixare la scule. Stifturi de centrare la dispozitive. Suprafete de lucru ale instru-mentelor si aparatelor de masurat. Suprafete de contact ale calibrelor.

Cilindri de pompe cu presiunea sub 10 MPa. Suprafete de alunecare la pene. Suruburi conducatoare. Cuzineti pentru arbori motori si din metal antifrictiune. Cilindri lucrind

123

Tabelul 6.3 (continuare)

0,80

1,6

3,2

6,3

12,5 25

50 100

tact greu solicitate. Su­prafete nefunctionale ale pieselor care urmeaza a fi cromate, nichelate etc.

Uzura redusa la viteze si tensiuni de contact re­duse. Suprafete de cen­trare. Suprafete nefunc­tionale ale pieselor care urmeazS sa fie cromate, nichelate etc.

Suprafete de ghidare si de centrare la miscari perio-dice. Suprafete de con­tact pufin solicitate

Suprafete de contact fara miscare, transmisii cu uzura redusa, condifii de aspect

Suprafete de contact ne-solicitate si farS centrare. Suprafete exterioare, vi-zibile ale organelor de masini

Suprafete de contact gro-solane, fara miscare. Su­prafete libere si nefunc­tionale ale orificiilor

Suprafete grosolane. Su­prafete neprelucrate, cu­rtate

cu segment!. Suprafata cilindrica a pistoa-nelor. Fusuri la masini electrice mari. Lagare de arbori de transmisie. Suprafata de centrare la arbori canelati. Discuri de frictiune. Su­prafete de etansare la ventile, sertare, garni­turi manseta, presgarnituri (la miscari du-te-vino) Filete rectificate. Suprafete de contact ale calibrelor, sublerelor

Etansari fixe f5r5 garnituri (flanse). Suprafete de etansare pentru garnituri de pisla. Supra-fefe de alunecare la pene paralele. Suprafete de centrare la butuci canelati. Flancurile danturilor sevaruite sau rectificate si ale rotilor dintate din bronz. Lagare la arbori de transmisie. Cuzinefi din bronz. Cuzineti rectificati. Alezaje brosate. Asamblari filetate supuse la vibratli sau cu strlngere. Glisiere si ghidaje la masini-unelte. Axe excentrice. Tamburi de frina. Organe de comanda sau reazeme pentru mina (minere, volante)

Suprafete active l a imbinari, c u pene s J L l a pene de reglaj. Alezajele lagarelor de alunetiare. • Ajustaje fixe obisnuite. Arbori si alezaje la reductoare. Suprafata de contact la carcase-din fonta. Suprafata activa a rotilor de curea. Flancurile danturilor mortezate cu cutite roata sau cutite pieptene. Ghidaje in coada de rlndunica. Etansari cu garnituri metalice. Oglinda cilindrilor la masini termice mari

Fusuri si lagare la transmisii normale. Cuzineti, lagare, pahare. Ajustaje fixe demontabile. Flanse la cuplaje. Flancurile danturilor fre-zate. Gauri de centrare. Ghidaje In coada de rindunic5. Filete metrice, trapezoidale, rotunde, patrate si pentru t e v i- Segmenti de piston. Suprafete laterale ale flancurilor danturilor rotilor melcate, conice si de lant, ale filetelor, ale canalelor rotilor pentru curele trapezoidale

Etansari cu garnituri nemetalice. Suprafete de asezare ale pieselor cu dimensiuni si mase mijlocii. Suprafete cu conditii de aspect. Suprafete frontale si laterale la suruburi si piulife precise. Tija, porfiunea filetatS la suruburi precise si semiprecise. Filetul la toate organele de asamblare uzuale si semi-precise

Suprafete de asezare la piese mari $i grele. Bazele de asezare ale arcurilor elicoidale. Suprafete cu conditii de aspect. Suprafete frontale ale arborilor rotilor dintate. bucselor, cuplajelor. Piese turnate in cochila. Butuc — inele de contact, butuc colector, butuc-.rotor

Piese turnate in amestec de formare. Muchii si fete prelucrate in vederea sudarii. Supra­fete forjate, laminate, matritate, taiate, ambutisate. Suprafete frontale ale conduc-telor. Gauri fara important^. Funduri de virole

124

6.2. Notarea pe desen a tratamentului termic

6.2.1. Reguli de notare a tratamentului termic pe desenele de executie

Cind indicatiile se refera la toata piesa ( f ig . 6.18, a), sau la anumite parti

ale acesteia care pot f, precizate prin text ( f ig . 6.18, b) .notarea se face in spatiu

din ampu l desenului specificindu-se adincimea h a stratului tratat si caracteristi-

SateSuftermfc m ° ^ C a r e t r e b u i e

™ ^ o b ^ n t e dupa

h--1.2. ../.5 HRC 55...60

INDICATOR | INDICATOR

Fig. 6.18

Cind i n d i c a t e de tratament termic se refera la unele parfi ale piesei zonele

respective din reprezentarea piesei se marcheaza prin dublarea liniei de contur

^ u ° m i e ~ P u n c t g r o a s a - pe o singura proiectie ( f ig . 5.19, a), iar daca nu e

definite reprezentarea, pe doua proiectii, ( f ig . 5.19, b), indica te notindu-se o sin­

gura data. In cazul in care dimensiunile zonelor tratate termic nu rezulta din

cotele piesei, aceste zone se coteaza separat ( f ig . 6.19, a si b).

calif/WO 50...55

=rii

HRC5Q...55

Fig. 6.19

125

T J a c a m a i m u l t e p a r t i a l e p i e s e i s i n t s u p u s e a c e l u i a s i t r a t a m e n t t e r m i c , z o n e l e

r e s p e c t i v e s e m a r c h e a z a c u l i n i e — p u n c t g r o a s a , d a r s e n o t e a z a o s i n g u r a d a t a

c a r a c t e r i s t i c i l e t r a t a m e n t u l u i t e r m i c ( f i g . 6 . 2 0 , a ) i a r i n c a z u l i n c a r e d i f e r i t e l e

z o n e a l e p i e s e i s i n t s u p u s e l a t r a t a m e n t e t e r m i c e d i f e r i t e , s e i n d i c a f i e c a r e s e p a r a t

( f i g . 6 . 2 0 , 6 ) .

6 . 2 . 2 . Notarea pe desenele de ansamblu a prescriptiilor de tratament termic

P e d e s e n e l e d e a n s a m b l u s e p r e s c r i u n u m a i i n d i c a t i i l e d e t r a t a m e n t t e r m i c c a r e s e r e f e r a l a i n t r e g a n s a m b l u l s a u s u b a n s a m b l u l r e s p e c t i v , p r i n t r - o n o t a a m -p l a s a t a i n c i m p u l d e s e n u l u i .

6 . 3 . Notarea p e desen a abaterilor dimensionale

6 . 3 . 1 . Generalitati. Terminologie

P r e c i z i a d i m e n s i o n a l a a b s o l u t a a p i e s e l o r n u p o a t e f i o b t i n u t a p r i n p r o c e d e e l e t e h n o l o g i c e c u n b s c u t e , r e a l i z i n d u - s e p i e s e c u a b a t e r i d i m e n s i o n a l e , c a r e r e p r e z i n t a o p r e c i z i e r e l a t i v a d i m e n s i o n a l a a p i e s e l o r . P r e c i z i a d i m e n s i o n a l a i m p u n e s i p r o c e -

d e u l t e h n l o g i c d e r e a l i z a r e a p i e s e l o r s i a r e i n f l u e n t a a s u p r a c o s t u l u i , c a r e e s t e c u a t i t m a i r i d i c a t , c u c i t p r e c i z i a d i m e n s i o n a l a e s t e m a i m a r e .

P r e c i z i a r e l a t i v a d e e x e c u t i e s t a l a b a z a i n t e r s c h i m b a b i l i t a t i i p i e s e l o r . F a b r i -c a r e a u n o r p i e s e c u a c e l a s i f e l d e a b a t e r i d i m e s i o n a l e p e r m i t e f a b r i c a r e a p i e s e l o r

d e s c h i m b , i a r l o t u r i l e d e p i e s e c u a c e l e a s i a b a t e r i a s i g u r a m o n t a j u l i n p r o d u c t i a d e s e r i e .

A b a t e r i l e d i m e n s i o n a l e — t o l e r a n t e l e — s e i n s c r i u p e d e s e n e l e d e e x e c u t i e

i n v e d e r e a s t a b i l i r i i t e h n o l o g i e i d e p r e l u c r a r e .

A v i n d i n v e d e r e m a r e a i m p o r t a n t ^ a a b a t e r i l o r d i m e n s i o n a l e s i d e z v o l t a r e a

c o o p e r a r i i i n t e r n a t i o n a l e p e p l a n t e h n i c , i n t a r a n o a s t r a s - a a d o p t a t s i s t e m u l I S O

d e t o l e r a n t e s i a j u s t a j e , r e g l e m e n t a t p r i n S T A S 8 1 0 0 - 7 5 , c a r e s t a b i l e s t e t e r m i n o l o -

g i a u t i l i z a t a , d u p a c u m u r m e a z a :

— dimensiunea r e p r e z i n t a o c a r a c t e r i s t i c a g e o m e t r i c a l i n i a r a a p i e s e i , e x p r i -

m a t a p r i n t r - u n n u m a r c a r e r e p r e z i n t a v a l o a r e a n u m e r i c a a f o r m e i g e o m e t r i c e

r e s p e c t i v e , i n u n i t a t e a d e m a s u r a a l e a s a ;

— dimensiunea efectivd E r e p r e z i n t a d i m e n s i u n e a r e a l a a p i e s e i s i s e d e t e r ­

m i n a p r i n m a s u r a r e ;

— dimensiunile limita r e p r e z i n t a c e l e d o u a d i m e n s i u n i e x t r e m e p e c a r e l e

p o a t e a v e a p i e s a s i i n t r e c a r e t r e b u i e s a s e g a s e a s c a d i m e n s i u n e a e f e c t i v a ( f i g .

6 . 2 1 ) : d i m e n s i u n e a l i m i t a m a x i m a D m a x s i d i m e n s i u n e a l i m i t a m i n i m a Dmin;

— dimensiunea nominala N r e p r e z i n t a d i m e n s i u n e a f a t a d e c a r e s e d e f i n e s c

d i m e n s i u n i l e l i m i t a ; a c e a s t a e s t e o d i m e n s i u n e t e o r e t i c a , r e z u l t a t a d i n c a l c u l , d i n

c e r c e t a r e s a u e x p e r i m e n t a r e § i c o r e s p u n d e e x a c t d i m e n s i u n i i i n d i c a t e p e " d e s e n

( v . f i g . 6 . 2 1 ) ;

— abaterea efectiva A r e p r e z i n t a d i f e r e n f a a l g e b r i c a d i n t r e d i m e n s i u n e a

e f e c t i v a s i d i m e n s i u n e a n o m i n a l a c o r e s p u n z a t o a r e :

A=E—N;

126

, ' ~ * b * t e n l e

A

i m i t a s i n t c e l e d o u a a b a t e r i ( s u p e r i o a r a n o t a t a c u A, s i i n f e r i o ­a r a , n o t a t a c u Aj) p e c a r e l e p o a t e a v e a p i e s a s i c a r e s i n t d i f e r e n t e a l g e b r i c e

i n t r e d i m e n s i u n i l e l i m i t a s i d i m e n s i u n e a n o m i n a l a c o r e s p u n z a t o a r e -

As=Dn -N Ai=Dmin—N.

^ - linia zero e s t e d r e a p t a d e r e f e r i n t a f a t a d e c a r e s e r e p r e z i n t a a b a t e r i l e

n r e p r e z e n t a r e a g r a f i c a a t o l e r a n t e l o r s i a j u s t a j e l o r ; l i n i a z e r o e s t e l i n i a d e a b a -

t e r e n u l a s i c o r e s p u n d e d i m e n s i u n i i n o m i n a l e ( v . f i g 6 2 1 s i 6 2 2 ) -

- abaterea fundamental r e p r e z i n t a a b a t e r e a l i m i t a c o n v e n t i o n a l e p e n t r u

d e f i n i r e a p o z i t i e i c i m p u l u i d e t o l e r a n t f a f a d e ^ l i n i a z e r o ( v . f i g . 6 . 2 2 ) ;

Cimp pe fokronfo /ohrunfc

C/mp de fokranta

Y Abo fere fundamenta/d

-L/nio zero

Fig. 6.22 Fig. 6.21

- toleranfa T r e p r e z i n t a d i T e r e n t a d i n t r e d i m e n s i u n e a m a x i m a s i d i m e n s i u ­

n e a m i n i m a s a u d i n t r e a b a t e r e a s u p e r i o a r a s i a b a t e r e a i n f e r i o a r a :

T=Dmax—D„ T=AS—Ar,

— cimpul de toleranfa r e p r e z i n t a z o n a c u p r i n s a ( i n r e p r e z e n t a r e a g r a f i c a

a t o l e r a n t e l o r ) i n t r e l i n i a c e c o r e s p u n d e d i m e n s i u n i i l i m i t a m a x i m e s i l i n i a c e

c o r e s p u n d e d i m e n s i u n i i l i m i t a m i n i m e ( v . f i g . 6 . 2 1 s i 6 . 2 2 ) .

T e r m e n u l d e arbore e s t e u t i l i z a t c o n v e n t i o n a l p e n t r u d e n u m i r e a o r i c a r e i d i ­

m e n s i u n i e x t e r i o a r e , i a r e e l d e alezaj p e n t r u d e n u m i r e a o r i c a r e i s u p r a f e t e i n t e r i ­

o a r e , c h i a r d a c a s u p r a f e t e l e r e s p e c t i v e n u s i n t c i l i n d r i c e .

Ajustajul, f i i n d r e l a t j a r e z u l t a t a d i n d i f e r e n t a d i n t r e d i m e n s i u n i l e d i n a i n t e d e a s a m b l a r e a d o u a p i e s e c e u r m e a z a a f i a s a m b l a t e s i c e l e d e d u p a a s a m b l a r e . S e d e o s e b e s c t r e i t i p u r i d e a j u s t a j e :

— a j u s t a j e c u j o c ( f i g . 6 . 2 3 , a ) l a c a r e : D m i n aiezai>Dmax arbore\

— a j u s t a j e c u s t r i n g e r e ( f i g . 6 . 2 3 , 6 , l a c a r e D m a x atezai<.Dmin arbore',

Fig. 6.23

127

— ajustaje intermediare ( f ig . 6.24): asamblari cu joc redus; asamblari cu s t r inged mici.

Sistemul de ajustaje reprezinta ansamblul sistematic de ajustaje intre arbori si alezaje: sistemul alezaj unitar ( f ig . 6.25, a) si sistemul arbore unitar ( f ig . 6.25,6 ) .

Prin arbore unitar se intelege arborele a c a r e i abatere superioara este nula, iar prin alejaj unitar, alezajul a carui abatere inferioara este nula.

Ajustdjcujoc Ajusbje nfermeotore Ajushj w Ajushj Ajushje intermediare Ajushj ou

stringere cujoc l stringers

Fig. 6.25

6.3.2. Simbolurile tolerantelor si ajustajelor

Pentru fiecare dimensiune nominala se prevede atit o gama de toleranfe, cit si o gama de abateri care definesc pozifia acestor toleranfe fara de linia zero. Valoarea tolerantei este simbolizata printr-un numar, denumit treapta de precizie (prescurtat preciz ie) , fiind standardizate 18 trepte de precizie, numerotate cu : 0,1; 1; 2; 3; 4 . . . 16.

Poz i | i a cimpului de toleran|a in raport cu linia zero se simbolizeaza printr-o litera majuscula pentru alezaje ( f ig . 6.26, a) si minuscula pentru arbori ( f ig . 6.26, 6]Mfiind in funcfie de dimensiunea nominala.

128

a

b

Fig. 6.26

6.3.3. Inscrierea tolerantelor la dimensiuni liniare si unghiulare pe desene (conform STAS 6265-82)

Inscrierea tolerantelor la dimensiuni liniare pe desenele de executie. Tole-ran|a se inscrie pe desenul de execute dupa cota care reprezinta dimensiunea nominala, astfel:

— prin simbolul cimpului de toleran|a, inscris in acelasi rind cu cota si avind aceeasi dimensiune cu cifrele cotei ( f ig . 6.27, a pentru arbori, f ig. 6.27 b pentru a l eza j e ) ; •

mt5

i 1

.„ +0,012 06Q-OAO7

a

r „ -0,010

50-e.ou

lfQ-8,016

J b

Fig. 6.28

129

— prin valor i le abaterilor limita in mm, inscrise cu cifre arabe avind dimen­siunea de 0,5—0,6 ori din dimensiunea cifrelor cotei, dar nu mai mica de 2,5 mm, precedata de semnele + sau —; valori le abaterilor au acelasi numar de zecimale ( f ig . 6,28 a si b), excepfie facind abaterea egala cu zero ( f ig . 6.28, c);

— prin simbolul cimpului de toleranta, urmat in paranteze de valori le , in mm, ale abaterilor limita ( f ig . 6.29, a si b); cind abaterile limita sint ega le si de semn contrar, valoarea se inscrie o singura data, in rind cu cota, precedata de semnele ± ( f ig . 6.29, c).

8 0 i a l

b

Fig. 6.29

In cazul in care la o dimensiune este necesara indicarea numai a uneia din abaterile limita, cota va fi urmata de inscriptia max pentru abaterea superioara ( f ig . 6.30, a) si de inscriptia min pentru abaterea inferioara ( f ig . 6 .30 ,6 ) .

Daca o suprafata a unei piese cu aceeasi dimensiune nominala are portiuni cu abateri limita diferite, limitele se reprezinta cu linie continua subtire, fiecare portiune cotindu-se separat ( f ig . 6.30, c).

4>75,fmox ~_<td0,2mir>

a

.jooT

Inscrierea tolerantelor la dimensiuni unghiulare. Abater i le limita ale dimen­siunilor unghiulare se inscriu pe desenele de executie sau de ansamblu prin va lo­rile in grade, minute, secunde (gradele si minutele exprimate obligatoriu in nu-mere in t r eg i ) , precedate de valoarea unghiului respectiv ( f i g . 6.31, a — c ) .

60°10't30"

'Omox

Q Fig. 6.31

Inscrierea tolerantelor la dimensiuni pe desenele de ansamblu. Toleranta se inscrie dupa cota ajustajului, dupa cum urmeaza:

— prin simbolurile celor doua cimpuri de toleranta, scrise sub forma de frac-tie cu linia de fractie oblica ( f ig . 6.32, a) sau orizontala ( f ig . 6.32, b), la numera­tor fiind simbolul cimpului de toleranta al alezajului si la numitor al arborelui;

130

Prin inscrierea de doua ori a cotei deasupra liniei de cota pentru alezaj si dedesubtul liniei de cota pentru arbore, fiecare cota fiind urmata de valor i le abate­rilor limita si precedate de precizarea la care piesa se refera: prin denumire ( f ig . 6.32, c) sau prin numarul de pozitie scris cu caractere de aceleasi dimensiuni utilizate la pozitionare ( f ig . 6.32, d).

-^1

Fig. 6.32

Fiecare din cele doua sisteme de ajustaje prezentate ofera atit avantaje, cit si dezavantaje, ceea ce implica alegerea unuia sau altuia din ele pe considerente de ordin constructiv si tehnologic. Practica a demonstrat ca o utilizare mai econo­mics o are sistemul alezaj unitar.

Sistemul I S O de t o l e r a t e si ajustaje permite alegerea unei mari v a r i e t a l de cimpuri de toleranta si ajustaje. In tabelele 6.4—6.9 sint date o serie de extrase din standarde necesare pentru alegerea unor cimpuri de toleranta si ajustaje mai uzuale.

Cimpuri de toleran|a preferential si ajustaje preferential pentru dimensiuni pina la 500 mm SISTEMUL ALEZAJ UNITAR (STAS 8102-68)

Tabelul 6.4

Cimpuri de toleranta perferenjiale ?i ajustaje preferenUale pentru dimensiuni pina la 500 mm SISTEMUL ARBORE

UNITAR (STAS 8105-68)

H6 H7 H8' H9 H10 H l l 1112 h6 h7 h8 b9 hl l

a a9 a l l A A l l b b9 b l l bl2 B

D8 B l l

c c8 c9 c'ii D D8 D l l d d8 d9 dlO dlO d a E E7 e e7 e8 e9 F F7 F8 f f6' f7 f8 19 G G7

f6 H H7 H8 H9 H9 H l l

(5 g5 era J J7 h8 K K7

h h5 h6 h9 hlO hl l hl2 M M7 h7 N N7

j J 5 J6 j? P P7 k k5 k6 k7 R R7 m m5 m6 m7 S S7 n n5 n& n7 U U7

P p5 p6 P? X X7 r r5 r6 r7 z 7.1 s s5 s6 s7, t t5 t.6 u u5 u7

V v5 v6 X x5 1 x6 1 x 7

y I ye 7. \ z6 1 z 7

131

Tabelul 6.5 Cimpuri de toleranta de uz general pentru dimensiuni pina la 500 mm — ARBORI — Abateri limita, [im (STAS 8102-68)

Simbolul Dimensiuni nominate, mm Dimensiuni nominate, mm

d d l l e» 17 18 gc h9 h7 h8 h9 hl l 16 h6 m6 n6 pe

Pina la 3 - 20 - 20 - 14 - 6 - 6 - 2 0 0 0 0 0 + 4 + 6 + 8 + 10 + 12 - 45 - 80 - 28 - 16 - 20 - 8 - 6 -10 -14 - 25 - 60 — 2 0 + 2 + 4 + 6

3 - 6 - 30 - 30 - 20 - 10 - 10 - 4 0 0 0 0 0 + 6 + 9 + 12 + 16 +20 - 60 -105 - 38 - 22 - 28 - 1 2 - 8 -12 -18 -- 30 - 75 - 2 f 1 + •4 + 8 + 12

6 - 10 - 40 - 40 - 25 - 13 - 11 - 5 0 0 0 0 0 + 7 f 10 + 15 + 19 + 24 - 76 -130 - 47 - 28 - 35 -14 - 9 - 1 5 -22 -- 36 - 90 - 2 + 1 + 6 + 10 + 15

1 0 - 18 - 50 - 50 - 32 - 16 - 16 - 6 0 0 0 0 0 + 8 + 12 + 18 + 23 + 29 - 93 -160 - 59 - 34 - 43 -17 -11 - 1 8 -27 -- 43 - 110 - 3 + 1 + 7 + 12 + 18

1 8 - 30 - 65 - 65 - 40 - 20 - 20 - 7 0 0 0 0 0 + 9 f 15 + 21 + 28 + 35 -117 -195 - 73 - 41 - 53 -20 - 1 3 - 2 1 - 3 3 -- 52 - 130 - 4 + 2 + ' 8 + 15 + 22

3 0 - 50 - 80 - 80 - 50 - 25 - 25 - 9 0 ' 0 0 0 0 + 11 + 18 + 25 +33 + 42 -142 -240 - 89 - 50 - 64 -25 - 1 6 -25 - 3 9 -- 62 - 160 - 5 + 2 + 9 + 17 + 26

5 0 - 80 -100 -100 - 60 - 30 - 30 -10 0 0 0 0 0 + 12 ' + 21 +30 + 39 + 51 -174 -290 -106 - 60" - 76 - 2 9 - 1 9 -30 - 4 6 -- 74 --190 - 7 -f 2 + 11 +20 + 32

80-120 -120 -120 - 72 - 36 - 36 - 1 2 0 0 0 0 0 + 13 + 25 + 35 + 45 + 59 -207 -304 -126 - ' I - 90 -34 -22 - 3 5 -54 -- 87 - 220 - 9 -f 3 + 13 + 23 + 37

120-180 -145 -145 - 85 - 43 - 43 -14 , 0 0 0 0 0 + 14 + 28 + 40 + 52 + 68 -245 -395 -148 - 83 -106 - 3 9 - 2 5 -40 -63 --100 - 250 -11 + 3 + 15 + 27 + 43

180 - 250 -170 -170 -100 - 50 - 50 - 1 5 0 0 0 0 0 + 16 + 33 + 46 + 60 + 79 -285 -460 -172 - 96 -122 -44 - 2 9 -46 -72 --115 - 290 . -13 f 4 + 17 + 31 + 50

250-315 -190 -190 -110 - 56 - 56 -17 0 0 0 0 0 + 16 + 36 + 52 + 66 + 88 -320 —510 -191 -108 -137 - 4 9 - 3 2 - 5 2 -81 --130 - 320 - 1 6 + 4 +20 + 34 + 56

315-400 -210 -210 -125 - 62 - 62 - 1 8 0 0 0 0 0 + 18 +40 + 57 + 73 + 98 -350 -570 -214 -119 -151 -54 - 3 6 -57 - 8 9 --140 --360 -18 + 4 + 21 + 37 + 62

400 - 500 -230 -230 -135 - 68 - 68 - 2 0 0 0 0 0 0 +20 + 45 + 63 + 80 - + 108 -385 -630 -232 -131 -165 -60 -40 - 6 3 -97 --155 - 400 -20 -f 5 + 23 + 40 + 68

• • • J Tabelul 6.6

Cimpuri de toleranta de uz general pentru dimensiuni pina la 500 mm —ALEZAJE— Abateri limita, |im (STAS 8103-68)

Dimensiuni nominale, mm

Simbolul

Dimensiuni nominale, mm

D8 %\\ E7 F7 F8 G7 H6 H7 H8 H9 H l l 17 K7 : M7 N7 P7

Pina la 3 + 34 + 20

+ 80 + 20

+ 24 + 14

+ +

16 6

+ +

20 6

+ 12 + 2

+ 6 0

+ 10 0

+ 14 0

+ 25 0

+ 60 0

+ 4 - 6

0 -10

. - 2 -12

- 4 -14

- 6 - 16

3 - 6 + 48 + 30

+ 105 + 30

+ 32 + 20

+ +

22 10

+ +

28 10

+ 16 + 4

+ 8 0

+ 12 0

+ 18 0

+ 30 0

+ 75 0

+ 6 - 6

+ 3 - 9

0 -12

- 4 - 1 6

- 8 - 20

6 - 10 + 62 + 40

+ 130. + 40 + 40 + 25

+ +

28 13

+ +

35 13

+20 + 5

+ 9 0

+ 15 0

+22 0

+ 36 0

+ 90 0

+ 8 - 7

+ 5 -10

0 -15

- 4 - 1 9

9 - 24

1 0 - 18 + 77 + 50

+ 160 + 50

+ 50 + 32

+ +

34 16

+ +

43 16

+ 24 + 6

+ 11 0

+ 18 0

+27 0

+ 43 0

+ 110 0

+ 10 - 8

+ 6 -12

0 - 1 8

- 5 - 2 3

- 11 - 29

1 8 - 30 + 98 + 65

+ 105 + 65

+ 61 + 40

+ +

41 20

+ +

53 20

+ 28 + 7

+ 13 0

+ 21 0

+ 33 0

+ 52 0

+ 130 0

+ 12 - 9

+ 6 -15

0 -21

- 7 -28

- 14 - 35

3 0 - 50 + 119 + 80

+ 240 + 80

+ 75 + 50

+ +

50 25

+ +

64 25

+ 34 + 9

+ 16 0

+ 25 0

+ 39 ., 0

+ 62 0

+ 160 0

+ 14 - 1 1

+ 7 -18

0 -25

- 8 -33

- 17 - 42

5 0 - 80 + 146 + 100

+ 290 + 100

+ 90 + 60

+ +

60 30

+ +

76 30

+ 40 + 10

+ 19 0

+ 30 0

+ 46 0

+ 74 0

+ 190 0

+ 18 -12

+ 9 -21

0 -30

- 9 -39

- 21 - 51

80-120 + 174 + 120

+340 + 120

+ 107 + 72

+ +

71 36

+ +

90 36

+ 47 + 12

+ 22 0

+ 35 0

+ 54 0

+ 87 0

+220 0

+22 - 1 3

+ 10 -25

0 -35

-10 -45

-r- 24 - 59

120-180 + 208 + 145

+ 395 + 145

+ 125 + 85

+ +

83 +106 43 + 43

+ 54 + 14

+ 25 0

+ 40 0

+ 63 0

+ 100 0

+250 0

+26 - -14

+ 12 - 2 8

0 -50

- 1 2 -52

- 28 - 68

180 - 250 +242 + 170

+460 + 170

+ 146 + 100

+ +

96 50

+ 122 + 50

+ 61 + 15

+ 29 0

+46 0

+ 72 0

+ 115 0

+ 290 0

+ 30 - 1 6

+ 13 -33

0 - 4 6

-14 -60

- 33 - 79

250-315 +271 + 190

+ 510 + 190

+ 162 + 110

+ 108 + 56

+ 137 + 56

+ 69 + 17

+32 0

+52 0

+81 0

+ 130 0

+320 0

+36 - 1 6

+ 16 - 3 6

0 - 5 2

-14 - 6 6

- 36 - 88

315-400 +299 + 210

+ 570 +182 +210 +125

+ 119 + 62

+ 151 + 62

+ 75 + 18

+ 38 0

+57 0

+ 89 0

+ 140 0

+360 0

+ 39 -18

+ 17 -40

0 -57

- 1 6 - 7 3

- 41 - 98

400 - 500 + 327 + 630 +198 +131 +165 + 83 + 40 +63 +97 +155 + 440 + 43 +18 0 —17 - 45 +230 +230 +135 + 68 + 68 +20 0 0 0 0 0 -20 - 4 5 - 6 3 - 8 0 '-108

Tabelul 6.7 Cimpuri d e toleranfa d e u z general pentru dimensiuni'pina l a 5 0 0 mm.

Abateri limita, in jj.m

Simbolul

Dimensiuni nominale, mm Arbori (STAS 8102-68) Alezaje (STAS 8103-68)

a l l b l l c9 A l l B l l cn

Pina la 3 - 270 - 140 - 60 + 330 + 200 + 120 - 330 - 200 - 85 + 270 + 140 + 60

3 - 6 - 270 - 140 - 70 + 350 4- 345 + 145 - 345 - 215 -100 + 270 + 140 + 70

6 - 10 - 280 - 150 - 80 + 370 + 240 + 170 - 370 - 240 -116 + 280 + 150 + 80

10 - 18 - 290 - 150 - 95 + 400 + 260 + 205 - 400 — 260 -138 + 290 + 150 + 100

1 8 - 30 - 300 - 160 -110 + 430 + 290 +240 - 430 - 290 -162 + 300 + 160 + 110

3 0 - 40 - 310 - 170 -120 + 470 + 330 +280 - 470 - 330 -182 + 310 + 170 + 120

4 0 - 50 - 320 - 180 -130 + 480 + 340 +290 - 480 - 340 -192 + 320 + 180 + 130

5 0 - 65 - 340 - 190 -140 + 530 + 380 + 330 - 530 - 380 -214 + 340 + 190 + 140

6 5 - 80 - 360 - 200 -150 + 550 + 390 + 340 - 550 - 390 -224 + 360 + 200 + 150

80-100 - 380 - 220 -170 + 600 + 440 + 390 - 600 - 440 -257 + 380 + 220 + 170

100-120 - 410 - 240 -180 + 630 + 460 + 400 - 630 - 460 -267 + 410 +' 240 + 180

120-140 - 460 - 260 -200 + 710 + 510 +450 - 710 - 510 -300 + 460 + 260 +200

140-160 - 520 - 280 -210 + 770 + 530 +460 - 770 - 530 -310 + 520 + 280 +210

160-180 - 580 - 310 -230 + 830 + 560 + 480 - 830 - 560 -330 + 580 + 310 +230

180-200 - 660 - 340 -240 + 950 + 630 +530 - 950 - 630 -355 + 660 + 340 +240

200-225 - 740 - 380 -360 + 1 030 + 670 +550 - 1 030 - 670 -375 + 740 + 380 +260

225-250 - 820 - 420 -280 + 1 110 + 710 +570 - 1 110 - 880 -395 + 820 + 420 +280

250-280 " - 920 - 480 -300 + 1 240 + 800 + 620 - 1 240 - 800 -430, + 920 + 480 + 300

280-315 - 1 050 - 540 -330 + 1 370 + 860 + 650 - 1 370 - 860 -430 + 1 050 .+ 540 + 330

315-355 - 1 200 - 600 -360 + 1 5'60 + 960 +720 - 1 560 - 960 -500 + 1 200 + 600 +360

355-400 - 1 350 - 680 -400 + 1 710 + 1 040 + 760 - 1 710 - 1 040 -540 + 1 350 + 680 + 400

400-450 - 1 500 - 760 -440 + 1 900 + 1 160 + 840 -yl 900 - 1 390 -595 + 1 500 + 760 +440

450-500 - 1 650 - 840 -480 + 2 050 + 1 240 + 880 - 2 000 - 1 240 -635 + 1 650 + 840 + 480

1 3 4 V

Tabelul 6.'ft Cimpuri d e toleranta d e u z general pentru dimensiuni pina l a 5 0 0 mm.

Abateri limita, in [im

Simbolul Dimensiuni nominale, mm

Arbori (STAS 8102-68) Alezaje (STAS 8103-68) Dimensiuni nominale, mm

r « 1 u6 xe I zfi R7 S7 U7 X7 Z7 Pina la 3 +

+ 16 10

+ +

20 14

+ 24 + 18

+ 26 + 20

+ +

32 26

- 10 - 20

- 14 - 24

- 18 - 28

- 20 - 30

- 26 - 36

u

- 6 + +

23 15

+ +

27 19

+ 31 + 23

+ 36 + 28

+ +

43 35

- 11 - 23

- 15 - 27

- 19 - 31

- 24 - 36

- 31 — 43

CO - 10 + +

28 19

+ +

32 23

+ 37 + 28

+ 43 + 34

+ +

51 42

- 13 - 28

- 17 - 32

- 22 - 37

- 28 - 43

- 36 - 51

10-- 14 + 34 + 39 + 44 + 51 + 40

+ +

61 50

- 16 - 21 - 26 - 33 - 51

- 43 - 61

14-- 18 + 23 + 28 + 33 + 56 + 45

+ +

71 60

- 34 - 39 - 44 - 38 - 56

- 53 - 71

00 j - 24 + 41 + 48 + 54 + 41

+ 67 + 54

+ +

86 73

- 20 - 27 - 33 - 54

- 47 - 67

- 65 - 86

24-- 30 + 28 + 35 + 61 . + 48

+ 77 + 64

+ +

101 88

- 41 - 48 - 40 - 61

- 56 - 77

- 80 - 101

30 - 40 + 50 + 59 + 76 + 60

+ 96 + 80

+ +

128 112

- 25 - 34 - 51 - 76

- 71 - 96

- 103 - 128

40 - 50 + 34 + 43 + 86 + 70

+ 113 + 97

+ +

152 136

- 50 - 59 - 61 - 86

- 88 -113

- 127 - 152

50 - 65 + +

60 41

+ +

72 53

+ 106 + 87

+ 141 + 122

+ +

191 172

- 30 - 60

- 42 - 72

- 76 -106

-111 -141

- 161 - 191

65 - 80 + +

62 43

+ +

78 59

+ 121 + 102

+ 165 + 146

+ +

229 210

- 32 - 62

- 48 - 78

- 91 -121

-135 -165

- 199 - 229

80 -100 + +

73 51

+ +

93 71

+ 146 + 124

+ 200 + 178

+ +

280 258

- 38 - 73

- 58 - 93

-111 -146

-165 -200

- 245 - 280

100 -120 + +

76 54

+ 101 + 79

+ 166 + 144

+ 232 + 210

+ +

332 310

- 41 - 76

- 66 -101

-131 -166

-197 -232

- 297 - 332

120 -140 + +

88 63.

+ 117 + 92

+ 195 + 170

+ 273 + 248

+ +

390 365

- 48 - 88

- 77 -117

-155 -195

-233 -293

- 350 - 390

140 -160 + +

90 65

+ 125 + 100

+ 215 + 190

+ 305 + 280

+ +

440 415

- 50 - 90

- 85 -125

-175 -215

-265 -305

- 400 - 440

160 -180 + +

93 68

+ 133 + 108

+ 235 + 210

+ 335 + 310

+ +

490 465

- 53 - 93

- 93 -133

-195 -235

-295 -335

- 450 - 490

180 -200 + +

106 77

+ 151 + 122

+ 265 + 236

+ 379 + 350

+ +

549 520

- 60 -106

-105 -151

-219 -265

-333 -379

- 503 - 549

200 -225 + 109 + 80

+ 159 + 130

+ 287 + 258

+ 414 + 385

+ +

604 575

- 63 -109

-113 -159

-241 -287

-368 -414

- 558 - 604

225 -250 + +

113 84

+ 169 + 140

+ 313 + 284

+ 454 + 425

+ +

669 640

- 67 -113

-123 -169

-267 -313

-408 -454

- 623 - 669

250 -280 + 126 + 94

+ 190 + 158

+ 347 + 315

+507 + 475

+ +

742 710

- 74 -126

-138 -190

-295 -347

-455 -506

- 690 - 742

280 -315 + 130 + 98

+ 202 + 170

+ 382 ' +350

+ 557 +525

+ +

822 790

- 78 -130

-150 -202

-330 -382

-505 -557

- 770 - 822

315 -355 + 144 + 108

+ 226 + 190

+ 426 + 390

+ 626 + 590

+ +

936 900

- 87 -144

-169 -226

-369 -426

-569 -626

- 879 - 936

355 -400 + 150 + 114

+ 224 + 208

+ 471 + 534

+ 696 + 660

+ 1 036 + 1 000

- 93 -150

-187 -244

-414 -471

-639 -696

- 979 - 1 036

400 -450 + 166 + 126

+ 272 + 232

+ 530 + 490

+ 780 + 740

+ 1 140 + 1 100

-103 -166

-209 -272

-467 -530

-717 -780

- 1 077 - 1 140

450 -500 + 172 +292 +580 + 132 +252 +540

+ 860 + 820

+ 1 290 + 1 250

-109 -172

-229 -292

-517 -580

-797 -860

- 1 227 - 1 290

135

Tabelul 6.9

Simbolul ajustaj u-lui

Caracterul ajustajului Domeniul de aplicare

1 2 3

H8/a9, H l l / a l l , H8/D9, H l l / b l l , H12/M2

Jocuri foarte marl Se folosesc rar

H7/c8, H8/c9, H l l / c l l

Jocuri mari Asigurarea unei anumite elasticitat' nece­sare a pieselor in conditii de solicitari si mediu nefavorabile. Asigurarea montarii usoare. Joc redus daca arborele se incal-zeste mult mai mult decit alezajul (de exemplu ajustajul H7/c8 la tija supapei in bucsa de ghidare la motoare cu ardere interna)

H7/d8, H8/d9, H9/dl0, HlO/dlO, H l l / d l l

Jocuri mijlocii Asamblari mobile in masini grele (de exemplu, roti libere pe arbore, lagare de alunecare In turbine, masini de indreptat, laminoare)

H6/c6, H7/e8, H8/e9

H6/I6, H7/I6, H7/17, H8/f8, H9/19

H6/k5, H7/k6, I18/k7

H6/m5, H7/m6, H8/m8

H6/n5, H7/n6, H8/n7

H6/p5, H7/p6, H8/p7

Jocuri mijlocii

Jocuri mici

Ajustaje intermediare cu stringere probabila mica

Ajustaje intermediare cu stringere probabila mai mare

II6/n5, ajustaj cu strin-geri foarte mici (pentru D > 3 mm)

H7/n6, H8/n7 ajustaje in­termediare cu joc pro-babil extrem de redus

H7/p6 — ajustaj cu stringe-ri mici (pentru £>>3mm)

Arbori in lagare de alunecare cu lubrefiere abundenta, mult distanfate Intre ele sau arbori in mai mult de doua lagare (de exemplu, H6/e7 la arborele cotit si axul cu came, in lagarele lor la motoarele cu ardere interna, lagarele turbogeneratoa-relor, motoarelor electrice mari etc.)

Arbori In lagare de alunecare cu lubrefiere normals! cu ulei sau unsoare, functionind la temperaturi nu prea ridicate (de exem­plu lagare la reductoare de turatie, mo­toare electrice mici, pompe, mecanisme mijlocii si usoare, roti dintate libere pe axe fixe, tije de tacheti in ghidajul lor, mecanisme de cuplare)

Asamblari precise cu montaj usor. Asigura­rea lipsei de vibratii (de exemplu, bolful pistonului in piston, bucsele cu ghiare de cuplare pe arborii cutiilor de viteza)

Forta de montare redusa in cazul stringerii probabile, dar apreciabila in cazul strin­gerii maxime. Asamblari foarte precise cu joc limitat la minim (de exemplu, came pe ax, suruburi cu tija de centrare)

Asamblari foarte precise fara joc, insa fara stringeri "prea mari

Asamblari „strinse". Daca suprafetele in contact sint lungi,'erorile de rectilinitatc sau coaxialitate contribuie la marirea stringerii

Fixarea pieselor la solicitari reduse sau in cazul unui element suplimcntar de fixare (pene etc.). Montarea si demontarea fara

136

Tabelul 6.9 (continuare)

H6/g5, H7/ f l6

H6/h5, H7/I|6, H8/n8, H8/h7, H9/h9, HlO/hlO,

H l l / h l l , H12/M2

H6/J5, H7/J6, H8/J7

H6/r5, H7/r6, H8/r7

H6/s5, H7/s6, H8/s7

H6/t5, H7/t6

H6/p5 — ajustaj cu strin­geri mici

H8/p7 — ajustaj inter-mediar

Jocuri foarte mici

Joc minim egal cu zero, joc probabil foarte mic

Ajustaje intermediare cu joc probabil foarte mic sau intr-un numar redus de cazuri — cu o slaba stringere probabila

H7/r6 —! ajustaj cu strin­geri mijlocii

H6/r5 — ajustaj cu strin­geri mijlocii

H8/r7 — ajustaj inter-mediar pentru

100 mm sau ajustaj cu stringere pentru D< < 100 mm

Ajustaje cu stringeri mari

Ajustaje cu stringeri foarte mari

pericol de deteriorare. Ajustaj tipic cu stringeri obisnuite la piese de otel si fonta sau otel si a la ma (de exemplu roti impa-nate pe arbori sau butuci, cuzineti in lagare. La piese din aliaje usoare stringerea e prea redusa pentru a asigura fixarea corespunzatoare

Ca la H7/p6, insa o executie mai precisS (deci mai scumpa)

Se foloseste rar

Asamblari mobile numai la mecanisme de precizie cu solicitari foarte reduse. Asam­blari fixe de pozitionare a elementelor (de exemplu stifturi de centrare, surubul capului de biela)

Asamblari fixe cu pozitionarea precisS a elementelor. Asamblari mobile cu ghidare foarte precisa, cu ajustaje de precizia 5 — 7 (de exemplu supape comandate Cu arc, articulatii in mecanisme finale). Lanturi de dimensiuni la montarea in sir a mai multor piese (de exemplu, roti dintate pe axul cutiei de viteza)

Asamblari fixe cu montare si demontare usoar& a pieselor si joc limitat (de exemplu, roata melcata pe arbore, capace In corpuri, coroane de roti dintate fixate cu suruburi pe capul rot", centrarea semicuplajelor)

Fixare „mij!ocie" la piese din metale fe-roase si fixare usoara la piese din metale neferoase (de exemplu, bucse presate in lagare, ghidaje, capete de biela, fixarea rotorilor de pompa pe arbore)

Ca la H7/r6, insa o executie mai precisi (deci mai scumpa)

Stringerea minima extrem de redusa apro-piata de zero

Stringeri apreciabile (in special la H6/s5, si H7/s6). La dimensiuni mari, montarea se face prin incalzirea alezajului sau racirea arborelui. Asamblari cu stringeri mari permanente sau nepermanente (de exemplu manetonul, in manivela arbo­relui cotit, camasa de cilindru in cilindrul motoarelor)

Asamblari permanente de piese din otel si fonta, supuse la solicitari apreciabile, asigurind fixarea fara masuri suplimen-tare (de exemplu, scaunul supapelor In chiulasa motorului, semicuplaje fretate pe arbore, roti dintate mari, supuse la momente de torsiune apreciabile si mon-tate permanent pe arbore sau butuc

V 137

C a r a c t e r u l s i d o m e n i i d e a p l l c a r e a l e a j u s t a j e l o r

Tabelul 6.9 (continuare)

H 6 / u 5 , H 7 / u 6 , H 8 / u 7

H 6 / v 5 , H 7 / v 6 , H 6 / X 5 , H 7 / X 6 , H 8 / X 7 , H 7 / y 6 , H 8 / y 7 , H 7 / z 6 , H 8 / z 7

Ajustaje cu stringeri ex­trem de mari

Ajustaje cu stringeri cu caracter special

Stringeri de ordinul 1/1 000 din diametru. Montarea se lace prin presare cu presa, cu masuri speciale de lubrefiere sau la dimensiuni mai mari, prin incalzirea ale-zajului sau racirea arborelui. Stringerea maxima trebuie verificata prin calcul pentru a evita suprasolicitari (de exemplu roata de locomotiva pe osia ei)

Ajustaje speciale, fara recomandSri cu caracter general. Stringerile trebuie ana-lizate de la caz la caz: stringerea minima sa asigure transmiterea fortjei sau mo-mentului, stringerea maxima sfi nu dea suprasolicitari in piese

6.4. vInscrierea pe desene a abaterilor de forma §i pozitie a su­prafetelor

6.4.1. Generalitati

Datorita impreciziei inevitabile la prelucrare apar abaterile de la forma geo­metrica ideala (proiectata) a pieselor. Av ind in vedere rolul functional al piesei, aceste abateri de forma si pozitie reciproca a suprafetelor trebuie pastrate in anu­mite limite, care sint reglementate prin standarde. Tolerantele de forma si pozitie se inscriu pe desene numai daca sint necesare pentru asigurarea functionabilitatii pieselor respective. In cazul in care nu se indica pe desene, tolerantele de forma si pozitie se incadreaza in tolerantele dimensionale admise.

6.4.2. Simboluri utilizate

Pentru inscrierea tolerantelor de forma se utilizeaza simbolurile din tabelul 6.10, conform S T A S 7385/1-85. Pentru inscrierea tolerantelor de pozitie se utili­zeaza simbolurile din tabelul 6.11, conform S T A S 7385/1-85.

6.4.3. Inscrierea pe desen a datelor privind tolerantele de forma si pozitie a suprafetelor

Datele privind tolerantele de forma si pozitie se inscriu intr-un dreptunghi, impartit in doua ( f ig . 6.33, a) sau trei " ( f ig . 6 .33,6) casute, trasat cu aceeasi grosime cu grosimea scrierii utilizate pe desen. In casuje se indica datele in urma-toarea ordine: simbolurile tolerantei; valoarea tolerantei, in mm; litera de indicare a bazei de referinta, daca este necesar. Dimensiunile cifrelor si literelor utilizate sint aceleasi cu cele utilizate la cotare.

4§ Bra

fic

O c 0 4

Lite

ral

%

De

nu

mire

a

fofe

ran

tei

1 I

Tole

ran

ta

h p

bneita

te

Tol

eran

ta

la

circ

ular

/fate

I I

Tole

ranp l

a f

orm

a d

ata

a

pro

filu

lui

Tol

eran

ta

la f

orm

a ob

fd

a su

praf

etei

138 ^

Reguli privind inscrierea pe desene a tolerantelor de forma si pozitie. Acestea sint urmatoarele:

a. Daca nu se specifics, toleranta este valabilS pe toatS lungimea suprafetei la care se refera, iar daca toleranta este valabila numai pe o anumita lungime de referinta, se indica, in cSsufa a doua (separat printr-o linie incl inata) , dimen­siunea lungimii ( f ig . 6.34, a) sau dimensiunile suprafetei respective ( f ig . 6.34, b).

a b Fig. 6.33

/ / 01

— MI'TOO LJ 0l,/200*IOO / /

a b c Fig. 6.34

b. Tn cazul in care se inscrie toleranta pentru toata lungimea (suprafata) data, dar este necesara o limitare pe o anumita lungime (suprafata) , casuta a doua se imparte in doua, sus trecindu-se toleranta generals si dedesubt toleranta ce limiteazS lungimea (suprafata) respectiva ( f ig . 66.34, c).

c. Daca se prescrie o toleranta fara a se indica o baza de referinta, aceasta se aplica la toate suprafetele pararele cu suprafata pe care este indicatS toleranta.

d. Cind zona tolerantei este circulars sau cilindrica, se inscrie semnul 0 inaintea tolerantei ( f ig . 6.35, a).

e. Cind se folosesc abateri limita de pozitie, valoarea abaterii se scrie prece­data de litera R ( f ig . 6.35, b).

f. Tolerantele de pozitie dependente se noteaza prin inscrierea semnului M, astfel:

— dupa valoarea tolerantei, daca toleranta de pozitie este dependents de abaterile efective ale dimensiunii elementului la care se refera ( f i g . 6.36, a ) ;

— dupa litera de identificare a bazei de referinta, daca toleranta de pozitie est dependents de abaterile efective ale dimensiunii bazei de referinta ( f ig . 6 .36 ,6 ) ;

— dupa valoarea si dupa litera de identificare a bazei de referinta, cind tole­ranta de pozitie este dependents de abaterile efective ale dimensiunii elemenului la care se refers, respectiv de abaterile efective ale dimensiunii bazei de referintS ( f ig . 6.36, e).

R0.2 ® A © <P0,05 / / # ® A ® a b a b c

Fig. 6.35 Fig. 6.36

rr >-< 15

Fig. 6.37

g. Cotele care determinS pozitia nominala a elementelor pentru care se pres-criu tolerante de pozitie nu se tolereaza dimensional si se incadreaza intr-un pS-trat (dreptunghi) ( f ig . 6 .37) .

140

Indicarea suprafetei la care se refera toleranta. Suprafata la care se refera toleranta este indicatS cu o linie de indicatie (dreaptS sau frintS) terminatS cu o sSgeata pe suprafata respectiva, avind in cealaltS parte dreptunghiul cu datele privind tolerantele de forma sau pozitie ( f ig . 6.38). CapStul liniei de indicatie terminat cu o sageata se poate sprijini:

Fig. 6.38

— pe o linie de contur ( f ig . 6.38, a) sau pe o linie ajutStoare ( f i g . 6.39, b), dar nu in dreptul liniei de cotS, daca toleranta se refera la profilul sau suprafata respectiva; .

— pe o linie ajutStoare in prelungirea liniei de cotS dacS toleranta se refera la axa de simetrie sau la planul de simetrie al intregii piese ( f ig . 6.38, e ) ;

— pe axa (p lanul ) de simetrie a piesei, daca toleranta se referS la aceasta axa (p lan) ( f ig . 6.38, d si e).

Abaterea de forma sau de pozitie se masara in directie paralelS cu cea indi­catS de sSgeatS ( f ig . 6.39, a—c) iar dacS zona tolerantei nu este circulars sau cilindricS, latimea acesteia este in directia sagetii.

In cazul in care abaterea de forma sau de pozitie se refera numai la p por-tiune limitata a elementului, conturul respectiv se dubleazS cu linie — punct groasS si se coteaza separat ( f ig . 6.39, d).

n Am so

a/

90

Fig. 6.39

Indicarea bazei de referinta: Baza de referintS se indica printr-o linie de indi­catie (dreaptS sau f r in ta) , terminatS cu un triunghi innegrit ( f ig . 6.40), care are o latura sprijinitS pe:

141

— o linie de contur ( f ig . 6.40, a) sau pe linie ajutatoare (f ig . 6.40, b), dar

nu in dreptul liniei de cota (daca baza de referinta este suprafata respect iva) ;

— o linie ajutatoare, in dreptul liniei de cota, daca toleranta se refera la axa

de simetrie sau la planul de simetrie al intregii piese ( f ig . 6.40, c);

L

F i g . 6 . 4 0

— axa (planul) de simetrie a piesei, daca toleranta se refera la aceasta axa

(p lan) ( f ig . 6.40, d).

Cind dreptunghiul cu datele referitoare la tolerantele de forma si pozitie nu

poate fi legat direct de baza de referinta, pentru ca ar dauna claritatii desenului

se indica baza de referinta separat, notindu-se cu o litera incadrata intr-un patrat

care se leaga de baza de referinta cu o linie de indicatie termina cu un triunghi

innegrit ( f ig . 6 .41) . In acest caz, in cea de-a treia casuta a dreptunghiului cu

date se va trece litera respectiva.

Daca nu este necesar sa se precizeze care dintre cele doua elemente corelate

pentru o toleranta de pozitie este baza de referinta, triunghiul innegrit se inlocu-

ieste cu o sageata ( f ig . 6 .42) .

\//\ai\A 0,1 \A\

F i g . 6 . 4 1 F i g . 6 . 4 2

/ 0,j AB

T I F

A B

F i g . 6 . 4 3

Cind toleranta de forma sau de pozitie se refera la doua sau mai multe ele­

mente ale piesei, se indica toate bazele de referinta ( f ig . 6.43). Un exemplu de

inscriere a tolerantelor de forma si pozitie a suprafetelor pe desenele de executie

142

este indicat in figura 6.44, care reprezinta o piesa formata din doua roti dintate

(una cilindrica si alta conica) .

' Al te exemple de inscriere a tolerantelor de forma si pozitie pe piese specifice

sint date in cap 5, 7 si 13.

F i g . 6 . 4 4

143

7 . Desenul l a scara

7.1. Constructii geometrice utilizate la intocmirea desenului la

scara

7.1.1. Impartirea unui segment dat in parti egale sau proportionate

Aceasta se face utilizind proprietatea de asemanare a triunghiurilor. Ducind Al= 12=23=34=45= R, se obtin prin paralele la B5 segmente egale AC=CD=DE=EF=FB ( f ig . 7.1, a) sau segmente proportionate AC si CB, cu raportul 3/2 ( f ig . 7.1, b).

A C 0 E F B A C B

Fig. 7.1

7.1.2. Constructia poligoanelor regulate

Triunghiul echilateral se construieste prin impartirea cercului, in care este inscris, in sase parti egale si unirea virfurilor din doua in doua ( f ig . 7.2, a).

Patratul se construieste prin trasarea a doua diametre perpendiculare, in cercul in care este inscris ( f ig . 7.2, b). Daca se da latura L 4 a patratului ( f ig . 7.2, c), se traseaza, din cele doua e x t r e m i t y ale sale (4 si 3), doua arce de cere ega le cu L 4 , care se intersecteaza in A ^ 3 1 " din A, cu aceeasi raza, se taie unul din arce inca o data in B. Segmentul 4B determina punctul C, iar din A cu raza AC se determina pe perpendicularele duse din 4 si 3, celelalte doua virfuri ale patratului / si 2.

Pentagonal se construieste prin trasarea, in cercul in care este inscris, a doua diametre perpendiculare; se traseaza mijjocul A al razei OR, din care, cu raza Al, se determina punctul B. Segmentul IB reprezinta latura pentagonului, care se ia in compas si se determina, pe cercul circumscris, cele cinci virfuri.

Hexagonul ( f ig . 7.2, e) are latura egala cu raza cercului circumscris si se construieste prin impartirea cercului in sase parti egale , care determina virfurile sale.

Septagonul se construieste prin trasarea, in cercul circumscris, a doua diame­tre perpendiculare; din B se traseaza un arc de cere cu raza BO, care determina coarda CD, a carei jumatate ED este egala cu latura septagonului. Cu ED in compas se determina cele sapte virfuri pe cercul circumscris ( f ig . 7.2, f).

144

Nonagonul se construieste prin trasarea in cercul circumscris a doua diame­tre perpendiculare; din R, cu raza OR, se descrie un arc de cere care taie cercul in punctele 7 si 4. Din 1, cu raza 14, se traseaza un arc de cere care determina, pe prelungirea diametrului AB, puctul C. Din C, cu raza Cl=14, se traseaza un arc de cere care determina punctul D. Segmentul AD este latura nonagonului, care se ia compas si se determina pe cercul circumscris cele noua virfuri ( f ig . 7-2, ff).

Fig. 7.2

Segmentul DO este egal cu latura poligonului regulat cu 20 de laturi. Pentru construirea poligoanelor regulate sint si procedee generate de impar-

tire a arcurilor circumscrise in parti ega le ( f ig . 7 .3) . Unul din aceste procedee ( f ig . 7.3, a) consta in impartirea diametrului 110

in atitea parti ega le in cite se dore^te sa se imparta cercul, de exemplu in 11 p_art'. pentru construirea unui poligon regulat cu 77 laturi; se determina 1o20=2q3o . . . =11q120. CU centrele in / si, respectiv 10, se descriu doua arce de cere, cu raza egala cu diametrul cercului, care se in-

Fig. 7.3

145

tretaie in A si B. Se due drepte din A si B prin punctele de imparfire cu sot 20, 40, • • • 12Q ale diametrului TT0, care taie cercul in punctele 1,2,... 11, virfuri ale poligonului cautat. Acelasi rezultat s-ar obtine ducind dreptele din A si B prin punctele fara so\.

Pentru construirea poligoanelor regulate cu 6 pina la 12.laturi, cind lungimea laturii este data ( f ig . 7.3, b), se construieste pe latura data AB, triunghiul echila-teral .4506- Cu centrul in 0 6 se descrie un cere de raza egala cu latura triunghiu­lui echilateral. Se impar t e raza cercului in 6 parti egale, d.eterminindu-se punctele Ot, On, Og, O\0, On si O 1 2 , care sint centrele cercurilor circumscrise poligoanelor regulate cautate. Pentru a construi aceste poligoane se transpone latura data AB pe cercul corespunzator numarului de laturi al poligonului cautat.

* * *

Constructia cercului se poate face cind se da raza R si doua puncte A si B ale sale ( f ig . 7.4, a). Cu centrele in A si, respectiv, B se traseaza doua arce de cere de raza R, care se intersecteaza in 0, centrul cercului cautat.

b c Fig. 7.4

Cind se impune constructia unui cere care sa treaca prin trei puncte necoli-niare A, B si C ( f ig . 7.4, b), se traseaza doua mediatoare ale triunghiului ABC, care se intersecteaza in O, centrul cercului cautat.

Determinarea centrului 0 al unui cere dat (f ig. 7.4, c) se face la interseetia mediatoarelor a doua coarde AB si CD, duse arbitrar.

Tangenta intr-un punct al cercului ( f ig . 7.5, a) se duce prin trasarea razei OT si construirea perpendicularei CD, care este tangenta cautata.

Construirea tangentelor la cere dintr-un punct exterior M ( f ig . 7.5, b) se face prin trasarea unui cere de diametru OM, care taie cercul dat in punctele T\ si T2, punctele de contact ale tangentelor cautate.

Construirea unui cere tangent intr-un puct T al unei drepte si care sa treaca printr-un punct M exterior dreptei ( f ig . 7.5, c) se face prin ridicarea unei perpendi­culare pe mijlocul A al segmentului TM. La interseetia acestei perpendiculare cu perpendiculara dusa in T pe dreapta data se determina centrul 0 al cercului cautat.

Pentru construirea tangentelor exterioare la doua cercuri exterioare cu cen­trele i n O i s i 0 2 ( f ig . 7.6, a ) s e traseaza p e linia centrelor O i s i 0 2 cercul c u diametrul 0\02 s i centrul i n O . Din O i , c u raza egala c u diferenfa razelor celor doua cercuri, se traseaza un cere care taie cercul cu centrul in 0 in punctele A si B. Prelungind 0\A si 0]B, se obtin punctele Ti si T2 de contact ale celor doua tangente exterioare care sint paralele cu segmentele A02 si, respectiv, B02.

Tangentele interioare la doua cercuri cu centrele in 0\ si 02 ( f ig . 7.6, b) se construiesc in mod asemanator, cu deosebirea ca cercul concentric cu eel cu centrul in 0\ este de raza egala cu suma razelor celor doua cercuri date.

Racordarea a doua drepte (D\) si (D2) inclinate sub un unghi oarecare cu o raza data R ( f ig . 7.7, a) se face prin determinarea centrului de racordare 0 la interseetia paralelelor a cele doua drepte duse la distanta R.

Racordarea a doua drepte (D\) si (D2) printr-un arc de cere intr-un punct dat B de pe una din ele ( f ig . 7.7, b) se face prin determinarea centrului de racor­dare 0, la interseetia bisectoarei VS a unghiului dintre cele doua drepte cu nor-mala ridicata in B pe dreapta (D2). Al doilea punct de racordare A este piciorul perpendicularei dusa din O pe (D\).

Racordarea a doua drepte paralele (D\) si (D2) prin doua arce de cere, fiind date punctele de racordare A si B ( f ig . 7.7, c) se face prin determinarea centrelor de racordare Oj_? ^ 2 la interseetia normalelor duse din A si B cu mediatoarele segmentelor AC si, respectiv, CB, C fiind ales arbitrar pe segmentul AB.

Racordarea a doua drepte paralele (D\) si (D2) prin doua arce de cere tan­gente in mijlocul C al unei secante AB ce taie paralele date ( f i g . 7.7, d) se face prin determinarea centrelor de racordare 0\ si 0 2 la intretaierea mediatoarei seg-mentului A B c u normalele ridicate i n T i si, respectiv, T 2 (AC=AT{ = CB=BT2).

Racordarea a doua perechi de drepte paralele egal departate intre ele, date fiind punctele de racordare T\, T3 si T2, 7"4 ( f ig . 7.7, e) se face prin determinarea centrelor de racordare 0\ si 02 la intretaierea normalelor T\T3, respectiv T2T4, duse la dreptele (Pi), (D2) si (D3), (D4), cu mediatoarele segmentelor T{A si respectiv AT2 (AT\ = AT2).

147

Racordarea a doua perechi de drepte paralele inegal departate, care se intil-nesc sub un unghi drept, prin doua arce de cere ( f ig . 7.7, /) se face prin determina­rea centrelor de racordare 0\ si 0 2 , virfuri ale unor patrate care au ca diagonala bisectoarea unghiului drept dintre (D\), (D3), respectiv (D2), (D4) si laturile egale cu razele de racordare alese.

Fig. 7.7 ^

Racordarea dreptei (D) cu cercul cu centrul in Oi ( f ig . 7.8, a) se face prin determinarea centrului de racordare 0 la interseetia paralelei dusa la (D) la distanta R (R este marimea data a razei de r acorda re ) , cu arcul de cere de raza

R+Ri. Racordarea unei drepte (D) cu cercul cu centrul in 0\ intr-un punct T2 dat

pe dreapta ( f ig . 7.8, b) se face prin determinarea centrului de racordare 0, la interseetia normalei dusa in T2 la (D) cu prelungirea segmentului 0\T\. T\ s-a determinat prin trasarea unei paralele la OiA (T2A=R\).

Fig. 7.8

Racordarea unei drepte (D) cu cercul cu centrul in 0\, intr-un punct dat T\ pe cere, printr-un arc de cere.la care cercul sa fie tangent interior ( f ig . 7.8, c) se face prin determinarea centrului de racordare O, la interseetia bisectoarei un­ghiului format de tangenta dusa in Ti la cere si dreapta (D) si prelungirea nor­malei 0\T\.

Racordarea a doua cercuri cu centrele in 0\ si 0% printr-un arc de cere exte­

rior la cercurile date fiind dat punctul de racordare T\ se face prin determinarea

centrului de racordare 0 ( f ig . 7.9, a ) . Pe prelungirea razei 0\T\ se ia un punct

oarecare A, din care cu raza AT\, se traseaza un arc de cere care intersecteaza

in B si C cercul cu centrul in 0 2 . Se prelungeste coarda BC pina intretaie, in

Fig. 7.9

D tangenta dusa in T\ la cercul cu centrul in 0\. Din D, cu raza DT\ se traseaza

un arc de cere cu care se determina T2, al doilea punct de racordare. La interseetia

prelungirii segmentelor 0\T\ si 02T2 se determina centrul de racordare 0.

Racordarea a doua cercuri cu centrele in 0\ si 02 printr-un arc de cere de

raza data R tangent exterior la cercurile date se face prin determinarea centrului

de racordare O ( f ig . 7.9 b) la intretaierea arcelor de cere duse din Oi si 0 2 , de

raze Ri+R si, respectiv, R2-\-R. Punctele de racordare T\ si T2 se determina la

intretaierea liniilor centrelor 00\ si 002 cu cercurile date.

Racordarea a doua cercuri cu centrele in Oi si 02 printr-un arc de cere de

raza data R, cercurile fiind tangente interior la arcul de racordare ( f ig . 7.9, c)

se face prin determinarea centrului de racordare 0 la interseetia arcelor de cere

duse din 0\ si 02 de raze R—R\ si, respectiv, R—R2. Punctele de racordare T\

si 7*2 se determina la intretaierea prelungirii liniilor centrelor 00\ si 002 cu cercu­rile date.

Racordarea a doua cercuri cu centrele in 0\ si 02 printr-un arc de cere de raza data R, arcul de racordare fiind tangent interior la un cere si tangent exterior la celdlalt ( f ig . 7.9, d) se fac prin determinarea centrului de racordare O la inter-

148 149

sectja arcelor duse din O i s i 0 2 , d e raze R—Ri si, respectiv, R+R2. Prelungirea liniei

centrelor O O i determina punctul d e racordare T u iar linia centrelor 0 0 2 deter­

mina punctul de racordare T2.

7.2. Intocmirea desenului la scara

Generalitati privind desenul la scara. In procesul de producjie se utilizeaza foarte rar schita, pentru executarea diferitelor piese folosindu-se desenul la scara. Desenul la scara reprezinta desenul executat dupa schita, cu ajutorul instrumen-telor de desen, tinind seama de o anumita scara de reprezentare. Aceste desene se executa pe hirtie alba de desen, apoi se t rag in tus pe hirtie de cale, urmind multiplicarea lor pe hirtie ozalid.

Toate constructiile geometrice utilizate pe un desen la scara trebuie sa fie conforme cu reprezentarile de la § 7.1, grosimea liniei de baza alegindu-se in func­tie de complexitatea desenului, conform S T A S 103-84.

Intocmirea desenului la scara. Fazele de intocmire ale desenului la scara sint: alegerea scarii de reprezentare, determinarea formatului, reprezentarea si cotarea piesei, inscriptionarea desenului si verificarea.

Alegerea scarii de reprezentare se face in functie de marimea si complexitatea piesei, "avindu-se in vedere ca reprezentarea sa fie cit mai clara. Scara se alege conform S T A S 2-82.

Determinarea formatului se face in functie de scara de reprezentare aleasa

si de numarul proiectiilor in care se reprezinta piesa, tinindu-se seama de spatiul

necesar pentru cotare.

Reprezentarea si cotarea piesei are urmatoarele etape de executie: dispunerea

dreptunghiurilor minime de incadrare pe format; trasarea axelor de simetrie; tra­

sarea conturului exterior al piesei cu linie subtire; trasarea conturului interior

al piesei cu linie subtire; inscrierea cotelor si a tolerantelor; hasurarea sectiunilor;

ingrosarea muchiilor vizibile; notarea rugozitatii suprafetelor si a abaterilor de

forma si pozitie reciproca a suprafetelor; notarea traseelor de sectionare.

Dispunerea dreptunghiurilor minime de incadrare pe format se face tinin­

du-se seama de indicatiile de la §4.9.2. Restul etapelor de intocmire a desenului

la scara se fac in conformitate cu cele prezentate in cap. 4, 5 si 6. Toate etapele

enumerate mai inainte, sint exemplificate in figurile 7.12 .. . 7.14 pentru piesa

(corp principal) reprezentata in proiectie axonometrica cavaliera in figura 7.10

si schitata in figura 7.11.

Inscripfionarea desenului consta in inscrierea pe desen a notelor si observatii-

lor si in completarea formatului si a indicatorului ( v . f ig. 7.14)

Verificarea desenului se face prin compararea cu schita, fiind inlaturate even-

tualele scapari. De asemenea se verifica daca au fost respectate toate normele

de reprezentare si cotare si daca piesa este complet .determinate prin reprezenta­

rea si cotarea din desen.

150

F i g . 7 . 1 0

F i g . 7 . 1 1

7.3. Exemple de reprezentari a unor piese specif ice la scara

C„Q J1 figurlle

7 . - 1

i

5 T 7 - 3 4 s t n t reprezentate axonometric si ortogonal citeva piese sFn? B?Ji?lU

1 " t e ' e ? e [ e a "p rezen ta r i i la scara a pieselor in construct? dema sini Blocul de cilindri (reprezentare axonometrica in fig. 7.31 si 7 33 este dat in doua variante constructive ?i in reprezentarea la scara ( f ig . 7.32 si 7.34).

060

F i g . 7 . 1 5

E

Fig. 7.25

160 161

Fig. 7.26

Fig. 7.34

8 . Reprezentari axonometrice

8.1. Generalitati

Axonometria (perspectiva axonometrica) este o metoda grafica de reprezen­tare a obiectelor din sp'atiu, fie pe un plan Tnclinat [ P i ] fata de axele triedrului de proiectie OXYZ, fie pe un plan paralel cu doua din axele triedrului de referinta.

Spre deosebire de reprezentarea in proiectie ortogonala, a pieselor tratata in capitolele anterioare, proiectia axonometrica permite reprezentarea si i n tdege -rea mai clara a formei spatiale a piesei desenate.

Elementele axonometriei ortogonale sint urmatoarele: — Planul tnclinat [Pi] ( f ig . 8.1) fata de axele triedrului [H, V, W] pe care

se obtine reprezentarea axonometrica a elementelor din spatiu se numeste plan

axonometric. , , , .„ — Planul axonometric [ P i ] intersecteaza planele triedrului de proiectie [H,

V, W] dupa segmentele de dreapta AXBU Aid si B i d , rezultate din relatiile

4 7 6 , = [ P , ] n [H]; 1 ^ = [Pi] D [V]; ~B~\C~\ = [ P i ] (][W].

Aceste segmente formeaza un triunghi {AXBXCX) numit triunghl axonometric

—'proiec t ind punctul 0 (originea axelor trirectangulare OXYZ pe planul [Pi] se obtine punctul Ox. Unind Ox cu punctele Au Bx si Cx, se obtin, in planul [Pi]', axele axonometrice OiXu 0 , 7 , , 0XZX, care reprezinta proiectiile ortogonale ale axelor carteziene OXYZ pe planul axonometric [ P i ] .

F i g . 8 . 1 F i g . 8 . 2

Axele axonometrice ( f ig . 8.2) sint inaltimi ale triunghiului axonometric, in-

trucit segmentul C V O " ± planul A ^ I O B I , de unde reiese ca si planul triunghiului

C i O G i , este perpendicular atit pe planul triunghiului axonometric AiBiCi cit si

pe planul A Ax0Bx. Rezulta deci ca latura C,Gi a A C i O G i , respectiv 0XZX (proiec-

170

tia axonometrica a axei OZ), este inaltimea din virful d a triunghiului axonome­tric (AiBxCx). In mod analog se demonstreaza ca axele 0{XX si OxYx sint celelalte doua inaltimi ale triunghiului axonometric.

Din cele prezentate se desprind urmatoarele: Unghiurile dintre axele axonometrice sint intotdeauna obtuze. In patrulaterul

OiGiB{Fi ( f ig . 8.2) suma unghiurilor opuse O i + B i = 1 8 0 ° ; cum insa " f i T < 9 0 ° , rezulta ca unghiul dintre tnaltimile AXEX si C , G , , respectiv dintre axele axonome­trice OxXi si O i Z , , este un unghi obtuz. Tn acelasi mod se demonstreaza ca si unghiurile dintre axele 0XXX si OxYu respectiv OxYx si OxZx, sint unghiuri obtuze. 6

Punctul 0\ (ortocentrul) triunghiului axonometric se gaseste intotdeauna in interiorul triunghiului axonometric. Triunghiul AXBXC\ fiind un triunghi ascu-tit-unghi iar O x fiind punctul de concurenta al inaltimilor triunghiului axonome­tric, acesta se va gasi in interiorul acestui triunghi.

8.2. Proprietatile triunghiului axonometric

Daca se noteaza segmentele de pe axele axonometrice OAx = n; OBx = tn.

iar laturile triunghiului axonometric AxBx = c, AxCx = b si B~Cx = u OCx = k ( f ig . 8 .3) , se pot deduce urmatoarele relatii:

Din triunghiurile dreptunghice FIIOICI; AiOiCi; AiOiBi rezulta:

a 2 = m 2 + f e 2 ; b2=n2 + k2; c2=n2+m2.

Adunind primele doua relatfi, rezulta

a2+b2=n2+m2+2k2,

de unde se deduce

a2+b2>n2+m2 sau a2+b2>c2=n2+m2

In mod similar se poate demonstra:

a2+c2>b2 si b2+c2>a2

Din aceste rel atii rezulta ca triunghiul axonometric este un triunghi ascutit-unghi si ca reprezinta baza unei piramide triunghiulare cu virful in O.

8.3. Coeficienti de reducere, scari

Determinarea analitica a unghiurilor a, 6 si y. Luind pe axele OXYZ ( f ig .

8.4) o unitate de lungime U=Oa=Ob=Oc=l, careia ii corespund pe axele axo­

nometrice unitatile de lungime Ux, Uy, Uz, determinate prin paralele duse din

a, b si c la segmentul 0 0 , ( 0 0 , _ L ^ , B , C i ) , obtinindu-se punctele ax, b x si c x

pe axele axonometrice OxXtYxZx; rezulta Ux=Oxau Uu=Oxbx si l]z=Ox~c~x.

1 7 1

Notfnd cu a, 8 si 7 unghiurile dintre axele OXYZ si cele axonometrice 0\X\Y\Z\, rezulta urmatoarele relatii:

Ux= U cos a, Uy= U cos 8, Uz— U cos y,

unde cos a=OiAi/OA; cos Q=OlBl/OB; cos y=Oid/OCi.

Fig. 8.4 * Fig. 8.5

Daca a ^ & V Y ?' Uxj=Uy^Uz, atunci

cosa=Ux/U<Ll;cosQ=Uy/U<\;cosy=Ut/U<:l ( 1 )

Aceste cosinusuri poarta denumirea de coeficientj de reducere sau de defor-mare, care asa cum rezulta din relatia ( 1 ) sint mai mici decit 1.

Determinarea grafica a unghiurilor a, 8 si y. Aflarea grafica a m a n m i i ^ p Y dintre axa OZ si cea axonometrica 0\ZU atunci cind sint date axele axonometrice 0\XxY\Zx ( f ig . 8 .5) , se face astfel: „

— dintr-un punct ,4, de pe axa 0\X\ se duce dreapta / perpendiculara pe

prelungirea lui 0\Z\, pina intersecteaza axa 0\Y\ in punctul B\ (A\B\A.O\Z\);

— din punctul S i s e duce perpendiculara 2 p e prelungirea axei OxXx, care

intersecteaza axa O i Z , i n punctul C \ (B\C\-LO\X\)\

— se traseaza semicercul 3 cu diametrul C\G\\

— din O i s e ridica perpendiculara 4 , care intersecteaza semicercul 3 i n punc­

tul O 0 ; , — se uneste Ci cu O 0 si unghiul dintre O i Z , si C i O 0 este unghiul cautat. Celelalte unghiuri a si 8 se determina grafic in mod analog. Scari axonometrice. Unitatea de lungime U transpusa la scara 1 : 1 pe axele

OXYZ si proiectata pe axele axonometrice OxXxYxZ\ sub forma segmentelor Ux, Uy, Uz, care sint numite scari axonometrice.

8.4. Relatia fundamentala a axonometriei ortogonale

Considerind proiectiile unui punct M (m, m', m") pe planele de proiectie [H], [V], [W] ( f ig . 8.6) , se observa ca punctul M este unul din virfurile paraleli-pipedului' determinat de proiectiile acestui punct. Unind pe O (originea axelor alese) cu M, se obtine diagonala paralelipipedului, OM, care se poate determina

cu relatia

OM2=0~n?+Om1+ 0 m2

OM2=OA2+OB2+OC2, ( 2 )

172

unde:

Omx=OM cos a; Omy=OM cos 8; 0~mz=OM cos y. ( 3 ) Inlocuind expresiile din relatia (3 ) in relatia ( 2 ) , se obtine:

0W=0M2 cos 2 a i + O y M 2 c o s 2 8 , + O M cos 2 7,, sau

O M 2 = O A f 2 ( c o s 2

a i + c o s 2 8 , + c o s 2 yx),

de unde rezulta

l = cos 2 a i + c o s 2 8 1 + c o s 2 y{

Unghiuri le a, 8, y dintre axele OXYZ si axele axonometrice OxXJxZx sint unghiuri ascutjte care respecta relatiile:

a = 9 0 ° — o , ; 8 = 9 0 ° — 8 , ; T = 9 0 ° — Y i , de unde rezulta

c o s a i = s ina ; c o s 8 ! = s in8 ; c o s Y i = s inY,

relatia devenind

l = sin 2 a - f sin 2 8 + s i r t 2 y. ( 4 )

Din relatia fundamentala a trigono-metriei se stie ca sin 2 a= 1—cos2 a; intro­d u c e d in relatia ( 4 ) , se obtine

1 = (1 —cos 2 a) + (1 —cos 2 8) + (1 —cos 2 y),

de unde rezulta

cos 2 a + c o s 2 8 + c o s 2 Y = 2 , ( 5 )

care este relatia fundamentala a axono- Fig. 8.6 metriei ortogonale.

8.5. Axonometrii utilizate in desenul tehnic

In general, imaginile axonometrice ale pieselor in desenul tehnic se obtin prin metoda axonometrica ortogonala sau metoda axonometrica oblica.

In axonometria ortogonala, reprezentarea pieselor se obtine prin utilizarea a doua sisteme de reprezentare, si anume:

— axonometria ortogonala-izometrica, la care planul axonometric este egal inclinat fata de triedrul de proiectie [H, V, W], iar unghiurile dintre axele triedru­lui si cele axonometrice sint ega le ( 0 1 = 8 = 7 ) , este cea mai utilizata in desenul tehnic, deoarece este usor de construit grafic si da o imagine mai apropiata de imaginea reala a pieselor;

— axonometria ortogonala-dimetrica, la care planul axonometric este egal inclinat numai fata de douaaxe ale triedrului de proiectie, iar unghiurile <x=7#=8.

In cadrul axonometriei oblice, mai raspindita este axonometria oblica frontala, care mai poarta denumirea de dimetrica frontala sau perspective cavaliera.

173

8 . 5 . 1 . REPREZENTAREA AXONOMETRICA-IZOMETRICA

T N REPREZENTAREA AXONOMETRICA-IZOMETRICA (FIG. 8 . 7 ) , AVIND A = 8 = 7 , TRIUN­

GHIUL AXONOMETRIC A\B\C\ ESTE UN TRIUNGHI ECHILATERAL, IAR AXELE AXONOMETRICE FAC

INTRE ELE UNGHIURI D E 1 2 0 ° (FIG. 8 . 8 ) . T N ACEST CAZ, RELATIA FUNDAMENTALA A AXONO­

METRIEI, ( 5 ) , DEVINE

3 COS 2 A = 2 ,

DE UNDE REZULTA

COS A = y 2 ~ 7 3 « 0 , 8 2 , ( 6 )

SI

S = 8 = Y = 3 5 ° 1 6 /

FIG. 8.7 FIG. 8.8

SCARILE AXELOR AXONOMETRICE SINT EGALE INTRE ELE U x = U y = U2, IAR DIMENSIUNILE

PIESELOR CARE AU FETELE PARALELE CU AXELE SE MULTIPLIED CU 0 , 8 2 .

TN PRACTICA, PENTRU SIMPLIFICAREA CALCULELOR SI CONSTRUCTIILOR GRAFICE, NU SE

RNAI REDUC DIMENSIUNILE PIESELOR, CI SE REPREZINTA LA DIMENSIUNILE LOR REALE, UTILIZIND

PE CELE TREI AXE SCARA 1 : 1 ( V . FIG. 8 . 8 ) . IN ACEST CAZ, IMAGINEA IZOMETRICA A PIESELOR

ARE DIMENSIUNILE MARITE IN RAPORTUL:

1 : y ~ 2 7 3 ~ = APS/2& 1 , 2 2 • ( 7 )

8 . 5 . 2 . REPREZENTAREA AXONOMETRICA DIMETRICA

TN REPREZENTAREA AXONOMETRICA-DIMETRICA (FIG. 8 . 9 ) , TRIUNGHIUL AXONOMETRIC

ESTE UN TRIUNGHI ISOSCEL (AXBX = BXCX). IN S T A S 6 1 3 - 7 9 SE RECOMANDA SA SE IA

COS 6= (cos a) / 2 , CEEA CE FACE CA RELATIA FUNDAMENTALA A AXONOMETRIEI SA DEVINA

COS 2 A + ( C O S 2 A ) / 4 - F - C O S 2 A = 2 ,

SAU

9 C O S 2 A = 8 ,

DE UNDE

COS A = ( 2 - v " 2 ) / 3 « 0 , 9 4 .

DECI :

COS A = C O S Y = 0 , 9 4 , IAR COS 8 = 0 , 9 4 / 2 = 0 , 4 7 ( 8 )

174

IN PRACTICA, PENTRU REPREZENTAREA SIMPLIFICATA, SE IAU: COS A= COS 7 = 1 IAR

COS 8 = 0 , 5 . COEFICIENTII DE DEFORMARE SE AFLA IN RAPORTUL 1 : 1, PE AXELE OxXx SI

O I Z ^ IAR PE AXA O, F, IN RAPORTUL DE 1 : 2.

TN AXONOMETRIA-DIMETRICA, DIMENSIUNILE PIESELOR REPREZENTATE APAR M A R I V '>,• AXELE OxXx SI OxZx IN RAPORTUL

( 9 )

III!

1 : ( 2 V 2 ) / 3 = ( 3 V 2 ) / 4 « 1 , 0 6 ,

IAR PE AXA O, F, IN RAPORTUL 1 / 0 , 4 7 « 2 , 1 2

UNGJMIRILE DINTRE A.XE IN AXONOMETRIA-DIMETRICA (FIG. 8 . 1 0 ) AU URMATOARELE

VALORI: XxOxZx = 9 7 ° 1 0 7 ; A ' , 0 , Yx = Y^hZx = 131 ° 2 5 R .

DETERMINAREA ANALITICA A UNGHIURILOR DINTRE AXE IN AXONOMETRIA DIMETRICA.

D I N FIGURA 8 . 9 REZULTA CA IN TRIUNGHIUL DREPTUNGHIC AxOCx, LATURA J T C 7 = V 2 ~ IAR

DIN TRIUNGHIUL AxOxCx CA

OlAx = OxCx IAR AlMl = M1Cl = AlCl/2=-J~2/

IT2S

IAR

SAU

F F G - 8.9 JI FIG. 8.10

D I N TRIUNGHIUL CxOxO, DREPTUNGHIC IN Ox, REZULTA

d~C~] = OCj_cos 7 SAU 0 , C I = 1 ( 2 - ^ 2 ) / 3 = ( 2 - / 2 ) / 3 .

D A C A SE NOTEAZA M\OlCi = a, REZULTA

^ \ a = 4 8 ° 3 5 ' .

TNTRUCIT CxOxMx=AlOxMx, REZULTA C V 0 ^ 4 I = 4 8 ° 3 5 / 2=97=10',

X L O I Z I = 9 7 ° 1 0 ' .

( 1 1 )

UNGHIURILE DINTRE AXELE AXONOMETRICE XXYX SI YXZX SINT EGALE FIECARE CU JUMA­

TATE DIN DIFERENTA 3 6 0 ° — 9 7 ° 5 0 / = 2 6 2 ° 5 0 / , DECI

Xx O I K , = f ! o I z l = l 3 1 ° 2 5 ' .

( 1 2 )

D U C I N D PRIN O , (FIG. 8 . 1 0 ) 0 PERPENDICULARA T PE 0 , Z , , AXELE OxXx SI OxYx

FAC CU ACEASTA DREAPTA UNGHIURILE

XlOxT=7°\0' SI, RESPECTIV, YxOxT=4\°25'.

( 1 3 )

175

Determinarea grafica a axelor in axonometria dimetrica. Metoda I. Trasarea grafica a axelor dimetrice ( f ig . 8.11) se bazeaza pe observatia ca t g 7 ° 1 0 ' = l / 8 iar tg 4 1 ° 2 5 ' = 7 / 8 . Se procedeaza astfel:

— s e traseaza initial axa 0\Z\, iar i n punctul O , s e duce o perpendiculara T pe O i Z , ;

— p e dreapta T s e masoara, din 0 , spre dreapta, 8 diviziuni egale, pina in punctul M{;

— prin M\ se duce o paralela la 0\Z\, pe care se iau o diviziune deasupra lui T, pina in punctul L\, si sapte diviziuni sub linia T, pina in iVi;

— axa axonometrica X\0\ se traseaza in prelungirea segmentului L\0\, iar

axa 0 , 7 , s e traseaza prin 0\N\. Metoda II ( f ig . 8.12) consta in: — s e traseaza axa 0 , Z , , iar i n 0 , s e duce perpendiculara T p e O i Z , ; — p e axa 0\Z\ s e iau, i n sus fata d e O , , doua diviziuni egale, obtinindu-se

punctele / si 2, iar in jos o diviziune, pina. in punctul 3;

— din O i , c a centru,, s i c u raza r=0\2 s e traseaza arcul d e cere / ;

— din punctul 2 , c a centru, c u raza r=23 s e duce arcul d e cere 2 , care intersecteaza arcul / in punctul a;

— s e uneste O , c u a s i s e obtine axa 0\X\\

— din a, ca centru, si cu raza r=a2 se traseaza arcul de cere 3, care intersec­teaza arcul 2 in punctul b;

— unind 0\ cu b, se obtine axa 0\Y\.

176

Dimetria frontala. In dimetria frontala (perspectiva cava l i e r a ) , triunghiul axonometric este tot u n triunghi isoscel ( f ig . 8 . 1 3 ) iar axele fac intre ele unghiuri

de 9 0 ° = * , O , Z , si 1 3 5 ° = ^ ^ , = T ^ Z , . Fata de axele triedrului de referinta, axele axonometrice au urmatoarea pozi­

tie: OiXi\\OX, OxZx \\OZ iar 0 , 7 , inclinat l a 4 5 ° fata d e prelungirea axei OiXi ( f ig . 8 . 1 3 ) . /

Scarile de reprezentare pe cele trei axe, conform S T A S 6 1 3 - 7 9 , stnt 1 : 1 pe OiX, 1 : 2 pe 0 , 7 , si 1 : 1 pe 0 , Z , .

8.6. Reprezentarea figurilor plane in axonometria ortogonala

Considerindu-se cunoscute, din cadrul geometriei descriptive, reprezentarea axonometrica a punctului, dreptei, planului, a figurilor plane si corpurilor geome­trice, in cele ce urmeaza se va reprezenta hexagonul si cercul in diverse axonome-trii.

Reprezentarea hexagonului in axonometria-izometrica. Trasarea proiectiei axonometrice-izometrice a unui hexagon de latura a, paralel cu planul [ A " , 0 I 7 , ] la cota Z ( f ig . 8 . 1 4 ) , se face astfel:

— s e traseaza p e axa 0 , Z i , l a cota Z s i scara 1 : 1 , paralelogramul c u latu-

rile 2a si ar^3, in care este inscris hexagonul;

— se imparte latura 2a a paralelogramului, in patru segmente egale , iar

latura arJ~3 in doua segmente;

— se traseaza laturile A\F\ si C\D\ egale fiecare cu doua segmente; — se unesc punctele A\ si C, cu B\ (mijlocul laturii a-y[3) si punctele F\

s i D , c u E\, obstinindu-se astfel imaginea axonometrica izometrica a hexagonului paralel cu planul [XiOiYl].

In mod analog se construieste si proiectia axonometrica-izometrica a hexago­nului pe axa OiX\, paralel cu planul [ 7 , 0 i Z i ] si, respectiv, pe axa O i 7 , , paralel cu planul [X\0\Z\].

Reprezentarea cercului in axonometria izometrica. Trasarea proiectiei axono­metrice-izometrice a unui cere d e diametru D ( f ig . 8 . 1 5 ) s e realizeaza astfel:

— s e traseaza axa mare a elipsei egala c u D , perpendiculara p e O i Z , ( D _ L O i Z i ) si paralela la planul [ X , 0 , 7 , ] , obtinindu-se punctele Ai si Bt;

177

— se traseaza axa mica a elipsei egala cu 0,58 D, perpendiculara pe axa mare determinindu-se punctele Cx si Dx;

— se due doua segmente de dreapta paralele la OxXx si, respectiv, OxYx egale cu 0,82D, determinindu-se astfel punctele Ex, Fx si Gx, Hx;

— prin punctele astfel determinate, cu ajutorul florarului se traseaza elipsa. Rezult a ca cercul in proiectie axonometrica izometrica se transforma intr-o

elipsa, care are axa mare egala cu D, iar axa mica cu 0,58D. Celelalte elipse, pe axele 0\X\ si OxYx, se traseaza in mod similar. Reprezentarea cercului in axonometria-dimetrica. Trasarea proiectiei axono

metrica-dimetrica a cercului de diametru D ( f ig . 8.16) se realizeaza astfel:

— axa mare a elipsei AxBx±OxZx si egala cu diametrul D al cercului;

— axa mica C\D\ = 0,33D este perpendiculara pe axa mare;

— diametrele conjugate EXFX = 0,94D si Gjfi = 0,47D, sint paralele la axa 0\X\ si, respectiv, la OxYx;

— prin punctele astfel determinate, cu ajutorul florarului, se traseaza elipsa. Proiectia dimetrica pe axa OxXx a cercului paralel cu planul [YxOxZx] este

o elipsa identica cu cea de pe axa OxZx a cercului paralel la planul [XxOxZx].

Proiectia dimetrica pe axa OxYx a cercului paralel cu planul [XxOxZx\ este

tot o elipsa cu urmatoarele caracteristici: axa mare A2B2±OxYx si egala cu D;

axa mica C2D2YA2B2 si egala cu 0,88D; diametrele conjugate E2F2=

= G2H2=0,94D sint paralele cu axele OxXx si, respectiv, OxZx. In practica, pentru simplificare, diametrele conjugate si segmentele paralele

la axele OxXx si OxZx nu se mai reduc in raportul 94 : 100, ci se dau in adevarata

lor marime ( f , 7 i = G2H2=EVFI= D), iar diametrele conjugate si segmentele

ralele Ia OxYx se iau in raportul 5 0 : 100 (GlHi = G^Ti=0,50D).

In acest caz, se obtin elipse mjr i te avind: axele mari AlB[=A^:=A7E

178

Trasarea proiectiei-dimetrice a cercului cu ajutorul instrumentelor. In practica, proiectia dimetrica a cercului se obtine prin inlocuirea elipselor cu ovale realizate din arce de cere, trasate cu ajutorul compasului.

Trasarea ovalului pe axa OxZx reprezentind proiecfia dimetrica a cercului ( f ig . 8.17) paralel cu planul [XxOxYx] se face astfel:

— la cota Z, pe axa 0\Z\, se traseaza axa mare a ovalului AXBX = 1,06D, perpendiculara pe OxZx;

— se determina pe O I Z , , simetrie fata de Oz, punctele / si 2 la distanta

Oj= Oj= 1.06D;

— se determina pe axa OxZx punctele C, si Dx, simetrice fata de Oz, astfel

incit C\~D~X=0,35D;

— pe axa mare a ovalului se determina punctele 3 si 4 astfel ca:

A^=B~xl=OlDx/2-,

— din punctele / si 2 se traseaza dreptele care tree prin punctele 3 si 4;

— din punctul /, ca centru, cu raza lCi, se traseaza arcul de cere 5—6,

iar din 2, ca centru, cu raza 2DX, se traseaza arcul 7—8; — constructia ovalului se completeaza trasind arcele 5—7 si 6—8 din punc­

tele 3 si, respectiv, 4, ca centre. Trasarea ovalului pe axa OxYx reprezentind proiectia dimetrica a cercului

paralel la planul [YxOxZx] ( f i g . 8.18) se face in mod analog cu eel din figura 8.17.

Trasarea ovalului pe axa OxYx reprezentind proiectia dimetrica a cercului paralel cu planul [XxOxZx] ( f ig . 8.19) se face astfel:

— pe axa OxYx, la departarea Y, se duce axa mare a ovalului A2B2=1,06D, perpendiculara pe OxYx;

— din A2, ca centru, cu 0 raza r==A2B2=l,06D, se traseaza un arc de cere, care intersecteaza pe OxYx in punctul E2;

— din E2, ca centru, cu aceeasi raza r=l,06D, se duce arcul ^ 2 6 2 , care inter­secteaza pe 0\YX in punctul / (primul centru pentru trasarea ova lu lu i ) ;

F i g . 8 . 1 8 F i g . 8 . 1 9

— din Oy, ca centru, cu raza Oyl, se traseaza un cere care intersecteaza pe OxYx in punctul 2 (al doilea centru de trasare a ova lu lu i ) ;

— se traseaza prin Oyo paralela la A X A O I X I , care intersecteaza cercul initial in punctul F2;

179

— se duce dreapta E2—F2, pina intersecteaza axa A2B2 in punctul 3 (al trei-lea centru de racordare al ova lu lu i ) ;

— se determina pe axa mare A2B2 punctul 4, simetricul lui 3, fa|a de Oy

(al patrulea centru de racordare al ova lu lu i ) ; — din punctele / si 2, se traseaza dreptele care tree prin 3 si 4;

— din punctul 3, ca centru, cu raza 3A2, se traseaza arcul 5—7 si, respectiv, din 4, ca centru, cu raza 4B2, se traseaza arcul 6—8;

— ovalul se completeaza trasind din / si, respectiv, 2, ca centre, cu razele '—^ — s

15 si 27, arcele de cere 56 si, respectiv, 78.

8.7. Reprezentarea corpurilor geometrice in axonometria ortogonala

Reprezentarea axonometrica-izometrica a unui cilindru. Considerind cilindrul Q dat in proiectie ortogonala cu baza situata in planul [H], reprezentarea sa axonometrica ( f ig . 8.20 6) se determina astfel:

— se traseaza reprezentarea axonometrica a bazei Q I , aplicind metoda coor-donatelor;

— la inaltimea h se traseaza si baza superioara Q I ' a cilindrului; — se due tangente la cele doua baze paralele cu 0\Z\\ imaginea astfel obti­

nuta este reprezentarea axonometrica-izometrica a cilindrului.

z 1 &

Q fa­

NG. 8.20

In figura 8.21 se indica trasarea axonometrica-izometrica a cilindrilor, pe cele trei axe, cu bazele paralele la planele [X\0\Y\], [Y\0\Zx] si [X{0\Z\].

Reprezentarea axonometrica-izometrica a sferei. Reprezentarea axonometri­ca-izometrica a sferei de diametru D cu centrul in originea axelor este tot un cere care are diametrul D t = l,22D ( f ig . 8.22).

Ecuatorul a\b\ al sferei si cele doua meridiane a2b2 si a3b3 perpendiculare in spatiu vor aparea in izometrie ca trei elipse Ch, Cv si Cw, continute in plane perpendiculare. Elipsele sint tangente interioare la conturul izometrie al sferei, reprezentat prin cercul infasurator K; elipsele cu axele mari egale cu 1,22D iar axele mici cu 0,7D.

Tn figura 8.23 s-a reprezentat, in proiectie ortogonala, o sfera de diametru D=55 mm, secUonata cu un plan de nivel [N(0; 0; — 1 5 ) ] si un plan de profil

180

J 2 X (-12,0,0)

n.z(o,o,-/5)

Fig. 8.22 Fig. 8.23

[ P ( - 1 2 ; 0; 0 ) ] . Imaginea izometrica a acestei stere ( f ig . 8.24) se determina

astfel: — se traseaza axele izometrice 0\MYx£i\ — cu centrul in O , , se traseaza cercul de diametru l,22D=\,ll X oo—

67 mm care reprezinta imaginea izometrica a sferei; - p r i n coordonatele date, s e fixeaza punctele Q , ( 0 , . 0 - 1 5 ) , reprezentind

imaginea izometrica a centrului cercului din planul de nivel [N\ s i * M — " j 0) reprezentind imaginea izometrica & centrului cercului din planul de profil

181

— se traseaza rombul cu centrul in Slz, in care se inscrie ovalul care repre­zinta imaginea izometrica a cercului din planul [N] si, rombul cu centrul in Q^, in care se inscrie ovalul din planul [P], care reprezinta imaginea izometricS a cercului din planul de profil;

ft .

F i g . 8 . 2 4

— prin punctele de intersectie a celor doua ova le se traseaza dreapta de intersectie dintre planele [N] si [ /> ] ;

— se traseaza cu linie continua groasa, por|iunea din sfera ramasa nesectio-nata, precum si imaginile izometrice ale sectiunilor in sfera realizate de olanele [N] si [P].

8.8. Aplicafii ale reprezentarilor axonometrice in desenul tehnic

Cerinfele industriei moderne impun, pe l inga reprezentarile in proiectie orto­gonala a pieselor de masini, ansamblelor sau instalatiilor, si reprezentarea axono­metrica a acestora, in scopul de a inlesni citirea si intelegerea corecta a desenelor, atit in fazele de executie, cit si in ope rab l e de montare.

Aplicarea reprezentarilor axonometrice in desenul tehnic este exemplificata pe o piesa prevazuta cu flansa ovala astfel: utilizarea axonometriei-izometrice este indicata in figura 8.25, a axonometriei-dimetrice in figura 8.26 si a dimetriei frontale (perspectiva caval iera) in figura 8.27.

182

F i g . 8 . 2 6 b

8.9. Hasurarea suprafetelor sectionate in reprezentarea axonometrica

Hasurarea se face cu linie subtire, a carei inclinare depinde de pozitia axelor axonometrice. Pentru stabilirea inclinarii hasurilor se traseaza triunghiul axono­metric pe sistemul de axe luate ca reper ( v . fig. 8.25, a, 8.26, a, 8.27, a ) , in sectiune hasurile trasindu-se paralel cu latura triunghiului axonometric corespunzatoare planului in care se face sectiunea ( v . f ig. 8.25, b, 8.26, b, 8.27, b).

In figura 8.28 este reprezentata in proiectie ortogonala o piesa de legatura cotata, pe care s-au indicat si traseele de sectionare iar in figura 8.29, c este reprezentata aceeasi piesa in proiectie axonometrica-izometrica, in figura 8.29, a si b fiind indicate constructiile auxiliare ajutatoare pentru reprezentarea axono­metrica a piesei.

In figura 8.30 este dat un exemplu de hasurare a sectiunilor in reprezentarea

axonometrica izometrica. 183

Tn figura 8.31 este reprezentata o piesa-suport, cotata si avind indicate tra-seele de sectionare, iar in figura 8.32 este indicata reprezentarea in proiectie axo­nometrica-izometrica, cu etapele si constructiile auxiliare.

Tn figura 8.33 este reprezentata o piesa in proiectie ortogonala, a carei forma geometrica de baza este data de o sfera imbinata cu doi cilindri, prevazuti cu

B-B

Fig. 8.29 '4 Y/<

Fig. 8.31

185

doua flanse: una cilindrica si alta patrata. Tn figura 8.34 se indica proiectia axono­metrica-izometrica, cu indicarea constructiilor auxiliare ajutatoare pentru repre­zentarea axonometrica a piesei.

8.10. Cotarea reprezentarilor axonometrice

Generalitati. Tn reprezentarea pieselor in proiectie ortogonala, elementele li­niare ale pieselor desenate isi pastreaza, in general, forma si adevarata lor marime, spre deosebire de reprezentarile axonometrice, unde elementele liniare ale pieselor se reprezinta deformate.

Imaginile axonometrice ale pieselor simple, daca sint corect cotate, pot fi folosite si ca desene de executie a pieselor respective. Cotarea desenelor axonome­trice este necesara nu numai pentru realizarea pieselor, dar si pentru usurarea intelegerii modului de montare a piesei in ansamblul din care face parte.

La cotarea reprezentarilor axonometrice se aplica toate regulile si principiile stabilite la cap. 5, pentru reprezentarile ortogonale, la care se mai adauga si urmatoarele:

— liniile ajutatoare, liniile de cota si cifrele de cota sa fie asezate in acelasi plan cu suprafata piesei ce se coteaza;

— liniile ajutatoare se traseaza in prelungirea liniilor de contur si paralel la axa axonometrica corespunzatoare;

— liniile de cota se traseaza paralel la axele axonometrice si sprijinite pe liniile ajutatoare;

— pe cit este posibil, liniile de cota trebuie sa fie trasate in afara conturului imaginii axonometrice;

— cifrele de cota reprezinta adevarata marime a elementului la care se refera;

— in reprezentarea dimetrica si perspectiva cavaliera, cotele dimensiunilor piesei dupa directia axei 0\Y[ (unde elementele sint reprezentate la scara 1 : 2)

187

188

se scriu la valoarea lor nominala si se subliniaza, pentru a se scoate in evidenfa ca elementele respective nu sint reprezentate la aceeasi scara cu cele reprezentate pe celelalte plane.

Exemple de cotare a reprezentarilor axonometrice. Tn figura 8.35, a este exemplificata cotarea unei piese reprezentate in proiectie axonometrica-izometrica, reprezentata or togonal si cotata ( f ig . 8 .35 ,6 ) . Cotarea unei piese reprezentate in proiectie axonometrica-dimetrica este exemplificata in figura 8.36, unde cotele elementelor dupa directia axei 0\)i\ au fost subliniate. Cotarea pieseior reprezen­tate in dimetrica frontala este exemplificata in figura 8.37, unde s-au subliniat cotele elementelor dupa directia axei 0\Y\.

Fig. 8.36

Fig. 8.37

189

T N FIGURA 8 . 3 8 ESTE REPREZENTAT U N LAGAR, i n PROIECTIE ORTOGONALA, COTAT S I C U

INDICAREA TRASEELOR D E SECTIONARE, IAR i n FIGURA 8 . 3 9 ESTE REPREZENTAT ACELASI LAGAR

IN PROIECTIE DIMETRICA-FRONTALA, UNDE COTELE ELEMENELOR PE DIRECTIA AXEI 0\ Y t SINT

SUBLINIATE.

B-B

F i g . s:m

>

C8

8.11. Exemple specifice pentru reprezentarea axonometrica a desenelor de ansamblu

A. ROBINETUL CU VENTIL REPREZENTAT IN TRIP LA PROIECTIE ORTOGONALA IN FIGURA

8 . 4 0 , a ESTE REPREZENTAT IN PROIECTIE AXONOMETRICA IZOMETRICA IN FIGURA 8 . 4 0 , b.

1 9 0

Piesele componente ale acestui robinet sint reprezentate axonometric-izometric, in ordinea montajului (reprezentare exp loda ta ) , in figura 8.41.

b. Reductorul de tura|ie tip B H , al carui desen de ansamblu este reprezentat in figura 8.42, este reprezentat axonometric-izometric (reprezentare explodata) in figura 8.43, scotindu-se in eviden|a piesele componente si ordinea de montaj .

Fig. 8.41

193

194

9 . Proiectarea formei pieselor

9.1. Generalitati

Proiectarea este o imbinare tntre stiinfa, tehnica, matematica si arta, fiind rezultatul unei conlucrari active Intre o multitudine de cunostinfe teoretice si practice.

Proiectarea rationale a formei presupune elaborarea unor forme tehnologice, economice si estetice a pieselor, in scopul unei e x e c u t e simple si cu consum minim de materiale.

Proiectarea formei unei piese sau a unui ansamblu se face In mai multe etape: studiul de documentare, etapa in care se consults materialele existente referitoare la tema de proiectare, concluzionind cu posibilitatile actuale de realizare; intocmi­rea schitei de concepfie, care se face in baza concluziilor studiului de documentare, plecind de la ideea ca toate piesele sint generate de o forma geometrica elementara (forma geometrica s impla ) , rezultind forma geometrica principala a piesei sau ansamblului respectiv; efectuarea calculelor de rezistenta necesare si a altor cal-cule impuse de scopul proiectului; stabilirea formei funcfionale; alegerea materia­lului , corespunzator cu rolul functional si rezistenta impusa; stabilirea formei constructive si tehnologice a piesei sau ansamblului (pe baza datelor din etapele anterioare si pe baza unui calcul tehnico-economic in vederea obtinerii unui cost mai scazut in conditii de calitate cit mai ridicata; definitivarea si verificarea pro­iectului ; efectuarea de modificari constructive, impuse de incercarea in exploatare a prototipurilor experimentale.

9.2. Forma geometrica principala

Forma geometrica principala rezulta din compunerea unor forme geometrice elementare, numite si forme geometrice simple. Formele geometrice simple mai des intilnite sint corpuri geometrice cu suprafete plane-prisme ( f ig . 9.1, a — c ) , trunchiuri de piramida ( f ig . 9.1, d si e) — sau corpuri geometrice cu suprafete curbe-cilindru ( f ig . 9.2, a)", trunchi de con ( f ig . 9 . 2 , 6 ) , sfera ( f i g . 9.2, c), elipsoizi ( f ig . 9.2, d si e), hiperboloid ( f ig . 9 . 2 , / ) .

b e d e

Fig. 9.1

195

In proiectare se intilnesc rar cazuri cind forma geometrica simpla ramine si forma geometrica principala a piesei (exemplu bilele si rolele de rulmenti) , in general, piesele din constructia de masini provenind fie din forme simple modi-ficat, fie din compunerea mai multor forme geometrice simple.

a b c ri e f Fig. 9.2

d e f

Fig. 9.4

196

Cuplajul r igid, a carei forma geometrica principala este prezentata axonome­tric in figura 9.3, este format din forme geometrice simple (cilindrii 1, cilindrii 2, prismele 3 si canalele prismatice 4).

Alte exemple de forme.geometrice principale utilizate in constructia de masini sint date in figura 9.4, unde se observa ca fiecare piesa reprezentata se poate descompune in forme geometrice simple (numerota te) , atit corpuri pline, cit si goluri .

9.3. Forma functionala

Forma functionala este impusa in primul rind de rolul functional pe care il indeplineste piesa in ansamblul din care face parte, rezultind din combinarea formei geometrice principale cu datele rezultate din calcule.

Cind forma piesei nu satisface integral conditiile de functionare din punctul de vedere al rigiditatii, se impune completarea formei funcfionale cu elemente auxiliare de tipul nervurilor, bosajelor, umerilor etc., in final rezultind forma functionala dezvoltata.

Tn cazul unui piston, forma geometrica simpla este un cilindru, forma geome­trica principala ( f ig . 9.5, a) rezultind din combinarea unor forme cilindrice impuse de montarea boltului si de micsorarea greutatii in limitele de rezistenta admisibile. Forma functionala ( f ig . 9.5, b) rezulta prin completarea cu canalele necesare montarii segmentilor, iar forma functionala dezvoltata ( f ig . 9.5, c) se definiti-veaza prin introducerea nervurilor si prin frezarea si tesirea locasurilor de bolt 'care asigura usurarea introducerii boltului si un montaj corec t ) .

9.4. Forma constructiv-tehnologica

In vederea obtinerii unor piese care sa poata fi executate usor din punct de vedere tehnologic si avantajos din punct de vedere economic, proiectantul trebuie sa elaboreze piese cu forme adecvate procedeelor tehnologice cunoscute. Rezulta ca Inca din stadiul de proiectare trebuie sa se tina seama de procedeele tehnologice ce se vor utiliza la executie, ceea ce impune o anumita forma constructive a piesei.

Din tehnologiile de larga raspindire se dau in continuare exemple de forme constructiv-tehnologice, in comparatie cu forme incorecte, netehnologice.

197

La piesele turnate peretii trebuie sa fie de grosimi aproximativ egale ( f ig . 9.6) pentru a permite o racire uniforma, iar pentru asigurarea conditiilor de rezis­tenta se vor utiliza, cind este cazul, nervuri de r igidizare ( f ig . 9 .7) .

Incorect Corect

f i g . 9 . 6

Incorect Corect

a b F i g . 9 . 7

La trecerile dintre doua grosimi diferite ( f ig . 9.8) nu se va utiliza o singura raza de racordare, ci o trecere progresiva, asigurata de o inclinare racordata cu peretii piesei. Rotunjirea colturilor pieselor cu pereti diferiti ca grosime ( f ig . 9.9) se face evitfndu-se gituirile ( f ig . 9.9, a ) , asigurindu-se o trecere progresiva ( f ig . 9 . 9 , 6 ) , care asigura rigiditatea piesei.

Incorect Corect Incorect Corect

a b a b F i g . 9 . 8 F i g . 9 . 9

198

La trecerile dintre pereti perpendiculari ( f ig . 9.10) se vor utiliza raze de ra­cordare r= (0,3 . . . 0,2)g, g fiind grosimea perefilor ( f ig . 9.10, b), evitindu-se ra-zele mari de racordare ( f ig . 9.10, a ) .

La piesele de tipul rotilor, in vederea evitarii tensiunilor interne, butucul si coroana se vor executa cit mai subtiri ( f ig . 9.11), iar discul cu grosimea descres-cind de la butuc spre coroana.

La piesele cu cavitati interioare ( f ig . 9.12) se recomanda forme care sa per­mits usor scoaterea miezului.

Incorect Corect

a b F i g . 9 . 1 2

La piesele forjate se evita conicitatile, trecerile dintre diametre diferite reco-mandindu-se a se executa in trepte ( f ig . 9.13), iar piesele de dimensiuni mari se fac strapunse(fig. 9.14), pentru evitarea defectelor interne.

La piesele matrifate, pereUi interiori si exteriori trebuie prevazuti cu inclinari (conicitati) ( f ig . 9 .15) , pentru a usura extragerea piesei din matrita.

La piesele prelucrate prin aschiere trebuie sa se tina seama, in primul rind, de o proiectare a formei piesei care sa conduca la economie de material, manopera si scule in conditii optime de asigurare a rolului functional.

incorect Corect

Q b

FIG. 9.15

Prelucrarea gaurilor infundate ( f ig . 9.16, a) este greoaie, recomandindu-se fie tntti o gaurire ( f ig . 9 .16 ,6 ) , urmata de lamare ( f ig . 9.16, c), fie utilizarea gauririi complete, urmate de lamare ( f ig . 9.16, d).

De asemenea, prelucrarea gaurilor executate pe pereti inclinati ( f ig . 9.17, a) este foarte dificila, burghiul trebuind sa fie perpendicular pe suprafata de gaurit a piesei ( f ig . 9 .17 ,6 ) .

Incorect Corect

A B E D A B

FIG. 9.16 FIG. 9.17

Gaurile executate pe suprafete inclinate, care ulterior vor fi filetate ( f ig . 9.18, a ) , nu asigura un montaj corect, care se realizeaza in cazul prevederii unei suprafete de sprijin perpendiculare pe axa gaurii ( f ig . 9.18, 6 ) . La filetarea exterioara a unei piese in trepte ( f ig . 9.19), se impune utilizarea degajarilor cu un diametru mai mic decit diametrul fundului filetului, care permit iesirea sculei din materialul piesei.

Incorect Corect

FIG. 9.18 FIG. 9.19

200

La filetarea inferioara nu se poate executa filetul pina in fundul gaurii ( f ig . 9.20, a) fiind necesara o distanta intre lungimea utila a filetului sj fundul gaurii pentru o prelucrare corecta ( f ig . 9.20, 6 ) . In cazul filetarii interioare a unei piese in trepte ( f ig . 9.21) se impune utilizarea degajarilor cu un diametru mai mare dec i t diametrul fundului filetului, care permit iesirea sculei din materialul piesei.

Incorecf Corect Incorect Corect

FIG. 9.20 FIG. 9.21

Conicitatile se executa mai usor in cazul in care scula are posibilitatea sa-si urmeze cursa pe o suprafata cilindrica ( f ig . 9.22, 6) si nu se opreste intr-o supra­fata frontala ( f ig . 9.22, a).

La strunjirea profilata costul sculelor este ridicat, recomandindu-se utiliza­rea pe cit posibil a tesiturilor ( f ig . 9.23, b) in locul capetelor sferice ( f ig . ( f ig . 9.23, a ) .

Incorect Corect

Incorecf Corect

FIG. 9.22 FIG. 9.23

Prelucrarea canalului de pana cw fundul inclinat fata de axa piesei ( f ig . 9.24, a) este dificila din punctul de vedere al prinderii pe masina-unealta, recomandindu-se pozitionarea fundului canalului de pana paralel cu axa pieseiV ( f ig . 9 .24 ,6 ) .

Pentru frezarea capului patrat ( f ig . 9.25) se recomanda o zona tronconica de trecere, care impiedica contactul sculei cu suprafata frontala.

Incorecf Corect

Incorecf Corect

Q

FIG. 9.25

201

Prelucrarea locasurilor de rulment pe arbore ( f i g . 9.26) este mai economica daca se prevede finisarea numai pe suprafafa de fixare in lagar. Cind conditia de rezistenfa este indeplinita se recomanda prelucrarea celor doua paliere de di-mensiuni egale, dar cu diametrul mai mare decit al portiunii de mijloc ( f ig . 9.27).

Prelucrarea prin rectificare a gaurilor infundate ( f ig . 9.28, a) este dificila, recomandindu-se prevederea unei degajari ( f ig . 9.28, b) sau utilizarea unei bucse

( f ig . 9.28, c). , /ncorecf Corea

Fig. 9.26

/ncorecf 0,8/ Corect 0,8/ A Z

Corset

Fig. 9.27 Fig. 9.28

Prelucrarea de finisare la interior a bucselor pe lungimi mari ( f ig . 9.29, a) este dificila, recomandlndu-se prelucrarea de finisare numai pe suprafefele nece-sare, cu treceri la diametre mai mari pentru suprafefele care nu necesita finisari ( f ig . 9.29, b).

IncorecT Corset

Fig. 9.29

In cazul prelucrarii prin rectificare a locasurilor de rulment in alezaje se recomanda prevederea unei degajari cu diametrul mai mare ( f ig . 9.30, b) sau utilizarea unei bucse de distanfare ( f ig . 9.30, c), forma din figura 9.30, a fiind incorecta.

/ncorecf Corec?

202

La introducerea bucselor in alezaje se recomanda numai prelucrarea in zona unde intra bucsa ( f ig . 9.31, b), solufia din figura 9.31, a fiind neeconomica.

Imbinarea in doua colfuri ( f ig . 9.32, a) este practic imposibila, fiind necesara prevederea unui joc, fie in partea superioara, fie in partea inferioara ( f ig . 9.32, b).

Pentru evitarea greselii din figura 9.32, a, la montajul incorect din figura 9.33, a se impune prevederea unui umar pe care se sprijina bucsa si utilizarea

/ncorecf Comet Incorect Corect

Fig. 9.33 Fig. 9.34

unui diametru pe care se introduce bucsa, mai mic decit al treptei urmatoare ( f ig . 9.33; 6 ) .

Prelucrari neeconomice sint si in cazul montajului din figura 9.34, a, solufia din figura 9.34, b fiind net avantajoasa.

9.5. Aspectul estetic al formei

Se observa din ce in ce mai mult o preocupare susfinuta pentru estetica pro-duselor tehnice, cautindu-se o prezentare cit mai placuta, atit din punctul de ve-dere al formei exterioare, cit si al cromaticii. Un produs estetic este, de obicei, mult mai usor agreat de utilizator, ducind si la cresterea productivitafii muncii; de exemplu, un muncitor lucreaza cu mai multa placere la utilaje si cu SDV-uri estetice ca forma si cromatica.

In principal, estetica produselor este impusa de: imbinarea intre aspectul exterior al piesei si structura sa; valorificarea totala a produselor muncii; cre§te-

203

rea productivitatii si rentabilitatii muncii; satisfacerea dorintei de frumos" a omului modern; utilizarea cu placere a produselor muncii.

Preocuparea pentru estetica a produselor trebuie sa existe inca din stadiul de proiectare.

Pentru realizarea unor cromatici corespunzatoare se fac diverse studii, in functie de conditiile de utilizare si de cerintele beneficiarilor. Culoarea trebuie in primul r ind sa sublinieze calitafile estetice, fiind totodata in concordant^ cu tipul produsului si domeniile de utilizare. De exemplu, masinile-unelte dintr-o sec-lie mica trebuie vopsite in verde sau albastru, culori odihnitoare, ce dau impresia de distanta, pe cind intr-o sectie mare — in portocaliu sau galben, culori lumi-noase, ce dau impresia de intimitate.

Evolufia produselor din punctul de vedere al cromaticii este vizibila preg­nant in cazul autoturismelor. Daca in inceputurile sale automobilul era vopsit in culori sumbre (negru, maro, gri e t c . ) , astazi autoturismele sint prezentate in­tr-o gama variata de culori, pastelate.

Estetica cromatica a produselor poate fi realizata prin diferite procedee, ince-pind de la un finisaj ingrij i t , vopsire sau tratamente termice si pina la procedeele tehnologice speciale, cum sint acoperirile metalice prin procedee chimice sau meta-lizare.

204

i

P A R T E A A T R E I A

DESENUL DE ANSAMBLU

1 0 . Reprezentarea si cotarea asamhlarilor

10.1. Generalitati. Clasificari

Prin asamblare se infelege imbinarea organelor de masini, utilizind diferite procedee tehnologice, cu scopul de a realiza un produs finit (masina, mecanism, construcfie metalica, dispozitiv, instalafie e t c . ) .

In func|ie de destinatja si rolu'l functional al diferitelor ansamble si suban-samble, de materiale si de cerintele procesului tehnologic se utilizeaza una din urmatoarele tipuri de asamblari: •

Asamblari nedemontabile

r — prin nituire — prin sudura — prin lipire — prin incleiere — prin cdasere cu agrafe metalice — combinate

Asamblari elastice

/

/

I: AsamblariK demontabile,

prin filet

— prin forma f eu

cu pri

— prin forta folosind forma

— prin forte de frecare folosind stringerea

— cu arcun

cu surub, saiba, piulita prezon, saiba, piulita

prin infiletare

feu pene cu caneluri cu profil poligonal cu stifturi sau cuie

fpe con

^cu inele tronconice si elastice feu elemente straine \cu elemente proprii

' 'elicoidale spirale lamelare foi

.disc

205

10.2. Asamblari nedemontabile

10.2.1. Asamblari prin nituire

Asamblari le prin nituire sint asamblari nedemontabile care se utilizeaza pen­tru imbinarea tablelor, a profilelor sau a tablelor cu profiluri si pot fi de rezistenta sau de rezistenta-etansare.

Reprezentarea si cotarea diferitelor tipuri de nituri. Nitul este format din doua parti: tija nitului, de forma cilindrica si capul nitului, cu forme diferite, in functie de rolul functional al imbinarii. Reprezentarea si cotarea niturilor este indicata in S T A S 796, 797, 798, 801, 802-80 si 3165-80.

Tn mod obisnuit, in functie de forma capului, se deosebesc: nit cu cap semiro-tund ( f ig . 10.1, a), nit cu cap tronconic (f ig . 10.1, 6 ) , nit cu cap semiinecat ( f ig . 10.1, c ) , nit cu cap tronconic si inecat ( f i g . 10.1, d), nit cu cap inecat ( f ig . 10.1 e), nit cu cap plat ( f ig . 1 0 . 1 , / ) . Tn cazuri speciale se mai utilizeaza nituri cu tija tubulara ( f ig . 10.2, a) sau nituri cu tija partial tubulara ( f ig . 10 .2 ,6) .

Notarea niturilor se face prin indicarea diametrului tijei, lungimii tijei si ma­terialului daca nitul nu este din otel. Exemple:

— un nit din otel cu cap tronconic (v . f ig. 10.1, b), cu d=\0 mm si 7 = 4 0 mm se noteaza astfel: Ni t 10X40 S T A S 801-80;

7 1 S :

h,

>> &

/ >-

h h 1

L F i g . 10.1

'

• \ S S S S M

A F i g . 10.2

206

— un nit tubular ( v . tig. 10.2 a), cu cap plat varianta B, din alama, cu d=4 mm si / = 1 6 mm se noteaza astfel: Ni t tubular B 4 X 1 6 S T A S 8734-80 CuZn 20 S T A S 95-87.

Reprezentarea si cotarea asamblarilor prin nituire. Nituirea este operatia teh-nologica prin care nitul de diametru d este introdus in gaurile de diametre d\>d executate in tablele ce se asambleaza ( f ig . 10.3, a si b) si deformat pe portiunea U a tijei nitului, obtinindu-se asamblarea prin nituire ( f ig . 10.3, c).

C*45° 1 Y4 w 1

- 4 -\

d,

A

Reprezentarea niturilor in asamblarile nituite (tabelul 10.1) este indicata in S T A S 187-60, in reprezentarea obisnuita si in reprezentarea prin simboluri.

Tabelul 10.1

Denumirea Reprezentorea obisnuila

Reprezentarea prin simboluri

Denumirea Reprezentarea obisnuita

Reprezentarea prin simboluri

Nitcu capete semirotunde ?rf///////l

Nit cu caput ok sus inecat

4

Nitcu capul de sus semiinecat

Nitcu caput de Jos inecat

Nit cu capul de Jos semiinecat

Nitcu capete

semiinecate

Nitcu capete inecote

Nitcu capete

tronconice

In functie de numarul de rinduri de nituri, asamblarile prin nituire, pot fi cu un rind (f ig . I 0 . 4 , a ) , cu doua rinduri dispuse in paralel ( f ig . 10.4,6) sau in z ig -zag (f ig . 10.5, a) sau cu mai multe rinduri de nituri dispuse dupa necesitati ( f ig . 10 .5 ,6) .

Dupa modul de montaj, asamblarile prin nituire pot fi fara eclise ( f ig . 10.4, a si 6 si 10.5, a) sau cu eclise ( f ig . 10 .5 ,6) .

Tn cazul in care nituirea se executa pe santier, capul de nit se va reprezenta cu indicatia din figura 10.6 (a — reprezentarea obisnuita, 6 — reprezentare sim-

207

plif icata) , iar in cazul in care attt gaura, cit si nituirea se executa pe santier, capul de nit se indica cu indicatia din figura 10.7 (a — reprezentare obisnuita, b — reprezentare simplif icata) .

10.2.2. Asamblari prin sudura

Sudarea este operafia tehnologica prin care se realizeaza o asamblare nede-montabila a doua p|ese metalice. Prin sudura se intelege zona de tmbinare rezul-tata in urma sudarii. Materialul de adaos depus prin sudare se numeste cordon de sudura, care poate fi continuu sau intrerupt. Pentru a se executa sudura, pie-sele de sudat se prelucreaza in zona unde se aplica cusatura, locasurile respective numindu-se fosturi.

Reprezentarea, notarea si cotarea sudurilor in desenul industrial ( S T A S 735-87). Reprezentarea sudurilor se poate face fie detailat, fie simplificat, mai des utilizata in desenul tehnic fiind reprezentarea simplificata. Pentru notarea su­durilor se utilizeaza urmatoarele elemente: simboluri principale si secundare, o linie de reper, o linie de referin^a, cote si indicafii suplimentare.

Simbolurile principale ale diferitelor tipuri de suduri sint reprezentate in ta-belul 10.5. Simbolurile secundare (tabelul 10.2) se utilizeaza pentru indicarea unor informa|ii suplimentare cu privire la forma suprafefei exterioare a sudurii. Simbolurile se amplaseaza pe desen conform figurii 10.8, prin intermediul liniei

Sudura

liniadeKoer

Linia dereferinta

Simbohl sudurii

Tabelul 102

Forma suprafetei

Simbol

Plana

Convexa

Concava

F i g . 1 0 . 8

de reper si liniei de referinfa. Linia de reper se termina cu o sageata si se ampla­seaza ca pozujie fata de imbinarea sudata conform figurii 10.9, a si 6 pentru o imbinare in T si conform figurii 10.9, c si d pentru o imbinare in cruce. Linia de referinta se va trasa paralel cu chenarul desenului. Pozitja simbolului in raport cu linia de referinta este prezentata in tabelul 10.3.

209

Partea opusa p-i Partea liniei de

opusa ̂ Partea iiniei liniei de reper / de reper

jmAinnne L/W

Q

opusa 'Alinieide reper

'L ijmbinare

liniei de reper pentru imbi­narea A

reper pentru / imbinarea As & 9> ̂ ̂

ImbinareaB^^^^

\)9 Partea liniei de reper pen­tru imbinarea

| / Partea opusa /t/iniei de reper

pentru imbi­narea B

^ 1 1

FIG. 10.9

Tabelul 10.3

Pozitia simbolului Reprezenforea axonometricd

Reprezenforea detaliatd

Reprezentarea simplificafo

Deasupra liniei de relerintd, abed supra fata exterioard a sudurii se at/a pe parka liniei de reper

Sub linia de referinp ,dacd

suprafata exterioard a sudurii

se of la pe partea opusa

liniei de reper V

Pe linia de referinta, dacd sudura se afld in p/anul imbindrii

H F K F R -

Cotarea sudurilor se face prin indicarea unor cote linga simbol ( f ig . 10.10),

la stinga simbolului cota a referitoare la sectiunea transversala a sudurii, iar

la dreapta simbolului cota / referitoare la dimensiunile longitudinale ale sudurii.

Diferitele tipuri de sudura, notarea si cotafea acestora sint exemplificate in tabe­

lul 10.4, unde se indica si modul de notare a dimensiunilor rosturilor.

a Wl omcedeulde sudare,closa sudurii; numdrul de suduri identice

A B C

FIG. 10.10

Tode/ut m

Denumirea sudurii Reprezenforeo detalia/d f/oforea pe desen

Sudura cop la cap

Jl s-pdtrunderea sudurii L-lungimea sudurii b-descbiderea rostu/ui E-ldfimea sudurii h-md/fimea portiumi nepre/ucrafe

a rostului oi-unghiul rostului

Observotie •• Sudura nu s-a innegrit, pentru ase evident/a dimensiunile rostului

b

11/

Sudura cop la cap

s-pdtrunderea sudurii L-lungimea sudurii b-descbiderea rostu/ui E-ldfimea sudurii h-md/fimea portiumi nepre/ucrafe

a rostului oi-unghiul rostului

Observotie •• Sudura nu s-a innegrit, pentru ase evident/a dimensiunile rostului

Sudura cop la cap

s-pdtrunderea sudurii L-lungimea sudurii b-descbiderea rostu/ui E-ldfimea sudurii h-md/fimea portiumi nepre/ucrafe

a rostului oi-unghiul rostului

Observotie •• Sudura nu s-a innegrit, pentru ase evident/a dimensiunile rostului

b

Sudura cop la cap

s-pdtrunderea sudurii L-lungimea sudurii b-descbiderea rostu/ui E-ldfimea sudurii h-md/fimea portiumi nepre/ucrafe

a rostului oi-unghiul rostului

Observotie •• Sudura nu s-a innegrit, pentru ase evident/a dimensiunile rostului

b

Sudura cop la cap

\

s-pdtrunderea sudurii L-lungimea sudurii b-descbiderea rostu/ui E-ldfimea sudurii h-md/fimea portiumi nepre/ucrafe

a rostului oi-unghiul rostului

Observotie •• Sudura nu s-a innegrit, pentru ase evident/a dimensiunile rostului

b

Sudura cop la cap

s-pdtrunderea sudurii L-lungimea sudurii b-descbiderea rostu/ui E-ldfimea sudurii h-md/fimea portiumi nepre/ucrafe

a rostului oi-unghiul rostului

Observotie •• Sudura nu s-a innegrit, pentru ase evident/a dimensiunile rostului

E

Sudura cu margini idstrihte, incomplet pdtrunsa

S-pdtrunderea sudurii «\\

Sudura in colt

continud

a-inaltimea triunghiu/ui isoscel maxim, inserts in secpunea sudurii Sudura in colt

continud

k-catefa triunghiului isoscet maxim, inserts in sectiunea sudurii

Sudura fn colt irfermitenta

,1 e L a,k-vezi sudura in co/f continud

L-lungimea sudurii

e-disfonfo intre obud suduri succesive

n-numdrul sudurilor

a l^.n*tx(e)

k \\n*lxfe)

Sudura fn colt irfermitenta rrnn

a,k-vezi sudura in co/f continud

L-lungimea sudurii

e-disfonfo intre obud suduri succesive

n-numdrul sudurilor

a l^.n*tx(e)

k \\n*lxfe)

Sudura fn colt irfermitenta

I 1

a,k-vezi sudura in co/f continud

L-lungimea sudurii

e-disfonfo intre obud suduri succesive

n-numdrul sudurilor

a l^.n*tx(e)

k \\n*lxfe)

Sudura fn colt irfermitenta

a,k-vezi sudura in co/f continud

L-lungimea sudurii

e-disfonfo intre obud suduri succesive

n-numdrul sudurilor

a l^.n*tx(e)

k \\n*lxfe)

Sudura in gduri

olungife

v .

HM-L \ mm

c-ldpmea sudurii l-lungimea sudurii

e-disfonta intre doua suduri succesive n-numdrut suduri/or

c 1 \n*t*(el Sudura in gduri

olungife

v .

c-ldpmea sudurii l-lungimea sudurii

e-disfonta intre doua suduri succesive n-numdrut suduri/or

c 1 \n*t*(el

Sudura in gduri

rotunde

d-diametrul sudurii e-disfonta intre axe/e a doud suduri

succesive n-numdrul sudurilor

d 1 1 n*(e)

Sudura prin puncte

V

d-diametrul sudurii e-disfonta ihtre axele a doua suoiiri

succesive n-numdrul sudurilor

d Q)n*(e)

Sudura in linie, intermitentd / 1+ c-ldtimeo sudurii

L-lungimea sudurii

e-disfonfo intre doud suduri succesive

n-numdrul suduri/or

c ^.n*(e)

211 210

214

Tabe/u/10,6

Denumirea sudurii

Simbol Reprezentarea axonometrica

Reprezenhre d?to//afd fkprezenfone simp/ificofc

Sudurd in I pe ambe/e parti

<Sudura m Vcu sudurd de complehre

'A

Sudurd in Ype ambele parti

Sud/rdtnt/2 Ype ambele part/

Sudurd in U pe ambe/e part/ X Sudurd in I/2 (J'pe ambele pdrti j ambele part/

7

*

V

215

hbetuHO.7

Denumirea •sudurii

Simbol Reprezentare axonometricd

Reprezentare deh/iota Reprezenfore stmplificofo

Sudura in I

3 -

Sudura in V plana cu sudura de completare

Sudura in Vplana cu sudura de completare plana i

1̂

Z J

Sudura In V'pe ambele parti (sudura h X) X i » » ) ) ) ) i m ) z

Sudura in colt concava

1 i

216

10.2.3. Asamblari prin lipire, incleiere sau coasere

Reprezentarea si notarea conventional^ a asamblarilor obtinute prin lipire, incleiere sau coasere este data in S T A S 10535-79. Pentru notare se utilizeaza simbolul din figura 10.14, a pentru lipire si eel din figura 10.14, b pentru incleiere.

Q b F i g . 1 0 . 1 4

Tmbindrite prin lipire ( f ig . 10.15, a) sau incleiere ( f ig . 10.15, e) se reprezinta printr-o linie x continua de grosime dubla fata de linia groasa utilizata pe desenul respectiv, prin innegrirea spafiului respectiv ( f ig . 10.15, b — lipire) sau prin spafii libere de 1 . . . 2 mm, cind piesele ce se asambleaza sint reprezentate innegrit ( f ig . 10.15, c — lipire, f ig. 10.15, g — incleiere).

e f g h

F i g . 1 0 . 1 5

In cazul in care locul de imbinare este ascuns vederii, acesta nu se reprezinta (vederea din fig. 10.15, d — lipire si f ig. 10.15,/ — incle iere) . Cind lipirea sau incleierea ( f ig . 10.15,. h) se face pe portiuni limitate, portjunea respectiva se re­prezinta prin linie groasa dubla.

Simbolurile se amplaseaza simetric si cu baza orientata spre imbinare, pe o linie de indicate trasata inclinat, cu linie continua subfire, terminata printr-o sageata sprijinita direct pe imbinare fig. 10.15, a—g) sau printr-un punct pe su-prafa|a imbinarii ascunsa vederii ( f ig . 10.15, h).

Asambldrile prin coasere pot fi prin coasere cu fir sau prin coasere cu agrafe metalice. Notarea se face utilizind pentru coasere cu fir simbolul din figura 10.16, a iar pentru coasere cu agrafe metalice simbolul din figura 10.16,6 pentru cusaturi paralele sau simbolul din figura 10.16, c pentru cusaturi de colt-

Asamblari le prin coasere cu fir se reprezinta printr-o linie continua subtire ( f ig . 10.17, a si b) iar asamblarile prin coasere cu agrafe metalice se reprezinta

217

conventional numai prin linia de contur trasata cu linie groasa dubla, cu extremi-tatile unite prin linii sub^iri ( f ig . 10.17, c si d). Simbolurile se amplaseaza pe o linie de indicatie trasata inclinat cu linie continua subtire, terminate printr-o sageata sprijinita direct pe imbinare (v.. f ig. 10.17).

a b e

F i g . 1 0 . 1 6

F i g . 1 0 . 1 7

10.3. Asamblari demontabile

10.3.1. Asamblari prin filet

Asamblarile cu suruburi. Sint constituite, Tn general, din trei piese distincte, si anume: surubul — piesa care patrunde si care are filet exterior, piulifa — piesa patrunsa, care are filet interior si saiba — piesa intermediary cu rol de siguranta a asamblarii. $urubul este organul de masina compus din capul suru­bului si tija filetata, care se termina cu virful surubului ( f ig . 10.18). In cazul in care surubul nu are cap si este prevazut la ambele capete cu tije filetate se numeste prezon iar cind nu are cap ci numai tija filetata si un locas interior pentru stringere se numeste stiff filetat.

Corpul surubului

Capul surubului

F i g . 1 0 . 1 8

218

Reprezentarea si cotarea suruburilor. §uruburile se deosebesc in functie de forma capului, forma virfului si tipul filetului. Capul surubului poate fi hexa­gonal ( f ig . 10 .19a ) , patrat ( f ig . 10 .19,6) , triunghiular ( f ig . 10.19, c), striat (fig.10.19 d), semirotund crestat ( f ig . 10.19, e), inecat crestat ( f ig . 10.19 /) cili-ndric crestat ( f ig . 10.19, g ) , cilindric. bombat cu locas cruciform ( f ig 10 19 h) semiinecat crestat ( f ig . 10.19, /) , inecat s i ; g i t patrat ( f ig . 10 .19 , / ) , semirotund si nas ( f ig . 10.19, A;) , cilindric si locas hexagonal ( f ig . 10.19,/) etc

a

_ •

i

DH5d.

| \

'—'

,d

\

3i

F i g . 1 0 . 1 9

219

Virful surubului poate fi plat ( f ig . 10.20, a), bombat ( f ig . 10 .20,6) , conic ( f ig . 10.20, c), cu con interior ( f ig . 10.20, d), cu cep ( f ig . 10.20, e si / ) , cu cep si con ( f ig . 10.20, g) sau cu cep bombat ( f ig . 10.20, h).

Q

t*45°

V

OJD

60°,

1 0.5D\

04d

Dupa precizia de execufie se deosebesc suruburi uzuale (con­form S T A S 920-69) si suruburi precise (conform S T A S 4272-80).

La cotarea suruburilor se vor trece in primul rind cotele funcfionale (filetul, lungimea utila a filetului, deschiderea cheii) si apoi celelalte cote care determina complet piesa.

Exemple de reprezentare si cotare a suruburilor sint date in figura 10.21.

di0O

*\ 60°A

— L . 55

2

25

5 S/2 .

<

> * 30

1 J-$5

OA

\ (*45°

\ \

X X 35

0*45°

\

30

45

.50

47

FIG. 10.21

220

Reprezentarea. si cotarea prezoanelor utilizate in mod frecvent este data in

figura 10.22, iar a principalelor tipuri de stifturi filetate in figura 10.23.

\ t * 4 S °

1 t D

\ t * 4 5 °

t

E

\ i I

b

FIG. 10.22

8

Q b

T 7 1 O

FIG. 10.23

Reprezentarea si cotarea piulifelor. Piulifele se deosebesc dupa forma exterioa-

ra, tipul filetului si precizia de execufie. Exemple de reprezentare si cotare a

unor piulite cu filet metric sint date in figura 10.24: piulifa hexagonala ( S T A S

922-76) forma A in figura 10.24, a, forma B — figura 10.24, b; piulifa hexagonala

cu guler ( S T A S 4412-80) — figura 10.24, c; piulifa patrata ( S T A S 926-69) —

figura 10.24, d; piulite crenelate ( S T A S 4073-78) — figura 10.24, e si /; piulifa

hexagonala cu guler si suprafafa de asezare sferica ( S T A S 8459-69) — figura

10.24, g; piulifa infundata ( S T A S 4374-78) — figura 10.24, h; piulifa fluture

( S T A S 3923-80) — figura 10.24, i; piulifa rotunda cu caneluri ( S T A S 5012-80) —

figura 10.24,/; piulifa rotunda cu gauri frontale ( S T A S 5331-80) — figura

10.24, k; piulifa rotunda cu gauri radiale ( S T A S 5330-69) — figura 10.24,/.

221

222

F i g . 1 0 . 2 4

Reprezentarea asamblarilor prin suruburi. Tntr-o asamblare cu surub intot­deauna se reprezinta vazuta piesapatrunzatoare (surubul) ( f ig . 10.25). La repre­zentarea asamblarii cu surub intr-o gaura filetata ( f ig . 10.26) se reprezinta joc (doua linii groase distincte) intre surub si gaura nefiletata, zona filetata a suru­bului terminindu-se deasupra gaurii filetate

F i g . 1 0 . 2 6

La reprezentarea asamblarii cu surub, saiba si piulita ( f ig . 10.27) se repre­zinta joc intre surub si gaurile din cele doua piese de grosimi A si B, iar zona filetata a surubului se termina sub saiba.

La reprezentarea asamblarii cu prezon, saiba si piulita ( f ig . 10.28) se repre­zinta joc intre prezon si gaura din piesa de grosime A se termina la inceputul gaurii filetate, asigurind fmpanarea prezonului prin zona de iesire a filetului.

Al te exemple de asamblari cu surub sint date in figura 10.29. Asigurarea asamblarilor cu suruburi tmpotriva desfacerii se face utilizind

elemente de siguranta, care pot fi: saiba plata tip A ( S T A S 1388-80; fig. 10.30, a), saiba plata tip B ( S T A S 5200-80; fig. 10.30,6) , saiba Grower ( S T A S 7666-82; tip N — fig. 10.30, c, tip R — fig. 10.30, d), cui spintecat (splint) ( S T A S 1991-80; fig. 10.30, e ) , saiba de siguranta ( S T A S 2241-82: tip A — fig. 10.30,/, tip B — fig. 10.30, g, tip D — fig. 10.30, h), contrapiulita elastica ( f ig . 10 .30. / ) .

223

224

B-B c-c

sT B

Fig. 10.30

Funcfie de elementele de asigurare utilizate, asigurarea asamblarilor cu su­ruburi poate fi: cu saiba plata ( f ig . 10.31, a ) , cu saiba Grower ( f i g . 10.31,6) , cu contrapiulifa ( f ig . 10.31, c), cu saibe de siguranfa tip A, B si, respectiv, D ( f ig . 10.31, d, e si, respectiv, / ) , cu splint (cu piulifa normala — fig. 10 .31 ,^ ; cu piulifa cu caneluri — fig. 10.31, h), cu contrapiulifa elastica ( f i g . 10.31,0-Asigurarea unei asamblari cu suruburi se poate face si prin trecerea prin capetele suruburilor a unei sirme rasucite la capete ( f ig . 10.32).

Asamblarea fevilor se face prin intermediul unor mufe filetate, utilizate fie pentru fevi de diametre ega le ( f ig . 10.33, a si c), fie pentru fevi de diametre diferite

225

L(ol3,.%3|̂ '(frg%Po|3,S

termediUl r a C O r d u r i , o r o l a n d e - de .TIPUL A (FIG.

Asamblari cu filet. IN CAZUL IN CARE UNELE PIESE NU PERMIT UN ALT TIP DE A S A M ­

BLARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL UTILIZARII SE FOLOSESTE FILETUL, UNA DIN PIESE S

DE TIPUL SURUBULUI DECI PATRUNZATOARE (LA EXTERIOR / SI 3; FIG. 1 0 34) CEAS FUND DE TIPUL PIULITEI, DECI CUPRINZATOARE (LA INTERIOR / SI 4) ''

FIG. 10.34

10.3.2. Asamblari prin pene

ASAMBLARILE PRIN PENE SE UTILIZEAZA PENTRU TRANSMITEREA MISCARII INTRE DOUA

PIESE CARE AU ACEEASI AXA LONGITUDINALA, AVIND CA ELEMENT DE ASAMBLARE PANA

MONTATA IN CANALELE DE PANA DIN ARBORE SI, RESPECTIV BUTUC

S I P E ^ ^ L N S V E R S A T E 0 3 ' 6 ° ™ M ° N T A J ' P E N D E 5 6 I N P E N E ! O R I G I T U D I N A L E

Inclinare 1100

Q

Inclinare IIOO

ft 1

F'65°

2Z. A-A

X//A

Fig. 10.35

228

La asamblarile cu pene longitudinale, LA MONTAJ, PENELE SINT PARALELE CU AXA

LONGITUDINALA A PIESELOR ASAMBLATE. PENELE LONGITUDINALE POT FI INCLINATE ( INGRO-

PATE, PLANE SAU C O N C A V E ) , TANGENTIALE, PARALELE SAU DISC.

PENELE INCLINATE INGROPATE POT FI SEMIROTUNDE DE FORMA A (FIG. 1 0 . 3 5 , a), CU

CAPETE DREPTE DE FORMA B (FIG. 1 0 . 3 5 , 6 ) , CU UN CAPAT DREPT SI UNUL ROTUND DE

FORMA C (FIG. 1 0 . 3 5 , c), CONFORM S T A S 1 0 0 7 - 8 1 SI PENE CU NAS (CALCII) (FIG.

1 0 . 3 5 , d), CONFORM S T A S 1 0 0 7 - 8 1 . IN FIGURA 1 0 . 3 5 , e ESTE REPREZENTATA O A S A M ­

BLARE CU PANA INCLINATA CU NAS, UNDE SE OBSERVA ( I N PROIECTIE LATERALA) CA JOCUL

APARE DE O PARTE SI ALTA A PENEI. PENELE INCLINATE PLATE (PENELE INCLINATE SUBTIRI)

SINT CONFORM S T A S 4 3 1 - 8 1 .

PENELE INCLINATE CONCAVE POT FI CU CAPETE SEMIROTUNDE, DE FORMA A (FIG.

1 0 . 3 6 , A ) , CU CAPETE DREPTE (FIG. 1 0 . 3 6 , 6 ) , CU UN CAPAT DREPT SI UNUL SEMIRO­

TUND (FIG. 1 0 . 3 6 c), CONFORM S T A S 4 3 3 - 7 3 S I CU NAS (FIG. 1 0 . 3 6 , d), CONFORM S T A S

4 3 4 - 7 3 . IN FIGURA 1 0 . 3 6 , e ESTE REPREZENTATA O ASAMBLARE CU PANA INCLINATA CONCAVA

D E FORMA B .

Penele paralele, conform S T A S 1004-81, pot fi 'obisnuite de forma A ( f ig . 10.38, a), de forma B ( f ig . 10.38, b), de forma C ( f ig . 10.38, c), sau conform S T A S 5025-73, cu gauri de fixare (exemplu forma A2S1D, cu doua gauri pentru suruburi de fixare si o gaura pentru stift de desprindere, cu capete semirotunde ( f ig . 10.39, a ). In figura 10.38, d este reprezentata asamblarea cu pana paralela de forma A, iar in figura 10.39, b asamblarea cu pana paralela de forma A2S1D, unde se observa (in proiecfie la terala) ca joeul apare in partea superioara a penei.

Penele disc ( f ig . 10.49, a) au forma §i dimensiunile conform S T A S 1012-77, in figura 10.40,6 fiind reprezentata o asamblare cu pana disc.

a b F i g . 1 0 . 4 2 231

La asamblarile cu pene transversale, la montaj, penele stnt perpendiculare pe axa pieselor de montat, oprind atit translafia, cit si rotirea pieselor. Penele transversale pot fi cu ambele ie\e inclinate ( f i g . 10.41, a) sau numai cu o fafa inclinata ( f ig . 10 .41 ,6) ; modul lor de asamblare la montaj este dat in figura 10.42, a si respectiv, b.

Reprezentarea si cotarea canalelor de pana in arbori si alezaje este exemplifi-cata in figura 10.43.

10.3.3. Asamblari cu stifturi si bolfuri

Stifturile sint organe de masini utilizate pentru asigurarea pozifiei relative dintre doua piese si pot fi: cilindrice ( S T A S 1599-80 fig. 10.44, a si b), conice ( f ig . 10.44, c si d), cu suprafafa exterioara crestata ( f ig . 10.44, e, i, j si k), tubu-lare ( f ig . 10.44,/) sau speciale ( f ig . 10.44,^ si A ) . di

di

A

d

4

f \M

H I J

FIG. 10.44

In figura 10.45 sint exemplificate diferite asamblari cu stifturi.

FIG. 10.45

233

Bolturile sint organe de masini utilizate pentru articulate si pot fi fara cap ( f ig . 10.46,. a), cu cap mare ( f ig . 10.46, b), cu cap mic si gaura pentru splint ( f ig . 10.46, c); se asambleaza conform figurii 10.46, d.

F i g . 1 0 . 4 6

10.3.4. Asamblari prin .caneluri

Asamblar i le prin caneluri se utilizeaza pentru transmiterea unor momente de torsiune mari intre arbori sj butuci. Profilul canelurilor poate fi dreptunghiular ( f ig . 10.47, a ) , in evolventa ( f ig . 10.47,6) sau triunghiular ( f ig . 10.47, c).

F i g . 1 0 . 4 7

Reprezentarea arborilor si butucilor canelati se face conform S T A S 6162-77. Tn vedere longitudinala, la arborele canelat se reprezinta cu linie continua groasa diametrul virfurilor, cu linie subtire diametrul fundurilor, inceputul si sfirsitul iesirii canelurilor cu linii subtiri perpendiculare pe axa; in proiectie laterala se reprezinta atit in sectiune, cit-si in vedere, in mod simplificat, numai doua caneluri alaturate, iar diametrul virfurilor cu linie continua groasa si diametrul fundurilor cu linie continua subtire ( f i g . 10.48).

F i g . 1 0 . 4 8

La butucii canelati se reprezinta in sectiune longitudinala atit fundul, cit si virfurile canelurilor cu linie groasa iar in proiectie laterala, atit in vedere, cit si in sectiune, se reprezinta simplificat numai doua caneluri alaturate si diame-

234

trul virfurilor cu linie continua groasa, iar diametrul fundurilor cu lime continua subtire ( f ig . 10.49). Tn sectiune longitudinala se reprezinta si arborele canelat, ras nd cu linie continua groasa atit fundul, cit si virful canelurilor ( f ig . 10.50).

(///// y/A \ /

— k ///// //A

B-B

F i g . 1 0 . 4 9

Tn cazul in care canelurile sint in evolvent* se trece si diametrul de divizare

cu linie punct subtire, atit in cazul arborilor canelati ( v . fig. 10.50) cit si in cazul

butucilor canelati (fig- 10.51).

F i g . 1 0 . 5 0

F i g . 1 0 . 5 1

Cotarea arborilor si butucilor canelati se face prin f^area detaliata si cotarea completa a canelurii si prin cotarea piesei canelate ( f ig . 10.52 pentru butuc c a n e l a U i g - 10.53 pentru arbore cane la t ) . In cazul in care canelurile sint

235

in evolventa ( v . fig. 10.53) se completeaza si datele din tabelul indicat, asezat pe format intr-un spafiu disponibil.

Asamblari le prin caneluri se reprezinta considerindu-se vazut intotdeauna arborele canelat ( f ig . 10.54).

FIG. 10.52

$©\205\C\ 05*45° J^i

— = 4

114

Numar de dinti Diametrul de d/Wzore

Cota p&ste rota Diametrul rote/

ft 56

29,814 LOC INDICATOR

FIG. 10.53

A-A

Q

FIG. 10.54

236

10.3.5. Asamblari cu arbori cu profil K

Arborii cu profil K pot fi cilindrici sau conici, avind in secfiune profilul din figura 10.55, a, iar butucii cu goluri avind profil in K au in secjiune profilul din figura 10.55, b, formind asamblari care pot da un caracter mobil sau fix imbinarii ( f ig . 10.55, c).

FIG. 10.55

10.4. Asamblari elastice

Asamblar i le elastice se realizeaza prin intermediul arcurilor, care datorita formei si materialului din care sint executate asigura deformatii elastice mari, sub acfiunea unor solicitari exterioare. Arcuri le se reprezinta conventional con­form S T A S 707-79, in tabelul 10.8 fiind reprezentate principalele tipuri de arcuri utilizate, tinindu-se seama de urmatoarele reguli:

Tabelul 10.8

Denurnirea

Arc cilindric elicoidal de

compresiune, secp'une

rotunda, capefe prelucrate

Arc cilindric elicoidat de

compresiune, secp'une

patrata, capeh pretucrate

Arc conic elicoidal de

compresiune, sect/une

rotunda, capefe prelucrote

Reprezentarea obisnuitd

~Tn vedere In sect/une

Reprezentarea

simplif/catd

237

fobelul t0.8(continuore)

Arc conic elicoidal de compresiune, sectiune drepfunghiulord (arc yolut)

Arc cilindric elico/dol de tractiune, ochiuri tn cruce

Arc disc

Arcuri disc asezoib pe

aceiasi direct/is

Arcuri disc asezafe alternate

Arc spiral cu multe spire

Arc tn foicu ochiuri, fara legafurd

Arc in foi lord ochiuri, cu legafurd

238

— liniile elicoidale se inlocuiesc cu linii drepte;

— spirele se reprezinta paralele, indiferent daca pasul este constant sau va-

riabil;

. — la arcurile elicoidale cu mai mult de patru spire se pot reprezenta la am­bele capete cite una-doua spire complete, restul spirelor inlocuindu-se cu axele

PlIdoN] {6,-M/mm2)

(MAN], "' -dali/mtrr)

fo-dbN/km*)

Sensul tn/Ssurdrii irw/jh

Inftir-mafiv

Nr.despire active spire 6 Inftir-mafiv Nr. total & spire spire 7,5 Inftir-mafiv

Luno. destusurata mm 1060

LOC INDICATOR

PsCdaN] fa-doN/mm*)

<5AW/ infasurarii iieapta

Infor­m/try

Nr. bill de spire pre 13,5 Infor­m/try Nr.de spire active spire 12 Infor­m/try

Luno- desfdsurafi mm 745

IOC INDICATOR

Q

sisul infasurarii dreo/fo flr.de spire active spire 50 l.unq. desfasurata mm $20

LOC INDICATOR

b

M.

[Zei-daN/mm1)

Sensul infasurarii Ireaph Infor­mativ

Nr.despire active spire 3 Infor­mativ Luno. desfisurola mm m

LOC INDICATOR

FIG. 10.56

239

100

15 20

100

F i g . 1 0 . 5 7

ce tree prin centrul sec|iunii; exceptie fac arcurile elicoidale conice cu sectiune dreptunghiulara, la care se reprezinta la ambele capete cite una sau doua spire complete, iar restul spirelor se inlocuiesc cu conturul parfii conventional indepar-tate a arcului, trasat cu linie continua subfire;

— la arcurile disc se reprezinta la ambele capete doua discuri sau doua pe-rechi de discuri asezate alternativ, iar restul se inlocuiesc cu conturul exterior al partii conventional indepartate, trasat cu linie continua subfire;

— la arcurile spirale cu mai multe spire se reprezinta numai prima si ultima spira, prelungite cu cite un scurt arc de cere, trasat cu linie punct subfire.

Indicarea pe desen a elementelor arcurilor eli­coidale se face conform S T A S 2102-85 ( f ig . 10.56), trecindu-se dimensiunile sirmei sau barei, pasul ar­cului, lungimea (inalti-mea) arcului in stare libera, diagrama de sarci-na si datele din tabelul cu parametrii functionali, ale carui dimensiuni sint date in figura 10.57.

Reprezentarea asam-blarilor cu arcuri se face prin reprezentarea arcuri­lor in vedere, in sectiune cu vedere ( f ig . 10.58), sau in sectiune propriu-zisa. Cind diametrul sirmei este mai mic de 2 mm, arcul se re­prezinta prin sectiune pro­priu-zisa, innegrindu-se zona sectionata ( f i g . 10.59).

Un exemplu de utili-zare a arcurilor elicoidale este prezentat in figura 110.60, caz in care arcurile au un rol foarte important pentru functionarea corec-ta a supapei releu.

F i g . 1 0 . 5 8 F i g . 1 0 . 5 9

240 241

1 1 . Intocmirea desenulu/$ de ansamblu

11.1. G e n e r a l i t y

Desenul de ansamblu este reprezentarea grafica a unui complex de elemente (piese) legate organic si functional intre ele, alcatuind un aparat, instalafie ma-sina etc., sau parte din acestea. Reprezentarea separat a unor grupuri de piese, legate functional intre ele, dintr-un ansamblu mai complex poarta denumirea de ansamblu de ordin inferior sau de subansamblu.

Intocmirea desenului de ansamblu se face cu respectarea normelor generale in v igoare de reprezentare in desenul tehnic (dispunerea proiectiilor, linii utilizate, vederi sectiuni, cotare etc.), . precum si a celor prevazute in S T A S 6134-84.

Prin desenul de ansamblu trebuie sa se stabileasca: forma si pozifia pieselor componente, precum si modul lor de asamblare (mon ta re ) ; modul de functionare al ansamblului; dimensiunile necesare pentru montare si functionare, notatule si indicatiile corespunzatoare raporturilor reciproce cu ansamblurile sau subansam-blurile invecinate; etapele si succesiunea pieselor la montare.

Desenul de ansamblu poate servi si ca desen de execufie cind reprezentarea este foarte simpla, caz in care desenul ansamblului va confine cotarea completa a pieselor componente.

In funcfie de scopul propus, desenele de ansamblu pot fi: — Desen de ansamblu de releveu, care se foloseste la elaborarea documenta-

tiei tehnice pentru un produs existent, executindu-se intii schitele pieselor compo­nente pe baza carora se executa schita ansamblului, dupa care se intocmeste dese­nul la scara al ansamblului si ulterior desenele la scara ale pieselor componente.

— Desen de ansamblu in faza de proiect, care consta in elaborarea documen-tatiei tehnice pentru un produs ce trebuie realizat, intocmindu-se in prima faza un studiu preliminar tehnologic si constructiv, dupa care se executa reprezentarea la scara a ansamblului din care se extrag piesele componente executate la scara.

— Desen de ansamblu de catalog, care se intocmeste in scop comercial, utili-zindu-se reprezentarea ortogonala sau in perspective, fara obligativitatea respec-tarii tuturor normelor generale de reprezentare in desenul tehnic, utilizindu-se elemente de design si culori.

11.2. Reguli de reprezentare a desenului de ansamblu

Desenul de ansamblu trebuie reprezentat intr-un numar minim de proiectii (vederi sau sectiuni), dar suficiente pentru definirea clara a tuturor elementelor componente si a pozitiei relative a acestora.

In proiectia principala, ansamblul se va reprezenta, de obicei, in pozitie de functionare. In figura 11.1, este reprezentat un ansamblu de ordin inferior (bie-la-pis ton) , in pozifie explodata, cu piesele reprezentate axonometric, a carui pro-iectie principala este reprezentata in sectiune in doua ipoteze. Sectiunea A—A dupa

242

planul de front [A], reprezentata pe planul [V] si sectiunea B—B dupa planul de profil [B] reprezentata pe planul [W].

Conturul a doud piese alaturate in desenul de ansamblu se prezinta astfel-— printr-o singura linie de contur, comuna celor doua piese, daca intre piese

nu exista joc sau daca exista un joc rezultat din abater! limita admisibile pentru piese cu aceleasi dimensiuni nominate ( v . f ig. 11 .1 — piesele 6 8 si 9)-

244

— prin liniile de contur ale fiecarei piese daca intre cele doua piese exista joc datorat dimensiunilor nominale diferite ( v . f ig. 11.1 — /, 2 si 6).

Regulile de intocmire a desenelor de ansamblu sint exemphficate pe un robi-net cu ventil reprezentat in doua moduri: reprezentarea axonometrica lzometrica ( f i g 11.2) si reprezentarea ortogonala — in trei proiectii ( f ig . 11.3). Din anahza

*7

A-A

B-B

Saiia STAS 7377-73 i 0L37 Piu/ifd hemgwak STASW7I-73 t OLia Prezon SMS 3953-67 0LU2 Piulip hexagonala sasum-79 / 0LU2

$0/bo Grower

STAS 7666-77 / 56SII7A Roofc octhnare R.V.02-II / Fc20 Piulita ohndeza M. 02-10 / BzlkT Presqarnitura M. 02-09 / BzlUT Garnittira Denumirea

SMS 1733-79 mifesensnSTAS t clnaherit Moreno/ Wbsenop

I.P.B.

TVBzlbT

R.V.02-00

ROBINETCU V£HT/L

Fig. 11.3

245

atenta a celor doua reprezentari rezulta ca la intocmirea desenelor de ansamblu trebuie avut in vedere urmatoarele:

a. In proiectia in care ansamblul este reprezentat in sectiune, piesele pline — fara conf igura te interioara (arbori, axe, bolturi, suruburi, pene etc.) — se reprezinta in vedere, chiar daca planul de sectionare trece prin axa lor geometrica ( v . fig. 1 i.2 si 11.3. — tija cu filet 6 si prezonul 14). De asemenea, anumite portiuni pline ale pieselor (nervuri, aripioare, spite etc.) se reprezinta tot in vedere, cind planul de sectionare cuprinde axa lor longitudinala sau este paralel cu aceasta ( v . fig. 11.2 si 11.3 — roata de actionare 11). La astfel de piese, pentru a pune in evidenta anumite forme interioare, se vor utiliza sectiuni partiale.

b. Tn desenul de ansamblu, piulitele si saibele circulare a caror axa este situ-ata in planul de sectionare se reprezinta, de obicei, in vedere ( v . 15 si 16, fig. 11.3).

c. Elementele de asamblare (suruburi, prezoane, piulite etc . ) a caror axa nu este situata in planul de sectionare se reprezinta rabatute cu linie-punct subtire, spre a scoate in evidenta modul lor de asamblare.

d. Piesele sau ansamblurile de ordin inferior care se repeta identic pe o-pro-iectie se reprezinta complet o singura data, iar restul pozitiilor se reprezinta sim­plificat, conform normelor prezentate la cap. 10.

e. Piesele care executa deplasari in timpul functionarii ansamblului pot fi reprezentate, pe aceeasi proiectie, si in pozitie extrema sau in pozitii intermediare de miscare ( v . f ig. 4.30 — poz. 11, 12, 13). Conturul pieselor in astfel de pozitii se traseaza cu linie-doua puncte, fara a se hasura, chiar daca fn pozitie initiala au fost reprezentate in sectiune.

f. Pentru intelegerea modului de legatura al ansamblului reprezentat cu alte ansambluri sau piese invecinate, conturul acestora se reprezinta cu linie-doua puncte subtire ( f ig . 11.4), fara a se hasura, chiar daca reprezentarea acestora este in sectiune.

g. Pentru scoaterea in evidenta a unor piese acoperite, unele piese sau suban-sambluri pot fi considerate conventional indepartate ( v . f ig. 11.15 si 11.16), men-tionindu-se pe proiectia respectiva.

h. Sistemele de etansare cu presgarnitura se reprezinta in pozitie de strin­gere cu presgarnitura introdusa cea 2—3 mm in cutia de etansare ( v . 9, fig.

& Fig. 11.5

246

n . 3 ) . Etansarea la robinetele cu ventil

SteS^ prin intermediul presgarnituru 4 si a piulitei olanaeze o.

Fig. 11.6 F l § - 1 1 7

i. Elementele de comanda pentru circulatia fluidelor, cu ventil ( v . f ig. 11.3, pozitia 3 si fig. 11.10 pozitia 2), sertare, ventile cu aripioare, clapete etc. se repre­zinta in pozitia inchis. De exemplu, sertarul 3 ( f ig . 11.6), care comanda circulatia fluidului prin corpul /, este reprezentat in pozitia inchis, la fel si ventilul cu ari­pioare 2 ( f i g . 11.7) montat pe corpul /.

Exceptie de la regula de mai inainte o fac ansamblurile prevazute cu cep

( f i g . 11.8), care se reprezinta in pozitia deschis, cepul / fiind reprezentat cu gaura

centrala in dreptul gaurilor din corpul 2.

11.3. Pozitionarea elementelor componente ale ansamblului

Fiecare element (piesa sau ansamblu de ordin inferior) al ansamblului repre­zentat se identifies prin pozitionare. Pozit ionarea se face cu ajutorul liniilor de indicatie si a numerelor de pozitie ( v . f ig . 11.1 si f ig. 11.3).

Liniile de indicatie, trasate cu linie continua subtire, sint linii drepte, inclinate astfel incit sa nu se confunde cu alte linii a le ansamblului reprezentat (linii de contur, de hasuri, de cote e t c . ) , fara sa fie insa sistematic paralele sau sa se intersecteze intre ele. Tn cazuri speciale, linia de indicatie se poate fr inge o singura data. Linia de indicatie are la unul din capete un punct ingrosat pe suprafata piesei pe care o indica, iar la celalalt capat se scrie numarul de pozitie.

Numerele de pozitie se scriu cu cifre arabe, cu dimensiunea nominala egala cu 1,5—2 ori dimensiunea nominala a cotelor inscrise pe desenul de ansamblu. Aceste numere se asaza, de obicei, in afara proiectiilor, in rinduri si coloane para­lele cu laturile desenului, fara sa fie subliniate sau incercuite.

Inscrierea pe desen a numerelor de pozitie se face astfel: — in ordine aproximativa a montarii sau demontarii pieselor in ansamblul

respectiv, a importantei partilor componente ale ansamblului, dupa caracteristici constructive si functionale etc., sau in ordinea inscrierii in tabelul de component^;

— in ordinea de succesiune crescinda a elementelor pozitionate alaturat, in

sens trigonometric sau invers, pentru fiecare proiectie in parte, insa numai in

acelasi sens pentru toate proiectiile. 247

Elementele componente ale ansamblului (piese sau ansambluri de ordin infe­r io r ) se pozittoneaza pe proiectia in care apar mai clar si se pot identifica cu usurinta.

Pe un desen, fiecare numar de pozitie se inscrie, de obicei, o singura data. Se admite insa ca numarul de pozitie sa se repete pe desen, pentru identificarea clara a elementelor identice care compun ansamblul.

L40*50*6 STASC2L.-SR P2

P

F i g . 1 1 . 9

Piesele de asamblare (surub, saiba, piulita) se pot pozitiona folosind o sin­gura linie de indicatie, la capatul careia se scriu numerele de pozitie, pe un singur rind orizontal, in ordine crescinda si despartite de virgule .

Pe desenele de constructii, cotate simplificat conform S T A S 188-87, numerele de pozitie se scriu sub notarea convention ala, precedate de litera P ( f ig . 11.9).

Piesele care fac parte din ansambluri invecinate se identifica prin numarul de pozitie corespunzator desenului respectiv sau prin inscrierea denumirii piesei direct pe desen ( v . f ig. 11.4).

114. Cotarea desenului de ansamblu

La cotarea desenelor de ansamblu se va tine seama de normele si reguli le prezentate la cap 5. Categori i le de cote care se inscriu pe desenul de ansamblu sint:

Cote de gabarit, ce se refera la marimea ansamblului ( lungime, latime, inal-t i m e ) , care pot fi si aproximative. tn cazul in care cota de gabari t este delimitata de una sau ambele suprafete curbe, se pune intre paranteze.

Pe desene, cotele de gabari t pot fi tolerate sau precedate de mentiunea circa. Daca ansamblul are anumite piese in miscare, care fac sa var ieze dimensiunile sale de gabarit , pe desen aceste pozitii extreme, reprezentate cu linie subtire doua puncte, se coteaza separat, sau pe aceeasi linie de cota se dau valor i le celor doua pozitii: inchis si deschis.

Cote de legatura, care se refera la elementele de forma ale pieselor ansamblu­lui prin care se asigura legatura cu ansamblurile sau piesele invecinate. In aceasta categorie intra: flansele, suporturile, p a r o l e terminale filetate, canalele de pana etc. Cote de legatura sint si acelea care se refera la elementele de asam­blare, ca suruburi, prezoane, pene etc.

Cote furiGfionale, care se dau in special pe desenele de proiect si se refera la: sectiunile de trecere a fluidelor prin armaturi, diametrele cilindrilor motoare-

248

lor, cursele pistoanelor, filetele pieselor mai importante, ajustaje notate sim-bolic etc.

Cote de tnontaj, care sint necesare pentru o p e r a b l e de montaj sau pentru reglarea ansamblului in stare initials, inclusiv notarea rugozitatii suprafetelor prelucrate.

Alte cote, care sint necesare pentru o p e r a b l e de asamblare si montare si nu rezulta din desenele de executie ale pieselor componente.

Pe desenul de ansamblu se mai inscriu si datele necesare privind: caracteris-tici tehnice, conditii tehnologice referitoare la functionare, indicatii cu privire la prelucrarea sau ajustarea anumitor piese componente, vopsirea, marcarea etc.

Pentru numerotarea desenelor in casuta (compart imentul) 9 al indicatorului desenului de ansamblu, se trece codul proiectului (produsului) respectiv, urmat de cifrele 00, exemplu RV.02-00, in care RV.02 — indicatorul produsului, iar 00 reprezinta numerotarea ansamblului general . Daca desenul de ansamblu se exe­cuta pe mai multe planse, RV.02 se repeta, la fiecare plansa, iar in compartimentul 10 al indicatorului se inscrie numarul fiecarei planse la numerator, numitorul fiind numarul total de planse.

Pentru desenele pieselor componente, a doua cifra 0 a codului este inlocuita cu numarul ce coincide cu pozitia din tabelul de componenta. Exemplu: desenul ghidajului va avea codul RV.02-06 ( f ig . 11.10).

11.5. Completarea tabelului de componenta

Desenul de ansamblu, in faza finala, se completeaza cu un tabel in care se inscriu piesele si ansamblurile de ordin inferior care compun ansamblul repre­zentat. Acest tabel poarta denumirea de tabel de componenta si serveste la identi­ficarea pieselor componente ale ansamblului, la stabilirea numarului acestora, materialului din care sint executate si legaturii cu desenele de executie ale aces­tora etc.

Forma si dimensiunile tabelului de componenta, precum si asezarea sa pe format, sint indicate la §2.4.2, conform prevederilor din S T A S 282-87.

Completarea tabelului de componenta este indicata la ansamblurile din figu-rile 11.3 si 11.10—11.13:

— in coloana Poz. se inscriu numerele de pozitie ale elementelor componente ale ansamblului, in ordine crescatoare de jos in sus, incepind cu numarul 1;

— in coloana Denumirea se inscrie denumirea fiecarui element component, la singular nearticulat, cit mai scurta, subliniind citeva caracteristici constructive sau functionale;

— in coloana Nr. desen sau STAS se inscrie numarul desenului de executie al piesei sau numarul standardului pentru piesele standardizate sau normalizate, pentru care nu se intocmesc desene de executie;

— in coloana Buc. se trece, pentru fiecare element, numarul de bucati de acelasi fel din componenta ansamblului;

— in coloana Material se inscrie materialul din care se va executa fiecare piesa componenta; notarea materialelor se face in conformitate cu standardele respective (ex. OL 37/1 S T A S 500-80 sau B z U T S T A S 197/1-75); pentru ansam­blurile de ordin inferior si elementele standardizate, pentru care materialul este prescris explicit in standardul de produs, aceasta coloana nu se completeaza;

— in coloana Observafii se inscriu unele date suplimentare privind: dimen­siunile semifabricatului, numarul modelului de turnatorie, al matritei, al sculelor si dispozitivelor speciale, date privind starea materialului, locul de procurare etc.

249

— in coloana Masa netd se inscrie masa neta a fiecarei piese din ansamblul respectiv.

In tabelul de componenta nu este permisa inscrierea datelor prin cuvinte prescurtate, exceptind pe cele prevazute in standarde, sau inlocuirea acestora prin cuvintul idem §i ghilimele etc. In coloanele in care nu se inscriu date pri-vitoare la piesele componente se traseaza o linioara.

Cind ansamblul este executat pe mai multe planse, se recomanda ca tabelul de componenta sa se amplaseze in intregime pe prima plansa. Acesta poate fi continuat sj pe celelale planse, numai pentru piesele pozitionate pe plansa respec­tive, astfel incit fiecare pozitie sa fie inscrisa in tabel o singura data. In cazul ansamblurilor complexe se admite ca tabelul de componenta sa fie reprezentat pe unui sau mai multe formate A 4 , care se includ in numarul total de planse pe care se executa desenul de ansamblu.

1 1 6 . S u c c e s i u n e a e t a p e l o r i n t o c m i r i i l a s c a r a a d e s e n u l u i

d e a n s a m b l u

La baza desenului de ansamblu stau schitele pieselor executate la scara con­form S T A S 2-82 si S T A S 188-87 ale unui ansamblu dupa model (desen de rele-v e u ) . Etapele intocmirii desenului la scara sint urmatoarele:

1. Identificarea ansamblului (denumire, rol functional, pozifia fata de an-samblurile invecinate sau locul intr-o instalafie, identificarea, functiile, pozitiile reciproce ale elementelor componente si tehnologiile de mon ta j ) .

2. Stabilirea pozitiei de functionare a ansamblului. 3. Stabilirea pozitiei de reprezentare care se face tinind seama de faptul ca

proiectia principala sa corespunda pozitiei reale de functionare. 4. Determinarea numarului minim de proiectii (vederi , sectiuni), necesare

reprezentarii optime.

5. Determinarea formatului si pozifia lui de utilizare in funcfie de marimea ansamblului, gradul lui de complexitate, numarului de proiectii si spafiului nece-sar trasarii indicatorului si a tabelului de componenta.

6. Trasarea conturului indicatorului, a capului tabelului de componenta si a spatiului necesar completarii tuturor pozitiilor.

7. Trasarea dreptunghiurilor minime de incadrare a proiectiilor, cu linie subfire.

8. Trasarea axelor de simetrie ale suprafetelor de ro t a t e cu linie punct subfire.

9. Reprezentarea cu linie continua subfire a piesei de baza (carcasa, piesa de susfinere e t c ) .

10. Reprezentarea celorlalte piese componente in ordinea montarii acestora. 11. Stergerea dreptunghiurilor minime de incadrare. 12. Pozifionarea elementelor componente ale ansamblului. 13. Inscriptionarea simbolurilor, cotelor, semnelor de rugozitate, toleranfe,

abaterilor de forma si de pozifie. 14. Hasurarea. 15. Verificarea desenului de ansamblu. 16. tngrosarea contururilor si muchiilor reale. 17. Completarea indicatorului si a tabelului de componenta.

250

11.7. Exemple de reprezentare a desenului de ansamblu

a. Robinet cu ventil ( f ig . 11.10) — subansamblu utilizat in diverse instalatii

pentru inchiderea sau deschiderea circulafiei unui fluid. Robinetul cu ventil se

reprezinta in desen intotdeauna in pozifia inchis. La acest robinet, ventilul 2, este montat pe tija poz. 5, prin intermediul inelu-

lui de siguranfa 3. Etansarea sistemului se face prin cutia de etansare. Roata de mina 11 putea sa nu fie reprezentata in proiecfie orizontala, in acest caz men-fionindu-se „Roata de mind inldturatd", deasupra proiecfiei respective.

b. Robinet inclinat cu ventil ( f i g . 11.11), cu acelasi rol fucfional ca in cazul de mai inainte. Se observa ca este suficienta o singura proiecfie a ansamblului, dar sint detaliate roata de mina 9 si ventilul 3. In acest caz ventilul este fixat pe tija ventil prin doua stifturi 2.

e. Robinet cu cep ( f ig . 11.12), utilizat de asemenea in instalatii pentru inchi­

derea sau deschiderea circulafiei unui fluid. Acest tip de robinet se reprezinta

intotdeauna in pozifia deschis.

Robinetele cu cep sint de regula prevazute cu o caseta de reglaj formata

din caseta (poz . 5 ) , arc (poz . 6), §aiba presiune (poz . 4) si piulifa hexagonala

(poz . 3) si care are scopul de a asigura etanseitatea prin comprimarea cepului

in locasul conic al corpului de robinet.

Se observa in proiecfia orizontala, trasata cu linie doua puncte subfire, pozifia

inchis a manetei de mina. d. Robinet cu cep cu trei cai (reprezentat axonometric — fig. 11.13 si or togo-

nal — fig. 11.14), cu posibilitafi de dirijare a circulafiei unui fluid in trei sensuri, la care se observa celelalte doua pozifii intermediare ale manetei trasate cu linie subfire — doua puncte.

e. Pompd cu roti dinfate ( f ig . 11.15), utilizata in instalafia hidraulica a trac-torului U.650, pentru aducerea uleiului sub presiune; prin depresiunea creata intre golurile dinfilor rofilor dinfate.

Etansarea sistemului se face pentru miscarea de rotafie cu simering (poz . 8), iar pentru asamblari statice cu garnitura (poz. 9) sau inele 0 (poz . 6).

f. Pompd cu rofi dinfate utilizata la autocamioane pentru crearea presiunii in circuitul de ungere ( f ig . 11.16).

In acest caz etansarea este asigurata prin cotele de montaj ale axului princi­

pal (poz . 12) si prin garnitura (poz . 4). g. Compresor de aer cu doi cilindri (reprezentat axonometric in fig. 11.17

si or togonal in fig. 11.18) utilizat in diferite instalafii sau la anumite autovehicule pentru comprimarea aerului.

Acfionarea compresorului se face prin intermediul unei curele ce preia misca­rea (poz . 3) si antreneaza roata (poz . 4) asamblata cu pana disc pe arborele cotit (poz. 24), care transforma miscarea de rotafie in miscare de t rans la te a celor doua pistoane (poz . 50) prin intermediul bielelor (poz . 38).

Ungerea sistemului se face cu ulei barbotat de miscarea arborelui cotit. De asemenea, se utilizeaza si unsoare consistenta introdusa in arborele cotit, prin montarea unui gresor in gaura filetata a capacului poz. 33.

Etansarea sistemului se face cu simering (poz. / / ) s i diferite garnituri.

251

A - A B-B

M E

F 01371 M E $URVB cop texag-STASSSO-S$ T Gr.ES.

• fyofcactonore M.OI-H 1 H20 E PHJLIFA ohndeza MM-IO 1 Bz.tiT • Presoomlurd M.OI-09 1 BzliT

FI Sarnitura STAS 1733-73 4 dmqktrit

FI STIBI speciaii M.tH-07 1 Bz»T S Dewinirea HkdaamSTAS SUE Material IBSENTFI

I.P.8.

-TTfffg'

HV.OI-00

ROB/NET CI/ VENTIL

F i g . 1 1 . 1 0

252 253

F i g . 1 1 . 1 2

254

i

256 257

13 \ \

160 320

1/2• Vedere poz. 4,5,6 7,8,9 inde-parfote

14 Pinion antrenore PRO 02- Ik 1 OiCl/5 13 Splint STASIS9I-73 1 0137.1 12 Ax principal PRO 02-12 1 0L50 II Ax PRDOS-il 1 0L 50 10 Pinion condas PUD 02-10 1 OLCM 9 dumb cop hexog. STAS1,272-70 3 Gr.6.8 iM6*40 8 Sbibd Grower STAS 7666-77 3 56SI7A 7 Copoc PRO 02-07 1 Fc20 6 Surah cop hexag. STAS 1,272-70 3 Gr.6.8. M6*25 5 Saiba Grower STAS7666-77 3 56SH7A 4 Gomitum PRO 02-04 1 ciinoherii °at Denumirea Urdesen sonSTAS Bx Materia/ Obsemt is

Pond patalefa WAS 1007-71 \i\ PL60 \Pinion conducaicA PPD 02-02 \Corp pompa .PRO 02-Of

\tir.desensou$TA^uc\MatQrial \)bsemW&

I.P.B.

0LC45 a 20

PRO 02-00

POMPA CU ROTI DINTATE Aiisii.w)

F i g . I I .16

e n CO

260

B-B 37 Camasadlihdru cm-37 2 BzHT 36 Sumb cup bexaa. STAS 320-69 6 Gr.6.8 35 Saiba Grower STAS 7666b-80 6 5IS/I7A 3k Garnitura C/iS-K 1 klingherit 33 Capac CI45-33 1 Fm35n 32 Bucsa speciafo CM-32 1 OL37 31 Arc Cm-31 1 5ISH7A 30 B/la STAS I Rat 3 29 Saibaspeciata CH5-29 i 0160 28 Garnitura C/1,5-28 1 k/ihgheiit 27 Rulment STAS 7i,K/rSO / -26 Garnitura 00*5-26 y k/ihgherit 26 Cuzinet CHS-25 / BzAII2 24 Arbare cotit 011,5-21* / 0LC60 23 Bate uki CM-23 i Fm35n 22 Garnitura CM5-22 < ktihqherit 21 Dop fi/etot STAS 5606-80 i 0U2 20 Saiba Grower STAS7666//-S0 5ISH7A 19 SwubcaphexaQ. STAS 920-69 Gr.6.8 W Rulment STAS 71,16/1-80 i -17 Capac C/iS-17 / Fm35n

« Saiba Grower STAS7666h-80 8 5/S//7A 15 Surubcophexaq. STAS 920-69 8 Gr.6.8 14 Saiba siguranta STAS mi-80 1 01.37 13 PiuliB STAS 5012-80 / OLty

56 Splint STAS 1991-80 4 0137 55 Piulita'aeaehto STASli073-7S 4 0160 5t Capacbiela CH5-5lt 2 0TI/5 53 So/be reglaj Clb5-53 - 5ISII7A 52 ftmjbcaphexaqon. STAS 1*272-80 It Gr.6.8 51 Chiuhsa CH5-5I 1 Fin 35n 50 Piston C/l/5-50 1 Fm35n 49 Segment C/45-49 8 Fm35n iB Garnitura C/45-48 2 klinqherit 47 Saiba Grower STAS7S66ls-80 6 5ISII7A 46 fcfvb cap bexaooa STAS320-69 6 Gr.6.8 45 DopfikhT STAS 062-30 2 0T50 44 Arceiicotbbi CIU5-IA 2 5ISII7A 43 Supapa C/lt5-i3 2 0Llf5 42 Garnitura Cli5-I*2 1 kl/huherit 4/ Bucsa biela CHt5-itl 2 BzlItT 4(7 Dop sigurtjnB CH5-40 It Pb2 39 Bolt 011,5-39 2 OLCtS 38 Biela CIU5-38 2 0TU5

Denamina f/r.desen sau STAS Buc Materia/ ObsenaA Sss

Splint

Inel siguranld~ Simering

STAS 1991-80 STAS 1*073-78

fbna disc Ine/ae siguronfi Garnitura Roata'

C/45-05

Ci/rea tropszoiabta CHt5-0lt

Bloc ci/indrii STAS 7766-66

Denumir^a

STAS 81*36-69 STAS 7950/2-72 STAS5200-72

STAS1012 -77 STASBi36-69

C/lt5-02 cHt5-oi Ur. desen sou STAS Sx

OU5

PL 60 PL 37

PL 60 0LCIt5

ktinghent Fm35n

Fm35n Fm35n Materia/

AI(8M*S9tfaSm*)

261

12. Citirea si controlul desenelor

1 2 . 1 . Generalitati

Citirea unui desen consta in cunoasterea si lnfelegerea unei reprezentari pri­vind forma geometrica a piesei, dimensionarea tuturor elementelor constructive, complexitatea piesei din punctul de vedere al executiei si cunoasterea unor date referitoare la materiale si unele indicatii suplimentare.

Citirea desenelor se refera atit la desenele de execute si de ansamblu, cit si la desenele speciale. In urma citirii unui desen de execute se t rag conciuzii in ceea ce priveste tehnologia de fabr ica te a piesei reprezentate si modul de obti-nere a semifabricatului. Citirea unui desen de ansamblu are drept scop lamurirea functionalitatii si a legaturii cu alte ansambluri, stabilindu-se in final tehnologia si ordinea de montaj.

Citirea desenelor se face si in scopul verificarii, ca ultima faza in procesul de proiectare si inainte de lansarea in executie.

In operatia de control a desenelor se verifica daca: dispunerea proiectiilor si normele de reprezentare au fost respectate; proiectiile (vederi sau sectiuni) determina complet piesa; sectiunile reprezentate sint in conformitate cu normele in v igoare; cotarea este in conformitate cu standardele in v igoare si contine datele necesare executant piesei; rugozitatea prescrisa corespunde cu cerintele functio­nale ale piesei; tolerantele si abaterile de forma si pozitie asigura principiul de interschimbabilitate a pieselor; formatul si indicatorul sint completate cu datele necesare.

1 2 . 2 . Exemple d e citire s i control a l desenelor

Pentru exemplificare se considera dispozitivul de perforat banda de otel, re­prezentat axonometric in figura 12.1, pentru care s-au intocmit desenele de execu­tie din figurile 12.2—12.7 si desenul de ansamblu din figura 12.8. Dispozitivul se monteaza pe masa presei cu suruburi, prin intermediul locasurilor din placa de baza /, iar poansonul 6 se fixeaza in berbecul presei. Montarea corpului 2 si a placii intermediare 3 intre placa de baza 1 si placa de ghidare 5 se face, cu suruburile 8, iar orientarea sistemului se.asigura prin bolturile de centrare 4. Arcul 7 usureaza fixarea poansonului 6 in berbecul presei. Banda de otel in care se vor perfora gauri cu diametrul de 0 20 se introduce in locasul din placa intermediary 3.

Citirea si controlul desenelor de execufie* are ca prima etapa citirea datelor inscrise in indicator, cu scopul identificarii pieselor. Se constata ca la reperul bolt central ( v . f ig. 12.5) scara de reprezentare este trecuta incorect sub forma de fractie. Se observa omiterea inscriptionarii formatului la reperul corp matrita ( v . f ig. 12.3)

* C o r e c t u r i l e s i n t f a c u t e c u c u l o a r e r o s i e .

263 262

A-A

« 7

14

PLACA 0 0L5O M INTEQMEDim STAS 500/2-80 DP8-00.03 WmckirSk/an\<0v \Doh--68-ie-n

A5(SI0*<48

Fig. 12.4

R

60

6,3

4 BOLT CENTRAL 2 0LCU5 DPB-00M BOLT CENTRAL STAS mo-80 / • • / PolinciarSt. Mi. DataS3-12-fO A5(2IOxli8)

Fig. 12.5

In ceea ce priveste reprezentarea pieselor componente, In general , sint respec-tate regulile de reprezentare. Nu este gresit utilizat formatul A5 in cazul reperului bolf central (v . f ig. 12.5), chiar daca ramine mult spafiu liber in cimpul formatu-lui. In schimb reprezentarea placii intermediare ( v . fig. 12.4) nu este incadrata corect in format, nerespectindu-se distanfele intre proiectii si chenar.

Greseli le de reprezentare se observa la placa de ghidare ( v . f ig. 12.6), unde la o gaura filetata s-a trasat complet cercul cu linie subfire (corect trebuind tra-sate numai 3/4 din circumferinfa) si s-au omis tesiturile tehnologice de la gauri le filetate.

Ut i l izarea secfiunilor este corecta, cu specificafia ca la placa intermediara ( v . f ig. 12.4) s-a omis trecerea traseului de secfionare A—A si inscripfionarea sa deasupra reprezentarii secfiunii, care lipseste si la reperul placa de ghidare ( v . f ig. 12.6).

Din punctul de vedere al cotarii se verifica daca sint definite toate elementele constructive si daca exista corelare intre cote pentru asigurarea unui montaj co­rect. Se observa lipsa unor cote (R6 — y. fig. 12.2; 09 — v. fig. 12.3, 1 X 4 5 ° — v. fig. 12.5 si 12.6) sau a simbolului obligatoriu 0 ( f ig . 12.2), in alte cazuri fiind supracotare ,(cota, 20 — v. fig. 12.3, cota 10 — v. f ig. 12.6). Regul i le de cotare nu sint respectate in cazul filetului M8 ( v . fig. 12.6) si la cotarea poansonu-lui ( v . f ig. 12.7), unde cota 022 trebuie scrisa corect pentru a fi citita din colful din dreapta jos al formatului, iar cota 030 nu se scrie pe axa. Pentru asigurarea montajului se impune si tolerarea cotei 50 ( v . fig. 12.2) cu ±0,01, cotata corect pe celelalte reprezentari.

Rugozitatea suprafefelor studiate impune prelucrari de finisare. S-a omis in-dicarea rugozitatii suprafetei gaurilor de centrare din placa de baza (v . fig. 12.2) si a bolfului central ( v . fig. 12.5), la care s-a omis si trecerea rugozitafii deasupra

265

P A R T E A A P A T R A

R E P R E Z E N T A R I U Z U A L E SPECIFICE

1 3 . Arbori si osii

13.1. Generalitati

Arborii sint organe de masini folosite pentru transmiterea momentelor de rasucire si sprijinirea altor organe aflate in miscare de rotatie.

Arborii sint solicitati atit la rasucire, cit si la incovoiere, datorita fortelor si greutatilor elementelor de transmisie fixate pe acestia (de ex. arborii reductoa-relor de turat i i ) .

Osiile sint organe de masini, rotative sau fixe, folosite pentru sprijinirea altor organe aflate in miscare de rotatie, care sint solicitate numai de momente de incovoiere si de forte de forfecare (de ex. osiile vagoanelor de cale fe ra ta) .

13.2. Reprezentarea arborilor si osiilor

Din punct de vedere functional, se deosebesc arbori folositi la transmiterea miscarii de rotatie si arbori folositi la transformarea miscarii de t rans la te intr-o miscare de rotafie. Din prima categorie fac parte arborii drepti sau rectilinii, iar din a doua categorie — arborii cu excentric si arborii cotiti.

Dupa forma lor constructive, arborii pot fi: cu sectiunea constanta; cu sectiu­nea variabilis; tubulari si canelati.

Part i le componente ale unui arbore ( f ig . 13.1). sint: corpul, PAROLE de reze-mare (fusuri sau p ivo t i ) , care susjin arborii in lagare, si partile de asamblare, pe care se monteaza diferite organe, ca roti de curea, roti dintate etc.

Dimensiunile elementelor principale ale arborilor — capete, fusuri si gulere fixe — sint standardizate.

Capete de arbori. Formele constructive si dimensiunile capetelor de arbori sint stabilite prin standarde sau recomandari I S O si C A E R . In figura 13.2 sint exemplificate citeva forme constructive ale capetelor de arbori, si anume: forma cilindrica ( f ig . 13.2, a ) , cu dimensiuni date in S T A S 8724/2-71 (tabelul 13.1),

268

Parti de colore

Pus de capat

Fig. 13.1

Capete de arbore cilindrice, in mm (v. fig, 13.2, a) Tabelul 13.1

7

~8~

9

10

1.1

12~

14~

16"

18

E <

+0,006 -0,002

+ 0,007 -0,002

16

20

+ 0,008 -0,003

23 20

30 25

19

20

22

24

25

28

30

+ 0,009 -0,004

40 28

50 36

32 +0,018 +0,002

60 42

80 58

< c

35

_40

42

45

48

50

80 58

+ 0,018 +0,002

110 82

55

_60

_63

J55

70

71

75

80

+0,030 +0,011 140 105

85 ^ +0,035 170 9 0 +0,013

130

u *

95

" T o o

110

120

170 130 +0,035 +0,013

210 165

125

130"

140

150

160

170

180

+0,040 +0,015

250 200

' a a

<

300 +0,052 +0,020

300 240

320

340

360

380

400

+0,057 +0,021

190

200

220

240"

250

+ 0,046 + 0,017

350 280

410 330 260 '

280 +0,052 +0,020 470 380

420

440 4 5 0 +0,063 460 +0,023

480"

500

470 380

550 450

650 540

530

5 6 0 +0,070 600 +0,026 630

800 680

* Abaterile limita din tabel corespund urmatoarelor cimpuri de toleranta:

d Toleran­ta

<30 J6

32...50 k6

>50 m6

269

3,2/ T*4§°

I

Q

Conicitate 1-10

JL. IS-

B

FIG. 13.2

QPICIHTEMO

TABELUL 13.2

Capete de arbore conice cu conicitatea 1 :10, In mm (v. fig. 13.2,6 si c)

Diame­trul

nominal, d

h h I* Filet dj : Filet dt bxh

I* Diame­

trul nominal,

d Lung Scurt Lung Scurt

I* Filet dj : Filet dt bxh Lung Scurt

10 11

1 2 14

16 18 19

23 15 8 M 6

30 18 1 2 M 8 X 1

40 28 28 16 12 MLOX X L , 2 5

M 4

M5

2 X 2

3 X 3

2 0 -

2 2 50 36 36 2 2 14 M 1 2 X M 6

24 X L , 2 5

25 60 42 42 24 18 M 1 6 X M8

2 8 X L , 5

30 3 2 80 58 58 36 2 2 ' M 2 0 X M 1 0

35 X L , 5

38

40 M 2 4 X 2 M 1 2

42 45 M 3 0 X 2

48 110 82 82 54 28 M 1 6

50 55 M 3 6 X 3

5 6 M 2 0

60 63 M 4 2 X 3

65 140 105 105 7 0 35

70 71 M48 X 3 M24

75

80 M 5 6 X 4

85 M30

90 170 130 130 90 40 M64 X 4 •MIR,

1,6 -

1,7 2,3

2,5 2,2 3,2 2,9

4 X 4 3,4 3,9

3,1

5 X 5 4,1 3,6

6 X 6 4,5 5,0

3,9 4,4

1 0 X 8

1 2 X 8 7,1 6,4

1 4 X 9 7,8 6,9

1 6 X 1 0 8,6 7,8

1 8 X 1 1 9,8 8,8

2 0 X 1 2 10,8 9,8

2 2 X 1 4 12,3 11,3

95 M36<

* Valorile cotei / sint stabilite astfel incit la planul normal p« a ^ « P " » l u * * ^ * c

situat la jumatatea lungimii, sa se realizeze adinc.mea canalulu. de pana prevazut STAS 1004-81, pentru pana prescrisa.

270

si forma conica ( f ig . 13.2, b si c), cu dimensiuni date in S T A S 8724/4-71, (taoe-lul 13.2).

Elementele dimensionale ale gaurilor de centrare filetate cu care sint preva­zute atit capetele arborilor conici, cit si cele ale arborilor cilindrici, sint stabilite prin S T A S 8198-78.

Racordarea capetelor la arbori se recomanda a se realiza cu raza R~^h ( v . fig. 13.3, a) sau R~^2h, ( f ig . 13.3, b), in locurile supuse unor tensiuni mari.

In cazul in care umerii servesc pentru sprijinirea elementelor asamblate, ca xo\\ de curea, rotj dinfate etc., se recomanda racordarea arborilor ( f ig . 13.3,c, d si e), in fuhcfie de necesitatile practice de asamblare.

A B E D G

FIG. 13.3

Fusurile si guler ele fixe ale arborilor. Gulerele pot fi executate §i separat, montindu-se pe arbore prin fretare sau presare.

Reprezentarea unui fus intermediar cu gulere fixe realizate prin strunjire este indicata in figura 13.4, iar desenul de executie al unui arbore drept cu sectiune in trepte este indicate in figura 13.5. In scopul scoaterii in evidenfa a canalelor de pana in sectiune, s-au reprezentat sectiuni transversale prin arbore. Arborele este prevezut cu un canal pentru pane inclinata forma A (sectiunea A—A), un canal pentru pana paralela (sectiunea B—B) si cu un canal pentru pana-disc (sectiunea C—C). La cele doua extremitati este prevazut cu un capat cilindric si un capet conic scurt.

FIG. 13.4

In figura 13.6 este reprezentat un arbore cotit cu un maneton, in trei proiectii. In figura 13.7 este dat desenul de executie al unui arbore cotit, cu doua ma-

netoane, de la un compresor de aer. Din analiza desenului rezulta urmatoarele: reprezentarea s-a facut intr-o singura proiectie, cu sectiuni deplasate pentru deter­minarea elementelor de forme si constructive (sectiunile A—A, B—B si C—C); cotarea s-a realizat luind in considerare cele doua baze de cotare Bel si Bc2, corespunzatoare operatiilor de prelucrare; cotele funct ional (principale) sint pre­vazute cu valor i tolarate, conform normelor in vigoare; pe desen sint trecute, de asemenea, valor i le rugozit'atilor diferitelor suprafefe, precum si abaterile de forma si pozitie, necesare la verificarea si controlul final al piesei.

271

F i g . 1 3 . 6

274

Reprezentarea axelor

Axele se reprezinta si se coteaza dupa aceleasi principii prevazute pentru

arbori, finind seama si de rolul functional in ansamblul din care fac pare (ajus­

taje, tolerante, abateri e t c . ) .

Tn figura 13.8 este reprezentat un ax care prezinta canale interioare pentru

ungere si doua locasuri de fixare la capete.

32_

1 — © 1 0 0 5 I .

F i g . 1 3 . 8

Tn figura 13.9 este reprezentat un ax cu urechi, utilizat la cazanul cu abur

pentru a pune in miscare un alt ax cu palete, iar in figura 13.10 este reprezentat

un ax cu excentric, care face parte din ansamblul pompa de ulei de la masinile-

unelte cu gabarit mare.

F i g . 1 3 . 9

275

276

1 4 . Cuplaje mecanice

14.1. Generalitati

Cuplajele realizeaza legatura intre doi arbori ai unui lant cinematic, in scopul transmiterii miscarii de ro t a t e si a momentului de torsiune.

Conform S T A S 7082-87, in tabelul 14.1 este data clasificarea generala a cu-plajelor, unde se observa marea varietate constructive a cuplajelor mecanice.

14.2. Cuplaje mecanice permanente

Cuplajele mecanice permanente fixe realizeaza asamblarea permanenta, ri-gida, a arborilor coaxiali a caror abateri maxime admisibile de la coaxialitate sint de 0,002—0,05 mm.

Cuplajele cu manson monobloc sint formate din bucsa /, ( f ig . 14.1) montate pe capetele arborilor prin intermediul stifturilor crestate 2 ( f ig . 14.1,. a) ' i a a stifturilot conice 3 asigurate cu inelul elastic 2 ( f ig . 14.1, b), sau a pe.ieic" pcira lele 2 ( f ig . 14.1, c) sau a canelurilor ( f ig . 14.1, d).

Cuplajul manson, conform S T A S 870-73 ( f ig . 14.2), este format din rrr..i.?o-nul / secfionat, strins prin intermediul suruburilor 4, piulifelor 6 si saibeior Gro­wer 5, asigurindu-se astfel transmiterea momentului de torsiune. Pentru sigu-ranta transmiterii momentului de torsiune se prevad penele paralele 3. Protectta

F i g . 1 4 . 1

277

cuplajului se face prin utilizarea aparatorii 2, montate prin intermediul suru-

bUni°Cuolaiele cu flanse ( S T A S 769-73) transmit momentul de torsiune prin suru-burile de f xare s S a t e la forfecare, In cazul montarii fara joc a acestora ( f ig 14 3% 14.4) sau prin frecarea dintre flanse, tn cazul montarn cu joc a surubur.lor de fixare ( f ig . 14.5).

1 2-3

a a a 3 G C S E

3 o

1 =

3 O

H < Q Z <

o u

s

a c

o o 3 a 3

O

o

one G

.3 gale

|UBJ

'5 3

M 3 3 ws'

a G a ' C ' w <y

"S3 t * — • ' w

C A <

(cu

Cen

De

De

FIG. 14.2

3 4

, W 9 O S

MIC

E

EL

EC

TR

A

GN

ET

1

EC

FIG. 14.3 FIG. 14.4

279

Cuplajul cu flanse tip C F O , pentru pozifie orizontala de montaj ( f ig . 14.3),

se compune din flansele / fixate prin intermediul suruburilor 2 (montate fara

joc in gauri le de pr indere) , piulifelor 4 si saibelor Grower 3.

Q b Fig. 14.5

Cuplajul cu flanse tip C F V , pentru pozifie verticala de montaj ( f ig . 14.4),

se compune din flansele / fixate prin intermediul suruburilor 3 (montate fara

joc in gaurile de pr indere) , piulhjelor 5 si saibelor Grower 4. Pozifionarea arbori­

lor este limitata cu saibele de fixare 2 asigurate cu stifturile 6.

La cuplajul cu flanse din figura 14.5 (/ si 2 — arbori, 4 — f lansa ) , fixarea

se face prin intermediul suruburilor 5 (montate cu joc in gaurile de pr indere) ,

piulitele 6 si saibele Grower 7, centrarea cuplajului fiind asigurata de pragul

de centrare din flansa 3. Pentru siguranfa se prevad penele paralele 8 si 9 si

stifturile 10.

Cuplajele mecanice permanente mobile realizeaza o asamblare care permite

compensarea abaterilor la coaxialitate la dispunerea arborilor cuplafi.

Cuplajele mobile axiate pot fi cu o singura gheara ( f ig . 14.6, a ) ; cu §tift

transversal (filetat la ambele capete — fig. 14.6, b, filetat la mijloc — fig. 14.6, c,

cilindric montat in unui din arbori — fig. 14.6, d, cilindric montat cite unui in

fiecare arbore — fig. 14.6, e) sau cu mai multe gheare ( f ig . 14.6, f), prevazute

cu manson de centrare (3, fig. 14 .6 , / ) .

Cuplajele mobile transversale (cuplaje radiale) transmit miscarea de ro ta t e

intre arbori montafi paralel. Cuplajul Oldham ( f ig . 14.7, a — reprezentare axo-

nometrica, b — reprezentare o r togona la ) este v'arianta cea mai folosita a cuplaju­

lui transversal si se compune din elementul intermediar 4 si semicuplajele 3 si

5 fixate prin penele paralele 6 si 7 pe arborii / si, respectiv 2.

280

Cuplajele mobile cu elemente intermediare elastice (cuplaje elastice) pe l inga compensarea abaterilor la coaxialitate la dispunerea arborilor cuplati, permit si amortizarea socurilor si vibratiilor torsionale.

Cuplajul elastic cu bolturi ( S T A S 5982-84, figura 14.8, a — reprezentare axonometrica, b — reprezentare o r togona la ) este format din semicuplajele / si 7, momentul de torsiune transmitindu-se prin intermediul mansoanelor de cauciuc 3, montate pe bolturile 2, care sint fixate rigid in semicuplajul 7 cu piulita 6 si saiba 5. Pentru un montaj corect se poate folosi inelul de sprijin 4 intre semicu­plajul 7 si mansoanele 3.

a b Fig. 14.8

14.3. Cuolaie mecanice intermitente comandate

Pentru decuplarea sau cuplarea (in functionare sau in repaus) a elementelor componente ale lanturilor cinematice se utilizeaza cuplajele mecanice intermitente comandate, actjonate cu ajutorul unor dispozitive speciale de comanda.

Cuplajele mecanice intermitente cu frictiune (ambreiaje) se utilizeaza frec-vent in constructiile de masini, intr-o mare varietate de forme constructive.

Tn figura 14.9 este reprezentat un ambreiaj cu discuri metalice comandate mecanic. Corpul ambreiajului 2 este fixat pe arborele / prin intermediul penei paralele 4, iar carcasa ambreiajului 7 este solidara cu roata din|ata 8 libera pe arborele /. Pachetul de discuri conducatoare si conduse 5 si 6, montate alternativ, avind caneluri interioare, respectiv exterioare, este apasat axial intre dis.cul de presiune 9 si discul de reazem 10 de catre pirghiile de comanda 11 (minimum trei, echidistante), apasare realizata prin miscarea axiala a mufei de comanda 12 actionata prin piesa de legatura 3. Pentru ca la decuplare discurile sa se desprinda, se utilizeaza un arc de decuplare.

282 283

15. Lagare

15.1. Generalitati

Lagare le stnt organe de masini utilizate la rezemarea fusurilor arborilor (o s i i l o r ) , preluind prin intermediul suprafetelor de alunecare sau de rostogolire forte radiale, axiale sau combinate de la arbori si permitindu-le miscari de rotatie sau de oscilatie.

Dupa natura fortelor de frecare se deosebesc lagare cu alunecare si lagare cu rostogolire.

Cind directia fortei principale care actioneaza asupra lagarului este perpendi­culara pe axa geometrica a sa, se numesc lagare radiale, cind este paralela cu axa geometrica — lagare axiale, iar cind se afla sub un unghi oarecare — lagare radial-axiale.

15.2. Lagare cu alunecare

Constructiv, lagare le cu alunecare pot fi realizate direct in corpul masinii sau ca ansambluri separate. Forma cea mai simpla de lagar executat ca suban-samblu separat ( f ig . 15.1, a — cu bucsa, b — fara bucsa) este formata dintr-un corp prevazut cu talpa de prindere.

Pentru micsorarea frecarii, care conduce la marirea duratei de utilizare a lagarului, si pentru o intretinere usoara se utilizeaza bucse din materiale de anti-frictiune, stabilite constructiv si dimensional in STAS, 772-68. Bucsele de lagar pot fi fara guler ( f ig , 15.2, a) sau cu guler ( f ig . 15 .2 ,6 ) . In figura 15.3 este reprezentata o bucsa speciala cu guler, prevazuta cu gaura si canal de ungere.

F i g . 1 5 . 1

284

Lagare l e radiale cu aluncare cu capac, conform S T A S 7504-78, au diferite forme constructive. In principiu ( f ig . 15.4) sint alcatuite din corpul 1, pe care se fixeaza capacul 2 prin intermediul suruburilor 3 si al piulitelor 4. Contactul cu fusul arborelui se face prin intermediul cuzinetilor 7 si 8. Ungerea sistemului se face cu unsoare consistent^ prin intermediul ungatorului cu pilnie 5.

Q

fl6/ U*45°

F i g . 1 5 . 2

F i g . 1 5 . 3

Ungerea lagarelor cu alunecare cu ulei prin inel de ungere este exemplificata in figura 15.5. Lagarul se compune din corpul 1, pe care este fixat capacul 2 prin intermediul prezoanelor 3, piulitelor 4 si saibelor 5. Arbore le de diametru d este montat intre cuzinetii 8 si 9. In cuzinetul superior 9 este prevazut un locas pentru inelul de ungere 15, care este antrenat liber prin rotirea arborelui. Pentru

285

B F i g . 1 5 . 5

286

reglarea axiala a arborelui se utilizeaza conul 10, pozifionat prin surubul / / , asi-gurat cu piulifa 12. Alimentarea cu ulei se face prin partea superioara a lagarului, indepartindu-se capacul 7, fixat cu surubul 6. Corpul / es teprevazut cu un orificiu de golire, astupat de surubul 13, prevazut cu garnitura 14.

15.3. Lagare cu rostogolire

Lagare l e cu rostogolire au o siguranta mai mare in exploatare decit cele cu alunecare, prezentind in acelasi timp randamente sporite in functionare.

In principal, lagarele cu rostogolire (rulmenfii) sint alcatuite din doua inele concentrice, prevazute fiecare cu cite o cale de rulare pe care se rostogolesc corpu-rile de rulare, in forma de bile sau role. Corpurile de rulare sint, de obicei, sepa­rate intre ele printr-o colivie, care, conventional, nu este obligatoriu de reprezentat in desenul rulmentuluL

Rulmenfii se pot clasifica astfel:

Rulmenti <

cu bile \

radial

axiali

cu role i

radiali-axiali

radial

a x i a l i

{ f e u ^ cu

pe un rind oscilanfi pe doua rinduri

simplu efect dublu efect

pe un rind pe doua rinduri

_ tip magnetou

cu role cilindrice oscilanfi pe doua rinduri cu ace

cxt role cilindrice

cu role conice

oscilanti

radiali-axiali cu role conice

Prin S T A S 1679-82 se stabileste simbolul de baza al unui rulment care este format din doua grupe de cifre sau litere. Pr ima grupa reprezinta seria rulmentu-lui (tabelul 15.1) iar a doua grupa reprezinta simbolul alezajului rulmentului (tabelul 15.2).

Reprezentarea in desen a rulmenfilor se face conform S T A S 8953-85, dimen­siunile principale necesare la montaj fiind diametrul interior d, diametrul exterior D si lafimea B.

Rulmenfii radiali cu bile pe un rind ( S T A S 3041-87) ( f ig . 15.6, a — reprezen­tare axonometrica, b—h — reprezentare or togonala ) se utilizeaza pentru turafii mari, datorita frecarii mici dintre bile si caile de rulare. Constructiv pot fi normali ( f i g . 15.6, a), cu locas pentru inel de siguranta ( f ig . 15.6, c si f ) , cu aparatoare de protecfie pe o parte ( f ig . 15.6, d, f si g) sau pe ambele parti ( f i g . 15.6, e si h). ,

287

Tabelul 15.1 Tabelul IS.?.

Tipul rulmentului Simbolul Simbolul alcza-jului

Diametrul ale-zajului, in

mm

Radial axial cu bile pe doua rinduri 1*) 00 10

Oscilant cu role 01 12 butoi 2 02 15

Radial axial cu 03 17 role conice 3 04*) 20

Axial cu bile 5 Radial cu bile 6 Radial axial cu bile 7 Radial cu role N 96 480 Raclia 3c u ace N A 500 2 500

")Prima cifra a simbolului rulmentului.

*)Diametrul alezajului rezulta din inmulHrea cifrei semnificative a simbolului ale zajului cu cifra 5.

Rulmenfii radiali cu role cilindrice pe un rind ( S T A S 3043-86) ( f ig . 15.7) se utilizeaza la turatii si sarcini radiale mari. Constructiv pot fi fara umeri la inelul interior ( f ig . 15.7, b), fara un umar la inelul interior ( f ig . 15.7, c), cu inel de sprijin conform S T A S 6288-86 ( f ig . 15.7, d), fara umeri la inelul exterior ( f ig . 15.7, e).

^ 1

Rulmentii radiali cu ace se utilizeaza pentru sarcini radiale mari la turatii mici si medii. Constructiv pot fi cu gauri de ungere in inelul exterior ( S T A S 7016-76) ( f ig . 15.8) sau fara gauri de ungere ( S T A S 4717-80) ( f ig . 15.9).

Rulmentii radiali cu ace pot fi prevazuti cu inel interior ( v . f ig. 15.8, a si c) sau fara inel interior ( v . f ig. 15.8, b si d si fig. 15.9), acele rulind direct pe fusul arborelui.

Q

fSSS'SSS

b

Fig. 15.8

F i g . 1 5 . 9

0b

I M P

1 — - J

289

Rulmenfii radial-axlali cu bile ( f ig . 15.10), se utilizeaza pentru preluarea eforturilor axiale medii la turafii relativ mari. Constructiv pot fi demontabili (tip magnetou, f ig. 15.10, b) conform S T A S 7416-86, sau nedemontabili ( f ig . 15.10, c) conform S T A S 7714-86.

Q

WW ~ H H K

>>

b F i g . 1 5 . 1 0

Rulmenfii radial axiali cu role conice pe un rind ( S T A S 3920-87) ( f i g . 15.11) funcfioneaza bine atit la sarcini radiale, cit si la sarcini axiale aplicate indepen­dent. Constructiv pot fi normali ( f ig . 15.11,6) sau cu umar de centrare ( f ig . 15.11, c ) . x

Rulmentii radial oscilanfi cu bile ( S T A S 6846-86) ( f ig . 15.12) se utilizeaza in locurile unde nu este asigurat un aliniament perfect al axelor lagare lor . Con­structiv pot fi cu alezaj cilindric ( f ig . 15 .12,6) , cu alezaj conic ( f ig . 15.12, c) sau cu bucsa de stringere conform S T A S 5814-73 ( f ig . 15.12, d).

290

Rulmenfii radiali cu role cilindrice pe doud rinduri ( S T A S 6190-86) pot fi fara umeri la inelul exterior ( f ig . 15 .13 ,a) , fara umeri la inelul interior ( f i g . 15.13,6 si c) si pot avea alezaj cilindric ( f ig . 15.13 6) sau conic ( f ig . 15.13 a si c).

0f///m

Q F i g . 1 5 . 1 2

Coniclthm Cbn/cilbfef-/2 Conicitate 112

a b c a e

F i g . 1 5 . 1 3

Rulmenfii radial oscilanfi cu role butoi (STAS 3918-86) pot avea alezaj conic (fig. 15.13,. d) sau cilindric ( f ig . 15.13, e).

Rulmenfii axiali cu bile cu simplu efect S T A S 3921-86) ( f ig . 15.14) se utili­zeaza pentru preluarea sarcinilor pur axiale si unde se cere o conducere axiala rigida.

Rulmenfii axiali cu bile cu dublu efect ( f ig . 15.15) au dimensiunile conform S T A S 3922-86

Rulmenfii radial oscilanfi cu role butoi ( S T A S 7651-86) ( f ig . 15.16) preiau forfe axiale mari, precum §i forfe radiale.

291

d

F i g . 1 5 . 1 4

F i g . 1 5 . 1 5

dz

;

y// y// V/A

D

F i g . 1 5 . 1 6

Reprezentarea in desen a rulmentilor se face dimensioning! formele construc­tive in functie de^ dimensiunile principale, in S T A S 8953-83 indicindu-se diferite valor i informative pentru o reprezentare corecta, valori date in figura 15.17 pentru tipurile de rulmenti prezentate anterior.

8/2. ---fx • S a l

t

---fx • S a l

t

---fx • S a l

t

292

k F i g . 1 5 . 1 7 ( c o n t i n u a r e )

Montajul rulmentilor se realizeaza prin intermediul inelului interior pe arbori si prin intermediul inelului exterior in carcase, diferite exemplificari fiind date in figurile 16.9, a—e, figurile 16.10, 6—cf, figurile 16.13, a—c.

Rulmentii se pot monta cite unul ( f ig . 15.18, a) sau in pereche ( f ig . 15.18, b, f ig. 15.19 si f ig. 15.20).

293

1 2 3 U - 5 6 7 8 9

Fig. 15.20

Spafiul in care se monteaza rulmentii se etan§eaza prin diferite solufii con­structive si de asemenea se unge prin diferite metode ( v . cap. 16 si f ig. 15.18).

In figura 15.21 este data o porfiune dintr-un reductor de turafie, la care laga-ruirea celor doua axe se face cu rulmenfi.

294 295

16. Elemente de etansare si dispozitive de ungere

16.1. Elemente de etansare

Etansarea are ca scop in construcfiile de masini excluderea scurgerilor din spafiul etansat si excluderea patrunderii impuritatilor in spafiul interior etansat. Etansari se folosesc atit la asamblarile fixe, cit si la cele mobile.

Sistemul de etansare fix. Acest sistem poate fi fara garnitura, cind etansarea este asigurata prin forma pieselor in" zona de contact (suprafefe plane — fig. 16.1, a, suprafata plana si suprafata profilata — fig. 16.1, b, suprafefe conice — fig. 16.1, c suprafata conica si suprafafa butoi — fig. 16.1, d) sau prin utilizarea

Q

L VA

F i g . 1 6 . 1

garniturilor plate (fara posibilitatea de centrare a garniturii — fig. 16.2, a, cu centrarea garniturii pe diametrul exterior — fig. 16.2, b, cu centrarea garniturii prin intermediul suruburilor de stringere — fig. 16.2, c, cu centrarea garniturii

a

F i g . 1 6 . 2

296

pe ambele diametre — fig. 162, d, cu centrarea garniturii pe ambele diametre si cu guler de presare — fig. 16.2, e, cu centrarea garniturii pe ambele diametre si cu umar de presare — fig. 16.2, f).

Etansarea fixa poate fi asigurata si prin utilizarea unui inel O ( o r i n g ) ( f ig . 16.3, a) montat intr-un canal executat in una dintre piesele in contact ( f ig . 16.3, b si c).

Sistemul de etansare mobil. Acest sistem se utilizeaza atit in cazul mi^carilor de t rans la te cit si in cazul miscarilor de rotatie.

In cazul miscarilor de translate se poate utlliza pentru etansare inelul O, ca de exerhplu la pistoanele de dimensiuni mici ( f ig . 16.3, c ) . In mod obisnuit se utilizeaza garniturile manseta, montate cite una sau perechi.

F i g . 1 6 . 3

Garniturile manseta de t rans la te cu profil V cu canal circular pentru marirea elasticitafii ( f ig . 16.4 a) sau fara canal circular ( f ig . 16.4, b) se monteaza in siste­mul de etansare prin intermediul unui inel de reazem (spre spafiul etansat) si un inel de presiune ( f ig . 16.4, c).

a b c

F i g . 1 6 . 4

Garnitura manseta de t rans la te cu profil U poate avea diferite forme con­structive ( f ig . 16.5, a—c) si se monteaza in sistemul de etansare prin intermediul unui inel de reazem ( f ig . 16.5, d).

297

Garnitura manseta de t rans la te cu profil J cu buza de etansare elastica ( f ig . 16.6, a) sau cu buza de etansare rigida ( f ig . 16.6, b) se monteaza in sis­temul de etansare prin intermediul unui inel de reazem (spre spatiul etansat) si un inel de presiune ( f ig . 16.6, c).

a

FIG. 16.5

a FIG. 16.6

Garnitura manseta de translatie cu profil LI fara arc de cdmprimare ( f ig . 16.7, a si b) sau cu arc de comprimare ( f ig . 16.7 c) se monteaza in dispozi­tivul de etansare prin presarea umarului frontal ( f ig . 16.7, d).

298

FIG. 16.7

Garnitura manseta de translatie cu profil LE fara arc de comprimare ( t ig . 16.8, a) sau cu arc de comprimare ( f ig . 16.8 b) se monteaza in sistemul de etansare prin presarea umarului frontal ( f ig . 16.8, c).

Tn cazul miscarilor de rotatie sistemul de etansare poate fi fara contact sau cu contact.

b ., b

FIG. 16.8

Etansarea fara contact se poate asigura prin labirinti radiali cu canale circu-lare ( f ig . 16.9, a ) , labirinti radiali ( f ig . 16 .9 ,6) , labirinti axiali ( f ig . 16.9 c) cu inel deflector centrifugal ( f ig . 16.9, d), cu canale elicoidale in sensul invers rota-tiei arborelui ( f ig . 16.9, e) sau prin combinatii ale acestora.

FIG. 16.9 G

299

Etansarea cu contact se face prin utilizarea inelelor de pisla sau a garnihiri-lor manseta de r o t a t e ( s imer ingur i ) .

Irielele de pisla ( f ig . 16.10, a) se monteaza in sistemul de etansare in canale speciale ( f ig . 16.10, 6 ) , presate axial ( f ig . 16.10, c) sau printr-un sistem de com-pensare mecanica a uzurii ( f ig . 16.10, d).

Q b c d F i g . 1 6 . 1 0

Garniturile manseta de ro t a t e ( f ig . 16.11) asigura etansarea prin interme­diul buzei de etansare presate pe arbore de obicei cu un arc de compresiune.

F i g . 1 6 . 1 1

Constructiv, garnitura manseta de rotafie poate fi simpla ( f ig . 16.12, a ) , armata cu inel de r igidizare ( f ig . 16.12, b ) , cu carcasa ( f ig . 16.12, c ) , armata si cu arc de comprimare ( f i g . 16.12, d), cu carcasa si arc de com-primare ( f ig . 16.12, e ) , cu carcasa, arc de comprimare si capac ( f ig . 16 .12 , / ) ,

300

fara canal de refinere a arcului de comprimare ( f ig . 1.6.12, g), cu inel de intarire ( f i g . 16.12, h), flexibila si cu buza de praf ( f ig . 16.12, / ) , armata si cu buza de praf ( f ig . 16.12, / ) , cu buza de etansare dubla ( f ig . 16.12,6 si I).

a b c d e f

g h i j k I F i g . 1 6 . 1 2

Garniturile manseta de rotafie se pot presa in capac fara fixare axiala ( f ig . 16.13, a) sau cu fixare axiala ( f ig . 16.13,6) sau presa in interiorul capa-cului ( f ig . 16.13, c ) .

Q b C F i g . 1 6 . 1 3

16.2. Dispozitive de ungere

O problema importanta in construcfia de masini o constitute ungerea organe-lor de masini in miscare cu scopul reducerii frecarii in zona de contact, micsorin-du-se astfel uzura. Totodata agentul de ungere (lubrifiantul) asigura o protecfie anticorosiva a suprafefelor si preia caldura rezultata din frecare, transferind-o prin diferite procedee mediului ambiant. Ungerea lagarelor se face, de obicei, cu ulei sau cu unsori consistente.

301

Ungerea cu ulei se poate face fie prin simpla barbotare a uleiului (introdus intr-un spafiu denumit baie de ulei) de catre piesele in miscare sau cu inele de ungere (fixe sau mobile) montate pe arbori ( v . fig. 15.5 — poz. 15), fie prin utilizarea dispozitivelor de ungere.

Un dispozitiv simplu de ungere este ungatorul cu fitil ( f ig . 16.14). Acesta se monteaza prin infiletarea stufului filetat al corpului 1 la locul de uns. Fitilul 4 (din cinepa sau bumbac) , pe baza principiului capilaritatii, aduce uleiul in tubul 3 si gaura centrala din corpul / prin care uleiul ajunge la locul de uns. La partea superioara este prevazut cu capacul 2.

F i g . 1 6 . 1 7

302

i

Ungerea cu unsoare consistenta se face fie prin montarea unor capace um-plute cu unsoare in locurile de uns, fie prin utilizarea dispozitivelor de ungere.

Dispozitivele de ungere cu unsoare consistenta pot fi ungatoare cu pilnie ( S T A S 748-83 — fig. 16.15) sau ungatoare .cu bila ( S T A S 1116-78) tip UA — cu cap sferic si filet conic ( f ig . 16.16, a), tip UB — cu cap plat si filet cilindric ( f i g . 16.16, b), tip UC — cu cap plat si fixat prin presare ( f ig . 16.16, c).

Ungatorul cU pilnie asigura ungerea prin stringerea periodica a capacului 2, care prin apasare forjeaza trecerea unsorii prin gaura centrala a corpului / la locul de uns ( v . fig. 15.4 si 15.17, a ) .

Ungatorul cu bila^ menfine orificiul de ungere din corpul 1 inchis prin bila 3, apasata de arcul 2. In timpul alimentarii cu pompa de mina, unsoarea invinge comprimarea arcului, patrunzind prin ungator la locul de uns. Ungatoare le cu bila se pot monta direct la locul de uns ( v . fig. 16.9, a) sau prin intermediul unor piese de pozitie ( f ig . 16.17) care usureaza alimentarea.

303

17. Reprezentarea si cotarea rofilor dinfate, rofilor de transmisie prin elemente intermediare si rofilor de manevrd

17,1. Elementele rofilor dinfate

Rofile dinfate sint organe de masini constituite din corpuri de rotafie (cilin-dru, con, hiperboloid) prevazute cu o dantura exterioara sau interioara.

Arborele de la care se transmite miscarea se numeste arbore motor sau con­d u c t o r , astfel incit daca roata dinfata este montata pe un astfel de arbore se numeste roata dinfata motoare sau conducatoare.

Arborele care primeste miscarea se numeste arbore condus, iar roata dinfata montata pe un astfel de arbore se numeste roata dinfata condusa. Raportul dintre turafia rofii dinfate conducatoare si turafia rofii dinfate conduse se numeste raport de transmitere.

Clasificarea rofilor dinfate se poate face in funcfie de: a) forma suprafefelor de rostogolire: rofi dinfate cilindrice, conice, hipe'rbo-

loidale si melcate; b) direcfia flancului dintelui: rofi dinfate cu dinfi drepfi, cu dinfi inclinafi,

cu dinfi curbi, cu dinfi in V, cu dinfi in W si cu dinfi in Z; c) forma profilului dintelui: rofi dinfate cu dantura in evolventa, in cicloida,

tn arc de cere si speciala. O roata dinfata este compusa din urmatoarele parti principale: coroana; bu-

tucul; spifele sau discul (fac legatura intre butuc si co roana ) . Nofiunile de baza si definifiile pentru elementele geometrice ale danturii sint

date in S T A S 915/1-81, in figura 17.1 indicindu-se elementele geometrice prin­cipale:

— cercul de virf, de diametru D e se obfine prin intersecfia cilindrului de virf (care limiteaza dinfii inspre virful lo r ) si un plan frontal;

— cercul de divizare, al carui diametru se noteaza cu Dd, este folosit ca baza pentru masurarea parametrilor geometrici ai danturii; la angrenajele nede-plasate cercul de divizare se suprapune peste cercul de rostogolire;

— cercul de fund, de diametru A, rezulta din intersecfia cilindrului de fund (cilindrul care limiteaza golul dintre dinfi inspre fundul acestora) si un plan frontal;

— cercul de baza, al carui diametru se noteaza cu A, este cercul pe care ruleaza dreapta generatoare care da nastere profilului in evolventa;

— inalfimea capului de divizare al dintelui ad, cuprins intre cercul de divi­zare si cercul de virf;

— inalfimea piciorului de divizare al dintelui bd, cuprins intre cercul de divi­zare si cercul de fund;

— inalfimea dintelui h este distanfa, masurata pe direcfia razei, cuprinsa intre cercul de virf si cercul de fund;

— grosimea dintelui s d reprezinta arcul masurat pe cercul de divizare;

304

— marimea golului td se masoara pe cercul de divizare, intre doi dinfi ala-turafi;

— flancul dintelui 'este porfiunea de suprafata de-a lungul unui dinte cu­prinsa intre suprafafa de fund si suprafafa de virf;

— pasul circular p reprezinta lungimea arcului masurata pe cercul de divi­zare intre doua flancuri omoloage (flancuri consecutive orientate in acelasi sens) ; p=sd-\-td\ mai este definit si ca porfiunea din cercul de divizare ce revine unui dinte;

F i g . 1 7 . 1

— pasul unghiular p x reprezinta unghiul la centru corespunzator pasului circular;

— pasul normal pn este pasul masurat intr-un plan perpendicular pe direcfia dintelui;

— pasul frontal pf este pasul masurat intr-un plan frontal al danturii (per­pendicular pe axa ro f i i ) ;

— unghiul de inclinare 8 (poate fi de inclinare de divizare Qd, de inclinare de ros togol i re .8 r , de inclinare de baza fif,, de inclinare la v i r f a dintelui 8 e e t c ) ;

— modulul m este dimensiunea normalizata de baza pentru danturi; este definit prin relafia m=Dd/z=p/n, iar valori le modulilor sint date in S T A S 822-82, in tabelul 17.1 prezentindu-se un extras. Toate dimensiunile caracteristice ale dan­turii se obfin prin inmulfirea modulului cu coeficienfi. Doua rofi in angrenare au acelasi modul;

— linia centrelor este dreapta care uneste centrele rofilor dinfate intr-o sec­tiune data; marimea acesteia se noteaza cu A;

— profilul dintelui este linia de intersecfie a unui dinte cu o suprafafa frontala.

305

Tabelul 17.1 Gama moduli lor

I I I * I I I * I II* I I I *

0,11 0,125 11 0,12

0,14 1,25

1,375 12

14 0,15

0,18 1,5

1,75 16

18 0,2

0,22 2

2,25 20

22 0,25

0,28 2,5

2,75 25

29 0,3

0,35 3

3,5 32

36 0,4

0,45 4

4,5 40

45 ' 0,05

0,055 0,5

0,55 5

5,5 50

55 0,06

0,07 0,6

.0,7 6

7 60

70 0,08

0,09 0,8

0,9 8

9 80

90 0,1 1 10 100

* V a l o r i l e d i n a c e a s t a c o l o a n a n u s e r e c o m a n d a .

17.2. Trasarea profilului dintelui

Forma flancurilor active ale dintilor conjuga|i este foarte importanta, deoa-rece trebuie sa asigure valoarea constants a raportului de transmitere si continui-tatea angrenarii. In acest scop curba dupa care se construieste flancul dintelui trebuie sa fie astfel incit normala dusa prin punctul de contact a doi din|i conju­gate sa treaca continuu prin punctul de rostogolire, situat la interseetia cercurilor de rostogolire cu linia centrelor. Aceasta curba poate fi o curba ciclica (cicloida, epicicloida, hipocicloida, pericicloida si evolventa cercului) ; dintre acestea, aproape in exclusivitate, se foloseste evolventa cercului, datorita avantajelor pe care le prezinta in executie si in functionare.

Pentru trasarea profilului dintelui se porneste de la modul (stabilit prin cal-c u l ) , stabilindu-se marimile urmatoarelor elemente geometrice:

— pasul circular p=nm=nDd/z; — grosimea dintelui Sd=p/2; — largimea golului td=p/2; — inaltimea capului a=m; — inaltimea piciorului b= 1,25m; — inaltimea dintelui h—a-\-b=2,25m; — diametrul cercului de divizare ( ros togol i re ) Dd=mz; — diametrul cercului de virf De= Dd-\-2a=m(z-\-2); — diametrul cercului de fund Di=Dd—2b=m(z—2,5); — diametrul cercului de baza D0=Dd cos a=0,94Dd; ( a = 2 0 ° pentru profi­

lul s tandardizat) .

306

Tn figura 1 7 . 2 se prezinta trasarea flancurilor dintilor a doua roti dintate cu profil in evolventa, unde DM si Db2 sint diametrele cercurilor de baza.

Trasarea profilului se poate realiza printr-o c o n s t r u c t exacta a evolventei ( f ig . 17 .3 , a) sau printr-o c o n s t r u c t aproximativa ( f ig . 17 .3 , b). Trasarea exacta se bazeaza pe constructia evol­ventei pe cercul de baza in sen-suri opuse, astfel:

— se traseaza cercurile de diametre Dd, De, A si Db;

— se fixeaza pe cercul de baza grosimea Sd a dintelui (punctele s si s');

— se traseaza prin s nor­mala NN\ la flanc, tangenta la cercul de baza in punctul K (d -reapta A W i face c u tangenta l a cercurile de divizare unghiul an

— se iau pe cercul de baza punctele a, b, c . . ., prin care se traseaza tangente la cercul de baza;

— aplicindu-se metoda cu-noscuta pentru construirea evol­ventei, se determina punctele /, 2, . . .7 care, unite dupa o anu­mita regula, dau profilul. evol­ventei;

F i g . 1 7 . 3

307

— se traseaza partea de profil de la radacina dintelui dupa direcfia razei

(dreapta 7) §i se racordeaza la centrul de fund cu arcul mn; — s e traseaza i n final partea din dreapta a profilului, repetind construcfia

sau prin simetrie. Pentru trasarea aproximativa ( v . f ig. 17.3,6) se procedeaza astfel: —. In baza valori lor stabilite pentru diametrele caracteristice se traseaza cer-

curile respective; — pe cercul de divizare se fixeaza grosimea sd a dintelui (punctele A si B)\ — se unesc punctele A si B cu punctul O (centrul ro f i i ) ;

— din punctele 0\ si 02 fixate pe razele OA si OB se traseaza, cu raza R=Dd/

rre— 4, arcele de cere prin care se determina pe cercul de baza punctele C si D; _

— din C, cu raza R\=CB, si din D, cu aceeasi raza, se traseaza arcele de cere care determina forma aproximativa a profilului; arcele se continua din punc­tele E si F pe direcfia razelor si se racordeaza la cercul de fund.

17.3. Reprezentarea si cotarea rotilor dintate cilindrice

Forma s i dimensiunile profilului normal (profilul i n secfiune perpendiculara pe flancul dintelui) la rofile dinfate cilindrice, pentru asigurarea angrenarii, se determina cu ajutorul cremalierei de referinfa (organ care angreneaza cu fiecare din rofile care alcatuiesc un angrena j ) .

In S T A S 821-82 se da profilul cremalierei de referinfa, care serveste drept baza pentru definirea angrenajelor cilindrice cu dinfi drepfi sau inclinafi, cu profi­lul i n evolventa ( F i g . 17.4).

Cremaliera generahore

Linia dere&rinti

F i g . 1 7 . 4

Reguli le pentru reprezentarea si cotarea unei rofi dinfate cilindrice cu profil in evolventa, cu dinfi drepfi, inclinafi sau in V sint stabilite prin S T A S 5013/1-81.

Pe desenele de execufie ale rofilor dinfate cilindrice se indica elementele de baza necesare pentru prelucrarea §i controlul danturii. In secfiune la o roata din­fata cilindrica se reprezinta cu linie continua groasa cercul de virf si cercul de fund, considerindu-se in mod covenfional ca secfionarea s-a efectuat prin golul dintre doi dinfi alaturafi. Cercul de divizare se reprezinta cu o linie punct subfire.

In vedere se reprezinta cu linie continua groasa cercul de virf si cu linie-punct subfire cercul de divizare. Cercul de fund nu se reprezinta.

Pe desenul de execufie al unei rofi dinfate, in colful din dreapta sus, se ampla-seaza un tabel in care se inscriu urmatoarele elemente:

— modulul pentru danturi cu dinfi drepfi, respectiv modulul normal si modu­lul frontal pentru danturi cu dinfi inclinafi sau in V;

308

— numarul de dinfi (pentru un sector dinfat se va indica numarul de dinfi corespunzator rofii comple te ) ;

— cremaliera de referinfa, notata conform S T A S 821-82; — unghiul de inclinare de divizare al dintelui pentru danturi cu dinfi incli­

nafi sau in V; — sensul inclinarii dintelui (se inscrie „dreapta" sau „stinga"), numai pen­

tru danturi cu dinfi inclinafi; — diametrul de divizare; — deplasarea specifica a profilului pentru danturi cu dinfi drepfi, respectiv

deplasarea specifica normala (sau frontala) pentru danturi cu dinfi inclinafi sau in V; valoarea va fi insofita de semnul corespunzator cazului respectiv; in cazul lipsei deplasarii specifice se va indica 0;

— lungimea (normala ) peste n dinfi, grosimea dintelui masurata pe coarda, numarul n de dinfi si inalfimea dintelui la coarda de masurare numai la dan­tura in V; i

— clasa de precizie.a danturii si simbolul jocului dintre flancuri, conform S T A S 6273-82;

— distanfa intre axe si abaterile limita; — unghiul intre axe (numai in cazul rofilor angrenajelor cilindrice incru-

c i sa te ) ; — date despre roata conjugate (numarul de dinfi si numarul desenului de

execufie) ; — indicii de precizie, conform S T A S 6273-82, utilizafi pentru verificarea cla-

sei de precizie a danturii; indicii de precizie, cu excepfia cazurilor in care proiec-tantul considera necesar a prescrie anumifi indici importanfi pentru calitatea an-grenajului respectiv, se inscriu in tabel, pe copiile desenului de execufie, de catre intreprinderea producatoare a rofii dinfate; in acest scop, in tabel se vor prevedea cinci rinduri libere.

Forma si dimensiunile tabelului pentru inscrierea elementelor danturii sint indicate in figura 17.5.

« 20 .

i05

35

F i g . 1 7 . 5

In figura 17.6 este reprezentat desenul de execufie al unei rofi cilindrice cu dinfi drepfi, cu indicarea elementelor danturii.

In figura 17.7 se prezinta desenul de execufie al unei rofi cu dantura inte-rioara dreapta.

In figura 17.8 sint date simbolurile pentru indicarea inclinarilor danturii, utilizate in cazul reprezentarilor schematice (a — dinfi inclinafi stinga, b — dinfi inclinafi dreapta, c — dinfi in V cu virful in jos, d — dinfi in V cu virful in sus) , in figura 17.8, e indicindu-se asezarea pe desen a simbolului.

In figura 17.9 este reprezentat desenul de execufie al unui pinion cu dantura in V si modul de indicare a elementelor danturii.

309

-Dontura se va cemerita pe adfncimea de 0,5-0,8 mm

- Se va cd/i, daritatea stratului cemenfot 56-60 NffC si daritatea rniezului 28-35 HRC

•Tolerante la'cote libere m.S. 2500-88

Moda/ul 4

Nr.de din'ti 40 Cremaliera de re/erinfo Diametrul de divizare eo Dephsarea specifics Lungimea pesfe sdinli 19,372-1*. Clasa de precizie si Jowl 7-X Distmti hire axe' lUOum Rodfa conjuqata Nr. desen MHli.02 Rodfa conjuqata Hr.dinti 30

FIG. 17.6

-Dantura se va cali CIF la 55-58HRC -Tolerante la cote libere m.S. 2300-88

.Nurndrul de dinti Madu/ul Cremaliera de refer!n^ Oepl.specrf. a profilului loolfi/neo dintelui(mfamT) fosade preciziesiiocul Lummea peste bdinft Tolerant? b variatiU Iwgimiipeste Mnti Oisldna intre axe Koala amjugatd

Nr. desen Nr.ded/nfi

r IOC INDICATOR

47

JL 7-X MIO 0,078

HC.-2I.08 _J2_

310

FIG. 17.7

.15 .,.15

Hodulut normal 5.1138 Modu/ul fronfo/ e Numarul de dinfl 17 Cternale/v deretermld iJwhfulde ̂ clin.oediviz. Jl'32'17' OlameTwIde d/mzore 102 Deal, specified normald iOJOO balti/nea dtnfekii foaxxtk 5,191 Coarob wtm Disfonp inTre axe Onntd W.dedinTi 68 wniuoafa W. desenului err a. 12 '

- Dantura se va cemonfo pe odtneimea de 0,6-0,8mm, duritatea stratului cemenfot 55-56 HRC

-Tolerante ia cote libere m.S2300-88 f//J

LOC INDICATOR

FIG. 17.9

17.4. Reprezentarea si cotarea rotilor dintate conice

Rotile din|ate conice se reprezinta dupa aceleasi reguli expuse pentru repre­zentarea rotilor dintate cilindrice. Indicarea elementelor danturii se face conform prescriptiilor stabilite prin S T A S 5996-74.

Pe desenele de executie ale rotilor dintate conice se indica urmatoarele ele­mente: diametrul exterior (valoarea nominala si abaterile l imi t a ) : lungimea gene-ratoarei conului de divizare; latimea danturii (pe generatoarea conului de diviza­r e ) ; semiunghiurile conurilor de virf, de divizare, de fund si suplimentare; diame­trul alezajului (valoarea nominala si abaterile l imi ta ) ; distanta de la baza func­tionala la virful conului de divizare; rugozitatea suprafetei flancurilor dintilor; tolerantele de pozitie si suprafata de referinta in raport cu care acestea sint indicate.

Tn figura 17.10 se prezinta desenul de executie al unei roti dintate conice cu dinti drepti, cu indicarea elementelor inscrise in tabel.

La rotile conice cu dinti inclinati se indica fnclinarea prin simboluri pentru inclinare la dreapta ( f ig . 17.11, a) sau inclinare la stinga ( f i g . 17.11, b). La rotile

311

conice si pseudoconice cu dinfi curbi se utilizeaza simbolurile din figura 17.11, c—f

(c — pentru dantura curba oarecare cu sensul dreapta, d — pentru dantura curba

oarecare cu sensul stinga, e — pentru dantura curba zerol cu inclinare dreapta,

/ — pentru dantura curba zerol cu inclinare s t i n g a ) .

A - A

2VBSrA tea, verificarea sireceptio-*hKHW\ _ a norea danJurii

tO0-o,oe

Numoru/de dinti 20 Modulul 4 Roafo pkmade re/erinla Oefihsorea specif, rvdiald 0 Oeehsoreaspealtnoenrat 0 Cbsode precizie si jocu/ Dtomefru/de divizare SO tno/fimeo dm&tuifaform.) 8,8

Roata canjugoky

l/r.desen RT-U/J}5 Roata canjugoky

Nr. de dinti W Roata canjugoky faaisoer n^ini o Roata canjugoky Si

0 Unghiu/dintre axe 30°tl5u

Dimensiuni pe conul' suplimentar exterior

, -a<wo

Se va Imbvnoloti h 50-55HRC

Tolerante h cole libere m.S.2300-88

J

LOC INDICATOR

F i g . 1 7 . 1 0

17.5. Reprezentarea angrenajelor

Angrenajul este un mecanism format din eel pufin doua roti dintate conjugate, fixate pe doi arbori astfel incit plinurile (dintii) de pe o roata sa pa-trunda in goluri le de pe cealalta, realizind astfel transmiterea continua a miscarii de rotafie §i a momentului de torsiune.

Roata dinfata care este fixata pe arborele motor se numeste roata conduca­toare sau pinion, roata montata pe celalalt arbore numindu-se roata condusa.

312

Clasificarea angrenajelor se face dupa urmatoarele criterii:

— pozifia relativa a axelor arborilor intre care se transmite miscarea: angre-

naje paralele, angrenaje concurente, angrenaje tncrucisate (axele arborilor nu

sint cuprinse in acelasi plan, nu sint paralele si niei concurente);

— felul suprafefelor de rostogolire: angrenaje cilindrice, angrenaje conice,

angrenaje hiperboloidale, angrenaje melcate ( to ro ida le ) ;

— pozifia danturii pe rofile componente: angrenaje exterioare sau interioare;

— forma dinfilor: angrenaje cu dinfi drepfi, cu dinfi inclinafi cu dinfi curbi,

cu dinfi in V, cu dinfi in Z si cu dinfi in W. .

Distanfa A dintre axele arborilor pe care se monteaza rofile dinfate ale unui

angrenaj paralele se determina astfel:

A=m/2(zi+z2)-

Reprezentarea angrenajelor se face conform regulilor stabilite prin S T A S

734-82, cu urmatoarele precizari:

— in cazul angrenajelor conice, pentru roata sau rofile conice reprezentate

in proiecfie pe un plan paralel cu axe (vedere sau secfiune), generatoarea suprafe-

fei de rostogolire se prelungeste pina la intersecfia acesteia cu axa rofii respective;

— nici una din rofile formind un angrenaj nu se considera acoperita de roata

conjugate in zona de angrenare, cu excepfia cazului in care una din rofi este

situata in intregime in fafa celeilalte si o acopere efectiv, sau ambele rofi sint

reprezentate in secfiune longitudinala, in care caz una din rofile angrenajului

(de reguie roata conduse) se considera acoperite partial de roata conjugate.

In figura 17.12 este reprezentat un angrenaj cilindric cu danture exterioare

-dreapte (a — reprezentarea axonometrice, b — vedere in proiecfie principale,

c — secfiune in proiecfie principale, d — vedere l a t e r a l e ) .

313

In figura 17.13 este reprezentat un angrenaj cilindric cu dantura inferioara in dubla poiecfie ortogonala.

A-A

xzzzm

4*

F i g . 1 7 . 1 3

In figura 17.14 este reprezentat un angrenaj cu cremaliera (a — reprezentare axonometrica, b —- vedere in proiectie principala, c — sectiune in proiectie princi­p a l s , d — vedere l a t e ra la ) .

Q

In figura 17.15 este exemplificata indicarea formei si proiectiei dintilor pentru un angrenaj cilindric cu dinti inclinati ( f ig . 17.15, a) si pentru un angrenaj ci­lindric cu dinti in V ( f ig . 17.15, b).

In figura 17.16 este reprezentat un angrenaj cu roti dintate conice cu dinti drepti {a — reprezentare axonometrica, b — reprezentare ortogonala in sectiune longi tudinala) .

In figura 17.17 este exemplificata indicarea directiei inclinarii dintilor in cazul unui angrenaj conic cu dinti inclinati.

314

F i g . 1 7 . 1 7

In figura 17.18 este reprezentat un angrenaj melcat globoidal (a— reprezen­tare axonometrica, b — reprezenta're o r togona la ) .

A-A

F i g . 1 7 . 1 8

1 7 . 6 . R O F I d e t r a n s m i s i e p r i n e l e m e n t e i n t e r m e d i a r e f l e x i b i l e

Transmisiile cu elemente flexibile se utilizeaza in cazul instalafiilor in care arborii ce transmit miscarea de rotatie sint dispusi la distance relativ mari. Trans-misia se face prin intermediul elementelor flexibile (curele, cabluri, lanturi) care se infasoara si adera pe rotile de transmisie.

Rofile de transmisie cu elemente flexibile se clasifica dupa elementul flexibil utilizat in: rofi pentru curele plate cu obada cilindrica ( f ig . 17.19) sau cu obada bombata, roti pentru curele trapezoidale ( f ig . 17.20, v. S T A S 1162-84), roti pen-

F i g . 1 7 . 1 9

316

tru curele rotunde, rofi pentru cabluri metalice, ro|i pentru lanturi cu zale ovale calibrate ( v . S T A S 5506-83 si S T A S f500-74) , rofi pentru lanturi cu eclisa ( f ig . 17.21), rofi pentru curele rotunde ( f ig . 17.22).

Fig. 17.22

317

Tn figura 17.23 este reprezentat in dubla proiectie ortogonala un fragment

de lant cu bucse si zale scurte, conform S T A S 3006-80, compus din: eclisa in­

ferioara 1, eclisa exterioara 2, bolt 3, bucsa 4, bolt de legatura 5 si cui spin-

tec at 6.

17.7. Roti de manevra

Rotile de manevra (manuale) sint folosite pentru actionarea robinetilor

( forma si dimensiunile sint date in S T A S 2723-81) sau pentru actionarea masini-

lor-unelte (forma si dimensiunile sint date in S T A S 3205-80, S T A S 2512/1-80

si S T A S 2512/2-80) .

Tn figurile 17.24 si 17.25 sint reprezentate doua roti de manevra, de tipul

I, respectiv de tipul II ( v . S T A S 2723-81), in figura 17.26 o roata manuala meta-

lica fara spite, de forma O, cu volanul ondulat, fara gaura pentru miner ( v . S T A S

2512/1-80), in figura 17.27 o roata manuala metalica cu spite, forma O (v . S T A S

2512/2-80), iar in figurile 17.28 si 17.29 rozetele metalice cu gaura infundata,

respectiv cu gaura de trecere ( v . S T A S 3205-80).

318

Fig. 17.25

319

P A R T E A A C I N C E A

DESENE S P E C I A L E

18. Desenul de semifabricat si desenul de operafii

18.1. Desenul de semifabricat

Semifabricatul este piesa bruta, avind de obicei o conf igura te geometrica asemanatoare cu forma piesei finite, dimensiunile fiind majorate cu adaosurile de prelucrare, care in procesul tehnologic de fabr icate sint indepartate prin dife­rite procedeej ob|inindu-se piesa finita.

Reprezentarea si cotarea semifabricatului in desenul tehnic se face finind seama de regulile prezentate in capitolele 4 si 5, in atitea proiecfii cite sint nece-sare pentru determinarea completa a piesei din punct de vedere constructiv si dimensional.

Pe desenul de semifabricat se reprezinta si piesa finita, cu linie-punct groasa, scofindu-se astfel in evidenfa adaosurile de prelucrare, care pentru o claritate mai pronunfata se pot hasura cu o desime mai mare ( v . fig. 18.2, 18.3, 18.5).

La proiectarea formei semifabricatelor se va fine seama de indicafiile date in capitolul 9.

Semifabricatele se pot obfine prin diferite procedee tehnologice, in functie* de calitatea materialului respectiv, de dimensiunile si configurafia piesei finite si de tipul produc|iei (unicat, serie mica, serie mijlocie, serie m a r e ) .

Semifabricatul laminat se obfine prin debitare din bare de diferite profiluri, care sint in majoritate standardizate. In secfiune barele laminate pot avea formele prezentate in figura 18.1 (rotunda — fig. 18.1, a; patrata — fig. 18.1, b; hexago­nala — fig. 18.1, c; platbanda — fig. 18.1, d; cornier cu aripi ega le — fig. 18.1, e; cornier cu aripi neegale — fig. 18.1, / ; profil I — fig. 18.1, g; profil U — fig. 18.1, h).

Semifabricatul sudat se utilizeaza in producfia de serie mica si unicat. Reprezentarea semifabricatului sudat se face in conormitate cu regulile de

reprezentare, tinindu-se seama de indicafiile de la § 10.2.2 in ceea ce priveste nota­rea sudurilor. Un exemplu de reprezentare este dat in figura 18.2 pentru semifa­bricatul unei rofi dinfate, al carui contur este trasat cu linie-punct groasa.

322

Semifabricatul matrifat si eel forjat se utilizeaza in cazul pieselor solicitate dinamic carora li se impune o rezistenfa mare la oboseala. Reprezentarea se face in pozitia de matrifare ( fo r j a r e ) , prevazindu-se inelinari tehnologice si raze de

f

b-d

F i g . 1 8 . 1

<zd_ 2.

F i g . 1 8 . 2

racordare. In figura 18.3 este exemplificata reprezentarea semifabricatului ob|inut prin forjare sau matritare verticala, pentru un ax, a carei configura| ie este trasata cu linie-punct groasa.

Semifabricatul turnat se utilizeaza in cazul pieselor mai pufin solicitate dina­mic, in productja de serie mijlocie si mare.

323

Desenul semifabricatului turnat se executa plecind de la desenul piesei finite si trebuie sa contina, pe l inga specificafiile din indicator, clasa de precizie in care se executa turnarea si evidenfierea suprafetei de separa te a formei. De asemenea trebuie sa se tina seama de diverse cerinfe tehnologice (inclinarile pere^ilor piesei, raze de racordare, grosimi uniforme de pereti, contract^a piesei dupa racire e t c . ) , care sint in functie de procedeul de turnare ales.

Pentru exemplificare, in cazul unei piese de legatura ( f ig . 18.4), desenul semifabricatului turnat ( f i g . 18.5) se reprezinta in doua proiectii, care definesc complet piesa. Conturul semifabricatului este trasat cu linie continua groasa, iar conturul piesei finite cu linie-punct groasa. Adaosul de prelucrare este ha-surat mai des pentru o claritate mai mare. S-au prevazut de asemenea raze de racordare si tnclinari tehnologice.

Interseetia dintre suprafata de separa te a formei si planul desenului se repre­zinta cu linie-punct groasa, indicindu-se prin sageti si notatii partea superioara (sus) si partea inferioara (jos) a formei de turnare.

In vederea turnarii unui semifabricat se vor mai executa: — desenul tehnologic ( f ig . 18.6), care indica, in plus, numarul si pozitia

miezurilor (reprezentate dublu hasurat in sectiune), reteaua de turnare (repre­zentata cu linie subtire doua puncte) si cotele tehnologice necesare;

— desenul modelului care prin forma sa trebuie sa creeze posibilitatea folosi-rii a cit mai putine plane de separa te si care se prevede cu inclinari constructive care sa permita o scoatere usoara;

— desenul de ansamb'-i al formei, care cuprinde ramele asamblate, ameste-cul de formare si miezurile, pregatite pentru turnare.

Razele necohte Rt,5 Turnare in chsade precizie 2 Dupa turnare piesa se supune unui trahment kmub <k ornoyenizare

8z1hT I.P.B. fit

R.C.2U-05.12S

PIESA DE LEGATURA SEMIFABRICAT

Fig. 18.5

325

022

Fig. 18.6

18.2. Desenul de operatii

Pentru realizarea pieselor reprezentate pe desenele de executie se fntocmeste o documentatie tehnologica, care se bazeaza pe posibilitatile de fabricate existente. Dosarul cu documentatia tehnologica cuprinde si planul de operatii, care este documentul tehnologic pe baza caruia se executa o"piesa.

Coperta planului de operatii cuprinde date generale, modelul fiind dat in figura 18.7; rubricile se vor completa cu datele referitoare la piesa pentru care se elaboreaza procesul tehnologic de fabricatie.

Filele planului de operatii (f ig. 18.8) se vor completa cu desenele de operatii si cu datele tehnologice necesare. Desenele de operatii se executa fie in spatiul destinat din fisa operatiei, fie pe formate separate cind dimensiunile nu sint sufi-ciente.

Fata de reprezentarile conventionale utilizate in desenul tehnic, desenele de operatii prezinta unele pa r t i cu l a r i t y (v . f ig. 18.10—12):

— se reprezinta cu linie continua groasa numai suprafetele piesei care se prelucreaza in operatia respectiva, restul muchiilor piesei fiind trasate cu linie subtire;

— cotele, rugozitatile, abaterile de forma si de pozitie se refera numai la operatia respectiva;

— se reprezinta prin simboluri orientarea si prinderea piesei pe masina-unealta sau dispozitivul de prelucrare ( v . tabelul 18.1);

— piesa este reprezentata in pozitia de prelucrare pe masina-unealta. Pentru exemplificare, in cazul piesei de legatura din figura 18.4, planul de

operatii cuprinde coperta ( f ig . 18.9) si fisele pentru fiecare operatie de prelucrari mecanice; operatia / — prelucrare prin strunjire ( f ig . 18.10), operatia 2 — prelu­crare prin strunjire ( f ig . 18.11), operatia 3 — prelucrare prin gaurire ( f ig . 18.12).

326

CO

00 Intreprinderea-

pentru pre lucrari mecanice

Conditii de racire

Nr. crt. Succeslunea faze/or

Poz. Oenumirec

Scute tdietoare

riot nului

Reper:

Nr.:

%

Simbolul fkjcati Pagina

%

Sfarea pe

fabrical

Pagina

% Durifatea

pe

fabrical Pacini

1 1 '

Denumiret tir.de inventor 1

1 ' Firma Model

Poz. Denumirea

Scule ajutafoare

Poz. Denumirea Nr.dese

nului

Nr. disp. Atelier

Sectio

Scule de control

Poz. Denumirea' Nr.dese nului

Kr.de lura-Sau

cursa n

Nr.de piese lucrate simultan

Data Nume/e Semnatun. Arhivanr.

1 efectiv Te

Conceout 1 oobos % n+ra Oesenat 1 oobos % n+ra

Verificot Aprobot 1 unitarTu

Normal AorobaT

1 depreg.si imtfTp

Hr.fisc Modificari Data iVume/e Nr.fiso Modificari Data Vumele

Peoim de lucru Vilezo aeas-4wns

s

7/mo

FIG. IE

TO

CO

TO

3 TO

00

I.P.B. PLAN DE OPERATII

pentru pre/ucnSn mecanxx PIESA DE LEGATURA

SFEPER:

NR. RC24-05.12 I.P.B. PLAN DE OPERATII

pentru pre/ucnSn mecanxx uenum/rea p/'&sei: VVbricoltipl Qperolia nr.2-Strunyre

Nr. crt Succesiunea faze/or

acute mietoare acute a}urott>are\ icule ae conrroi lteo/m OP iiicrn Nr. crt Succesiunea faze/or tbz. 9enumira\

Mate rial tlr.de-sena/iii Poz.

Qsmmiiea ltr.de-lenului Poz. Oenvmim.

Hr.de-semlw &. Wrati/SBi visa n s •Nr. frees n l

007C

Mu-ffli a

Pans p/esa fa dispozir/v -Li­1 Sfruniit h coto 70 Cutitfmd Pp3 Sutler 36 QI 2 no/,

'jovrlt0/0 ~ Suiter 800 ~W QJ2_ ~2~ 45"

3 ifruniir 024xZ6.tesitM!P Oufll' l/ICCH k>3 Sutler 723 36 0,1 L

97 1M Struriyt deaaiare c;lr.y~l—Xfnjr •

Ciltitdeq. fip-3 723 38 0,1 4

nfP 5 —

i-tierar prat}. cutitm. Rp3 Bucsa fit. SF2lrOI ¥t I * j ° 3,3 I

Li Wf 2if. OP.

o $cospiesadm dispoz/tiv *

FIG. 18.11

^ PIESA^DELEGATURA, Reper Nr. RC 24-05.12

Denumirea piesei: raincarnp Operatia nr. 3-6ourire I.P.B. PLAN DE OPERATII

ITGOURIECHIDIST. \^

\Firma , Conditii as roars

acute 7t}ieroore

^ Wuritrfe 7GRND7~ 85U8~

\^UMI^^SMW^RIRJ^^

\dkio\

yiigini I

821-715-12 010

i Poz^ _Denumireo Wr.disp. \4klier- T

% _ L _ Disppzim'de qaurit DG2U.00 vZZZT-—o~ Qonceput OesehdT

P^5E| Modificari

DisPQz/tN de gauri t ^7.i8y]FIPTINCSRW. Numele

\ICULE ATUTD/OARE

DG2i.OO Ivr.piese preiucrat sinuMyn

Succesiunea tbzelor Paris oiesa Tn dispoz Gauri f <t>8 Scos piesa din dispoz Vknumi^jfr-de VIAL \SENUM \POZ\T)EMJMINJFR-DE:

\Burohiu 'Sutler

20 0,12, 2A LL

330

FIG. 18.12

TABELUL 18.1

NR. ORT.

DENUMIREA, TIPUL SI MODUL DE DELERMINARE A BAZEI SIMBOLUL BAZEI

GRODE/E DE LIBERTOTE PRELUAFE

ELEMENTELE DE DISPOZITIV CORESPUNZATOARE

0 / 2 3 U

1

BAZA DE ASEZARE DETERMINOFO CU O SUPROFOLD PLANA (PHN) Y/////////\ Y////////A ™ a b fff

3GRADE (O TNONSHTIE SI DOUA ROHFII)

A. PLACA DE BAZA PLDCUTE CEPURI

B.PEOZEME REGHBILE

2

BAZA DE GHIDAM DETERMINA fa

CU O SUPRAFATA PLANA (DREAPTA)

K////////A Y///////A

~ a b Tf 2GRADE (O TRANSLATIE SI O ROTATIE )

A. LIN/AR P/ACUFE CEPURI

B. FFEOZEME REGHBILE

3

BAZA DE SPRIJIN DETERMINATE CU O SUPRAFAFD PLANA (PUNCT) Y//A X///A

IGRAD (O TRANSLATIE SAU O ROTE FIE)

A. PLDCUTE CEP '

B. REAZEM REG/OSIF

K

BAZA DE SPRIJIN DETERMINATE CU SUPRAFETE PLANE CUPRINSE SAU CUPRINZAFOARE CU CONTUR DESCHIS (PUNCT)

IGRAD (O ROTATIE SAUO TRANS/APE)

PENE SAU FOCOSURT DE PENE PRISMA-FICE SOU TRAPEZOI­DALE

5

BOZO DE SPRIJIN DETERMINATE CU SUPRAFETE PLANE CUPRINSE SOU CUPRINZAFOARE CU CONTUR DESCHIS (PUNCT)

1 GRAD (O ROTATIE)

PENE PNSMATICE SOU TRAPEZOIDALE MOBILE

S

BAZA DE ASEZARE SIDE GHIDARE DETERMINOTO CU SUPRUMTE PFANE CUPRINSE SOU CUPRINZAFOARE CU CONTUR DESCHIS (PHN SIOTEOPFD)

5' GRADE (DOUD TRANSHTII SI FREI ROTATII)

GHIDAJE SOU PRISME

7

BOZO DUB/A DE GHIDARE DETER­MINOTO CU O SUPROHFD CILINDRI­CA EXTERIOARA LUNGD (DOUA DREPTE ) 4

4 GRADE (DOUA TRANSHTII SI DOUD ROHFII)

PRISMA NORMA/D FIXA

8

BOZO DUBLO DE SPRIJIN (CENTRARE) DETERMINATE CUOSUPROFOFD CILINDRICA EXFERIOOTU SCURTE (DOUA PUNCTE)

2 GRADE (DOUD TRANSH-PI)

PRISMA INGUSTD FIXA

9

BAZA DE GHIDARE AEFERMINOFD CU O SUPRAFATA CILINDRICA EXTERIOARD LUNGA (DREAPTA)

2 GRADE (O TRANSLATIE SI O ROTE FIE)

PRISMO NORMOLA MOBILA

TO

BOZO DE SPRIJIN DETERMINATE CU O SUPRA FAFD CILINDRICA EXTE­RIOARA (PUNCT)

IGRAD (O ROTATIE)

PRISMA THGUSTE MOBILA

331

Tobeh/ t8.l(continuore)

12

13

Ik

15

16

17

Baza de asezare si ghidare determinata cu supra fete pbne cuprinse sou cuprinzafoare cu contur tnchis (plan si dreapta)

Baza dubla de centrare (ghi­dare) determinah' cu supra fete cilindrice lungi cuprinse sau cuprinzafoare (doua drepte)

Baza de centrare (dubla de sprijin) determinata cu suprafe­te cilindrice scurte cuprinse sou cuprinzafoare (doua puncte)

Baza de ghidare determinata cu suprafete cilindrice lungi cuprinse sau cuprinzatoare (dreapta)

Baza de sprijin determinata cu suprafete cilindrice scurte, cuprinse sau cuprinza,' (punct)

Baza dubla de centrare (ghida­re) determinata cu suprafete cilindrice filetafe, cuprinse sau cuprinzafoare (doua drepfe)

Baza dubla de centrare (ghi­dare ) si sprijin determinata cu suprafete conice lungi cuprinse sau cuprinzatoare (doua drep­te- si un punct)

a

Q

wzzz. a

5 grade (doua transh­tii si trei rotatii)

4 grade (doua transh-'/'sidouarota

'pi)

2 grade (doua trans/at//)

2 grade (o trans/ape si o rotafie)

Igrad (o rotafie )

if grade (doua transhtii si doua rotatii)

5 grade (trei franslatii si obud rotatii)

Dornuri lungi

rig/de prof/late

a. Bucsa tunga rioida

b. Dorn lung rigid

a. Bucsa scurta ngidd

b.Dorn scurt rigid

Dorn lung rigid frezot

Dorn scurt rigid frezot

a. Dorn lung filetat Bucsa lunga filetota

Dornuri conice lungi Peductii (bucse) conice lungi

18

Baza dubla de centrare (ghi­dare) si sprijin deferminaia" cu suprafete conice scurte cu­prinse sau cuprinzatoare (doua drepte si un punct)

5 grade (trei franslatii si doud rotatii)

Un virf fix si un virfmoiil

332

fobelul 18.1 (continuore)

0 1 2 3 if

19

Baza dubla de centrare (ghi­dare ) determinata cu suprafete cilindrice exterioare lungi (doua drepte) si stringere simut-fana pe oceeasi direcfie din doua sensuri.

I

4 grade (doud franslatii si doua rotatii)

Mecanism aufocen-franfcu prisme normate

20

Baza ok centrare (dubla de sprijin determinata cu suprafete cilindri­ce exterioare scurte (doua puncte) si stringere simuffand pe aceeasi direcfie din doua sensuri.

2 grade (doud transhtii)

Mecanism oufo-centrantcu prisme ingusfe

21

Baza dubla de centrare (ghidare) determinata cu suprafete cilindri­ce exterioare sou inferioore lungi (doud drepte) si stringere simul-tbna din trei direct/i radiate.

: ¥ b

If grade (doud transhtii si doud rotatii)

a. Mandrine auto-cenfrante

b. Dornuri extensi­ble

22

Baza dubla de sprijin (centrare) determinata cu suprafete ci/in -drice exterioare sau interioare scurte (doua puncte) si stringere simultana din trei direct/i radiale.

2grade(doud

transhtii)

a. Mandrine aufo-centronte

b. Dornuri extensi­ble 22

Baza dubla de sprijin (centrare) determinata cu suprafete ci/in -drice exterioare sau interioare scurte (doua puncte) si stringere simultana din trei direct/i radiale.

2grade(doud

transhtii)

a. Mandrine aufo-centronte

b. Dornuri extensi­ble 22

Baza dubla de sprijin (centrare) determinata cu suprafete ci/in -drice exterioare sau interioare scurte (doua puncte) si stringere simultana din trei direct/i radiale.

2grade(doud

transhtii)

a. Mandrine aufo-centronte

b. Dornuri extensi­ble

23

Baza dubla de centrare (ghidare)

determinata cu suprafete cilindrice

exterioare sau interioare lungi

(doud drepte) si stringere simul­

tana dm pafru d/rec/ii radiale. V

If grade (doud transtatii si doud rotatii)

a. Mandrine aufo-centrante

b. Dornuri extensi­ble

2k

Baza dubla de cent/are (ghidare)

si sprijin determinata cu supra­

fete plane cuprinse sau cuprin­

zafoare cu contur Inchis (doua

drepte si un punct) si stringere'

simultana din pafru direct/i.

5 grade (doud transhtii si treirotapi)

a. Mandrine auto-centranfe

b. Dornuri extensi­ble

2k

Baza dubla de cent/are (ghidare)

si sprijin determinata cu supra­

fete plane cuprinse sau cuprin­

zafoare cu contur Inchis (doua

drepte si un punct) si stringere'

simultana din pafru direct/i.

1 ( >

a :

///// 5 grade (doud transhtii si treirotapi)

a. Mandrine auto-centranfe

b. Dornuri extensi­ble

2k

Baza dubla de cent/are (ghidare)

si sprijin determinata cu supra­

fete plane cuprinse sau cuprin­

zafoare cu contur Inchis (doua

drepte si un punct) si stringere'

simultana din pafru direct/i.

a :

5 grade (doud transhtii si treirotapi)

a. Mandrine auto-centranfe

b. Dornuri extensi­ble

25

Baza dubla de sprijin (centrare) determinata cu suprafete cilindri­ce exterioare sau interioare scurte (doud puncte)si stringere simu/tana din pafru airecfii.

¥ m b

2grade(doud franslatii)

a. Mandrine auto-centrante

b. Dornuri extensi­ble.

333

0 / o Tabelul 18.1 (confinuare)

26 Reazeme principale aufore-glabi/e

z.

3 < u Q b c

3

1grad(o rotot/e sau o translate)

a.Calotd sfericd b. Pana disc sau

pirgbie articu/o-1a cu doua brute

c. Doua p/unjere verfico/e si unui orizonhl

27

Reazeme suplimentare

111 I a b e d

Nu leaga grade de libertate

a. Cu autoasezore pe suprafete plane

b. Cu autoasezare pe suprafete curbe

c. Cu asezare u/ferioara pe suprafete plane

d.Cu asezare ulterioara pe suprafete curbe

334

19. Desene schematice

19.1. Generalitati

Desenele schematice sint reprezentari simplificate care, prin utilizarea simbo-lurilor standardizate, redau elementele principale care compun un mecanism, dis-pozitiv sau masina, cu scopul evidentierii modului de functionare, de transformare sau transmitere a miscarii si a legaturilor dintre elementele componente.

In domeniul constructiilor de masini se utilizeaza in mod curent schema in diverse etape de lucru:

— Schema de principiu — servind ca baza de plecare pentru anteproiect; in acest caz ea reda, intr-un mod simplificat, indica|ii asupra modului de functio­nare a produsului ce trebuie realizat si a pieselor sale componente. Schema de principiu poate figura intr-un catalog sau prospect.

— Schema de execufie (de real izare) a produsului, alcatuita din semne con­ventionale menite sa prezinte anumite legaturi intre piesele componente, document care constituie ultima etapa ce precede anteproiectul.

— Schema de montaj, care se da in catalogul produsului, indicind modul in care acesta se asambleaza cu instalatiile vecine si eventual ordinea in care se stabilesc diferitele legaturi. Pozit ia, forma si dimensiunile organelor de lega-tura sint informatiile pe care le ofera o schema de acest gen.

— Construcfii grafice simplificate, utilizate in cazul constructiilor metalice cu ansambluri de foarte mari dimensiuni, legate intre ele cu diferite profiluri care trebuie sa reziste la diverse forte si momente ce trebuie bine stabilite prin calcul.

In reprezentarile schematice se indica numai elementele principale, renuntind la reprezentari de prisos care incarca schema.

In general, piesele componente se numeroteaza, intocmindu-se o legenda in care se explica fiecare element.

F i g . 1 9 . 1

335

Pentru reprezentarile schematice se foloseste fie proiectia ortogonala, fie perspectiva axonometrica, dupa cum este util pentru intelegerea desenului. In unele cazuri, daca este necesar, se pot utiliza ambele reprezentari; de exemplu, in fig. 19.1 se reprezinta schema cinematice a unui reductor in trei trepte: a — reprezentare in dubla proiecfie ortogonala, b — reprezentare izometri.ee.

19.2. Scheme mecanice

Modul de reprezentare conventionale a schemelor mecanice si simbolurile utilizate sint stabilite prin S T A S 1543-86.

Schema mecanice este reprezentarea grafica a elementelor, legaturilor, an-samblurilor fixe sau mobile aflate in componenta mecanismelor si a masinilor, putind fi relizata ca schema s t ruc tu ra l , cinematica sau constructive.

Schema structurala este o scheme mecanice care conste din reprezentarea conventionale plane a elementelor cinematice componente si a cuplelor cinematice echivalente, fere evidentierea caracterului miscerii si a configuratiei geometrice a elementelor componente.

Schema cinematica este o scheme mecanice care conste din reprezentarea conventionale, plane sau in perspective, a configuratiei geometrice a elementelor cinematice componente si a cuplelor cinematice existente pentru un anumit sens de miscare, cu evidentierea caracterului miscerii. Poate fi executate si ca desen la scara.

Schema constructivd este o scheme mecanice care conste din reprezentarea plana sau in perspective a elementelor si cuplelor cinematice componente, avin-du-se in vedere ce un element cinematic poate fi format din una sau mai multe piese rigid legate intre ele.

In tabelul 19.1 este prezentat un extras din S T A S 1543-86 cu simboluri con­ventionale uzuale necesare alcatuirii schemelor mecanice.

Pentru exemplificarea reprezenterilor schematice in figura 19.2 (CV — cutia de viteze; CA — cutia de avansuri; M — motor ) se prezinte schema cinematice de principiu iar in figura 19.3 schema cinematice dezvoltata a strungului normal SN-400, cu utilizarea simbolurilor din tabelul 19.1. Se observe pe cele doua repre-zenteri notarea axelor cu cifre romane si a elementelor componente cu cifre arabe.

F i g . 1 9 . 2

336

Jabe/u/19.1

Denumirea Reprezentarea conventiono/d Denumirea Reprezenforea convent/onaM

REPREZENTAREA M/SCAP// Cupla de rotafie fixd 'elementul mobit e o bard)

MISCARE RECT/L/N/5 Cupla de rotafie fixd 'elementul mobit e o bard)

Intr-un sens sau

Cupla de rotafie fixd 'elementul mobit e o bard)

In ambele sensuri Cupla de rofofie- f/xa (elementulmobile un disc) MISCARE OE ROTATIE PLANA

Cupla de rofofie- f/xa (elementulmobile un disc)

Intr-un singur sens sau I ^ T ^ ELEUENTL - CINEMAT/CE

In ambele sensuri sau O Maniveh disc (centrica, excentricd) MISCARE DE ROTATIE SPATIALA

Maniveh disc (centrica, excentricd)

Intr-un singur sens -£"7" sou- "O-Maniveh disc (centrica, excentricd)

In ambele sensuri J ^ s a u - f >

Coma de transhtie (ghidare simpla; dubla)

MISCARE DE SOROS ( ROTO-TRANSLATIE) Coma oe rotatie (ghidare simph; dubla)

Intr-un singur sens ^ / N V y / S O U y^^S^T

Coma oe rotatie (ghidare simph; dubla)

In ambele sensuri hchet de transhtie

MISCARE L/M/TATA hchet de transhtie

Intr-un sens H sau / 'TV

hchet de transhtie

In ambele sensuri H H sau Tachet de rotatie

i Miscare de comuhre — * * » / O f

riNEMATICE

Tachet de rotatie

i

Cuph de transhtie

(In plan)

Roata dintafa cilindricd cu dantura exterioard

Cupla de transhtie

(in spafiu) Roata dintafa cilindricd cu dantura inferioara

j

i Cupla de rotafie

(in plan)

j

i Cupla de rotafie

(in plan)

Cupla de rob fie (in spafiu)

Roata dinhta conica cu dantura exterioard

Cuph" surub Cuph" surub Rooh' dinfata conica cu dantura interioora

<-

337

Tobe/ul (9.1 (cont/nuore) Denumirea

\ Mecanism cu coma (de translatie saucfe rotatie)

Mecanism cu coma si tocbetcu v/rf(detran-sbt/e sou de rotatie)

Mecanism cu cruce de Mai fa cu anfremre exter/oard

fieprezenforeo convent/bna/d

MECANISME CU ROTI DINTATE

Meconlsm cu angrenaj exterior

Meconlsm cu angrenaj interior

.(C V

\

7

4_J

Denumirea Reprezentarea convent/onajb

MECANISME SPAT/ALE

\MeCanlsm cu surub

Mecanism cu roll dintate hipoide

J W

IM8INARI fi/GIDE

Prin sudurd

Prin nituire

Cu suruburi

Cu surub, soibd controp/uf/fd

Cu prezon

I

ARBORI, WE. OS//. BARF

Arbore, tija, os/e, bora

Mecanism cu crema/ierd

X Arbore cotit cu mai multe coturi

REAZEME

Mecanism pbnetor s/m-plu cu o roatd centrala

Incastrare

ffeozem stmp/u fix

Mecanism pbnefor dlferentlal cu o roofo" centrala

fieozem cu

arflcu/afie a/eric

Peazem simplu mob//

' A

Z77777Z7777

338

Tabefuf /9.I (continuore)

Denumirea Peprezentare conventionale Denumirea Reprezentare cowentiona/d

LAGARE

Lagar radial

Lagar cu alunecare

radial

\Lagdr cu alunecare rad/dl cu Ine/e de ungere

Logdr cu alunecare radial-osci/ont

Logdr cu rostogolire radial, cu bile . s-

Lagar cu rosfogofire oxb/ intr-un sens

Lagar cu rostogolire axial

In ambe/e sensuri

Logdr cu susfinere pentru arbori verfica/i

Logdr cu rostogolire rad/dl, cu role

Logdr cu rostogolire rad/al- oscllant

\Lagar radial-axial

Lagar cu alunecare rad/al-

\axial Intr-un sens

Logdr cu alunecare radbl-oxiol In ambe/e sensuri

Logdr cu rostogolire rad/dl-axiali cu bile intr-un sens

Lagar cu alunecare

Lagar cu rostogolire

1 S T

Lagar ftp umbrela 77 s7Ti

IMBINARI PE ARBORI SAU OS/I

Imbinore mobi/d pe arbore

Logdr cu rostogolire rad/d/-axia/,cu bile /n ambele sensuri

Lagar cu rostogolire radial-axial, cu role tntr-un sens

Logdr axial

Logdr cu alunecare

axial ihfr-un sens

Lagar cu alunecare axial in ambele sensuri

l/nb/nare fixa pe arbore, cu pond

Imbinore mobi/d cu coneluri

CUPLAJE PERMANENTE

Cuphj rigid

Cuphj mobi/

Cuphj ehstic

339

fbbe/ul 19.)1 (confinuore)

Denumirea iQeprezentarea convenf/onola Denumirea Reprezenforea conve/ifionoia

CUPLAJE INTERMITENTE

Ambreiaj comanda/'

Ambreiaj cug/ieare cu cuphreinlr-un sens

Ambreiaj cu gheore cu cupbre in ambele sensuri

Ambreiaj cu fricfiune

Ambreiaj cu fricfiune cu disc (cu cup/are intr-un sens si in ambele sensuri)

Ambreiaj cu fricfiune cu fambur cu saboti

Ambreiaj electromagnetic

Ambreiaj hidraulic

\Frina cu disc cu octionare meconicd

TRANSM/S/I MECANICE

Transmisie prin fricfiune cu roti cilindrice

Transmisie prin fricfiune cu roti conice

transmisie prin fricfiune cu rofi cilindrice pentru transformarea miscorii |ofe rofofie in miscore recti/inie

< 9

< 3

Transmisie prin fricfiune cu roata hiperboloidola pentru transformarea miscorii de 'rohtie in miscare eticdiob/d

FRINE

Frrna conica

Frind cu un sabot

yransmisie directs cu cureo lofc

4

Transmisie cu cureo hfc cu raid de ihf/ndere

I - J T L L

IX

V • />

i _ x. X

340

Tabelul l9.l(continuare)

Denumirea

Transmisie incrucisafc

\cu cureo

Transmisie cu curea

rotunda

Transmisie cu lont

Angrenaj para/el cilindric exterior

Angrenaj paralel i cilindric interior

Angrenaj pora/el cifhdr/c

| exterior cu dinti in V

Reprezentarea convenfiona/d

> _ I - < - Q > 4 - <

£ ± 3 -

7 ^ -

X •

M

Denumirea

Angrenaj concurenf conic cu dinfi drepfi

Angrenaj mefcat cu met globoidal

Reprezenforea convenfidnald _

DIVERSE ORGANE DE MASINI

\capdt de arbore cu U/rfde centrare

Xopat de arbore cu universal

Capatde arbore cu

p/afou

Capatde arbore cu bucsa\ elastica de stringere '

Capat de arbore pentru maniveld demonfobild

Manive/e (demontobile si fixe)

Roata de mind

341

342

19.3. Scheme hidraulice

Pentru reprezentarea conventionale a circuitelor hidraulice se utilizeaza

semne conventionale stabilite prin S T A S 7145-86, din care se prezinta un extras

in tabelul 19.2.

hoelul 13.2

Denumirea Caracteristica Reprezenforea conventiona/a

Denumirea Coracterist/co Reprezenforea convent/bnafo

Pompe

hidraulice

Cu debit cons font si cu un singur sens $

Distribuitoare hidraulice

Cu doua pozifii si patru orificii co/rm date manual Pompe

hidraulice

Cu debit cons font si cu un singur sens $

Distribuitoare hidraulice

Cu doua pozifii si patru orificii co/rm date manual

|=f x Pompe

hidraulice Ifereghbiie cu dublu

sens <D Distribuitoare hidraulice

Cu doua pozifii si patru orificii co/rm date manual Pompe

hidraulice Ifereghbiie cu dublu

sens <D Distribuitoare hidraulice

Cu doud pozifii si patru orificii coman­date electromagnetic

\ Y Pompe

hidraulice

Cu debit reghbil si dublu sens . #

Distribuitoare hidraulice

Cu doud pozifii si patru orificii coman­date electromagnetic

E X 7J

Pompe

hidraulice

Cu debit reghbil si dublu sens . #

Distribuitoare hidraulice

Cu doud pozifii si patru orificii coman­date electromagnetic

Pompe

hidraulice

Cu debit reghbil si dublu sens . #

Distribuitoare hidraulice

Cu trei pozifii si patru orificii coman­date hidroulic

Moloare hidraulice

Nereghbile cu un sens de rotatie 0

Distribuitoare hidraulice

Cu trei pozifii si patru orificii coman­date hidroulic

eHUIplX

Moloare hidraulice

Nereghbife cu doud sensuri de rotafie <t>

Supape

De sens

Moloare hidraulice

Regbbile cu un sens 0 Supape

De presiune G -k

7 d\

I Moloare hidraulice

Peghbile cu obud sensuri

Supape

De presiune

I

d\

I Moloare hidraulice

Peghbile cu obud sensuri

Rezistente Fixe

Moloare hidraulice

Regbbile oscifotorii hidraulice (drose/e) Regbbile

Moloare hidraulice

lineare cu piston

J

Conducfe

Principak R

Moloare hidraulice

lineare cu piston

I I

Conducfe

Principak

Moloare hidraulice

lineare cu piston —3

Conducfe Secundare

Moloare hidraulice

lineare cu piston -1 Conducfe

Auxiliore a P

Moloare hidraulice

lineare cu piston Conducfe

Intersectie cu racorobre —

Moloare hidraulice

lineare cu piston

I C J

I Rezervor de ulei

Manometru -0 . Filtru de

ulei Cu til trace mecanica •

Dupa modul de c i rcula te a fluidelor, circuitele hidraulice pot fi inchise, des-

chise sau mixte.

In figura 19.4 se exemplified reprezentarea unor scheme hidraulice (circuit

deschis — fig. 19.4, a si circuit inchis — fig. 19.4, b), cu utilizarea simbolurilor

din tabelul 19.2 (Mh — motor hidraulic; Dh — distribuitor hidraulic; P — pompa

hidraulica; Sp — supapa de presiune; Ss — supapa de sens; F — filtru; R —

rezervor.

343

FIG. 19.4

19.4. Scheme electrice

Pentru reprezentarea conventionale a circuitelor electrice se utilizeaza semne

conventionale stabilite prin S T A S 1590-71, din care se prezinta un extras in tabe­

lul 19.3.

Pentru exemplificarea reprezentarii, in figura 19.5 este prezentata schema

electrica de actionare (circuitul de forta) a strungului SN-400, cu utilizarea sim-

bolurilor din tabelul 19.3

P S T I I h *.[] [] O n n* l i ra

PD

- w -

ZZc,

344

FIG. 19.5

7bbe/u/ 19.3

Denumirea Caracteristica Reprezentarea convenfionoh

Denumirea Caracteristica Reprezentarea conventiono/d

Motoare electrice de curent continuu

Nereghbile Transformoter Mono/bzat Motoare electrice de curent continuu Pegbbile 0 ffedresor (h genera/) — D > f -

Motoare electrice de curent continuu Pegbbile 0

Trifozo)'cu rotor in scurtcircuit 3D Motoare

ekctrice asincrone de curent alternativ

Nereghbile ^^^^^ Motor asincron

Trifozo)'cu rotor in scurtcircuit 3D Motoare

ekctrice asincrone de curent alternativ Pegbbile 0 t/emenpde

conectare mobile

(h general) 0 —

Motoare ekctrice asincrone de curent alternativ Pegbbile 0

tntrerapdfoare

Monopohre

Generatoare electrice de curent continuu

Nereghbile © tntrerapdfoare

Monopohre

Generatoare electrice de curent continuu

Nereghbile © tntrerapdfoare B/polare Generatoare electrice de curent continuu Peghbi/e

tntrerapdfoare

Tripohre 531: Generatoare electrice de curent continuu Peghbi/e

Contectde contectori

Normal deschis

Generatoare electrice de curent alternativ

Nereghbile g Contectde contectori

Normal deschis

Generatoare electrice de curent alternativ

Nereghbile g Contectde contectori

Normal inchis Generatoare electrice de curent alternativ Peglabi/e 0 Ampermetru

Conductori In circuite ds forfc

Voltmetru

Conductori In circuite de comanda

Bobioae/ec-tromqgneti/or - o -

Intersectie de conductori

Cu legatura e/ectricd

Bobioae/ec-tromqgneti/or - o -

Intersectie de conductori

Cu legatura e/ectricd —( i— Acthnore prin

electromagnet - D -Intersectie de conductori

lard /egd/urd e/ectricd

Acthnore prin electromagnet - D -

Intersectie de conductori

lard /egd/urd e/ectricd

Intrerupdtor

actional prin

butoane

Norma/ deschis r

Rezistenta Nereactivd H / ? 1 —

Intrerupdtor

actional prin

butoane

Norma/ deschis r

Rezistenta Nereactivd

Intrerupdtor

actional prin

butoane Norma/ inchis

T

Condensatori Contact cu prizd —(—

Inducfontd Siguranta fuzibi/d

1 1 Inducfontd

H L y-Siguranta fuzibi/d

Inducfontd

Lampd de

semnalizore Legare la pdmint

i Lampd de

semnalizore

Legare la masa

Semnalizafor

acustic

hriabilifafe continua y hriabilitate

tn trepte

Element de comanda al unui re/eu (simbol general)

rj~i sou r_~_2

Baterie de e primare sau

lemente ga/vanice •Je acumu/ahare

345

Bibliografie

1 . Bogoevici, Gh. § . a . D e s e n t e h n i c i n d u s t r i a l . B u c u r e § t i , E d i t u r a D i d a c t i c a s j P e d a g o g i c a , 1 9 7 7 .

2 . Constantinescu, V. N. s . a . L a g a r e c u a l u n e c a r e . B u c u r e ^ t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 8 0 . 3 . *** I n d r u m a r d e p r o i e c t a r e tn c o n s t r u c ^ a d e m a s i n i . V o l . I. B u c u r e s t i , E d i t u r a T e h n i c S , 1 9 8 1 . 4 . *** C a l c u l u l s j c o n s t r u c t i a c u p l a j e l o r . B u c u r e ^ t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 7 8 .

5 . *** E t a n s a r i , B r a $ o v , L i t o g r a f i a t U n i v e r s i t a t e a B r a $ o v , 1 9 7 9 . 6 . Georgescu, G. S. T n d r u m a t o r p e n t r u a t e l i e r e l e m e c a n i c e . B u c u r e ^ t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 7 8 .

7 . Husein, Gh. s j Oncescu, Gh. R e p r e z e n t a r i a x o n o m e t r i c e i n c o n s t r u e ^ d e m a s i n i . B u c u r e ^ t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 7 5 .

8 . Husein, Gh. $ i Tudose, M. D e s e n t e h n i c . B u c u r e ^ t i , E d i t u r a D i d a c t i c a s j P e d a g o g i c a , 1 9 7 6 . 9 . Kamenev, V. I. C u r s m a s j n o s t r o i t e l i n o v o c e r c e n i a . M o s c o v a , M a $ g h i z , 1 9 5 1 .

1 0 . iWanea, Gh. O r g a n e d e m a s j n i . B u c u r e ^ t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 7 0 . 1 1 . IWoncea, J. $ . a . G e o m e t r i e d e s c r i p t i v a s i d e s e n t e h n i c . P a r t e a I I . D e s e n t e h n i c . B u c u r e ^ t i , E d i t u r a

D i d a c t i c a s j P e d a g o g i c a , 1 9 7 0 . 1 2 . Nifulescu, Th. C u l e g e r e d e p l a n s e d i d a c t i c e p r i v i n d a p l i c a f i i l e g e o m e t r i e i d e s c r i p t i v e i n d e s e n u l

i n d u s t r i a l . B u c u r e s t i , O . D . P . T . — M . I . C M . , 1 9 7 1 .

1 3 . Nifulescu, Th. s i Precupetu, P. A l b u m d e r e p r e z e n t a r i a x o n o m e t r i c e i n d e s e n u l i n d u s t r i a l . B u c u ­r e s t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 7 8 .

1 4 . Ni'tulescu, Th. R e p r e z e n t a r i l e a x o n o m e t r i c e i n d e s e n u l i n d u s t r i a l . B u c u r e s t i , O . D . P . T . — M . I . C M . , 1 9 7 6 .

1 5 : Nijulescu, Th. s j Carpovici, M. R e p r e z e n t a r i l e a x o n o m e t r i c e tn d e s e n u l i n d u s t r i a l . B u c u r e s t i , L i t o ­g r a f i a t I . C . B . , 1 9 6 6 .

1 6 . Precupetu, P. s j Dale, C. P r o b l e m e d e g e o m e t r i e d e s c r i p t i v a c u a p l i c a { i i i n t e h n i c a . B u c u r e s t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 8 7 .

1 7 . Precupefu, P., Dale, C. ? . a . G e o m e t r i e d e s c r i p t i v a s i d e s e n t e h n i c . P a r t e a I. G e o m e t r i e d e s c r i p t i v a . B u c u r e s t i , L i t o g r a f i a t I . P . B . , 1 9 7 8 .

1 8 . Precupetu, P., Dale, C. $ . a . G e o m e t r i e d e s c r i p t i v a s j d e s e n t e h n i c . P a r t e a II. D e s e n t e h n i c . B u c u ­r e s t i , L i t o g r a f i a t I . P . B . , 1 9 8 0 .

1 9 . Precupetu, P. s . a . D e s e n t e h n i c . M a n u a l p e n t r u l i c e e d e s p e c i a l i t a t e s j s c o l i d e m a i s j r i . B u c u r e s t i , E d i t u r a D i d a c t i c a s j P e d a g o g i c a , 1 9 7 3 .

2 0 . Pico?, C. s . a . N o r m a r e a t e h n i c a p e n t r u p r e l u c r a r i p r i n a $ c h i e r e . B u c u r e s t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 7 8 . 2 1 . Popovici, C. $ . a . T e h n o l o g i a c o n s t r u c t i i l o r d e m a s j n i , B u c u r e s t i , E d i t u r a D i d a c t i c a s j P e d a g o g i c a ,

1 9 6 7 . 2 2 . Rognitz, H. P r o i e c t a r e a f o r m e i ( t r a d u c e r e d i n l i m b a g e r m a n a ) . B u c u r e s t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 5 8 .

2 3 . Stanescu, I. s j Tache, V. D i s p o z i t i v e p e n t r u m a s j n i - u n e l t e . P r o i e c t a r e , c o n s t r u c t i e . B u c u r e s t i , E d i ­t u r a T e h n i c a , 1 9 7 9 .

2 4 . *** C a t a l o g d e p r o d u s e o m o l o g a t e . t n d r u m a t o r p e n t r u e l e m e n t e d e a s a m b l a r e , B u c u r e s t i , O . I . D . — M . I . C . M : , 1 9 7 8 .

2 5 . *** M a n u a l u l i n g i n e r u l u i m e c a n i c . B u c u r e s t i , E d i t u r a T e h n i c a , 1 9 7 2 .

346

reprezentdrilor grafice — ortogonale si axonometrice — ale diferitelor piese, an-

sambluri si subansambluri din domeniul constructiilor de masini.

Deoarece in ultima parte s-au modificat multe standarde, in edifia a doua

a lucrdrii s-a imbunatdtit toatd partea grafted si textul in conformitate cu

STAS-urile in vigoare. De asemenea, in actuala editie s-au introdus figuri si ta-

bele noi, semnificative, ca urmare a sugestiilor primite din partea cititorilor.

Avind in vedere faptul ca prima edifie a fost apreciatd de cititori, sperdm

ca lucrarea in actuala forma, imbunatdtita, sa satisfacd cerinfele tuturor catego-

riilor de cadre tehnice si studenfilor care o vor utiliza.

A U T O R I I

Cuprins

Prefafd /

Partea intii. NORME GENERALE . . . 1 1 1. Nofiuni introductive 11

1.1. Obiectul sj scopul desenului teh­nic 11

1.2. Standarde, norme interne, con­vent 12

1.3. Clasificarea desenelor tehnice . . 12 2. Standarde generale utilizate la intoc­

mirea desenelor tehnice 15 2.1. Linii utilizate in desenul tehnic

industrial 15 2.2. Scrierea standardizata . . . . 1 7 2.3. Formatele desenelor tehnice . . 23 2.4. Indicatorul sj tabelul de compo­

nenta 28 2.5. ScSri numerice utilizate in desenul

tehnic 31 2.6. Plierea (fmpaturirea) desenelor

tehnice 32

3. Aplicatii ale geometriei descriptive in desenul tehnic 35

3.1. Generalityti 35 3.2. Aplicatii ale geometriei descriptive

la piese tehnice 35

Partea a doua. REPREZENTARI UTILI­ZATE IN DESENUL TEHNIC . . 51

4. Reprezentarea in proiectie ortogonala a pieselor 51

4.1. Generality 51 4.2. Reprezentarea secfiunilor sj rup-

turilor 53 4.3. Trasee de sectionare 58 4.4. Norme generale pentru reprezen­

tarea sectiunilor 59 4.5. Reprezentari combinate . . . . 6 5 4.6. Reprezentarea vederilor sj a vede-

rilor partial rotite 65 4.7. Ha^uri utilizate in desenul tehnic 66 4.8. Dispunerea proiectiilor . . . . 6 8 4.9. Intocmirea desenului de releveu 71

5 . Cotarea desenelor tehnice . . . . 7 8 5.1. Norme reguli de cotare . . . 78 5.2. Principii sj metode de cotare . . 91 5.3. Reprezentarea, cotarea sj notarea

filetelor 98

5.4. Reprezentarea sj cotarea flanselor 107 5.5. Aplicatii la cotarea pieselor . . 114

6. Notarea starii suprafetelor sj a preci-ziei dimensionale 117

6.1. Notarea starii suprafetelor . . . .117 6.2. Notarea pe desene a tratamentului

termic 125 6.3. Notarea pe desen a abaterilor di­

mensionale 126 6.4. Inscrierea pe desene a abaterilor

de forma sj pozitie a suprafetelor 138

7 . Desenul l a scara . . . . . . . 144

7.1. Constructii geometrice utilizate la fntocmirea desenului la scara 144

7.2. Intocmirea desenului la scara . . 150 7.3. Exemple de reprezentari a unor

piese specif ice la scara . . . . 155

8 . Reprezentari axonometrice . . . . 170 8.1. Generalitati 170 8.2. Proprietatile triunghiului axono­

metric 171 8.3. Coeficienti de reducere, scari . . 171 8.4. Relatia fundamental^ a axono-

metriei ortogonale 172 8.5. Axonometrii utilizate in desenul

tehnic 173 8.6. Reprezentarea figurilor plane in

axonometria ortogonala . . . . 177 8.7. Reprezentarea corpurilor geo­

metrice In axonometria ortogo­nala 180

8.8. Aplicatii ale reprezentarilor axo­nometrice In desenul tehnic 182

8.9. Hasurarea suprafetelor sectio-nate In reprezentarea axonome­

trica 183 8.10. Cotarea reprezentarilor axono­

metrice 187 8.11. Exemple specif ice pentru re­

prezentarea axonometrica a dese­nelor de ansamblu 190

9 . Proiectarea formei pieselor . . . . 195

9.1. Generalitati 195 9.2. Forma geometries principals . 195 9.3. Forma functjonala 197 9.4. Forma constructiv-tehnologica 197 9.5. Aspectul estetic al formei . . . 203

I n l u c r a r e , a d r e s a i a e a d r e l o r d e s p e c i a l i t a t e d i n i i i d u s t r i a c o n s t r u c t o a r e d e m a s i n i , s e c a u t a ' c a , a l a t u r i d o b a z e l e t e o r e t i e e a l e d i s c i p l i n e i D E S E N T E H N I C ,

s a s e c o r e l e z e r e p r e z e n t a r i l e g r a f i c e c u s t a n d a r d e l e i n v i g o a r e l a d a t a e l a b o r a r i i . M a t e r i a l u l p r e z e n t a t p o a t e f i d e u n r e a l f o l o s s i c e l o r c e s t u d i a z a d e s e n u l t e h n i c i n d i f e r i t e f o r m e d e i n v a t a m i n l .

L u c r a r e a p r e z i n t a i n t e r e s p r i n m o d u l d e a b o r d a r e a t e r n a t i c i i p r o p u s e , p r i n u t i l i z a r e a l a r g a a r e p r e z e n t a r i l o r a x o n o m e t r i c e , c a r e d a u o i m a g i n e s p a t i a l a m a i u s o r p e r c e p l i b i l a , p r i n o r i g i n a l i t a t e a r e p a r t i z a r i i p e p a r t i s i c a p i t o l e a m a t e r i a l u l u i

t r a t a t s i p r i n i n t r o d u c e r e a u n o r c a p i t o l e n o i , c a r e n u a u f o s t a b o r d a l e i n l u c r a r i c u a c e a s t a t e m a t i c a .

D e a s e m e n e a e s t e o r i g i n a l a g r a f i c a t i t i l i z a t a ; r e p r e z e n t a r i l e p r o p n u - z i s c d m d e s e n u l t e h n i c s i n t t r a s a t e c u c u l o a r e n e a g r i i , i a r t o a t e c o n s t r u c t i i l e a u x i l i a r e s a u e x p l i c a t i v e c u c u l o a r e r o s i e , e x c l u z i n d u - s e a s t f e l c o n f u z i i l e s i c r e s c i n d c l a r i t a t e a s i a c u r a t e { e a l u c r a r i i .

L u c r a r e a a f o s t e l a b o r a t e d u p a c u m u r m e a z a :

c a p . 2 , 7 , 9 , 1 0 , 1 4 , 1 6 s i 1 8 i n g . C . Dale; c a p . 1 3 s i 1 7 i n g . p r o f . g r . I Th. Nitulescu; c a p . 4 , 5 s i 6 c o n f . d r . i n g . P. Precupetu;

c a p . 1 2 , 1 5 s i 1 9 i n g . C. Dale s i i n g . p r o f . g r . I Th. Nitulescu; c a p . 1 , 3 s i 1 1 i n g . C. Dale, i n g . p r o f . g r . I Th. Nitulescu si

c o n f . d r . i n g . P. Precupetu;

c a p . 8 i n g . p r o f . g r . I Th. Nitulescu s i c o n f . d r . i n g . P. Precupetu.

D e s e n e l e a u f o s t e x e c u t a t e d e St. Polinciar s u b i n d r u m a r e a i n g . C. Dale

R e d a c t o r : i n g . M A R I A A N T O I N E T T E I O N E S C U T e h n o r e d a c t o r : M A R I A T R A S N E A C o p e r t a : S I M O N A D U M I T R E S C U

B u n d e t i p a r : 1 1 . 1 2 . 1 9 8 9 . C o l i d e t i p a r : 2 1 , 7 5 . C . Z . : 6 2 : 7 4 4 .

T i p a r u l e x e c u t a t s u b c o m . 2 6 7 / 1 9 8 9 , l a I n t r e p r i n d e r e a P o l i g r a f i c a „ C r i s a n a " , O r a d e a

s t r . L e o n t i n S a l a j a n n r . 1 0 5 R o m a n i a

I S B N 973-31-0122-2

T h i s w o r k i s a d d r e s s e d t o s p e c i a l i s t s w o r k i n g i n t h e e n g i n e e r i n g m a c h i n e b u i l -d i n g i n d u s t r y a n d t h e a p p r o p r i a t e f i e l d s a n d i t i s t r y i n g t o c o r r e l a t e t h e g r a p h i c a l r e p r e s e n t a t i o n s w i t h t h e s t a n d a r d s a l r e a d y e x i s t i n g w h e n i t w a s e l a b o r a t e d , i n

a c c o r d a n c e w i t h t h e t h e o r e t i c a l b a s i s o f T E C H N I C A L D R A W I N G . B e s i d e s , t h i s w o r k c a n b e r e a l l y u s e f u l t o t h o s e s t u d y i n g t e c h n i c a l d r a w i n g i n s e v e r a l f i e l d s

o f e d u c a t i o n .

T h e n e w c h a r a c t e r o f t h i s w o r k i s s u p p o r t e d b y t h e w a y i t t r e a t s t h e c h o s e n t o p i c s , b y a n e x t e n s i v e u s e o f a x o n o m e t r i c r e p r e s e n t a t i o n s ( t h e a x o n o m e t r i c r e p r e ­

s e n t a t i o n s a r e b a s e d o n a s p a t i a l p a t t e r n w h i c h i s e a s i e r t o p e r c e i v e ) a n d b y t h e g e n u i n e d i v i s i o n o f t h e t r e a t e d t o p i c s i n p a r t s a n d c h a p t e r s a n d t h e i n t r o d u c ­t i o n o f n e w c h a p t e r s w h i c h h a v e n o t b e e n t a k e n i n t o c o n s i d e r a t i o n i n w o r k s o n

t h e s a m e s u b j e c t .

T h e u s e d d r a w i n g i s g e n u i n e a s w e l l : t h e p r o p e r r e p r e s e n t a t i o n s a r e t r a c e d i n b l a c k a n d a l l t h e a u x i l i a r y o r e x p l a n a t o r y d r a w i n g i s d o n e i n r e d , t h u s p r e v e n ­

t i n g c o n f u s i o n a n d i n c r e a s i n g t h e c l a r i t y a n d a c c u r a c y o f t h e w o r k .

P a r t I : G E N E R A L S T A N D A R D S

1 I n t r o d u c t o r y c o n c e p t s 2 G e n e r a l s t a n d a r d s u s e d i n t e c h n i c a l d r a w ­

i n g s 3 T h e a p p l i c a t i o n o f d e s c r i p t i v e g e o m e t r y i n

t e c h n i c a l d r a w i n g

P a r t 1 1 : R E P R E S E N T A T I O N S U S E D I N I N ­D U S T R I A L T E C H N I C A L D R A W I N G

4 T h e r e p r e s e n t a t i o n o f p a r t s i n o r t h o g o n a l p r o j e c t i o n

5 D r a w i n g t h e d i m e n s i o n s i n t e c h n i c a l d r a w ­i n g s

6 T h e n o t a t i o n o f s u r f a c e s s t a t e a n d d i m e n s i o ­n a l p r e c i s i o n

7 S c a l e d r a w i n g 8 A x o n o m e t r i c r e p r e s e n t a t i o n 9 P a r t s s h a p e p r o j e c t i o n

P a r t I I I : C O M P L E X D R A W I N G

1 0 A s s e m b l i e s r e p r e s e n t a t i o n a n d d r a w i n g t h e d i m e n s i o n s

1 1 T h e d r a w i n g o f t h e c o m p l e x d r a w i n g 1 2 D r a w i n g s r e a d i n g a n d c h e c k i n g

P a r t I V : S P E C I F I C U S U A L R E P R E S E N T A T I O N S

1 3 S h a f t s 1 4 M a c h a n i c a l c o u p l i n g s 1 5 B e a r i n g s 1 6 P a c k i n g e l e m e n t s a n d l u b r i c a t i n g d e v i c e s 1 7 M e c h a n i c t r a n s m i s s i o n s

P a r t V : S P E C I A L D R A W I N G S

1 8 T h e d r a w i n g o f h a l f - f i n i s h e d g o o d a n d t h e d r a w i n g o f o p e r a t i o n s

1 9 D i a g r a m m a t i c d r a w i n g s

5