Institutul  Național           Universitatea Bucureşti         de Statistică                    Facultatea de                                                                                         Sociologie şi                                                                                      Asistență Socială                         

Dezvoltarea comunelor din România 

    

Prof. univ. dr. Dumitru SANDU Prof. univ. dr. Vergil VOINEAGU 

Dr. Filofteia PANDURU  

        

Iulie 2009 Bucureşti 

  

  

 

 

Cuprins 

pagina

1.  Metodologie pentru construirea Indicelui Dezvoltării Comunei              

IDC 2007‐2008 .............................................................................................................. 1

2.  Ghid şi exemple de utilizare a datelor referitoare la Indicele Dezvoltării 

Comunei   ..................................................................................................................... 7

   

   

   

 

 

Lista cu valorile Indicelui de dezvoltare a comunelor este prezentată într‐un fisier 

separat . In material nu au fost incluse hărțile , datorita volumului mare pe care il 

implica. 

   

   

   

   

   

   

 

 

 

  

1  

1. Metodologie pentru construirea Indicelui Dezvoltării Comunei, 

IDC 2007‐20081 

 

Obiectiv.  Fundamentarea  diferitelor  proiecte  de  dezvoltare  locală  necesită  şi  estimarea  gradului  de sărăcie‐dezvoltare  a  localităților  avute  în  vedere.  Construirea  unui  astfel  de  indice,  cu  date  cât mai apropiate  de  momentul  actual,  anul  2009,  cu  o  metodologie  perfecționată,    constituie  obiectivul  construirii Indicelui Dezvoltării Comunei (IDC). 

Experiențe  anterioare.  În  prezent,  în  România  sunt  publicate,  după  1989,  două  tipuri  de  astfel  de măsurători ale  dezvoltării locale.  Una dintre ele operează pe baza conceptului de sărăcie comunitară iar cealaltă este centrată pe agregarea datelor de sărăcie la nivel individual, prin rate ale sărăciei estimate la nivel  local. 

Indicele dezvoltării  satului DEVSAT2002 este construit  în  funcție de 11  indicatori cu valori estimate  la nivel de sat (9 dintre aceştia conțin date furnizate de Recensământul populației şi  locuințelor din 2002 iar  doi  sunt  de  natura  ecologică  şi  se  referă  la  poziția  satului  în  regiune)2.  Prin  agregarea  datelor referitoare la satele aceleiaşi comune se obține indicele dezvoltării comunei. 

Varianta de estimare pornind de la date individuale de sărăcie ‐ furnizate prin sondaje de tipul Anchetei asupra Bugetelor de Familie  (2003)  şi Recensământului Populației  şi Locuințelor din 2002  (realizate de  INS),  combinate cu date teritoriale ‐  este ilustrată în cadrul abordării promovate de CASPIS şi INS 3. 

Ambele variante de măsurare a sărăciei la nivel de comune pun probleme de utilizare în fundamentarea proiectelor de dezvoltare,  în  curs de  elaborare  în  anul 2009. Motivul principal  îl  constituie  vechimea datelor cu care s‐a lucrat, produse în esență în 2002 sau 2003. Evident, nu mai poți pune diagnostic de sărăcie sau dezvoltare pe o comunitate locală  luând ca bază date din 2002‐2003. Pot fi aduse în discuție şi probleme de ordin metodologic dar, în cazul de față, accentul îl vom pune pe descrierea metodologiei pe care am folosit‐o  pentru a construi noul indice al dezvoltării locale la nivel de comună . 

Conceptul de bază.  Indicele este calculat prin utilizarea   celor mai recente date disponibile  în Sistemul Statistic  Național  gestionat  de  Institutul  Național  de  Statistică(INS)  şi  în  statistica  departamentală  a  Ministerului Administrației  şi  Internelor. Ca  şi DEVSAT2002,  indicele operează  în baza  conceptului de sărăcie  comunitară.  Conform  acestui  concept,  o  comună  este  cu  atât mai  puțin  dezvoltată  cu  cât  la nivelul ei se  înregistrează o probabilitate mai mare de consum redus de bunuri publice sau private. O astfel de probabilitate nu o determinăm  însă direct, prin calcularea unor rate de sărăcie  la nivel  local. 

                                                            1 Dumitru Sandu, Vergil Voineagu, Filofteia Panduru. Responsabilitatea pentru proiectarea IDC si pentru calcularea valorilor sale revine primului dintre autori.  2 Dumitru Sandu,  Dezvoltare comunitară. Cercetare, practică, ideologie. Iaşi: POLIROM, 2005, pp:130‐141. Valorile indicelui sunt disponibile pe internet la adresa  http://dumitru.sandu.googlepages.com/bazededate  3 Lucian Pop, Filofteia Panduru, Vlad Grigoraş et al., Harta sărăcie în România. Metodologia utilizată şi prezentarea rezultatelor, CASPIS 2004 

  

2  

Operațiunea este, în fapt, imposibilă, pentru toate cele 2860 de comune ale țării. A trece de la date de eşantion de comune  la toate comunele  implică relații de  inferență (“imputare”) care măresc caracterul artificial al estimărilor rezultate. 

În  consecință,  am  optat  pentru  folosirea  unor  indicatori  care  estimează  indirect  probabilitatea  de consum  de  bunuri  publice  sau  private.    Centrarea  analizei  pe  conceptual  de  sărăcie  comunitară mai oferă un avantaj suplimentar prin faptul că indicele obținut se referă în primul rând la condițiile pentru  consum de bunuri publice. Or, majoritatea proiectelor de dezvoltare  locală pentru care sunt solicitate fonduri au  în vedere acest aspect al  sărăciei  ,  în mai mare măsură decât pe cel de consum  individual ,surprins prin ratele de sărăcie. 

Mod de construcție a IDC. Pentru construirea IDC se utilizează 10 indicatori (pentru detalii, vezi pag.6 „Indicatori  folosiți  în  construcția  şi  validarea  IDC”)  care  se  referă  la  sfera  publică  sau  privată  a dezvoltării locale şi, din punct de vedere al conținutului, la aspecte particulare ale capitalului material sau uman. 

Principalele categorii de indicatori folosiți pentru calcularea IDC 

Categorii de indicatori  Sfera publică a dezvoltării  Sfera  privată  a  dezvoltării,  cu condiționări din sfera publică 

Capital material 

Resurse financiare  o Venituri  din  surse  proprii  în bugetele locale 

o Cheltuieli  de  capital  în bugetele locale 

o Cheltuieli  pentru  locuințe  şi dezvoltare  public  în  bugetele locale 

 

Bunuri    şi  consum de bunuri 

o Infrastructură  publică  de locuire  ‐ consum apă curentă  

o Infrastructură  public  de locuire ‐ consum gaze 

o Infrastructură  privată  de locuire  (suprafață  locuibilă pe locuință) 

o Autoturisme  proprietate personală 

Capital uman4 

Stare de sănătate    o Speranța de viață la naştere o Rata mortalității infantile 

Educație*      Educație,  sănătate, valori, condiționate de vârstă 

  o Vârsta  medie  a  populației adulte 

*Stocul de educație nu poate  fi  calculat decât  la  recensământ  iar  indicatorii  curenți din BDL  (baza de date  la nivel de localitate)  ‐ elevi, profesori , săli de clasă etc. – au fost calculați însă s‐au dovedit a avea o relevanță redusă în contextul abordării pe care o promovăm. 

Pentru construirea IDC am realizat, în primă etapă, o grupare a celor 10 indicatori în patru grupări care se referă la aspecte particulare ale dezvoltării locale: 

                                                            4 Gary Becker, Capitalul Uman, Bucureşti: All, 1997 

  

3  

• Infrastructura de locuire (apă curentă, gaze, mărime locuințe); 

• Resurse publice , date de veniturile proprii din bugetul local, cheltuielile de capital şi cheltuielile pentru locuințe, mediu şi dezvoltare publică la nivelul aceluiaşi buget; 

• Capital economic individual‐familial, estimat prin numărul de autoturisme pe locuitor; 

• Capital uman condiționat de vârstă, estimat prin speranța de viață  la naştere, rata mortalității infantile şi vârsta medie a populație de peste 14 ani. 

În  selecția  indicatorilor pentru  indice am pornit de  la premise  teoretice asupra cărora nu  insistăm,  în contextual de față, şi de la o listă extinsă de indicatori‐candidat pentru a fi incluşi în indice (vezi anexa 1). 

Principiile majore de selecție au fost următoarele: 

1. indicatorul  să  fie  acreditat,  deja,  în  literatura  şi  practica  de  specialitate,  ca măsură  a  dezvoltării (cazul speranței de viață la naştere, mortalității infantile, consumului de bunuri publice etc.); 

2. indicatorul  să  fie  interpretabil  ca măsură  pentru  un  aspect  specific  al  dezvoltării  locale  (resurse financiare,  infrastructură  de  locuire,  stare  de  sănătate,  resurse  pentru  cumpărarea  de  bunuri  în gospodărie etc.); 

3. datele  de  pornire  pentru  calcul  să  nu  fie  afectate  de  erori  grave  ,  omisiuni  sistematice  (cazul numărului de  salariați  raportați  în BDL,  cu  referire numai  la  salariații din  instituții de pe  teritoriul comunei); 

4. fiecare grupare de indicatori în cazul unui indice parțial să fie confirmată prin generarea neobligată a  unui singur factor la extragerea de tip factorial, prin metoda componentelor principale (PCA); 

5. pentru grupări comparabile,  interpretabile, să  fie preferate cele pentru care  indicele KMO  (Kaiser‐Mayer‐Olkin) din factorială este mai mare; 

6. indicii parțiali să nu fie compuşi din foarte mulți indicatori astfel încât interpretarea lor să fie clară, intuitivă. 

Aplicând aceste principii pe datele disponibile am generat IDC . 

Validare.  Dacă  IDC  este  valid  ,  în  sensul  că  măsoară  efectiv  gradul  de  dezvoltare  locală  la  nivelul comunelor, atunci este de aşteptat ca variația sa să fie predictibilă conform relațiilor dintr‐un model de regresie multiplă  în  care  indicele  respective  este  variabila  dependent. Datele  din  tabelul  de mai  jos susțin din plin această ipoteză.  

Predictorul cel mai  important, aşa cum era de aşteptat  în baza  literaturii de specialitate, este stocul de educație. Comunele cele mai dezvoltate sunt cele care în 2002 aveau indici de nivel ridicat ai stocului de educație. Sărăcia,  la polul opus, este specific pentru comunele cu populație care are un nivel redus de educație, în context rural. Aşa cum era, iarăşi, de aşteptat, sărăcia comunitară rurală este specific pentru comunele izolate , aflate la mare distanță de oraş şi de drumuri europene. Comunele mici ca număr de locuitori, situate în regiunea istorică a Moldovei sunt, în continuare, printre cele mai sărace. 

 

 

  

4  

Predictori ai IDC 

Predictori

Coeficienti nestandardizaţi

Coef. Standard.

t p B eroare standard Beta

constanta -25.351 4.080 -6.214 .000

stoc de educaţie 2002 9.325 .337 .463 27.632 .000

populaţia comunei (ln) 1.413 .442 .054 3.195 .001

comuna apropiată de drum european 4.125 .592 .112 6.970 .000

distanta de la satul centru de comună pana la cel mai apropiat oraş

-.035 .011 -.054 -3.250 .001

comună în Moldova -7.542 .568 -.222 -13.287 .000

Tabelul  prezintă  rezultatele  unui  model  de  regresie  multiplă  în  care  IDC  este  variabila  dependenta. N=2626 iar R2=0.36. 

Indicator de validitate este  şi corelația semnificativă  (r=0.59, semnificativ pentru p=0.01) dintre  IDC  şi indicele  dezvoltării  comunei,  calculat  prin  agregarea DEVSAT2002. O  corelație  semnificativă,  de  nivel apropiat se înregistrează şi între IDC şi ratele de sărăcie estimate la nivel de comună de Pop , Panduru et al. în 2003 (r=0.55, p=0.01). 

Valorile medii  județene  ale  IDC  indică,  în  continuare,  localizarea marilor  pungi  de  sărăcie  rurală  în Moldova (Botoşani şi Vaslui, mai ales) şi în sudul Munteniei şi al Olteniei: 

Botoţani 35   Braila 46   Harghita 56

Vaslui 35   Giurgiu 47   Bihor 56

Iaşi 41   Suceava 47   Constanţa 57

Teleorman 41   Valcea 48   Alba 58

Călăraşi 41   Vrancea 48   Prahova 60

Bacău 43   Buzau 48   Arad 60

Ialomiţa 43   Tulcea 49   Mureş 61

Mehedinţi 44   Galati 50   Cluj 62

Olt 44   Maramures 50   Hunedoara 63

Neamţ 44   Satu Mare 50      

Dolj 45   Bistrita-Nasaud 50       Cifrele indică valorile medii judeţene ale IDC, ponderate cu populaţia comunelor. Înainte de agregare, valorile indicelui, rezultate din factorială, au fost transformate cu scorul Hull pentru a avea o variaţie apropiată de intervalul 0 la 100 (serie cu media egală cu 50 şi abaterea standard de 14)

  Sălaj 51   Sibiu 67

  Dâmboviţa 52   Braşov 67

  Gorj 52   Timiş 69

  Covasna 52   Ilfov 91

 Caraş-Severin 54      

  Argeş 55      

 

  

5  

      

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Indicatorii  componenți  ai  Indicelui  Dezvoltării  Comunei  şi  relațiile  dintre  ei,  semnificate  prin  scoruri 

factoriale 

Pentru  toate  factorialele  implicate  în  calcul,  indicele KMO(Kaiser‐Mayer‐Olkin) este de  cel puțin 0.50. Pentru factoriala finală, asociată construirii IDC din  indicii parțiali, KMO=0.63,  iar factorul principal unic explică  43%  din  varianța matricei  de  date.  Infrastructura  de  locuire  şi  capitalul  economic  personal‐familial explică cel mai mult din variația indicelui construit.  

În fine, menționăm că IDC corelează semnificativ şi  în sensul  în care ar fi de aşteptat şi cu rata totală a fertilității  la nivel de comună  (r=‐0.13, p=0.01). Comunele cu nivel  ridicat de dezvoltare  tind să aibă o rată redusă a fertilității . 

INDICELE DEZVOLTĂRII COMUNEI IDC 

0.46  INFRASTRUCTURA DE LOCUIRE 

0.59  Suprafață locuibilă pe locuință (m2) 

0.58  Consumul casnic de gaze pe locuitor  (m2) 

0.25  Consumul casnic de apă din sistemul public pe locuitor 

0.38  RESURSE FINANCIARE PUBLICE 

0.35  Venituri din surse proprii pe locuitor 

0.44  Cheltuieli de capital pe locuitor  

0.44  Cheltuieli pentru servicii şi dezvoltare publică, locuințe, mediu şi ape, pe locuitor 

0.45  CAPITAL ECONOMIC INDIVIDUAL FAMILIAL 

1   Autoturisme în localitate la 1000 locuitori (cu domiciliul în localitate)  

0.16  CAPITAL UMAN COMUNITAR, CONDIȚIONAT DE VÂRSTĂ  

0.59  Speranța de viață la naştere 

.06  Rata morbidității infantile  

‐0.13  Vârsta medie a populației de 15 ani şi peste 

  

6  

Indicatori  folosiți în construcția şi validarea  IDC 

Nr.crt. Descriere indicator Sursa de date Perioada de

referinţă

INFRASTRUCTURA DE LOCUIRE

1. Suprafaţă locuibilă pe locuinţă (m2) INS 2008

2. Consumul casnic de gaze pe locuitor (m3) INS 2007

3. Consumul casnic de apă din sistemul public pe locuitor (m3) INS 2007

RESURSE FINANCIARE PUBLICE (la nivel de buget local), raportate la populaţia

stabilă a comunei

4. Venituri din surse proprii pe locuitor MAI 2007

5. Cheltuieli de capital pe locuitor MAI 2007

6. Cheltuieli pentru servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape, pe locuitor MAI 2007

CAPITAL ECONOMIC INDIVIDUAL-FAMILIAL

7. Autoturisme în localitate la 1000 locuitori (cu domiciliul în localitate) MAI 2007

CAPITAL UMAN COMUNITAR CONDITIONAT DE VÂRSTĂ

8. Speranţa de viaţă la naştere INS 2006-2008

9. Rata mortalităţii infantile INS 2005-2008

10. Vârsta medie a populaţiei de 15 ani şi peste INS 2008

INDICELE DEZVOLTĂRII COMUNEI

Agregare factorială a indicilor parţiali (pe dimensiuni)

INDICATORI PENTRU VALIDARE

11. Gradul de dezvoltare a comunei în 2002, agregare a valorilor indicelui DEVSAT02 2002

12. Stocul de educaţie în comuna 2002

13. Distanţa de la satul centru de comună până la cel mai apropiat oraş

14. Situarea comunei în apropierea unui drum european

15. Rata fertilităţii totale 2006-2008

16. Rata de saracie estimate la nivel de comuna , BM-INS 2003

17. Rata de creştere a populaţiei 2008 faţă de 2002= spor de populaţie cu domiciliul stabil în

localitate pentru perioada 2002-2008 la 1000 persoane din 2002

18. Locuinţe noi construite în perioada 2006-2008 la 1000 locuitori din 2007 2006-2008

19. Sosiri cu domiciliul în localitate în perioada 2006-2008 la 1000 locuitori 2006-2008

20. Rata migraţiei nete a flotanţilor în 2008 data de diferenţa dintre populaţia stabilă şi cea

cu domiciliul raportată la 1000 de locuitori, populaţie legală

2008

  

7  

2. Ghid şi exemple de utilizare a datelor referitoare la               Indicele Dezvoltării Comunei (IDC)5 

 

Semnificație. Indicele dezvoltării comunei (IDC) măsoară gradul de dezvoltare pentru fiecare dintre comune în funcție de un set de 10 indicatori (vezi metodologia) , grupați pe patru dimensiuni referitoare la: 

• infrastructura de locuire, 

• resursele financiare locale, 

• starea de sănătate a populației, condiționată de vârstă, 

• bunurile în gospodăriile populației semnificate de numărul de autoturisme la mia de locuitori. Deşi profilul de dezvoltare al comunei este estimat prin numai 10 indicatori, aceştia sunt extrem de bogați în informație. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie speranța de viață la naştere, calculată pentru 2006‐2008, vârsta medie a populației din comună şi numărul de autoturisme la 1000 de locuitori6. 

Există două tipuri majore de sărăcie, cea identificată la nivel individual‐familial şi cea caracteristică pentru comunități locale. Desigur, acestea sunt legate între ele dar diferă, totuşi ,semnificativ. Sărăcia individual‐familială este una măsurată în termeni de venituri sau cheltuieli pentru consum. Cea comunitară implică nu numai agregarea valorilor individuale menționate ci şi înregistrarea bunurilor şi serviciilor publice şi a consumului public.IDC este o măsură în care accentul se pune pe sărăcia comunitară, pe bunăstarea la nivel de comunitate . Acest gen de măsură este în mod special relevant pentru fundamentarea şi selecția proiectelor de dezvoltare locală. 

Cu care dintre cei trei indicatori de dezvoltare ‐  IDC, IDC10, IDC5 ‐ este bine să lucrăm? Depinde de ce anume dorim. Dacă suntem interesați de poziția unei comune în cele cinci mari categorii de dezvoltare – foarte sărac, sărac, mediu dezvoltat, dezvoltat, foarte dezvoltat, atunci este util IDC5 (transformarea 

                                                            5 Pentru eventuale probleme în interpretarea IDC pot fi cerute precizări  la adresa mail dumitru.sandu@gmail.com. 6 Primul indice, speranța de viață la naştere, este construit prin cumularea ratelor specifice de mortalitate pentru toate grupările de vârste. Valoarea sa tinde să fie mai mare în comunele izolate, cu populație cu nivel redus de educație  , resurse financiare reduse şi accesibilitate redusă la serviciile medicale. Desigur, calculat la nivel de localitate, indicele nu este la fel de semnificativ ca şi atunci când calculele se fac la nivel de județ sau de țară. Şi totuşi, în combinație cu rata mortalității infantile şi cu vârsta medie a populației constituie o măsură extrem de puternică pentru calitatea vieții locale.Vârsta medie a populației din comună, cel de‐al doilea indice menționat ca exemplu,  este semnificativă nu numai pentru starea demografică a populației ci şi pentru potențialul de activitate, pentru nivelul mediu de educație (redus, dacă populație este în vârstă), ocuparea agricolă sau neagricolă sau nivelul veniturilor. Un număr redus de autoturisme semnifică nu numai o capacitate financiară redusă a gospodăriilor dar şi stare proastă a drumurilor, populație cu grad redus de modernitate individuală, slab contactă cu lumea din afară etc. 

 

  

8  

seriei de date IDC în quintile, grupări de câte 20% din seria de 2850 de comune analizate). Ținând seama de faptul că indicele nu este măsură „de farmacie” şi datele cu care a fost construit sunt afectate de multiple erori, este de preferat această măsură atunci când dorim identificarea grupelor majore de sărăcie‐dezvoltare comunitară din mediul rural. 

Pentru cei interesați de sărăcia comunitară extremă, IDC10 (decile ale seriei IDC) este măsura indicată. Unul dintre multele exemple posibile este dat de variația mărimii locuinței între cele 10 categorii de comune grupate pe decilele IDC. În comunele foarte sărace din decila 1, marimea medie a locuinței este de numai 31.4 m2, cu aproape 16m2 mai mică decât în cazul comunelor puternic dezvoltate. 

31.4

33.9

35.7

37.3

38.9

40.1

40.5

41.5

42.1

47.5

.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0 50.0

1 comune foarte sărace

2

3

4

5

6

7

8

9

10 comune puternic dezvoltate

Suprafață locuibilă pe locuință funcție de decila de dezvoltare de care aparțin comuna, 2007 (m2 )

Sursa de date: INS 

 IDC este indicat în cazurile în care dorim calcularea unui indice al dezvoltării rurale pe grupări de comune, fie pe microzone, județe sau macroregiuni. Rezultă cu claritate, din astfel de calcule, cât de diferite sunt județele sub aspectul dezvoltării rurale, pe regiuni istorice. Toate județele din Moldova au un indice al dezvoltării  comunelor sub media pe țară. 

 Botosani 35 Teleorman 41 Maramureş 50

Vaslui 35 Călăraşi 41 Bistrita-Nasaud 50

Iaşi 40 Ialomita 43 Satu Mare 50

Bacau 43 Mehedinti 44 Sălaj 51

Neamţ 44 Olt 44 Covasna 52

Suceava 47 Dolj 45 Caras-Severin 54

Vrancea 48 Braila 46 Harghita 56

Galati 49 Giurgiu 47 Bihor 56

Vâlcea 48 Alba 58

Buzau 48 Arad 60

Tulcea 49 Mureş 61

Dambovita 52 Cluj 62

Gorj 52 Hunedoara 63

Arges 55 Sibiu 66

Constanţa 57 Braşov 67

Prahova 59 Timiş 69

Ilfov 91Valoarea medie a IDL                

pe mediu rural‐județe, 2007‐2008  

 

Valoarea medie pe județe a IDC 2007‐2008 

  

9  

La fel de elocventă este şi variația IDC pe categorii de comune diferențiate pe nivel mediu de educație a populației. Polaritatea dintre sărăcie‐dezvoltare în satele României continuă să fie fundamental condiționată de diferențele între stocurile de educația ale comunităților comparate. 

41

45

48

5

foarte scăzut

scăzut

mediu

ridicat

foarte ridicat

stoc

de

educ

aţie

în c

omună

este

de

nive

l…

Nivelul mediu de dezvoltare a comunelor funcție de stocul deducație al populației lor

Comunfoarte educațmult mdecât cpopulaeducat 

Funadamentarea şi selecția proiectelor de dezvoltare rurală prin IDC. Sugerăm în continuare câteva reguli pe care le considerăm utile pentru practica de folosire a IDC în fundamentarea şi selecția proiectelor de dezvoltare rurală de tip comunitar sau microregional: 

1. Sărăcia extremă la nivel comunitar poate fi  identificată în special la nivelul celor peste 380 comune din prima decilă. Dacă numarul aplicanților care solicită fonduri şi vin din comune ale primei decile de dezvoltare (cele care au codul 1 pe indicele IDC10) este redus, în raport cu fondurile disponibile , pot fi favorizați, în continuare, aplicanții din comunele celei de a doua decile de dezvoltare (codul 2 pe IDC10), şi aşa mai departe. 

2. Este de preferat ca diferențierile  în şansă de finanțare să fie făcute nu în funcție cu valorile IDC, ci prin raportare la  diferențieri fie între decile (IDC10) fie între quintile (IDC5). 

3. În calcularea nivelurilor medii ale IDC pentru județe, microregiuni sau macroregiuni este indicată folosirea mediilor  IDC, ponderate cu volumele populațiilor din comunele de referință. 

4. Este posibil ca localitățile aflate la limita dintre grupări (asociate cu decile sau quintile) să nu difere foarte mult între ele. În astfel de cazuri este util să fie facute teste pentru diferența între medii IDC ale grupărilor de comune cu apropiere pe scala dezvoltării. 

  

10  

5. Deşi majoritatea valorilor pentru IDC sunt în întervalul dintre 20 şi 1007, valorile respective nu trebuie interpretate ca procente ci ca scoruri într‐o serie care are media 50 şi abaterea standard egala cu 14 (scoruri Hull obținute din scoruri z). Comunele cu scor IDC peste 50 sunt mai dezvoltate decât media națională iar cele cu scor sub 50, mai puțin dezvoltate. 

6. Prin analize speciale, comunele pot fi clasificate nu numai sub aspectul nivelului ci şi al profilului de dezvoltare. 

7. Metodologia folosită pentru construirea IDC permite identificarea unui grup de comune de maximă sărăcie/dezvoltare, dar nu şi identificarea unei comune de maximă sărăcie/dezvoltare. 

                                                            7 In 2008 în România existau 2860 de comune . Dintre acestea am reținut pentru calcule 2850, renunțând la cele pentru care nu am avut toate datele necesare sau aveau o dimensiune demografica foarte mică. 21 dintre cele 2850 au valori IDC peste 100, indicativ pentru situația de „caz extrem” în seria statistică de date.