Diamantul

Diamantul este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră preţioasă. Din punct de vedere chimic este una din formele de existenţă ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf, grafitul şi fulerenele.

Diamantul cristalizează în sistemul cubic şi poate atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs, duritatea variind însă în funţie de gradul de puritate a cristalului.

Diamantele naturale pure sunt incolore, în timp ce diamantele sintetice au o uşoară coloratură gălbuie. Din cauza durităţii ridicate, cristalele de diamant pot fi şlefuite numai cu pulbere de diamant şi din fulerită.

Denumirea de diamant provine din limba greacă "adamas" αδάμας, "de neînvins". În latina clasică Plinius atribuie o denumire asemănătoare safirului.

Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând cu 0,200 grame. Pe lângă cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot întâlni diamante cu cristale hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consideră ca aceste diamante s-au format în medii nefavorabile.

Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică dintre atomii de carbon. Diamantul arde intr-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladium şi alte metale asemănătoare. Pe motivul reactivităţii reduse (datorată structurii stabile) a suprafeţei cristalului, prin iradiere cu neutroni creşte gradul lui de duritate.

Forme de diamant şlefuit intrate în istorie

Diamantele iau naştere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) şi presiuni ridicate. Rocile mamă (de însoţire) a diamantului sunt Peridotit şi Eklogit sau in vulcani, sunt roci bogate în gaze Kimberlite şi Lamproite; acestea transportă la erupţia vulcanului şi diamant (topit) sau fragmente din mantaua scoarţei pământului. Formându-se în aceste condiţii, grafitulul sau diamantul, aceasta este determinată de timpul de răcire. Diamantele se pot exploata din rocile însoţitoare prin minerit de exemplu Namibia, Africa de sud sau se separă din aluviunile (depunerile) apelor curgătoare (deşertul, sau ţărmul african).

Microdiamantele iau naştere la căderea meteoriţilor mari pe Pământ (ex. craterul Barringer), creându-se condiţiile necesare pentru formarea diamantului, prin existenţa unor presiuni şi temperaturi ridicate şi prezenţa dioxidului de carbon. Vârsta diamantelor este foarte diferită, fiind diamante vechi de peste 3 miliarde de ani, dar şi diamante mai noi, care au vârsta de câteva sute de milioane de ani.

Ţările unde se găsesc diamante în cantităţi mai importante sunt: Rusia, Botswana, Australia, Congo, Canada ,Africa de Sud ,Angola ,Namibia, Sierra Leone ,Ghana şi Brazilia. În Europa s-au găsit diamante în Arhangelsk.

Diamant neşlefuit

Cel mai mare diamant şlefuit din lume

La licitaţia organizată de casa Sotheby's în mai 1995, acest diamant a fost adjudecat contra unei sume de 16,5 milioane de dolari.

Stiati ca fetele unui diamant au nume?

Instrument pentru şlefuirea diamantelor, cu un diamant monocristalin

Diamantul care până acum a fost considerat cel mai mare a fost găsit în 1905, tot în Republica Sud Africană, în mina Premier din Transvaal (o colonie a Coroanei Britanice, care ulterior a devenit independentă şi parte a Republicii Sud Africane). Această nestemată a primit numele Cullinan, în onoarea lui Sir Thomas Cullinan, proprietarul companiei de minerit care găsise diamantul respectiv. Cântărea 3106 carate sau 800 de grame aproximativ . (vezi slide-ul urmator)

Conducerea Republicii Transvaal l-a făcut cadou regelui Edward al VII-lea, ca semn de recunoştinţă pentru că acesta acordase independenţa republicii după războiul anglo-bur. După câţiva ani, „Cullinan” a fost tăiat în nouă briliante mari şi 96 mici. Dintre acestea, cel mai mare a fost numit atunci denumit „Cullinan I”, (între timp, alt nume sub care este cunoscut este „Steaua Americii”), are formă de pară şi are 530,2 carate. El împodobeşte sceptrul reginei Marii Britanii. În coroana reginei se află şi „Cullinan II”, de 217,4 carate.

In cultura romana intalnim prima mentionare a diamantelor abia in secolul I dHr. In vechea Grecie si la Roma se spunea ca miraculoasele pietre sunt lacrimi sau daruri ale zeilor, ori chiar franturi din stelele cazatoare, iar poetii si filosofii povesteau despre ele, desi multi nu le vazusera niciodata. Platon le considera fiind vii, adapostind spirite celeste, in timp ce altii credeau ca sagetile trase de Cupidon au varful din diamant, de aceea nimic nu poate rezista magiei iubirii.

Bibliografie

Prof. Cristea MarinelaSc. Gen. “Dominic Stanca”

Orastie, jud. Hunedoara

www.365days.ro www.descopera.ro

ro.wikipedia.org

www.artline.ro