Facultatea de Litere, coala Doctoral de Studii Filologice
Dicionar elino-românesc,
Ediie de text. Studiu filologic i lingvistic
Tez de doctorat
Iai, 2017
coala Doctoral de Studii Filologice
ANUN
La data de 7.09.2017, orele 11:00, în sala „Gh. Ivnescu”, doamna Ana Sabie va susine, în
edin public, teza de doctorat cu titlul “Dicionar elino-românesc, vol. I, G. Ioanid, Bucureti,
1864. Ediie de text. Studiu filologic i lingvistic”, în vederea obinerii titlului tiinific de doctor
în domeniul Filologie.
Preedinte
conf. univ. dr. Drago Cojocaru, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iai
Conductor tiinific
prof. univ. dr. Alexandru Gafton, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iai
Refereni
prof. univ dr. Eugen Munteanu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iai
conf. univ. dr. Bogdan Târa, Universitatea de Vest, Timioara
V invitm s participai la edina de susinere a tezei.
Teza poate fi consultat la Biblioteca Facultii de Litere.
CUPRINS
ARGUMENT..................................................................................................................................4
INTRODUCERE...........................................................................................................................6
1.2. Influena limbii greceti asupra limbii române..........................................................13
1.3. Lexicografia greco-român........................................................................................15
3. Gheorghe Ioanid: profesor, bibliotecar, traductor, membru de onoare al Academiei
Române..............................................................................................................................23
4. Opera..................................................................................................................................25
1. Caracteristici ale limbii române literare la jumtatea secolului al XIX-lea......................35
2. Studiu asupra grafiei de tranziie a textului editat............................................................37
2.1. Scurt istoric al alfabetului român de tranziie.............................................................38
2.2. Inventarul grafemelor..................................................................................................40
3.1. Vocalismul..................................................................................................................51
3.2. Consonantismul...........................................................................................................53
3.3. Concluzii.....................................................................................................................57
4.1. Substantivul.................................................................................................................59
4.2. Articolul......................................................................................................................62
4.3. Adjectivul....................................................................................................................62
4.4. Pronumele...................................................................................................................63
4.5. Numeralul...................................................................................................................65
4.6. Verbul.........................................................................................................................67
4.7. Adverbul.....................................................................................................................71
4.8. Prepoziia....................................................................................................................71
4.9. Conjuncia...................................................................................................................71
4.10. Interjecia...............................................................................................................71
4.11. Concluzii................................................................................................................72
5. Studiu lexical....................................................................................................................73
5.2. Termeni disprui din limba literar actual, învechii, termeni cu caracter regional sau
popular..............................................................................................................................76
5.2.2. Termeni de orgine greac.......................................................................................79
5.2.3. Termeni de origine neogreac................................................................................81
5.2.5. Termeni de origine slav........................................................................................88
5.2.6. Termeni de origine turc........................................................................................89
5.2.7. Termeni de origine francez..................................................................................92
5.2.8. Termeni de origine maghiar.................................................................................93
5.2.9. Termeni cu etimologie multipl.............................................................................94
5.2.11. Termeni de origine rus, ucrainean, polonez, bulgar......................................97
5.2.12. Termeni formai în limba român de la radicali împrumutai...............................97
5.2.12.1. de la cuvinte de origine latin.......................................................................98
5.2.12.2. de la cuvinte de origine slav veche (slavon).............................................98
5.2.12.3. de la cuvinte de origine slavon....................................................................99
5.2.12.4. de la cuvinte de origine greac.....................................................................99
5.2.12.5. de la cuvinte de origine neogreac..............................................................100
5.2.12.6. de la cuvinte de origine turc......................................................................100
5.2.12.7. de la cuvinte de origine maghiar...............................................................101
5.2.12.8. de la cuvinte de origine francez................................................................101
5.2.13. Termeni formai în limba român de la cuvinte de origine autohton sau
nesigur.....................................................................................................................102
5.3. Termeni cu sensuri sau forme diferite de cele ale limbii actuale sau cele atestate........102
5.4. Neologismele.................................................................................................................103
5.4.2. Neologisme cu etimologie greac...................................................................105
5.4.3. Neologisme cu etimologie neogreac..............................................................105
5.4.4. Neologisme cu etimologie francez................................................................106
5.4.5. Neologisme cu etimologie italian..................................................................108
5.4.6. Neologisme cu etimologie multipl.................................................................109
5.5.1. Calcuri de structur..........................................................................................113
5.5.2. Calcuri lexical semantice.................................................................................117
5.6. Termeni, sintagme i expresii provenite din alte limbi, utilizate pentru clarificarea
sensurilor.........................................................................................................................117
5.6.4. Termeni de origine turc.................................................................................120
CAPITOLUL III: NOT ASUPRA EDIIEI........................................................................134
CAPITOLUL IV: CONSIDERAII FINALE........................................................................139
1. Sumarul rezultatelor. Contribuii.....................................................................................140
2. Limite ale cercetrii.........................................................................................................141
unui demers cultural-educativ iniiat la Colegiul Naional din Bucureti (Colegiul „Sfântul
Sava”) de ctre profesorul de greac veche G. Ioanid (1800-1888), la recomandarea Eforiei
colilor, demers realizat cu scopul de a suplini nevoile didactice curente existente. Dicionarul a
fost tradus dup Λεξικν πτομον τς λληνικς γλσσης (Atena, 1839), al crui autor,
binecunoscutul lexicograf grec Skarlatos Byzantios (1798-1878), a utilizat la rândul su
Thesaurus Graecae Linguae (Paris, 1572) al lui Henri Estienne (1531-1598).
Lucrarea noastr se aliniaz preocuprilor curente în filologia româneasc, care au ca scop
editarea unor texte importante în vederea înlesnirii accesului la text, dar i a (re)introducerii lor
în circuitul tiinific pentru a putea fi studiate din multiple perspective. Pe lâng ralierea la
direciile majore din filologia româneasc, demersul de fa vizeaz acoperirea unui deficit în
ceea ce privete instrumentele lexicografice greco-române, prin editarea celui mai important
dicionar grec-român redactat pân în acest moment.
Urmând structura deja consacrat a lucrrilor care vizeaz editarea unui text redactat cu
alfabet chirilic sau de tranziie, teza este organizat în trei mari pri: ediia de text propriu-zis,
însoit de nota asupra ediiei, studiul filologic i studiul lingvistic. Alturi de studiile obinuite
(studiul asupra grafiei, studiul fonetic, studiul morfologic i studiul lexical), lucrarea vine cu
câteva completri impuse de natura textului. Astfel, inând cont de faptul c se poate vorbi
despre o microstructur a textului (articolul de dicionar), dar i despre o macrostructur, care pot
fi abordate separat în cadrul unui studiu lexicografic, s-a considerat necesar renunarea la
efectuarea unui studiu sintactic, întrucât structura textului nu permite trasarea unor concluzii
pertinente de ordin sintactic. De asemenea, teza mai conine i un studiu succint dedicat
alfabetului de tranziie, precum i o scurt trecere în revist a demersurilor lexicografice greco-
româneti / româno-greceti, pentru a putea stabili contextul care a determinat alegerea
dicionarului lui G. Ioanid drept cel mai potrivit pentru crearea unei ediii moderne.
Lexicografia greco-român fiind slab reprezentat, inând seama de necesitile curente,
dicionarul lui G. Ioanid a fost vzut drept cel mai complex, i primul tiprit la noi, neegalat pân
astzi, detaliile legate de filiaia textului reprezentând, de asemenea, criterii importante în
demonstrarea oportunitii alegerii dicionarului lui G. Ioanid pentru editare.
Exist câteva lucrri anterioare care au ca scop editarea unor dicionare mai vechi i care
au fost percepute ca lucrri de referin pentru teza de fa. A fost necesar menionarea unor
lucrri precum „Lexicon Marsilianum”: dizionario latino-rumeno-ungherese del sec. XVII:
studio folologico e testo, de Carlo Tagliavini, aprut la Bucureti în 1930, Dicionar grec-român
dup alfabet (dup un lexicon grec-valah datat 1796), de Lia Brad-Chisacof, Bucureti, 2005,
Dictionarium valachico-latinum (Anonimus Caransebesiensis), editat de profesorul Gheorghe
Chivu, aprut la Bucureti în 2008. Toate cele trei lucrri abordeaz structura clasic a unei ediii
de text însoit de studiu filologic i alte studii conexe, dup caz.
Lucrri importante privind lexicografia român au furnizat date eseniale privind dinamica
demersurilor lexicografice întreprinse la noi. Menionm aici contribuiile lui Mircea Seche, I.
iadbei, Lia Brad-Chisacof, D. Russo sau I. Rizescu în evidenierea traseului lucrrilor
lexicografice greco-române.
Resursele tiinifice pe baza crora s-a efectuat cercetarea de fa sunt legate atât de
perspectiva teoretic necesar transcrierii propriu-zise a textului, a stabilirii cadrului teoretic care
descrie limba român literar a secolului al XIX-lea, cât i legate de partea practic, aplicativ a
unor lucrri care au descris anumite fenomene lingvistice la care s-au raportat textele avute în
vedere. În procesul soluionrii anumitor aspecte filologice ale textului au fost utilizate o serie de
studii, documente i lucrri care tratau, printre altele, i probleme legate de învmântul grecesc
în Pricipate (C. Papacostea-Danielopolu, I. Ionacu, N. Iorga, V. A. Urechia etc.) i aportul
culturii greceti în modernizarea culturii române (C. Papacostea-Danielopolu, I. C. Filitti, D.
Russo etc.). Pentru analiza lingvistic a textului i pentru stabilirea caracteristicilor generale ale
limbii textului editat, s-a recurs la studii care abordeaz probleme asemntoare celor pe care le
ridic dicionarul lui G. Ioanid, dar care au studiat i fenomenul limbii române literare în
ansamblul ei (A. Avram, G. Ivnescu, I. Gheie, A. Mare, M. Seche, P. Diaconescu, V. Arvinte,
C. Frâncu, A. Gafton).
Metodele de cercetare utilizate pe parcursul realizrii lucrrii sunt, pe de o parte, metode
generale, caracteristice tuturor tiinelor, cum ar fi metoda inductiv i cea deductiv, iar pe de
alt parte metode specific filologice, cum ar fi cea descriptiv-lexicografic i cea
onomasiologic. Partea practic a abordat în principal metoda inductiv, care a presupus
adunarea materialului referitor la diferite aspecte caracteristice textului: grafice, fonetice,
lexicale, morfologice. În urma analizei formelor, s-a creat o imagine de ansamblu asupra
aspectelor fonetice, morfologice, grafice, lexicale, caracteristice textului editat. Metoda
deductiv este una care rezid din specificul cercetrii filologice, acela de a stabili bazele fiecrui
demers tiinific pe teorii bine închegate i pe asumarea unor principii filologice unanim
acceptate i utilizate. Astfel, rezultatele cercetrilor anterioare au putut fi valorificate cu rezultate
pertintente i în lucrarea de fa.
Dintre metodele privitoare la procesul de transcriere, s-a recurs la aplicarea principiilor
transcrierii fonetice interpretative, dar i la reconsiderarea metodei transliterrii ca modalitate de
reproducere fidel a unui text care apeleaz aproape în exclusivitate la grafeme cu valoare unic.
În mod obinuit, metoda transcrierii fonetice interpretative este considerat soluia optim în
vederea reproducerii unui text dintr-un sistem de scriere într-altul, în cazul neconcordanei dintre
respectivele sisteme de scriere i din intenia de a reda fonetismele epocii în care respectivul text
a aprut. În cazul nostru, inexistena unor principii stabile dup care s se efectueze transcrierea
textelor scrise cu caractere chirilice, lipsa unui consens i a unei unificri a conceptelor i
metodelor de transcriere utilizate în filologia româneasc, dar i faptul c textul a impus o
abordare distinct a demersului de transcriere, au condus ctre adoptarea într-o pondere variabil
a ambelor metode, din intenia de a crea un echilibru între interveniile care urmresc adaptarea
textului la sistemul fonologic i morfologic pe care editorul îl atribuie limbii textului sau pe care
autorul însui a încercat s-l restituie, cunoscând preferina acestuia pentru scrierea fonetic.
Utilizarea transliteraiei urmrete fidelitatea fa de text, pe când transcrierea fonetic
interpretativ are rolul de a reduce cât mult eventualele erori ale utilizrii transliteraiei. Adoptm
astfel poziia cercettorilor care consider transcrierea fonetic interpretativ o „ajustare i
acomodare” a transliteraiei.
Dup cum am menionat, lucrarea „Dicionar elino-românesc, vol. I, G. Ioanid, Bucureti,
1864. Ediie de text. Studiu filologic i lingvistic” este structurat în trei capitole care urmresc
cele trei etape mari în definitivarea acesteia, înc un capitol fiind dedicat concluziilor:
transcrierea textului i problemele legate de actul transcrierii, prezentarea datelor legate de text,
de autor i de contextul cultural în care a aprut dicionarul, precum i identificarea unor
particulariti ale textului, specifice unui anumit stadiu de evoluie a limbii. Capitolul al patrulea
urmrete prezentarea sumarului rezultatelor, a implicaiilor practice i a limitelor cercetrii,
precum i expunerea unor direcii viitoare de cercetare.
CAPITOLUL I
STUDIU FILOLOGIC
Primul capitol vizeaz clarificarea unor aspecte confuze legate de dicionarul lui G. Ioanid,
cum ar fi sursa exact a traducerii. În acest capitol au fost utilizate contribuiile anterioare care au
avut ca scop stabilirea exact a originalului traducerii. Sub acest aspect, contribuia lucrrii de
fa se refer la stabilirea cu certitudine a originalului, prin evaluarea opiniilor existente i prin
efectuarea unor paralelisme între ediiile menionate ca surse.
În capitol au mai fost aduse în discuie i câteva aspecte ce privesc biografia autorului i
contextul cultural-istoric care a favorizat apariia dicionarului, dar i unele detalii legate de
contextul lexicografic greco-românesc / româno-grecesc în care se situeaz lucrarea lui Ioanid. În
aceast privin au fost utilizate mai multe lucrri cu caracter bibliografic, precum: Catalogul
manuscriselor româneti i Bibliografie româneasc modern (G. trempel), Bibliografie
româneasc veche (I. Bianu).
Referitor la contextul cultural-istoric, principalele repere asupra crora s-a direcionat
cercetarea de fa sunt: învmântul românesc din Principate, cultura greac în rile române,
renaterea cultural greac, influena limbii greceti asupra românei, Academia greceasc,
Colegiul Naional „Sfântul Sava”.
Alturi de aceastea, capitolul încearc s elucideze confuzia care apare în unele lucrri
între G. Ioanid – profesorul i G. Ioanid – editorul-librar prin stabilirea cu certitudine a sursei
unor lucrri a cror paternitate era eronat atribuit unuia dintre cei doi. Detaliile biografice
disparate din câteva documente i lucrri de specialitate au fost gestionate astfel încât s
contureze un portret cât mai clar al profesorului, traductorului, bibliotecarului i membrului
Academiei Române G. Ioanid.
Capitolul al doilea îi propune s identifice particularitile textului, specifice unui anumit
stadiu de evoluie a limbii, din mai multe perspective: grafic, fonetic, lexical i morfologic.
Subcapitolul dedicat grafiei textului conine i un scurt istoric al alfabetului românesc de
tranziie. Un spaiu amplu a fost dedicat aspectelor lexicale ale textului, capitolul la care
dicionarul prezint cele mai numeroase i importante note distinctive. Astfel, au fost abordate
problemele legate de structura lexicului vechi dar i a celui neologic prezent în text, aspecte
legate de proveniena i structura calcurilor lexicale, informaii cu privire la glose, termeni
formai pe teren românesc i modalitile de valorificare a fondului lexical autohton, aspecte
privind formarea cuvintelor sau sinonimia. În general, caracteristicile identificate sunt justificate
de influena curentelor lingvistice existente în a doua jumtate a secolului al XIX-lea.
În stabilirea datelor de tip lexicografic au fost utilizate numeroase lucrri i instrumente de
lucru pentru a stabili cu o cât mai mare acuratee detaliile referitoare la etimologia termenilor, la
sensul acestora, precum i la atestri. În funcie de datele oferite de text, termenii au fost supui
unei taxonomii efectuate din considerente etimologice (termeni de origine latin, francez,
slavon, greac, neogreac, italian, bulgar, rus), urmârindu-se în primul rând modul în care
lexicul mai vechi, specific textelor bisericeti, se pstreaz într-un text care face apel în
nenumrate rânduri la termeni neologici, în special provenii din francez sau latina savant.
CAPITOLUL AL III-LEA
NOT ASUPRA EDIIEI
Capitolul al treilea este conceput ca instrument de control al procesului efectiv de
transcriere a textului. Gradul ridicat de dificultate pe care-l prezint textul, datorat complexitii
acestuia, textul îmbinând numeroase elemente adiacente în vederea structurrii articolului de
dicionar, necesit o prezentare detaliat a tuturor interveniilor editorului în procesul de stabilire
a unei forme satisfctoare, una care s creeze un echilibru între dorina de a pstra
particularitile lingvistice ale textului i practicile impuse de statutul special al acestuia. Astfel,
au fost notate i discutate toate interveniile, precum i aspectele asupra crora nu s-a intervenit
din motive lesne de îneles.
În general, s-au operat modificri doar asupra acelor fenomene care nu se justific din
punct de vedere fonetic, precum i asupra abrevierilor sau a procesului efectiv de redactare a
textului.
Lucrarea a urmrit clarificarea unor detalii filologice insuficient abordate pân în acest
moment, referitoare la sursa traducerii. În urma comparaiilor, s-a constatat c G. Ioanid a utilizat
atât Λεξικν πτομον τς λληνικς γλσσης (Skarlatos Byzantios, Atena, 1839), cât i Λεξικν
τς λληνικς γλσσης (Skarlatos Byzantios, Atena, 1852), ultimul dicionar fiind utilizat ca
surs pentru Dicionarul de nume proprii care însoete volumul al doilea al Dicionarului elino-
românesc.
Lucrarea a scos la lumin date importante cu caracter biografic, care subliniaz rolul
important pe care l-a avut autorul în dezvoltarea învmântului de la noi, nu numai a celui de
limb grec. De asemenea, au fost clarificate aspecte privitoare la câteva dintre lucrrile lui G.
Ioanid, dar i la confuzia dintre autorul dicionarului i omonimul su, librarul George Ioanid.
Din punct de vedere grafic, morfologic, fonetic i lexical, textul prezint un numr relativ
sczut de fluctuaii de forme, majoritatea fiind legate de procesul de adaptare a neologismelor, de
curentele lingvistice existente în acea perioad sau de dependena de sursa traducerii.
Din punct de vedere lexical, textul scoate la lumin numeroi termeni care pot îmbogi
dicionarul tezaur în ceea ce privete atestrile sau sensurile, cum ar fi:
- termeni cu atestri anterioare celor menionate în dicionarele, lucrrile i ediiile de text
consultate: absolut, accepie, accesoriu, aforism, alidad, anost, antitez, apostem, ardica,
asfodel, atmosfer, autentic, baga, bodârlu, budal, bulgur, cabestan, calodet, camizol,
canonarh, cardama, cazinou, cânju, chesat, chioschi, ciocâlteu, ciulhan, conduit, corporaie,
declamativ, emprostotonie, elebor, farmacologie, feluc, fenomen, frugal, galaxie, gimnaziarh,
gimnic, ingenios, licantropie, marasm, mnglu, pancraiu, perdaf, refenea, savur, stacos,
stenohorie, tandur, târs, tectonic, teit, zoster;
- termeni fr atestri în dicionarele sau lucrrile consultate: abundent, amiant,
anabaptism, anevrism, antecedent, arheograf, asidot, atonie, atrofie, bancher, cabestan, cange,
coribantic, comac, efedrism, eliast, epanastrof, exomid, facoid, fomentaie, geodezic,
gimnasiarh, haracilada, jaluz, licantropie, monodie, sinafie, schir, serpengea, tefarichi, tulum,
zetetic;
caspastiu, ciulung, horeg;
comunictur, epistasi, mucenie, nisastea, oleci, pângriciune, posluitoare, protectri,
potopi, sad, surmea, tresvi, urdina;
- termeni cu noi atestri (pentru termenii cu puine atestri sau cu atestri pentru alte
perioade de timp): acatastasie, adiaforie, anevato, asidosie, balic, budal, cantaragiu, ceair,
cecmegea, ciudi, comunictur, cotil, enchiclic, epistasi, eretocrisie, exopric, fistul, flotil,
havaiu, iacint, ideat, ladan, mucenie, protocolire, somachi, stirigie, strmutat, ular;
- termeni cu sensuri diferite de cele ale limbii române actuale: desfrâna, embol, muctari,
statuar, strânsoare.
Important de menionat este i faptul c printre termenii amintii mai sus exist i termeni
specifici unui anumit limbaj specializat, în special cel medical sau filosofic: facoid, fomentaie,
sinafie etc.
Din punct de vedere grafic, fonetic i morfologic, lucrarea poate constitui o surs pentru
studierea limbii române a mijlocului de secol al XIX-lea (în privina procedeelor de traducere
specifice, a mijloacelor de îmbogire a vocabularului, a neologismelor, a calcurilor lexicale, a
valorificrii fondului lexical autohton .a.m.d.).
2. Limite ale cercetrii
Principala limit al lucrrii de fa este legat de neefectuarea unei verificri a lemelor
pornind de la un dicionar modern (Charles Bally sau H. G. Liddel i R. Scott), aspect ce va fi
rezolvat pân în momentul publicrii dicionarului.
Au fost tratate succint aspectele morfologice i fonetice ale textului deoarece am considerat
c o atenie mai mare ar trebui s fie acordat problemelor de ordin lexical.
De asemenea, este necesar o atenie mai mare asupra acelor inconsecvene ale textului
care se pot repercuta asupra coninutului, în cazul anumitor abrevieri utilizate cu inconsecven.
Consultarea originalului traducerii poate rezolva în termeni optimi aceast problem.
3. Direcii viitoare de cercetare
Pe lâng verificarea lemelor, mai este necesar i verificarea citatelor-exemplu din autorii
greci. Acest proces este necesar în vederea corectrii eventualelor erori de scriere care s-au
strecurat în text în momentul prelurii citatelor în procesul de traducere.
Un aspect important de urmrit este cel de natur lexicografic. Se poate avea în vedere
procesul prin care a fost construit un dicionar bilingv pornind de la unul monolongv, tipologia
definiiilor utilizate, structura definiiei lexicografice, tipul de informaie semantic furnizat de
fiecare articol de dicionar în parte etc.
BIBLIOGRAFIE
ANDRIESCU, Alexandru, Limba presei româneti în secolul al XIX-lea, Editura Junimea, Iai,
1979.
ANGHEL, Delia (coord.), Colegiul Naional „Sfântul Sava”: O vatr de lumin, Editura
Niculescu, Bucureti, 2004.
APREOTESEI, Cezar, Unele probleme ale calcului lingvistic, SCL, 31, nr. 4, 1980, 240-252.
ARICESCU, Constantin, Memoriile mele, Profile Publishing, Bucureti, 2002.
ARVINTE, Vasile, Influena greac asupra limbii române (pe baza ALR). Împrumuturi directe
din greaca bizantin, în Studii de istorie a limbii române, Editura Universitii „Alexandru
Ioan Cuza”, Iai, 2006, 96-117.
ASAN, Finua, BULGR, Gheorghe / CPLESCU, C., Proiect de transcriere a textelor cu
caractere latine din secolul al XIX-lea, LR, VIII, nr. 1, 1959.
AVRAM, Andrei, Contribuii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneti, în
SCL, XV, 1964, fasc. 1-5, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureti, 1964.
AVRAM, Mioara / DIMITRESCU, Florica, Principii de transcriere a textelor româneti.
Secolele al XVI-lea i al XVIII-lea, în LR, XI, nr. 6, 1962, 653-660.
BARBORIC, Elena / ONU, Liviu / TEODORESCU, Mirela, Introducere în filologia român.
Orientri în tehnica cercetrii tiinifice, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1972.
BARBU, Nicolae, Ion, Scriitori greci i latini, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti,
1978.
Bucureti, 2011.
and the 19 th
în REESEE, tom XLIV, nr. 1-4, 2006, 195-205.
BRAD-CHISACOF, Lia, Româna în secolul fanariot, Casa Crii de tiin, Cluj, 2012.
CARAMARIANO-CIORAN, Ariadna, Academiile domneti din Bucureti i Iai, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, Bucureti, 1971.
CAZACU, Boris / ROSETTI, Alexandru, Probleme de fonetic în studiul limbii române literare
din secolul al XIX-lea, LR, nr. 2, 1955, 29-38.
CAZACU, Boris, Probleme ale studierii lexicului limbii române literare în secolul al XX-lea, în
SCL, XIII, nr. 3, 1962, 479-490.
CAZIMIR, tefan, Alfabetul de tranziie, Editura Cartea Româneasc, Bucureti, 1986.
CIOBANU, Fulvia / HASAN, Finua, Formarea cuvintelor în limba român, vol. 1,
Compunerea, Editura Republicii Socialiste România, Bucureti, 1970.
CIOBANU, Fulvia, Delimitarea sufixului -esc neologic de -esc vechi, în SCL, nr. 5, 1983, 402-
406.
CIUTAC, Lia, Valoarea i importana primului dicionar poliglot din secolul al XVII-lea în care
este inclus i limba român, în „Timpul”, Chiinu, 8.07.2016.
CHIVU, Gheorghe / COSTINESCU, Mariana / FRÎNCU, Constantin / GHEIE, Ion / ROMAN-
MORARU, Alexandra / TEODORESCU, Mirela, Istoria limbii române literare, Epoca
modern, Editura Academiei Române, Bucureti, 1997.
CHIVU, Gheorghe, Dictionarium valachico-latinum. Primul dicionar al limbii române, studiu
introductiv, ediie, indici i glosar, Bucureti, Editura Academiei Române, 2008.
CLIM, Marius-Radu, Neologismul în lexicografia româneasc, Editura Universitii „Alexandru
Ioan Cuza”, Iai, 2012.
CORNEA, Paul, Oamenii începutului de drum, Editura Cartea Româneasc, Bucureti, 1974.
COTEANU, Ion / SALA, Marius, Etimologia i limba român, Bucureti, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, 1987.
COTEANU, Ion / DNIL, I., Introducere în lingvistica i filologia româneasc. Probleme.
Bibliografie, Editura Academiei RPR, Bucureti, 1970.
DANIELOPOLU, Cornelia, Contribuia rilor române la modernizarea culturii greceti i a
învmântului grec în secolul al XVIII-lea i la începutul secolului al XIX-lea, în CICSE, III,
Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureti, 1980, 203-214.
DIACONESCU, Paula, Elemente de istorie a limbii române literare moderne, Editura
Universitii din Bucureti, Bucureti, 1974.
DICULESCU, C., Elemente vechi greceti în limba român, DR, IV, 1924-1926, 394-516.
DIMA-DRGAN, Corneliu, Biblioteci umaniste româneti, Editura Litera, Bucureti, 1974.
DRINCU, Sergiu, Problemele teoretice ale derivrii cu prefixe în limba român, în SLS, Editura
Facla, Bucureti, 1973 (151-159).
asupra strii societii româneti în vremea domniilor fanariote, traducere din francez de
Aurelia Dumitracu, Ediia a III-a integral i revzut, Institutul Cultural Român, Bucureti,
2006.
ELIAN, Al., Bizanul, biserica i cultura româneasc. Studii i articole de istorie, Editura
Trinitas, Iai, 2003.
ENE, Ana, Introducere în lexicografie: probleme teoretice i aplicaii, Editura Universitii
Transilvania din Braov, 2008.
FILITTI, Ioan C., Domniile române sub regulamentul organic 1834-1848, Librriile Socec &
Comp. i C. Sfetea, Bucureti, 1915.
FRÂNCU, Constantin, Gramatica limbii române vechi (1521-1780), Casa Editorial Demiurg,
Iai, 2009.
GAFTON, Alexandru, Hipercorectitudnea. Abordare fonetico-fonologic din perspectiv
diacronic i cu aplicare la palatalizarea labialelor i la velarizare, Editura Universitii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iai, 2000.
GAFTON, Alexandru, Introducere în paleografia româno-chirilic, Editura Universitii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iai, 2001.
GAFTON, Alexandru, Dup Luther. Traducerea vechilor texte biblice, Editura Universitii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iai, 2005.
GAFTON, Alexandru, Constituirea vechiului aspect literar românesc, în RRL, LIX, nr. 1, 2014,
63-75,
GÀLDI, Ladislau, Les mots d'origine néo-grècque en roumain à l'époque des Phanariotes,
Budapesta, 1939.
GHEIE, Ion, Contribuii la istoricul alfabetului românesc de tranziie. Un precursor al lui
Heliade-Rdulescu, în Omagiu lui Alexandru Rosetti. La 70 de ani, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureti, 1967, 291-293.
GHEIE, Ion, Baza dialectal a românei literare, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureti, 1975.
Republicii Socialiste România, Bucureti, 1974.
GHEIE, Ion, Introducere în studiul limbii române literare, Editura tiinific i Enciclopedic,
Bucureti, 1982.
***Gramatica limbii române, ediia a II-a, revzut i adugit, vol I, II, Editura Academiei
Române, Bucureti, 1963.
***Gramatica limbii române, vol. I - Cuvîntul, vol. II Enunul, Editura Academiei Române,
Bucureti, 2005.
GRAUR, Alexandru, Etimologie indirect, CL, 13, nr. 2, 1968, 205-308.
GRAUR, Alexandru, Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Editura
Academiei Republicii Populare Române, Bucureti, 1954.
GRAUR, Alexandru / AVRAM, Mioara, Formarea cuvintelor în limba român, vol. 2,
Prefixele, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureti, 1978.
GRIGORIU, Elena, Istoricul Academiei Domneti de la „Sfântul Sava”. Contribuii
documentare, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1978.
GRIGORIU, Elena, Pagini din istoria învmântului superior românesc de la Constantin
Brâncoveanu la Alexandru Ioan Cuza, Bucureti, 1997.
GUU, Valeria, Indicaii de metod în vederea studierii sintaxei limbii române literare din
secolul al XIX-lea, în LR, 1955, nr. 6, 33-45.
HRISTEA, Theodor / BRÂNCU, Grigore, Sinteze de limba român, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1981.
IOANID, Gheorghe, Biblioteca Colegiului Sf. Sava, în „Gazeta de Transilvania”, XI, 10 sept.
1838, p. 42.
IONACU, Ion (red.), Istoria Universitii din Bucureti, vol. I, Tipografia Universitii din
Bucureti, Bucureti, 1977.
IONACU, Romulus, Sisteme ortografice cu litere chirilice i latine în scrierea limbei române,
Editura Librriei Socec, Bucureti, 1894.
IONACU, Romulus, Gramaticii români. Tractat istoric despre evoluiunea studiului gramaticei
limbei române dela 1757 pân astzi, Iai, Institul de Arte grafice N. V. tefaniu & Co, 1914.
IORDAN, Iorgu, Limba român actual. O gramatic a „greelilor”, ediia a II-a, Editura Socec
& Co., Bucureti, 1948.
IORGA, Nicolae, Istoria învmântului românesc, vol. I, ediie îngrijit, studiu introductiv i
note de Ilie Popescu Teiuan, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1971.
ISTRATE, George, Limba român literar. Studii i articole, Ediia a II-a revizuit i adugit,
Editura Tipo Moldova, Iai, 2009.
IVNESCU, Gheorghe, Îndrumri în cercetarea morfologiei limbii literare româneti din
secolul al XIX-lea, LR, IV, 1955, nr. 1, 19-39.
IVNESCU, Gheorghe, Istoria limbii române, Editura Junimea, Iai, 1980.
IVNESCU, Gheorghe, Studii de istoria limbii române literare, Editura Junimea, Iai, 1989.
IVNESCU, Gheorghe, Problemele capitale ale vechii romîne literare, Ediia a II-a, revzut i
adugit; îngrijirea textului, bibliografie, indici i not asupra ediiei de Eugen Munteanu i
Lucia-Gabriela Munteanu, Editura Universitii „Alexandru Ioan Cuza”, Iai, 2012.
LYONS, John, Introducere în lingvistica teoretic, traducere de Alexandra Cornilescu, Editura
tiinific, Bucureti, 1995.
LUNGU-BADEA, Georgiana (coordonator), Repertoriul traducerilor româneti din limbile
francez, italian, spaniol (secolele al XVIII-lea i al XIX-lea). Studii de istorie a traducerii
(II), Editura Universitii de Vest, Timioara, 2006.
MACREA, Dumitru, Ortografia limbii romîne. La o sut de ani de la introducerea alfabetului
latin, CL, I, nr. 1-2, 1959, 7-29.
MARMELIUC, Dimitrie, Cuvinte de origine greac în limba român, LR, VIII, 1959, nr. 6, 29-
36.
MASSIM, Ioan, C., Elemente de gramatic rumân, Tipografia Colegiului Naional, Bucureti,
1854.
MIHESCU, Haralambie, Influena greceasc asupra limbii române pân în secolul al XV-lea,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureti, 1966.
MUNTEANU, Eugen, Lexicologie biblic româneasc, Editura Humanitas, Bucureti, 2008.
MUNTEANU, tefan / ÎRA, Vasile, Istoria limbii române literare, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1983.
Enciclopedic, Bucureti, 1978.
OPREA, Ioan, Fenomene caracteristice modernizrii limbii române literare, în ALIL, Academia
român, Institutul de Filologie Român „Al. Philippide”, tom XXXI, 1986-1987, A.
Lingvistic, 65-82.
PÁL, Enik, Influena limbii maghiare asupra limbii române. Perioada veche, Editura
Universitii „Alexandru Ioan Cuza”, Iai, 2014.
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, Cornelia, Intelectualii români din Principate i cultura
greac 1821-1859, Editura Eminescu, Bucureti, 1979.
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, Cornelia / DEMÉNY, L., Carte i tipar în societatea
românesc i sud-est european (secolele XVII-XIX), Editura Eminescu, Bucureti, 1985.
PAPACOSTEA, Cornelia, Les cours de grec dans les écoles roumaines après 1821 (1821-1866),
în RESEE, nr. 1, 1971.
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, Cornelia, Formaia intelectualilor greci din rile române
(1750-1830), în Intelectualii din Balcani în România (sec. XVII-XIX), Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureti, 1984.
PASCU, Giorge, Sufixele româneti, Bucureti, Librriile Socec & Comp, 1916.
POP, tefan, Colegiul Naional Sf. Sava, în „Boabe de grâu”, IV, nr. 7, iulie 1933, p. 385-419.
PUCARIU, Sextil, Limba român (I). Privire General, Editura Minerva, Bucureti, 1976.
RACHET, Guy, Dicionar de civilizaie greac, Editura Univers Enciclipedic Gold, Bucureti,
2012.
RIZESCU, Ion, Contribuii la studiul calcului în limba român, Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1958.
RIZESCU, Ion, Lexiconul grec-român dintr-un codice miscelaneu de la 1625, în SLLF, vol. II,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureti, 393-407, 1972.
RIZESCU, Ion, Transcrierea numelor proprii latineti i greceti în românete, LL, 2, 1979,
192-195.
ROSETTI, Alexandru / AVRAM, Mioara, Principii de transcriere a textelor româneti. (Secolul
al XIX-lea), LR, XI, nr. 5, 1962, 577-590.
ROSETTI, Alexandru / CAZACU, Boris (red.), Studii de istoria limbii române literare. Secolul
al XIX-lea, vol. I, Editura Pentru Literatur, Bucureti, 1969.
ROSETTI, Dimitrie, Dicionarul contimporanilor din România (1800-1898), Editura Lito-
Tipografiei „Populara”, Bucureti, 1898.
RUSSO, Demostene, Critica textelor i tehnica ediiilor, Atelierele Grafice Socec & Co.,
Bucureti, 1912.
Bucureti, 2003.
SCALCU, Paula, Grecii din România, Editura Omonia, Bucureti, 2003.
SECHE, Mircea, Schi de istorie a lexicografiei romîne (III), în LR, VIII, nr. 2, 1960, 78-85.
SECHE, Mircea / SECHE, Luiza, Contribuii la problema unificrii limbii române literare în
secolul al XIX-lea. În jurul problemei „muntenizrii”, în LR, XI, nr. 1, 1960, 156-161.
SECHE, Mircea, Schi de istorie a lexicografiei române, 2 vol., Editura tiinific, Bucureti,
1966-1969.
Bucureti, 2006.
STANCIU-ISTRATE, Maria, De la paleografia chirilic la scrierea cu litere latine, LL, 52, vol.
I-II, 2009, 7-11.
STATHI, E., Greek Lexicography, Classical, în Encyclopedia of Language and Linguistics, vol.
V, Keith Brown (ed.), Elsevier, 2006, 145-146.
STRUNGARU, Diomid, Cu privire la transcrierea textelor chirilice, în LR, XV, nr. 6, 1966,
667-673.
TEFNESCU, Iulian, Manuale i dicionare greco-române, în Opere istorice, 1942,
Imprimeria Naional, Bucureti, 191 i cl.
TREMPEL, Gabriel, Catalogul manuscriselor româneti, 4 vol., Editura tiinific i
Enciclopedic, Bucureti, 1978, 1987, 1983, 1992.
TREMPEL, Gabriel (coord.), Bibliografia româneasc modern, vol. II (D-K), Editura
tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1986.
TOMESCU, Mircea, Istoria crii româneti de la începuturi pân la 1918, Editura tiinific,
Bucureti, 1969.
URECHIA, V. A., Istoria cólelor dela 1800-1864, tomul I (1892), tomul IV (1901), Imprimeria
Statului, Bucureti.
URECHIA, V. A., Istoria românilor, Seria 1786-1800, Tom III, Tipografia i Fonderia de Litere
Thoma Basilescu, Bucureti, 1893.
URIESCU, Dorin, Observaii asupra fenomenului de preiotare în limba român, în SLS,
Editura Facla, Bucureti, 1972, 195-208.
URSU, Despina, Încadrarea morfologic a verbelor neologice în limba român din perioada
1760-1860, în LR, nr. 3, 1965, 371-378.
URSU, Despina, Adaptarea adjectivelor neologice în limba român literar din perioada 1760-
1860, în Studii de limb literar i filologie, vol. I, 1969, 131-154.
URSU, Neculai, Alexandru, Formarea terminologiei tiinifice româneti, Editura tiinific,
Bucureti, 1962.
IX, nr. 3, 1960, 33-46.
URSU, Neculai, Alexandru, Contribuia Academiei Române în domeniul editrii critice a
textelor vechi româneti, în LR, XV, nr. 5, 1966.
URSU, Neculai, Alexandru, Din nou despre interpretarea grafiei chirilice româneti, în LR,
XXV, nr. 5, 1976, 475-487.
URSU, Neculai, Alexandru, Împrumutul lexical în procesul modernizrii limbii române literare
(1760-1860), vol. I, II, Editura Cronica, Iai, 2004, 2006.
VASILIU, Laura / GRAUR, Alexandru / AVRAM, Mioara, Formarea cuvintelor în limba
român, vol. 3, Sufixele. Derivarea verbal, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureti, 1989.
VIANU, Tudor, Din problemele limbii literare românea secolului al XVIII-lea, LR, III, nr. 1,
1954, 46-57.
2. Ediii de text
BIANU, Texte româneti din secolul XVI, vol. IV, Lucrul Apostolesc. Apostolul tiprit de
diaconul Coresi în Braov la anul 1563, Tiparul Cultura Naional, Bucureti, 1930.
BRAD-CHISACOF, Lia, Dicionar grec-român dup alfabet, Studiu filologic i glosar de Lia
Brad-Chisacof, Editura Academiei Române, Bucureti, 2005.
CHIVU, Gheorghe (ed.), Codex Sturdzanus, Editura Academiei Române, 1993.
COSTINESCU, Mariana, Codicele Voroneean. Ediie critic, studiu filologic i studiu ligvistic,
Editura Minerva, Bucureti, 1981.
GLUC, Constantin, Slavisch-Rumänisches Psalterbruchstück, Halle a. S. Verlag von Max
Niemeyer, 1913.
3. Dicionare
BAUBEC, Agiemin, Dicionar român-turc i turc-român, editor: ADO SAH ROM, Bucureti,
2012.
http://anemi.lib.uoc.gr/ (ultima accesare 23.05.2017).
https://babel.hathitrust.org/ (ultima accesare 19.05.2017).
1852.
CIHAC = CIHAC, Alexandru, Dictionnaire d’étymologie daco-romane – éléments slaves,
magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Ludolphe St-Goar, Frankfurt, 1879.
DER = CIORNESCU, Alexandru, Dicionarul etimologic al limbii române, ediie îngrijit i
traducere din limba spaniol de Tudora andru Mehedini i Magdalena Popescu Marin,
Editura Saeculum I. O., Bucureti, 2007.
DGR = Dciionar grec-român, 3 vol., Georgescu, Constantin, Georgescu, Simona, Georgescu,
Theodor, Editura Nemira, Bucureti, 2012-2015.
DOOM 2 = Dicionarul ortografic, ortoepic i morfologic al limbii române, Academia Român,
Institutul de Lingvistic „Iorgu Iordan”, Ediia a II-a revzut i adugit, Editura Univers
Enciclopiedic, Bucureti, 2005.
1867.
DA = Dicionarul limbii române, sub conducerea lui Sextil Pucariu. Tomul I, Partea I: A – B.
Bucureti, Librriile Socec & Comp. i C. Sfetea, 1913; Tomul I, Partea II: C. Bucureti,
Tipografia Ziarului „Universul”, 1940; Tomul I, Partea III, Fascicula I: D – de. Bucureti,
Universul, Intreprindere Industrial a Statului, 1949; Tomul II, Partea I: F – I. Bucureti,
Monitorul Oficial Imprimeriile Statului, Imprimeria Naional, 1934; Tomul II, Partea II,
Partea II, Fascicula II: Lad – lepda. Bucureti, Tipografia Ziarului „Universul” S. A., 1940;
Tomul II, Partea II, Fascicula III: Lepda – lojni, Bucureti, Tipografia Ziarului „Universul”
S. A., 1948.
de l’État, 1893-1895.
Enciclopedic, Bucureti, 1987.
DEX = Dicionarul explicativ al limbii române, Academia Român, Institutul de Lingvistic
„Iorgu Iordan”, Editua Univers Enciclopedic, (ediia a II-a revzut i adugit), Bucureti,
2009.
DLR = Dicionarul limbii române (DLR) (Academia Român), Serie nou. Redactori
responsabili: acad. Iorgu Iordan, acad. Alexandru Graur i acad. Ion Coteanu. Din anul 2000,
redactori responsabili: acad. Marius Sala i acad. Gheorghe Mihil. Bucureti, Editura
Academiei, Tomul I, Litera D: 2006-2008; Tomul IV, Litera L (L-lherzolit): 2008; Tomul V,
Litera L (Li-luzul): 2008; Tomul VI, Litera M: 1965-1968; Tomul VII, Partea 1, Litera N:
1971; Tomul VII, Partea a 2-a, Litera O: 1069; Tomul VIII, Litera P: 1972-1984; Tomul IX,
Litera R: 1975; Tomul X, Litera S: 1986-1994; Tomul XI, Partea 1, Litera S: 1978; Tomul XI,
Partea a 2-a i a 3-a, Litera T: 1982-1983; Tomul XII, Partea 1, Litera : 1994; Tomul XII,
Partea a 2-a, Litera U: 2002; Tomul XIII, Partea 1, a 2-a i a 3-a, Litera V i literele W, X, Y:
1997-2005; Tomul XIV, Litera Z: 2000.
DN = MARCU, Florin / MANECA, Costant, Diciionar de neologisme, ediia a III-a, Editura
Academiei R.S.R., Bucureti, 1978.
Liliana, MANCA, Mihaela / PAN-DINDELEGAN, Gabriela, Dicionar de tiine ale
limbii, Bucureti, Editura Nemira, 2001.
MDA = Mic dicionar academic, Institutul de Lingvistic „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” Bucureti,
vol I: A – Me. Bucureti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010; vol. II: Mi – Z, Bucureti,
Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010.
MDN = Marele dicionar de neologisme, MARCU, Florin, Editura Saeculum, Bucureti, 2000.
SCRIBAN = SCRIBAN, August, Dicionaru limbii româneti, Editura Institutu de Arte Grafice
„Presa Bun”, Iai, 1939.
INEANU = INEANU, Lazr, Dicionar universal al limbei române, ediia a VI-a, Editura
Scrisul românesc, 1929.
Staatsdruckerei. I: 1903; II: 1011; III-1924.
4. Sigle
BDL = I. Budai-Deleanu, Lexicon românesc-nemesc, BAR, ms. 3728-3731, 1818.
BFO = „Buletin, foaie oficial”, Iai, 1833-1859.
BR = Biblioteca românesc, Buda, 1821-1834.
BGO = Buletin, gazet administrativ, Bucureti, 1832-1859.
BPN = Pierre Blanchard, Plutarh nou sau pe scurt scrierea vieilor celor mai vestii brbai i
muieri din cele mai vechi vremi pân în vremurile noastre, traducere de Nicola Nicolau,
Buda, 1819.
BTG = I. Budai-Deleanu, Temeiurile gramaticii româneti, partea a II-a i a III-a, BAR, ms.
2426.
BZ = Fril Bene, Scurt învtur pentru vrsatul cel mîntuitor, traducere de Petru Maior,
Buda, 1917.
CICSE = Cercetri de istorie i civilizaie sud-este european
CL = Cercetri lingvistice
CPL = Colecie de proiecte de lege, Bucureti, 1832.
CV = Calendari la anul de la naterea lui Hristos 1794, Paul Iorgovici, Viena.
DC = Joseph, Delaporte, A toat lume cltorie sau întiinare de lumea nou i cea veche,
traducere de Mihai Cantacuzino, 1785.
DE = C. Donescu, Epistolar, vol. I, Bucureti, 1840.
DIB = Al. Dumas, Iacobinii i girondinii, traducere de G. Baronzi, Bucureti, 1855.
DILB = Al. Dumas, Isaac Lakedem, traducere de G. Baronzi, Bucureti, 1855.
DOA = Cei de obte articuli pentru soietile i elurile de supt Crimea Ungariei, Buda, 1813.
DR = Dacoromanica
EBG = D. Eustatievici Braoveanul, Gramatica rumâneasc, 1757, BAR, ms. 583.
EGR = I. Eliad, Gramatica românesc, Sibiu, 1828.
GC = Iordache Golescu, Condica limbii rumâneti, BAR, ms. 844-850, 1832.
GPE = Regulile sau gramatica poeziii, traduceri din Boileau, Marmontel i alii fcute de I.
Eliad, Bucureti, 1931.
HFP = Heineccius, Filosofia cuvîntului i a nravurilor, adic loghica i itica elementare,
traducere din neogreac de Eufrosin Poteca, Buda, 1829.
ILRL = Istoria limbii române literare. Epoca modern
LL = Limb i Literatur
MD = Meteugul doftoriii, traducere din neogreac a manualului de practic medical întocmit
de Ioan Adami, Sibiu, 1760.
MIB = Petru Maior, Istoria besericii românilor, Buda, 1813.
MIU = Cl. X. Millot, Istorie universal adec de obte, traducere de I. P. Molnar, Buda, 1800.
MBD = Molière, Gheorghii Dandi sau brbatul cel sinhisit, traducere anonim, copie din anul
1827, DIAN, ms. 219.
MGP = Nicolae Mcrescu, Gramatica româneasc pentru coalele primare, III, Iai, 1851.
MF = Eftimie Murgu, Curs de filosofie predat între anii 1834-1836 la Academia Mihilean din
Iai, BCU Iai, ms. III-15, 16, 17.
NV = I. D. Negulici, Vocabular român de toate vorbele strbune repriimite pîn acum în limba
român i de toate cele ce sunt a se mai priimi d-acum înainte i mai ales în tiine, Bucureti,
1848.
PA = Povuire ctr aritmetic sau învtura numerilor, traducere din limba german de Gh.
incai, Buda, 1806.
PD = E. Protopopescu, Nou dicionar portativ de toate zicerile radicale i streine reintroduse i
introduse în limb, cuprinzând i termeni cienifici i literari, Bucureti, 1862.
PIA = Silvico Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, traducere de Ermiona Asachi, Iai, 1843.
PIC = Al. Pelimon, Impresiuni de cltorie în România, Bucureti, 1858.
RESEE = Revue des Études Sud-Est Européenes
RIM = Retoric, adic învtura i întocmirea frumoaselor cuvîntri, Buda, 1798.
ROB = Regulament organic al rii Româneti, Bucureti, 1832.
RS = Romanoslavica
RRL = Revue Romaine de Linguistique
SGR = Gh. Sulescu, Gramatica românesc, Iai, partea I, II (1833), partea III (1834)
SLLF = Studii de limb literar i filologie
SCL = Studii i cercetri lingvistice
SLS = Studii de limb i stil
TSVM = T. Thornton, Starea de acum din oblduirea gheograficeasc, oreneasc i
politiceasc a prinipaturilor Valahiei i a Moldaviei, Buda, 1826
VFD = Toat viaa femeiasc în cîteva ceasuri, tradus din rusete de A. Donici, Iai, 1840.
VMP = Anton Velini, Manual de metodic i pedagogie pentru profesorii coalelor primare,
Iai, 1860.
VOG = Ianache Vcrescu, Observaii sau bgri d seam asupra regulelor i orînduielelor
gramaticii rumâneti, Râmnic, 1787.