Discurs

Tema: Nunta Indiana. Diversitare si Culoare.

Realizat de: Casian Dina, GET 141.

Peste 1 milion de oameni, 1600 de limbi vorbite, 28 de state cultulal diferite, peste 9 religii – si toate acestea intr-o singura tara. Diversitatea aceste tari este intilnita atit in felurile de mincare, imbracaminte, obiceiuri si traditii, cit si in celebrarea nuntii.

Casatoria in india nu simbolizeaza doar sacra uniune a doua persoane, ci unirea a doua familii in una si extinderea ei. Implicarea familiei este cruciala ceea ce rezulta in alegerea familiei a viitorului sot pentru fiica sau a sotiei pentru fiu. De fapt doar citeva decenii in urma mai exista obiceiul prin care viitorii soti se vedeu pentru prima data la nunta, iar odata cu urbanizarea si modernizarea societatii aceasta a ramas sa se intimple doar in regiunile rurale.

Daca ne referim la motivul principal al casatoriilor aranjate atunci putem spune ca in cultura indiana el este traditia. Se spune ca pina in secolul XVIII casatoriile aranjate se efectuau din motiv de saracie, alegere limitata, dizabilitati fizice, politica, bogatie si religie. Oricum casatoriile aranjate sau reglementate exista in cultura indiana chiar si in secolul nostru si strict savirsite intre oameni de aceeasi religie sau casta. Compatibilitatea dintre viitorii soti este determinata de horoscopul lor. Daca acesta indica o compatibilitate buna atunci casatoria lor este asigurata. In zonele urbane nu se atrage atentie la horoscop ci la compatibilitatea partenerilor care de ceva timp sunt impreuna.

Casatoriile aranjate au rezultat din religia vedica care a dat nastele apoi hinduismului in 1500 i.H. In acele timpuri daca a venit timpul ca o fata sa se casatoreasca, se organizau petreceri la care toti barbatii doritori sa se casatoreasca puteau veni. Fata putea sa-si arate cu degetul alesul din multimea adunata. Tatal la rindul sau organiza competitii sa vada care e mai puternic. In acel timp mai exista si intelegerea de casatorie de la nasterea copiilor. Odata nascuti li se decidea ursitul sau ursita. Existau si casatorii ale copiilor care inca nu au ajuns la pubertate. In religia musulmana verisorii puteau fi casatoriti, pe cind hinduismul nu accepta asa ceva.

Odata cu emaniciparea femeilor, cresterea economica si literara a populatiei casatoriile aranjate au inceput sa cedeze locul celor din dragoste. Virsta minima pentru casatorie a barbatului este de 21 de ani, iar a femeii de 18 ani. Unii tineri isi cauta jumatatea in zilele noastre pe site web ca : www.shaadi.com.

In hinduism persista atit casatorii religioase cit si nereligioase.Din cele religioase fac parte :1. brahma – atunci cind familia mirelui cauta mireasa ;2. daiva – atunci cind mireasa este casatorita cu un preot hindu ;3. arsha – atunci cind mireasa este oferita mirelui in schimbul a doua vaci ;4. prajapatya – atunci cind familia miresei cauta mire.

Din casatoriile nereligioase fac parte :1. gandharva – casatoria din dragoste ;2. asura – casatoria pentru bani, atunci cind mirele este nepotrivit dar bogat ;3. rakshasa – mirele lupta cu familia miresei, iar in final o rapeste ;4. paishacha – mireasa este rapita impotriva vointei sale.

Orice casatorie isi are o anumita istorioara ce dateaza inca de la inceputul cautarii de mire sau mireasa.

Mai intii trebuie sa vina timpul potrivit pentru a considera o eventuala casatorie. Pentru o domnisoara acesta este atunci cind ea aproape absolveste universitatea sau incepind cu virsta de 20 de ani. Pentru un tinar nu exista o anumita virsta, ci doar necestitatea sa de a avea un job asigurat si un venit stabil. Initiatorul dorintei de casatorie pot fi cei care urmeaza sa se casatoreasca, insa in mare parte initiativa o au parintii, matusa, unchiul sau cumnata/ul. Ei sunt numiti sponsori. Daca tinarul/a au deja vreun/o iubit/a

atunci sponsorul apeleaza direct la familia in cauza cu dorinta de a-i casatori. Functia sponsorului in caz ca tinarul/a nu au iubita/t este sa apeleze la un petitor pentru a gasi candidati conform cerintelor familiei sale. Petitorul poate fi reprezentat de o agentie sau acesta isi are chiar si o profesie. In unele locuri el este frizerul. Sponsorul ii indica petitorului criteriile de compatiobilitare care de altfel sunt urmatoarele :

a) religia ;b) casta si cultura (aceleasi traditii si obiceiuri, aceiasi limba si preferinte culinare);c) horoscopul ;d) profesia si statutul ;e) aspectul fizic.

Dupa care ii ofera fotografia si alte informatii despre tinar sau tinara utile familiei/familiilor care vor revizui CV-ul. Toata afacerea este tinuta sub secret. Daca CV-ul nu este pe plac, familia il returneaza inapoi petitorului. Daca ea insa are dubii, ea poate apela la vreun detectiv pentru mai multa informatie. In cazul in care ambele familii accepta, petitorul le asigura o intilnire care de altfel se numeste ‘intilnirea miresei’. De obicei familia mirelui si dinsul in cauza merg la familia miresei. Mireasa se lasa vazuta aducind ceai si dulciui in toata splendoarea sa. Tinerii pot fi lasati intre patru ochi sa vorbeasca daca doresc.Daca familiile se plac atunci ei anunta data logodnei. Logodna se sarbatoreste intre cei apropiati cu schimb de inele intre tinar si tirnara. Atunci se dicuta di data nuntii. Timpul intre logodna si nunta este la indemina tinerilor sa se cunoasca mai bine.

Obiceiuri inainte de nunta :Pentru logodnica

a) haldi – pasta de sofran aplicata pe fata, miini si corp pentru a face pielea catifelata ;b) mehndi – aplicarea ornamentelor de henna pe miini si picioare ;c) sangeet – petrecere intre fete cu dansuri si cintece.

Pentru logodnica) haldi – aplicarea pastei de sorfran ;b) tilak – petrecerea burlacilor.

Obiceiuri in timpul nuntii :1. baraat – mirele impreuna cu oaspetii din partea sa merg spre casa miresei cintind si dansind ;2. jai mala – mirele si mireasa fac schimb de gherlande cu flori in semn de acceptare ;3. kanyadaan – tatal miresei ofera mina miresei mirelui acesta in schimb promite sa fie drept, sa o

asigure financiar si sa o iubesca ;4. panigrahana – mirele face un foc mic indicind inceputul unei gospodarii, luind in mina sa mina

miresei jura zeitelor ; bhaga (bogatie), aryama (rai), savita (inceput), purandhi (intelepciune).5. shilarohan – dotinta si puterea de a trece peste greutati impreuna ;6. saptapadi – ‘sapte cercuri’, in partea de nord a Indiei primele 6 cercuri sunt conduse de mireasa si

ultimul de mire, iar in partea centrala a Indiei – doar primele 3 cercuri de mireasa. Fiecare cerc este o promisiune pronuntata in glas de ambii miri.

7. mangalsutra dharanam – mirele ofera un colier miresei ce poarta numele de mangasutra, ce semnifica ca ea este deja femeie maritata.

8. sindhoor – pulbere de culoare rosie aplicata la partajarea parului ce semnifica ‘femeie maritata’. Domnisoarele poarta bindi (un punct rosu pe frunte), iar vaduvele nu poarta sindhoor ceea ce semnifica ca sotul este decedat.

Obiceiuri dupa nunta :1. jalastnchana – parintii stropesc sotul si sotia cu apa din petale de trandafir ca binecuvintare ;2. aashirvad – sotul si sotia se inchina parintilor atingind cu miinile picioarele lor in semn de

respect ;3. bidaai – ramas bun al sotiei de la parinti, fiindca ea urmeaza sa traiasca cu familia sotului ;

4. doli – sotia este luata pe un tip de transport de catre rudele sotului si dusa la casa sa noua ;5. graha pravesh – binecuvintarea casei prin rasturnarea cu piciorul a unui ceaune cu orez ;6. satyanarayana puja – multumirea zeitatilor.

Potrul traditional al miresei :1. saree – de obicei de culoare rosie, verde, galbena.2. lehenga – fusta lunga.3. ghunghat – voal al miresei.

Portul traditional al mirelui :1. dhoti – pantaloni ;2. sherwani – jacheta lunga ;3. mojari – incaltaminte cu virf ascutit.