Distocii maternale

îngustarea canalului pelvin,

anomalii morfologice sau topografice ale

tractusului genital

tulburări de dinamică uterină.

ANGUSTIA PELVINĂ

Reducerea diametrelor conductului pelvin →imposibilitatea

expulzării fătului.

Frecv. la juninci, scroafe, căţele şi pisici primipare.

Congenitală: rar, coexista cu incompleta dezv. corporala a

femelei

Câştigată: însămânţare/ montare timpurie (bazinul juvenil);

rahitism sau osteomalacie (bazinul rahitic);fracturi oase bazin

→ calusuri vicioase mari;desmorexie sacro-iliacă, osificări ale

articulaţiilor sacro-iliace şi a simfizei ischio-pubiene, prezenţa

tumorilor.

Diagnosticul: prin inspecţie, ETR, EVM

→ insuficienta dezvoltare a bazinului/ calusuri vicioase/ tumori, cu reducerea diametrelor deschiderii ant. → “disproporţie feto-maternală”.

Prognosticul este rezervat pentru mamă şi nefavorabil pentru făt.

Tratamentul: prin manopere obst. nesângeroase. În angustiile pronunţate nu se va executa tracţiunea forţată pt.ca se pot produce complicaţii grave (desmorexie sacro-iliacă, zdrobiri de ţesuturi, etc.).

Fetotomia nu este recomandată, neexistand spatiul necesar

Se execută histerotomia, fătul putând fi extras viu.

După extragerea produsului de concepţie, femelele vor fi eliminate de la reproducţie.

Hipoplazia (strictura) vulvo-vaginală

Reducerea dimensiunilor conductului copulator ce

determina distocii la prima fătare.

congenitală poate fi întâlnită la unele linii ale raselor de bovine

(Charolaise, Holstein, etc.),

dobândită apare ca urmare a cicatricilor vicioase apărute în

procesul de vindecare a plăgilor vulvare şi vaginale.

Diagnosticul:

inspecţie → dimensiunile reduse ale vulvei, femela face

eforturi de expulzare, fără a reuşi eliminarea fătului care

este blocat în conductul copulator.

EVM → reducerea dimensiunilor transversale ale

conductului copulator, muc. vaginală se poate fisura

la următoarea parturiţie vaginul se poate dezvolta suficient

pentru a nu mai produce distocii.

Prognosticul este rezervat pentru mamă şi făt.

Tratament. se poate executa dilatarea manuală a conductului vulvo-vestibulo-vaginal urmată de extragerea fătului.

anestezie epidurală joasă

lubrifiere.

În cazul in care nu se poate realiza dilatarea în mod corespunzător, se execută incizia perineului sau epiziotomia (incizarea laterală a uneia sau ambelor labii vulvare).

Histerotomia

Fetotomia este contraindicată!

Spasmul (non-dilatarea) cervixului

-este o tulburare funcţională, care se manifestă ca o contracţie a musculaturii colului.

-poate aparea datorită unei stări de hipersimpaticotonie cervico-uterină sau poate fi det. de tulburări ale mecanismului de deschidere.

Diagnosticul

Inspecţie: parturiţia întârzie, deşi femela face eforturi de expulzare.

EVM se constată că cervixul este întredeschis, dar nu este şters, iar fătul nu este angajat. Uneori, cervixul apare ca un inel care nu mai poate fi dilatat.

Tratament: Dilatarea medicamentoasă se poate realiza prin adm. estrogenilor sintetici, a uterospasmoliticelor sau a tranchilizantelor. Această terapie trebuie asociată cu dilatarea mecanică a colului:

anestezia epidurală joasă.

se va introduce mâna, bine lubrifiată, în vaginul femelei şi apoi va introduce 2-3 degete în canalul cervical, împingând puternic şi executând uşoare mişcări de rotaţie a mâinii. Se va lărgi treptat până în mom. în care mâna poate pătrunde în uter.

obligatoriu măsuri de asepsie şi folosirea abundentă a ungventelor cu antibiotice.

histerotomia.

Strictura (rigiditatea, induraţia) cervixului

Nedeschiderea cervixului, datorită infiltraţiei conjunctive sau cartilaginoase ca urmare a cicatricilor acestuia sau a dezvoltării insuficiente a colului.

Diagnosticul :EVM- se constată col deschis,peretele cervical este îngroşat, dur şi uneori poate fi decelată cicatricea existentă la acest nivel.

În cazul colului slab dezvoltat se decelează deschiderea incompletă, fiind subţire, elastic dar nedilatabil.

Fătul este angajat parţial, în funcţie de gradul dilatării, iar învelitorile fetale nu sunt rupte.

diagnostic dif. faţă de spasmul cervical (cedeaza la dilat), torsiunea uterină (falduri la niv.vaginal) şi durerile false (femela nu e preagatita pt.parturitie)

Prognosticul este rezervat deoarece nu poate fi dilatat prin terapie.

Tratamentul :histerotomie.

Distociile de origine uterină

Ventroversiunea uterină

Reprezintă flexarea şi versiunea uterului, în jos, către peretele abdominal, în unghi de 90 sau 180º faţă de axul uterin, mai frecvent la vacă.

Etiologia: slăbirea tonusului pereţilor abdominali şi destinderea tendonului prepubien, apărute în urma vârstei înaintate, furajării cu furaje grosiere sau borhoturi şi menţinerii în stabulaţie prelungită.

Diagnosticul se stabileşte în timpul parturiţiei, prin EVM: se constată deschiderea parţială a cervixului, angajarea parţială a fătului, membrele acestuia fiind orientate cu extremitatea distală către sacrumul femelei.

Prognosticul este favorabil atât pentru mamă cât şi pentru făt, dacă se intervine rapid

Tratamentul constă în aducerea axului longitudinal al uterului şi fătului paralel cu axul longitudinal al mamei.

1. Dacă mâna obstetricianului poate depăşi faldul uterin, va fixa extremităţile fetale şi la va angaja în bazin.

2. Dacă membrele nu pot fi abordate, două ajutoare vor ridica peretele abdominal cu ajutorul unei scânduri, pentru a apropia fătul de deschiderea anterioară a bazinului.

3. SAU contenţia femelei în decubit dorsal → uterul se va destinde spontan iar fătul va fi fixat şi apoi se va executa tracţiunea.

Când distocia nu se poate rezolva prin aceste manopere, se va executa histerotomia.

Retroversiunea uterină

Flexiunea şi versiunea uterului gestant către peretele dorsal al abdomenului, reprezintă retroversiunea uterină. Este o afecţiune întâlnită la iapă.

Etiologie. Relax. peretelui abd. la femelele bătrâne, hrănite cu furaje voluminoase, de calitate proastă; forma uterului (de ghirlandă) care coboară din regiunea sublombară către regiunea ventrală abdominală, permiţând flexarea către peretele dorsal.

Fact. det.: dezv. mânzului cu trenul ant. într-un corn uterin şi cu trenul post. în celălalt corn uterin.

Diagnosticul EVM- cvx. este întredeschis, fătul fără nici o posibilitate de angajare în bazin..

Prognosticul este rezervat spre grav

Tratamentul: histerotomie.

TORSIUNEA UTERINĂ

HISTEROCELUL (HERNIA UTERULUI

GESTANT)

Sunt cele mai frecvente şi grave modificări

topografice uterine

Vor fi prezentate la curs, la capitolul

“PATOLOGIA GESTATIEI”, deoarece uneori

pot apare cu mai multe săptămâni înainte de

parturiţie.

Insuficienţa forţelor de contracţie uterină

Reducerea capacităţii contractile a uterului mai poartă numele şi de inerţie uterină (hipokinezie/hipotonie).

Etiologie.

În hipokinezia primară: alimentaţie necorespunzătoare, şi stabulaţie permanentă, care determină scăderea tonusului întregului organism şi implicit al musculaturii uterine şi abdominale. Alte cauze sunt: vârsta înaintată, gestaţiile frecvente, gestaţiile gemelare, fetuşii voluminoşi, disfuncţiile endocrine, unele stări toxice, aderenţele uterine şi prelungirea gestaţiei.

Hipokinezia secundară: fătările laborioase,ce det.oboseala exagerată a mamei şi a uterului. Suprimarea eforturilor de expulzare poate avea loc şi pe cale reflexă, în cazul peritonitelor, reticuloperitonitei traumatice ca şi al altor afecţiuni dureroase la nivelul cavităţii abdominale.

Diagnosticul : inspecţie şi EVM.

De la inceput eforturi slabe şi rare, iar expulzia fătului întârzie. La EVM se constată uterul cu perete flasc, fătul se află în A,P,P eutocică.

În hipokinezia sec. aceste manifestări apar după o perioadă în care femela a prezentat eforturi puternice de expulzare, datorită obosirii accentuate a uterului.

În ambele cazuri produsul de concepţie moare înaintea expulziei, datorită dezancorării placentei.

Prognosticul este rezervat

Tratamentul se realizează prin extragerea cât mai rapidă a fătului şi a învelitorilor fetale.

Adm. subst. ocitocice se execută numai în hipotonia uterină primară, când nu există obstacole în expulzarea produşilor de concepţie.

În hipotonia uterină secundară este interzisă administrarea substanţelor ocitocice înainte de remedierea distociei primare (risc de ruptură uterină).

Administrarea ocitocinei în acest caz va fi efectuată NUMAI după ce femela a fost perfuzată cu substanţe energizante (glucoză, săruri de Calciu, ATP, vitamina C, etc.)

ocitocina: iapă – 30-60 U.I. s.c. sau i.m., 15-20 U.I. epidural; vacă – 50-80 U.I. s.c. sau i.m., 30-50 U.I. epidural; oaie şi scroafă – 15-25 U.I. s.c sau i.m.; căţea şi pisică – 2 -10 U.I. s.c. sau i.m., în funcţie de talie.

Extragerea manuală a fetuşilor se poate realiza după o prealabilă fixare a capului şi extremităţilor, urmată de tracţiune.

În hipotonia uterină secundară, extragerea manuală a produşilor de concepţie se poate realiza numai după remedierea distociei primare, ce împiedică expulzarea normală a acestora.

După extragerea fătului şi a învelitorilor fetale, obiectivele tratamentului sunt reprezentate de stimularea involuţiei uterine şi combaterea infecţiilor uterine.

Exagerarea forţelor de contracţie uterină

Eforturi puternice de expulzare a fătului (hiperkinezie/hipertonie uterină), care uneori pot ajunge la tetanie uterină. Este mai frecvent întâlnită la iapă, iar la celelalte specii la primipare.

Etiologie: distocii prin obstacole care împiedică trecerea produsului de concepţie, prin conductul pelvin, distonii neuro-vegetative, sau în cazul adm. necoresp. a ocitocicelor!!

Durere → reflex se intensifică contracţiile → scurgerea prematură a lichidelor perifetale → fătul in “menghină”, apare hipoxia fetală → moartea fătului.

Complicaţia frecventă şi gravă a acestei afecţiuni este ruptura uterină.

Diagnosticul inspecţie: eforturi puternice de expulzare,

EVM: fătul este angajat/nu, dar uterul este mulat pe el.

Prognosticul este rezervat

Tratamentul urmăreşte calmarea cât mai rapidă a femelei şi extragerea fătului.

plimbarea femelei, timp de 15-20 min. şi apoi menţinerea acesteia pe un plan înclinat postero-anterior, pentru degajarea bazinului.

Dacă hiperkinezia persistă, se va recurge la anestezia epidurală joasă la vacă sau la anestezia generală la iapă.

Uterospasmoliticele-tocolitice (Efosin, Monzal, Hanegif – săruri de izoxuprin)

După calmarea femelei şi reducerea intensităţii contracţiilor uterine, se va extrage produsul de concepţie, NUMAI după înlocuirea lichidelor perifetale pierdute.