dosar nr. 4716/101/2012 - costelgilca.ro file61, lit. a coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din...
TRANSCRIPT
Dosar nr. 4716/101/2012
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MEHEDINŢI
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 2742
Şedinţa publică de la 02 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE Mihai Acsinte
Asistent judiciar Radu Boengiu
Asistent judiciar Lorin Ghelner
Grefier Maria Daia
Pe rol soluţionarea acţiunii având ca obiect contestaţie decizie sancţionare formulată
de contestatorul V C S în contradictoriu cu intimata SC B R SA Bucureşti.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns contestatorul asistat de av. N I,
av. C A pentru intimată şi martorii L B,V I C,F I A şi N M I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de şedinţă după care :
în conformitate cu prevederile art. 193 Cod procedură civilă, instanţa procedează la
audierea martorilor L B,V I C, F I A şi N M I, propuşi de părţi, sub prestare de jurământ,
declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Av. N I pentru contestator solicită ca pârâta sa dovedească că a fost cumpărata cabina
de duş de martorul-cumpărător şi la ce dată,
Av. C A pentru intimată arată ca nu poate să facă această dovada întrucât la
cumpărarea cabinei de duş la casa de marcat nu se trece numele cumpărătorului şi
învederează ca renunţa la proba cu interogatoriul contestatorului.
Instanţa respinge ca neconcludentă cererea Av. N I şi constatând cauza în stare de
judecată acordă cuvântul pe fond.
Av. N I pentru contestator a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea deciziilor
771/13.04.2012 şi nr. 904/04.05.2012 ca nelegale şi obligarea pârâtei, la plata de despăgubiri
egale cu salariile şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta dacă ar fi continuat să
execute contractul individual de muncă până la data reintegrării efective - sume ce vor fi
actualizate până la data plăţii efective şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii
2
actului de concediere, dispunând reintegrarea acestuia în cadrul societăţii-pârâte pe postul şi
funcţia deţinute anterior, cu cheltuieli de judecată.
Av. C A pentru intimată solicită respingerea contestaţiei conform întâmpinării depuse,
iar cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
T R I B U N A L U L :
Asupra cauzei de faţă : Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.
/101/2012 contestatorul V C S , a solicitat anularea deciziilor nr. 771/13.04.2012 prin care
prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă pe durata cercetării
disciplinare prealabile şi nr. 904/04.05.2012 prin care s-a dispus încetarea CIM în temeiul art.
61, lit. a coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, ambele fiind emise de SC B R SA
urmând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
obligarea pârâtei, la plata de despăgubiri egale cu salariile şi cu celelalte drepturi de care ar fi
beneficiat dacă ar fi continuat să execute contractul individual de muncă până la data
reintegrării efective - sume ce vor fi actualizate până la data plăţii efective; repunerea părţilor
în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, dispunând reintegrarea sa în cadrul
societăţii-pârâte pe postul şi funcţia deţinute anterior, cu cheltuielile de judecată ocazionate
de acest proces.
In motivare a arătat că, a fost angajat al pârâtei în funcţia de lucrător comercial,
începând cu data de 01.08.2010 aşa cum rezultă din CIM nr. 6546/VI/P/05.08.2010 pe o
perioada de 6 luni, iar prin act adiţional s-a modificat durata contractului acesta fiind încheiat
pe durată nedeterminată, locul de muncă fiind la magazinul din Drobeta-Turnu-Severin.
La datele de 14 aprilie 2012 şi respectiv 04 mai 2012 a primit de la pârâtă deciziile
contestate respectiv decizia nr. 771/13.04.2012 şi decizia nr. 904/04.05.2012 ultima
dispunând încetarea CIM în temeiul art. 61 lit. a, coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din Codul
Muncii.
Ambele decizii emise sunt nelegale pentru că au fost întocmite cu încălcarea legislaţiei
în domeniul muncii şi tendenţios cu scopul de a proceda la desfacerea disciplinară a CIM.
Prin prima decizie nr. 771/13.04.2012 s-a dispus suspendarea CIM nr.
6546/VI/P/05.08.2010 pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Decizia este nelegală, întrucât nu este motivată ci doar se limitează la a dispune
suspendarea CIM pe durata cercetării disciplinare fără a invoca motivele care au determinat
angajatorul să dispună această măsură.
3
Având în vedere că decizia este una care produce efecte asupra raporturilor juridice
de muncă consider că aceasta ar fi trebuit să cuprindă toate elementele prevăzute de codul
muncii pentru o decizie care îmi produce prejudicii.
De altfel, fiind o decizie în directă legătură cu decizia de concediere în sensul că
suspendarea a operat pe durata cercetării disciplinare ce a avut ca efect concedierea sa
nelegală este corect să fie contestată odată cu decizia de concediere.
Prin decizia nr. 904/04.05.2012 s-a dispus încetarea CIM în temeiul art. 61, lit. a
coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din Codul Muncii în mod nelegal şi nefondat susţinându-se
că în datele de 22.03.2012 şi 10.04.2012 a primit de la clienţi şi terţe persoane bani sau alte
cadouri pentru activităţi prestate în legătură cu sarcinile de serviciu sau care au legătură cu
compania.
Aceste fapte sunt nereale, iar motivarea pe faptul că a fost sancţionat în mod repetat
aşa cum se indică la art. 3 din decizie alături de faptul că toate deciziile de sancţionare sunt
nelegale demonstrează că sunt confecţionate pro causa cu scopul de a proceda la
concedierea sa în mod nelegal.
Chiar dacă aceste presupuse fapte ar fi fost reale nu sunt de natură a atrage
sancţiunea cea mai gravă de desfacere a CIM fiind cert că pârâta nu a respectat principiul
proporţionalităţii dintre faptă şi consecinţe şi astfel a aplicat o sancţiune mult prea aspră
comparativ cu efectul produs care, practic, în cazul său, nu există.
In aceste condiţii este cert că nu sunt consecinţe ale abaterii disciplinare, întrucât
societatea nu a suferit nici un prejudiciu şi nu au fost reclamaţii ale clienţilor cu privire la
comportamentul său la locul de muncă, iar presupusul client a fost determinat să dea
presupusa declaraţie pe care el nu îl cunoaşte şi care nu corespunde realităţii şi chiar dacă
aceste fapte ar fi reale, deşi a fost permanent ameninţat că i se va desface contractul de
muncă dacă mai păstrează legături personale cu unii dintre colegii săi care nu sunt agreaţi de
conducere. Considerând că a săvârşit o abatere disciplinară, angajatorul nu a aplicat o
sancţiune corectă, deoarece în Codul Muncii la art. 250(fost 266), lit. c) se prevede, în mod
expres, că angajatorul aplică sancţiunea disciplinară având în vedere consecinţele abaterii
disciplinare.
În realitate nu a solicitat şi nu a primit bunuri sau bani de la clienţi, iar ajutarea
clienţilor până la ieşirea din magazin se făcea la solicitarea expresă a şefului de magazin deşi
nu avea această sarcină în fişa postului.
Deşi se reţine în decizie că şi în data de 22.03.3012 a primit bani sau cadouri în
cuprinsul deciziei de concediere nu se mai face nici o referire la această dată şi ca atare este
4
cert că nu a săvârşit această abatere disciplinară şi nu poate fi sancţionat pentru o faptă care
nu a avut loc.
Este surprinzător cum toate sancţiunile au fost aplicate după ce a informat
conducerea societăţii despre modul de comportare al şefilor de la magazinul din
Drobeta-Turnu-Severin, deşi anterior a fost propus pentru avansare.
Faţă de lipsa motivării şi de lipsă oricăror consecinţe asupra societăţii decizia este
nelegală fapt care atrage nulitatea acesteia.
În drept a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 82 coroborat cu 112 şi urm. Cod
procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă, art. 250-252, art. 266-275 Codul muncii.
În dovedirea acţiunii solicită de proba cu înscrisuri, martori şi de orice alte mijloace de
probă considerate necesare de onorata instanţă.
Intimata S.C. B R S.A. a formulat întimpinare, prin care a solicitat respingerea cererii
de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală, menţinerea ca temeinice şi legale a
deciziilor contestate, cu plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că, contestatorul V C S a fost angajat al SC B R SA, în temeiul contractului
individual de muncă nr. VI/J/6546/05.08.2010, la magazinul subscrisei din Drobeta Turnu -
Severin (Dep. Sanitare), în funcţia de lucrător comercial. Pe parcursul derulării contractului
individual de muncă, urmare a comportamentului salariatului şi a neîndeplinirii de către
acesta a atribuţiilor de serviciu expres menţionate în fişa postului semnată de către
contestator la momentul angajării, s-a impus sancţionarea acestuia şi chiar concedierea pe
motiv disciplinar. Astfel, prin decizia nr. 904/04.05.2012, salariatul V C S a fost concediat în
temeiul art. 61 alin. 1 lit. a) Codul muncii, coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e) Codul muncii. Cu
privire la situaţia de fapt şi la decizia nr. 771/13.04.2012 a arătat că la data de 13.04.2012 a
fost întocmit referatul nr. 209/13.04.2012, prin care se constata săvârşirea de către salariat a
unor abateri disciplinare, şi anume că in data de 22.03.2012 si 10.04.2012 a primit de la
clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri pentru activităţi prestate in legătura cu
sarcinile de serviciu sau care au legătura cu compania. Având în vedere acest referat, prin
convocatorul cu numărul 376/13.04.2012, comunicat salariatului, s-a solicitat acestuia
prezentarea la sediul societăţii în data de 25.04.2012, în vederea realizării cercetării
disciplinare prealabile.
Potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) Codul muncii: (1) Contractul individual de muncă poate fi
suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii: pe durata cercetării disciplinare
prealabile, în condiţiile legii;
5
În considerarea acestor dispoziţii legale, la data de 13.04.2012 a fost emisă decizia nr.
771/13.04.2012, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al
contestatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii.
Conform art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară având
dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată
că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Garantând dreptul la apărare al salariatului, articolul 251 Codul muncii dispune: 1)
Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin.
(1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în
scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se
obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
Pe lângă prerogativa disciplinară, angajatorul are şi prerogativa organizării propriei
activităţi, în limitele impuse de lege, în virtutea căreia, are posibilitatea, conform art. 52 alin.
(1) lit. a) Codul muncii să dispună suspendarea contractului individual de muncă al
salariatului pe durata cercetării disciplinare.
Prin urmare, singura condiţie impusă de art. 52 alin. (1) lit. a) Codul muncii, pentru ca
angajatorul să ia iniţiativa suspendării contractului individual de muncă al salariatului, este
efectuarea cercetării disciplinare, condiţie care în speţa de faţă este îndeplinită, astfel cum
reiese din documentele depuse în probaţiune.
În consecinţă, susţinerile contestatorului potrivit cărora decizia nr. 771/13.04.2012,
prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acestuia este nelegală,
sunt neîntemeiate şi nesusţinute de vreun temei legal, motiv pentru care solicităm instanţei
să le respingă.
Codul muncii şi legislaţia conexă nu prevăd nicăieri vreo condiţie de formă pe care
trebuie să o îndeplinească decizia prin care se dispune suspendarea contractului individual de
muncă, reglementări exprese şi imperative existând doar în ce priveşte decizia de concediere.
Intenţia legiuitorului a fost aşadar aceea de a crea un mijloc de protecţie a salariatului în
cazul emiterii unei decizii de concediere, al cărei efect este acela al încetării raporturilor de
muncă.
Or, în cazul de faţă, suntem în prezenţa unei decizii prin care contractul individual de
muncă a fost doar suspendat pe durata cercetării disciplinare, cercetare în urma căreia se
putea constata nevinovăţia salariatului, acesta urmând a-şi relua activitatea, ceea ce
6
dovedeşte netemeinicia susţinerilor potrivit cărora decizia 771/13.04.2012 ar avea o legătură
directă cu decizia de concediere.
Prin urmare, este de forţa evidenţei că nu se poate pune semnul egalităţii între efectul
produs de o decizie de suspendare a contractului individual de muncă şi o decizie de
concediere, aspect avut în vedere şi de legiuitor.
O interpretare în sens contrar, aşa cum se doreşte de către contestator prin cererea
introductivă de instanţă, ar constitui o adăugare nejustificată la textele de lege şi o
interpretare cu rea- credinţă a unor reglementări ce nu lasă loc de dubiu.
Faţă de cele învederate, a solicitat respingerea primului capăt de cerere, ca netemeinic
şi nelegal. Cu privire la decizia nr. 904/04.05.2012 : Prin Referatul nr. 209/13.04.2012 s-a
adus la cunoştinţa angajatorului faptul că există suspiciunea că salariatul V C S , în data de
22.03.2012 si 10.04.2012, a primit de la clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri
pentru activităţi prestate în legătura cu sarcinile de serviciu sau care au legătură cu
compania.
Ca urmare a acestei situaţii, la 13.04.2012, prin Decizia nr. 780/13.04.2012 s-a
constituit Comisia de cercetare disciplinară, în faţa căreia salariatul a fost convocat, prin
convocarea nr. 376/13.04.2012, pentru data de 25.04.2012, ora 10.00.
Cu ocazia cercetării disciplinare prealabile a fost întocmit Procesul - verbal nr.
383/25.04.2012 şi Nota explicativă nr. 216/25.04.2012.
Ca urmare a constatării abaterii şi a înlăturării apărărilor salariatului, astfel cum reiese
din Raportul de cercetare disciplinară nr. 382/25.04.2012, prin Decizia nr. 904/04.05.2012 s-a
dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului, în temeiul art. 61 lit. a)
coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.
Aşa cum s-a reţinut prin decizia nr. 904/04.05.2012, fapta pentru care s-a dispus
cercetarea disciplinară a salariatului şi încetarea contractului individual de muncă al acestuia
constă în primirea de către acesta, în data de 22.03.2012 si 10.04.2012, de la clienţi sau terţe
persoane de bani sau alte cadouri pentru activităţi prestate în legătura cu sarcinile de serviciu
sau care au legătură cu compania, faptă ce constituie o încălcare a normelor interne ale
societăţii, cuprinse în Regulamentul Intern.
Astfel, potrivit Cap. II, Art.8, pct. N din Regulamentul Intern, salariatul are: "Obligaţia
de a respecta prevederile cuprinse în regulament intern, in regulile/procedurile de lucru
interne, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de
muncă."
7
Aceeaşi obligaţie este stabilită în sarcina salariatului şi prin pct. 5 din Fişa postului -
Responsabilităţile postului, în care se prevede: "Respectă normele interne stipulate în
Regulamentul Intern, Contract Colectiv de Muncă aplicabil, Contractul Individual de Munca."
Prin dispoziţiile cuprinse în Cap. XII, Art. 107, pct.9 din Regulamentul Intern, se
interzice salariaţilor: "Să pretindă, a (li) se promite sau sa primească de la instituţie, client,
subalterni, superiori sau terţe persoane bani, bunuri, împrumuturi, cadouri sau alte foloase
pentru activităţi prestate în legătură cu sarcinile de serviciu sau care au legătură de orice fel
cu compania."
De asemenea, în Cap. XII, Art. 107, pct.28 din Regulamentul Intern se stipulează
expres că este interzisă: Pretinderea sau primirea de la alţi salariaţi sau persoane străine de
avantaje pentru exercitarea sarcinilor de serviciu."
Pe parcursul cercetării disciplinare, au fost înregistrate declaraţia nr. 211/23.04.2012,
declaraţia nr. 215/24.04.2012 şi s-au întocmit procesul - verbal nr. 213/23.04.2012 şi
procesul- verbal nr. 214/23.04.2012.
Prin declaraţia nr. 211/23.04.2012, un client al magazinului aducea la cunoştinţa
subscrisei faptul că salariatul V C S a primit bani de la acesta pentru faptul că 1-a ajutat să
ducă la maşină cabina de duş pe care o cumpărase, ceea ce este de altfel, în sarcina
lucrătorilor comerciali ai subscrisei, deci şi a contestatorului, aspect recunoscut şi de către
salariat în nota explicativă.
Prin declaraţia nr. 215/24.04.2012, unul dintre angajaţii subscrisei relata faptul că la
data de 10.04.2012 a văzut cum colegul său V C S primea bani de la un client, pentru că 1-a
ajutat să ducă la maşină produsele cumpărate.
Întrucât în magazin sunt instalate camere video de supraveghere, s-a procedat la
vizionarea înregistrărilor video şi s»a constatat faptul că faptele pentru care s-a dispus
cercetarea salariatului V C S au fost surprinse şi de camerele de supraveghere.
Astfel, din procesul-verbal 214/23.04.2012, încheiat cu ocazia vizionării înregistrărilor
de pe camera 8 DVR1, reiese că la data de 22.03.2012, ora 11:52:10, angajatul V C S , angajat
al SC B R SA, punct de lucru Drobeta Turnu - Severin, în funcţia de lucrător comercial, în
timpul programului de lucru, echipat corespunzător desfăşurării activităţii în magazin, a ieşit
din magazin împingând o ladă cu produse, împreună cu doi clienţi, îndreptându-se spre
autoutilitara clientului. După încărcarea produselor în maşină, unul dintre clienţi scoate din
buzunar o bancnotă pe care o întinde salariatului V C S şi pe care acesta din urmă o primeşte.
De asemenea, din procesul - verbal nr. 213/23.04.2012, , încheiat cu ocazia vizionării
înregistrărilor de pe camera 8 DVR1, reiese că la data de 10.04.2012, ora 20:35:49, angajatul
8
V C S al firmei S.C B R S.A. Punct de lucru Drobeta, in funcţia de lucrător comercial, aflat in
timpul programului de lucru, echipat corespunzător desfăşurării activităţii in magazin, se afla
in parcarea magazinului împreună cu angajatul L B si cu un client împingând o platformă de
marfă cu produse. La ora 20:37:29, angajatul V C S a primit de la client o bancnota pe care a
introdus-o in buzunar.
De asemenea, observând nota explicativă nr. 216/25.04.2012, se va constata că
salariatul, deşi neagă faptul că ar fi primit bani de la clienţi, cu încălcarea normelor interne,
insistă în a vedea înregistrările video pentru a se asigura dacă acestea conţin imaginile care să
confirme poziţia subscrisei.
Atitudinea nesinceră a salariatului este susţinută şi de faptul că acesta se contrazice în
propriile susţineri.
Astfel, în răspunsul la întrebarea nr. 11 din nota explicativă nr. 216/25.04.2012,
salariatul arată că: „Repet, nu am primit absolut nici un ban sau cadou în incinta magazinului
şi atrag atenţia că este vorba de acuzaţii şi fapte care s-au petrecut pe platforma din faţa
magazinului."
De asemenea, prin cererea introductivă de instanţă, contestatorul arată, referindu-se
la declaraţia dată de către client (despre care am făcut vorbire la punctul 29 din prezenta
cerere), că „eu nu o cunosc şi (...) nu corespunde realităţii".
A apreciat ca neîntemeiate susţinerile contestatorului potrivit cărora nu ar exista
consecinţe ale abaterii disciplinare, motiv pentru care solicităm ca acestea să fie respinse.
Astfel, potrivit art. 250 Codul muncii: Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară
aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere
următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vinovăţie a
salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a
salariatului; e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
În lumina acestor dispoziţii, subscrisa a avut în vedere, la emiterea deciziei de
concediere nu doar consecinţele abaterii disciplinare care, fără putinţă de tăgadă, există. Cu
privire la acest aspect, subliniem faptul că, prin încălcarea în mod repetat a normelor interne
care interzic salariaţilor să pretindă, sa (li) se promite sau sa primească de la instituţie, client,
subalterni, superiori sau terţe persoane bani, bunuri, împrumuturi, cadouri sau alte foloase
pentru activităţi prestate în legătură cu sarcinile de serviciu sau care au legătură de orice fel
cu compania, salariatul a adus grave prejudicii de imagine Societăţii, care a fost atenţionată
despre faptele salariatului chiar de către clienţi.
9
În plus, pretinderea sau primirea de la alţi salariaţi sau persoane străine de avantaje
pentru exercitarea sarcinilor de serviciu este interzisa si constituie abatere disciplinara, cu
toate consecinţe le care decurg din Regulamentul Intern care conduce pe de o parte la
perturbarea grava a activităţii societăţii, iar pe de alta parte încurajează indisciplina in munca
si oferă exemple negative celorlalţi salariaţi ai societăţii.
La stabilirea sancţiunii disciplinare au fost avute în vedere nu doar consecinţele
abaterii disciplinare, ci şi celelalte elemente enumerate la art. 250 Codul muncii, ţinându-se
cont şi de faptul că acesta a mai fost sancţionat anterior pentru neîndeplinirea sarcinilor de
serviciu.
În acest sens, au fost emise deciziile 4447/23.12.2011, precum şi decizia nr.
761/12.04.2012, prin care salariatul V C S a fost sancţionat cu avertisment scris în temeiul art.
248 alin. 1 lit. a) Codul muncii.
În ce priveşte susţinerile contestatorului referitoare la nemenţionarea, în cuprinsul
deciziei de concediere, a faptei săvârşite la 22.03.2012, acestea sunt neîntemeiate.
La art. 1 din decizia contestată se arată: - in data de 22.03.2012 si 10.04.2012 a primit
de la clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri pentru activitatea prestate in legătura
cu sarcinile de serviciu sau care au legătura cu compania.
În drept a întemeiat întâmpinare pe dispoziţiile art. 263-268 din Codul muncii şi pe
prevederile art. 115 şi următoarele din C.proc.civ. şi a solicitat proba cu înscrisuri,
interogatoriul contestatorului, martori, probe ce au fost admise de instanţă.
Analizând contestaţia în raport de susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente
instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată din următoarele considerente.
Contestatorul V C S a fost angajat al SC B R SA, în temeiul contractului individual de
muncă nr. VI/J/6546/05.08.2010, la magazinul intimatei din Drobeta Turnu- Severin (Dep.
Sanitare), în funcţia de lucrător comercial, fiind concediat prin decizia nr. 904/04.05.2012, în
temeiul art. 61 alin. 1 lit. a) Codul muncii, coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e) Codul muncii.
Cu privire la decizia nr. 771/13.04.2012 se reţine că, la data de 13.04.2012 a fost
întocmit referatul nr. 209/13.04.2012, prin care se constata săvârşirea de către salariat a
unor abateri disciplinare, şi anume că in data de 22.03.2012 si 10.04.2012 a primit de la
clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri pentru activităţi prestate in legătura cu
sarcinile de serviciu sau care au legătura cu compania. Având în vedere acest referat, prin
convocatorul cu numărul 376/13.04.2012, comunicat salariatului, s-a solicitat acestuia
prezentarea la sediul societăţii în data de 25.04.2012, în vederea realizării cercetării
disciplinare prealabile.
10
În considerarea acestei situaţii de fapt, la data de 13.04.2012 a fost emisă decizia nr.
771/13.04.2012, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al
contestatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii.
Instanţa reţine că, potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) Codul muncii, contractul individual de
muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare
prealabile, în condiţiile legii;
Prin urmare, singura condiţie impusă de art. 52 alin. (1) lit. a) Codul muncii, pentru ca
angajatorul să ia iniţiativa suspendării contractului individual de muncă al salariatului, este
efectuarea cercetării disciplinare, condiţie care în speţa de faţă este îndeplinită, astfel cum
reiese din documentele depuse în probaţiune.
În consecinţă, susţinerile contestatorului potrivit cărora decizia nr. 771/13.04.2012,
prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acestuia este nelegală,
sunt neîntemeiate şi nesusţinute de vreun temei legal.
Cu privire la decizia nr. 904/04.05.2012 se reţine că, prin Referatul nr. 209/13.04.2012
s-a adus la cunoştinţa angajatorului faptul că există suspiciunea că salariatul V C S , în data de
22.03.2012 si 10.04.2012, a primit de la clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri
pentru activităţi prestate în legătura cu sarcinile de serviciu sau care au legătură cu
compania.
Ca urmare a acestei situaţii, la 13.04.2012, prin Decizia nr. 780/13.04.2012 s-a
constituit Comisia de cercetare disciplinară, în faţa căreia salariatul a fost convocat, prin
convocarea nr. 376/13.04.2012, pentru data de 25.04.2012, ora 10.00.
Ca urmare a constatării abaterii şi a înlăturării apărărilor salariatului, astfel cum reiese
din Raportul de cercetare disciplinară nr. 382/25.04.2012, prin Decizia nr. 904/04.05.2012 s-a
dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului, în temeiul art. 61 lit. a)
coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.
Aşa cum s-a reţinut prin decizia nr. 904/04.05.2012, fapta pentru care s-a dispus
cercetarea disciplinară a salariatului şi încetarea contractului individual de muncă al acestuia
constă în primirea de către acesta, în data de 22.03.2012 si data de 10.04.2012, de la clienţi
sau terţe persoane de bani sau alte cadouri pentru activităţi prestate în legătura cu sarcinile
de serviciu sau care au legătură cu compania, faptă ce constituie o încălcare a normelor
interne ale societăţii, cuprinse în Regulamentul Intern.
Astfel, potrivit Cap. II, Art.8, pct. N din Regulamentul Intern, salariatul are: "Obligaţia
de a respecta prevederile cuprinse în regulament intern, in regulile/procedurile de lucru
11
interne, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de
muncă."
Aceeaşi obligaţie este stabilită în sarcina salariatului şi prin pct. 5 din Fişa postului-
Responsabilităţile postului, în care se prevede: "Respectă normele interne stipulate în
Regulamentul Intern, Contract Colectiv de Muncă aplicabil, Contractul Individual de Munca."
Prin dispoziţiile cuprinse în Cap. XII, Art. 107, pct.9 din Regulamentul Intern, se
interzice salariaţilor: "Să pretindă, a (li) se promite sau sa primească de la instituţie, client,
subalterni, superiori sau terţe persoane bani, bunuri, împrumuturi, cadouri sau alte foloase
pentru activităţi prestate în legătură cu sarcinile de serviciu sau care au legătură de orice fel
cu compania."
De asemenea, în Cap. XII, Art. 107, pct.28 din Regulamentul Intern se stipulează
expres că este interzisă: Pretinderea sau primirea de la alţi salariaţi sau persoane străine de
avantaje pentru exercitarea sarcinilor de serviciu."
Conform art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară având
dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată
că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Susţinerea contestatorului în sensul că cele reţinute în decizia de concediere în sensul
că nu a primit bani sau alte cadouri de la clienţi este contrazisă de probele administrate în
instanţă, respectiv de clientul care i-a dat bani precum şi de un alt angajat care a fost martor
ocular.
Astfel, martorul F I A, a declarat în instanţă că, în data de 10.04.2012, a cumpărat o
cabină de duş de la societatea intimată şi fiind ajutat de contestator şi de un alt coleg al
acestuia să ducă marfa la maşină le-a dat acestora câte 5 lei, bani pe care aceştia i-au luat.
Această declaraţie este susţinută de declaraţia martorului M N I, care a văzut că,
contestatorul a primit bani de la martorul F I A.
Declaraţiile de martor confirmă aspectele reţinute în cercetarea disciplinară
prealabilă efectuată de angajator şi în decizia de sancţionare disciplinară, cu privire la fapta
din data de 10.04.2012.
În ceea ce priveşte fapta din data de 22.03.2012, reţinută în sarcina contestatorului în
decizia de concediere, se constată că, din probele administrate nu s-a confirmat săvârşirea
acesteia.
Aşa fiind avându-se în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa
constată că, cele două decizii contestate îndeplinesc condiţiile de fond şi de formă prevăzute
12
de lege, fiind temeinice şi legale şi emise în conformitate cu dispoziţiile lege mai sus redate
astfel încât urmează să respingă contestaţia ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Respinge contestaţia formulată de contestatorul V C S , cu domiciliul procesual ales în
Tr. Severin, str. , jud. Mehedinţi în contradictoriu cu intimata
SC B R SA cu sediul în .
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Octombrie 2012 la sediul Tribunalului
Mehedinţi.
Preşedinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar,
Mihai Acsinte Radu Boengiu Lorin Ghelner
RED. AM/DM
EX.4
COD OPERATOR 2626 25
Octombrie 2012
Grefier, Maria Daia